CUPRINS

UNITATEA 1. DEFINIREA CONCEPTELOR DE BAZĂ ALE UNUI SISTEM DE CALCUL

1.1. DEFINIŢIA SISTEMULUI DE CALCUL...................................................................................…………....5
1.2. COMPONENTELE HARDWARE ALE UNUI SISTEM DE CALCUL ..………………………………….......5
1.3. TIPURI DE CALCULATOARE.……………………………………………………………..….….……………12
1.4. COMPONENTA SOFTWARE ………………………………………………………………………………….14
1.5. INTERFAŢA GRAFICĂ CU UTILIZATORUL ……………………………………………………………….. .14
UNITATEA 2. UTILIZAREA CALCULATORULUI ŞI GESTIUNEA FIŞIERELOR
2.1. PORNIREA/OPRIREA/REPORNIREA CALCULATORULUI………………………………………….…….15
2.2. VIZUALIZAREA INFORMAŢIILOR DE BAZĂ REFERITOARE LA CALCULATORUL UTILIZAT……....16
2.3. PERSONALIZAREA DESKTOP-ULUI ………………………………………………………………………...16
2.4. MODIFICAREA DATEI, OREI, VOLUMULUI SUNETULUI …………………………………………………17
2.5. STABILIREA TASTATURII GEOGRAFICE …………………………………………………………………..18
2.6. FORMATAREA DISCHETELOR ………………………………………………………………………………19
2.7. UTILIZAREA TASTEI PrintScreen …………………………………………………………………………….20
2.8. INSTALAREA ŞI DEZINSTALAREA UNEI APLICAŢII ……………………………………………………...20
2.9. GESTIUNEA PICTOGRAMELOR ……………………………………………………………………………..21
2.10. GESTIUNEA FERESTRELOR ……………………………………………………………………………….24
2.11. OPERAŢII CU FOLDERE ŞI FIŞIERE ………………………………………………………………………25
2.12. CĂUTAREA FOLDERELOR ŞI FIŞIERELOR ………………………………………………………………29
2.13. GESTIUNEA IMPRIMĂRII …………………………………………………………………………………….30
UNITATEA 3. EDITAREA TEXTELOR – PROCESORUL DE TEXTE MICROSOFT WORD
3.1. LANSAREA ÎN EXECUŢIE A APLICAŢIEI…………………………………………..….……………............31
3.2. CREAREA, SALVAREA, DESCHIDEREA, ÎNCHIDEREA UNUI DOCUMENT………......…………..…. 32
3.3. SELECTAREA, MUTAREA, COPIEREA, ŞTERGEREA TEXTULUI....................................……………34
3.4. INSERAREA CARACTERELOR SPECIALE……………………………………………….. ……….………35
3.5. CĂUTAREA ŞI ÎNLOCUIREA UNUI CUVÂNT SAU FRAZE ……………………………………………….35
3.6. FORMATAREA TEXTULUI …………………………………………………………………………………….36
3.7. MODIFICAREA CAZULUI ……………………………………………………………………………………...37
3.8. FORMATAREA PARAGRAFELOR ………………………………………………………………………….. 37
3.9. LISTE MARCATE ŞI LISTE NUMEROTATE ………………………………………………………………. .38
3.10. BORDURI ŞI UMBRIRE ………………………………………………………………………………………40
3.11. INSERAREA ÎNTRERUPERILOR DE PAGINĂ ………………………………………………………….. 40
3.12. ANTETE ŞI SUBSOLURI ……………………………………………………………………………………..41
3.13. NUMEROTAREA PAGINILOR ……………………………………………………………………………….42
3.14. FORMATAREA DOCUMENTULUI …………………………………………………………………………..42
3.15. CREAREA TABELELOR ………………………………………………………………………………………43
3.16. SELECTAREA ELEMENTELOR DINTR-UN TABEL ………………………………………………………43
3.17. INSERAREA/ŞTERGEREA LINIILOR ŞI COLOANELOR ………………………………………………...44
3.18. ÎMBINARE/SCINDARE CELULE ……………………………………………………………………………..45
3.19. MODIFICAREA BORDURII TABELULUI ……………………………………………………………………45
3.20. ALTE OPERAŢII ASUPRA TABELELOR ……………………………………………………………………46
3.21. INSERAREA UNEI IMAGINI ………………………………………………………………………………….47
3.22. REDIMENSIONARE, COPIERE, MUTARE, ŞTERGERE, ROTIRE A UNEI IMAGINI ……………….. 47
3.23. VIZUALIZAREA DOCUMENTULUI ÎNAINTE DE IMPRIMARE …………………………………………. 48
3.24. STABILIREA OPŢIUNILOR DE IMPRIMARE ŞI IMPRIMAREA DOCUMENTULUI ……………………48
UNITATEA 4. REALIZAREA PREZENTĂRILOR – APLICAŢIA MICROSOFT POWERPOINT
4.1. FAMILIARIZAREA CU INTERFAŢA APLICAŢIEI POWERPOINT.....................………….................…. 49
4.2. CREAREA UNEI NOI PREZENTĂRI .................................................................…………...............….. 50
4.3. ALEGEREA CARACTERISTICILOR UNUI DIAPOZITIV .…………………………………..………………50
4.4. INSERAREA UNUI TEXT ………………………………………………………………………………………51
4.5. INSERAREA UNEI IMAGINI ………………………………………………………………………………….. 52
4.6. ADĂUGAREA EFECTELOR DE ANIMAŢIE ………………………………………………………………….52
4.7. ADĂUGAREA EFECTULUI DE TRANZIŢIE ………………………………………………………………….53
UNITATEA 5. APLICAŢIA DE CALCUL TABELAR – MICROSOFT EXCEL
5.1. DESCHIDEREA ŞI SALVAREA UNEI FOI DE CALCUL ……………………………………….. ….…….. 55
5.2. INTRODUCEREA INFORMAŢIILOR ÎNTR-O CELULĂ ….………………………………………………… 56
5.3. COPIEREA/MUTAREA CONŢINUTULUI UNEI CELULE ÎN ALTĂ CELULĂ…………………...……….. 57
5.4. ŞTERGEREA UNEI CELULE SAU UNUI GRUP DE CELULE …………………………………………….58
5.5. INSERAREA RÂNDURILOR / COLOANELOR …………………………………………………………… .. 58
5.6. MODIFICAREA DIMENSIUNILOR LINIILOR / COLOANELOR ……………………………………………59

3
5.7. SORTAREA DATELOR …………………………………………………………………………………………59
5.8. FILTRAREA DATELOR …………………………………………………………………………………………59
5.9. INTRODUCEREA UNEI FORMULE …………………………………………………………………………. 60
5.10. FOLOSIREA FUNCŢIILOR ………………………………………………………………………………… . 62
5.11. COPIEREA FORMULELOR ŞI FUNCŢIILOR ………………………………………………………………63
5.12. DIAGRAME ŞI GRAFICE ……………………………………………………………………………………..65
5.13. OPERAŢII CU FOI DE CALCUL ……………………………………………………………………………..69
UNITATEA 6. REŢELE INFORMAŢIONALE
6.1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE REŢEA DE CALCULATOARE….………………………………...….... 69
6.2. CLASIFICAREA REŢELELOR ……………………………...………………………………………...…….. 70
6.3. INTRANET ŞI EXTRANET …………………………………………………………………………………….72
6.4. INTERNET ……………………………………………………………………………………………………….72
6.5. POŞTA ELECTRONICĂ ………………………………………………………………………………………..73
6.6. COMERŢUL ELECTRONIC ……………………………………………………………………………………74
UNITATEA 7. INFORMAŢIE ŞI COMUNICARE
7.1. NOŢIUNI LEGATE DE INTERNET ŞI WORLD WIDE WEB .......................................................…....... 74
7.2. ADRESA UNEI PAGINI WEB……………………... ..........................................................……….....…....75
7.3. PROGRAME DE NAVIGARE, MOTOARE DE CĂUTARE……………………………...........……….…....77
7.4. NAVIGARE ÎN WEB………………………….........................................................................……….…....77
7.5. CĂUTARE ÎN WEB ……………………………………………………………………………………………...80
7.6. UTILIZAREA SERVICIULUI DE POŞTĂ ELECTRONICĂ ………………………………………………….83
UNITATEA 8. SECURITATE ŞI COPYRIGHT
8.1. ASIGURAREA SECURITĂŢII DATELOR ........................................................................…………..…..92
8.2. DEFINIREA CONCEPTULUI DE BACK-UP......................................................................….………......92
8.3. VIRUŞII CALCULATOARELOR………………………………………………………………………………..93
8.4. MODALITĂŢI DE DISTRIBUIRE A SOFT-ULUI ……………………………………………………………..94
8.5. COPYRIGHT ŞI LEGISLAŢIA REFERITOARE LA DREPTUL DE AUTOR ……………………………...94
GLOSAR MINIMAL ….……………………………………………………………………………………..………98
BIBLIOGRAFIE..…………………………………………………………………………………………………….101

4
UNITATEA 1
DEFINIREA CONCEPTELOR DE BAZĂ ALE UNUI SISTEM DE CALCUL

1.1 DEFINIŢIA SISTEMULUI DE CALCUL

Un sistem de calcul (calculator) este un ansamblu de componente de două tipuri :
 Hardware = componente fizice şi tehnice cu ajutorul cărora datele se pot culege, verifica, transmite, stoca şi
prelucra (componentele care pot fi atinse).
 Software = programe, proceduri, rutine care controlează funcţionarea corectă şi eficientă a elementelor hard (se
mai numesc componente logice, deoarece nu au substanţă).

1.2 COMPONENTELE HARDWARE ALE UNUI SISTEM DE CALCUL

Un calculator este alcătuit din unitatea centrală şi dispozitivele periferice. Unitatea centrală este asamblată într-o carcasă
metalică şi conţine un număr de componente care realizează funcţiile de bază ale calculatorului. Din structura unităţii centrale fac
parte:
 placa de bază
 microprocesorul
 memoria internă
 plăcile de extensie
 dispozitivele de memorare

Placa de bază (motherboard)

Conţine circuite electronice pentru integrarea tuturor componentelor calculatorului
într-un ansamblu cu funcţionare corectă. Pe placa de bază se amplasează microprocesorul,
memoria internă şi plăcile de extensie. Cele mai importante componente ale plăcii de bază
sunt: soclul pentru microprocesor, controller-ul de intrare-ieşire, soclurile pentru memorie,
sloturile pentru extensie (conectori ai plăcii de bază care permit legarea unor dispozitive pe
magistrala sistemului), chipset-ul (set de circuite adiţionale care permit funcţionarea corectă a
microprocesorului), BIOS-ul, memoria cache, ceasul şi altele.

Microprocesorul
Denumit unitatea centrală de prelucrare(CPU=Central Processing Unit) este „creierul calculatorului”, unde sunt prelucrate
datele. Microprocesorul este un circuit integrat care execută instrucţiunile unui program, împreună cu datele corespunzătoare
instrucţiunilor. Atât datele cât şi instrucţiunile se găsesc în memoria internă.
Microprocesorul este alcătuit din trei module:
 unitatea aritmetico-logică : are rolul de a efectua operaţiile aritmetice şi logice
 unitatea de intrare-ieşire : asigură comunicaţia dintre microprocesor şi restul calculatorului. Există două magistrale interne prin
care aceasta comunică cu restul componentelor: magistrala de date şi magistrala de adrese. Pe aceste magistrale circulă
date, comenzi şi instrucţiuni a căror viteză de deplasare depinde de doi factori: lăţimea magistralei( 8 biţi, 16 biţi, 32 biţi, 64 biţi
sau 128 biţi) şi frecvenţa de tact a procesorului.
 unitatea de control : coordonează întreaga activitate a microprocesorului.

5
O caracteristică importantă a microprocesorului este frecvenţa de lucru (tact). Frecvenţa de tact
reprezintă numărul de paşi de lucru pe care îi poate face procesorul într-o secundă. Frecvenţa se
măsoară în herţi (Hz). Frecvenţa procesoarelor actuale este de ordinul gigaherţilor (GHz).

Memoria
Memoria este de două tipuri: memoria internă şi memoria externă. Memoria internă este utilizată pentru stocarea
temporară a datelor şi programelor, pe timpul execuţiei lor.
Memoria externă este aceea care foloseşte dispozitive de stocare (memorare) a datelor, cum ar fi: hard disk-ul, discheta, compact
discul (CD), DVD, Flash-ul pe USB.
Memoria internă
Memoria internă este utilizată pentru stocarea temporară a datelor şi programelor, pe timpul execuţiei lor. Datele care
circulă în calculator sunt în format binar (simbolurile 0 şi 1), deci şi stocarea lor în memoria internă se face în acelaşi format.
Memoria internă este de două tipuri:
 memoria RAM (Random Access Memory) – conţine programele care sunt în execuţie şi datele
asociate acestora. Este o memorie volatilă – conţinutul ei se pierde atunci când calculatorul este
deconectat de la reţeaua electrică.
 memoria ROM (Read Only Memory) – conţine date nevolatile pe care nu putem decît să le citim.
Datele din memoria ROM sunt înscrise o singură dată, nemaiputând fi modificate, cât timp se
utilizează calculatorul în cauză. Această caracteristică o face adecvată pentru păstrarea unor informaţii nevolatile,
conţinute în BIOS (Basic Input Output System), de exemplu secvenţe de program executate în procedura de pornire a
calculatorului.
Memoria cache este un mediu de stocare de mare viteză, putând fi încorporată în microprocesor (cache intern) sau o porţiune din
memoria principală sau o componentă independentă montată pe placa de bază (cache extern). Prezenţa memoriei cache asigură
un plus de performanţă calculatorului.
Memoria virtuală reprezintă totalul memoriei care poate fi folosită de calculator – internă sau de pe hard disk – dar care se
accesează ca şi cum ar fi memorie internă.

Unităţi de măsură a memoriei

Unitatea elementară de măsură a memoriei este bit-ul (binary digit). Un bit poate memora o singură cifră binară (0 sau
1).
Byte-ul (octet-ul) = cea mai mică unitate adresabilă de către microprocesor.

1 Byte = 8 biţi
1 KB (KiloByte) = 210 Byţi (octeţi) = 1024 Byţi(octeţi)
1 MB (MegaByte) = 210 KB = 220 octeţi
1 GB (GigaByte) = 210 MB = 220 KB = 230 octeţi
1 TB (TerraByte) = 210 GB = 220 MB = 230 KB = 240 octeţi

Plăcile de extensie
1. Placa grafică – are rolul de a face posibilă afişarea imaginilor pe monitor. Este înzestrată cu microprocesor propriu pentru
efectuarea anumitor operaţii, numit accelerator grafic şi cu memorie proprie, numită memorie video. Imaginea afişată pe ecran

6
 este formată dintr-un ansamblu de mici suprafeţe pătrate, numite pixeli. Numărul pixelilor care sunt afişaţi pe ecran se
numeşte rezoluţie.
2. Placa de sunet – are rolul de a converti informaţia binară în informaţie analogică necesară boxelor pentru redarea sunetelor,
sau invers, preia informaţia analogică şi o transformă în informaţie binară.
3. Placa de reţea – cu ajutorul plăcilor de reţea se realizează cuplarea calculatoarelor la o reţea.

Sursa de alimentare
Calculatoarele funcţionează prin utilizarea tensiunii continue. Sursa, componentă care se găseşte în interiorul unităţii
centrale, are rolul de a transforma tensiunea alternativă, furnizată de reţeaua electrică, în tensiune continuă necesară calculatorului.

Dispozitive de memorare
Hard disk-ul – este principalul dispozitiv de stocare a datelor şi programelor. Este un suport magnetic. Fizic, este alcătuit din mai
multe suprafeţe circulare, plasate în jurul unui ax. Un cap de citire/scriere multiplu se deplasează
deasupra lor, permitând astfel accesul direct la informaţie. Pe fiecare suprafaţă se scrie pe ambele părţi.
Fiecare suprafaţă este organizată în piste, iar pistele sunt împărţite în sectoare. Caracteristicile tehnice
ale unui hard disk sunt: capacitatea de stocare, timpul de acces la date şi viteza de transmitere a
datelor.

Discheta (floppy disk) – dispozitiv magnetic de stocare portabil. Este formată dintr-o suprafaţă acoperită cu oxid de
fier care memorează informaţia prin magnetizare. Ea este protejată de un înveliş de plastic. Dischetele sunt scrise /
citite cu ajutorul unităţii de dischetă. Capacitatea de memorare = 1.44 MB.

CD-ul (Compact Disc)– este un suport optic de stocare a datelor, ce permite memorarea unei cantităţi mari de date, la viteze
apreciabile. Pentru memorare se foloseşte tehnologia laser. Pentru citirea CD-urilor se foloseşte unitatea
de CD-ROM (Compact Disc Read Only Memory), iar pentru inscripţionarea CD-urilor se foloseşte
unitatea de CD-RW (Compact Disc ReWritable).
DVD-ul (Digital Video Disc sau Digital Versatile Disc) – suport optic de stocare a datelor, asemănător
CD-ului, dar cu capacitate de memorare mult mai mare.
Memorii flash – sunt memorii speciale, portabile, de capacităţi de memorare cuprinse între 32 MB şi câţiva
GB folosite pentru stocarea şi transportul datelor. Dispozitivul de stocare care poate fi conectat la calculator
prin interfaţa USB se numeşte Flash Pen Drive USB.

Dispozitive periferice
Dispozitivele periferice sunt de trei tipuri:
 dispozitive de intrare – cu ajutorul lor utilizatorul introduce date şi dă comenzi calculatorului
 dispozitive de ieşire – sunt folosite pentru a pune la dispoziţia utilizatorului rezultatele prelucrărilor efectuate cu ajutorul
calculatorului
 dispozitive de intrare/ieşire

Dispozitive periferice de intrare

Tastatura – este cel mai important dispozitiv de intrare prin care se transmit calculatorului datele ce
vor fi prelucrate şi anumite comenzi. O tastatură standard cuprinde mai multe grupe de taste: taste

7
alfanumerice (pentru introducerea textului), taste numerice (pentru introducerea datelor numerice), taste de deplasare, taste
funcţionale (au anumite funcţii în cadrul diferitelor programe), taste speciale (Enter, Tab, CapsLock, Shift, Ctrl, Alt, Del, Backspace,
PrintScreen, Pause, Esc).

Mouse-ul – controlează deplasarea cursorului pe ecranul monitorului şi selectează comenzile din cadrul
programelor conduse prin meniuri. Este un echipament care poate fi deplasat pe o suprafaţă plată. Este
prevazut cu două sau trei butoane.
Există mouse-uri mecanice (prevazute cu bilă prin care se înregistrează mişcarea mouse-ului) şi optice (roulul
bilei este preluat de fotocelule).

Scanner-ul – dispozitiv care poate prelua textele sau imaginile tipărite pe hârtie, transformându-le într-un format prelucrabil cu
ajutorul unor aplicaţii speciale. Imaginile obţinute prin scanare se salvează pe discul calculatorului sub formă de fişiere-imagine
de tip: bmp, jpg, gif etc.
Joystick-ul – este o manetă care se mişcă în toate direcţiile, controlând astfel, deplasarea cursorului.
Este asemănător mouse-ului, cu deosebirea că în cazul mouse-ului mişcarea cursorului încetează
odată cu încetarea deplasării, în timp ce, în cazul joystick-ului, cursorul continuă să se deplaseze în
direcţia în care acesta este îndreptat, încetând doar în momentul în care se revine în poziţia iniţială (de
repaos). Este utilizat în special la jocurile pe calculator.

Touchpad-ul – este o suprafaţă mică sensibilă la atingere, folosită ca dispozitiv de indicare a poziţiei la unele calculatoare portabile.
Deplasarea cursorului pe ecran se face prin mutarea degetului pe touchpad.

Light pen-ul – dispozitiv care, prevalându-se de un detector sensibil la lumină, este folosit pentru selectarea
obiectelor de pe ecarnul calculatorului, prin indicarea directă a obiectelor.

Trackball-ul – este un echipament de intrare care poate fi asemănat cu un mouse aşezat pe spate, întrucât
deplasarea cursorului se face prin rotirea bilei şi nu prin deplasarea echipamentului, reducând suprafaţa de
lucru. Cu acest dispozitiv erau prevazute primele calculatoare portabile.

Microfonul – este utilizat pentru înregistrarea şi digitizarea sunetelor cu ajutorul calculatorului. Este conectat la
placa de sunet. Poate fi utilizat în telefonia prin internet sau la introducerea comenzilor verbale, dacă interfaţa
calculatorului permite aşa ceva.

Camera digitală – are aspectul unui aparat de fotografiat clasic. Obiectivul aparatului proiectează
imaginea pe un plan care sesizează intensităţile luminoase reflectate şi convertesc semnalul
recepţionat în coduri digitizate pe care le stochează în memoria aparatului. Imaginile astfel obţinute
pot fi descărcate ulterior pe hard discul calculatorului.

Webcam-ul – dispozitiv folosit pentru transmiterea imaginilor.

Dispozitive periferice de ieşire

Monitorul - este dispozitivul standard de ieşire. Există două tipuri de monitoare:

8
 - monitoare cu tub catodic (CRT) – imaginea se formează pe suprafaţa unui tub cu raze catodice pe acelaşi
principiu cu imaginea televizoarelor.
- monitoare cu cristale lichide (LCD) – această tehnologie se bazează pe o soluţie cu cristale lichide
aşezată între două straturi de material polarizat. La trecerea curentului prin
acest lichid, cristalele se aşază astfel încât opresc sau permit trecerea luminii.

Imprimanta – este dispozitivul folosit pentru afişarea pe suport de hârtie a textelor şi imaginilor. În funcţie de
tipul lor, imprimantele pot lista alb-negru sau color. În funcţie de tehnologia utilizată, imprimantele pot
fi:
- matriciale (cu ace)
- cu jet de cerneală
- laser

Plotter-ul – este o imprimantă care listează pe formate de hârtie mari (A2, A1, A0). Este de mare utilitate în
domenii cum ar fi: arhitectura, construcţii etc.

Boxele – sunt folosite pentru redarea sunetelor, fiind legate la placa de sunet. Sunt utile în cazul aplicaţiilor
multimedia.

Dispozitive periferice de intrare/ieşire

Modemul – dispozitiv ce permite calculatorului să transmită informaţii pe liniile de comunicaţie. Rolul lui este de modulator-
demodulator, adică modulează semnalul digital transformându-l în semnal analogic, respectiv demodulează
semnalul analogic sosit pe linia telefonică, transformându-l în semnal digital
utilizabil de calculator. Modemul poate fi intern sau extern. De obicei, pentru
comunicare sunt folosite dispozitive de fax-modem, care au rolul de fax şi de
modem.

Touch screen-ul – este un ecarn acoperit cu o folie transparentă rezistentă şi sensibilă la atingere.
Selectarea elementelor de pe ecran se face cu ajutorul degetelor.

Multifuncţionalele – echipamente care înglobează imprimantă, scanner, copiator şi

fax-modem.

1.3 TIPURI DE CALCULATOARE

Există patru tipuri de calculatoare:
 calculatoare personale
 minicalculatoare
 calculatoare „mainframe”
 supercalculatoare

Calculatoare personale (PC)

9
 Se mai numesc şi microcalculatoare. Au dimensiuni reduse, unele fiind chiar portabile. Ele pot fi conectate in reţea,
devenind utile în realizarea unor aplicaţii distribuite.
După modul în care sunt ansamblate, se disting următoarele tipuri de calculatoare personale:
Desktop – carcasa unităţii centrale este amplasată orizontal pe birou.

Tower – carcasa unităţii centrale este amplasată vertical.

Laptop, notebook – calculator personal portabil, construit dintr-o singură

unitate, unde unitatea centrală este îmbinată cu tastatura, mouse-ul, iar afişajul
este cu cristale lichide. Are o sursă de alimentare independentă pe termen limitat (2-5 ore), dar poate fi
alimentat şi de la priză.

Personal Digital Assistant (PDA) – microcalculatoare speciale, de dimensiuni foarte reduse (pot fi
ţinute într-o mână), având o greutate de câteva sute de grame. Sunt denumite diferit, în funcţie de
fabricant (PocketPC, palmOne, Handhelds). Sunt utilizate pentru stocarea numelor, adreselor şi a
altor informaţii pentru corespondenţa prin fax şi e-mail.

Minicalculatoare
Minicalculatoarele sunt calculatoare create pentru realizarea unor aplicaţii specializate: aplicaţii multiutilizator,
programarea maşinilor cu comandă numerică, realizarea unor aplicaţii în domeniul automatizărilor industriale, schimburi masive de
date între sisteme de calcul dispersate geografic etc. Unitatea centrală a minicalculatoarelor este mai complexă, structural şi
funcţional, decât a calculatoarelor personale.

Calculatoare „mainframe”
Prin caracteristicile constructive şi performanţe, aceste tipuri de calculatoare sunt situate între minicalculatoare şi
supercalculatoare. Aceste calculatoare au apărut primele. Au procesorul deosebit de complex, memorie internă de capacitate mare,
sistem de intrare/ieşire foarte dezvoltat, orientat pe gestionarea staţiilor de lucru şi a altor servere de capacităţi mai reduse,
permiţând accesul multiutilizator. Acest tip de calculatoare necesită condiţii speciale de instalare, alimentare şi întreţinere, ceea ce
conduce la costuri ridicate de utilizare.

Supercalculatoare
Numite si transputere, sunt cele mai puternice tipuri de calculatoare electronice. Sunt caracterizate de complexitatea
remarcabilă a unităţilor centrale (procesorul poate fi compus dintr-un număr mare de microprocesoare), viteza de lucru foarte mare
(peste 1 bilion de instrucţinuni/secundă), suportă calcul paralel, programare paralelă. Costurile sunt ridicate, direct proporţionale cu
performanţele lor. Sunt folosite intens in domenii care necesită prelucrări ale datelor de mare complexitate, cum ar fi: programele
spaţiale, reactoarele nucleare, proiectarea navelor şi aeronavelor, meteorologie, seismologie etc.

1.4 COMPONENTA SOFTWARE

Sistem de operare reprezintă totalitatea programelor care gestionează alocarea şi folosirea resurselor sistemului de
calcul (procesoare, memorie, echipamente periferice, informaţii memorate sub formă de fişiere) şi asigură funcţionarea dispozitivelor
periferice conectate la calculator şi interfaţa dintre utilizator şi calculator.

10
Funcţiile unui sistem de operare
Principalele funcţii ale unui sistem de operare sunt:
 controlul execuţiei proceselor
 alocarea eficientă a resurselor fizice şi logice
 facilitarea dezvoltării de noi aplicaţii
 facilitarea gestiunii eficiente a datelor de către utilizatori
 asigurarea unei interfeţe între utilizator şi sistemul de calcul

Clasificarea sistemelor de operare

 monotasking – execută un singur program (task) la un moment dat, realizând două funcţii de bază:
 încărcarea şi execuţia programelor
 asigurarea unei interfeţe cu dispozitivele periferice
 multitasking – pe lângă cele două funcţii de bază, asigură suplimentar partajarea timpului între programele care se
execută şi gestiunea alocării resurselor sistemului.

Exemple de sisteme de operare:

 monotasking: MS-DOS (MicroSoft – Disk Operating System), AppleDOS
 multitasking: UNIX, LINUX (versiune a UNIX-ului), Windows

1.5 INTERFAŢA GRAFICĂ CU UTILIZATORUL

Numită şi GUI (Graphic User Interface), reprezintă un ansamblu de componente grafice standard sau improvizate, cu
ajutorul cărora se realizează comunicarea eficientă şi comodă cu utilizatorul sistemului de calcul.

Componentele de bază ale unei interfeţe grafice sunt:

 cursorul grafic – poate lua diferite forme (săgeată, clepsidră etc.) în funcţie de natura activităţii desfăşurate de sistemul
de operare sau de aplicaţie.
 dispozitivul de deplasare a cursorului – poate fi un mouse sau un trackball
 pictogramele (icons) – mici desene ce reprezintă sugestiv comenzi, fişiere sau aplicaţii ce pot fi activate cu ajutorul
mouse-ului.
 desktop-ul – porţiunea de ecran în care sunt rezidente pictogramele şi meniul sistemului de operare.
 ferestrele (windows) – zone ale ecranului în care se pot desfăşura activităţile legate de introducerea datelor şi afişarea
rezultatelor pentru aplicaţiile utilizatorilor.
 meniurile – conţin, într-o manieră structurată, comenzile pe care le pot executa aplicaţiile sistem sau utilizator.

UNITATEA 2
UTILIZAREA CALCULATORULUI ŞI GESTIUNEA FIŞIERELOR

2.1 PORNIREA/OPRIREA/REPORNIREA CORECTĂ A CALCULATORULUI

Pornirea calculatorului

11
Unitatea centrală a fiecărui calculator este prevazută cu un buton de pornire (On/Power); de asemenea monitorul este prevăzut cu
un buton de pornire.
Pentru a porni calculatorul se va apăsa butonul de pe unitatea centrală, iar apoi butonul de pe monitor. În urma acestor acţiuni, pe
ecranul monitorului va apărea desktop-ul sistemului de operare.
Oprirea calculatorului
Click pe butonul Start  click pe comanda Turn Off Computer  click pe butonul Turn Off.

Repornirea calculatorului
Click pe butonul Start  click pe comanda Turn Off Computer  click pe butonul Restart.

2.2 VIZUALIZAREA INFORMAŢIILOR DE BAZĂ REFERITOARE LA CALCULATORUL UTILIZAT

Click dreapta pe pictograma MyComputer  se alege opţiunea Properties  se va afişa fereastra System Properties care conţine
informaţii de genul: numele şi versiunea sistemului de operare, date de înregistrare, date tehnice (tipul şi viteza procesorului,
memoria RAM detectată de sistemul de operare).

2.3 PERSONALIZAREA DESKTOP-ULUI

Click dreapta pe desktop  din meniul afişat se alege opţiunea Properties  în fereastra Display Properties există mai multe tab-
uri ( Themes, Background, ScreenSaver, Appearance, Settings) care permit stabilirea temei, a imaginii ce va fi afişată pe ecran,
alegerea economizorului de ecran şi setarea acestuia, modificarea aspectului exterior al desktop-ului şi stabilirea rezoluţiei
monitorului.

12
2.4 MODIFICAREA DATEI ŞI OREI, MODIFICAREA VOLUMULUI SUNETULUI
Modificarea datei şi orei
a) click pe butonul Start  Settings  Control Panel  Date,Time, Language and Regional Options  Date and Time  în
fereastra Date and Time Properties se fac modificările dorite referitoare la data calendaristică şi la ora sistemului de operare.
b) dublu click pe ora afişată în bara de task-uri  în fereastra Date and Time Properties se fac modificările dorite referitoare la
data calendaristică şi la ora sistemului de operare.

13
Modificarea volumului sunetului
a) click pe butonul Start  Settings  Control Panel  Sounds,
Speech and Audio Devices  Sounds and Audio Devices  se
va afişa o fereastra care permite modificarea opţiunilor pentru
sunet.
b) dublu click pe simbolul din bara de task-uri  se
va afişa o fereastra Master Volume care permite modificarea
opţiunilor pentru sunet.

c) click pe simbolul din bara de task-uri  se poate regla doar volumul

2.5 STABILIREA/MODIFICAREA TASTATURII GEOGRAFICE

Click pe butonul Start  Settings  Control Panel  Date,Time, Language and Regional Options  Regional and Language
Options  Languages  click pe butonul Details  în fereastra ce se va afişa se adaugă/şterge limba dorită cu ajutorul
butoanelor Add, Remove.

14
2.6 FORMATAREA DISCHETELOR
- se introduce discheta în unitatea de dischetă
- click pe pictograma MyComputer  click pe Floppy  Format  în fereastra Format se aleg opţiunile de formatare  click
pe butonul Start.

2.7 UTILIZAREA TASTEI PRINTSCREEN

Tasta PrintScreen este folosită pentru a realiza capturi de imagini ce sunt afişate pe ecran.
Atunci când pe ecran este afişată imaginea dorită  se apasă tasta PrintScreen  se deschide aplicaţia Paint sau aplicaţia Word
 meniul Edit  se alege opţiunea Paste ( sau, direct: se apasă combinaţia de taste Ctrl+V ).

2.8 INSTALAREA ŞI DEZINSTALAREA UNEI APLICAŢII

Instalarea unei aplicaţii
Aplicaţiile software se comercializează pe discuri CD. O aplicaţie se instalează astfel:
 se introduce CD-ul în unitatea de CD-ROM
 se lansează în execuţie programul de instalare a produsului software ( de obicei numele acestui program este
Setup.exe )
 se parcurg paşii impuşi de programul de instalare, răspunzând la întrebări atunci când este cazul
 trecerea de la un pas la altul al instalării se face apăsând pe butonul Next.

Dezinstalarea unei aplicaţii

Click pe butonul Start  Settings  Control Panel  Add and Remove Programs  se selectează aplicaţia ce va fi dezinstalată
 click pe butonul Remove.

15
2.9 GESTIUNEA PICTOGRAMELOR
Un fişier este o colecţie organizată de date în care pot fi memorate informaţii de diferite tipuri: documente, imagini grafice, muzică
sau programe.
Un fişier este caracterizat de: nume, extensie, cale, dimensiune, data creării şi data ultimei modificări şi atribute referitoare la
accesul la fişier (ReadOnly, Hidden, Archive, System).

Extensia = grup de 3 sau 4 caractere. Extensia este separată de numele fişierului prin . (punct) : nume_fişier.extensie (exemplu:
referat.doc). Ea este folosită pentru a identifica tipul fişierului, anumite extensii având semnificaţii aparte pentru sistemul de operare
(fişierele cu extensiile exe şi com sunt programe executabile pe care sistemul de operare le poate încărca în memorie şi lansa în
execuţie).
Exemple de extensii: doc (fişier Word), xls (fişier Excel), ppt sau pps (fişier PowerPoint), txt (fişier Notepad), jpg, gif, bmp (fişiere ce
conţin imagini), avi (fişiere video), html sau htm (pagini web).

16
 Numele şi extensia fişierului

Calea de directoare

Dimensiunea fişierului

Data creării şi data ultimei

modificări

Atributele fişierului

Atribute referitoare la accesul la fişier:

Read Only – fişierele care au acest atribut nu pot fi modificate
Hidden – fişierele care sunt marcate cu acest atribut nu sunt vizibile utilizatorului (fişierele cu acest atribut, pot fi vizulaizate astfel:
meniul Tools  Folder Options  View  se bifează opţiunea Show Hidden files and folders  click pe butonul Apply  click pe
butonul OK)
System – fişiere ale sistemului de operare
Archive – este folosit în scopul gestionării unor operaţii de back-up – operaţie prin care se fac copii de siguranţă pentru unele fişiere.

Un folder (dosar sau director) este o structură arborescentă în care sunt memorate fişiere şi alte (sub)foldere.

Fiecare fişier sau folder este reprezentat pe desktop sau în diferite ferestre cu ajutorul unor simboluri grafice, numite pictograme
(icons). Pictogramele sunt diferite, în funcţie de tipul fişierului sau folderului.

Exemple de pictograme

MyComputer Folder

MyDocuments Fişier creat în Word

Internet Explorer Hard disc

Selectarea şi mutarea pictogramelor de pe Desktop

Selectare: se execută click pe pictograma respectivă (simbolul grafic va fi afişat cu o culoare închisă).

17
Mutare: se execută click pe pictogramă şi se ţine apăsat butonul stâng al mouse-ului  se trage cu mouse-ul până în locaţia dorită
 se eliberează butonul mouse-ului (metoda se numeşte „drag and drop”).
Selectarea mai multor pictograme: se ţine tasta Ctrl apăsată în timp ce se selectează cu ajutorul mouse-ului toate pictogramele
dorite.
Dacă pictogramele sunt adiacente, atunci selectarea se poate face şi astfel: click în colţul din stânga sus al grupului de pictograme
 se ţine butonul mouse.ului apăsat  se deplasează mouse-ul până în colţul din dreapta jos al grupului de pictograme  se
eliberează butonul mouse-ului.

Deschiderea unui fişier/folder/aplicaţii

Deschiderea unui fişier = lansarea în execuţie a aplicaţiei care a creat fişierul şi afişarea fişierul în fereatra aplicaţiei respective.
Deschiderea uni folder = afişarae unei ferestre care conţine pictogramele obiectelor memorate în folder.
Deschiderea unei aplicaţii = lansarea în execuţie a aplicaţiei respective.
Se realizează astfel:
a) dublu click pe pictograma obiectului respectiv.
b) click dreapta pe pictograma  se alege opţiunea Open.

2.10 GESTIUNEA FERESTRELOR

Fereastra este o zonă dreptunghiulară a ecranului, care conţine
fişiere, foldere, pictograme ale unor aplicaţii, diferite controale (butoane de comandă, liste, liste ascunse, casete de selectare, cutii
de text).
Bara de titlu Bara meniului principal Bara de instrumente Buton de minimizare Buton de restabilire Buton de închidere

18
 Bara
de stare
Zona de
lucru Bara
de defilare

verticală
Operaţii cu ferestre
Mutarea unei ferestre: click pe bara de titlu  se ţine butonul mouse-ului apăsat  se deplasează mouse-ul în locaţia dorită pentru
fereastră  se eliberează butonul mouse-ului.
Redimensionarea unei ferestre:
a) se poziţionează mouse-ul într-unul din colţurile ferestrei până cand cursorul mouse-ului devine de forma  se apasă
butonul mouse- ului  se deplasează mouse-ul înspre exterior (pentru mărirea ferestrei) sau înspre interior (pentru
micşorarea ferestrei) până se ajunge la dimensiunea dorită a ferestrei  se eliberează butonul mouse-ului. (în acest
caz se modifica ambele dimensiuni ale ferestrei: atât lungimea cât şi lăţimea).
b) se poziţionează mouse-ul pe una din marginile ferestrei până când cursorul mouse-ului devine de forma  se ţine butonul
mouse-ului apăsat  se trage de mouse în exterior sau în interior până se obţine dimensiunea dorită a ferestrei  se
eliberează butonul mouse-ului. (în acest caz se poate modifica doar una din dimensiunile ferestrei: lungimea sau lăţimea).

Minimizarea ferestrei în bara de task-uri: se execută click pe butonul de minimizare aflat pe bara de titlu . Pentru revenire se
execută click pe numele ferestrei aflat pe bara de task-uri.
Maximizarea ferestrei: atunci când fereastra este de dimensiune mai mică decât tot ecranul şi se doreşte afişarea ei pe tot ecranul

se execută click pe butonul de maximizare . Revenirea la dimensiunile iniţiale se face apasând pe butonul de restabilire .

Închiderea unei ferestre: se execută click pe butonul de închidere .

Comutarea între ferestrele deschise: toate ferestrele deschise apar în bara de task-uri, fereastra activă fiind evidenţiată printr-o
culoare mai accentuată. Pentru a face activă o altă fereastră se execută click cu mouse-ul pe numele ferestrei din bara de task-uri.

19
2.11 OPERAŢII CU FOLDERE ŞI FIŞIERE
Datorită capacităţii mari de memorare a discurilor este necesară organizarea şi gruparea fişierelor pe baza unor criterii
stabilite de utilizator. În acest scop a fost introdusă noţiunea de folder (dosar sau director). Folder-ul este o structură arborescentă în
care sunt memorate un număr de fişiere. Un folder, pe lângă fişiere, poate conţine şi alte foldere, numite subfoldere.
Hard discul poate fi partiţionat în unul sau mai multe discuri. Fiecare disc este identificat printr-o litera începând cu litera
C. Pentru fiecare partiţie a hard discului, sistemul de operare Windows creează un singur folder, numit folder rădăcină. În acest
folder rădăcină utilizatorul poate memora foldere şi fişiere. Astfel se va crea o structură numită structură de arbore a discului.
Dosarul rădăcină nu are un nume, fiind reprezentat de litera de unitate a discului, urmată de caracterele „ :\”. Exemplu :
C:\ , D:\ .
Prin cale aferentă unui fişier se înţelege drumul de la dosarul rădăcină până la dosarul în care se găseşte fişierul
respectiv. Calea este formată dintr-o serie de nume de foldere/subfoldere, separate prin caracterul \ (backslash). Exemplu de cale:
D:\CNPCB\APLICATII\Subiecte bac.

Crearea unui folder

Click dreapta de mouse în locaţia dorită pentru folder  New  Folder  se scrie numele folder-ului.

Crearea unui fişier

Click dreapta de mouse în locaţia unde va fi creat fişierul  New  se alege tipul fişierului (aplicaţia care va crea fişierul) din
meniul contextual  se scrie numele fişierului.

Crearea unui shortcut (scurtături)

Click dreapta în locaţia în care va exista shortcut-ul  New  Shortcut  în fereastra Create Shorcut  click pe butonul Browse
 se caută aplicaţia pentru care se va crea shortcut-ul  click pe butonul Next  se scrie un nume pentru shortcut  click pe
butonul Finish.

20
Copierea unui folder/fişier
Prin operaţia de copiere se creează o copie a folder-ului sau fişierului respectiv într-o altă locaţie. Astfel, în urma
operaţiei de copiere, folder-ul/fişierul va exista în două locaţii.
Există mai multe metode de copiere a unui folder/fişier:
a) click dreapta pe folder/fişier  se alege opţiunea Copy  se deschide folder-ul/discul destinaţie  click dreapta în zona de
lucru a ferestrei respective  se alege opţiunea Paste.
b) se selectează folder-ul/fişierul (click cu mouse-ul)  în meniul Edit  se alege opţiunea Copy  se deschide folder-
ul/discul destinaţie  în meniul Edit  se alege opţiunea Paste.
c) se selectează folder-ul/fişierul  se apasă combinaţia de taste CTRL+C  se deschide folder-ul/discul destinaţie  se
apasă combinaţia de taste CTRL+V.

Mutarea unui folder/fişier

Prin operaţia de mutare se schimbă locaţia folder-ului/fişierului respectiv. Astfel, în urma operaţiei de mutare, folder-
ul/fişierul va exista într-o singură locaţie (alta decât locaţia iniţială).

21
 Există mai multe metode de mutare a unui folder/fişier:
a) click dreapta pe folder/fişier  se alege opţiunea Cut  se deschide folder-ul/discul destinaţie  click dreapta în zona de
lucru a ferestrei respective  se alege opţiunea Paste.
b) se selectează folder-ul/fişierul (click cu mouse-ul)  în meniul Edit  se alege opţiunea Cut  se deschide folder-ul/discul
destinaţie  în meniul Edit  se alege opţiunea Paste.
c) se selectează folder-ul/fişierul  se apasă combinaţia de taste CTRL+X  se deschide folder-ul/discul destinaţie  se
apasă combinaţia de taste CTRL+V.

Redenumirea unui folder/fişier

Click dreapta pe folder/fişier  Rename  se scrie noul nume al folder-ului/fişierului.

Ştergerea unui folder/fişier

a) click dreapta pe folder/fişier  Delete
b) se selectează folder-ul/fişierul  se apasă tasta Delete.

Recuperarea folderelor/fişierelor din Recycle Bin

În urma operaţiei de ştergere, folder-ul/fişierul şters este mutat în folder-ul Recycle Bin.
Obiectele din Recycle Bin pot fi recuperate astfel:
Dublu click pe Recycle Bin  click dreapta pe obiectul ce vafi recuperat  se alege opţiunea
Restore  obiectul va fi mutat în locaţia în care se afla înainte de operaţia de ştergere.
Golirea coşului Recycle Bin
Click dreapta pe folder-ul Recycle Bin  se alege opţiunea Empty Recycle Bin.
După operaţia de golire a coşului, obiectele din acesta se pierd definitiv.

Afişarea proprietăţilor unui folder/fişier

Click dreapta pe folder/fişier  se alege opţiunea Properties.

22
2.12 CĂUTAREA FOLDERELOR/FIŞIERELOR
Sistemul de operare permite căutarea rapidă a obiectelor (fişiere, foldere, aplicaţii etc.). Procesul de căutare se lansează
în execuţie astfel:
Click pe butonul Start  se alege opţiunea Search  For Files and Folders  în fereastra Search Results se alege tipul obiectului
căutat  se stabileşte criteriul de căutare (nume, dimensiune, data ultimei modificări)  click pe butonul Search.

2.13 GESTIUNEA IMPRIMĂRII

La un sistem de calcul pot fi legate mai multe imprimante. Înainte de a lansa în execuţie imprimarea propriu-zisă,
utilizatorul poate alege imprimanta care va fi utilizată. Din toate imprimantele ce sunt conectate la calculator, numai una are atributul
de imprimantă implicită. Aceasta înseamnă ca dacă înainte de procesul de imprimare utilizatorul nu alege o imprimantă anume,
imprimarea se va face folosind imprimata implicită.

Stabilirea imprimantei implicite

Click pe butonul Start  Settings  Printers and Faxes  click dreapta pe imprimanta dorită  Set as Default Printer.

Instalarea unei imprimante noi

Click pe butonul Start  Settings  Printers and Faxes  meniul File  se alege opţiunea Add printer  se parcurg paşii
expertului de instalare (trecerea de la un pas la altul de face apăsând pe butonul Next)  se răspunde la întrebările necesare
instalării: tipul imprimantei (locală sau în reţea), portul utilizat (de obicei LPT1:), producător, se poate atribui un nume imprimantei,
se stabileşte dacă imprimanta este partajată sau nu etc.  se apasă butonul Finish  imprimanta va apărea în fereastra Printers
and Faxes.

23
UNITATEA 3
EDITAREA TEXTELOR – PROCESORUL DE TEXTE MICROSOFT WORD

Aplicaţia Microsoft Word face parte din pachetul de programe Microsoft Office, alături de Microsoft Excel, Microsoft
PowerPoint şi Microsoft Access. Aceste programe pot lucra independent sau împreună pentru a uşura activitatea utilizatorului.
WORD este un puternic procesor de texte şi are facilităţi încorporate care permit crearea şi salvarea documentelor.
Aplicaţia asigură funcţiile elementare ale unui editor de texte, şi anume: introducerea textului, stabilirea diferitelor tipuri de caractere,
definirea diferitelor tipuri de pagină, alinierea automată a textului, aranjarea textului în pagină, tipărirea textului. Noile versiuni ale
aplicaţiei aduc noutăţi privind procesul de automatizare a editării (crearea de stiluri, verificarea ortografică şi gramaticală automată,
asistenţi Office Assistant care oferă informaţii de tip Help în funcţie de activitatea desfăşurată de utilizator), modalităţi rapide de
trasare şi formatare a tabelelor, posibilităţi suplimentare de desenare (efecte 3D, umbre şi texturi), suport multilingv pentru editarea
de texte în mai multe limbi europene.

3.1 LANSAREA ÎN EXECUŢIE A APLICAŢIEI

Click pe butonul Start  Programs  Microsoft Word

3.2 CREAREA, SALVAREA, DESCHIDEREA, ÎNCHIDEREA UNUI DOCUMENT

Crearea unui document nou

24
La lansarea Word-ului se deschide fereastra aplicaţiei  fereastra conţine un document necompletat  se editează textul dorit
 se salvează documentul.

Salvarea unui document

Meniul File  Save  se specifică numele documentului în secţiunea File Name (Nume fişier) şi locaţia în care va fi salvat, în
secţiunea Save in (Salvare în)  click pe butonul Save (Salvare).

Deschiderea unui document existent

Meniul File  Open  în secţiunea Open in (Privire în) se caută documentul în folder-ul în care a fost salvat  se selectează
fişierul  click pe butonul Open (Deschidere).

25
Închiderea unui document

După salvarea documentului, acesta poate fi închis  click pe butonul din partea dreapta-sus a ferestrei.

3.3 SELECTAREA, MUTAREA, COPIEREA, ŞTERGEREA TEXTULUI

Selectarea textului
a) cu mouse-ul: click în faţa textului ce va fi selectat  se ţine butonul mouse-ului apăsat  se deplasează mouse-ul la sfârşitul
textului care se doreşte selectat  se eliberează butonul mouse-ului.
b) cu tastatura: se poziţionează cursorul mouse-ului la începutul textului ce va fi selectat  se ţine tasta Shift apăsată  se
apasă tasta  până când este selectat tot textul dorit. Pentru a selecta un rând întreg : se poziţionează cursorul mouse-ului la
începul rândului  se apasă combinaţia de taste Shift + End.

Copierea textului
a) se selectează textul  click dreapta pe textul selectat  Copy  se poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiat
textul  click dreapta  Paste.
b) se selectează textul  se apasă combinaţia de taste CTRL+C  se poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiat
textul  se apasă combinaţia de taste CTRL+V.
c) se selectează textul  meniul Edit  Copy  se poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiat textul  meniul
Edit  Paste.

d) se selectează textul  se apasă pe butonul din bara de instrumente  se poziţionează cursorul în poziţia în care

va fi copiat textul  se apasă pe butonul din bara de instrumente.

Mutarea textului

26
 a) se selectează textul  click dreapta pe textul selectat  Cut  se poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutat
textul  click dreapta  Paste.
b) se selectează textul  se apasă combinaţia de taste CTRL+X  se poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutat
textul  se apasă combinaţia de taste CTRL+V.
c) se selectează textul  meniul Edit  Cut  se poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutat textul  meniul Edit
 Paste.

d) se selectează textul  se apasă pe butonul din bara de instrumente  se poziţionează cursorul în poziţia în care

va fi mutat textul  se apasă pe butonul din bara de instrumente.

Ştergerea textului
Se selectează textul  se apasă tasta Delete.

3.4 INSERAREA CARACTERELOR SPECIALE

Caracterele speciale sunt simboluri care nu pot fi introduse cu ajutorul tastaturii.
Se poziţionează cursorul în locul în care va fi introdus simbolul  meniul Insert  Symbol  se selectează simbolul dorit  click
pe butonul Insert.

3.5 CĂUTAREA ŞI ÎNLOCUIREA UNUI CUVÂNT SAU FRAZE ÎNTR-UN DOCUMENT

Căutarea unui cuvânt sau fraze într-un document
Meniul Edit  Find  în fereastra ce apare se scrie cuvântul căutat în secţiunea Find what  click pe butonul Find Next.

27
Înlocuirea unui cuvânt sau fraze într-un document
Meniul Edit  Replace  în secţiunea Find what se va scrie cuvântul ce va fi înlocuit, iar în secţiunea Replace with se va scrie
cuvântul cu care se va face înlocuirea  click pe butonul Find Next  dacă a fost găsit cuvântul/fraza  click pe butonul
Replace(pentru înlocuirea primei apariţii) sau pe butonul Replace All (pentru înlocuirea tuturor apariţiilor).

3.6 FORMATAREA TEXTULUI

Se selectează textul  meniul Format  Font 
a) tabul Font  se alege fontul, dimensiunea caracterelor, stilul caracterelor, culoarea acestora şi diferite efecte  click pe
butonul OK.
b) tabul Caracter Spacing se alege spaţiul dintre
caractere (extins, condensat)
c) tabul Effects  se aleg diferite animaţii pentru text.

Pentru alegerea fontului, a dimensiunii, atributele Bold,

Italic, Underline şi culoare se pot utiliza butoanele din
bara de instrumente.

28
 font text îngroşat (Bold)

dimensiune text înclinat (Italic)

culoarea textului text subliniat (Underline)

3.7 MODIFICAREA CAZULUI

Modificarea cazului înseamnă transformarea unui text scris
într-un anumit fel (minuscule, majuscule, titlu etc.) într-un text scris în
alt fel. De exemplu, transformarea unui text scris cu minuscule într-un
text scris cu majuscule.
Se selectează textul  meniul Format  Change case  se alege
stilul dorit  click pe butonul OK.

3.8 FORMATAREA PARAGRAFELOR

Pentru paragrafe se poate stabili alinierea (stânga, dreapta,
centru, stânga-dreapta), spaţiul dintre paragrafe şi spaţiul dintre rânduri şi indentarea anumitor paragrafe.
Se selectează textul  meniul Format  Paragraph  se fac modificările dorite  click pe butonul OK.

Aliniere paragraf

Indentare paragraf

Spaţiu între paragrafe

Spaţiu între rânduri

29
3.9 LISTE MARCATE ŞI LISTE NUMEROTATE
Listele marcate sunt utilizate pentru informaţii legate înter ele, dar care nu au o ordine prestabilită.
 Constanţa
 Timişoara
 Iaşi
 Oradea

Listele numerotate sunt utilizate pentru informaţii care trebuie să fie parcurse într-o anumită ordine.
1. se selectează textul
2. se tastează combinaţia de taste CTRL+C
3. se deplasează cursorul în poziţia în care va fi copiat textul
4. se tastează combinaţia de taste CTRL+V
Listele pot fi create dintr-un număr de paragrafe introduse anterior (a)sau pot fi create din textul ce urmează sa fie introdus (b).
Crearea listelor

a) se selectează paragrafele ce vor apărea în listă  click pe butonul din bara de instrumente (pentru listă marcată) sau

pe butonul (pentru listă numerotată).

b) se poziţionează cursorul în locaţia unde va fi generată lista  click pe butonul din bara de instrumente (pentru listă

marcată) sau pe butonul (pentru listă numerotată)  se introduce primul element al listei  se apasă tasta Enter 

se introduce al doilea element  se apasă tasta Enter  ……  la terminarea listei se apasă butonul sau butonul

.
Modificarea stilului listelor
Editorul are anumite valori implicite pentru listele maracte şi cele numerotate. Pentru a schimba aceste valori: se
selectează elementele listei  click dreapta  Bullets and Numbering  se alege stilul dorit, de unde începe numerotarea (în
cazul listelor numerotate), se poate particulariza lista  click pe butonul OK.

30
3.10 BORDURI ŞI UMBRIRE
Editorul permite aplicarea de linii de bordură şi umbrire paragrafelor selectate, celulelor unui tabel, imaginilor, textelor
selectate, paginilor şi diferitelor obiecte.
Se selectează obiectul care va avea bordură  meniul Format  Borders and Shading  în fereastra Borders and Shading există
trei file:
Borders  linii de bordură = se aplică la nivel de text, paragraf, celulă a unui tabel, imagine etc.
Page Borders  borduri de pagină = se aplică pentru pagină
Shading  umbrire (haşurare) = se stabileşte culoarea din interiorul bordurii

31
3.11 INSERAREA ÎNTRERUPERILOR DE PAGINĂ
La introducerea textului, trecerea se face automat, atunci când s-a ajuns la sfârşitul unei pagini. Uneori, este necesară
trecerea la o nouă pagină, chiar dacă precedenta nu a ajuns la sfârşit.
Se poziţionează cursorul în poziţia în care va începe noua pagină  meniul Insert  Break  Page Break  click pe butonul
OK.

Inserarea unei întreruperi de pagină cu ajutorul tastaturii:

se apasă combinaţia de taste CTRL+ENTER.

Ştergerea unei întreruperi de pagină:

se selectează întreruperea de pagină  se apasă una din tastele Delete sau
Backspace.

3.12 ANTETE ŞI SUBSOLURI

Antetul conţine informaţii care apar pe fiecare pagină a documentului,
informaţii ce sunt situate în partea de sus a documentului. Antetul este plasat
în zona dintre marginea superioară a hârtiei şi marginea de sus.

32
 Subsolul conţine informaţii care apar pe fiecare pagină a documentului, informaţii ce sunt situate în partea de jos a
documentului. Subsolul este plasat între marginea de jos şi marginea inferioară a hârtiei.
Meniul View  Header and Footer  zonele în care se vor edita informaţiile pentru antet şi subsol sunt delimitate de un dreptunghi
 este afişată şi bara de instrumente Header and Footer. Textul din antet şi subsol va fi afişat cu litere estompate.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 - inserarea numărului paginii curen 9 - anteriorul / următorul
2 - inserarea numărului total de pagini 10 - terminarea editării antetului şi subsolului
3 - formatarea aspectului exterior al numărului de pagină
4 - inserarea datei calendaristice
5 - inserarea orei exacte
6 - iniţializare pagină
7 - ascunde/afişează textul documentului în timpul editării antetului şi subsolului
8 - comutator între zona pentru antet şi zona pentru subsol
3.13 NUMEROTAREA PAGINILOR
Meniul Insert  Page Numbers  se stabilesc: poziţia în care vor fi afişate numerele de pagină (partea de sus sau partea de jos a
paginii), alinierea (stânga, centru,dreapta), se stabileşte dacă prima pagină va fi sau nu numerotată, se setează formatul afişării
numerelor şi de la ce număr începe numerotarea  click pe butonul OK.

3.14 FORMATAREA DOCUMENTULUI

Meniul File  Page setup  în fereastra Page Setup se stabilesc: dimensiunea hârtiei, marginile (distanţele între zona de editare a
textului şi marginile de sus, jos, stânga şi dreapta), modul de orientare a paginii (portrait sau landscape)  click pe butonul OK.

33
3.15 CREAREA TABELELOR
Meniul Table  Insert  Table  se specifică numărul de linii şi de coloane ale tabelului  click pe butonul AutoFormat  se
alege un format pentru tabel  click pe butonul OK  click pe butonul OK.

3.16 SELECTAREA ELEMENTELOR DINTR-UN TABEL

Selectarea unei coloane: click cu mouse-ul deasupra primei celule din coloana respectivă.

34
Selectarea unei linii: click cu mouse-ul în faţa primei celule din linia respectivă.

Selectarea unui grup de celule: click pe prima celulă din grup  se ţine butonul mouse-ului apăsat  se deplasează mouse-ul
până la ultima celulă din grup  se eliberează butonul mouse-ului.

3.17 INSERAREA / ŞTERGEREA DE LINII ŞI COLOANE

Inserarea unei linii într-un tabel
a) se selectează linia din tabel unde va fi inserată noua linie  meniul Table  Insert  Rows Above / Rows Below.
b) se selectează linia din tabel unde va fi inserată noua linie  click dreapta pe linia selectată  Insert Row.
c) se poziţionează cursorul la sfârşitul liniei după care va fi inserată noua linie (în afara tabelului)  se apasă tasta Enter.
d) se poziţionează cursorul în ultima celulă din cadrul liniei după care va fi inserată noua linie  se apasă tasta Tab.

Inserarea unei coloane într-un tabel

a) se selectează coloana din tabel unde va fi inserată noua coloană  meniul Table  Insert  Columns to the Left / Columns
to the Right.
b) se selectează coloana din tabel unde va fi inserată noua coloana  click dreapta pe coloana selectată  Insert Columns.

Ştergerea unei linii

a) se selectează linia care va fi ştearsă  meniul Table  Delete Rows.
b) se selectează linia care va fi ştearsă  click dreapta pe selecţie  Delete Rows.

Ştergerea unei coloane

a) se selectează coloana care va fi ştearsă  meniul Table  Delete Columns.
b) se selectează coloana care va fi ştearsă  click dreapta pe selecţie  Delete Columns.
3.18 ÎMBINARE / SCINDARE CELULE
Îmbinarea celulelor
A îmbina două sau mai multe celule = a uni celulele respective.
Se selectează celulele care vor fi îmbinate  click dreapta pe selecţie  Merge Cells.

Scindarea celulelor
A scinda o celulă = a împărţi o celulă în două sau mai multe celule.

35
Click în interiorul celulei  click dreapta  Split Cell  se stabileşte numărul de linii şi de coloane care vor exista în cadrul
celulei ce va fi scindată.

3.19 MODIFICAREA BORDURII TABELULUI / A UNEI CELULE DIN TABEL

Click dreapta în interiorul tabelului  Borders and Shading  se alege tipul de bordură dorit, eventual şi culoarea de fundal (fila
Shading) se specifică nivelul la care se aplică bordura aleasă: tabel sau celula selectată  click pe OK.

3.20 ALTE OPEARTII ASUPRA TABELELOR

Schimbarea direcţiei de scriere a textului

Se selectează liniile/coloanele  click pe butonul din bara de instrumente

36
Ordonarea valorilor dintr-o coloană

Se selectează coloana  click pe unul din butoanele din bara de instrumente (ordonare crescătoare) sau (ordine
descrescătoare).

Însumarea automată a valorilor din coloanele numerice

Se adaugă o nouă linie şi în dreptul coloanei respective se poziţionează cursorul mouse-ului  click pe butonul din bara de
instrumente.

3.21 INSERAREA UNEI IMAGINI

a) se poziţionează cursorul în locul unde va fi inserată imaginea  meniul Insert  Picture  From File  se caută în
structura de foldere imaginea dorită  click pe butonul Insert.
b) se poziţionează cursorul în locul unde va fi inserată imaginea  meniul Insert  Picture  Clip Art  se caută imaginea
dorită din galeria de imagini a aplicaţiei Word sau de pe web  click pe butonul Insert.

3.22 REDIMENSIONARE, COPIERE, MUTARE, STERGERE, ROTIRE IMAGINE

Redimensionarea unei imagini
Click pe unul din colţurile imaginii  se ţine butonul mouse-ului apăsat  se deplasează mouse-ul înspre exterior (pentru mărire)
sau înspre interior (pentru micşorare).

Copierea unei imagini

a) se selectează imaginea (click pe imagine)  click dreapta pe imaginea selectată  Copy  se poziţionează cursorul în
poziţia în care va fi copiată imaginea click dreapta  Paste.
b) se selectează imaginea se apasă combinaţia de taste CTRL+C  se poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiată
imaginea  se apasă combinaţia de taste CTRL+V.
c) se selectează imaginea  meniul Edit  Copy  se poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiată imaginea meniul
Edit  Paste.

d) se selectează imaginea  se apasă pe butonul din bara de instrumente  se poziţionează cursorul în poziţia în care

va fi copiată imaginea  se apasă pe butonul din bara de instrumente.

Mutarea unei imagini

a) se selectează imaginea  click dreapta pe imaginea selectată  Cut  se poziţionează cursorul în poziţia în care va fi
mutată imaginea  click dreapta  Paste.
b) se selectează imaginea se apasă combinaţia de taste CTRL+X  se poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutată
imaginea se apasă combinaţia de taste CTRL+V.
c) se selectează imaginea  meniul Edit  Cut  se poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutată imaginea meniul
Edit  Paste.

37
d) se selectează imaginea  se apasă pe butonul din bara de instrumente  se poziţionează cursorul în poziţia în care

va fi mutată imaginea  se apasă pe butonul din bara de instrumente.

Ştergerea unei imagini

Se selectează imaginea  se apasă tasta Delete.

Rotirea unei imagini

Se selectează imaginea  click pe butonul Draw(Desen) din bara de desenare  Rotate or Flip (Rotire sau răsturnare)  Free
Rotation (Rotire liberă)  se roteşte imaginea cu ajutorul mouse-ului din punctul verde.

3.23 VIZUALIZAREA DOCUMENTULUI ÎNAINTE DE IMPRIMARE

Meniul File  Print Preview

3.24 STABILIREA OPŢIUNILOR DE IMPRIMARE ŞI IMPRIMAREA DOCUMENTULUI

Meniul File  Print  se alege imprimanta  se stabilesc paginile care vor fi imprimate  se stabileşte numărul de exemplare ce
vor fi imprimate  se stabilesc proprietăţi de imprimare: calitatea imprimării, culoarea imprimării (color sau alb/negru)  click pe
butonul OK.

UNITATEA 4
REALIZAREA PREZENTĂRILOR – APLICAŢIA MICROSOFT POWERPOINT

38
 Aplicaţia PowerPoint este un editor prin care se pot crea prezentări. O prezentare este alcătuită din mai multe diapozitive
(slide-uri). Un slide poate conţine texte, imagini, diagrame şi alte obiecte. Unui slide i se pot adăuga efecte speciale de animaţie sau
de tranziţie.

4.1 FAMILIARIZAREA CU INTERFAŢA APLICAŢIEI POWERPOINT

Lansarea în execuţie a aplicaţiei
Click pe butonul Start  Programs  Microsoft PowerPoint

Diapozitiv

4.2 CREAREA UNEI NOI PREZENTĂRI

La lansarea în execuţie a programului se deschide o prezentare nouă ce conţine un singur slide.

4.3 ALEGEREA CARACTERISTICILOR PENTRU DIAPOZITIV, MODIFICAREA ACESTORA

Adăugarea unui diapozitiv

a) click pe butonul (New Slide) din bara de instrumente

b) meniul Insert  New Slide

Ştergerea unui diapozitiv

a) se selectează diapozitivul sau diapozitivele care vor fi şterse  meniul Edit  Delete Slide.
b) se selectează diapozitivul sau diapozitivele din panoul din partea stângă (se ţine tasta CTRL apăsată în timp ce se execută
click pe toate diapozitivele dorite)  click dreapta pe selecţie  Delete Slide.

Modificarea şablonului de structurare a unui diapozitiv

Meniul Format  Slide Layout  se execută click pe unul din cele 27 de tipuri de şabloane.

39
Modificarea culorii de fundal ataşată unui diapozitiv
Uneori, se doreşte ca fundalul ataşat unui diapozitiv să fie o simplă culoare, eventual texturat, şi nu elemente din fundal
corespunzătoare modelelor de design.
Se selectează diapozitivul sau diapozitivele pentru care se va aplica culoarea de fundal  meniul Format  Background  se
alege culoarea dorită  click pe butonul Apply. Dacă se doreşte aplicarea culorii pentru toate diapozitivele, atunci se apasă butonul
Apply to All.

Ataşarea unui model de design predefinit diapozitivelor

Unei prezentări i se poate ataşa un model de design predefinit pentru a asigura un anumit caracter de uniformitate prezentării.
PowerPoint-ul pune la dispoziţia utilizatorului aproximativ 45 de modele de design.

Meniul Format  Slide Design  în panoul de activitate din partea dreaptă se vor afişa modelele de design  click pe săgeata
din dreptul modelului ales  Apply to All Slides (dacă se foloseşte modelul pentru toată prezentarea) sau Apply to selected Slides
(dacă modelul ales se va folosi doar la diapozitivele selectate).

40
4.4 INSERAREA UNUI TEXT ÎNTR-UN DIAPOZITIV
Textul se introduce în cadrul diapozitivelor în zonele în care apare inscripţia Click to add text sau Click to add title(subtitle) sau în
cadrul casetelor de text. Casetele de text se introduc astfel: meniul Insert  Text Box.
Editarea textelor existente într-un diapozitiv
Click pe regiunea care conţine textul  se deplasează cursorul în locaţia în care se vor face modificările  se operează
modificările dorite  click în exteriorul regiunii sau se apasă tasta Esc.

4.5 INSERAREA UNEI IMAGINI ÎNTR-UN DIAPOZITIV

Se selectează diapozitivul în care se doreşte inserarea imaginii respective  meniul Insert  Picture  From File  se introduce
calea spre imagine în secţiunea Look in  se selectează imaginea  click pe butonul Insert.

4.6 ADĂUGAREA EFECTELOR DE ANIMAŢIE

Animaţia poate fi la nivel de diapozitiv sau la nivel de obiect al unui diapozitiv. Animaţia la nivel de diapozitiv (efecte de animaţie) se
aplică tuturor obiectelor din cadrul diapozitivului, în timp ce animaţia la nivel de obiect (animaţie particularizată) se aplică numai
asupra obiectului respectiv.

Animaţie particularizată
Se selectează obiectul căruia i se va asocia animaţia (text, imagine)  meniul Slide Show  Custom Animation  se alege
animaţia dorită  se stabileşte modul de începere a animaţiei (la click, după animaţia precedentă, odată cu animaţia precedentă)
 se alege orientarea animaţiei  se stabileşte viteza animaţiei.

41
Efecte de animaţie
Se selectează diapozitivul căruia i se va aplica animaţia  meniul Slide Show  Animation Effects  se alege un tip de animaţie.
Dacă se doreşte ca animaţia respectivă să apară în toate diapozitivele, se apasă butonul Apply to All Slides.

4.7 ADĂUGAREA EFECTULUI DE TRANZIŢIE

Tranziţia constă în modul în care se face trecerea de la un diapozitiv la următorul, adică modul în care un diapozitiv este
îndepărtat de pe ecran şi este încărcat diapozitivul următor.
Pentru fiecare diapozitiv se poate stabili o animaţie care va fi asociată diapozitivului atunci când acesta este afişat pe
ecran. De asemenea, pentru fiecare diapozitiv se stabileşte modul în care este îndepărtat de pe ecran (la click sau automat, după
un anumit interval de timp) şi viteza cu care se desfăşoară animaţia asociată. Tranziţiei i se poate asocia şi un sunet. Fiecare
diapozitiv poate avea tranziţie proprie sau se asociază o singură tranziţie tuturor diapozitivelor (în acest caz se va apăsa butonul
Apply to All Slides).

Meniul Slide Show  Slide Tranzition  se alege animaţia, viteza, sunetul, modul de trecere de la un diapozitiv la altul (la click sau
automat după un anumit inteval de timp).

42
UNITATEA 5
APLICAŢIA DE CALCUL TABELAR – MICROSOFT EXCEL

Microsoft Excel este un program de calcul tabelar. O aplicaţie de calcul tabelar este un program specializat în
prelucrarea datelor organizate sub formă de tabele. Facilităţi oferite de aplicaţia de calcul tabelar Excel: introducerea datelor se
poate face manual sau automat (preluate dintr-un fişier), calculele matematice, chiar de complexitate ridicată, sunt efectuate cu
uşurinţă, datele pot fi reprezentate sub formă grafică.
Un document Excel este un caiet cu foi de calcul (WorkBook), acre conţine mai multe foi de calcul (Sheet), prima dintre
ele fiind activă la lansarea aplicaţiei.
O foaie de calcul este un tabel în care se pot introduce şi manipula date de natură diferită: text, valori numerice, formule
matematice, reprezentări grafice etc.
Într-o foaie de calcul, fiecare coloană este identificată prin litere, începând cu A, iar fiecare linie prin numere, începând cu
1. La intersecţia unei linii cu o coloană se găseşte o celulă a cărei adresă este dată de litera coloanei şi numărul liniei (exemplu: A3,
H5, B20).

Lansarea aplicaţiei
Click pe butonul Start  Programs  Microsoft Excel

43
 Celula A1

Foaie1 este foaia de calcul activă

5.1 DESCHIDEREA / SALVAREA UNEI FOI DE CALCUL

Salvarea unui document Excel (WorkBook)
Meniul File  Save  se specifică numele documentului în secţiunea File Name (Nume fişier) şi locaţia în care va fi salvat, în
secţiunea Save in (Salvare în)  click pe butonul Save (Salvare).

Deschiderea unui document existent

Meniul File  Open  în secţiunea Open in (Privire în) se caută documentul în folder-ul în care a fost salvat  se selectează
fişierul  click pe butonul Open (Deschidere).

44
5.2 INTRODUCEREA DE INFORMAŢII ÎNTR-O CELULĂ
Click asupra celulei în care se vor introduce datele (text sau valori numerice)  se introduc datele  click în altă celulă sau se
apasă tasta Enter.

5.3 COPIEREA/MUTAREA CONŢINUTULUI UNEI CELULE ÎNTR-O ALTĂ CELULĂ A ACELEIAŞI FOI DE CALCUL SAU A ALTEI
FOI DE CALCUL ACTIVE SAU ÎNTRE REGISTRE

Selectarea datelor
Selectarea unui grup de celule: click asupra primei celule din grup  se ţine butonul mouse-ului apăsat  se deplasează mouse-ul
spre ultima celulă din grup  se eliberează butonul mouse-ului.
Selectarea unei coloane: click pe litera coloanei.
Selectarea unei linii: click pe numărul liniei.
Selectarea unei foi de calcul: click în colţul stânga sus (vezi figura).

45
Copierea coţinutului unui grup de celule în alte celule din aceeaşi foaie de calcul sau în altă foaie de calcul
Se selectează grupul de celule  click dreapta pe selecţie  Copy  se selectează foaia de calcul în care se va face copierea 
se selectează grupul de celule destinaţie  click dreapta pe selecţie  Paste.
Obs. Se poate folosi orice metodă de copiere studiată anterior.

Mutarea coţinutului unui grup de celule în alte celule din aceeaşi foaie de calcul sau în altă foaie de calcul
Se selectează grupul de celule  click dreapta pe selecţie  Cut  se selectează foaia de calcul în care se va face mutarea 
se selectează grupul de celule destinaţie  click dreapta pe selecţie  Paste.
Obs. Se poate folosi orice metodă de mutare studiată anterior.

5.4 ŞTERGEREA UNEI CELULE SAU A UNUI GRUP DE CELULE ADIACENTE, A UNEI LINII, A UNUI RÂND

Ştergerea conţinutului unei celule/grup de celule

Se selectează celula/grupul de celule  se apasă tasta Delete.

Ştergerea unei celule

Click dreapta pe celulă  Delete.

Ştergerea unei linii

Click dreapta pe numărul liniei  Delete.

Ştergerea unei coloane

Click dreapta pe litera coloanei  Delete.

46
5.5 INSERAREA DE RÂNDURI/COLOANE
Inserarea unei linii
Click dreapta pe numărul liniei unde va fi inserată noua linie  Insert.

Inserarea unei coloane

Click dreapta pe litera coloanei unde va fi inserată noua coloană  Insert.

5.6 MODIFICAREA DIMENSIUNILOR LINIILOR / COLOANELOR

Click pe marginea dreaptă a coloanei  se ţine butonul mouse-ului apăsat  se deplasează mouse-ul spre dreapta (pentru
mărire) sau spre stânga (pentru micşorare) până se ajunge la dimensiunea dorită  se eliberează butonul mouse-ului.
Click pe marginea de jos a liniei  se ţine butonul mouse-ului apăsat  se deplasează mouse-ul în jos (pentru mărire) sau în sus
(pentru micşorare) până se ajunge la dimensiunea dorită  se eliberează butonul mouse-ului.

5.7 SORTAREA DATELOR DUPĂ UNUL SAU MAI MULTE CRITERII

Sortare = ordonarea datelor din tabel după anumite criterii.
Se selectează datele care vor fi sortate  meniul Date  Sort  se
specifică criteriile de sortare (colaonele după care se va face sortarea) în
secţiunile Sort By şi precum şi ordinea de sortare (ascendent sau
descendent)  click pe butonul OK.

5.8 FILTRAREA DATELOR

Filtrarea datelor = afişarea doar a datelor care îndeplinesc anumite condiţii.
Click pe litera coloanei în care se va face filtrarea  meniul Date  Filter
 AutoFilter.

47
5.9 INTRODUCEREA UNEI FORMULE SIMPLE ÎNTR-O CELULĂ
Formulele permit efectuarea calculelor în cadrul foii de calcul. Când se folosesc formule, Excel va recalcula automat
rezultatul la orice modificare a valorilor numerice care participă la respectivul calcul.
Paşii necesari pentru introducerea unei formule:
1. se selectează celula în care se va scrie formula.
2. se tastează semnul „=” pentru a începe introducerea formulei.
3. se introduc coordonatele primei celule sau click pe celulă cu mouse-ul.
4. se introduce operatorul .
5. se introduc coordonatele următoarei celule implicate în calcul sau click pe celulă cu mouse-ul.
6. se repetă paşii 4 şi 5 de câte ori este necesar.
7. se apasă tasta Enter.

Operatori matematici:
Operator Operaţia
+ Adunare
- Scădere
* Înmulţire
/ Împărţire
^ Ridicare la putere

Formulele se pot scrie în zona de formule sau în celula respectivă.

48
Dacă formula se scrie în zona pentru formule: se selectează celula în care se doreşte afişarea rezultatului  se mută cursorul în

zona de formule ( fx ) se scrie formula  se apasă Enter sau click pe butonul .

După apăsarea tastei Enter, în celula în care a fost scrisă formula, va apărea rezultatul.

rezultatul

5.10 FOLOSIREA FUNCŢIILOR: MIN, MAX, SUM, AVERAGE

Funcţiile sunt formule predefinite care efectuează anumie operaţii (suma, maximul, media mai multor valori etc.).
Introducerea unei funcţii într-o celulă
1. se selectează celula în care va fi scrisă funcţia.
2. se tastează semnul „=” pentru a începe introducerea funcţiei.
3. se scrie numele funcţiei urmat de o paranteză deschisă.
4. se selectează grupul de celule.
5. se închide paranteza (opţional).
6. se apasă tasta Enter.

49
OBS. Funcţiile pot fi scrise, la fel ca şi formulele, în zona de formule.

Funcţii
Funcţia Operaţia
sum Suma valorilor din celulele selectate
product Produsul valorilor din celulele selectate
max Maximul valorilor din celulele selectate
min Minimul valorilor din celulele selectate
average Media aritmetică a valorilor din celulele selectate

Introducerea funcţiei pentru calculul mediei

După apăsarea tastei Enter, în celulă se va afişa rezultatul.

rezultatul

50
5.11 COPIEREA FORMULELOR/FUNCŢIILOR
Selectaţi celula care conţine formula  click pe punctul de selectare (colţul dreapta jos al celulei) până când cursorul mouse-ului ia
forma +  se ţine butonul mouse-ului apăsat  se deplasează mouse-ul până când se acoperă întregul grup de celule  se
eliberează butonul mouse-ului.

51
5.12 DIAGRAME ŞI GRAFICE REALIZATE CU AJUTORUL DATELOR DIN REGISTRU DE CALCUL

Graficele permit reprezentarea datelor unei foi de calcul într-o formă grafică. Graficul poate fi creat pe foaia de calcul ce
conţine datele sau pe o altă foaie. La modificarea datelor din foaia de calcul, graficul este actualizat, astfel încât va reflecta
modificările făcute.

Crearea graficelor
1. se selectează datele care vor fi reprezentate grafic.

2. click pe butonul Chart Wizard din bara de instrumente sau în meniul Insert  Chart.

52
3. se selectează tipul de grafic dorit din lista Chart Type şi formatul graficului din lista Chart sub-type  click pe butonul Next.

4. se selectează Rows, dacă se doreşte ca valorile de pe prima linie să fie reprezentate pe axa X sau se lasă selectată opţiunea
implicită Columns, şi în acest caz datele din prima colaonă selectată vor fi reprezentate pe axa X  click pe butonul Next.

5. se introduce titlul graficului în câmpul Chart title  se introduce eticheta axei X în câmpul Category (X) axis  se introduce
eticheta axei Y în câmpul Value (Y) axis  click pe butonul Next.

53
6. se selectează opţiunea As new sheet, dacă se doreşte crearea graficului pe o foaie de calcul nouă sau se lasă selectată
opţiunea As object in, şi în acest caz graficul va fi creat pe foaia curentă  click pe butonul Finish.

54
5.13 OPERAŢII CU FOILE DE CALCUL
Foile de calcul se pot redenumi, şterge, copia, muta, se pot insera
noi foi de calcul.
Click pe foaia de calcul asupra căreia se doreşte să se facă modificări  din
meniul afişat se alege opţiunea dorită.

UNITATEA 6
REŢELE INFORMAŢIONALE

6.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE REŢEA DE CALCULATOARE

Reţeaua de calculatoare = ansamblu de calculatoare conectate între ele. Calculatoarele pot face schimb de date şi pot
folosi în comun resurse, dar îşi păstrează independenţa.
Transportul în reţea reprezintă un set de tehnici folosite pentru transmisia şi recepţia datelor de-a lungul mediului de
transmisie. Mediile de transmisie pot fi: cablu coaxial, fibră optică, linie telefonică, unde (radio sau microunde).
Protocolul de comunicaţie = set de reguli prin care se asigură schimbul de date şi de mesaje între două calculatoare între
care s-a stabilit o legătură fizică. El trebuie să asigure:

55
  controlul transferului de date
 detectarea şi înlăturarea erorilor
 optimizarea utilizării liniei de comunicaţie
 independenţa faţă de modul de transmisie
În reţea, informaţia circulă sub formă de pachete. Fiecare pachet are un expeditor şi un destinatar. Mesajul sau datele
care trebuie transmise între două calculatoare sunt descompuse în unităţi de date care sunt împachetate. Pachetul este format din
informaţia propriu-zisă şi informaţiile de control care pot conţine adresa destinatarului şi adresa expeditorului. Informaţia de control
este memorată în antetul pachetului. Anumite calculatoare, numite comutatoare de pachete, dirijează pachetul către destinatar, pe
un anumit traseu. Ultimul comutator livrează pachetul destinatarului. După ce toate pachetele unui mesaj ajung la destinaţie, ele
sunt reasamblate pentru a se reface integritatea datelor transmise.

Reţele pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii.

6.2 CLASIFICAREA REŢELELOR ÎN FUNCŢIE DE MAI MULTE CRITERII
Clasificarea în funcţie de configuraţia reţelei
Configuraţia reţelei este determinată de topologia reţelei. Există două tipuri de topologii:
- topologia fizică = modul în care sunt legate fizic calculatoarele
- topologia logică = modul în care sunt transferate datele între calculatoare

 Reţele liniare sau magistrale (bus topology)

Toate calculatoarele sunt conectate la un singur mediu de comunicaţie, care are capetele libere. Mesajul trece prin fiecare
calculator plasat fizic între expeditor şi destinatar. Fiecare calculator citeşte adresa dinantetul mesajului. În cazul în care recunoaşte
adresa, calculatorul respectiv preia mesajul; altfel îl trimite mai departe.

 Reţele inel (ring topology)

Toate calculatoarele sunt conectate la un singur mediu de comunicaţie care are
capetele legate. Calculatoarele reţelei devin componente ale mediului de
comunicare, iar informaţia trece prin fiecare calculator. Defectarea unui calculator
înseamnă întreruperea canalului de comunicaţie.

 Reţele stea (star topology)

Există un calculator central
(distribuitor sau dispecer) la care sunt conectate celelalte calculatoare din reţea.
Toate mesajele sunt schimbate prin intermediul dispecerului. Acesta citeşte adresa şi
apoi distribuie mesajul calculatorului destinatar.

56
 Reţele arborescente sau ierarhizate
Sunt realizate prin combinarea mai multor reţele stea. Se realizează prin legarea la un calculator central (dispecer central) a mai
multor calculatoare, care pot fi independente sau dispeceri într-o reţea de tip stea.
 Reţele mixte
Se obţin prin combinarea unei reţele inel cu reţele stea. Se conectează circular (în inel) mai multe calculatoare dispecer care
gestionează câte o reţea stea.

Clasificarea în funcţie de aria de răspândire

 Reţele locale –LAN (Local Area Network)
Conectează calculatoare apropiate geografic (sală, clădire) – maxim 2 km. Conectarea se face prin cablu sau unde radio.
 Reţele metropolitane – MAN (Metropolitan Area Network)
Acoperă o aglomeraţie urbană. Se foloseşte de obicei fibră optică. Vitezele de transfer sunt asemănătoare cu cele de la reţelele
locale.
 Reţele globale – WAN (Wide Area Network)
Reţele cu răspândire geografică foarte mare. Conectează calculatoare situate la distanţe mari (ţări, continente) pe linii telefonice,
canale radio, satelit. Vitezele de transfer sunt mai mici decât în cazul reţelelor locale.

Clasificarea în funcţie de strategia de funcţionare

 Reţele de la egal la egal (peer-to-peer)
Între calculatoarele din reţea este stabilită o relaţie de egalitate. Dezavantaje: viteze de lucru foarte mici, nu se poate asigura
securitatea şi integritatea datelor (pentru că un utilizator poate controla o parte a reţelei), permite maxim 25 de calculatoare.
Reţele cu server de fişiere (file server)
Se mai numesc şi reţele client/server. Sunt formate din:
- un calculator pe care rulează software-ul de reţea, numit server de fişiere şi care furnizează diferite servicii altor calculatoare
(clienţii).
- mai multe calculatoare care pot avea acces la resursele reţelei, numite staţii de lucru (workstations) sau clienţi. De la staţia de
lucru lucrează utilizatorul (user); el are anumite drepturi în reţea şi un cont (account) atribuite de către administratorul de reţea.
Accesul la contul unui utilizator poate fi protejat prin folosirea parolei.

Clasificarea în funcţie de accesul la reţea

 Reţele private
Sunt reţelele care aparţin unor organizaţii; sunt răspândite pe suprafeţe geografice mari.
 Reţele publice
Sunt reţele globale, răspândite pe suprafeţe geografice foarte mari. Sunt construite şi întreţinute de companii specializate în acest
gen de servicii.

6.3 INTRANET ŞI EXTRANET

Intranet-ul este o platformă de colaborare între membrii unui grup (constituit la nivel de departament, întreprindere sau
organizaţie), care se bazează pe:
- infrastructura unei reţele locale de calculatoare sau a mai multor reţele locale adiacente, interconectate
- principii şi metode de lucru caracteristice Internet-ului

57
Intranet-ul este o reţea privată care permite utilizarea în regim de reţea a informaţiilor organizaţiei respective. Intranet-ul este o reţea
aptă să se conecteze la Internet, dar protejată total de posibile atacuri din Internet prin bariere soft şi hard specifice (firewalls).
Extranet-ul este o extensie a unei reţele Intranet, orientată îndeosebi pe serviciul www, extensie care permite
comunicarea între anumite instituţii şi diferitele posturi de lucru din reţeaua Extranet, ceea ce în practică înseamnă un acces limitat
la reţeaua Intranet extinsă.

6.4 INTERNET-ul
Internet-ul este o reţea globală de calculatoare legate cu ajutorul liniilor de comunicaţie. Importanţa reţelei constă în
volumul imens de informaţie şi posibilitatea comunicării între participanţi. Reţeaua este formată dintr-un număr mare de servere de
Internet, legate între ele, la fiecare server fiind conectate un număr de staţii sau un număr de alte reţele.
Structura este în permanentă expansiune, atât din punct de vedere teritorial, cât şi din punct de vedere numeric. Astfel,
Internet-ul interconectează guverne, instituţii publice, instituţii administrative, universităţi, companii, alte reţele, utilizatori individuali.
Reţeaua Internet pune la dispoziţia utilizatorilor mai multe tipuri de servicii:
 serviciul de poştă electronică (mesaje e-mail): corespondenţa este rapidă, uşoară, permite transmiterea unor fişiere ataşate
precum şi trimiterea simultană la mai mulţi destinatari.
 serviciul de grupuri de informare (Usernet): recepţionarea şi emiterea mesajelor referitoare la subiecte din grupuri de informare
(discuţii).
 serviciul de transferări de fişiere (FTP = File Transfer Protocol): serviciu pentru transferul fişierelor înInternet. Este considerat
cel mai sigur şi cel mai eficient mod de a efectua transferuri de fişiere între utilizatori diferiţi din Internet.
 serviciul de acces la calculatoare server (Telnet): permite utilizatorului să se conecteze la un calculator aflat la distanţă,
propriul calculator fiind un terminal obişnuit al calculatorului îndepărtat.
 serviciul de conversaţii, cu suport Internet (IRC = Internet Relay Chat): conversaţie între mai mulţi utilizatori, în timp real, cu
suport Internet, prin intermediul unor schimburi de texte, introduse interactiv de la tastatură şi recepţionate de către toţi
participanţii la conversaţie.
 serviciul WWW (World Wide Web = pânză de păianjen care înconjoară lumea) sau WEB : este secţiunea multimedia a reţelei.
Constă în milioane de pagini care se pot afişa pe ecarnul utilizatorului. Aceste pagini, numite pagini Web, pot conţine texte,
imagini, animaţii, fişiere audio şi video precum şi hyperlink-uri (legături la alte pagini Web). WWW este doar unul din serviciile
oferite de Internet, dar este serviciul folosit cel mai des.

6.5 POŞTA ELECTRONICĂ (E-MAIL)

Poşta electronică a devenit unul dintre instrumentele indispensabile în rezolvarea problemelor de comunicare între
indivizi (instituţii) situaţi (situate) aproape în orice punct al planetei. Avantaje oferite de serviciul de poştă electronică:
- cost scăzut
- viteza de transmitere mare
- flexibilitate
- distribuire a mesajelor
- evidenţa persoanelor
- gestiunea mesajelor

6.6 COMERŢUL ELECTRONIC (E-COMMERCE)

Aplicaţiile de comerţ electronic oferă posibilitatea realizării de tranzacţii comerciale (cumpărări sau vânzări de bunuri şi
servicii), folosind suportul oferit de Internet sau de alte reţele.

58
 Comandarea unui produs folosind o aplicaţie de tip e-commerce presupune completarea unui formular în care se
specifică datele de identificare a cumpărătorului (nume, prenume, adresa, numărul de telefon etc.). cumpărătorul va indica, de
asemenea, produsele pe care le doreşte, după ce şi le-a ales dintr-un catalog pe care îl are la dispoziţie în format electronic. În
cazul în care se respectă şi protocolul privind achitarea contravalorii produsului, în condiţiile indicate de aplicaţia de tip e-commerce,
cumpărătorul va primi produsul dorit prin poştă. Dacă produsul nu dă satisfacţie din punct de vedere calitativ exigenţelor clientului,
acesta poate uza de o procedură de returnare a produsului.

UNITATEA 7
INFORMAŢIE ŞI COMUNICARE

7.1 NOŢIUNI LEGATE DE INTERNET ŞI WORLD WIDE WEB

Internet-ul este o reţea globală de calculatoare legate cu ajutorul liniilor de comunicaţie. Importanţa reţelei constă în
volumul imens de informaţie şi posibilitatea comunicării între participanţi. Reţeaua este formată dintr-un număr mare de servere de
Internet, legate între ele, la fiecare server fiind conectate un număr de staţii sau un număr de alte reţele.
Toate calculatoarele conectate la reţeaua Internet pot face schimb de date între ele, indiferent de sistemul de operare pe
care îl folosesc. Informaţia circulă prin această reţea sub formă de pachete. Fiecare pachet are un expeditor şi un destinatar.
Mesajul sau datele care trebuie transmise între două calculatoare sunt descompuse în unităţi de date care sunt
împachetate. Pachetul este format din informaţia propriu-zisă şi informaţiile de control care pot conţine adresa destinatarului şi
adresa expeditorului. Informaţia de control este memorată în antetul pachetului. Anumite calculatoare, numite comutatoare de
pachete, dirijează pachetul către destinatar, pe un anumit traseu. Ultimul comutator livrează pachetul destinatarului. După ce toate
pachetele unui mesaj ajung la destinaţie, ele sunt reasamblate pentru a se reface integritatea datelor transmise.
Operaţia de dirijare a unui pachet în reţea este făcută automat de reţea, conform unui anumit protocol. Reţelele care
formează Internetul pot folosi fiecare în parte un anumit protocol de comunicare între propriile calculatoare, dar, între reţele nu se
poate folosi decât un protocol unic de comunicare. Acest protocol se numeşte IP (Internet Protocol). El asigură transmiterea
pachetelor între două calculatoare gazdă. Pentru dirijarea pachetelor, protocolul IP foloseşte 4 octeţi pentru identificatorul
destinatarului. Identificatorul conţine două adrese: adresa reţelei şi adresa calculatorului gazdă.
Protocolul IP este completat de protocolul TCP (Transmission Control Protocol) care împarte mesajul în unităţi de date,
numerotează pachetele unui mesaj şi reface mesajul la destinaţie, din pachete. El verifică dacă mesajul a fost transmis corect: să
nu se piardă date, să nu fie duplicate sau să nu fie date eronate.
Structura este în permanentă expansiune, atât din punct de vedere teritorial, cât şi din punct de vedere numeric. Astfel,
Internet-ul interconectează guverne, instituţii publice, instituţii administrative, universităţi, companii, alte reţele, utilizatori individuali.
Reţeaua Internet pune la dispoziţia utilizatorilor mai multe tipuri de servicii:
 serviciul de poştă electronică (mesaje e-mail)
 serviciul de grupuri de informare (Usernet)
 serviciul de transferări de fişiere (FTP)
 serviciul de acces la calculatoare server (Telnet)
 serviciul de conversaţii, cu suport Internet (IRC)
 serviciul WWW (World Wide Web) sau WEB

World Wide Web

59
 Denumită şi www sau Web, este secţiunea multimedia a reţelei. Constă în milioane de pagini care se pot afişa pe
ecarnul utilizatorului. Aceste pagini, numite pagini Web, pot conţine texte, imagini, animaţii, fişiere audio şi video precum şi
hyperlink-uri (legături la alte pagini Web).

7.2 ADRESA UNEI PAGINI WEB

Adresa unei pagini web, de obicei, este compusă din următoarele patru părţi:
 HTTP este numele serviciului Internet prin care paginile web sunt transferate prin Internet. El precizează programul de
navigare utilizat care se va conecta la o pagina web.
 CalculatorServer este numele calculatorului server utilizat, format din urmatoarele 3 elemente, despărţite prin caracterul
punct:
 Locaţia calculatorului respectiv, de obicei www.
 Numele organizaţiei care este proprietarul calculatorului.
 Sufix, prin care se identifică fie profilul organizaţiei (com = comercial, edu = educaţional, gov = guvern etc.), fie
ţara de domiciliu (ro =România, de = Germania, hu = Ungaria etc.).
 Cale este calea spre pagina web, rezidentă pe un anumit calculator server. Folderele specificate în cale sunt despartite prin
caracterul / (slash). Dacă nu este specificată calea, atunci pagina web se află în folderul rădăcină al serverului.
 Pagina este numele paginii web utilizate, de extensie htm sau html. Dacă pagina nu este specificată, atunci se utilizeaza o
pagină implicită având numele : index.htm, default.htm sau default.html, în funcţie de modul de organizare a calculatorului
server.
Exemple:
http://www.gmi.ro/index.html
http - acest calculator server utilizează serviciul http.
www - serverul este la locaţia Word Wide Web.
gmi – serverul este la firma gmi.
ro – serverul este în România.
index.html – numele paginii web este index.html, fişier care este memorat în folderul rădăcină al calculatorului server www.gmi.ro
http://www.gmi.ro/librarie/catalog/
http - acest calculator server utilizează serviciul http.
www - serverul este la locaţia Word Wide Web.
gmi – serverul este la firma gmi.
ro – serverul este în România.
/librarie/catalog/ - pagina web este memorată în dosarul librarie, subfolderul catalog al calculatorului server www.gmi.ro
Numele paginii nefiind specificat este considerat index.html.
http://members.fortunecity.com/sanyi/p/cv.html
http - acest calculator server utilizează serviciul http.
members - serverul este la locaţia members.
fortunecity – serverul este la firma fortunecity.
com – profilul firmei este comercial.
/sanyi/p/ – pagina web este memorată în dosarul sanyi, subfolderul p al calculatorului server members.fortunecity.com .
cv.html – numele paginii web este cv.html.

7.3 PROGRAME DE NAVIGARE, MOTOARE DE CĂUTARE

60
 Prin program de navigare pe Internet (browser) se înţelege o aplicaţie care este memorata pe calculatorul propriu, adică
pe un calculator client. Scopul programului este afişarea, pe ecranul calculatorului propriu, a paginilor web.
Funcţionând în calitate de client, calculatorul propriu ia legătura cu calculatorul server asociat, căruia îi transmite adresa
paginii web dorite de utilizator. În continuare, preia pagina web cerută de la calculatorul server şi o afişează pe ecranul calculatourlui
propriu.
Programul de navigare pune la dispoziţie utilizatorului mijloace simple pentru descărcarea în calculatorul utilizat a
diferitelor fişiere existente în Internet.
Există un număr mare de programe de navigare în web: Internet Explorer, Netscape Navigator, Opera, Neoplanet.
Prin motor de căutare se înţelege un program cu ajutorul căruia se pot căuta pagini web referitoare la o informaţie
specificată de utilizator. Această informaţie se introduce într-o cutie text, după care se lanseaza în executie procesul de căutare.
Rezultatul căutarii este o pagină web în care sunt specificate rezultatele găsirii (adică adresele paginilor web în care apar informaţii
despre subiectul căutat.
Există un număr mare de motoare de căutare: Google, Yahoo, Altavista, Vivisimo, Excite.

7.4 NAVIGARE ÎN WEB

Deschiderea unui program de navigare – Internet Explorer
a) Dublu click pe pictograma Internet Explorer de pe desktop.
b) Butonul Start  Programs  Internet Explorer

Bara de adresă (Address) în care se va tasta adresa paginii care se va vizualiza

61
Afişarea unei pagini web într-o fereastră nouă
Uneori se doreşte vizualizarea simultană pe ecran a mai multor pagini web. De
exemplu, se pot afişa rezultatele unei căutari într-o fereastră a navigatorului şi în ferestre
independente ale navigatorului paginile descoperite de un motor de căutare.
Numărul paginilor vizualizate simultan depinde doar de capacitatea de memorie
internă a calculatorului.
Dacă într-o fereastră a navigatorului se indică un hyperlink sau o imagine căreia i s-a
asociat o pagină web şi dacă se efectuează un click dreapta pe elementul indicat, atunci în
meniul local afişat va apare comanda Open in New Window (deschide în fereastră nouă).
Efectuând un click pe această comandă, pagina aferentă elementului indicat se va afişa într-o
fereastră nouă a navigatorului.

Oprirea încărcării unei pagini web

Utilizatorul poate opri navigatorul să încarce restul unei pagini, dacă cele afişate deja conţin informaţii suficiente şi nu se

doreşte aşteptarea încărcării unor imagini şi a unor fragmente de text. În acest scop se va executa un clic pe butonul din bara
de instrumente.

Reîmprospătarea (actualizarea) unei pagini web

Dacă încărcarea unei pagini web a fost oprită, atunci pentru reluarea încărcării paginii web respective, se va acţiona butonul
Refresh (reîmprospătare) din bara de instrumente sau se apasă tasta F5.

Ştergerea istoricului de navigare în web

Programul Internet Explorer creează şi memorează un articol referitor la adresa fiecărei pagini web vizitată de utilizator,
în sesiunea actuală sau în sesiunile anterioare. Aceste informaţii sunt utilizate pentru a asigura o introducere rapidă a adreselor în
bara de adrese şi sunt specifice fiecărui utilizator al calculatorului. Ele sunt depuse în folderul:
C:\Documents and Settings\NumeUtilizator\Local Settings\History
Pentru a configura modul de utilizare a acestui folder:
Meniul Tools  Internet Options  General  în secţiunea Days to keep pages in history se stabileşte durata pentru care
adresele paginilor vizitate sunt păstrate în folderul History  prin acţionarea butonului de comandă Clear History (şterge istoric) se
poate şterge conţinutul folderului History. Operaţia de ştergere trebuie validată de utilizator.

Accesarea unei pagini web de adresă specificată

Click în bara de adrese a browser-ului  se tastează adresa paginii web  se apasă tasta Enter sau se apasă butonul Go .

62
Activarea unui hyperlink afişat într-o pagină web
Paginile web pot conţine hyperlink-uri, adică legături la alte pagini web. Ele permit navigarea rapidă între paginile web.
Atunci când cursorul mouse-ului este deasupra unui hyperlink, acesta se transformă în “mânuţă indicatoare”. Dacă se execută click
pe hyperlink, atunci în fereastra browser-ului se va afişa pagina indicată de această legătură. Un hyperlink este un text subliniat şi
colorat.

Navigarea înainte şi înapoi între paginile web vizitate

Click pe butonul (înapoi) sau pe butonul (înainte) din bara de instrumente a programului de
navigare.

7.5 CĂUTARE PE WEB

Prin motor de căutare se înţelege un program, accesibil în Internet, prin care se pot căuta pagini web care conţin
informaţii referitoare la un subiect specificat de utilizator.

Există mai multe motoare de căutare. Câteva dintre ele sunt menţionate în tabelul
de mai jos:
Motor de căutare Adresa
Google http://www.google.com http://www.google.ro
AltaVista http://altavista.digital.com
Euroseek http://www.euroseek.com
Go http://www.go.com
SNAP! http://www.snap.com
Excite http://excite.com
Infoseek http://infoseek.com

Efectuarea unei căutari utilizând cuvinte, fraze cheie

Motoarele de căutare conţin o cutie text în care se tastează un cuvânt cheie
(reprezentativ) sau o frază care caracterizează subiectul căutat. Cutia text este asociată cu un buton de comandă Search. Dacă se
efectueaza un click pe acest buton se lansează în execuţie procesul de căutare a paginilor web în care apare subiectul specificat.
Rezultatul căutarii este o listă care conţine adresele paginilor web în care apar informaţii despre subiectul căutat.

63
 Cuvânt cheie

Copierea textului, imaginilor dintr-o pagină web într-un document

Se selectează textul sau imaginea dorită sau meniul Edit  Select All (dacă se doreşte copierea textului întregii pagini)  click
dreapta pe selecţie  Copy  se deschide documentul destinaţie  se poziţionează cursorul în locaţia unde se va face copierea
 click dreapta  Paste.

Salvarea unei pagini web ca fişier text sau html într-o locaţie pe disc
În fereastra browser-ului  meniul File  Save As…  în fereastra Save Web se specifică folder-ul în care se va salva pagina,
numele paginii şi tipul fişierului  click pe butonul Save.

64
Descărcarea unui fişier/software dintr-o pagină web într-o locaţie pe disc
Se deschide pagina web de unde se va face descărcarea  click pe numele fişierului ce va fi descărcat sau pe butonul Download,
dacă acesta există 

 în fereastra File Download se apasă butonul Save (sau Run în cazul software-ului, pentru a fi instalat direct de pe web, fără a
salva kit-ul pe disc)  în fereastra Save in se stabileşte locaţia pe disc unde va fi salvat fişierul  se va afişa fereastra de
descărcare a fişierului în care se poate vedea progresul descărcării, viteze de transfer etc.

65
7.6 UTILIZAREA SERVICIULUI DE POŞTA ELECTRONICĂ
Structura unei adrese de e-mail
O adresă de e-mail se compune din următoarele elemente :
 Numele utilizatorului – prin care s-a înregistrat la un calculator server de poştă
 Caracterul @ - care este unseparator standardizat ( se citeşte „at” sau „coadă de maimuţă”)
 Numele subdomeniului – adică numele calculatorului server de poştă electronică sau numele furnizorului care
administrează cutia poştală sau numele instituţiei
 Numele domeniului – profilul organizaţiei sau ţara
Exemple: ioanamatei@yahoo.com, ioana.matei@gmail.com, ioana.matei@gmx.de

Securitate
Conştientizarea posibilităţii de a primi mesaje nesolicitate
Foarte multe firme comerciale, datorită costului mic şi al vitezei mari de transmitere, folosesc mesajele electronice în
scopul de a face reclamă comercială (aceste mesaje se numesc spam). Există pericolul primirii zilnice a unui număr mare de
mesaje inutile. Pentru evitarea acestei primiri se recomandă să comunicaţi adresa dvs. electronică numai persoanelor de încredere.
Se recomandă utilizarea comenzilor de filtrare a mesajelor precum şi utilizarea programelor antispam.
Conştientizarea pericolului de infectare a calculatorului cu un virus prin deschiderea unui mesaj necunoscut, unui fişier ataşat unui
mesaj necunoscut
Mesajele primite prin posta electronică sunt asociate deseori cu ataşamente (fişiere anexate mesajelor). Fişierele ataşate
pot conţine viruşi care pot infesta calculatorul destinatarului. Se recomandă ştergerea mesajelor care conţin ataşamente
neaşteptate sau primite de la persoane necunoscute. O mare atenţie trebuie acordată ataşamentelor executabile (fişiere de
extensie .exe, .vbs, .js) care în multe cazuri conţin viruşi.
Simpla descărcare a unui mesaj asociat cu un ataşament încă nu infectează calculatorul. Doar deschiderea unui
ataşament poate infecta calculatorul. Se menţionează că la ora actuală sunt şi viruşi ascunşi în fişiere de tip document.

Utilizarea serviciului de poştă electronică Yahoo! Mail

Deschiderea căsuţei poştale

În fereastra browser-ului, în bara de adrese se tastează adresa : www.mail.yahoo.com  Enter.

66
Se introduc datele de identificare : ID-ul (numele prin care s-a înregistrat utilizatorul) şi parola  se apasă Enter sau click pe
butonul Sign in  se va deschide căsuţa poştală.

Dacă utilizatorul nu are căsuţă poştală, el o poate crea apăsând pe hyperlink-ul Sign Up  va parcurge paşii indicaţi, completând
cu datele personale şi alegând un nume de utilizator al serviciului de poştă (ID) şi o parolă.

67
Foldere gestionate de Yahoo! Mail

Inbox – conţine mesajele primite de utilizator

Draft – conţine schiţe (mesaje în curs de elaborare)
Sent – conţine copiile mesajelor trimise de utilizator
Bulk – folder în care sunt trimise de către programul
antispam Yahoo! mesajele suspectate a fi spam.
Trash – conţine mesajele care au fost şterse din celelalte
foldere
Citirea unui mesaj
Click pe folder-ul Inbox  se afişează o fereastră ce conţine toate mesajele din folder-ul
Inbox.
Mesajele care nu au fost citite sunt scrise cu font bold (îngroşat). Pentru fiecare mesaj se
afişează numele (adresa) expeditorului, subiectul mesajului, data trimiterii şi dimensiunea
mesajului. Atunci când există mesaje necitite, folder-ul Inbox apare cu font bold, iar în
paranteză apare numărul mesajelor necitite.

68
Atunci când mesajul conţine un fişier ataşat, înaintea subiectului mesajului apare simbolul .
Pentru citirea unui mesaj : click pe subiectul mesajului  se deschide o fereastră în care este afişat mesajul.

Scrierea unui mesaj

Click pe butonul Compose .

Se completează astfel :
 To (către) : se scrie adresa de e-mail a destinatarului. Dacă se trimite mesajul la mai mulţi destinatari, atunci în câmpul To se
scriu toate adresele acestora separate prin , (virgulă). Dacă există adresa salvată în agenda de contacte, atunci click pe Insert
addresses  se bifează destinatarul  click pe butonul Insert Checked Contacts.
 Cc = Carbon Copy (copie la indigo) : se scriu adresele persoanelor care vor primi o copie a scrisorii. Atât persoanele din
câmpul To, cât şi persoanele din câmpul Cc vor afla cine sunt destinatarii mesajului e-mail.
 Bcc = Blind Carbon Copy (copie „oarbă” ) : se scriu adresele celorlalţi destinatari care vor primi o copie a scrisorii. Deosebirea
între Cc şi Bcc este urmatoarea: persoanele din To şi Cc nu vor vedea cine sunt persoanele menţionate în lista secretă Bcc.
 Subject : se scrie subiectul mesajului
 Printr-un click în zona de editare a textului se poziţionează cursorul şi se poate începe introducerea mesajului.
 Pentru ataşarea unui fişier la mesaj : click pe butonul Attach Files  click pe butonul Browse  se caută pe disc fişierul dorit
 click pe butonul Attach files  click pe butonul Continue to Message .

69
 Se fac ultimele verificări (corectitudinea gramaticală şi ortografică a mesajului, adresa destinatarului)  click pe butonul Send

Răspunsul la un mesaj (Reply)

Mesajelor primite li se poate răspunde imediat sau ulterior.
Pentru a răspunde la un mesaj se parcurg etapele:
Se selectează mesajul primit pentru care se va răspunde  se apasă butonul Replay (răspuns)  câmpul To (către) se
completează automat cu adresa persoanei respective  câmpul Subject (subiect) se completează cu subiectul mesajului primit
(dacă se doreşte, subiectul mesajului poate fi schimbat) se tasteaza răspunsul  se apasă butonul Send (se trimite).

Redirecţionarea unui mesaj (Forward)

Mesajele primite pot fi retransmise (redirecţionate) şi către alte persoane, astfel că persoanele respective vor primi o copie a
originalului.
Se selectează mesajul recepţionat care se va retransmite  se apasă butonul Forward (redirecţionare) al barei de instrumente 
în câmpul To se va tasta noua adresă  se apasă butonul Send  mesajul original este inclus automat în corpul noului mesaj.

Ştergerea mesajelor
a) se deschide fiecare mesaj  click pe butonul Delete

70
b) dacă se şterg mai multe mesaje : se selectează mesajele (click pe căsuţele din faţa fiecărui mesaj)  click pe butonul
Delete

Salvarea pe disc/deschiderea unui fişier ataşat unui mesaj

Se deschide mesajul respectiv  click pe numele fişierului din secţiunea Attachments  click pe butonul Download Attachment 
click pe butonul Open (pentru deschiderea fişierului) sau pe butonul Save (pentru salvarea pe disc a fişierului)  se alege folder-ul
în care va fi salvat fişierul  click pe butonul Save.

71
Adăugarea unui contact în agendă (Address Book)

Click pe tab-ul Contacts  click pe butonul Add Contact  se completează datele şi adresa de mail a
contactului şi eventual alte informaţii  click pe butonul Save.

Crearea unui folder

Utilizatorul îşi poate crea propriile foldere în care îşi poate organiza mesajele primite.

72
 Click pe hyperlink-ul Add din secţiunea Folders  apoi se introduce un nume pentru folder-ul
respectiv  click pe butonul OK.

Mutarea unui mesaj într-un folder

Se selectează mesajul (click pe căsuţa din faţa mesajului)  click pe butonul Move  se alege folder-ul.

73
UNITATEA 8
SECURITATE ŞI COPYRIGHT

8.1 ASIGURAREA SECURITĂŢII DATELOR

Securitatea datelor este un element cheie atunci când se lucrează cu informaţii foarte importante. De aceea, persoanele
care, prin natura funcţiilor pe care le ocupă, ajung în contact cu aceste date, trebuie să fie instruite asupra modului în care trebuie
manipulate aceste date pentru a nu aduce atingere intereselor firmei sau organizaţiei prin publicarea lor neintenţionată. Astfel,
managementul unei firme sau organizaţii este dator, printre altele, să definească şi cadrul în care se utilizează datele datele secrete
ale firmei, precum şi o serie de politici de asigurare a securităţii datelor.
Metode de asigurare a securităţii datelor :
 restricţionarea accesului fizic la calculator (incinte închise, utilizarea cheilor)
 restricţionarea accesului logic la date printr-un sistem de drepturi şi de parole specific fiecărui utilizator
 protejarea serverelor şi staţiilor prin firewall, atunci când este vorba despre lucrul în reţea
 realizarea copiilor de siguranţă (back-up)
 criptarea fişierelor importante
 utilizarea sistematică a programelor antivirus
 folosirea sistemelor de alimentare UPS(Uninterruptible Supply) ce asigură, în cazul căderilor de tensiune, o continuitate de
aproximativ 5-30 minute, timp în care se pot salva datele şi se poate opri corect calculatorul.

8.2 DEFINIREA CONCEPTULUI DE BACK-UP

Back-up = copie de siguranţă a datelor importante pe un suport de memorare (discheta, CD, DVD, memorii flash).
Se obişnuieşte şi efectuarea de back-up-uri ale sistemului, ceea ce constă în copierea fişierelor de pe dispozitivul de
stocare al sistemului (hard disc), în ideea de a avea copii în caz de defectare a acestuia.
Copierea poate fi făcută săptămânal, zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi, în funcţie de importanţa şi dinamica datelor
respective.

8.3 VIRUŞII CALCULATOARELOR

Viruşii calculatoarelor sunt programe create de oameni cu scopul de a provoca disfuncţii în procesul de utilizare a
calculatoarelor. Pe lângă capacitatea de a provoca aceste disfuncţii (care merg de la îngreunarea funcţionării unui calculator până la
aducerea acestuia în starea în care nu mai poate fi utilizat), viruşii mai au şi capacitateade a se replica (clona) cu mare rapiditate.
Viruşii pot provoca „infectarea” unui calculator, folosindu-se în acest scop de capacitatea lor de a folosi alte programe
executabile sau sectorul de boot al sistemului, ca rampă de încărcare în memorie, cu scopul de a infecta toate programele încărcate
în memorie ulterior. 
Viruşii pot provoca : anomalii în funcţionarea programelor utilizator, anomalii în funcţionarea sistemului de operare,
distrugeri de fişiere, corupere de documente sau baze de date etc.
Viruşii pot ajunge într-un calculator în diverse moduri : de pe dischete, CD-uri sau alte dispozitive de stocare ce pot
conţine programe deja virusate sau prin descărcarea diverselor programme sau fişiere din Internet.
Se recomandă ca sistemul să fie prevăzut cu un program antivirus ; programele antivirus detectează programele sau
documentele virusate, atenţionând utilizatorul de prezenţa lor şi lăsându-l pe acesta să decidă într-o astfel de situaţie (distrugerea
programului sau documentului descărcat şi virusat, dezinfectarea programului sau documentului, atunci când programul antivirus
este capabil să facă acest lucru).
Pentru a evita contaminarea cu viruşi, se recomandă :

74
 instalarea unui program antivirus eficient şi cât mai recent, cu ajutorul căruia se pot depista şi elimina tentativele de virusare
 procurarea sistematică a ultimei versiuni a programului antivirus pentru o mai bună protecţie împotriva viruşilor
 scanarea sistematică a fişierelor sistemului
 scanarea tuturor dischetelor, CD-urilor, fişierelor primite prin e-mail înainte de utilizare
 evitarea executării programelor necunoscute

8.4 MODALITĂŢI DE DISTIBUIRE A SOFT-ULUI

Logica valorificării proprietăţii intelectuale în informatică îmbracă forme particulare. Astfel, se întâlnesc exemple de
producători de soft care, din motive temeinice, susţin promovarea gratuită a unui produs pe piaţă.
Produse shareware – produse informatice care pot fi distribuite de producător gratuit sau contra unei sume modice. Aceste
programe pot fi copiate şi transmise altor utilizatori, fără acordul producătorului, dar folosirea regulată a produsului atrage după sine
o înregistrare şi o plată modică (pentru care de obicei se asigură upgrade şi asistenţa tehnică a produsului respectiv).
Produse freeware – produse informatice care sunt protejate de dreptul de autor, dar sunt distribuite gratis de autor. Intrarea în
posesia unui produs freeware nu înseamnă dreptul de a vinde sau distribui acest produs, fără acordul autorului.
Produse licenţiate – produse ce sunt sub incidenţa licenţei ; sunt achiziţionate de la firma sau persoana care le-a creat, contra unei
sume de bani. În general, acest drept este valabil doar pentru un singur calculator. Dacă se doreşte instalarea produslui pe mai
multe calculatoare se va cumpăra o licenţă specială. Evident, licenţa acordă dreptul de utilizare a produsului, nu dreptul de
comercializare sau distribuire a acestuia.

8.5 DEFINIREA TERMENULUI DE COPYRIGHT ŞI LEGISLAŢIA REFERITOARE LA DREPTURILE DE AUTOR PRIVIND

PRODUSELE SOFTWARE
Copyright-ul (dreptul de autor)
Copyright-ul reprezintă modalitatea legală prin care se protejează lucrările literare, ştiinţifice, artistice sau de orice altă
natură, publicate sau nu, cu condiţia ca aceste lucrări să aibă o formă tangibilă.
Protejarea datelor în legislaţia românescă – extrase din Legea nr. 8/1996 privind Drepturile de Autor şi Drepturile Conexe
Este o lege care reglementează, în România, într-un spirit apropiat de abordările altor legi similare din ţările europene,
modul de manifestare a proprietăţii intelectuale şi a drepturilor ce decurg din aceasta.
În industria soft-ului principala problemă care trebuie să fie reglementată şi cunoscută de către utilizatorii de produse
informatice este problema dreptului de autor.

Art. 30, cap. 5

Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se
transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 50 de ani.

Art. 72, cap. 9

(1) Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaţie şi
sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod sursă sau cod obiect, materialul de concepţie pregătitor,
precum şi manualele.

75
(2) Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un
program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale, nu sunt protejate.

Art. 73, cap. 9

Autorul unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în partea I a
prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza şi de a autoriza :
a) Reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin orice mijloc şi sub orice formă,
inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de încărcarea, afişarea, transmiterea sau stocarea programului
pe calculator
b) Traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum şi
reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru
calculator
c) Difuzarea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub orice formă, inclusiv prin închiriere.

Art. 74, cap. 9

În lipsa unor convenţii contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai
mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă.

Art. 75, cap. 9

În lipsa unei convenţii contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că :
a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator
b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator
c) cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transferul dreptului de autor asupra
acestuia.

Art. 76, cap. 9

În lipsa unei convenţii contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele prevăzute la art. 73 lit. a) şi b), dacă
acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului să utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător
destinaţiei sale, inclusiv corectarea erorilor.

Art. 77, cap. 9

a) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea autorului, o copie de arhivă sau de
siguranţă, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului.
b) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului dreptului de autor, să
observe, să studieze sau să testeze funcţionarea acestui program, în scopul de a determina ideile şi principiile care stau
la baza oricărui element al acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operaţiuni de încărcare în memorie, afişare, conversie,
transmitere sau stocare a programului, operaşiuni pe care este în drept să le efectueze.
c) Dispoziţiile art. 10 lit. e) din prezenta lege nu se aplică programelor pentru calculator.

Art. 78, cap. 9

76
Autorizarea titularului dreptului de autor este obligatorie atunci când reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este
indispensabilă pentru obţinerea informaţiilor necesare interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte programme pentru
calculator, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii :
a) actele de reproducere şi de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deţine dreptul de utilizare a unei copii a
programului sau de o persoană care îndeplineşte aceste acţiuni în numele celei dintâi, fiind abilitată în acest scop
b) informaţiile necesare interoperabilităţii nu sunt uşor şi rapid accesibile persoanelor prevăzute al lit. a) a prezentului articol
c) actele prevăzute la lit. a) a prezentului articol sunt limitate la părţile de program necesare interoperabilităţii.

Art. 79, cap. 9

Informaţiile obţinute prin aplicarea art. 78:
a) nu pot fi utilizate în alte scopuri decât realizarea interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent
b) nu pot fi comunicate altor persoane, în afara cazului în care comunicarea se dovedeşte necesară interoperabilităţii
programului pentru calculator, creat independent
c) nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a cărui expresie
este fundamental similară sau pentru orice alt act ce adduce atingere drepturilor autorului.

Art. 80, cap. 9

Dispoziţiile art. 78 şi 79 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de autor sau exploatării normale a
programului pentru calculator.

Conform Art. 142 din prezenta lege, reproducerea şi utilizarea neutorizată de programe constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, de la 700.000 lei la 7 milioane lei, dacă nu constituie o infracţiune mai gravă, fapta
persoanei care nu a avut consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege.

GLOSAR MINIMAL
Noţiuni şi concepte de bază utilizate în curs

 Antetul conţine informaţii care apar pe fiecare pagină a documentului, informaţii ce sunt situate în partea de sus a
documentului. Antetul este plasat în zona dintre marginea superioară a hârtiei şi marginea de sus.
 Back-up = copie de siguranţă a datelor importante pe un suport de memorare (discheta, CD, DVD, memorii flash).
 Bit = Binary Digit = unitatea elementară de măsură a memoriei.
 BIOS = Basic Input Output System.
 Browser = program de navigare.
 Byte = cea mai mică unitate de măsură a memoriei adresabilă de către microprocesor.
 Cale = drumul de la dosarul rădăcină până la dosarul în care se găseşte fişierul respectiv. Calea este formată dintr-o serie de
nume de foldere/subfoldere, separate prin caracterul \ (backslash). Exemplu de cale: D:\CNPCB\APLICATII\Subiecte bac.
 Copyright = modalitatea legală prin care se protejează lucrările literare, ştiinţifice, artistice sau de orice altă natură, publicate
sau nu, cu condiţia ca aceste lucrări să aibă o formă tangibilă.
 CPU = Central Processing Unit (Unitatea Centrala de Prelucrare) = microprocesorul.

77
 Drag and drop = metodă de mutare a unui folder/fişier (se execută click pe pictogramă şi se ţine apăsat butonul stâng al
mouse-ului  se trage cu mouse-ul până în locaţia dorită  se eliberează butonul mouse-ului).
 Download = operaţia prin care se descarcă un fişier din reţeaua Internet.
 E-mail = serviciu de poştă electronică.
 Extensia = grup de 3 sau 4 caractere. Extensia este separată de numele fişierului prin . (punct) : nume_fişier.extensie
(exemplu: referat.doc). Ea este folosită pentru a identifica tipul fişierului, anumite extensii având semnificaţii aparte pentru
sistemul de operare (fişierele cu extensiile exe şi com sunt programe executabile pe care sistemul de operare le poate încărca
în memorie şi lansa în execuţie).
 Extranet = extensie a unei reţele Intranet, orientată îndeosebi pe serviciul www, extensie care permite comunicarea între
anumite instituţii şi diferitele posturi de lucru din reţeaua Extranet, ceea ce în practică înseamnă un acces limitat la reţeaua
Intranet extinsă.
 Fişier = colecţie organizată de date în care pot fi memorate informaţii de diferite tipuri: documente, imagini grafice, muzică sau
programe.
 Folder (dosar sau director) este o structură arborescentă în care sunt memorate fişiere şi alte (sub)foldere.
 Frecvenţa de tact = numărul de paşi de lucru pe care ăi poate face procesorul într-o secundă. Frecvenţa se măsoară în herţi
(Hz).
 Freeware = produse informatice care sunt protejate de dreptul de autor, dar sunt distribuite gratis de autor.
 FTP (File Transfer Protocol) = serviciul de transferări de fişiere.
 GUI = Graphic User Interface, reprezintă un ansamblu de componente grafice standard sau improvizate, cu ajutorul cărora se
realizează comunicarea eficientă şi comodă cu utilizatorul sistemului de calcul.
 Hardware = componente fizice şi tehnice cu ajutorul cărora datele se pot culege, verifica, transmite, stoca şi prelucra
(componentele care pot fi atinse).
 HDD = hard disc.
 HTTP = numele serviciului Internet prin care paginile web sunt transferate prin Internet. El precizează programul de navigare
utilizat care se va conecta la o pagina web.
 Intranet = o platformă de colaborare între membrii unui grup (constituit la nivel de departament, întreprindere sau organizaţie).
 Internet = reţea globală de calculatoare legate cu ajutorul liniilor de comunicaţie. Importanţa reţelei constă în volumul imens de
informaţie şi posibilitatea comunicării între participanţi. Reţeaua este formată dintr-un număr mare de servere de Internet,
legate între ele, la fiecare server fiind conectate un număr de staţii sau un număr de alte reţele.
 IP = Internet Protocol.
 LAN (Local Area Network) = reţele locale.
 MAN (Metropolitan Area Network) = reţele metropolitane.
 Pictograme (icons) = simboluri grafice cu ajutorul cărora fiecare fişier sau folder este reprezentat pe desktop sau în diferite
ferestre .
 Pixel = suprafaţă pătrată cu ajutorul căruia se formează imaginea.
 Protocolul de comunicaţie = set de reguli prin care se asigură schimbul de date şi de mesaje între două calculatoare între care
s-a stabilit o legătură fizică.
 RAM (Random Access Memory) = memorie volatilă – conţinutul ei se pierde atunci când calculatorul este deconectat de la
reţeaua electrică.
 Reţea de calculatoare = ansamblu de calculatoare conectate între ele. Calculatoarele pot face schimb de date şi pot folosi în
comun resurse, dar îşi păstrează independenţa.
 Rezoluţie = totalitatea pixelilor afişaţi pe ecran.

78
 ROM (Read Only Memory) – conţine date nevolatile pe care nu putem decît să le citim. Datele din memoria ROM sunt înscrise
o singură dată, nemaiputând fi modificate, cât timp se utilizează calculatorul în cauză.
 Shareware = produse informatice care pot fi distribuite de producător gratuit sau contra unei sume modice.
 Slide = o foaie a unei prezentări multimedia; poate conţine texte, imagini, diagrame şi alte obiecte. Unui slide i se pot adăuga
efecte speciale de animaţie sau de tranziţie.
 Software = programe, proceduri, rutine care controlează funcţionarea corectă şi eficientă a elementelor hard (se mai numesc
componente logice, deoarece nu au substanţă).
 Subsolul conţine informaţii care apar pe fiecare pagină a documentului, informaţii ce sunt situate în partea de jos a
documentului. Subsolul este plasat între marginea de jos şi marginea inferioară a hârtiei.
 Tranziţia unui slide = constă în modul în care se face trecerea de la un diapozitiv la următorul, adică modul în care un
diapozitiv este îndepărtat de pe ecran şi este încărcat diapozitivul următor.
 TCP = Transmission Control Protocol.
 Upload = operaţia prin care se încarcă un fişier în reţeaua Internet.
 WAN ( Wide Area Network) = reţele globale.
 WWW = World Wide Web

BIBLIOGRAFIE

 Sandor Kovacs, Dorin Bocu – ”Manualul utilizatorului de PC pentru obţinerea Permisului European de Conducere a
Computerului”, Editura Albastră, Cluj Napoca 2005
 Mariana Miloşescu - ” Informatică-manual pentru clasa a XII-a. Tehnologii asistate pe calculator”, Editura Teora
 Eugen Popescu, Sorin Matei, Aurelia Florian, Daniel Matei, Gbariel Florian – “ Iniţiere în Microsoft Office-Excel”, Editura Arves,
2001
 Daniela Oprescu, Marcel Călinoaia – “Informatica-manual pentru clasa a IX-a”, Editura Niculescu, Bucureşti 2000

79