Sei sulla pagina 1di 1

STRUCTURAREA TIMPULUI

Eric Berne a identificat 6 metode de baza pe care le folosim pentru a


ne structura timpul, in vederea obtinerii de stroke-uri: izolarea,
ritualurile, petrecerea timpului (pastime), activitatea, jocurile,
intimitatea (proximitatea).

Izolarea este posibila oricand si implica propriul stroking, de aceea si


un risc scazut.

Ritualul este o forma de comportament ritualizat, ca de exemplu sa


saluti in fiecare zi un vecin. Deoarece schimbul este previzibil, riscul
este scazut la fel ca si intensitatea stroke-ului.

Trecerea timpului (pastime) sunt acele conversatii politicoase,


superficiale in care te angajezi la o petrecere sau cand cunosti o
persoana noua. Adeseori ofera cadrul pentru cei care joaca jocuri de
politete. Ca urmare riscul nu este mare, asemenea si intensitatea
stroke-ului.

Activitatea este orice forma de munca sau comportament orientat


spre un scop, ca de exemplu practicarea unui sport. Riscul este
relativ crescut dar la fel sunt si potentialele stroke-uri.

Jocurile (si sentimentele parazitare), per ansamblu, implica schimbul


de stroke-uri negative. De aceea riscul este foarte crescut, dar
intensitatea stroke-urilor este de asemenea mare.

Intimitatea (proximitatea) este definita, in aceasta ipostaza, ca si o


intalnire a starilor Copil Liber ale eului. Astfel riscul este extrem de
crescut dar valoarea stroke-urilor este de asemenea foarte mare.

Riscul in acest context se refera la riscul, fata de starea noastra de


bine psihologic, de a primi stroke-uri care ne confirma credintele
scenariale despre propria persoana, despre altii si despre viata. In
starea Adult a eului nostru putem gasi modalitati de a face fata
raspunsurilor altora care ar putea confirma scenariul nostru, si prin
urmare sa evitam stresul care induce sentimente neplacute.