CLAUDE B.

LEVENSON

TIBETUL
 © Presses Universitaires de France
Claude B. Levenson, Le Tibet,
Presses Universitaires de France, Que sais-je ? nº 3808, 2008.

© 2008. Casa de Editură GRAFOART

Toate drepturile rezervate pentru prezenta traducere.

Coperta: Graniţele istorice ale Tibetului.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României :

LEVENSON, CLAUDE
Tibetul / Claude B. Levenson;
ed.: Matei Bănică ;
trad.: Ileana Littera. - Bucureşti : Grafoart, 2008
ISBN 978-973-9054-47-8

I. Bănică, Matei (ed.)

II. Littera, Ileana (trad.)

294.321

Casa de Editură GRAFOART

Str. Braşov nr. 20, sector 6, Bucureşti
Tel.: 0747 236 278 ; fax.: 0318 15 15 13
Web : http://www.grafoart.ro
E-mail : contact@grafoart.ro
 CLAUDE B. LEVENSON

TIBETUL

Traducere din limba franceză

de Ileana Littera

GRAFOART
 INTRODUCERE

Omul s-a născut să fie liber.

Georg Wilhelm Friedrich Hegel

Puţine ţări i-au făcut pe oameni să viseze, ba

chiar să se lase în voia atâtor fantasme! Datorită
distanţei şi altitudinii ce par să-l izoleze de restul
lumii, Tibetul a devenit de-a lungul timpului
leagănul multor legende ori tărâmul celor mai
nebuneşti aventuri. Până-ntr-atât încât aproape că se
uită că aparţine, şi el, unei planete umane, ce e drept
foarte diverse. Fireşte, mai aproape de cer decât alte
locuri, căci e situat la înălţimi ameţitoare, giuvaier
cuibărit între munţi socotiţi adesea lăcaş al zeilor,
îndelungata lui inaccesibilitate practică l-a învăluit
într-un tulburător mister. Ceea ce explică, cel puţin
în parte, neîntrerupta fascinaţie pe care a exercitat-o,
şi o mai exercită încă, mult dincolo de frontierele
sale geografice sau spirituale.
La fel de numeroşi par să fie şi cei ce nu
încetează să-şi pună întrebări despre Tibet, pământ
învecinat cu văzduhul, pământ magic, pământ al
frumuseţii, al tăcerii şi al forţei, dar, înainte de toate,
pământ pe măsura oamenilor pe care i-a zămislit.
Chiar dacă unii dintre ei fac notă aparte şi chiar dacă
unul dintre marii poeţi tibetani, Milarepa, spunea:
„Nu te ataşa de ţara ta, nu e decât o aşezare de
nomazi într-un deşert de piatră”, cum ai putea să nu
visezi la acest imens podiş ce străjuieşte creştetul
planetei, etalându-se majestuos la o înălţime la care
Alpii şi-au pierdut de mult suflul, iar Anzii se
străduiesc cu greu să facă faţă competiţiei?
„Acoperiş al lumii”, fără îndoială, dar şi castel
de apă al Asiei, sursă a celor mai mari fluvii ale
continentului care coboară de aici pentru a-l
fertiliza, Tibetul – prin istoria şi prin condiţiile sale
deosebite – s-a constituit de-a lungul secolelor
într-un „conservator” (în sensul nu de muzeu, ci de
„păstrător”) al unei tradiţii budiste singulare, prin
alte părţi aproape secătuită. Până la mijlocul
secolului al XX-lea, el „s-a ţinut deoparte”, ca să
zicem aşa, fără a se închide, totuşi, într-o izolare
deplină: dacă agitaţia lumii exterioare se oprea
deseori la poalele barierei munţilor Himalaya,
ecourile frământărilor de pe îndepărtatele şesuri
izbuteau să ajungă până în mediile restrânse ale
guvernanţilor şi ale negustorilor.
Multă vreme la adăpost de consecinţele
directe ale unor evoluţii ce schimbau faţa lumii,
Tibetul a sfârşit prin a le cădea victimă, lipsit fiind
de clarviziunea unei clase conducătoare prea
suspicioasă faţă de tot ce se afla dincolo de graniţe şi
prea încrezătoare în puterea spirituală a tradiţiilor
înţelepciunii locale. Ceea ce nu înseamnă că relaţiile
cu vecinii din imediată apropiere au fost întotdeauna
umbrite de nori şi nici că teritoriul era atât de
straşnic păzit încât să descurajeze orice curiozitate:

6
pur şi simplu, istoria omenirii a ajuns din urmă o
ţară mai mult sau mai puţin mărginaşă, al cărei tip de
societate şi de organizare socială îi reflecta
originalitatea.
Această particularitate a fost sesizată de
Georges Bataille, care, în 1947, medita asupra a ceea
ce el numea „misterul Tibetului”, o „enclavă de
civilizaţie paşnică, incapabilă atât de atac cât şi de
apărare, într-o umanitate gata să facă să izbucnească
pretutindeni războiul”. Intuind, cu îndreptăţire, că
budismul nu explică totul, o rapidă survolare a
istoriei îi permitea lui Bataille să pună în lumină rolul
britanicilor în contextul intenţiilor avute de chinezi
cu privire la acest ţinut, primii creându-şi, îndată
după expediţia din 1904 a colonelului
Younghusband, „o zonă de puternică influenţă
engleză”, dar „recunoscând fără discuţie
suveranitatea Tibetului”, căci tratatul semnat la
Lhasa ignora o pretinsă suzeranitate chineză.
Fără îndoială, va trebui să avem permanent în
vedere acest punct de plecare bazat pe interpretarea
fluctuantă a unor noţiuni fundamentale precum
„suveranitate, suzeranitate, independenţă,
protectorat, apartenenţă”, dacă vrem să evaluăm cât
mai corect dimensiunile actualului impas, percepţia
şi reprezentativitatea lui pe eşichierul mondial. E
limpede că mizele nu sunt aceleaşi pentru Tibet ca
pentru China, iar Bataille observa deja acest lucru:
„Tibetanii contestă versiunea chinezilor, iar chinezii
pe cea a tibetanilor”.
La capătul unei analize a mecanismelor
economice pe care se sprijinise evoluţia, examinată
7
comparativ, a trei mari curente religioase, scriitorul
constata: „Islamul a rezervat întregul excedent [al
creşterii economice] războiului, lumea modernă
[creştină] dotării industriale. Lamaismul1 l-a rezervat
vieţii contemplative, liberului joc al omului ca fiinţă
sensibilă în această lume. Dacă, din unghiuri diferite,
fiecare doctrină mizează pe un singur tablou, atunci
putem spune că lamaismul este opusul celorlalte
sisteme, căci doar el se sustrage activităţii, activitate
având drept unic scop dobândirea a ceva şi sporirea
continuă a acestui ceva”2. Bataille s-a numărat
printre cei dintâi cunoscători ai fenomenului care
s-au aplecat asupra fundamentelor înseşi ale
specificului tibetan, specific ce n-a încetat nicicând
să uimească şi să intrige străinătatea, chiar dacă
astăzi, în contextul secolului XXI, opţiunea pentru
acest mod de viaţă şi de gândire nu ne mai apare ca
suficientă pentru a asigura supravieţuirea unei
civilizaţii şi a poporului care a făurit-o.
Într-o perspectivă mai contemporană, în
epoca unei mondializări triumfătoare şi a afirmării
unei Chine dornice de respectabilitate internaţională,
problema tibetană sintetizează multiplele provocări

1 Lamaism: formă particulară a budismului în Tibet şi în

Asia centrală, constând în faptul că marilor preoţi
(dalai-lama) le sunt acordate, începând din secolul al
XVII-lea, şi prerogativele puterii laice (n.t.).
2 Georges Bataille, La société désarmée: le lamaïsme, cf.

L’économie à la mesure de l’univers. La part maudite, în

Oeuvres complètes, vol. VII, p. 53-108, note p. 487-488, Paris,
Gallimard, 1973.

8
ce stau în faţa unei societăţi globalizate: exploatare a
bogăţiilor naturale ale unui teritoriu ocupat în
beneficiul exclusiv al unei metropole colonizatoare,
însoţită inevitabil de transferuri masive de populaţie
şi de primejdia distrugerii accelerate a unui mediu
natural fragil, cu repercusiuni încă nu îndeajuns
precizate; lentă agonie a unui popor şi a civilizaţiei
sale, în expresiile ei cele mai diverse – limbă, arte,
medicină, arhitectură, tradiţie spirituală; „măr al
discordiei” între cele două mari puteri în ascensiune
ale continentului asiatic; simbol al inerţiei
comunităţii internaţionale şi a instituţiilor ei în faţa
încălcării drepturilor omului şi a îngrădirii libertăţilor
fundamentale; necesitate imperioasă a protejării şi a
intervenţiei în cazul unor naţionalisme mult prea
susceptibile şi mult prea suspicioase. Sunt tot atâtea
aspecte la care Tibetul ne invită să reflectăm, în timp
ce liderul său charismatic, dalai-lama,
propovăduieşte nonviolenţa şi recomandă
negocierea ca soluţii de ieşire din impasul
conflictelor recurente.

9
 SCURTĂ BIBLIOGRAFIE

ÎN FRANCEZĂ

XIVe dalai-lama, Au loin la liberté, Fayard, 1995.

Arpi C., Tibet, le pays sacrifié, Calmann-Lévy, 2000.
Bacot J., Le Tibet révolté, Hachette, 1912 – Phébus, 1997.
Bataille G., L’économie à la mesure de l’univers, Gallimard,
1973.
CIJ, Rapports. La question du Tibet et la primauté du droit. Le
Tibet et la République populaire de Chine, Genève,
1959-1960.
Colectiv, Tibet, l’envers du décor, Olizane, 1993.
Colectiv, Tibet, la solution – l’indépendance, Olizane, 1995.
Colectiv, Tibétains, Autrement, 1998.
Das S.C., Voyage à Lhassa et au Tibet central, Olizane, 1994.
Donnet P.A., Le Tibet mort ou vif, Gallimard, 1990.
Ford R., Tibet rouge, Stock, 1968; Olizane, 1999.
Laird T., Une histoire du Tibet, Plon, 2007.
Rapoarte ale Senatului francez, Tibet, un peuple en danger,
GA 50/2003; Quelle solution politique pour le Tibet?, GA
77/2007.
Riencourt A. de, Le toit du monde, France-Empire, 1955.
Stein R. A., La civilisation tibétaine, Dunod, 1962.
Taylor M., Le Tibet de Marco Polo à Alexandra David-Neel,
Office du Livre, 1985.

145
Tseten Norbû, La reconquête du Tibet, Indigène, 1999.

ÎN ENGLEZĂ

Xe panchen-lama, A Poisoned Arrow, TIN, 1997.

Barnett R., Lhasa, Streets with Memories, Columbia (UP),
2006.
Beckwith C., The Tibetan Empire in Central Asia, Princeton
(UP), 1987.
CIJ, Tibet, Human Rights and the Rule of Law, Genève, 1997.
Coleman G., A Handbook of Tibetan Culture, Rider, 1993.
ICT, The Communist Party as Living-Buddha,
Amsterdam/Bruxelles, 2007.
ICT, Tracking the Steel Dragon, Washington-Bruxelles,
2008.
Nanda P., Rising India, Friends and Foes, Lancer New
Delhi, 2007.
TCHRD, Railway and China’s Development Strategy in Tibet,
Dharamsala, 2007.
Tsering S., The Dragon in the Land of Snows, Pimlico, 1997.
Wang Lixiong et Woeser, Unlocking Tibet, Zurich, 2006.

ÎN SPANIOLĂ

Esteve Molto J.-E., Tibet, la frustracion de un Estado,

Tirant la Blanch Valencia, 2004 (cel mai complet studiu
juridic al statutului Tibetului, elaborat în vederea
depunerii unei plângeri la Curtea Supremă a Spaniei).

146
 SUMAR

Introducere ......................................................................... 5
Capitolul I – Repere
I. – O problemă complexă.............................................. 10
II. – Originile ................................................................... 14
III. – Imperiul şi instituţiile ............................................ 18
IV. – Dublă privire ........................................................... 30
V. – O lume aparte ........................................................... 35

Capitolul II – Geopolitica Tibetului

I. – Presiunea Beijingului ................................................ 40
II. – Tergiversările indiene .............................................. 47
III. – „Marele Joc” din perioada modernă.................... 55

Capitolul III – Bogăţii mult jinduite şi mize de cea mai mare

importanţă
I. – Fascinaţia Tibetului mitic ......................................... 63
II. – Castelul de apă al Asiei............................................ 70
III. – Casa comorilor de la Apus .................................... 84
IV. – Dilema indiană ........................................................ 95

Capitolul IV – Un popor în pericol

I. – Tibetul şi dalai-lama, destine împletite................. 104
II. – O civilizaţie pe cale de dispariţie ......................... 115
III. – Tibetul pe scena internaţională ......................... 127

Scurtă cronologie .......................................................... 141

Scurtă bibliografie .......................................................... 145

147