1.

Caracteristicile sistemelor electorale

2. Scrutinul majoritar
3. Reprezentarea proportionala
4. Scrutinele mixte
5. Influenta modurilor de scrutin asupra vietii politice
6. Sistemul electoral din Romania
7. Concluzii

2
 1. Caracteristicile sistemelor electorale

Calitatea reprezentarii politice depinde de sistemul electoral, sistemul de partide si de

modul de formare a Guvernului. Insa de departe cel mai important aspect pentru
transformarea votului poporului in reprezentarea la nivelul parlamentelor sau al altor institutii
alese este sistemul electoral. Acesta determina functionarea sistemului de partide, care are o
puternica influenta asupra functionarii si stabilitatii guvernelor.
In Romania, ca si in alte parti domina disputa in cadrul alegerii sistemului electoral
adecvat, care se clasifica astfel: sistem electoral uninominal, sistem electoral proportional si
sistem electoral mixt. Intrebarea cea mai importanta care se pune ramane astfel “Care sistem
electoral este cel mai potrivit in cadrul unei democratii eficiente?” Urmarind principalele lor
caracteristici, voi incerca sa surprind avantajele si dezavantajele fiecareia dintre aceste
sisteme.
Sistemul electoral ofera cetatenilor posibilitatea sa fie reprezentati in institutiile
puterii, alegerile fiind principiul de baza al democratiilor reprezentative.Prin ele se asigura
legitimitatea politica fara de care guvernarile democratice nu pot fi eficiente. Metoda prin care
voturile se transforma in locuri poarta numele de scrutin. Din aceasta perspectiva se cunosc
trei acceptiuni ale familiei scrutinurilor : scrutinul majoritar, scrutinul proportional si scrutinul
mixt.

2. Scrutinul majoritar

Scrutinul majoritar indica metoda in cadrul careia candidatul sau lista de candidati care
au obtinut numarul maxim de voturi, cu sau fara sa detina majoritatea absoluta, este declarat
invingator.
In conditiile emergentei sistemelor parlamentare, a fost constituit cadrul metodologic
al organizarii scrutinului majoritar uninominal, fie intr-un tur, fie in doua. Principalul
dezavantaj al acestui tip de scrutin il reprezinta faptul ca majoritatea populatiei ramane
nereprezentata, candidatul care obtine majoritatea fiind desemnat invingator indiferent cat de
mic e avantajul sau. In general, acest sistem de scrutin uninominal majoritar cu un singur tur
duce la bipartitism. Acesta este cel mai simplu sistem electoral imaginabil, si e predominant
in Marea Britanie si in tarile care au fost colonii britanice, cum sunt Canada sau India.
Scrutinul uninominal majoritar cu doua tururi este mult mai complex si este practicat
in Franta. Pentru a departaja candidatii dupa primul tur de scrutin se aplica diferite conditii
eliminatprii. Spre exemplu, in Franta, pentru a ajunge in al doilea tur, un candidat trebuie sa
obtina voturile a cel putin un sfert din alegatorii inscrisi. In cazul scrutinului cu mai multe
tururi, daca primul tur este puternic conflictual, in al doilea se vor realiza aliante sau chiar
coalitii ulterioare la guvernare. Aceste aliante reprezinta un dezavantaj deoarece nu
intotdeauna realizarea lor porneste de la asemanarile de programe politice ale partidelor.
In cazul alegerilor prezidentiale uninominale, sistemul cu un singur tur de scrutin
prezinta un enorm dezavantaj, atat pentru alegatori, cat si pentru participantii la alegeri
desemnati invinsi. De exemplu, in cazul a patru candidati, un participant obtine putin peste
25% din voturi si deci castiga alegerile. Aceasta victorie este interpretata si altfel : a fost
desemnat castigator participantul impotriva caruia au votat aproximativ 75%. In acelasi timp
reprezinta si un avantaj pentru partidele mari, incurajand teoria votului util, al carui
rationament este : un vot pentru un partid care nu are sanse sa castige cursa electorala este un
vot irosit.

3
 Scrutinul plurinominal, sau de lista, in unul sau doua tururi inlocuieste candidatul
individual cu o lista de persoane propusa de fiecare partid sau coalitie, dar principiul general,
al desemnarii castigatorului celui care obtine numarul maxin de voturi, nu este afectat.

3. Reprezentarea proportionala

Fata de sistemul precedent, reprezentarea proportionala permite nu doar reprezentarea

majoritatii, ci si a minoritatilor. Potrivit acestui sistem, mandatele parlamentare se impart
candidatilor proportional cu voturile obtinute la alegeri, astfel incat exista un raport direct
proportional mandatele parlamentare obtinute de fiecare partid politic si voturile pe care
electoratul le-a dat fiecareia dintre ele.
Reprezentarea proportionala implica, cel mai adesea, folosirea listelor de candidati. In
cadrul acestui sistem, atribuirea mandatelor se face proportional cu numarul de voturi obtinute
de catre partidele care participa la alegeri. De aceea, problema cea mai importanta a
reprezentarii proportionale o constituie modul de atribuire a mandatelor.
Exista mai multe procedee de atribuire a mandatelor. O prima metoda este cea a
coeficientului electoral, care exprima numarul de voturi necesare obtinerii unui mandat. Desi
poate fi stabilit si anterior organizarii alegerilor, cel mai adesea este calculat dupa numararea
voturilor intr-o circumscriptie electorala, in acest caz fiind rezultatul impartirii numarului de
voturi valabil exprimate la numarul de mandate. La acest coeficient se imparte numarul de
voturi exprimate pentru fiecare lista, si de cate ori se cuprinde coeficientul in acest numar,
atatea mandate se atribuie listei.
Coeficientul (Q) cel mai simplu este cel obtinut prin raportul dintre numarul de voturi
valabil exprimate intr-o circumscriptie (V) si numarul de locuri acordat (L). Acest coeficient
simplu este denumit coeficient Hare.
O alta metoda de atribuire a mandatelor este metoda prin divizori. Principiul general al
acestei metode consta in divizarea succesiva a numarul de voturi obtinute de fiecare lista din
circumscriptie printr-o serie de numere, denumite divizori. Locurile sunt atribuite listelor in
ordinea numerelor cele mai mari obtinute dupa aceasta operatie. Metoda prin divizori este
impartita si ea la randul ei in „metoda d’Hondt” si „metoda Sainte-Lague”. Metoda d'Hondt,
cea mai cunoscuta metoda de distribuire a mandatelor, este elaborata de juristul si
matematicianul belgian Victor D'Hondt in 1878 si utilizata din 1899. În varianta Victor
d'Hondt seria divizorilor este formata din numere intregi pare. Fiecarui partid participant la
alegeri ii corespunde o medie a voturilor stabilita prin impartirea voturilor de distribuit la 1, 2,
3...n mandate ce sunt de acordat. Partidul care obtine cea mai mare medie obtine mandatul.
Rezultatul obtinut in urma acestei metode este vaforabil partidelor mari si in dezavantajul
celor mici.
Cea de-a doua metoda de transformare a voturilor in mandate din categoria metodei
prin divizori este metoda Sainte-Lague. Aceasta, propusa in 1910 de catre matematicianul
francez Sainte-Lague, utilizeaza ca divizori numerele impare. Aceasta metoda este mai putin
defavorabila partidelor mici decat cea precedenta. Ea pare de asemenea cea mai adecvata
pentru repartizarea locurilor unei adunari in cadrul unitatilor geografice (state federale,
departamente) pentru ca nu defavorizeaza unitatile mici.
Cea de-a treia metoda este reprezentata de scrutinul in circumscriptii uninominale.
Aparent greu de inteles, exista totusi sisteme electorale care asigura reprezentarea
proprtionala, in conditiile in care candidaturile se propun la nivelul circumscriptiilor
uninominale si, implicit, selectia este una personalizata. Un astfel de sistem presupune ca un
anumit procent din mandatele care revin unei circumscripti regionale sa fie adjudecate in mod
direct, la nivelul unor circumscriptii uninominale constituite pe teritoriul respectivei

4
circumscriptii regionale, urmand ca restul mandatelor sa fie compensatorii si sa fie alocate
partidelor astfel incat numarul total de mandate de care beneficiaza in cele din urma partidul,
mandate castigate in circumscriptiile uninominale plus mandatele compensatorii sa fie
proportional cu totalul voturilor adunate de candidatii partidului in toate circumscriptiile
uninominale de pe teritoriul regiunii. Acest sistem a fost folosit in Italia, pentru alegerea
Senatului, intre 1994 si 2005. Intr-o reprezentare schematica, acest tip de metoda ar arata
astfel:
Voturile obtinute de Voturile obtinute de
candidatii partidului in candidatii partidului in
colegiile uninominale fiecare dintre colegiile
la nivelul regiunii. uninominale.

Nr. total de mandate, Numarul de mandate Nr. de mandate

din cele repartizate castigate de partid, compensatorii
regiunii, ce urmeaza sa direct, in colegiile primate de partid la
revina partidului. uninominale. nivelul regiunii.

Avantajele acestui tip de scrutin sunt numeroase, dintre care:

 toţi parlamentarii sunt aleşi prin scrutin uninominal;
 asigură o reprezentare justă a partidelor/alianţelor în Parlament, fiecare partid/alianţă
urmând să primească un număr de mandate proporţional cu numărul de voturi pe care
îl primeşte, prin intermediul candidaţilor săi;
 din punctul de vedere al alegătorului, procedura de vot este foarte simplă, el trebuind
să aleagă un candidat din cei propuşi de partide/alianţe pentru colegiul său sau unul
independent care candidează în colegiul respectiv;
 fiecare alegător urmează să fie reprezentat, în fiecare din Camere, de doi parlamentari
– unul fiind cel care câştigă în mod direct mandatul în colegiul său, iar celălalt fiind
dintre cei care beneficiază de mandate compensatorii;
 implicarea candidaţilor în campania electorală este una mult mai consistentă decât în
cazul scrutinului de listă, deoarece nu mai există candidaţi situaţi pe locuri eligibile şi
candidaţi al căror singur rol este acela de a contribui la completarea listei;

4. Scrutinele mixte

Modurile de scrutin mixt combina, in forme diferite , scrutinul uninominal si pe cel de

lista. Ele au aparut in urma celui de-al doilea razboi mondial in incercarea de a maximiza
avantajele celor doua sisteme clasice, minimizand dezavantajele.
Una din posibilitati consta in mixarea geografica a celor doua tipuri de scrutine. În
acest caz scrutinul uninominal sau plurinominal s-ar aplica in circumscriptiile cu numar mic
de locuri, iar cel de list in circumscriptiile cu populatie mare si numar mare de mandate. În
schimb, acest tip de scrutin poate duce la efecte perverse, intarind, spre exemplu,
reprezentarea partidelor cu dominanta rural , unde s-ar vota prin scrutin majoritar.

5
 Al doilea caz, cel mai utilizat de altfel, este al combinarii celor doua scrutine.
Sistemele rezultate presupun ca o parte a mandatelor se distribuie in circumscriptii
uninominale, in care se foloseste scrutinul uninominal, de obicei intr-un tur, iar cealalta parte
a mandatelor se atribuie in circumscriptii plurinominale cu folosirea unei metode
proportionale. Aceasta clasificare tine cont de ponderea celor doua tipuri de scrutin in
stabilirea mandatelor finale, sistemele mixte putand fi echilibrate, cu dominanta proportionala
sau cu dominanta majoritara.
Cel mai cunoscut caz de sistem care imbina cele doua tipuri de scrutin si care, pentru a
ramane proportional sub aspectul relatiei dintre numarul de mandate si suportul electoral,
presupune si compensarea, este cel german. În schimb sistemul mixt utilizat in Rusia este
necompensat, ducand la o reprezentare disproportionata. Sistemul votului dublu german,
utilizat in Germania din 1946 pentru desemnarea membrilor Bundestagului, presupune un
scrutin in care alegatorul are doua voturi: primul serveste la desemnarea unei jumatati din cei
656 de deputati, alesi prin scrutin uninominal cu un tur in cadrul a 328 de circumscriptii
uninominale, iar cu cel de-al doilea, pentru cea de-a doua jumatate din mandate, alegatorul
alegand o lista de partid. Daca un partid obtine, in circumscriptiile uninominale, mai putine
mandate decat ar presupune respectarea principiului proportionalitatii, i se acorda o
compensare pana la atingerea proportiei rezultate din alegeri. Aceste locuri sunt atribuite
candidatilor de pe lista folosita pentru al doilea vot, dupa ordinea din lista. Dar daca un partid
obtine mai multe mandate in circumscriptiile uninominale decat proportia la care are dreptul,
locurile suplimentare se adauga la celelalte.

5. Influenta modurilor de scrutin asupra vietii politice

Eficienta unui regim democratic nu depinde doar de institutiile prin care se realizeaza
repartizarea indatoririlor intre executiv si legislativ, ci si de un numar de reguli si proceduri
prin care factorii politici influenteaza functionarea regimului. Astfel tipul de sistem electoral
adoptat poate influenta atat sistemul de partide cat si participarea lor politica. Cheia
succesului procesului de reformare a sistemelor de recrutare a clasei politice sta in capacitatea
partidelir de a se transforma, de a-si reorganiza structura si de a intelege corect si responsabil
rolul dominanat pe care il au.
Maurice Duverger distingea trei categorii de partide in functie de rezultatele obtinute
in urma alegerilor: „ partide cu vocatie majoritara, partide mari si partide mici… Partidele cu
vocatie majoritara detin majoritatea absoluta in Parlament sau sunt susceptibile de a o realiza
printr-un joc institutional normal. O alta clasificare este cea facuta de Giovani Sartori, care
considera ca sistemele electorale pot exercita influenta pe de-o parte asupra electorilor si pe
de alta parte asupra sistemelor de partide. Un element definitoriu al efectului pe care sistemul
electoral il are asupra electorilor este prezenta sau absenta caracterului de constrangere. Exista
astfel „sisteme slabe si sisteme tari”. In termenii acestei clasificari, sistemele majoritare,
deoarece conditioneaza comportamentul electorilor, sunt sisteme electorale tari, iar sistemele
proportionale sunt sisteme slabe.
Considerat ca o tehnica de realizare reprezentarii politice, sistemul electoral este un
factor important in reforma politica, influentand modul de recrutare a clasei politice, sistemul
de partide si, implicit, stabilitatea si eficienta guvernamentala.

6. Sistemul electoral in Romania

Pentru ambele camere ale Parlamentului Romaniei, alegerile se desfasoara in baza unui sistem
electoral proportional cu scrutin de lista, organizat la nivelul a 42 de circumscriptii electorale,

6
intre care una o reprezinta municipiul Bucuresti.
7. Concluzii

In urma prezentarii celor trei tipuri de sisteme electorale am subliniat principalele lor
avantaje si dezavantaje in vederea stabilirii celei mai bune forme de recrutare a clasei politice.
Analizand si urmatorul tabel,in care sunt prezentate optiunile pe care le au tarilor europene
privind sistemul electoral ales, observam ca cea mai raspandita forma scrutin este
reprezentarea proportionala deoarece permite o mai bune reprezentare a starii de opinie a
electoratului

Tipul de sistem electoral

Majoritar Proportional
Cu lista neblocata
Cu Cu Cu Inchisa Deschisa Cu vot Prin Mixt
Tara
un doua lista preferential Cu vot Cu vot unic compensare
tur tururi blocata optional preferential multiplu transferabil
obligatoriu
Austria 
Belgia 
Cehia 
Cipru 
Danemarca 
Estonia 
Finlanda 
Franta 
Germania 
Grecia 
Irlanda 
Italia 
Letonia 
Lituania 
Luxemburg 
Malta 
Olanda 
Polonia 
Portugalia 
Regatul 
Unit
Slovacia 
Slovenia 
Spania 
Suedia 
Ungaria 
Bulgaria 
Romania 

7
Bibliografie

 Gheorghe Iancu: „Sistemul electoral”

 Cristian Parvulescu: „Politici si institutii politice”
 Pierre Martin: „Sistemele electorale si modurile de scrutin” (Monitorul Oficial
1999)
 MonitorulOficial.ro
 Robert-Schuman.eu
 Alfred Bulai: „Focus grup”

8
9