MUREŞAN ADA

PLANNING TERITORIAL
AN . I SEM. II

SOLURILE DIN ROMÂNIA

1.CLASIFICAREA SOLURILOR
Clasificarea solurilor constituie una dintre problemele cele mai complexe ale
pedologiei şi pedogeografiei.Având ca scop principal gruparea solurilor pe bază de
similitudine în categorii sau clase,în care sunt incluse solurile ale căror morfologie şi
proprietăţi sunt foarte asemănătoare sau chiar identice,clasificarea trebuie să
satisfacă două categorii de destinare,ştiinţifice şi utilitare.
Clasificarea ,bazată pe principiile zonalităţii genetico-geografice,avea ca
obiectiv profilul de sol,considerat ca o reflectare fidelă a interacţiunii factorilor
mediului geografic şi a proceselor de solificare pe care ei le generează.
Prima clasificare a fost elaborată în 1969,după care în 1973 s-au făcut unele
modificări.În 1976 apare a treia variantă cu care se lucrează în opetaţiunea de
profilare agroeconomică.În 1979 apare a patra variantă sintetizată în „Sistemul
Român de Clasificare a Solurilor”,iar în 2003 s-a elaborat şi publicat „Sistemul
Român de Taxonomie a Solurilor”.
„Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor” este structurat în trei unităţi
taxonomice de nivel superior (A) :clasa,tipul şi subtipul şi patru unităţi taxonomice
de nivel inferior(B) :varietatea,familia ,specia,varianta.
Clasa de sol reprezintă totalitatea solurilor carecterizate printr-un anumit
stadiu sau mod de diferenţiere a profilului de sol dat de prezenţa unui anumit
orizont pedogenetic sau proprietate esenţială ,considerate ca elemente diagnostice
specifice celor 12 clase de soluri.
Tipul de sol reprezintă o grupă de soluri asemănătoare ,separate în cadrul
unei clase de soluri,caracterizate printr-un mod specific de manifestare a unor
elemente diagnostice.Fiecare clasă de soluri prezintă între 1 şi 5 tipuri genetice de
sol,în total 32.
Subtipul de sol reprezintă o subdiviziune în cadrul tipului genetic de sol care
grupează solurile caracterizate printr-un anumit grad de manifestare a
caracteristicilor specifice tipului,fie o anumită succesiune de orizonturi,unele
marcând tranziţii spre alte tipuri de sol ,iar altele fiind caracteristici de importanţă
practică deosebită.

1
 CLASA TIPUL SUBTIPUL
1. PROTISOLURI 1.1. LITOSOLURI distric,eutric,rendzic,histic
1.2. REGOSOLURI distric,eutric,calcic,calcaric,
stagnic,salinic,molic,umbric,pelic
litic,scheletic
1.3. PSAMOSOLURI distric,eutric,calcaric,molic,
umbric,gleic,sodic,salinic
1.4.ALUVIOSOLURI distric,eutric,calcaric,molic,umbric,
entic,vertic,prundic,gleic,salinic,sodic,
psamic,pelic,coluvic

1.5. urbic,rudic,garbic,spolic,mixic,reductic,
ENTIANTROSOLURI psamic,pelic,copertic,litic,litoplacic
2.CERNISOLURI 2.1. tipic,maronic,psamic,gleic,salinic,sodic
KASTANOZIOMURI
2.2. CERNOZIOMURI tipic,psamic,pelic,vertic,gleic,aluvic,
calcaric,kastanic,cambic,argic,gleic,
maronic,salinic,sodic,litic
2.3.FAEOZIOMURI tipic,gleic,psamic,vertic,pelic,stagnic,
clinogleic,aluvic,cambic,argic,calcaric
greic
2.4. RENDZINA calcarică,eutrică,cambică,scheletică
3.UMBRISOLURI 3.1. NIGROSOLURI tipic,cambic,litic,scheletic,aluvic
3.2. HUMOSIOSOLURI tipic,cambic,litic,scheletic
4.CAMBISOLURI 4.1. tipic,molic,pelic,vertic,andic,gleic,
EUTRICAMBOSOLURI stagnic,aluvic,litic,scheletic,rodic,
salinic,salic
4.2. tipic,umbruc,psamic,andic,prespodic,
DISTRICAMBOSOLURI litic,scheletic,aluvic,gleic
5.LUVISOLURI 5.1. PRELUVOSOLURI tipic,molic,roşcat,rodic,psamic,pelic,
vertic,stagnic,gleic,calcic,litic,scheletic,
sodic
5.2. LUVOSOLURI tipic,umbric,roşcat,rodic,calcic,rezical-
caric,psamic,vertic,albic,glosic,planic,
litic,gleic,scheletic,sodic,satgnic
5.3. PLANOSOLURI tipic,albic,vertic,stagnic,sodic
5.4. ALOSOLURI tipic,umbric,preluvic,albic,stagnic,
cambiargic,litic,scheletic
6.SPODISOLURI 6.1. PREPODZOLURI tipic,umbric,histic,litic,scheletic
6.2. PODZOLURI tipic,umbric,feriluvic,histic,criostagnic,
litic,scheletic
6.3. tipic,histic,litic,scheletic
CRIPTOPODZOLURI
7. PELISOLURI 7.1. PELOSOLURI tipic,brunic,argic,gleic,stagnic

2
 7.2. VERTOSOLURI tipic,brunic,stagnic,gleic,nodulocalcic
salinic,sodic
8. ANDOSOLURI 8.1. ANDOSOLURI distric,eutric,umbric,molic,cambic,
litic,scheletic,histic
9. HIDRISOLURI 9.1. STAGNOSOLURI tipic, luvic,albic,vertic,gleic,planic,
histic
9.2. GLEISOLURI distric,eutric,calcaric,molic,cernic,
umbric,cambic,psamic,pelic,aluvic,
histic,tionic
9.3. LIMNOSOLURI distric,eutric,calcaric,entic,psamic,
pelic,salinic,histic
10. 10.1. SOLONCEACURI tipic,cu sodă,calcaric,molic,sodic,
SALSODISOLURI vertic,gleic,psamic
10.2. SOLONEŢURI tipic,calcic,molic,luvic,albic,salinic,
stagnic,gleic,solodic, entic,psamic,pelic
11.HISTRIOSOLURI 11.1. HISTOSOLURI distric,eutric,salinic,teric,tionic
11.2. FOLIOSOLURI distric, eutric,litic
12.ANTRISOLURI 12.1. ERODOSOLURI cambic,argic,andic,spodic,calcaric,pelic,
stagnic,litic,scheletic,eutric
12.2. ANTROSOLURI hortic,antracvic,psamic,pelic,calcaric,
eutric,distric

2.STRUCTURA SOLULUI
Prin structura solului se înţelege modul de grupare a particulelor elementare
în agregate de diferite forme şi mărimi (care se desfac uşor dacă solul este supus
unei acţiuni mecanice).Se referă la două componente:
- modul de dispunere spaţială a particulelor elementare a solului
- natura şi intensitatea legăturilor care există între ele.
Starea structurală a solului creează un sistem eterogen ,polidispars şi poros
care modifică toate valorile şi regimurile unor factori ecologici ai
mediului.Structura determina direct potenţialul de fertilitate al solurilor,importanţa
ei crescândde la solurile nisipoase spre cele argiloase.Se cunosc numeroase sisteme
de clasificare a structurii ,unele luând în considerare forma şi mărimea elementelor
structurale ,altele (cum este cel adoptat şi în ţara noastră) iau în considerare :tipul
de structură,mărimea elementelor structurale,gradul de dezvoltare al structurii.
Principalele tipuri de structură:
După forma şi aranjametul elementelor structurale ,în masa solului se deosebesc
următoarele tipuri:
- Structură glomerulară - dispunera particulelor de sol în agregate
aproximativ sferice ,poroase,cu suprafeţe curbate (concavităţi şi
convexităţi).E caracteristică solurilor cu orizont Am bogat în humus de
tip mull calcic şi cu activitate intensă a mezofaunei(cermoziomuri,etc.)
- Structura poliedrică angulară – se caracterizează prin agregate cu
dimensiuni aproximativ egale pe cele 3 axe ,cu feţe neregulate plane

3
 ,delimitate de muchii evidente ,aşezate îndesat,ceea ce dă un aspect
colţuros.Se întâlneşte în orizonturile Bt ale solurilor brune argiloiviale.
- Structura poliedrică subangulară – similară cu cea poliedrică angulară
,însă elementele structurale prezintă muchii mai teşite ,şterse şi suprafeţe
neregulate.Aici se încadrează orizonturile Bv ale solurilor brune
eumezobazice şi a cernoziomurilor cambice.
- Structura prismatică - alcătuită din agregate alungite,orientate
vertical,cu feţe plane şi muchii ascuţite,capetele prismelor
nerotunjite.Sunt caracteristice orizonturilor Bt ale solurilor brune
luvice,luvisolurilor albice.
- Structura columnoid – prismatică - asemănătoare celei prismatice ,dar
muchiile sunt rotunjite.
- Structura columnară – asemănătoare celei prismatice ,dar capetele
agregatelor structurale sunt rotunjite.Este caracteristică orizontului
Btna,orizont genetic al soloneţurilor.
- Structura foioasă,sistoasă sau lamelară – constituită din agregate sub
formă de plăci sau lamele,fragmente orientate orizontal.Este specifică
atât solurilor tasate,cât şi orizonturilor El şi Ea caracteristice solurilor
luvice.
- Structura grăunţoasă – elementele structurale sunt aproximativ sferice
,fără feţe de alipire între ele;sunt relativ neporoase.

După gradul de dezvoltare :

- masivă – la solurile formate pe material coeziv
- monoangulară – grăunţi minerali nelegaţi
- slab dezvoltată – elementele structurale sunt greu observabile în situ;la
sfărâmare ,se observă puţine agregate,cea mai mare parte a solului fiind
structurat
- moderat dezvoltată – elementele srtucturale sunt observabile în situ,dar
nu distincte;la sfărânare se observă multe agregate şi puţin material
astructurat.
- bine dezvoltată – elementele structurale sunt distinct vizibile în situ;la
sfărâmare ,aproape întreaga masă se desface în elemente structurale.

După mărime,elementele structurale sunt:

- foarte mici cu un diametru sub 1 mm
- mică cu diametrul de 1-2 mm
- mijlocie cu diametrul de 2-5 mm
- mari cu diametrul de 5-10 mm
- foarte mari cu diametrul de peste 10 mm.

4
 3.TEXTURA SOLULUI
În teren ,determinarea texturii solului se face în mod indirect ,prin stabilirea
unor poprietăţi fizice (aderenţa,plasticitatea,capacitatea de modelare),la care se mai
adaugă examinarea solului cu ochiul liber sau cu lupa,determinarea friabilităţii în
stare uscată sau uşor reavănă,sau stabilirea senzaţiei la frecare în stare umedă între
degete.
Frecvent,însă textura pe teren se determină astfel:se ia o probă de sol în
greutate de 10-20 g, care se umectează şi se frământă până se obţine o pastă
omogenă,care nu lasă urme evidente pe hârtie.După aceea se trece solul între
palme ,dându-i-se o formă cilindrică de grosimea unei ţigarete.Fiecare specie
texturală se comportă în mod diferit la modelare.
Dacă nu se poate modela în formă cilindrică solul este nisipos.Dacă se
modelează în formă cilindrică ,dar se rupe la capătul de care este ţinut ,solul este
nisipo-lutos.Dacă prin încovoiere şi turtire între degete solul formează pe curba
externă crăpături mari şi chiar se rupe în bucăţi ,este luto-nisipos.Când pe curba
externă a solului îndoit ,apar crăpături ce merg până la jumătate din grosimea
acestuia ,solul este lutos.În cazul solurilor luto-argiloase apar crăpături fine pe
marginea exterioară ,iar în cazul solurilor argiloase,crăpăturile sunt foarte fine sau
chiar lipsesc.
Identificarea texturii pe teren prin metodele amintite mai sus – considerată
ca o primă şi indispensabilă apreciere,este verificată şi corectată în urma analizei
granulometrice.
Determinarea texturii se face pentru fiecare orizont în parte,uneori chiar
pentru fiecare suborizont şi pentru materialul parental.
După textură se deosebesc 12 specii texturale de sol notat astfel: n-nisip;nl-
nisip lutos;ln-lut nisipos;lan-lut argilo-nisipos;l-lut;lp-lut prăfos;p-praf;la-lut
argilos;lap-lut argilo-prăfos;an- argilă nisipoasă; ap- argilă prăfoasă; a- argilă.
La speciile texturale nisip şi nisip lutos se va menţiona dacă nisipul este
predominant fin sau grosier(nf,nlf,ng,nlg);prezenţa nisipului grosier se va menţiona
şi la alte texturi(l+ng;la +ng;etc.).

4.PROFILE

Profilul de sol – roca mai mult sau mai puţin masivă iniţială,care în timp,sub
acţiunea factorilor pedogenetici,a fost diferenţiată într-o serie de straturi numite
orizonturi pedogenetice.Grosimea profilelor de sol este foarte redusă la solurile
incipiente(care corespund stadiilor de alterare a rocilor).Aceasta atinge maximum
de dezvoltare în cazul solurilor care corespund unor stadii de alterare puternică a
rocilor(în special în regiunile calde ţi umede).Sub aspectul stadiului de dezvoltare a
profilului de sol se întâlnesc următoarele situaţii:soluri cu profil suficient sau
complet format ,soluri cu profil insuficient sau incomplet format şi soluri cu profil
transformat ulterior,fie din cauze naturale ,fie antropice.

5
 5.ORIZONTURI DIAGNOSTICE

Orizontul de sol (pedogenetic) – un strat ,aproximativ paralel cu suprafaţa

terenului ,care are o serie de propietăţi rezultate din procesul de formare a
solului,proprietăţi ce diferă de cele ale stratelor de deasupra şi dedesubt.
- se deosebesc prin caracteristici care pot fi observate şi eventual măsurate
în teren cum ar fi : culoarea ,textura,structura, consistenţa,prezenţa sau
absenţa carbinaţiilor,a unor neoformaţiuni ,etc.
- se formează şi se dezvoltă treptat ,o dată cu evoluţia procesului de
solificare.
Orizonturile pot fi :minerale sau organice.
Orizontul mineral – orizontul format predominant din material şi care
conţine materie organică în proporţie mai mică de 20% (dacă nu conţine argilă) şi
până la 35% materie organică (dacă partea minerală are peste 60% argilă).
Orizontul organic – orizontul format deasupra solului mineral prin
acumulare şi descompunere de material organic şi care conţine materie organică
peste 20 – 35% proporţional cu cantitatea de argilă.

Orizontul diagnostic - orice orizont care constituie un criteriu pentru

definirea unităţilor taxonomice din sistemul de clasificare al solurilor.Este definit
atât prin caracterele generale de procesul de pedogeneză care l-a creat ,cât şi prin
alte însuşiri,exprimate cantitativ(de ex:grosime, conţinut de materie
organică,culoare,etc.)