Genul: Tulipa

   
Familia: IRIDACEAE
 
Dintre toate plantele bulboase, lalelele sunt, fara nici un dubiu, cele mai
populare. Cunoscute inca de pe vremea persanilor, au fost mentionate de
catre Khayyam, in scrierile sale din anul 1200. In Europa au fost
introduse la mijlocul secolului 16. Denumirea genului deriva de la
turcescul "tulbend" care inseamna turban, cuvant folosit adesea pentru a
descrie forma lor. In intreaga lume se cultiva astazi peste 5000 de soiuri
si specii, intr-o gama larga de culori si forme. Cea mai mare cultivatoare
de lalele este insa Olanda, unde, datorita conditiilor pedoclimatice
favorabile, intr-un timp relativ scurt tehnica acestei culturi a atins treapta
cea mai inalta. Aici au aparut multe sute de varietati ale acestei plante
perene, obtinute prin hibridizarea formelor initiale.

Prezentare

Plantele prezinta in sol un bulb tunicat, ovoidal, tunica exterioara fiind

galbena sau cafenie. Spre deosebire de alte bulboase, bulbul lalelelor se
epuizeaza, astfel ca incepand din primavara la subsuoara tunicilor interne
ale vechiului bulb se vor forma bulbi si bulbili noi, numarul acestora fiind
in functie de soi si de conditiile de cultura.

Varietatea lalelelor merge de la forme scunde, la cele foarte inalte

(Darwin), iar perioadele de inflorire pot fi de la mijlocul primaverii pana
la inceputul verii. In locuri protejate si insorite, unele specii infloresc
chiar in februarie. Lalelele au toate culorile posibile, exceptand albastrul
pur. De asemenea exista o mare diversitate a aspectului florii, incepand
cu cea clasica de turban, cu petale simple sau duble, pana la cele
franjurate sau in forma de crin.

Plantare

Bulbii se planteaza toamna in octombrie-noiembrie, la adancimea de 8-15

cm si 8-12 cm intre ei. Lalelele prefera solurile lutoase, fertile, bine
drenate, insorite sau usor umbrite. Au nevoie de minim 5-6 ore de soare
pe zi. Solul bogat, bine amendat cu compost si continand suficient nisip
pentru un bun drenaj, trebuie sa fie disponibil si dedesubtul bulbilor,
astfel incat radacinile ce se vor extinde vor putea gasi hrana adecvata si
nu vor putrezi datorita mentinerii umezelii. Evitati insa gunoiul de grajd
proaspat sau partial descompus.

Intretinere

In primul an de la plantare nu este necesara fertilizarea. Multe specii cu

inflorire timpurie, precum si hibrizii Darwin, vor inflori an dupa an, fara
nici un efort din partea noastra. La majoritatea lalelelor insa, daca dorim
o inflorire la fel de frumoasa si in urmatorii ani, fertilizarea anuala va fi
obligatorie. Se pot utiliza fertilizatori specifici, pe care-i gasiti la centrele
de gradinarit sau faina de oase. O data la 3-4 ani, este bine sa schimbati
locul de cultura, putand reveni pe acelasi loc dupa alti 4 ani. Pentru a
obtine rezultate deosebite, multi gradinari trateaza lalelele ca si plante
anuale. Dupa terminarea infloririi si ofilirea completa a foliajului, ei
dezgroapa bulbii si ii depoziteaza pe perioada de vara in locuri aerisite, la
20-22oC. Toamna ii replanteaza, sortati pe dimensiuni. Inainte cu 2
saptamani de plantare se aplica un tratament termic rece, constand in
depozitarea lor in locuri mai reci (10oC), in pivnite sau frigidere, avand
ca scop stimularea inradacinarii. Aceasta practica este mai mult folosita
in zonele climatice calde.

In zonele cu ierni aspre se recomanda protejarea bulbilor, prin mulcire cu

paie sau frunze. Primavara se inlatura stratul de mulci, se mobilizeaza
solul si se aplica fertilizari cu ingrasaminte complexe sau praf de oase.

La nevoie, se uda moderat, pentru a asigura cresterea tijelor florale.

Cateva recomandari

Pentru a obtine efecte decorative deosebite, nu plantati bulbii de lalele ca

soldateii, pe randuri, ci in grupuri. Plantati "buchete". Daca doriti o
perioada mare de culoare in gradina, plantati mai multe specii, cu
perioade diferite de inflorire.

Dupa terminarea infloririi, indepartati florile ofilite, dar lasati tulpinile si

foliajul sa se ingalbeneasca in mod natural.

Lalelele sunt foarte apreciate si ca plante taiate. Ele se mentin proaspete

in vaza, perioade diferite, in functie de specie. Cu ingrijire si manevrare
atenta, in mod obisnuit, ele se mentin proaspete 3-7 zile. Lalelele Darwin
pot fi taiate cand numai jumatate din bobocul floral este colorat, cealalta
jumatate fiind verde, pe cand celelalte se vor taia numai cand intregul
boboc este colorat. Taierea se va face numai dimineata.

O observatie: nu amestecati in acelasi buchet lalele si narcise, intrucat

narcisele emana o substanta ce scurteaza viata lalelelor.

O alta remarca ar fi ca lalelele isi continua elongatia si dupa ce au fost

taiate, de aceea, in buchete combinate, ele se vor plasa mai jos, anticipand
astfel cresterea.

Lalelele, flori cu o gama larga de culori si o forma eleganta, se

intrebuinteaza primavara pentru decorarea parcurilor si gradinilor, iar in
ghivece si ca floare taiata la infrumusetarea apartamentelor sau locurilor
de munca. Aceste plante floricole pot fi obtinute esalonat din decembrie
pana in mai, in functie de soi si de conditiile de mediu.

Este o planta vivace, cu bulbi. Din speciile spontane se cunosc

aproximativ 100, majoritatea fiind originare din Africa de Nord, Asia
rasariteana si Europa. Linne, in anul 1773, a reunit lalelele de gradina in
specia 'Tulipa gesneriana', care este sinonima cu 'Tulipa hortensia'-
originara din U.R.S.S. In Turcia insa in secolul al XVI-lea exista un mare
numar de specii de lalele cu flori de diferite culori. Erau foarte apreciate
speciile cu floare alungita, in forma de crin. Ele au ajuns in Turcia

din Persia, unde gradinaritul incepuse mai de timpuriu. Insasi denumirea

stintifica a lalelei (Tulipa) deriva din cuvantul toliban, din limba persana
(turban pentru cap, care se aseamana ca forma cu floarea lalelei).

Primele lalele de gradina au fost introduse in Europa apuseana in secolul

al XVI-lea. Se remarca faptul ca in anul 1554 au fost aduse la Viena de la
Constantinopole primele lalele si in acelasi an, tot din Turcia, un negustor
din Anvers a adus in Olanda cativa bulbi de lalele. Aici, gasim conditii
favorabile.Pretuirea si pasiunea pentru lalele a capatat in Olanda
asemenea proportii incat perioada 1634-1637 a fost denumita "mania
lalelelor".

Conditiile de mediu din Olanda, climat maritim cu ierni blande,

precipitatii bogate, sol usor si apa freatica la mica adancime, s-au dovedit
a fi foarte favorabile pentru cultivarea lalelelor. In secolele XVI si XVII,
lalelele s-au raspandit in Anglia, Germania, Franta, unde, de asemenea,
au fost apreciate. S-au obtinut nenumeroase soiuri, inlocuindu-se unele cu
altele, in functie de moda. Astazi, aceste plante floricole se cultiva
pretutindeni. Tara noastra este producatoare de asemenea flori atat pentru
necesitatile interne cat si pentru export.

Descrierea si clasificarea lalelelor

Partea subterana a plantei, bulbul, are diametrul cuprins intre 2 si 4 cm,

oblong sau ovoid, rotund la baza si ascutit la varf.

Culoarea bulbului depinde de coloritul tunicilor care il acopera si poate fi

brun negru, brun rosietic sau castaniu roscat.

Tunicile indeplinesc rolul de organ de protectie, precum si de acumulare

a subsantelor nutritive. Frunzele cresc de la suprafata solului pana la
jumatatea tulpinii. Cele de la partea interioara sunt mari, alungite,
lanceolate sau lat-ovale, adeseori, cu marginea ondulata si, uneori, chiar
indoite. Cele superioare sunt mai inguste si mai mici. Coloritul lor
variaza de la verde deschis pana la nuanta de vanat. Tulpina este de forma
cilindrica, erecta, avand o inaltime cuprinsa intre 5 cm si 1 m, in functie
de specie si soi, purtand in varf o floare mare, iar la unele specii o
inflorescenta cu 2-5 flori.

Floarea poate fi simpla sau involta, in forma de clopotel, palnie, stelara

etc. Are 6 diviziuni, din care 3 externe si 3 interne, ovale, rotunde sau
ascutite la varf, dispuse in cupa regulat erecta, de culori si nuante diferite,
uneori in combinatie. In centru are 6 stamine mari, galbene, purpurii,
maron sau negre si anterele de aceeasi culoare.
Fructul lalelei este o capsusa alungita cu numeroase seminte de culoare
cafenie. Lalelele sunt clasificate in 14 grupe,

dupa timpul de inflorire, forma, coloritul, floarea simpla sau batuta,

origine, durata de inflorire, de vegetatie este mai scurta si inaltimea
plantei mai mica dacat la soiurile tarzii.

Vom prezenta, in continuare, cateva forme mai cunoscute si care au trezit

un interes mai mare si anume: forma de cupa, ovala, de pahar, bila,
liliacee (seamana cu un crin), bujor (are peste 6 petale), papagal (are
petalele larg deschise, taiate, crestate sau cu un fel de ace de culoare
verde deschis pe partea exterioara). Printre insusirile mai importante ale
acestor flori figureaza si culoarea. Coloritul florii lalelei poate fi de un alb
pur pana la aproape negru, cuprinzand in aceasta gama nuante de roz,
galben, rosu, orange, mov, maron. Este caracteristic si centrul florii, care,
deseori, are aspectul unui cerc cu contur sau fara contur. Soiurile care se
aseamana prin coloritul de baza se deosebesc, totusi, prin culoarea
centrului florii. Luand in considerare perioada de inflorire si forma florii,
lalelele pot fi impartite in timpurii, semitimpurii si tarzii.

Lalelele timpurii

Cuprind cele mai vechi soiuri si se caracterizeaza prin aceea ca infloresc

devreme, iar durata infloririi este, in medie, de 16 zile. Florile sunt
mari, in forma de cupa. In general, petalele sunt ascutite si indoite, avand
o coloratie destul de variata:

alb sau galben, unicolore sau multicolore, iar dispozitia diviziunilor

variata. Inaltimea plantelor, in conditii bune de caldura, poate sa ajunga la
45 cm. Cele mai multe soiuri se folosesc in cultura fortata, dar merg
bine si in cultura libera.

Lalele duble timpurii. In majoritatea cazurilor, dublarea florii s-a obtinut

prin transformarea organelor de reproducere in petale, rezultand astfel
flori semiinvolte si involte. Multe soiuri au fost obtinute prin selectie din
plantele soiului vechi, 'Murillo". Varietatile cuprinse in aceasta grupa au
frunzele mai mari fata de cele din prima grupa, tulpina mai puternica, iar
caloarea lor, ca flori taiate, este mai sczuta, deoarece tija florala este mai
scazuta (cca 30 cm). Diametrul florii este mai mare ca la prima grupa,
ajungand pana la 12 cm. Petalele, mai intinse si regulat imbricate (se
acopera ca si tiglele de pe acoperisul caselor), micsorandu-se dinspre
exterior spre centru, sunt sau erecte sau oblice, in functie de deschiderea
florii. Fata de grupa precedenta, perioada de inflorire este mai lunga in
medie cu 5 zile. Petalele au varful ascutit sau retezat si pot fi in numar de
pana la 22. Ca si la grupa precedenta , sunt flori cu fond alb sau galben,
rosu sau stocojiu, cu diferite reflexe, apoi baltate, striate, marginate si
colorate diferit. Intensitatea inmultirii vegetative este mai slaba. Sunt
varietati pitice, inalte, timpurii, semitimpurii si tarzii. Florile, avand o
durata de folosire mai lunga, sunt socotite plante de mare efect.
Varietatile care prezinta importanta mai mare atat pentru fortat cat si in
cultura libera sunt, in special, cele provenit din 'Murillo', care sunt
slendide pentru fortat si foarte bune pentru cultura libera.

Lalelele tarzii

Lalelele din grupa Darwin. Soiurile din grupa Darwin provin din lalelele
din grupa Breder, de care se deosebesc prin colorit. Sunt foarte raspandite
si apreciate pretutindeni. Sunt soiuri cu epoci tarzii de inflorire. Florile
sunt foarte mari, bine formate, cu petalele rotunjite la varf, de culori
stralucitoare, care merg de la alb pana la o tonalitate aproape negra si
cuprinde nuante fine de roz, rosu inchis, orange, rosu liliachiu etc.
petalele sunt foarte dense. Tijele florale sunt viguroase, atingand
inaltimea de 65-75 cm. Inflorirea are loc la mijlocul linii mai, cand cele
timpurii sau trecut. Soiurile pentru fortat din aceasta grupa produc
flori pentru taiat toata iarna. Se folosesc cu succes, de asemenea, la
amenajarea parcurilor si gradinilor si in cultura libera pentru flori taiate.

Lalele din grupa Darwin hibrid. Este o grupa noua provenita din
incrucisarea lalelelor Darwin cu Tulipa fosteriana. Au flori foarte mari,
de o forma exceptionala. In marime, nici o alta lalea nu egaleaza hibrizii
Darwin. Multe din ele au culori vii, portocalii rosietice. Sunt foarte
potrivite pentru plantarea in parcuri sau camp liber, pentru cultura in
rasadnite reci si excelente in cultura fortata.

Lalelele din grupa Breeder. In aceasta grupa intra soiurile vechi,

olandeze, cu inflorire tarzie. Ele au florile colorate diferit, predominand
galbenul, portocaliul, violetul si brunul. Tija florala este viguroasa, inalta
de 65-75 cm, purtand in varf flori mari. Are aceeasi epoca de inflorire cu
lalelele Darwin, cu care se aseamana. Se ofilesc repede la soare.
Inflorirea in anii cu primavara calduroasa este scurta. Se recomanda
pentru amenajarea parcurilor la semiumbra si pentru flori taiate.

Lalelele din grupa Rembrandt. Sunt provenite din lalelele Darwin si

breeder, de care se deosebesc printr-o talie mai mica si coloritul combinat
al florilor.

Lalelele din grupa papagal. Au florile mari, foarte interesante datorita

formelor fantastice, neregulate. Au efect deosebit in gradini si parcuri,
unde infloresc in luna mai. Soiurile care se preteaza la fortat pot fi
introduse in sere intre 10 si 15 ianuarie. Florile au, la inceput, forma
ovoid alungita, apoi, cand se deschid petalele, acestea ajung sa aiba in
medie 10 cm lungime, sunt ondulate, iar pe margine franjurate. Culoarea
florilor variaza da la rosu luminos la cel mai curat galben inchis; uneori
unicolore, baltate sau striate, marginate sau colorate cu desene in forma
de flacari, de un verde ca iarba, verde galbui sau portocaliu. Frunzele sunt
lat-ovale, de un verde palid albastrui, foarte ondulate. Datorita greutatii
florilor, tulpina flexibila si inalta (60-70 cm) se inconvoaie.

Florile taiate creeaza un decor elegant. Aceasta grupa cuprinde atat

soiurile pentru parcuri si cultura libera, cat si pentru cultura fortata.

Lalele din grupa Cottage. Soiurile din aceasta grupa au forma florilor
ovoida, cupiforma sau de ceasca. Majoritatea soiurilor au flori galbene de
diferite nuante. Soiurile se caracterizeaza print-o epoca tarzie de inflorire
si se folosesc pentru parcuri si in cultura libera pentru flori taiate.

Lalelele tarzii cu flori involte sau cu flori de bujori. In aceasta grupa intra
soiurile cu flori batute de proveniente diferite, care

infloresc mai tarziu decat lalelele batute, timpurii in medie cu 10 zile.

Florile sunt mari, cu diametrul cuprins intre 11 si 13 cm. Are un mare
numar de petale dispuse asemanator cu cele de la bujor. Culoarea florii
este variata: rosu, roz, alb pur, orange, liliachiu. Soiurile din aceasta
grupa sunt recomandate pentru cultura de flori taiate, aranjamente florale
sub forma de grupuri, in parcuri, unde au o inflorire indelungata si pentru
cultura fotata in care se comporta bine. Inaltimea plantei atinge 45-60 cm.

Lalelele cu flori in forma de crin. Soiurile din aceasta grupa au rezultat

din incruciserea lalelei Retroflexa, care are forma florii de crin, cu
soiurile din grupa lalelelor Darwin. Petalele sunt inguste, cu varful
ascutit, indoit in afara. Inflorirea are loc

odata cu lalelele Darwin. Au tija flexibila si rezistenta, iar inaltimea poate

atinge la 65 cm. Sunt foarte decorative datorita formei curioase a
petalelor si a coloritului lor aprins si pur: alb, roz, rosu, galben. Se
folosesc in parcuri, in cultura libera, pentru flori taiate si in cultura
fortata.

Lalelele din grupa Bizarr. Aceasta grupa este cunoscuta de la primele

inceputuri ale raspandirii lalelelor in Europa. Soiurile sunt destul de
numeroase, viguroase si rustice, dar mai putin cautate.

Pe fondul galben al petaleleor se detasaza trei culori (violet, rosu si

aproape negru), in diferite desene:liniute, striatiuni etc. Infloresc in
acelasi timp cu lalelele Darwin. Se recomanda pentru flori taiate. Floarea
poate fi cupiforma sau sferiforma. Inaltimea plantelor este in jur de 50 de
cm.

Lalelele botanice. Tulipa caufmanniana Regel, are bulbul colorat cafeniu,

este de marime mijlocie. Tulpina este destul de scurta, 20-25 de cm- cu
frunze laungite, cu diviziunile ascutite. Petalele sunt colorate in alb crem,
striate cu rosu mai ales spre varf. La baza celor 3 diviziuni externe au
cate o pata galbena portocalie. Infloresc primavara timpuriu: sfarsitul
lunii martie, inceputul lunii aprilie.

Tulipa fosteriana. Are flori mari, timpurii, viu colorate in rosu,

portocaliu, flori decorative purtate pe tije care apar in mijlocul unei rozete
de frunze de un verde mai inchis. Inaltimea plantei este cuprinsa intre 30
si 35 cm.

Tulipa turkestanica. Florile sunt de culoare alba, cu centrul galben, iar pe

dosul petalelor cu striuri verzi. In varful tijelor subtiri apar 3-6 flori mici,
cu petalele ascutite, capatand la deschidere forma de stea, inaltimea
plantei este in jur de 20 cm. ca si 'Tulipa kaufmanniana' si 'Tulipa
fosteriana' se foloseste in grupuri mici, in gradini pentru alpinarii.

Tulipa greigii, are bulbul piriform, ascutit, de culoare castanie. Cele doua
frunze inferioare sunt late de 4-5 cm, lungi de 15 cm. Floarea deschisa
are diametrul de 12-15 cm. Este luminoasa, cu diviziunile recurbate in
afara, cu cate o pata neagra la baza. Specie rustica, se inmulteste greu
prin bulbi si seminte.

Tulipa praestans. Este o specie multiflora (are pe o tija mai multe flori).
Florile sunt mari, cu cupa larga, rosii portocalii.

Inflorirea este abundenta si uniforma determina valoarea deosebita a

acestei specii pentru rabate, stancarii si cultura fortata. Se introduc in sera
la 25 ianuarie. In cultura libera infloresc in jurul datei de 1 mai. Poate
atinge 25-30 cm inaltime.

Agrotehnica culturii lalelelor

Cultura lalelelor in camp. Cultura lalelelor in camp se face se face pentru

obtinerea de flori taiate, bulbi si samanta.

Alegerea terenului. Cepele de lalele nu sunt pretentioase fata de conditiile

de sol. Totusi, se obtin rezultate mai bune intr-un pamant bine lucrat,
argilo-nisipos, bogat in humus si cu o reactie neutra. Solurile nisipoase
sau grele pot fi folosite numai in cazul in care li se aplica, in prealabil,
anumite tratamente.

Terenurile destinate culturilor de lalele trebuie sa fie expuse la soare, deci

bine luminate si protejate de vanturi reci, sa aiba suprafata plana, fara
adancituri in care sa stagneze apa, fapt care ar provoca aparitia bolilor
criptogamice si, in consecinta, stricarea bulbilor.

Trebuie evitata vecinatatea constructiilor, gardurilor si arborilor, deoarece

pe terenurile puternic umbrite, bulbii de lalele sunt mici. Totusi, soiurile
tardive pot fi amplasate la semiumbra, unde infloresc mai indelung.
Lalelele se dezvolta foarte bine in terenurile in care apa freatica este
aproape de suprafata solului, mai ales in perioada de vegetatie, cu
conditia ca orizontul superior sa fie bine aerisit. Pregatirea terenului in
vederea plantarii are o importanta foarte mare, deoarece de felul cum se
face aceasta pregatire depinde, in mare masura, calitatea bulbilor si a
florilor.

Una dintre cele mai importante lucrari este aratura adanca sau sapatul
solului cu cazmaua la 40-45 cm. In cazul unui sol argilos va trebui
inbunatatita compozitia prin adaugarea de nisip de rau, in cazul solurilor
nisipoase se va aduga mranita bine putrezita sau pamant de telina.
Lalelele nu suporta ingrasarea solului cu balegar proaspat inainte de
plantare, deoarece aceasta duce la putrezirea sistemului lor radicular. Cel
mult ingrasarea se face cu un an inainte, la planta permergatoare sau la
ogorul negru. Chiar cantitatile mici de balegar proaspat dauneaza. Nu este
indicat sa fie folositi la inmultire bulbii recoltati de pe astfel de terenuri.
In functie de sol si de posibilitatile cultivatorului, se poate aplica plantei
permergatoare ( de preferat o prasitoare), cu 2-3 ani inainte de plantarea
lalelelor, cca 150 tone balegar la hectar. De fapt

cele mai bune permergatoare sunt leguminoasele.Plantele permergatoare

trebuie sa parasesca terenul cel mai tarziu pana la sf lunii septembrie,
inceputul lunii octombrie, pentru a nu se face plantatul prea tarziu.

Cand suntem nevoiti sa facem o cultura pe un sol la care timpul nu ne-a

permis sa aplicam o gunoiere plantei permergatoare, recurgem , cu cateva
luni inainte de plantarea bulbilor, la aplicarea mranitei bine putrezita.
Rolul ei este de a asigura plantei, in timpul culturii, un mediu de crestere
bine structurat. cand solul este prea acid, in afara de ingrasamintele
organice, putem folosi, cu rezultate bune si ingrasamintele chimice, dar
cu multa prudenta in respectarea dozelor.

Neatentia sau nepriceperea celor care aplica ingrasamintele chimice pot

duce la distrugerea culturii. De aceea, vom da in continuare, cateva doze
orientative, aplicarea lor variind in functie de compozitia chimica a
solului. Odata cu aratura adanca se poate aplica un ingrasamant mineral
complet, format din:

150-200 kg/ha sulfat de amoniu;

350-400 kg/ha superfosfat;

150-200 kg/ha sulfat de potasiu.

Cand este un sol prea acid se poate inlocui superfosfatul cu faina lui
Thomas, primavara sau la ingrasarea de baza.

Dintre ingrasamintele fosfatice se pot aplica, cu un an inainte de plantare,

faina de oase si cea de fosforite, iar dintre cele potasice cenusa de lemn.
Toate se administreaza inainte de aratura adanca. Este bine ca in sol sa
mentinem o rezerva suficienta de apa. Aceasta se poate realiza adaugand
solului in jur de 10 kg/m patrat turba (se administreaza o data cu
mranita), cu mare putere de absortie si care are propietatea de a cada
plantei, pe masura nevoilor sale, apa acumulata in cursul udatului
anterior.

Amendamente. Amendarea solurilor se face numai pe baza unor analize

de sol foarte amanuntite. Pe solurile acide, mai usoare, se recomanda
pentru corectarea acestui neajuns folosirea varului stins, in medie 40
g/metru patrat, sau faina lui Thomas (50% CaO), in jur de 100 g/metru
patrat, iar pentru solurile mai grele piatra de var macinata. In caz ca
solurile

sunt foarte calcaroase lipsa borului poate fi evitata prin incorporarea unei
sari de bor, 2 g/m patrat (boraxina).

Ingrasamintele si amendamentelor se pot incorpora in sol cu ajutorul unei

freze pana la 20-25 cm adancime, astfel ca ingrasamantul, pamantul si
turba sa constitue un amestec omogen. Dezinfectarea solului este foarte
necesara. Se poate face cu aburi, pe cale chimica, cu formalina sau cu
preparate organomercurice. S-a constatat ca la o temperatura in jur de 100
grade Celsius, timp de 30 minute, majoritatea organismelor pier. Cel mai
rapid si usor mijloc pentru dezinfectarea solului este, insa, folosirea
substantelor chimice, ca: formalina 2%, D.D(diclorpropan-diclorpropen)
25-40 g/m patrat, sulfat de cupru pana la 3%, preparate organo-mercurice
(Germisan, Uspulum, Ceresan) 0,5%, folosindu-se in toate cazurile 9-11 l
solutie la m patrat si formol 40%.

Un procedeu mai usor de aplicat consta in umectarea puternica a solului

pentru 1 metru patrat de pamant 0,5 l formalina dizolvata in 10-25 l apa,
dupa care se inveleste solul cu rogojini sau prelate.

Nu se planteaza pana nu dispare mirosul de formol. Se mai poate folosi

solutie de piatra vanata 0.5-0,6%, folosind cca 8-10 l solutie diluata/m
patrati. Pentru dezinfectarea uneltelor, ramelor, cutiilor etc. se poate
folosi formalina sau sulfat de cupru in concentratiile aratate la
dezinfectarea solului.

Prezenta substantelor organice si aplicarea prasilelor, inainte si dupa

dezinfectie, imiedica formarea diferitelor substante toxice in sol.
Pregatirea materialului pentru plantat prezinta o importanta deosebita,
caci de alegerea si pregatirea lui depinde in mare masura reusita culorii.
Deci, se recomanda ca acesta sa fie de calitate superioara, sanatos si bine
pastrat pana la plantare.

Plantarea lalelelor. Inainte de plantare, terenul trebuie sa fie afanat pe o

adancime de 25-30 cm. De regula, tuberobulbii se planteaza la o
adancime cam de trei ori grosimea bulbilor, deci in medie 12 cm
adancime, exceptie facand lalelele tarzii, care se pot planta pana la o
adancime de 20 cm. Pe solurile mai usoare, plantarea se face mai adanc
cu 2 cm fata de solurile grele. Operatia de plantare se face toamna, astfel
ca bulbii sa aiba timp sa se inradacineze pana la venirea gerurilor. In
conditiile tarii noastre, timpul de plantare variaza intre 15 septembrie si
10 octombrie. O inradacinare buna a bulbilor are loc la o temperatura
medie de 5 grade C si la o umdiditate suficienta a solului. In caz ca solul
este uscat, il udam pentru a-i asigura umiditatea necesara. Nu vom planta
niciodata intr-un teren uscat. Pentru a se preveni amestecarea lalelelor se
are grija ca plantarea lor sa se faca pe soiuri. Prima data, cum este si
firesc , se planteaza soiurile timpurii, apoi cele semitimpurii si pe urma
cele tardive.

La scoaterea din depozit, bulbilor li se mai face un ultim control,

inlaturandu-se cei care sunt bolnavi. La locul de plantare se transporta
insotiti de etichete. Pentru obtinerea de flori taiate si bulbi, plantarea
bulbilor se face pe straturi. Cea mai indicata latime a brazdei s-a dovedit
a fi de 1,20 m, despartita de poteci late de 40 cm. Plantatul lalelelor pe
suprafete mici se executa manual, iar pe suprafete mari mecanizat, cu
ajutorul masinilor speciale. Pentru plantarea manuala ne putem servi de
harlete sau plantatoare obisnuite din lemn sau metal. Ca sa putem realiza
plantarea lalelelor la aceasi adancime, trasam santuletele, in care se pun
cu mana cepele la distanta stabilita pe rand. Distanta de plantare intre
randuri poate varia intre 15 si 25 cm, iar pe rand 10-20 cm.

Marcarea terenului. Dupa ce terenul a fost bine nivelat cu grebla,

marcarea se face cu marcatorul, in lungul si latul brazdei, cand terenul
este putin umed, asa incat sa se poata cunoaste urmele marcatorului. In
cazul cand totusi se planteaza pe soluri grele, se recomanda ca pe fundul
santuletelor sau al gropii sa se puna putin nisip. Plantarea in parcuri se
face dupa stabilirea compozitiei florale in desenul pe care ni l-am propus.
Intretinerea culturii de lalele. Combaterea crustei si buruienilor. Lucrarile
de ingrijire incep inainte de rasarirea plantelor, odata cu formarea crustei
la suprafata solului sau aparitia buruienilor. Afanarea solului si
distrugerea buruienilor se face de cate ori e nevoie si, mai ales, dupa
fiecare ploaie mai abundenta.

Maruntirea pamantului se face cu multa grija, fara a se deranja sau rani

planta. In cele mai multe regiuni se intampla ca imediat dupa topirea
zapezii sa apara coltii de crestere si, daca timpul este bun, plantele se
dezvolta rapid. In aceasta situatie se aplica prasile manuale pe suprafetele
mici sau mecanizate pe suprafetele mari. In intreaga perioada de
vegetatie, solul se mintine afanat.

Udatul, ca si combaterea crustei, se face ori de cate ori este nevoie.

Cerinta cea mai mare de apa o au lalelele in perioada cresterii frunzelor si
florilor. Se poate folosi udatul prin aspersiune (pana la aparitia butonilor
floriferi), udatul cu furtunul si udatul in brazde adanci. Odata cu udatul se
face si ingrasarea suplimentara, de 3-4 ori in perioada de vegetatie.
Inainte de a incepe ingrasarea, se fac analize pentru a determina cantitatea
de elemente nutritive existente, in vederea completarii lor cu
ingrasaminte. Nevoia substantelor nutritive poate fi simtita de-a lungul
perioadei de vegetatie in mod diferit, astfel ca ingrasarea suplimentara
trebuie in asa fel facuta incat plantele sa aiba la dispozitie in fiecare faza
de crestere elementele necesare. Modul de aplicare a ingrasamintelor
difera de la o faza la alta, astfel: in primele faze de crestere, cand
radacinile sunt putin dezvoltate, pentru a nu dauna plantei, se aplica doze
mici administrate superficial, in jur de 4 cm adancime. Cand radacinile
devin mai puternice si deci planta se mai dezvolta, se pot aplica doze mai
mari, administrate intre randuri si ceva mai adanc. Prima ingrasare
suplimentara se poate aplica cand plantele au o inaltime medie de 5 cm.
Ingrasamantul se aplica sub forma de solutie, caci sub forma de praf se
depune pe aparatul foliaceu si produce arsuri. Este o ingrasare complexa
in care trebuie sa predomine azotul (administrat sub forma de azotat de
amoniu). Impreuna cu ele se mai da sarea potasica, superfosfatul, sulfatul
de amoniu, in cantitati de 50 g/m patratul, respectandu-se raportul N
:P :K=2,8 :2 :1 sau 2 :1 :1. Rolul acestui ingrasamant este de a da plantei
si bulbilor o vigurozitate mai mare.

A doua ingrasare se da in perioada pregatirii pentru inflorire sau, mai

bine zis, in perioda de formare a butonilor florali. De data aceasta,
ingrasamantul va fi bogat in potasiu. Se folosesc ingrasaminte potasice
sau amestec de cenusa cu must de balegar 1/10 si, in cantitati mai mici,
ingrasaminte azotoase si fosfatice. Ca ingrasamant potasic se poate folosi
fosfatul de poasiu, 20-40 g/m patrat. Raportul intre elemente va fi N :P
:K=1 :2 :3.

In perioada infloririi, fosfatul ocupa primul loc, administrandu-se sub

forma de superfosfat, singur sau in amestec cu must de balegar. Acesta,
ca orice ingrasamant fosfatic, mareste recolta de bulbi, pe cand in
combinatie cu potasiu stimuleaza dezvoltatea tijei florale, marindu-i,
totodata, si rezistenta. Fosforul prelungeste si mentine prospetimea florii,
ajutand la colorarea ei. Raportul intre elemente va fi N :P :k=1 :3 :2,5. Se
mai aplica si a patra ingrasare suplimentara, in ultima etapa in care are
loc maturarea semintelor, a bulbilor si bulbisorilor. Deci, dupa infolire nu
se vor mai aplica ingrasaminte azotoase, ci numai acelea pe baza de
fosfor si poatasiu. Se poate mentine acelasi raport dintre elemente ca si la
ingrasarea a treia. De fiecare data, inainte de a se aplica ingrasamantul
lichid, solul se afaneaza si apoi se uda.

Evitarea excesului de saruri solubile, care au drept efect incetinirea

cresterii si activitatii radacinii, poate fi posibila printr-o

concentratie concentratie salina maxima a solutiei ce se foloseste (nu

trebuie sa depaseasca 2 g la litru).

Pe tot timpul culturii este necesar sa se mentina un echilibru intre azot,

fosfor si poatasiu, cu exceptia anumitor perioade

din viata plantei, asa cum am vazut mai sus, cand unul dintre elemente
predomina.

S-a observat ca lipsa substantelor nutritive din sol, precum si raportul

dintre elemente sau modul de administrare, influenteaza in mod
semnificativ aspra calitatii florilor si bulbilor. Prezenta in sol a unei
cantitati suficiente de azot va da nastere unor procese normale de
crestere, care se remarca prin dezvoltarea plantelor si o grabire a
maturitatii. Cantitatea insuficienta de azot din sol duce la incetinirea
cresterii lastarilor si frunzisiului. Acest lucru se poate observa la frunze,
care capata la inceput un colorit verde deschis , apoi se ingalbenesc,
nervurile se inrosesc si, pana la urma, se necrozeaza. De asemenea,
tulpinile se subtiaza, micsorandu-li-si rezistenta. In schimb, excesul de
azot, mai ales, in lipsa

celorlalte elemente, fosfor si poatasiu, duce la prelungirea vegetatiei,

cresterea exagerata aplntelor si, implicit, la o intarziere a infloririi.

Un alt element important in viata plantelor este fosforul, un bun regulator

al respiratiei, care favorizeaza absortia sarurilor minerale si are o
influenta buna asupra infloritului.Impreuna cu calcilul si potasiul mareste
rezistenta plantelor la boli si la indoirea tijelor florale. Daca cantitatea de
fosfor din sol este insuficienta, frunzisul va capata un aspect verde inchis
spre albastrui, fara luciu caracteristic soiului, devenind in final, violet
roscat. De asemenea, au de suferit radacinile si tulpinile, care se dezvolta
slab, iar tijele florale devin mai putin rezistente, aplecandu-se cu usurinta.
Daca aceasta insuficienta a fosforului din sol persista, plantele pot pieri.
Al treilea element important este potasiul, care joaca un rol destul de
mare in intensificarea asimilarii de catre plante a azotului si a sintezei
substantelor azotose.

Lipsa de potasiu a solului face ca plantele sa fie slab dezvoltate, sa apara

pete brune pe frunzele mai batrane, de-a lungul nervurii principale, iar in
cazuri extreme planta se usuca capatand la varf culoarea albastra. De
asemenea, se observa o slaba ramificare a plantei, infloritul intarzaie si
calitatea florilor cade simtitor. Un lucru demn de remarcat este faptul ca
udarile fertilizate cu doze slabe si efectuate des sunt mai favorabile decat
cele imbelsugate, dar date la intervale mai mari. Aplicarea
ingrasamintelor fertilizate se recomanda sa se faca in urma unor ploi
(cand cultura este in camp) sau dupa un udat profund (in lipsa ploii si in
cazul culturilor in sera), dupa ce solul a fost bine afanat. daca dupa
aplicarea ingrasamintelor urmeaza 1-2 zile secetoase, se uda din nou
pentru a preveni eventualele arsuri ale radacinilor.

Mulcirea solului se recomanda in aproape toate regiunile de cultura a

lalelelor. Aceasta lucrare consta in acoperirea suprafetei solului cu un
material afant, in scopul pastrarii umiditatii, a normalizarii temperaturii, a
evitarii crearii crustei sau cresterii buruienilor si a anularii efectului
daunator al ploilor repezi. De asemenea, are o influenta favorabila asupra
structurii solului si a organismelor din stratul protejat. Mulcirea imiedica
inghetarea prea afanata a solului, iarna. Ea se poate aplica, cel mai tarziu,
atunci cand varful plantei a inceput sa patrunda stratul de pamant. La
acoperirea solului se poate folosi pleava, turba, paie, rumegus, gunoi
putred de grajd sau frunze. De asemenea, se mai poate folosi hartia de
diferite culori sau foi de material plastic, prevazute cu orificii pe unde pot
strabate plantele si patrunde apa de udat sau ploaia. In vederea reglarii
temperaturii solului, se aleg materiale de culoare inchisa pentru regiuni
umede si racoroase si de culora deschisa pentru regiuni mai secetoase.
Mulcirea se poate aplica pe suprafete mari cu masini spleciale, iar pe
suprafete mici manual. Toamna, hartia sau materialul plastic folosit ca
mulci se poate aduna de pe teren, celelalte materiale organice fie ca se
ingroapa sub brazda pentru a folosi ca ingrasamant, fie ca se lasa in
continuare pentru a impiedica inghetarea prea adanca a solului iarna.

----

Protejarea bulbilor plantati in camp peste iarna. Desi cepele de flori sunt
rezistente la frig, este recomandabil ca in tinuturile cu clima mai aspra
sau cu straturile expuse la vanturi reci, ca si in cazul unei plantari tarzii,
sa li se faca o protectie usoara de iarna, cu ramurele de brad, paie,
mranita, turba etc. Aceste invelisuri trebuie sa fie indepartate daca cepele
incep sa cresca. Controlul soiurilor este o operatie care se efectueaza cand
plantele incep sa infloreasca. Cele care apartin altor soiuri se scot cu
pamant in jurul bulbilor si se planteaza in alt strat separat. Cand cultura
lalelelor se face pentru bulbi, imediat dupa eliminarea soiurilor straine, se
trece la indepartarea florilor, pastrandu-se tija florala. La lalelele cultivate
in parcuri, in scop decorativ, se indeparteaza atat florile cat si tijele
florale, dar numai dupa ce florile s-au trecut. Pentru ca efectul rabatului
cultivat cu lalele sa fie prelungit, se procedeaza la un amestec cu crin,
iris, ale caror frunzis si tulpini acopera lalelele care se usuca. In cazul
cultivarii lalelelor pentru flori taiate, tijele florale se recolteaza pe masura
infloririi, avand grija ca totdeauna sa se lase, spre brazda, cateva frunze,
pentru a permite hranirea bulbilor. Cu toate acestea, bulbii sunt mult mai
mici decat in primul caz.

Ingrijirea lalelelor dupa inflorire. De cele mai multe ori se lasa cepele
florilor in pamant si se completeaza sau se inlocuiesc toate la cativa ani.
In timpul vestejirii florii se taie tijele florale pentru ca toata rezerva de
hrana sa ramana tinerelor cepe. Daca cepele trebuie sa fie scoase, acest
lucru se face cu menajarea radacinilor si frunzelor. Pana la uscarea
frunzelor (solzii de pe bulb) trebuie pastrati la un loc umbros, apoi trecuti
la racoare si aer uscat pana in toamna.
Recoltarea tuberobulbilor de lalele este una dintre cele mai importante
operatii, deoarece de aceasta depinde viitoarea cultura. Practic, scoaterea
cepelor se face cand partile aeriene sau uscat, deci dupa terminarea
infloririi plantelor, ceea ce corespunde cu lunile iunie-iulie. Recoltarea se
face pe timp frumos. Se efectueaza manual, cu ajutorul unor furci sau
harlete si mecanizat, cu masini speciale. Este necesar o atentie deosebita
ca bulbii sa nu sufere vreo vatamare. Ei se vor scoate din pamant, se vor
aseza in lazi si se vor transporta imediat intr-un loc umbrit, ferindu-i de
soare, deoarece se rupe scoarta, a carei culoare maronie capata un aspect
neplacut. Dezgroparea timpurie a bulbilor, fara sa asteptam ca partea
aeriana sa se usuce, atrage dupa sine o micsorare a lor si, totodata o
reducere a procentului de plante care trebuie sa infloreasca in anul
urmator. Recoltrea se face pe soiuri :timpurii, semitimpurii si tarzii. Cu
ocazia sortarii, bulbii si bulbilii se impart in mai multe categorii, in
functie de soi si marime. In prima categorie vor intra bulbii al caror
diametru 4este peste 4 cm si vor fi destinati, in primul rand pentru culturi
fortate, apoi, pentru parcuri si flori taiate.

A doua categorie va cuprinde bulbii cu diametru de 3-4 cm si care vor fi

destinati culturii in parcuri si culturilor in camp pentru flori taiate. In
categoria a treia vor intra bulbii cu diametrul cuprins intre 2,5 si 3 cm,
destinati pentru inmultire, impreuna cu bulbii. Sortarea poate fi manuala
sau mecanizata, in functie de suprafata cultivata. Bulbii se scot pe
uscaciune si nor si nu trebuie curatati prea mult de radacini si de pui.

Dezgroparea bulbilor este bine sa se faca in fiecare an deoarece unele

soiuri produc multi pui, altele putini, iar altele se deplaseaza adanc in
pamant, producand in fiecare an bulbi la cativa cm deasupra celui batran,
devenind mai mici si pierzand din calitatile initiale. La scoatere vom
observa ca bulbii proveniti din soiurile compacte si neaerisite sunt cu o
greutate mai mica. In regiunile in care perioada de coacere a bulbilor este
racoroasa si umeda, bulbii sufera din cauza temperaturii scazute, a
excesului de umiditate si, partial se imbolnavesc. Pentru coacerea
bulbilor este necesar un timp foarte calduros si indelungat.

Depozitarea si uscarea cepelor de lalele. Pentru reusita unei culturi

trebuie acordata atentie deosebita cepelor de lalele inca din perioada de
pastrare a lor. Daca bulbilor nu li se acorda atentia cuvenita, ei isi pot
diminua valoarea sau chiar pot putrezi datorita diferitelor boli a caror
agenti infecteaza cultura inca din perioada de vegetatie anterioara sau in
timpul pastrarii. Evitarea acestor neajunsuri este posibila prin recoltarea
si uscarea bulbilor la timp si in bune conditii. In plus, ei se vor trata cu
fungicide si insecticide si se vor lua masuri pentru prevenirea atacului
soarecilor si sobolanilor. Tratamentul bulbilor, imediat dupa recoltare si
depozitarea lor lor in bune conditii, reduce simtitor pierderile prin
putrezire.

Uscarea imediata a bulbilor influenteaza in mod favorabil sanatatea lor,

scazand putrezirea cu 9-11% fata de 15-17% (cand uscarea se amana cu
cateva zile) sau 29-31% (cand uscarea se executa cu 14-16 zile dupa
recoltare). Totodata, insa, astfel de amanari duc la cresterea atacului
bolilor si ciupercilor.

Uscarea se face pe baza schimbului de aer cald si evacuarea aerului umed

cu ajutorul ventilatoarelor de diferite debite. Pentru ca uscarea sa se faca
uniform nu se recomanda scoaterea bulbilor pe timp nefavorabil. Cand
suntem nevoiti sa facem acest lucru ii vom spala mai intai de noroi.
Uscarea bulbilor, deci, se poate face pe cale naturala, prin imprastierea
lor pe un loc ferit de razele solare si artificial, cu ajutorul instalatiilor
speciale.

Depozitele trebiue sa aiba o temperatura uniforma, oscilatiile mari ale

temperaturii aerului din timpul uscarii duc la craparea solzilor de
acoperire. Excesul de umiditate este daunator bulbilor, care se acopera cu
mucigai, iar apoi putrezesc.

Bulbii se aseaza intr-un strat foarte subtire, 1-2 randuri, pentru a permite
aerului sa patrunda la fiecare in parte. Acest lucru este favorizat si de
stelajele confectionate din sarma impletita. Starea bulbilor depinde si de
terenul din care sunt scosi.

Astfel, cei din locurile umede cer o foarte buna aerisire si uscare, pe cand
bulbii din solurile nisipoase cer evitarea supracoacerii. Timpul de uscare
este determinat si de temperatura si umiditatea incaperii. Se prefera o
temperatura sub 30 grade C, deoarece temperaturile ce depasesc aceasta
valoare deterioareaza bulbii. La o temeperatura medie de 24 grade C si la
o umiditate de 75% este necesar, pentru uscare, in jur de 17 zile. Pentru a
putea realiza un regim optim este necesara uscarea artificiala. In depozit
obligatoriu trebuie sa fie intuneric sau sa nu patrunda razele solare.
Formarea mugurilor viitorului bulb de inlocuire si a tulpinii florale se
face in timpul pastrarii in depozit. Daca, in aceasta perioada, temperatura
depozitului este de 4-6 grade C, formarea mugurilor nu mai are loc si
bulbii nu mai infloresc in anul urmator.

Dupa ce bulbii s-au uscat se trece imediat la curatirea lor (de radacinile
vechiului, bulb etc), insa, cu multa atentie, pentru a nu vatama cepele, ele
fiind foarte sensibile. Odata cu operatia de curatire se face si la
indepartarea bulbilor bolnavi si vatamati. Sortarea bulbilor dupa marime
se face cu ciurul special cu orificii. In timpul pastrarii, temperatura si
umiditatea se vor controla mereu cu ajutorul termometrelor,
higrometrelor si psihrometrelor.

Durata de uscare a bulbilor variaza in functie de starea umiditatii lor la

recoltare, de maturitatea si marimea lor, de gradul de curatenie, de
temperatura la care ii supunem, de umiditatea aerului ( se va mentine tot
timpul intre 70 si 75%).

Uscarea poate fi determinata prin cantariri repetate ale bulbilor,

constatandu-se, astfel, scaderea continutului in apa. Trebuie sa ne ferim
de o uscare prea avansata a bulbilor, deoarece, aceasta atrage dupa sine o
scadere a infloritului si a calitatii florilor. In special, la soiurile timpurii,
in urma tratamentului cu temperatura, se inbunatateste puterea de
vegetatie in timpul fortarii. Deseori rezultatele fortarii depind de acest
lucru. Orientativ putem arata ca, in general, la sfarsitul lunii august se pot
folosi temperaturi cuprinse intre 16-20 grade C, pana la sfarsitul lunii
septembrie 25 grade C, iar in octombrie din nou 16-20 grade C.

Aceste date sunt realizabile pentru cei care au la indemana incaperi unde
se poate regla temperatura. Trebuie remarcat ca fiecare soi pretinde alta
temperatura. Pentru transportul bulbilor la distante mari se folosesc pungi
si lazi de carton prevazute cu orificii pentru aerisire. Pe ele se lipesc
etichete cu denumirea soiului si pentru siguranta acestea se pun si in
interiorul lor.

Cultura lalelelor in parcuri si gradini. Inainte de a trece la plantarea

lalelelor in parcuri si gradini, trebuie, mai intai, sa se stabileasca
compozitiile florale. Pentru ca sa obtinem cea ma frumoasa dezvoltare
este necesar ca, din multimea de specii si soiuri, sa alegem pe cele mai
potrivit, in functie de scopul pe care-l urmarim. Daca tinem cont de
timpul lor de inflorire, se poate obtine un decor variat incepand inca din
primavara timpuriu cu plantarea speciilor Tulipa kaufmaniana, Tulipa
fosteriana( cu flori mari ), Tulipa praestans si altele. Se pot planta
combinate cu narcisele salbatice, Chionodoxa, Scilla, Muscari, ca si cu
diferite alte soiuri de primule. Deosebit de placut arata gradinile plantate
cu astfel de specii. Speciile pitice mai pot fi folosite in platbande pe
marginea aleilor. Din aceasta grupa fac parte soiurile timpurii simple sau
involte, indicate pentru plantarea in intregime a stratului sau in plantarea
intercalata sau insotitoare a zambilelor si narciselor, iar pe margini cu
crocus. In a doua jumatate a lunii aprilie, pana la sfarsitul lunii mai,
infloresc grupele care cresc inalte, cele cu floarea in forma de crin
(Mendel, Triumph, Cottage, Darwin, Breeder, si Papagal). Se recomanda
sa se aseze la marginea stratului soiurile mai scunde, care infloresc mai
devreme si soiurile cu tije lungi, care infloresc mai tarziu, in primul rand
la mijlocul statului.

Foarte distinsa apare o plantare intermediara de tulipe inalte in grupe de

10-15, printe care sunt presarate pansele, nu-ma-uita, galbenele etc. De
asemenea, efecte placute se obtin si prin combinarea plantelor ale caror
flori au diferite forme, ca: oval alungite, cele cu florea in forma de cupa
mai larga, lalelele cu flori in forma de bujori, in forma de crin, lalelele
papagal cu petalele franjurate. In alcatuirea schemei de plantare trebuie sa
tinem seama de efectul placut al gamei de culori, de la alb pur pana la
aproape negru, de la roz deschis pana la purpuriul cel mai inchis. Nu
trebuie neglijate nici soiurile bicolore sau 'nu-ma uita', micsunelele,
mixandrelele etc., pentru a completa decorul dupa trecerea primelor flori.
Dupa ce florile s-au vestejit, se vor taia tijele florale inainte de caderea
petalelor. Daca este posibil, se va schimba locul de plantare in fiecare an
sau, cel putin, se va reinoi, partial, pamantul.

Resalbaticirea. Pentru a se obtine o impresie de natural, in padurici,

straturi cu arbustim si pajisti, se arunca cepele si se ingroapa la locul unde
au cazut. Dupa vestejire se aduna tulpinile de la suprafata pamantului. An
de an ele infloresc din nou si se inmultesc.

Cultivarea lalelelor sub adaposturi

de material plastic sau rame de geamuri

Imediat ce plantele au rasarit primavara si timpul este favorabil, brazdele
de lalele se acopera cu tocuri de rasdnite pe care se aseaza rame de geam,
iar noaptea, pentru a ridica mai mult temperatura in interior, se pun peste
rame rogojini. De asemenea, se poate folosi polietilena la construirea de
adaposturi in forma de tunel. Pentru sustinerea polietilenei se folosesc
arce din tub de material plastic care se aseaza la distanta de 0,80 m de-a
lungul tunelului. Atat tocurile cat si tunelele la contactul cu terenul se
acopera cu pamant pentru a impiedica patrunderea aerului in interior.
Aceste adaposturi permit inflorirea, in medie cu 14 zile mai devreme
decat in mod normal si cresterea destul de mare a tijelor florale. Se
recomanda folosirea lor, mai ales, pentru soiurile timpurii. Conditionarea
si tratarea bulbilor, cultura fortata si diferite tratamente aplicate bulbilor
de flori in vedrea fortarii. Conditionarea si tratarea bulbilor de lalele.
Dupa recoltarea bulbilor care se face cand culoarea acestora este maron,
se trece imediat la uscare si curatarea lor. In functie de utilizare, tratarea
termica se aplica astfel:

Tratarea bulbilor pentru culturi de camp, flori taiate:

-Uscarea se face timp de o saptamana la temperatura de 23 grade C.

-Dupa curatire se trateaza timp de 3 saptamani la temperatura de 23 grade

C.

-Alte 2 saptamani se trateaza la temperatura de 20 grade C.

-Pana la plantarea in camp, 2-2,5 luni, se pastreaza la temperatura de 17

grade C.

Tratarea bulbilor pentru cultura fortata normala:

-Dupa recoltare se trec imediat la uscare la temperatura de 34 grade C

tim-p de o saptamana.

-Dupa curatare se pastreaza pana ajung la stadiul G, timp de 3-4

saptamani, la 20 grade C.

-Urmeaza tratarea timp de 2 saptamani la temperatura de 17 grade C.

-Timp de 6 saptamani se treteaza la 9 grade C, dupa care se poate planta.

Tratarea bulbilor pentru cultura fortata timpurie la 5 grade C:

-Uscarea se face la temperatura de 34 grade C, timp de 1 saptamana.

-Pana ajung la stadiul G, timp de 3-4 saptamani se trateaza la 20 grade C.

-Urmeaza un tratament de 17 grade C timp de 2-3 saptamani.

-Se trateaza la temperatura de 5 grade C, 9-10 saptamani, dupa care se

pot planta.

Tratarea bulbilor pentru cultura fortata mijlocie si tarzie la 5 grade C:

-Dupa conditionare se trateaza timp de 2 luni la temperatura de 23 grade

C.

-Urmeaza 3-4 saptamani la temperatura de 20 grade C.

-Se trece la temperatura de 5 grade C timp de 12 saptamani.

Cultura fortata a lalelelor se practica in scopul obtinerii de flori in

sezonul de iarna-primavara. Prin alegerea soiurilor, o buna esalonare a
introducerii in sera si a priceperii cultivatorului se pot obtine plante
inflorite de la inceputul decadei

a-II-a a lunii decembrie si pana in primavara, cand incep sa infloreasca in

cultura libera.

In cultura fortata pot fi folosite toate soiurile din grupa lalelelor simple si
batute, timpurii. In continuare, vom arata cateva procedee de pregatire si
apoi, de fortare a lalelelor. Cunoastem ca lalelele plantate toamna produc
frunze si flori primavara, sub influenta conditiilor favorabile ale mediului
inconjurator si anume, cand temperatura solului creste.

Daca totusi aceeasi bulbi sunt plantati in locuri mai calde, unde
temperatura solului in timpul lunilor de iarna nu scade sub 10-15 grade C,
odata cu venirea primaverii, bulbii nu vor mai creste sau, cel mult, vor
avea o crestere foarte scurta. In acest ultim caz, floarea nu se va
desprinde de frunze si, asa dupa cum am mai aratat, uneori plantele nu
infloresc deloc.

Atmosfera din timpul iernii este foarte importanta pentru lalele, deoarece,
la temperaturi joase, se vor desfasura anumite procese in bulbi, care in
timpul primaverii, le va permite sa cresca repede si sa produca flori de
calitate pe o tija florala cu lungimea normala.

Cand dorim sa avem lalele inflorite in luna ianuarie sau mai

devreme, ele se vor planta la 1 octombrie si se vor pune la locul de
fortare intre 20 noiembrie si 1 decembrie. Aceasta inseamna ca
lalelele au o admosfera de iarna pentru numai aproximativ doua luni
in patul de plantare sau depozit. Aceasta perioada este prea scurta si,
prin urmare, lalelele pe care noi dorim sa le avem inflorite pentru
data amintita trebuie sa aiba o atmosfera de iarna foarte riguroasa
inainte de a fi plantate. Aceasta se poate realiza prin aplicarea
tratamentelor reci. Inainte de racire, insa, se pot aplica anumitor
loturi de lalele diferite tratamente. Vom arata unul din tratamentele
cele mai accesibile si anume, cel electric, care consta in ingroparea de
cabluri electrice in cultura de lalele in perioada mai-iunie. Ele au
proprietatea de a incalzi solul si de a duce mai repede la maturatie
lalelele plantate pe aceste supfrafete. In aceste conditii, noul mugure
floral se dezvolta mai devreme decat la cepele netratate. Aplicarea
acestei metode face posibila obtinerea infloriri unui mare sortiment
de lalele cu tija luna inainte de 10 decmbrie. Cultura din sol degajata
de cablurile electrice pregateste bulbul pentru inflorire.

Temperatura pamantului influenteaza, deci, maturatia. Bulbii de lalele

destinati tratarii prin racire se inmagazineaza imediat dupa recoltare la o
temperatura de 15-20 grade C, insa nu inainte de a se sectiona si cerceta
microscopic tendinta de inflorire a bulbilor. Pentru aceasta se ia din
fiecare lot de lalele si, nu din acelasi loc, un numar oarecare de bulbi.

In general, se poate observa ca formarea mugurelui nu a inceput inca si

tendintele de inflorire se afla in prima faza de dezvoltare. In urma
supunerii bulbilor la temperatura inalta s-a constatat un proces de
dezvoltare a primordiilor florale, fapt care ne permite ca dupa cateva
saptamani sa scadem temperatura la 16-17 gradeC. Momentul aparitiei
staminelor in floare poate determina scaderea temperaturii la 9 grade C.
In aceasta faza se pot mentine cepele 5-6 saptamani, caci elementele
cerute pentru perioada de inflorire se gasesc in aceasta faza de preracire.
Mentinerea acestei temperaturi joase este necesara pentru ca ea grabeste
procesele de dezvoltare care au loc pentru a garanta o crestere rapida in
timpul periodei de fortare, in timp ce o temperatura ridicata le incetineste.
Cand temperatura patului de plantare nu este mai mare de 13 grade C,
bulbii astfel tratati se vor planta imediat, caci o intrerupere pentru mai
mult timp va da nastere la plante slab dezvoltate, cu inflorire tarzie.
Temperaturile mai mari sunt in detrimentul procesului de dezvoltare din
bulbi. In caz ca temperatura locului unde se planteaza lalelele este
ridicata este necesar sa se acopere patul de plante cu paie si apoi sa se
stropeasca cu apa. Daca, totusi, acest lucru nu se poate realiza se amana
plantarea, iar cepele vor ramane in continuare, la temperatura de 9 grade
c. Este posibil ca paiele sa atraga soarecii, care sunt forte periculosi,
deoarece mananca lastarii. In acest cac, trebuie luate imediat masuri
pentru a-i distruge.

Mentinerea unei temperaturi de 12 grade C in timpul primelor doua

saptamani de la plantare este favorabila pentru o rapida inradacinare.
Lazile sau ghivecele plantate trebuie sa fie ingropate intr-un loc racoros
sau umbrit. acest pamant trebuie sa fie afanat si permeabil, tinut
totdeauna umed, fara sa stagneze apa provenita din precipitatii sau zapezi.
Daca toamna, cand se face plantarea, vremea este excesiv de uscata,
terenul trebuie udat. Evitarea excesului de apa din paturile de plantare se
face prin folosirea drenajului de jur imprejur. Prea multa apa in patul de
plantare duce la o slaba inradacinare.

Bulbii plantati la ghivece sau cutii se pot tine afara , in gropi (paturi de
plantare), pivnite, depozite izolate, magazii, rafturi de sera, stelaje,
transee, rasadnite, camari, respectand conditiile amintite inainte
(intuneric, umiditate atmosferica 75-80%, temperatura scazuta, 9
gradeC). Tinerea bulbilor in depozite are o serie de avantaje fata de cei
plantati afara, la gropi si anume:

-se pot evita pagubele provocate de ingheturi si apa;

-bulbii pot fi adusi in sera de fortare in orice conditii de timp;

-controlul depozitarii, al mentinerii temperaturii si umiditatii dorite

printr-un sistem de aerisire si ventilare parmite ca obtinerea infloriri
lalelelor sa se faca la o data pe care o dorim si cu rezultate foarte bune;
-laditele se pot stivui in mod ordonat, astfel incat sa se poate efectua
controlul dezvoltarii lastarilor;

-bolile si daunatorii nu pot patrunde in cutii si ghivece;

-plantarea bulbilor in cutii sau ghivece poate fi facuta sub acoperis, ceea
ce nu necesita o intrerupere a plantarii in perioadele cu timp nefavorabil.

Cel mai la indemana loc pentru depozitarea bulbilor da lalele pana la

introducerea lor in sera este ingroparea ghivecelor si laditelor plantate cu
bulbi in pamant, unde au asigurate umiditatea si temperatura constante.

In acest scop, se sapa o groapa dreptunghiulara, adanca de 25 cm, iar

lungimea si latimea variind in functie de numarul ghivecelor sau al
cutiilor. Pe fundul ei, care trebuie sa fie neted, se asaza ghiveci langa
ghiveci, etichetandu-se fiecare soi. Pentru ca eticheta sa poata fi citita
usor, aceasta se fixeaza la capatul unui tarus inalt de 60-80 cm. Pe
eticheta se va trece soiul si data introducerii lui in sera in vedearea
fortarii. Lalelele trebuie sa fie acoperite, pe cat posibil, cu un strat de 4-5
cm nisip sau turba bine descompusa, pentru ca ele sa poata fi scoase usor
si nevatamate, mai ales pe vreme de inghet. Se mai poate folosi cenusa,
dar numai cand lipsesc nisipul sau turba. Peste stratul amintit mai sus se
pune pamantul care a fost scos din groapa. Nu trebuie niciodata sa fie
intrebuintat, pentru acoperirea ghivecelor, pamant care a mai fost folosit
la cultivarea bulbilor de flori. Astfel se previn eventuale imbolnaviri. Tot
din acest motiv trebuie sa fie schimbat in fiecare an locul de ingropare.
Unde nu este posibil acest lucru, groapa trebuie sa fie tinuta curata si
dezinfectata. Ea se va amplasa intr-un loc ridicat asa incat sa nu stagneze
apa provenita din ploi sau din diferite infiltratii. Tot din acest motiv, se
prefera un pamant bine afanat si drenat. Pamantul de deasupra gropii
trebuie sa fie mai ridicat pentru a permite scurgerea apei lateral, iar in caz
de ploi repetate se poate acoperi cu folii de polietilena, pentru a indeparta
infiltrarea unei cantitati prea mari de apa in groapa. In paturile de
plantare, asezarea ghivecelor se face in straturi. Cepele alese pentru
fortarea timpurie se ingroapa adanc, pentru ca lastarul sa devina cat mai
lung posibil, iar pentru fortarea mai tarzie se acopera cu pamant mai putin
pentru ca lastarii sa ramana mai scurti . Astfel, acestia din urma ar deveni
mult prea lungi si mai moi. Inainte de venirea gerului puternic de iarna
este necesar a se acoperi brazdele in care sunt ungropate lalelele cu
frunzis sau paie. In nici un caz nu este indicat a se intrebuinta gunoi de
grajd deoarece acesta degaja caldura. In conditiile din tara nostra,
plantarea bulbilor pentru cultura fortata se face incepand cu sfarsitul lunii
septembrie, in functie de regiune si de conditiile pe care le cer cepele de
flori la aceasta operatie.

La plantare se folosesc bulbi copti, tari, grei, cu discul nevatamat, cu

solzii stransi in jurul bulbului, acoperindu-l complect. Inainte de plantare,
bulbii se spala, se curata si se dezinfecteaza. Pentru plantat se pot folosi
ghivece sau ladite. se pot planta, insa, si pe parapet sau la sol, cand este
vorba de flori taiate. La plantarea se vor folosi ghivece vechi, deoarece
pamantul ars din ghivecele noi impreuna cu diferitele substante pe care le
contine este vatamator radacinilor. Daca totusi, suntem nevoiti sa folosim
ghivece noi, inainte de plantare, le von spala cu apa curgatoare sau le
vom tine mai intai intr-un vas cu apa si apoi le vom limpezi in alt vas in
care se schimba apa des. Tot pentru evitarea vatamarii radacinilor trebuie
sa se intrebuinteze, cu mare atentie, lazile in care a fost peste sarat,
heringi sau alte alimente sarate. Radacinile plantelor mor imediat cand
vin in atingere cu marginile lazilor sarate.

Trebuie, de asemenea, sa ne ingrijim ca toate vasele in care se vor planta

bulbii sa aiba suficienta scurgere pentru a se inlatura stagnarea apei.
Inainte de plantarea bulbilor la ghiveci, se desfunda oficiul de drenare (cu
ajutorul uni cui) si se aseaza pe el un ciob provenit de la un alt ghiveci
spart, iar peste acesta se pun 2 cm nisip grosier. Se adauga apoi in 3/4 din
ghiveci urmatoarea compozitie: 1 parte pamant de teline, 1 parte nisip si
1 parte mranita (bine putrezita) sau pamant de turba ori pamant de frunze.
apoi, se pune un strat de 1 cm nisip fin, pe care se aseaza baza bulbului si
se apasa pana ce varful cepei ramane deasupra marginii ghiveciului. Se
umple apoi ghiveciul cu pamant din aceeasi compozitie si se lasa un
spatiu liber, de 1-2 cm, necesar apei ce se da udat. In caz ca pamantului ii
lipsesc substantele nutritive, acesta trebuie imbunatatit prin adaugarea de
faina de oase. Acolo unde se poate dezinfecta pamantul cu vapori, cepele
de flori trebuie sa fie ingropate, de preferinta, in acest pamant. Pamantul
trebuie sa fie la plantare bine umezit si racoros, suficient de afanat si
aerat. Acesta va stimula o rapida actiune de inradacinare. Lalelele
necesita o buna aprovozionare cu apa pentru a incepe inradacinarea si de
aceea este recomandabil sa se tina solul de plantare suficient de umed.
Pentru a preveni aparitia de boli nu se va intrebuinta niciodata pamantul
de sera sau care a mai fost deja folosit pantru cultura de bulbi de flori. S-a
dovedit ca, din acest punt de vedere , lalelele sunt deosebit de sensibile.
Din aceleasi motive nu trebuie intrebuintat nicidata gunoiul proaspat .
Lazile folosite pentru plantarea bulbilor trebuie sa fie destul de adanci,
pentru a oferi cepelor de flori suficient spatiu necesar cresterii
radacinilor. Acesta adancime poate fi de cca 10 cm.

Nisipul folosit la fortarea lalelelor trebuie sa fie bine spalat cu apa calda,
pana ca dispare orice sediment sau tulbureala.

Pentru cultura de sol sau in pamant pe parapet, pamantul va trebui bine

dezinfectat cu cateva saptamani inainte. Plntarea bulbilor in ladite sau in
pamant se face lasandu-se intre ei 1-2 cm distanta. In ghivece cu
diametrul de 8-9 cm se pot planta 2 bulbi, iar la ghivece de 11-13 cm
diametru se planteaza, de obicei, 3 bulbi din acelasi soi. Dupa ce s-a
plantat, pamantul se taseaza, se niveleaza si se uda bine. Dupa plantare,
ghivecele sau laditele in care s-au plantat bulbii se pun, asa dupa cum am
mai aratat, in orice incapere racoroasa, unde vor sta cateva saptamani,
timp in care plantele isi formeaza radacini puternice. Pentru plantarea si
ingroparea lalelelor obisnuite au valabilitate aceleasi precautiuni pe care
l-am prezentat la lalelele tratate special.

Scoaterea cepelor de flori pentru fortare. Inainte ca bulbii sa fie adusi in

sera in scopul fortarii, li se controleaza gradul de dezvoltare a radcinilor.
Aceasta operatie se face prin scoaterea balului de pamant din ghiveci.
Daca radacinile au cuprins intreg balul si lastarul a inceput sa cresca,
bulbii se pot scoate. In caz contrar ii mai lasam ingropati un timp. De
obicei, lungimea lastarului variaza intre 5 si 12 cm, in functie de soi. In el
trebuie sa se gaseasca mugurele floral, altfel exista riscul de a se dezvolta
numai frunzisul, iar floarea sa ramana mica. In caz ca sunt aduse in sera
prea devreme, vor inflori mai tarziu decat cele la care s-a inceput fortarea
la timpul potrivit. Totusi, nu se poate spune precis data la care se pote
incepe fortarea deoarece aceasta depinde, in forte mare masura, de
conditiile atmosferice din primavara si vara.

Prezenta mugurelui floral afara din bulb este un indiciu pentru cele mai
bune varietati ca pot fi fortate. Acest lucru nu este valabil pentru
varietatile Copland, care pretind dor o lungime medie lastarului (6 cm).
Pastrarea bulbilor dupa ce s-a produs aparitia bobocului de floare duce la
o inflorire mai tarzie si la reducerea inaltimii tijei florale, iar in cazul unei
temperaturi mai ridicate, bobocul florii poate pieri. Pentru mai multa
siguranta, putem introduce in sera, in mod experimental, 1-2 cutii sau
cateva ghivece plantate din fiecare soi sau numai din acelea din care este
rezerva. Loturile care au perioada de inflorire stabilita in jurul datei de 25
decembrie trebuie aduse in sera la 1 decembrie. Este bine ca lalelele
preracite, in timpul ultimilor doua saptamani, inainte ca ele sa fie scoase
in vederea ducerii in casa sau sera, sa aiba o temperatura mai scazuta (in
jur de 5 grade celsius), deoarece se pot forta mai usor. Aducerea in sera
pentru fortare a ghivecelor ci cutiilor se face numai in timpul pranzului,
cand temperatura afara este mai ridicata. Aceasta pentru a feri bulbii
porniti in vegetatie de frigul care le-ar produce o stagnare in crestere.
Ghivecele se aduc cu tergi sau cutii speciale care sa nu permita
patrunderea gerului la plante.

Tipul de sera folosit pentru cultura fortata. Pentru cultura lalelelor se

poate folosi orice fel de sera care poate fi incalzita. Rezultatele cele mai
bune s-au obtinut, insa, in sere de tip inmultitor, care au instalate in
interior suficiente tevi de incalzire atat sub parapet cat si la coama, astfel
inat sa se poata obtine o temperatura constanta corespunzatoare chiar si
pe geruri mai mari. Daca din diferite motive, gemurile de la sera au
inghetat si zapada continua sa se depuna, vom imprastia pe toata
suprafata de sticla sare, care are un efect favorabil asupra topirii zapezii si
ghetii. Sera inmultitor mai are avantajul cas e poate incalzi si raci mai
repede, dupa nevoie. De asemenea, distanta dintre parapet si acoperis este
mica, ceea ce permite o crestere normala a tijelor florale.

Sera este bine sa fie prevazuta cu sistem mecanic de umbrire si cu cu

instalatie de apa calda si rece, astfel ca udarile sa se faca cu apa la
temperatura mediului. Lalelele aduse in sera se aseaza pe parapet. Cele
care sunt dezvoltate normal se lasa cateva zile la o lumina difuza, care se
realizeaza printr-o usoara umbrire a serei, pentru ca frunzele sa capete,
treptat, culoarea de verde viu deschis. Cand lastarii sunt prea scurti, se
recomanda sa fie asezati cateva zile sub parapet, la intuneric, ori se
acopera parapetul sau sera (daca este ocupata in intregime) cu folii de
polietilena neagra. Sera se mai poate acoperi si cu rogajini, obloane sau
cand sunt cantitati mai mici de ghivece, acestea se pot acoperi cu altele,
puse invers, dupa ce li s-a astupat, mai intai, oficiul de drenaj. Cand
plantele ating inaltimea dorita si mugurele floral a iesit in intregime din
bulb, materialele folosite la umbrire se indeparteaza treptat si lalelele
raman in plina lumina. Umbrirea plantelor in acesta perioada are drept
scop sa accelereze cresterea tijei florale, astfel ca floarea sa nu ramana
jos, intre frunze. Floarea mai poate ramane jos datorita unei inradacinari
defectuase, fortarii soiurilor tarzii prea devreme sau udarii plantelor cu
apa rece in timpul culturii. In primele zile, temperatura poate fi de 13-14
gradeC, urcandu-se treptat la 16-17 grade C. Daca se observa ca lalelele
nu merg destul de bine, se poate ridica temperatura pana la 19 gradeC,
valoarea maxima la care se poate ajunge.

Cultura fortata a laleleor obisnuite. Lalelele normale sau neracite pentru

culturi timpurii (de exemplu: Brillant Star, joffre, Mon Tresor si altele)
pot fi aduse in sera, in conditii normale, la 1 decembrie sau chiar la 15-20
noiembrie, numai daca au radacinile bune si lastarii suficient de lungi.
Suporta bine temperatura pana la 24 gradeC. Perioada de rasarire deplina
are loc in groapa de plantare, pivnite sau depozite. Cand trebuie sa
infloresca mai devreme, este necesar sa se planteze cat mai repede
posibil. Temperatura indicata in aceste incapari este de 9 gradeC si apoi
5gradeC, in prejma introducerii in sera. In aceste conditii se pot obtine
flori de cea mai buna calitate. Lalelele pentru inflorirea tarzie nu trebuie
sa se planteze devreme, pentru ca temperatura scazuta in groapa, pivnita
sau depozit stagneaza cresterea. Acelasi lucru se intampla cand lalelele
preracite (care au trecut prin perioada de racire) sunt scoase prea tarziu
din locul unde au fost plantate. Lalelele obisnuite suporta temperaturi mai
ridicate decat cele racite. Dar, o temperatura nu prea mare determina,
totdeauna, o calitate deosebita a florilor. Lalelele care sunt stabilite pentru
culturi mai tarzii vor fi asezate, mai intai, la intuneric, la o temperatura
medie de 14 gradeC, iar cand mugurele floral a iesit in intregime din
bulb, lalelele pot fi asezate in plina lumina. Temperatura se va ridica
treptat, pana se va ajunge la 20 gradeC. Indata ce apare culoarea
bobocului, temperatura va fi scazuta la 16 gradeC. Daca au fost introduse
in sera, lalelele nu se mai dezvolta, inseamna ca au fost aduse prea
devreme. In aceasta situatie trebuie sa se pastreze o temperatura nu prea
ridicata (cca 13gradeC), iar in sera sa fie intuneric. Dupa 5-6 zile, daca
plantele se dezvolta bine, temperatua va fi adusa la valorile ei initiale.

Daca lalelele se aduc prea tarziu in sera, ele se pot cultiva numai la o
temperatura scazuta, 15-16 gradeC. La tulipele din grupa Mendel se
recomanda o temperatura ceva mai coborata decat la soiurile amintite mai
inainte.

Dupa ce lalelele au fost cultivate suficient la intuneric, ele pot fi cultivate

mai departe, pana la inflorire, pe parapet si la temperatura de 18-20
gradeC. Lalelele mai tarzii nu mai au nevoie de o crestere la intuneric,
deoarece ele in acest timp devin destul de lungi, iar florile ca si frunzele
devin mai inchise la culoare si, totodata, se pastreaza mai mult. Cand,
insa, razele solare sunt prea puternice, sera , trebuie sa se umbresca, mai
ales in partea expusa soarelui, pentru ca lalelele sa nu infloresca prea
timpuriu.

Cultura fortata a lalelelor tarzii. Soiurile de lalele indicate pentru

cultura tarzie pot fi crescute toate la lumina. La lalelele indicate pentru
cultura tarzie pot fi crescute poate la lumina. La lalelele din grupa Darwin
se recomanda o temperatura ceva mai mica, altfel lastarii devin prea lungi
si prea slabi. Mai tarziu, temperatura poate sa fie ceva mai ridicata, pana
ce mugurele floral devine vizibil in frunzis. Dupa aceea, din nou o
temperatura ceva mai scazuta aduce florile pana la marimea deplina.
Exceptie fac soiurile Bartigon care, la inceput, au nevoie de temperatura
mai mare. La aceste lalele tarzii, se recomanda, cand ele sunt plantate la
lazi, sa se indeparteze micii muguri lateralicare iau nasterepe cepele de
flori.

Cultura fortata a lalelelor racite. Fata de lalelele normale, neracite,

lalelele racite pot sa infloresca in medie cu 12 zile mai devreme. Cultura
lor este aceeasi, cu singura deosebire ca ele au nevoie de mai putina
caldura in perioada de fortare.

In prima saptamana, temperatura de 16 grade C le este suficienta, ca apoi,

pana la inflorire, sa se poata ajunge la 18-20 grade C. Nu suporta o
temperatura prea ridicata a pamantului si nu le prieste o cultura mai lunga
in intuneric (in scopul grabirii cresterii in lungime a lalelelor). Pentru
obtinerea intunericului sunt valabile metodele descrise mai inainte.

Aerisirea si udarea. In timpul culturii este necesar sa se aeriseasca cat mai

des. In urma udarilor abundente, umezeala in sera este mai mare, din care
cauza se produce caderea lalelelor.pentru a se evita acest nejuns, apa se
da cu multa prudenta, dupa nevoile plantelor. Perioada la care se
efectueaza udatul si cantitatea de apa joaca un rol forte important in
dezvoltarea lalelelor. In perioada cant plantele sunt mai mici se uda prea
des. De obicei, trebuie udat numai o data pe zi, pe cat posibil dimineata si
numai atat cat sa se acopere necesarul plantelor in 24 de ore. In general,
udarea plantelor in toata perioada fortatului se face cu apa la temperatura
incaperii, avandu-se grija ca pamantul din ghivece si cutii sa se mentina
potrivit de umed pana la aparitia florii. De la aceasta data se uda la
nevoie. La plantele mari se evitam udarea frunzelor pe timp insorit.

Se vor respecta urmatoarele reguli de udat :

-se uda numai dimineata, cand soarele nu este puternic, udatul pe soare
provoaca aparitia anumitor boli;

-frunzele si florile nu se vor uda, ci numai pamantul din cutii si ghivece;

-apa folosita la udat este indicat sa aiba o temperatura potrivita;

-in zilele insorite temperatura in interior se urca repede, creand conditii

pentru aparitia bolilor; de aceea trebuie sa se aerisesca des si udarile sa se
faca cu grija, astfel ca apa sa nu cada pe frunze si flori, iar sera sa fie
umbrita cu rogojini, pe timp insorit.

In timpul fortarii, pamantul in care se gasesc cepele nu trebuie sa se

usuce, iar umiditatea atmosferica trebuie reglata in asa fel incat sa nu
permita dezvoltarea paduchilor de frunze, din a caror cauza nici florile nu
se vor dezvolta normal.

Cresterea armonioasa, proportionala a frunzelor, tijei florale si a florii va

fi asigurata daca vor avea suficienta apa. Indata ce lalelele incep sa
infloresca trebuie sa aiba o temperatura moderata, pentru ca numai astfel
se obtin tije puternice, cu flori foarte frumoase. In general, lalelele cer
cam 3-4 saptamani de fortare, insa incepand din februarie, timpul de
fortare se scurteaza. Conditia principala este ca pamantul ce-l au la
dispozitie sa fie complet inradacinat.

Cand floarea s-a dezvoltat, se trec ghivecele inflorite din sera de fortat
intr-una temperata (8-10 gradeC). Aici, plantele se intaresc si florile se
coloreaza intens, marindu-li-se durabilitatea.

Cateva cauze care duc la nedezvoltarea florii. Temperaturile ridicate din

timpul transportului influenteaza asupra mugurilor floriferi nou formati in
bulb, uscandu-i si devenind seci. In afara de plantele cu muguri seci pot
sa apara si plante nedezvoltate, la care lipsesc staminele sau chiar florile.
In locul florilor apar varfuri verzi. Pentru evitarea acestui nejuns va trebui
ca primirea bulbilor sa nu se faca prea devreme, despachetarea sa se faca
imediat, mai ales cand vremea este calduroasa; se vor folosi mijloace
rapide de transport sau prevazute cu instalatii de racire; nu se vor
introduce in sera pentru fortare prea devreme; nu se vor tine prea mult la
intuneric si nu vor fi temperaturi prea ridicate in timpul culturii.

Ingrijirea florilor taiate

Cand bobocul se coloreaza, tulipa florala se taie si se tine in incaperi

racoroase la temperatura de 5-6 gradeC. In functie de mijlocul de
transport folosit, pentru ingrijirea lalelelor taiate exista mai multe
posibilitati. Cand sunt transportate la distante mici ni trebuie sa fie tinute
in apa mai mult de 3 ore. In cazul ca trebuie trimise la distante mai mari
nu se vor mai pune de loc in apa, dar la sosirea lor la destinatie li se va
aplica urmatorul tratament : se va scurta cu 1-2 cm baza tijei florale
printr-o taietura cat mai oblica, pentru a le mari suprafata de absortie. Se
infasoara lalelele in hartie pe toata lungimea, dupa care se introduc intr-o
galeata cu apa rece, intr-un loc racoros (5-6 grade C), timp de 5-6 ore, la
intuneric. Dupa acest tratament, ele isi revin foarte repede, pastrandu-se
mai mult chiar decat daca ale ar fi fost puse in apa inainte de expediere.
Acest tratament uscat apara, de asemenea, lalelele si de aparitia petelor in
timpul transportului. Daca lalelele sunt inflorite, dar din diferite motive
nu se pot expedia sau folosi imediat, fiecare pachet se va infasura pe toata
lungimea in hartie. Astfel impachetate, se vor pastra intr-un loc uscat si
racoros. Inainte de intrebuintare, se vor pune 5-6 ore in apa rece, dupa ce
mai intai s-au scurtat putin tijele. Astfel ele isi vor reveni imediat si vor
parea proaspat recoltate. Aplicandu-i-se acest tratament, lalelele se pot
pastra proaspete in jur de 10 zile.

Ingrijiri aplicate bulbilor dupa terminarea infloririi

Cand bobocul floral s-a colorat, tija se taie pentru a fi folosita la buchete
si in vase sau fara sa se taie tija, se va folosi floarea la ghiveci. Dupa
recoltarea florii sau terminarea infloritului, udarea se reduce, iar cand
funzele ingalbenesc udarea inceteaza complet. In momentul uscarii
frunzelor, bulbii de dezgroapa si se pastreaza pana in momentul sadirii.

Deoarece cultura fortata contribuie foarte mult la slabirea bulbilor se

recomanda ca in anul urmator sa fie plantati intr-un pamant bine tratat,
aplicandu-li-se o ingrijire corespunzatoare, scotandu-i din sol la timp,
uscandu-i si pastrandu-i cu multa grija. Aplicandu-se cu stictete aceste
recomandari, bulbii se pot folosi din nou la fortare dupa 3 ani. La cultura
fortata a lalelelor pentru flori taiate, bulbii se micsoreaza considerabil si
aproape ca nu mai sunt apti pentru urmatoarea cultura fortata.

Inmultirea lalelelor

Lalelele se inmultesc prin bulbi, bulbili si seminte. Inmultirea pe cale

vegetativa (prin bulbi) reprezinta forma de baza pentru inmultirea
lalelelor, deoarece acesta permite sa se obtina mai rapid si mai usor
plante apte pentru inflorire si, mai ales, asigura transmiterea tuturor
insusirilor plantelor mama la descendenti (asigura perpetuarea
varietatilor), pe cand prin seminte sunt expuse la diferite varietati.
Inmultirea lalelelor prin seminte spre deosebire de inumtirea vegetativa
se foloseste in majoritatea cazurilor in scopul crearii de noi soiuri.

Inmultirea lalelelor prin bulbi si bulbili. Bulbul este tulpina subterana a

tulipei, organ specializat pentru depunerea si inmagazinarea de substante
nutritive, folosit in mod curent ca principal material pentru inmultirea
lalelelor pe cale vegetativa. Procesul formarii bulbului incepe odata cu
dezvoltarea frunzelor si se termina cand frunzele ating marimea normala.
Din bulbul vechi, in fiecare an, se formeaza bulbul de inlocuire. Dupa ce
acesta, in perioada de vegetatie, isi epuizeaza rezervele, moare. In afara
de acest bulb, se mai formeaza in jurul lui bulbili, al caror numar variaza
in functie de soi (2-4 bucati). Mugurii bulbilor din sanul solzilor periferici
de acoperamanse dezvolta mai lent, iar la unele soiuri acestia pier, ceea
ce duce la scaderea coeficientului de inmultire. Soiurile cu inflorire tarzie
au un coeficient de inmultire mai mare, deoarece perioada lor de
vegetatie este mai indelungata, fapt care permite acumularea substantelor
nutritive la toti bulbilii. Bulbilii din acelasi cuib se deosebesc prin
greutatea, marimea, forma si durata de formare. In cazul inmultirii
vegetative, importanta este marimea coeficientului de inmultire, sporirea
considerabila a grutatii bulbului inlocuitor si obtinerea intr-un termen cat
mai scurt a unor plante mature, cu flori mari, bine dezvoltate. Pentru
inmultire sunt preferati bulbii de marime I, avand culoarea specifica
soiului si sanatosi. Pentru obtinerea unui numar mare de bulbili, lalelele
trebuie cultivate in conditii de agrotehnica superioara. In acest sens se va
aplica o ingrasare de baza cu mari doze de ingrasaminte organice si
minerale, completata cu 2-3 ingrasari suplimentare. Se recomanda
folosirea ingrasamintelor cu fosfor si poatasiu. In acelasi scop se acorda o
ingrijire buna, de asemenea si ruperea bobocilor floriferi in stadiul cand
incep sa se coloreze. Aparitia numarului de bulbili mai este influentata si
de adancimea de plantare a bulbului mama.

Plantarea mai la suprafata a acestuia are o influenta favorabila. De

asemenea, coeficientul de inmultire creste cand bulbii se scot anual din
pamant. Daca totusi acestia raman in pamant chiar si numai doi ani,
suprafata de alimentare a plantelor se reduce considerabil, bulbii in cuib
incep sa se stinghereasca si, ca atare, se obtin pui mai putini.

Printre soiurile care au un coeficient mare de inmultire se remarca:

Orange Favorit, Zwanenburg, Oxford, Sunshine, Apeldorn, Brilliant Star,
Cordell Hull etc., iar cu un coeficient mic urmatoarele soiuri: Holland's
Glory, Demeter, Golden Age, etc. Nu este suficient sa obtinem un
coeficient mare de inmultire, ci si ca acesti pui sa ajunga bulbi de
calitatea I.

Alegerea si pregatirea terenului, aplicarea ingrasamintelor, udatul corect,

plivitul si afatul regulat contribuie la cresterea in greutate a bulbilor. Se
obtin bulbi foarte mari in cazul unor plantari adanci intr-un pamant bine
afanat. Bulbilii din grupa lalelelor simple si batute timpurii au o inflorire
cu 1-2 ani mai devreme decat cei de aceasi marime din soiurile mai tarzii.

Ca un bulbil sa ajunga la marimea bulbului de caltatea I sau a II-a ii

trebuie 1-4 ani. Suprafetele de teren destinate inmultirii lalelelor se ara la
45 cm adancime.

In scopul plantarii, bulbii vor fi sortati si categorisiti dupa marime, in mai

multe grupe. Se planteaza la 10-12 cm adancime. In perioada de vegetatie
trebuie introduse ingrasaminte si se uda ori de cate ori este nevoie. Cand
frunzele se ingalbenesc si se usuca, bulbii se dezgroapa, urmand apoi
operatiile de uscare, pastrare si selectionare, pe marimi. Nu se vor cultiva
lalele in fiecare an pe acelasi teren, deoarece cepele se imbolnavesc de
putrezirea bruna. Pentru combaterea daunatorilor purtatori ai acestei
ciuperci se aplica, timp de 3-4 ani, un asolament, iar dupa aceasta
perioada, lalelele pot reveni pe acelasi loc. Cele mai bune plante
premergatoare pentru lalele sunt leguminoasele. Uscarea si sortarea
bulbilor trebuie facuta deoasebit de minutios.

Inmultirea lalelelor prin samanta. Se vor folosi pentru inmultire seminte

deplin mature, pastrate in bune conditii pana la insamantare. Recoltarea
lor se face manual, de la plante bine selectionate, cu putin inainte de
deschiderea capsulelor. Se seamana toamna, prin octombrie noiembrie,
pe brazde afara, ingropand semintele si acoperindu-le cu 1-2 cm pamant
bine afanat. Este necesar sa se pregateasca un amestec de pamant usor,
nutritiv, compus din: 1 parte mranita bine putrezita, 1 parte pamant de
frunze, 1 parte nisip si 1 parte pamant de telina. In timpul iernii, pentru a
le feri de inghet,

este bine sa fie invelite cu un strat usor de frunze. In primavara,

semintele, vor rasari, iar rasadul va primi toate ingrijirile, ca sapalugit si
udat ori de cate ori va fi nevoie, plivit de buruieni, mulcit. Bulbisorii se
pot lasa in pamant, nederanjati 2-3 ani, insa cel mai bine este sa se scoata
in fiecare an si sa se trateze ca pe ceilalti bulbi. Obtinerea florilor este
posibila numai peste 5 ani. Semanatul se mai poate face si in ladite, cand
este vorba de cantitati mici de seminte si soiuri foarte pretentioase. Ele
sunt cele obisnuite, care se folosesc si la semanatul celorlalte flori.
Amestecul pregatit se pune in ladite de 15 cm inaltime, pana la marginea
de sus, iar deasupra se pune un strat de 1 m nisip spalat. Semanatul
semintelor in conditiile de sera se face in septembrie, octombrie,
noiembrie si chiar in lunile de iarna, pentru ca ele sa fie supuse actiunii
temperaturii coborate. Numarul zilelor cu temperaturi coborate variaza in
functie de soi si fara acestea semintele rasar in a doua primavara, dupa
insamantari. Pamantul din ladite se va mentine tot timpul vegetatiei umed
si afanat.

In primul an de crestere plantele sunt foarte mici, asa ca este de preferat

sa nu fie scoase din pamant. Numai dupa cel de al doilea an de vegetatie,
cand frunzele plantelor incep sa se usuce, bulbii se scot din pamant, se
usuca timp de cateva zile si se pun la pastrare. Toamna se planteaza in
camp, tratandu-se in continuare ca cei proveniti din semintele semanate
direct in camp.

Bolile si daunatorii lalelelor

Productia de lalele, sub aspectul ei cantitativ si calitativ, poate fi

influentata de numeroase boli si daunatori. Astfel ca problema prevenirii
si combaterii acestora joaca un rol forte impotant. Modul de comportare a
plantelor fata de agentii patogeni este foarte deosebit, variind de la specie
la specie, iar in cadrul speciei de la individ la individ. Rezistenta plantelor
depinde de: modul de hranire, de varsta, de faza de vegetatie, de ritmul de
dezvoltare.

Principalele boli ale lalelelor si metode de combatere a lor. In general,

bolile lalelelor sunt provocate de diferiti agenti patogeni, ca: virusi,
bacterii, ciuperci etc. Ca mijloace de combatere se foloseste tratarea
bulbilor dupa recoltare si inainte de plantare cu substante pe baza de
mercur (Ceresan si Germisan), dezinfectarea solului cu vapori si
substante chimice, dezinfectarea locurilor de depozitare si fortare.

Intrebuintarea lalelelor

Lalelele pot fi folosite ca flori la ghivece, ca flori taiate-la buchete, la

vase in diferite aranjamente, la vaze etc., sau in parcuri pentru
imbogatirea decorului de primavara. Folosirea lor depinde, in forte mare
masura, de timpul in care isi pastreaza calitatile estetice. La acesta
contribuie foarte mult conditiile in care sunt tinute (temperatura si
umiditatea), precum si ingrijirile aplicate. Florile taiate, cand li se
schimba zilnicapa si li se aplica si taieri de reimprospatare la baza tijei,
dureaza mai mult decat atunci cand li se schimba numai apa, fara
reimprospatarea taierii tijei.

Cu cat temperatura incaperilor este mai scazuta si umiditatea reletiva a

aerului mentinuta la 75-80%, cu atat timpul de pastrare a lalelelor este
mai mare. Lalelele, ca flori taiate, pot avea multiple intrebuintari. Pentru
aranjarea si prezentarea lor nu exista reguli fixe. Totul depinde de gustul
si inspiratia decoratorului. Pentru punerea in valoare a frumusetii fiecarei
flori, asezarea lor in buchete nu se face strans, ci rasfirat. Ca verdeata nu
se foloseste alteceva decat frunzele lor, care dau un efect destul de placut
aranjamentelor florale. In acelasi scop se recomanda ca ele sa fie de o
singura culoare.

Efectul lor este cu atat mai mare cu cat nu sunt folosite in plina floare, ci
numai in faza de boboc bine colorat. Bobocii ofera celor care ii privesc
bucuria de a-i vedea deschizandu-se incet, incet, sub ochii lor.

Floarea complec deschisa se trece repede si are un aspect neplacut.

Aranjarea florilor in vas se face in asa fel incat sa sugereze cresterea lor
naturala. Trebuie stiut faptul ca, mai ales la aranjamentele florale, este
valabil principiul fundamental dupa care frumusetea izvoraste peste tot
unde este spontaneitate. Scopul aranjamentului, compozitia florala simpla
si naturala, este de a descoperi si examina frumusetea naturala, indiferent
de materialul floral avut la indemana.

El trebuie sa se potriveasca oriunde tot asa de bine: intr-o camera, intr-un

salon sau birou. Bineinteles trebuie sa se armonizeze intotdeauna cu
incaperea careia i-a fost destinat.

Arta aranjamentului floral face apel la linie, ritm si culoare, pentru a crea
din nou cresterea naturala a florilor. De asemenea, florilor trebuie asezate
stabil, avand grija ca ele sa-si pastreze echilibrul printr-o buna fixare in
vas.

Inaintea de alegerea florilor trebuie, mai intai, sa ne hotaram asupra

vasului pe care il vom folosi, deoarece aranjamentul este in functie de
marimea vasului. Dupa ce elemtele florale au fost alese se face curatirea
lor de partile inutile. Pentru pastrarea prospetimii lor se folosesc mai
multe procedee. Cel mai simplu procedeu consta in a taia tulpinile in apa.

Acesta pentru a evita expunerea extremitatii taiate la contactul cu aerul,

ceea ce impiedica, oarecum, obsortia apei de catre planta. Se mai poate
folosi putin acidul hidrocloric dizolvat in apa, caci reimprospateaza si
invioreaza florile sau este suficient sa se frece cu putina sare capetele
proaspat taiate ale tulpinilor. Atat pentru cultivatori cat si pentru amatori,
modul de pastrare si folosire a florilor taiate este de mare importanta.
Unul dintre cele mai eficace procedee de pastrare a florilor taiate este
folosirea urmatoarei compozitii: la 1000g apa se pun 50 g zahar, se
amesteca bine pana ce apa se indulceste, apoi se adauga 1 g nitrat de
argint. Dupa ce se amesteca se introduc florile. Solutia trebuie sa ocupe
cam 8-12 cm din inaltimea vasului. Inainte de introducerea tijelor florale
in solutie se face taierea cat mai oblica, pentru a avea o suprafata de
absortie cat mai mare. Nitratul de argint are proprietatea de a deschide
celulele pe portiunea introdusa in solutie, permitand astfel o forte buna
patrundere a substantei hranitoare, zaharul. Nitratul de argint trebuie
folosit cu prudenta, cu toate ca el se gaseste in comert intr-o forma destul
de diluata.

Producatorii pot pune florile taiate inainte de expediere, peste noapte, in

10 cm apa cu acesta solutie, pentru a putea livra, in felul acesta, un
produs cu o durata de folosire mai mare si cu o prospetime evidenta.