Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
77
difuzie reduse, rezultând astfel cristalizări în afară de echilibru cu
faze necorespunzătoare diagramei de echilibru şi cu segregări
dendritice. Tratamentele de recoacere de omogenizare şi de
aducere în stare de echilibru (mai ales în cazul unor neferoase
turnate) acţionează deci la readucerea aliajului în starea
corespunzătoare diagramei de echilibru.
d) Starea ecruisată, datorită deformărilor plastice la rece (eventual
şi la cald) a metalului. Tratamentul de recoacere de recristalizare
reface reţeaua deformată şi microstructura.
e) Starea elastic pretensionată a reţelei cristaline datorită
dilatărilor sau contracţiilor termice şi structurale (cauzată de
procesele de solidificare, încălziri, răciri eventual legate de
transformări fizice etc.) sau datorită deformărilor plastice.
Tratamentele de recoaceri de detensionare şi parţial revenirile au
rolul de a înlătura această stare.
f) Posibilitatea schimbării compoziţiei chimice prin difuzia
atomilor străini în reţeaua atomică. Tratamentele termochimice
devin eficace pe această cale.
g) Instabilitatea chimică sau fizică a unor faze în echilibru sau în
afară de echilibru la anumite condiţii de temperatură. Este baza
tratamentelor de grafitizare, a revenirilor, a tratamentului
maraging, tratamente de precipitare etc.
h) Posibilitatea modificării dislocaţiilor şi a domeniilor magnetice
în anumite condiţii termice şi fizico - chimice (tratamentele
termomagnetice, termomecano - magnetice).
78
2.2 Clasificarea şi terminologia tehnologiilor de tratamente
termice
79
Tabelul 2.1 Clasificarea tratamentelor termice după criterii cu caracter:
fundamental, aplicativ şi simplificator.
80
În cazul clasificării generale principale (fundamentale, aceasta având
un caracter teoretic) criteriul de clasificare este natura mecanismului
transformărilor interioare şi felul acţiunilor care declanşează transformările.
Denumirea primei grupe "tratamente termofizice" este justificată prin:
a) Mecanismul transformărilor, ele fiind procese ale fizicii solidelor
(metalelor) ca:
- transformări alotropice (fazice), fie prin difuzie (cu caracter evolutiv), fie
prin basculări (cu caracter revolutiv, cu salt);
- histereze - termice (subrăciri, supraîncălziri);
- dizolvări (puneri în soluţie), suprasaturări, precipitări, coalescenţe,
coagulări, restaurări, relaxări, reversiune, etc.;
b) Cauzele declanşatoare, sunt procesele termice repartizate în timp şi spaţiu.
La "tratamentele termochimice" mecanismul transformărilor constă
în modificări ale compoziţiei chimice (alieri prin difuzie); cauze
declanşatoare, ca mai înainte; procese termice.
La "tratamentele termomecanofizice" (sau pe scurt "termomecanice")
mecanismul transformărilor constă în procesele fizicii metalelor, ca la
tratamentele termofizice; cauzele declanşatoare fiind procesele termice şi
mecanice (deformări plastice, vibraţii).
La "tratamentele termomecanochimice" mecanismul transformărilor
este generat de transformări ale compoziţiei chimice, de fapt ca şi la
tratamentele termochimice; cauzele declanşatoare sunt procesele termice şi
mecanice (ca şi la tratamentele termomecanice).
La "tratamentele termomagnetice" mecanismul transformărilor
constă în modificări ale proprietăţilor magnetice, eventual procese fizice;
cauzele declanşatoare sunt procesele termice combinate cu acţiunea unui
câmp magnetic.
La "tratamentele termomecanomagnetice" mecanismul transfor-
mărilor constă în modificările proprietăţilor magnetice pe nivelul domeniilor
magnetice (texturi orientate); cauzele declanşatoare sunt procesele termice,
acţiuni mecanice (deformări plastice) şi acţiunea unui câmp magnetic.
La "tratamentele termoelectrochimice" mecanismul transformărilor
constă în modificări ale compoziţiei chimice, prin difuzie; cauzele
declanşatoare sunt procesele electrotermice şi prezenţa unui câmp electric
(activarea adsorbţiei atomilor străini prin electroionizare).
Aceste grupe (categorii) de tratamente termice pot fi subclasificate la
rândul lor, la fel, după criterii de subclasificare generale (fundamentale,
aplicative) sau particulare.
81
Tabelul 2.2 Subclasificarea generală, principală a tratamentelor termice.
Tratamente termice T.T.):
1. Tratamente termofizice - recoacerile
(T.T.F) - călirile
- revenirile
După criterii metalografice: - îmbunătăţirea
- durificările prin precipitare
- reversiunea
- maraging
2.Tratamente termochimice - cementare (C)
(T.T.Ch.) - nitrurare (N) dură, anticoroziv;
oxinitrurare (N, O)
- carbonitrurare; cianurare joasă (N, C)
(nitrurare moale); oxicarbonitrurare
După criteriul elementului (N,C,O)
de îmbogăţire. (simbolul - nitrocarburare; cianurare înaltă (C, N)
chimic al elementului de (carbonitrurare înaltă)
îmbogăţire în paranteză): - sulfizare (S)
- sulfocianurarea (S, C, N)
- metalizările prin difuzie (Al, Cr, Si, B,
Zn, etc.)
- maleabilizarea în mediu oxidant
- feroxarea
3. Tratamente termomecanofizice -Tr. termomecanice cu deformare la rece:
(T.T.M.F.) -Tr. termomecanic prealabil(T.T.M.P.)
(tratamente termomecanice) -Tr. de precipitare (T.T.M.Pr.)
-Tr. termomecanice cu deformare la cald
După criteriul temperaturii -Tr. termomecanic la temperaturi joase
de deformare plastică (T.T.M.Tj.)
înaintea sau în timpul -Tr. termomecanic la temperaturi
tratamentului termofizic, înalte(T.T.M.Tî.)
sau după natura energiei -Tr. termomecanice cu ultrasunete
vibrante comunicate: (T.T.M.Us.)
82
Tabelul 2.2 (continuare):
83
sau numai într-o adâncime relativ mică faţă de secţiunea (grosimea) totală a
piesei (tratamente termice superficiale) - aşa cum cere rolul funcţional al
reperului tratat termic.
Natural, tratamentele termice pătrunse şi superficiale se înglobează în
clasificarea generală principală, de la care provine şi denumirea principală a
lor. La acestea se poate adăuga denumirea secundară ("pătrunsă" sau
"superficială").
Tabelul 2.3 Tratamente termice pătrunse:
l. Tratamente termofizice
- Recoacerile: - recoacerea de omogenizare
- recoacerea de echilibru
- recoacerea de normalizare
- recoacerea de înmuiere (globulizare)
- recoacerea de recristalizare
- recoacerea de detensionare
- recoacerea de stabilizare
- recoacerea de resturare la grăunţe mari
- recoacerea de grafitizare
- recoacerea de maleabilizare
- recoacerea pentru eliminarea fragilităţii de decapare, etc.
- Călirile: - călire cu răcire continuă
- călire izotermă (austempering)
- călire etajată (în trepte, martempering)
- călire în băi calde sub MF ( l 50 - 180 °C)
- tratament sub 0 °C
- Revenirile: - revenire joasă
- revenire medie
- revenire înaltă
- revenire pentru durificare secundară
- Maraging
- Îmbunătăţirea
- Durificări prin precipitare: - tratament de punere în soluţie + tratament de
precipitare (îmbătrânire)
2. Tratamente termochimice
3. Tratamente termomecanofizice
4. Tratamente termomagnetice
5. Tratamente termomecanomagnetice
(Toate variantele din tabelul 2.2)
84
Tabelul 2.4 Tratamente termice superficiale (T.T.s.)
85
Deoarece, unele tratamente termice actualmente se aplică numai
pătruns, altele (practic) numai superficial, iar o parte atât pătruns cât şi
superficial, subclasificarea lor se continuă în tabelele 2.3 şi 2.4. Acestea
combină clasificarea generală principală cu cea secundară.
Tabelul 2.3 conţine subclasificarea primei grupe de tratamente termice (grupa
tratamentelor termice pătrunse) după clasificarea generală, secundară
(aplicativă). Subclasificarea se face după criteriile clasificării generale,
principale (fundamentale), din tabelul 2.2. În acest tabel, din motive de spaţiu
disponibil se continuă subclasificarea (sub - subclasificare) generală,
principală a tratamentelor termice, folosind ca şi criteriu de sub subclasificare:
starea structurală şi tensională, existentă după efectuarea tratamentului termic
(Ia recoaceri), modul (curba) răcirii (la căliri), după intervale de temperatură
pentru cele trei grade de revenire a martensitei, respectiv după tipul revenirii
(la reveniri) etc.
Tabelul 2.4 prezintă subclasificarea celei de-a doua grupă de tratamente
termice (grupa tratamentelor termice superficiale), după clasificarea generală
secundară (aplicativă). Şi aici subclasificarea se face după criteriile clasificării
generale, principale (fundamentale) din tabelul 2.2.
Din tabelul 2.4 reiese că dintre toate tratamentele termofizice, doar
călirea se aplică superficial. Călirile superficiale prezintă însă o importanţă
deosebită în construcţia de maşini. Deoarece ta sub - subclasificarea călirilor
se prezintă şi sistematizarea (cu terminologia unică recomandată) metodele de
realizare a acesteia, cu variantele lor.
Subclasificarea călirilor superficiale se face după natura sursei de
energie calorică, necesară încălzirii, respectiv călirii superficiale. La
denumirea finală (în cazul unui reper) se adaugă însă şi metoda de executare
cu precizarea variantei acesteia.
Evident, că toate tratamentele termochimice, inclusiv cele
termomecanochimice şi termoelectrochimice, sunt în primul rând tratamente
termice superficiale.
86
Evaluare
87