Efectele cotrolului administrativ în procesul decizional al

administraţiei publice în România

Administaţia publică este o activitate veche, dar comună tuturor ţărilor şi nivelelor de
guvernare, funcţionând după o serie de principii, fiind influenţată şi de anumite evoluţii din
societatea în care este integrată. Termenul de ,,administraţie publică” presupune atât
gestionarea activităţilor unei comunităţi cât şi instituţiile menite să realizeze această gestiune.
Aşadar administaţia publică face referire la totalitatea organismelor însărcinate cu gestiunea
problemelor de interes public.
Decizia administrativă desemnează hotărârea luată în urma examinării unei probleme,
a unei situaţii, mai exact, o soluţie adoptată dintre mai multe posibile, o rezoluţie. De fapt, se
referă la hotărârea luată de un organ al administraţiei de stat sau un organ de jurisdicţie.
Eficienţa unei decizii adminstrative depinde foarte mult şi de cunoaşterea cât mai completă a
cerinţelor sociale, a nevoilor populaţiei, a interesului public general. Decizia administrativă
constituie astfel, rezultatul activităţii mai multor persoane: funcţionari publici, specialişti,
cetăţeni. În procesul executării deciziilor administrative este posibil să se constate că o decizie
nu reuşeşte să ofere cea mai bună rezolvare problemelor care au generat-o. Tot în cadrul
procesului de executare, trebuie să se ţină seama cu stricteţe de competenţa fiecarui organ în
parte.
Orice activitate întreprinsă de organele administraţiei publice necesită o atentă
supraveghere întrucât scopul principal al acesteia este satisfacerea intereselor generale ale
societaţii.
Aşadar această atentă supraveghere se realizează prin intermediul controlului
administrativ. Acesta din urmă reprezintă o activitate desfăşurată regulat, în cadrul structurii
generale a administraţiei publice, având drept scop principal asigurarea conformităţii
conduitei administrative cu comandamentele statale, toate cestea realizându-se în
conformitate cu legea.
De fapt obiectivele controlului administrativ sunt restectarea legii în activitatea
administraţiei publice, verificarea mijloacelor folosite pentru realizarea scopului legii,
costatarea rezultatelor pozitive şi a abaterilor de la normele prescrise, precum si stabilirea
măsurilor pentru înlăturarea deficienţelor constatate.
Un control al autorităţilor administraţiei publice are scopul de reglare a actului
decizional asigurând aplicarea şi finalităţile legii.

1
 Pentru ca acest control să poată produce efecte trebuie să se realizeze în condiţiile unei
eficienţe maxime. În primul rând trebuie să fie executat de către persoane competente, care
deţin experienţă în domeniu, să fie oneste şi să aibă spirit de prezenţă.
Rezultatul controlului administrativ presupune obţinerea unor efecte, aceastea din
uramă pot fi clasificate în efecte primare şi respectiv derivate. Vorbim despre efecte primare
atunci când acel control realizat de organele competente, se ridică la aşteptările ,,
controlorilor”, atunci putem spune că sistemul administraţiei publice funcţionează normal. În
cazul în care există anumite neconcordanţe între activitatea desfăşurată de administraţia
publică şi rezultatul controlului efectuat, atunci ne confruntăm cu aşa-zisele efecte derivate.
Un prim exemplu de efect derivat ar fi adoptarea unor măsuri în urma obţinerii primelor
rezultate. De asemenea comunicarea permanentă dintre administraţia publică şi cetăţeni,
aşadar opinia publică trebuie să fie la curent mereu cu activităţile care se petrec în raza
teritorial administrativă din care fac parte. Aceste efecte derivate nu fac decât să aducă la
cunoştinţă erorile produse şi să le remedieze. Este important să menţonăm faptul că la nivelul
organelor în a căror competenţă intră efectuarea controlului activităţii publice, vorbim şi
despre autocontro, adică încercarea de a regla eventualele disfuncţionalităţi întâlnite pe
parcursul întreprinderii activităţii lor.
Pentru obţinerea unor efecte trebuie să se urmeze anumite etape, acestea din urmă au
rolul de a simpifica activitatea de control. Scopul principal al controlului verficarea activităţii
administraţiei publice în conformitate cu legea. Din acest motiv se apelează la anumite raţiuni,
fie de ordin legal, legitim sau de eficienţă.
Se pare că efectele controlului admistrativ pot fi pozitive, iar asta presupune ca
rezulatete controlului să satisfacă cerinţele impuse, adică să fie în deplină concordanţă cu ceea
ce se aşteapă de la gestionarea activităţilor unei comunităţi cât şi a instituţiilor acesteia. În
cauzul în care se dovedeşte contrariul, atunci se apelează la anumite metode care ar putea
aduce rezultatele mult aşteptate.
Corecţiile sunt acceptate chiar şi de cei mai care au competenţa de a efectua un control
administrativ, aceştia apelând la propiile decizii pentru a remedia situaţia delicată în care se
află.
Principiul transparenţei decizionale se aplică şi în acest caz întrucât orice neregulă este
adusă la cunoştinţă cetăţenilor de către autorităţile administraţiei publice. Proiectanţii şi
beneficiarii unor proiecte, conştienţi de posibilitatea ca publicul să le respingă intenţiile sau
nedorind să accepte costurile legate de informarea şi consultarea publicului, recurg de multe
ori la ocolirea acestui proces, apelând la tehnici de corupţie sau dezinformare.

2
Întrun stat democrat primează transparenţa, iar orice efect fie el pozitiv sau negativ, trebuie să
fie făcut public, pentru a se lua unele hotărâri de îndreptare a erorii.
Un control administrativ nu trebuie privit ca o activitate malefică care vrea să dăuneze
societăţii, ci din contră are rolul de a identifica neregulile de la nivelul administraţiei publice,
cu intenţia de a ameliora.
Se doreşte o societate dezvoltată din toate punctele de vedere, în acest caz trebuie ca
orice activitate care are în vedere organizarea populaţiei să respecte anumite condiţii. De
asemenea lesne de înţeles este că cei care sunt numiţi să ne conducă trebuie să fie conştienţi
de rolul pe care îl ocupă în societate şi că orice control administrativ şi mai ales comunicarea
rezultatelor finale este un pas înainte.
Necomunicarea celor rezultate în urma efectuării activităţii de control atrage după sine
sancţiuni, atît de ordin moral cât şi financiar. Şi din acest motiv trebuie încurajată
onestetitatea şi obiectivitatea.
Dacă facem referire la procesul decizional din România, trebuie să avem în calcul şi
faptul că etapele adoptării unei decizii sunt ,, dirijate” de un aşa zis ,, lobby”. Acesta din urmă
reprezintă o tentativă de a influenţa opinia sau acţiunea unui legiutor sau a unei persoane cu
putere de decizie dintr-o organizaţie sau instituţie. Acest termen a dobândit pe parcurs o
conotaţie negativă, dar el nu este altceva decât exprimarea dreptului constituţiorional de a te
adresa factorilor de decizie. În practica el are o contribuţie importantă în procesul de luare a
deciziilor, prin informarea oficialităţilor care astfel îşi pot da seama cum va afecta o anumită
decizie un segment al societăţii.
Un adevărat cetăţean este cel care apreciază activitatea de control şi care face tot
posibilul ca aceasta să se desfăşoare în cea mai mare siguranţă şi cât mai trasparent. Un
control efectuat pe ascuns sau doar pentru a putea încheia acel porces verbal, care să ateste că
acest lucru a avut loc, nu are de facut să pejudicieze societatea. De pe urma unui astfel de
control nu se pot obţine beneficii, ci doar pierderi. În timp ce un control administrativ realizat
corect, poate aduce multe beneficii societăţii, ajutându-i atât pe cei care au această sarcină cât
şi pe cei care aşteaptă ca traiul lor de viaţă să se îmbunătăţească.
În concluzie efectele cotrolului administrativ în procesul decizional al administraţiei
publice în România, poate ajuta societatea să evolueze, dacă scopul principal este respectarea
legii şi înlăturarea neregulilor fie ele de orice fel, începând cu cele banale şi finalizând cu
adevaratele probleme cu care societatea de azi se confruntă, orice neregulă identificată şi
corectată reprezintă un pas îaninte pentru România.

3
4