1.1 GENERATOARE SINCRONE 1.1.1 ASPECTE DE PRINCIPIU Generatoarele care alimenteazi sistemele electroenergetice sunt, in imensi majoritate, generatoare sincrone (altemnatoare) trifazate . Funcjionarea generatoarelor sincrone este bazatii pe interactiunea intre cele dou cmpuri invartitoare pe care le incumba. Un camp (inductor) este produs de infisurarea rotoricd, alimentata in c.c. si antrenat de turbind la viteza de sincronism, Celilalt cmp este produs in infisuririle statorice de citre curentii indusi. Sincronismal celor dou’ cimpuri stabileste legitura intre viteza de rotafic a turbinei, n si frecvenja curenjilor indusi 2a Php in) Qrotin, 60. rash P P P Miron) = a LY finn =o an 2n 60 oy unde p este mumairul de perechi de poli al maginii, Q%,.2;.) $i pain) Sunt vitezele rotorului exprimate in cele dowd unitifi de misuri europene curente. Analiza detaliati a generatoarelor sincrone (tratati pe larg in literatura de specialitate) mu face obiectul prezentei tucriri. Aici se pun in evidenfi exclusiv elementele functionale si de modelare necesare pentru a analiza comportarea si comanda acestora. Astfel, privind generatoarele ca surse de putere activa gi reactiva, se observa cA prima poate {fi modificata actiondnd asupra turbinei. Comenzile de modificare a puterii active sunt executate cu constanti de timp mare (comparativ cu constanta de timp a circuitului electric in care debiteaz3). Deoarece pentru producerea puterii active se consum’ combustibil, principiul conservarii energie stabileste bilantul la nivel de perioad’ / multiplu de perioad’ a semnalului sinusoidal. Puterea reactiva injectati de generatorul sincron se comand mai rapid (cu constant de timp, electric’, mult mai redust) decdt cea activi. Modificarea puterii reactive nu presupune consum de energie (dincolo de cea corespunzitoare pierderilor pe care le ocazioneazi). De aceea abilanful” puterilor reactive exprim& in mod formal cchilibrul schimburilor realizate intre cAmpurile electric / magnetic ale elementelor cu caracter capacitiv / inductiv. 1.1.2 ECUATILE TENSIUNILOR ‘Modelul simplificat al masinii sincrone se bazeazA pe urmatoarele ipoteze simplificatoare: 1. fnfaiguririle statorice sunt dispune uniform gi creeazt un cdmp spafial sinusoidal pe periferia intrefierului. 2. Ancosele statorice nu provoaci variafii semnificative ale inductivititilor rotorice in raport cu pozitia rotorului. Histerezisul magnetic este neglijabil. 4. Bfectele saturafiei (magnetice) sunt neglijabile. Pe baza acestor ipoteze, o masind sincroné poate fi reprezentata ca un ansamblu de sase infiguréri ca in Figura 1.1. Circuitul statoric consti dintr-o inf’surare trifazatf parcursa de ‘curenfi tifazaf. Partea rotoricd este formatd din infaigurarile de cmp (inductoare) si infgurdrile de amortizare. Pentru inféguririle statorice se considerd pozitivi curenfii orientayi inspre magind, Ecuafiile te.m. stalorice sunt:(1.2) Fluxurile instantanee de cuplaj intre fazele a, b gi c se pot exprima cu: Vu = Lig hg Day hg Lag i, thai tly iy t Lag “ig Veale Woah unde: ig Tay “ls Lae “he + Lan “ia + Lip “ip +Lsg ig a3) ja — Lag iy Leg ti, + Lagi tay "in thig “ig Lag Lng Ege Sunt inductivititilor propri ale fazelor a, b,c; Lays Docs Tacs Esa» Loo, Ley Sumt inductivititi mutuale intre infiguririle de fazi statorice (a, b, c); Lig, Tyg, [,q sunt inductivitiyi mutuale intre infigurarile de faz statorice gi ‘infaigurarea inductoare; Lips Tgp, Lp Sunt inductivitsti mutuale intre infiisurarile de faz’ statorice si axa d; Lg» Ings Lg sunt inductivititi mutuale intre infiguriile de fazA statorice gi axa q. o, [rad/s] axa AS Figura 1.1: Circuitele statorice si rotorice ale unet masini sincrone a, b, c— fazele infaisuraii statorice; R ~infigurarea inductoare; D~axa rotorica d; Q~ axa rotorica g, © [rad] - defazajul Gin raport cu sensul de rotafie stabilit de o,) intre axa rotoricd d si axa fazei statorice a; ©, {rad./s] — viteza unghiulara a rotoruluiEcuatiile tensiunilor rotorice sunt: a4) Ye = Lag ‘ln + Ly ‘hy ~ La “ba Lan Yo Lap lg + Loo “ly La “te ~ La as) Yo = heg ahaa hn hag hg Ecuafiile (1.2) si (1.3), asociate statorului, impreuni cu ecuafile (1.4) si (1.5), asociate rotorului, descriu complet comportamentul electric al masinii sincrone. Dac masina dispune de ‘mai multe infSguriri rotorice in axcle d si / sau q, pentru fiecare dintre ele se poate introduce, dup caz, cate o ecuatie in fiecare dintre sistemele de ecuafii (1.4) si (1.5). Faptul cA inductivitatile proprii si mutuale ale infiiguririlor statorice variazd cu pozifia rotorului, q, care 1a rindul ei variazA in timp , complicd modelul masini sincrone, (1.2)... (1.5). ‘Variatia acestor inductivitafi este un efect al variafillor permeabilitigi liiilor cémpului magnetic (datorate neuniformitifii intrefierului). Fenomenul este mai pregnant pentru masinile cu poli aparenti, 1a care permeabilitifile dupa cele dowd axe sunt semnificativ diferite, Chiar si pentru masinile cu poli inecafi apar diferente intre parametrii dupa cele dou’ axe, datoritd: numarului ‘mare de ancose ale infigurdrii inductoare. Inductivitiile proprii si mutuale ale circuitelor statorice sunt exprimabile cu: Li = Liga + Bass 00820 Lap ot Len cos (0-28) Lig = Lago + Lag cos20+ 2%) a6 Lag +2, 008 20-22) a 3 Diag thay cos20-22) Le Tyg = Lay = —Dygy + Dag 08200 re 1.1.3 TRANSFORMAREA PARK (dq0) Faptul c& inductivitifile proprii si mutuale nu sunt constante introduce complicafii considerabile in rezolvarea problemelor legate de modelarea masinii sincrone si sistemelor electroenergetice. O formé mai simpla, care ofera o imagine fizicd mai clara se poate obfine prin remunfarea la variabilele statorice si inlocuirea acestora cu altele, formale. Acesta este principiul transformarii Park, [3], (dq0), definit de:unde | f, | A ta J, | sistennul wrifazat echivalent (tensiuni sau curenti); i) sistemul trifazat de transformat (tensiuni sau curenji); Semnificatia fizici a transformarii Park in regim permanent cémpul invértitor produs de sistemul trifazat de infiguriri statorice rotesie sincron cu rotor. De aceea, fmm. statorica, cu distribufie sinusoidala pe periferia rotorului, apare imobil in raport cu rotoral, Deoarece o functic sinusoidal poate fi exprimati ca o sum’ de dow’ functii sinusoidale, £.m.m. statoric& poate fi descompusd in doug f.m.m. sinusoidale, imobile fafa de rotor, una avand maximul in axa d iar cealaltd in axa q. De aceea variabila nou introdusa, i,, poate fi interpretatt ca fiind valoarea instantanee a curentului intr-o infégurare statorica fictive care se invarteste la aceeasi vitezi cu rotorul si riméne intr-o pozifie incat si corespunda cu axa d. Valoarea acestui (1.7) curent este astfl incat si conducd la acecasi f1m.mm. in axa d ca $i infigurrile statorice reale F.m.m. datorate Ini /, si ig sunt imobile fafi de rotor gi liniile lor de camp au permeabilitate 'g stunt constante, constant, De aceea inductivitdfile corespunziitoare, Ly $i Aplicind transformarea Park, definita de (1.7), ecuafiile masini sincrone in ,coordonate” (variable) pq0 se scrin sub forma: (1.8) (9)(10) qu) Toate inductivititile exprimate ca si componente ,dq0” sunt constante (independente de pozifia rotomului). Trebuie remarcat ci i, mu apare in ecuafia fluxurilor mutuale rotorice ~ sistemul (1.11) ~deoarece nu produce £.m.m, in intrefier, Daci transformarea .dq0” a ficut constante inductivitiile din (1.8) ... (1.11), inductivitayile mutuale stator - rotor au rimas variabile. Astfel, inductivitatea asociati fluxului de cuplaj intre {inffigurarea de cmp (inductoare) si curentul din axa statoric& d este (3/2)-L, in (1.11), in timp ce in (1.9) inductivitatea corespunzatoare fluxului prin infsurarea statoric& din axa d, datorat curentului inductor ‘este Lq. Aceasti problema poate fi rezotvati prin alegerea unor baze potrivite pentru mzirimile rotorice si exprimarea acestora in unitii relative. 1.14 REPREZENTAREA iN UNITATI RELATIVE Este 0 obigmuinga in practica inginereascl s& se exprime mirimile in unitifi relative (normalizate). In acest fel calculele se simplifict (prin climinare unitajilor) si exprimarea adimensionald a mérimilor. Astfel: Xe) = a2) unde, evident, [u.r] $i [u.a.] semnificd unititi relative gi respectiv unitafi absolute. Unele mérimile de bazi pot fi alese independent si chiar arbitrar. Acestea sunt marimile de bazi independente. Altele (mirimile de baz4 dependente) decurg din primele, din ecuafii fundamentale intre respectivele categorii de mirimile”, Cel mai adesea mérimile de baz independente se aleg aga incdt principalele variabile s& ia valori cit mai apropiate de um in regim nominal de functionare. {in cazul masinii sincrone marimile de baz pot fi alese asa inct si de climine constantele arbitrare si si se simplifice ecuafiile matematice (in special pentru a se putea constmui circuite echivalente pe baza acestora), Dac pentru miirimile statorice alegerea este evidents: 2 Rremplul cel mai cumoscut este cel in care in bara formatd din patru marimi (putere, tensiune, curent impedanja) primele dowi sunt independente iar celelalte dowd resulié: din 1 = S[({3\U $i respectiv X=U7/S) 10Y etass > Valoarea maxim’ a tensiunii de linie [V}; Y jag > Valoarea maxim’ a curentului de tinie [A]; Y fess —> frecvenfa nominalé [Hz] pentmu cele rotorice, aceasta necesit3 putina precantie. ‘Valorile celorlalte miirimi folosite drept baz (de raportare) pentru calculul in unitdfi relative rezultS din considerarea urmatoarelor corelafi: © pulsafic > Obs, = 20 2 # vier (mecanict) > ey = Vien © impedanfe > Z,., oie = © inductivitati > 2,,, = Yj = Lees “laos =A hero 3 i 4 putere aparent > Sys =3- Faun “lysan =i idan © cupln > Chon, Ecuatiile fluxuritor corespunzitoare sunt: Wa sly yt lag in tan in iy + Lag “ig Lg "i {rad/s} (1.13) {rad/s} (1.14) fa) ats) fH] (1.16) [Woxsp](1.17) [VA] (1.18) [Nm] (1.19) fs] (1.20) (1.21) (1.22) Dacti frecvenja mirimilor statorice (sinusoidale) este egal cu frecventa de baz reactanjele sunt egale cu inductivitafile Mirimile de baz rotorice se aleg astfel incit si simplifice expresiile fluxurilor de cuplaj satisfaicénd urmétoarele: MIin unitéfi relative, inductivititile mutuale intre inflgurdri trebuie s& fie reciproce (La =n). Aseasta permite ca masina sincrond si fie reprezentati printraun circuit echivalent simplu, + Toate inductvitajile mutuale inre circuitele statorice gi rotorice in fiecare axa trebuie si fie egale: exempla Ly = Lay Aceste condifii revin la urmatoarele: © pentru ca Lis = Le trebuie ca: nara “In bere =€D bara “tD,b000'+ (1.23) © pemtraca Lay =Lp, $i Lag = Lg, trebuie ca F 3 pmo insane =F Erbe “ere (1.24) 3 €osme lobe = Z8rbeirhco + (1.25) Se obfin urmtoarele ecuafii pentru tensiunile gi fluxurile rotorice: 2.26) (1.27) Pe baa mirimilor astfel introduse, puterea instantanee ta iesirea masini sincrone se calouleaza cu: PH ey rly $e, +i, +209 *iy (1.28) iar cuplul se poate exprima cu: Cagle V aly (1.29) 1.1.5 MODELE CLASICE DE GENERATOARE SINCRONE Ecuafiile generatorului sincron descrise in sectiunea precedent sunt considerabil mai simple decit modelul descris in § 1.1.3. Cu toate acestea, modetul din § 1.1.4 mu este direct utilizabil decat in sistemele mici (conjinand doar cdteva generatoare). Modelul mi. este aplicabil, spre exemplu, pentru studiile de stabilitate, Pentru a-] adapta unor asemenea scopuri modelul trebuie simai mult simplificat. Pentm sistemele cu mumar mare de generatoare este necesari introducerea de ipoteze simplificatoare. Adesea se recurge la neglijarea: 12Y — efectul de transformator (tensiunile induse dey, i y/,) $i — efectul variafiilor de viteza. Astfel ecuafiile masini (1.21), (1.22), (1.26) si (1.27) conduc la: (1.30) (31) (1.32) ecuafiile masini devin: Ly ig t E aL, +l, E,-Uy- Lie . 4.33) I 7 l(E, -£, Ty (E,-£) unde /, este componenta in axa q a tensiunii din spatele reactanfei tranzitorii x, ; Tyy este constanta de timp (gol); E, este f.e.m, proportional cu curentul inductor i ; peste tensiunea proportional’ cu Ey Deoarece in unitifi relative x, =L, (clind frecvenja statoricd este egal CU figs). Se obfine: War —tg ig HE, Veal, Ey =E,-(y-¥) tg 134) Pentru analiza fenomenelor rapide (de durati redusi comparativ cu 7) modelul masinii este adesea simplificat presupunand constant (pe toat durata studiului). Aceast& ipotez’ 13elimina unica ecuatie diferenfialA clectrica a masini (ultima ecuatie din (1.34)). Daca se neglijeaz4 anizotropia masinii dupa in raport cu cele doud axe, presupundnd c& x‘, = x’, modelul masini se poate simplifica si mai mult. Astfel se presupune ci fluxul de cuplaj riiméne constant. Cu aceste aproximafii tensiunea din spatele impedanfei tranzitorii, R,+j-x,, ramane constant’, Circuitul echivalent care rezulta este prezentat in Figura 1.2.a Tensiunea la bornele maginii este reprezentat prin fazorul: (R+ax)d (35) ‘unde, pentru simplificare, s-au introdus notatiile R=R, si X =x; ©) tranzitorie (x' = x4 = x,) 4) stafionar’ (x= Figura 1.2: Scheme echivalente pentru un generator sincron féré anizotropie (x, = ¥,) ‘Schema echivalenti de principiu din Figura 1.2.a poate fi reluati pent diferite orizonturi de timp modificdnd exclusiv anumifi parametri (Le.m. si reactanfa masinii) - Figura 1.2.6 ... d Modelele subtranzitoriu si tranzitoriu presupun constante fluxurile de cuplaj rotorice iar cel de regim permanent corespunde curent de sarcind constant. Toate aceste modele neglijeaza anizotropia masinii (pentru a simplifica la maximum modelul). Oricum in regim tranzitoriu (de exempiu cel declangat de producerea unui scurtcircuit) ipoteza este inca si mai aproape de realitate decét in regim permanent. Astfel, 1a scurtcircuit rezistenfa circuitului de sarcind al generatorului scade la o valoare neglijabilé. De aceea curentul statoric este aproape in cuadraturi cu tensiunea (in urma acesteia). in consecinfii, la scurtcircuit valoarea reactanjei maginii este preponderent in axa directi (d). Pe durata unui scurteircuit componenta alternativa a curentului scade de la o valoare initial (imediat dupa producerea scurtcircuitului) foarte mare la valoarea de regim stationar (de 3...7 ori mai mic). Aceasti evolujie de explicd prin modificarea reactanfei masinii sub efectul reactiei indusului. Imediat inainte de producerea scurtcitcuitului statorul si roforul sunt cuplate de un flux in axa directé datorat: ¥ exclusiv f:m.m_ rotoricd daca anterior scurtcircuitului generatorul functiona in got, ¥ fmm. rotorice $i statorice dack inainte de producerea scurtcircuitalui generatoral era in sarcind (infigurarile statorice erau parcurse de curen{i nenuli). “uLa scuncircuit curentii statorici cresc dramatic, Fluxul de cuplaj stator - rotor mi se poate modifica in salt (datorité curenfilor turbionari rotorici si din infagnrarile de amortizare, care se opun). Deoarece in primul moment nici o reactie de indus nu se opune f.m.m. statorice, reactanfa rotoricd este neglijabilé. Prin urmare reactanfa initialA este foarte redusi (comparabilé cu reactana de scAptiri, X,). Pe miisuri ce curentii turbionari din inftigurarea de amortizare si eventual din inductor scad, reacfia indusului creste. Aceast& reactie, produsi de un curent aproape pur reactiv are efect predominant demagnetizant si reactanfa maginii creste citre reactanfa sincronA in axa direct Ficdnd o analogie intre infigurdrile de cimp + de amortizare si secundarul uni transformator, al cdrui primar este inffigurarea statoric’, se poate dezvolta 0 analiza calitativa a evolufici tranzitori a reactanjei masinii sincrone. in regim permanent normal de functionare nu se manifest efectul de transformator intre inffigurarile statorica si rotoricA deoarece cele dou’ cAmpuri rotesc sincron (la viteza de sincronism). Cazul este similar cu cel al unui transformator in gol. {n aceste condifii masina este descrisd de reactanta sincrond, X, in timpul scustcircuitului rotorul nu se mai invarteste sincron cu cAmpul invartitor statoric gi apare efectul de transformator. Inductorul si infaiguririle de amortizare sunt ca dowd secundare in scurtcircuit. Circuitul echivalent, in aceste conditii, vAzut din stator, est prezentat in Figura 1.3.a. Neglijand rezistenjele, se obfine reactanta echivalent, denumiti reactanf4 subtranzitorie in axa d (la scurtcircuit): (1.36) ‘Daca, in modelul din Figura 1.3, se introduce si rezistenja infaguririlor de amortizare, R, , se poate obfine constanta de timp subtranzitorie in axa d (la scurtcircuit) (37) in relafia precedent& reactanfele sunt exprimate in unitii relative, ele sunt egale cu inductivitafile corespunzitoare. Xe Xr Xe “mm e . Xp 3 Xx 3X Xp 3 Xx Xap . a — a) subtranzitorie b) tramitorie ©) sincrond Gregim permanent) Figura 1.3: Circuite echivalente ale masinii sincrone, corespunzatoare diferitelor intervale de studiu 15Deoarece, in general circuitul de amortizare are o rezisten{4 considerabild, constanta de timp subtranzitoric este foarte micd (tipic 0,035 s). De accea componenta subtranzitoric se amortizeaz4 rapid si ramura corespunzitoare infiguriri de amortizare din Figura 1.3.a dispare, obfindndu-se echivalentul din Figura 1.3.b, c&ruia fi corespunde reactanta tranzitorie fu axa d (la scurtcireuit): m=, or (1.38) Kn Xe Dac& in echivalentul din Figura 1.3.b se introduce rezistenfa inductorului, R,, se poate calcula constanta de timp tranzitorie in axa d (la scuntircuit): (1,39) Constanta de timp care caracterizeazA amortizarea cu statoral in gol este cunoscuti drept constanti de timp tranzitorie in axa d in gol (folositS in (1.26) si (1.27): (40) intre 7; si Tiy se stabileste relata: Xs Tip day Xe {in finalul evolufici tranzitorii viteza rotorului redevine sincrond, efectul de transformator (stator - rotor) dispare si circuitul echivalent se prezint’ ca in Figura 1.3.c. Reactanja corespunzatoare este reactanfa sincrond in axa d: my 2X,+Xy (a2) Similar se pot identifica reactanjele si constantele de timp in cealalti axa (q). Valorile objinute (2 x, si x,) se folosesc pentra scurtcircuite avand factor de putere redus si pentm care reacfia indusului nu este exclusiv in axa d. Valorile tipice ale parametrilor evocafi ai masinii sincrone sunt prezentate in Tabelul 1.1 ‘Tabelul 1.1: Valorile tipice ale reactantelor si constantelor de timp ale maginilor sincrone [6] Turbogeneratoare 10...23 1,0...2,3 O15 ..0.4 0,3... 1,0 0,12... 0,25 0,12 .., 0,25 Reactan(e tranzitorii Reactanfe subtranzitorii 16Parametru idrogeneratoare | Turbogenerato: (Césitaine de timp tramchodil Teo s 15 ...9,0 3,0... 10,0 Ty 8 0,5 ...2.0 Tae 5 0.01 ...0,05 0,02 ...0,05 Constante de timp subtranzitorii “ a —— mn ne T | S| 0,01...0,09 0,02..0,05 Reactanfa de sc&pari statoricd 0,1... 0,2 0,1... 0,2 Rezistenfa statoricd 0,002 ... 0,02 0,0015 ... 0,005 1.1.6 CAPACITATEA DE INCARCARE CU PUTERE REACTIVA Una dintre caracteristicile functionale care trebuie avute in vedere la utilizarea generatoarelor sincrone este capacitatea de incdrcare cu putere reactiva si de aici limitiiri in inc&rcarea cu putere activi (deoarece puterea aparenti este cea care defineste limita de functionare a masini), Aspectul este important att pentru exploatarea maginii in regim stationar (atunci cénd este folositi pentru.reglarea tensiunii prin injecjie de reactiv - § 3), dar mai ales in studiile de stabilitate (a sincronismului si a tensiunii). Generatoarele sincrone sunt proiectate pentm o anumitd putere aparenta la un anumit factor de putere (in general 0,85 6... 0,9 inductiv). Puterea activi este limitati de capacitatea turbine’ fa 0 valoare sub puterea aparenta (putere aparenti x factor de putere). La réndul ei, puterea reactiva ‘pe care 0 poate asigura generatonil sincron este limitata de trei considerente: + limita curenfilor statorici; ‘limita curentului de excitatie; Q Bundt ‘© limita termicd a capetelor de infaigurari, Limita curentilor statorici Curengii statorici produc pierderi Joule (R-7?) care trebuie evacuate pentru a evita ca temperatura infiguririlor si creasci peste valoarea corespunzitoare clasei de izolajic. AceastA precautie defineste o limit asupra puterii aparente (cSreia fi corespund curenfii statorici). subexcitat supraexcitat Daca se noteazd cu Sp, aceasta putere aparentd, ca defineste un somicere de raz Sra in planul P - Q (Celdlalt semicere corespunde motorului sincron) dupa cum se observa in Figura 1.4. Limita curentului de excitatic Limita de evacuare a cildurii produse prin efect Joule de curentul inductor stabileste 0 a doua restricfie asupra incdrciri generatorului sincron. Pentru a identifica locul geometric definit de aveasti limita se neglijeazi anizotropia masinii (se consider’ X,=X,=X,). Schemei echivalente din Figura 1.2.a ii corespunde diagrama fazoriald din Figura 1.5. Exprimand t.e.m. in funcfie de curentul de excitafic, se objin urmiitoarele relafii pentru puteri: Figura 1.4: Limita curenjilor statorici 743) (1.44) Figura 1.5: Diagrama fazoriala a modetutui simpliftcat de masindt sincrona Ecnatiife (1.43) si (1.44) descrin un cere de razi (X,/X,)-Usi,, avand centrul pe axa imaginari, in punctul de coordonate (0,-U7/X,), dupa cum se observa in Figura 1.6. Pemtn orice masini corect proiectaté punctul de intersectie intre cele dowd cercuri este cel corespunzitor regimului de funcjionare nominal (puterea apareni’ nominala si factorul de putere nominal). Limita termici a zonelor frontale incalzirea localizat4 a zonelor frontale limiteazA capacitatea de incdrcare a ‘maginii sincrone in regim subexcitat. Fiuxul de scipiri al capetelor de bobind iese / intr perpendicular pe muchiile frontal statorice, cea ce produce curen{i turbionari in tole si 0 incdlzire localizati in zona capetelor de bobing (Figura 1.7). Limita curentulut rotoric Punct de functionare nominal Figura 1.6: Limitele curentului rotoric in regim supraexcitat (curent de excitatie ridicat) inelul de siguranff este saturat si fluxul de sc&plri este redus. in regim subexcitat (curent de excitatie redus) inclul de siguranta este nesatural gi permite cresterea fluxului de scdpari la marginea statorului [7] in plus, in regim subexcitat fluxul produs de curengii statorici se insumeaz4 cu fluxul produs de curentul inductor. Astfel fluxaul capetelor de spire intireste fluxul axial in zona frontala ceea ce provoacd o incdizire care limitea7A sever capacitatea de incdrcare, in special pentru masinile cu poli inecafi, Aceast limitare este ilustratd in Figura 1.8.capi de bobind statorica, inel de siguranja Figura 1.7: Secfiune prin zona frontala a ‘masinit sincrone Limita termica azonei frontale Figura 1.8: LimMta termicd a zonei frontale 1.1.7 CURBELE iN V (MORDEY) Caracterizeazi dependenfa inte curentul de sarcini (statoric) si mia zonelet bra curentul de excitafie (inductor) pentru tensiune de iesire, putere activi constante. Aceste cure sunt prezentate generic in Figura 1.9 pentru tre puteri active. in Figura 1.9 s-a reprezentat cu linii punctate locurile geometrice ale punctelor de functionare avand avelasi factor de putere. Aceste curbe indici modul in care trebuic comandat curentul de excitafie pentra a menfine constant factorul de putere al masinii ‘ Curent de excitatie Cele trei limita ale capacititii de bce ale carers se ig Figura 1.9: Curbele in V ale generatorului sincron Figura 1.9 Curent statoric sau Putere aparentit 191.2, CONSUMATORI in studiile de sistem reprezentarea individual’ a consumatorilor clectrici: + de iluminat (kimpi cu incandescent sau fluorescente); © de incalzire / ricire (instalafii de climatizare); + motoare electrice (asincrone, sinerone);, ‘© instatafii industriale (cuptoare, compresoare, etc.); * samd; este ineficient. La aceasti scari este indispensabilé agregarea consumatorilor. Acestei practici i-an fost dedicate eforturi consistente din partea celor mai reputate institutii: EPRI (patra rapoarte intre 1979 si 1993), CIGRE (raport in 1990), IEEE (raport din 1995). Au fost astfet stabilite clase de consumatori (de exemplu industrial, rezidential, comercial, agricol, ete.) Pentru fiecare clas consumatorul echivalent (agregat) poate fi descris prin factorul de putere, dependenfa puterilor de tensiune si frecvena (P(U,f) si Q(U,f), tipul si caracteristicile consumatorilor mai importanfi inglobafi (de pulere mai mare si care ar putea necesita 0 reprezentare mai detaliat), in aceasti sectiune se analizeazi exclusiv modelele statice ale consumatorilor. Aceste modele redau dependenta puterilor activa si reactiva de tensiune si frecven{a. Cel mai adesea cele dowd dependenje sunt exprimate separat: Pak Uf! (1.45) Q= unde k, si Kg sunt constante dependente de valorile nominale ale puterilor, tensiunii $i frecvenfei, Pentru funcfionarea in regim permanent la freevenja nominalA este uzual ca cele dou’ puteri si fie caracterizate cu: US (1.46) 47 (1.48) unde indicele 0 desemneaz valoarea inifialé sau cea de referinfi (cel mai adesea valoarea nominal) Sarcinile statice sunt afectate putin de modific&rile de frecvenfi, cea ce poate fi pus in evidenfi cum, =n, =0. Dac se doreste modelarea sarcinilor prin impedanje constante, in dependenfa de tensiune trebuie folosifi exponenfii my = =2 O modelare mai precisi este deosebit de importanta in special pentru consumatorii sensibili ta variatiile de tensiune. Figura 1.10 prezinté caracteristicile (putere si cutent) pentru cele trei tipuri de modele adoptabile: # putere constant; © curent constant; © impedany’ constants, 20Diferite analize efectuate pe acest subiect propun valori ale cocficienfilor in raport de tipal (clasa) sarcinii (Tabelul 1.2) sau natura consumatorului (Tabelul .3). ‘Tabelul 1.1: Exponenfii din relapile (1.45) si (1.46) in funcfie de clasa consumatorului [6] ip consumator my m, hy ay Complex 06 ...15 0,7. 1,2 06...0 Toad Casnic 05 1,0... 15 0,7 10...14 Comercial 0,185 12 0,488 117 Industrial - 07.015 - eed ‘Tabelul 1.2: Exponenfii din relatiile (1.45) si (1.46) in functie de natura consumatorului [8] ‘Tip consumator my ay my ™ Lampi cu incandescen{i 1,6 0 0 0 LAmpi fluorescente 2 3.0 -10 28 incalzire electrici 2,0 0 0 0 Motoare cu inducfie la 02 16 15 0,3 Jjumetate din sarcina nominal Motoare cu inductie la sarcing 0,1 06 28 18 nominal Cuptor eu are 19 21 05 0 Fabric de ahuminiu 18 22 0,3 0,6 Caracteristicile din Tabelul 1.3 pot fi agregate pentru a constmi caracteristicile agregate ale consumatorilor racordafi in fiecare nod. Spre exemplu, pentru un grup de n consumatori de puleri individuale P, coeficien(ii caracteristicilor agregate se determing cu: SmF, (1.49) (1.50) asy anPpa = (1.52) Un alt model , larg utilizat, propus ca altemativa 1a modelele precedente avanseaz’i dependenfe de tip polinomial aval nf Jen{e}| asy coal (efx (eo vs Acest model este cunoscut ca model ZAP deoarece pondereazii (prin coeficienfii p,.s, 41.3) caracteristicile unei reprezentéri prin impedanfi constant (Z), curent constant (I) gi putere constanti (P). Dac& parametrii my si ny sunt subunitari (exemplu: motoare) pot apiirea probleme de Teprezentare Ia tensiuni scizute, deoarece la scdderea tensiunii curentul modelat de (1.53) gi (1.54) mu scade corespunzittor. In cazul extrem (teoretic) in care tensiunea ar scidea la zero, consumatorul ar continua s& absoarbi un curent nenul, ceea ce este nerealist pentru un model static (nedinamic). Accasta arat limitele modelului: nu este riguros decat in jurul tensiunii nominale (cind tensiunea este controlati si menjinuté intro plaj’ admis stransd: +5%). La teusiuni scdzute pot apirea erori inacceptabile de reprezentare a curenfilor si fazelor. Dac modelul este folosit in procedui iterative convergenfa poate fi serios afectata Pentru a evita aceste inconveniente, la tenstunt scitzute (spre exemplu sun 0.8 wr.) este preferabila reprezentarea consumatorilor prin impedanje constante. Parametrii fundamentali ai ‘modelului compus din ecuatiile (1.47) si (1.48) sunt exponentii a si 6. Valoarea caracterizeaza tipul de model: * O penta putere constants; © Lpentri curent constant; © 2 pentru impedangi constant, Pentru sarcini compozite valorile lor se stabilesc in funcfie de caracteristicile agregate componentelor. » Modelul ZIP exprimA caracterizeazd dependenja puterilor de tensiune. Dependenta de freevenf4 poate fi exprimatd prin multiplicarea cu un factor liniar dependent de frecvenfii a dependentelor de tensiune: © exponential in (1.47) si (1.48) ra Z) boty-a) (155)o-0(2) W+ky-af) (1.56) 0 ‘© sau polinomiala pentru ZIP — relatiile (1.53) gi (1.54)) roaln(E} on(g)en} enya «.s7) Q -a rea $45 {Fear -af) (1.58) unde Af = —f, este abaterea de frecvenfa ( /; frecventa de consemn / nominala). 1.3. COMPONENTE ALE RETELELOR ELECTRICE Dintr-o perspectiva topological, refelele electrice, atdt cele de transport cat si cele de distributie, reprezint§ ansambluri de laturi si noduri. Laturile sunt materializate de linii electrice (Geriene gi in cablu) gi transformatoare electrice. Nodurile sunt sistemele de bare ale statiilor si posturilor de transformare. Intre rejelele de transport si cele de distributic existi diferenfe semnificative de topologie (ele de transport fiind buclate iar cele de distribuie radiale), constructive, de echipament si de fenomenologie. Daind la o parte elementele care le deosebesc, ele pot fi caracterizate unitar prin modele matriceale construite pe baza modelelor individuale ale elementelor componente, {in aceasta sectiune, dup o succint4 trecere in revist4 a modeletor de linii si transformatoare elecirice, se prezint modul de construire a matricelor de refea, baza modelelor in puteri folosite in studiile de sistem (electroenergetic). : 13.1 MODELE DE LINI ELECTRICE Liniile clectrice sunt caracterizate prin parametti © longitudinali (rezistenga si inductanga) si © tansversali: conductanf’ (pierderi corona pentru LEA de fT sau pierderi in dielectric pentra LEC) gi susceptant (capacitiva). Cu cat lungimea liniei creste, cu att tendinja de supravoltare in gol si la sarcini reduse cregte. Fenomenul (efect Feranti) vizeazi functionarea gi deci modelarea liniilor de transport (in reelele de distributic tensiunile nominale gi lungimile liniilor sunt mult mai reduse). {in raport cu acest fenomen se utilizeaz modele (in general scheme echivalente® in IT si T) stabilite in raport de ungimea liniei*: pentru linii scurte (L< 80 km), de tungime medie (80km < 5 Rita $i posibiltatea, utilizdrit de scheme echivalente in T”insé acestea au decavantajul asimetriei (nu le corespund cuadripolt reciproctsimerici). 3L <250 km) si lungi (L > 250 km). Aceste limite sunt concordante cu constatirile functionale — Figura 1.10 (curba St. Clair). Modele de linii seurte in acest caz, parametrii transversali sunt neglijati. Linia poate fi reprezentat’ monofilar printr-o latur longitudinala (circuit R-L serie) in planul tensiunii nominale a liniei, asa cum se observa in Figura 1.11. Parametrii R si L capacttate de transport se objin prin inmulfirea parametrilor [9%] din puterea natural specifici (corespunzatori) cu hungimea liniei, adicd: R=r-l, X=x-1, 3 | Neglijand parametrii transversali, Ne | ccurentii la capetele liniei sunt egali rei \3 (1.59) (E | timitariimpuse de iar tensiuna la iepirea line se exprimtcu: 15 i omen Zh (1.60) gl = | Cuadripolul echivalent (Figura 1.12), i ary ate: vverificd ecuatia lungime linie [2] fd 3) ral (161) Figura 1.10: Curba St. Clair coeficienti fiind: A=D=1 B + JX (1.62) c=0 Alternativ la.(1.61) se poate sctie modelu! nodal (dependenja curenti nodali — tensiuni nodale): (RHE THE] (1.63) LY (-X LI este admitanja longitudinald a liniei. (1.64) Figura 1.11: Schema echivalenttt Figura 1.12: Cuadripolul echivalent a liniilor scurte Pragurile indicate care definese lungimea liniei, corespund nei frecvenje nominale de 50k: $i corespund respectiv la 80km = 2/75 si 250km= 1/2, unde A.este hangimea de unda la 50Hz, adic’ 6000km). 24‘Modele de linii de lungime medie Pe masuri ce lungimea linici creste curenfii transversali capacitivi devin semnificativi. Pentru modelarea acestora este necesari includerea in model a capacitatilor transversale, Aceste linii cu Iungime sub 250 km, pot fi reprezentate prin scheme cchivalente cu parametrii Concentrafi, in T, [1 sau I’. Sunt preferate schemele in I], Figura 1.13, sau T, Figura 1.14, simetrice (cu jumftate din admitanta transversald la capitul dinspre sursa si cealalta jumtate la ccapiitul de iesire), deoarece permit dezvoltarea de cuadripoli echivalenti. 4 Bs foal] tse on] | Figura 1.13: Schema in T Figura 1.14: Schema in IT Parametri cuadripolului echivalent sunt; © pentru schema‘in T: >; B= x Oe (1.65) © pentru schema tn 11 f= EE 5 By =Z 5 CoH (1.66) Se observa ca in ambele versiuni cuadripolii sunt simetrici: A=D (1.67) gi reciproci: AD-B (168) Marimile de iesire ale liniei se exprim in raport cu cele de intrare cu: ral 1.69) U,)_[ RB -B)| Lye Aylh Ecuafia matriceala nodald pentru schema in ITeste ($+ 3 AE 2 do) RX fy 1 R+iX (1.70) Modele de linii lungi La liniile de Iungime mare curenfii la intrarea gi iesirea liniei mu sunt egali (intensitatea curentului transportat nu este acceasi in orice sectiune a liniei). Tensiunea si curentul in acest caz ‘variazA in raport cu timpul si cu pozitia fat de capatul liniei (dependenfe simnsoidale). Pentru a ‘pone in evidenf& asemenea variafii modelul include ecuafii cu derivate partiale.Un asemenea model se poate reduce 1a o schema echivalent4 in T, II (aseméndtoare cu cele din Figurile 1.13 si 1.14. in Figura 1.15 se ¢xemplifica schema in IJ, pentru care ecuafia nodala (de aceastd data in impedanfe) este: (L71) a7) (2.73) Coeficienfii k, si k, sunt cunoscufi drept coeficien}ii Kennelly. Dactt din seriile functiilor hiperbolice se rejin- doar primii tei termeni, asa cum a propus Weedy [1], & si k, se calculeaza cu: (74) 75) Figura 1.15: Schema echivalenta in Ta unei Pentm linii-cu Iungimea sub 500 km, fini lungi aproximatia (1.74), (1.75) introduce erori sub 12%, 1.3.2, MODELE DE TRANSFORMATOARE ELECTRICE ‘Transformatoarele electrice folosite in refelele electrice pentru adaptarea tensiunii la valorile transportului / distribute / utilizarii energiei electrice sunt de 0 mare diversitate. Majoritatea transformatoarelor de putete folosite in refelele clectrice sunt prevazute cu prize de regiaj (in gol sau in sarcind) pentru a putea fi folosite la reglarea tensiunii si /prin controlul circulafiei de putere reactiva Cind raportul de transformare este redus se folosesc autotransformatoare. Transmifand 0 parte din energie galvanic si o parte prin inductie, la aceste transformatoare, cel mai adesea in conexiune stea cu neutrul legat la pamiint, se sacrificd izolarea galvanica® dintre cele dow’ zone 5 Pentru cd acest ip de transformatoare sunt foarte permisive, in scopul reducertt perturbattlor stn special a dezeckilibrelor si armonicilor triple aceste transformatoare sunt previzute cu 0 a treia infdgurare conectaté in triunghi. Adesea, pe barele acestei a treia infigurare se previd si elemente de compensare (bobine sau condensatoare). 26de rejea pe care le leagi pentru a reduce gabaritul si costul echipamentului, pentru a creste eficienta si pentru a usura reglajul de tensiune. in refele de transport, puternic buclate, doudi sau mai multe transformatoare se pot regasi in aceeagi buck’. in acest caz reglajul de tensiune este restricfionat de necesitatea de a asigura ccondifille de funcjionare in ,pscudoparale!” intre ramurile buclei (exemplu in Figura 1.16). Aceastt precaufie eviti circulatia de putere reactiva in buclé. Pe de alti parte, daca (unele dintre) transformatoare permit gi realizarea unui reglaj transversal, se poate controla circulafia de putere activa in bucld (transferul de putere reactiva intre refele). TO) Say TW) sgev TAA ] AY nov é 2150" 20KV ~Z-150" Ly i _ ee — © cise nes reunyco4scoy > Ly oe = _____220kV — | XS LE mag 1, N51) TK & C ~ av GDS) 10kV Figura 1.16: Transformatoare in bucla (produsul rapoartelor de transformare unitar) in scopul identificarii unui model suficient de general pentm a fi integrat intr-un model matriceal global, in aceastt analiza, ca gi pent Tinileelectrce, se scot in evidenja elementele comune acestor transformatoare. 1.3.2.1 Modele de transformatoare cu doui tnfisuriiri acd transformatorul (sau antotransformatonil) permite exclusiv reglajul longitudinal® atunci el poate fi caracterizat simplificat printrun raport de transformare real, 1:N si o admitanta ¥y,, longitudinald (de scurtcircuit y,, ), cain Figura 1.17.a, IN & Emil ~T i + + Figura 1.17: a) Transformator monofazat b) Schema echivalenta tn a transformatorului monofazat 5 Spre deasebire de un transformator de reglaj longitudinal, un transformator cu reglaj longo-transversal trebuie caracterizat printr-wn raport de transformare complex I: =1:NZp, unde @ modeleasa reglajul ‘ransversal (defazajul introdus) 2Circuitul san echivalent, reprezentat in Figura 1.17.b, este descris de ansamblul de ccuatii: (1.76) (77) (1.78) (1.79) (1.80) Daca se doreste considerarea pierderilor in miez si a curentului de magnetizare, se poate introduce in nodul i parametmu corespunzitor, y, , dupa cum se obscrva in Figura 1.18. Figura 1.18: Schema echivalenta in sa transformatorului monofazat cu considerarea arametrilor transversali Modelului din Figura 1.18, i se poate scrie asocia ecuajia matriceala nodald: Ya IF wt ter | fle Mer tl") te 2a |e ‘ NN? Pentru transformatoarele cu reglaj longo-tranversal raportul de transformare devine complex. Conform aceleiasi proceduri (ecuafiile (1.76) ... (1.79), dar cu N-»N=NZp) se obfine modelul nodal cu ramuri transversala inclust (corespondentul modelului (1.81); da N ye i ] (1.82) oa EyTrebuie remarcat c& pentru transformatoarele trifazate raportul de transformare este dependent de grupa de conexiuni, Astfel, deoarece raportul de transformare reflect raportul {ntre mirimile corespondente (ex.: tensiuni de fazd) primare i secundare, atunci cind una dintre infagurari este in conectatd in stea iar cealalts in triunghi, raportul de numerelor de spire trebuie Corectat cu un factor V3 , iar faza marimilor pe partea infisuririi conectate in triunghi trebuie corectatd cu (n x 30)°, unde n este indicele orar al grupei de conexiuni. in Figura 1.19 se prezinta schemele echivalente'de secvenfé (direct, invers& si homopolara) pentru un transformator cu grupa de conexiuni Y,d5. Ecuafiile matriceale terminale ale schemelor echivalente de secvenfi din Figura 1.19 sunt: wile [olea] (1.83) » Wes Be = of ay) gen seeventa directs : ; . re ge a) 2 [fz upeis secventés homopolardt Figura 1.19: Schemele echivatente de secvenjat pentru un transformator trifazat cu grup de conextunt Y,aS y © x wif ue Hate] as NN? 17_Ty 0) [u Fel ol oe ae 1.3.2.2 Modele de transformatoare cu trei inffigurari Figura 1.20 prezintd o reprezentare schematic’ a unui transformator cu trei infagurdri, in car ramura transversal este omisi (ca se introduce de aceeasi manieri ca si pentru transformatoarele cu doua inffisuréri), Punctul comun al stelei este fictiv si in consecin{a nelegat Ja neutral sistemului. 29LN, s Figura 1.20: Schema de principiu a transformatoarelor cx trei inféigurdri Cele trei inftsuriri au puteri nominale diferite (in functie de transferul de putere intre infisurdsi previzut la proiectare). Cu toate acestea, daci se dezvolté modelul in unitifi relative, parametri in unitifi relative trebuie exprimafi in raport cu baze care folosesc aceeagi putere. Rezultatele probelor de scurtcireuit penta perechile de infiguriri permit conduc Ja impedanjele intre perechile de borne: primar - secundar (Z.,, ), primar - terfiar (Z,,) si secundar - terfiar (Z.,). Stiind c&: +Z, (1.86) +Z, (187) +2: (1.88) (1.89) (1.90) as) Pentru transformatoare mari Z, poate avea valori reduse sau poate fi chiar negativa. Se observa ci un transformator cu trei infisuriri poate fi redus la un ansambiu de dowd transformatoare cu doui infisuriri si o impedan{8, conectate in stea (ca in Figura 1.20) sau in triunghi si al c&ror model este analizat in § 1.3.2.1. 1.4 MODELE GLOBALE DE RETEA Pentru ficcare dintre componentele de refea analizate in § 1.3 an fost puse in evidenj’ modelele nodale corespunzitoare. Exprimand dependenja intre tensiunile gi curenfii nodali, aceste modele sunt de tip echivalent terminal, deoarece pun in corespondenf marimile de intrare 30— iesire, folosind pentru aceasta volummil minim de informafii topologice si parametrice, recurgand uneori la echivalenti”. Plecfind de la o asemenea reprezentare uniform, modelele componentelor de refea se integreaza intr-un mode! multiport global: matricea admitanjelor nodale, {¥.,.1] in (1.92), sau matricea impedanjelor nodale, [Z,.4] in (1.93): ace] = Loa } ML nos) G92) Weal =[Zval Loved (1.93) 1.4.1 FORMULAREA iN MARIMI NODALE Se consider’ 0 refea cu (n+1), dintre care unul este nodul de referinjé, marcat ca nod 0. Fiecare nod, ‘impreund cu nodul 0, formeazA cfte un port. Ca urmare, ‘in total sunt n porturi, Fiechri port i se asociazi un sens de referini’: curentul si tensiunea se asociazi dupa regula de la generator (refeaua se consider pasiva), iar tensiunea este pozitiva daci potentialul nodalui este superior celui al nodului 0 (Figura 1.21). Acest multiport poate fi caracterizat prin modelele nodale (1.92) sau (1.93). Spre exemplu,. pentru o refea cu 3+1(nodul de refering’) noduri, aceste ecuafii devin: =Yu Figura 1.21: Reprezentarea (94) rrezelet n-port, in metrimi nodale ‘Lthahthels ‘Lt2uyL+Znls (1.95) 1) +Z-l, +Z‘ly 1.4.2 IMPEDANTE NODALE acti in nodul 1 se injecteaz4 curentul Z, iar celelalte noduri sunt l4sate in gol. Impedanfele Z,,@=1,2,3) se calculeazi pe baza tensiunilor fat de nodul 0 ale celorlalte noduri, U,,@=1,2,3) ou: Z U, =, G=1,2,3) 1.96) Tod=h23 2.96) ‘Similar se obfin parametrii celorlalte coloane ale lui [Z,,,] , exciliind succesiv fiecare nod cu un curent cunoscut si Lisindu-le in gol pe toate celelalte, Din perspectiva acestei proceduri, termeml de parametri de mers in gol este pe deplin justificat. 7 Bsemplu: cazul modelului cu parametrt concentraji / schema in IT Figura 1.15, folosind coeficienyit Kemely (elafile (1.72) .. (1.75). 311.4.3 ADMITANTE NODALE S& presupunem c’ in nodul 1 se aplica 0 tensiune {, (fafi de nodul 0) $i celetalte nodari se scurtcireuite7i la nodul 0, Misurind tofi curenfii nodali J,,(/=1,2,3), parametrii Yn @=1,2,3) se calouleazd cu: 7=1,2,3) sn Ceilalfi parametti se calculeazA analog. si in acest caz se remarc denumirea justificata de admitanfe de scurteircuit. 1.4.4 FORMAREA MATRICEI ADMITANTELOR NODALE, Pentru o refea pasiva, relajia mauriceal’ intre curenfi si tensiunile Laturilor este: Wal =ly,, Waal (1.98) ‘CAderea de tensiune pe laturi poate fi exprimati in functic de tensiunile nodale (la capetcle Taturii) cu: Wa 1=TAP pa (1.99) unde [4] este matricea de incidenfi laturi - noduri. Acesta este o matrice de dimensiuni 7x/ (n ‘numairul de laturi si! mumrul de noduri) care are ca elemente: * (a), = +1 cénd latura de pe coloana j este incident in nodul ce defineste linia i gi latura "paraseste” nodul; © @,),=~=1 cdind latura de pe coloana j este incident in nodul ce defineste linia i gi Jatura “intrs" in nod; © (@,),=0 cAnd latura de pe coloana j mu este incident in nodul ce defineste linia i, O relatie similari cu (1.99) se poate scrie i pentru legatura intre curenfii de latura i nodali {A} Wise] = Leo] (1.100) inlocuind (1.99) in (1.98) se obfine: Wad =1IAY Waa) (10D Multiplicdnd (1.101) la stéinga cu {4] si folosind (1.100) se giseste: [Loa l= ALL LAT (1.102) SSE awa] unde (Y1=[4}-(y) [47 (1.103) este matricea admitanjelor nodale din (1.92). Relafia (1.103) sugereaz modalitatea de a construi direct gi rapid matricea [4]. Admitanfa "proprie” a unui nod oarecare, i , reprezinti suma admitanfelor tuturor laturilor # Gntre doud noduri active sau intre un nod activ si, incidente in nodul i : 32x = 225, (1.104), Admitanfa "reciproci” intre nodul 1 si nodul j este objinutt prin schimbarea semnului admitanjei echivalente a ansamblului de laturi incidente in nodurite 7 si_j . Pentru refelele reale, iritre dou& noduri nu se afl decit o singura linie (eventual dublu circuit), san dowd linii in paralel. Daca y,,reprezintd admitanga liniei sau a ansamblului paralel de liniiintre nodurile # si J, stun: y (1.105) 0 ‘Dupii cum s-a vazut in §1.3.2, pentru transformatoarele defazoare (exemplu cele care dispun si de reglaj transversal) nu exist schemé echivalent& (simpla) in TI, Dac nodurile sunt indiciate cain Figura 1.18, acestea se introduc in {Y.,,] dupa cum urmeaz: + adiugind y, +y,, la suma care defineste ¥.,; © adéugind {2 In suma care defineste ¥,; © introducand Y., Yah, su, daca mai sunt alte tm inte nodules gif, aiid Ja suma care defineste Y,.; © introducind ¥, = ty sau, daca mai sunt si alte laturi intre nodurile i i k, adaugind ty, la suma care defineste Y , in lipsa cuplajelor mutuale intre elementele care materializcazA laturile de refea, matricea [¥.,.] poate fi completat’ direct, prin "inspectarea” refelei (avantaj care face ca matricea [¥ 44] sii fie folosita ori de cdte ori este posibil). Un alt avantaj al acestei matrice este c include un mumar tn general redus de elemente rnenule. Caracterul spart (rar) al acestei matrice este 0 consecinfi a faptului of intr-o refea real fiecare nod este legat cu foarte putine noduri (in general nu mai mult de doua sau trei). Aceasta face ca pe fiecare linie sau coloant a ini [Y.,,,] si se afle cel mult trei sau patru elemente emule" Daca rejeaua m confine transformatoare cu reglaj transversal, iar parametrii sunt exprimafi {in unitati relative la baze locale, matricea [Y.,,] este simetricd. in refelele cu cuplaj mutuale intre elementele primare, daca influenta cuplajului mi este resorbit{ in parametrii proprii (ci se exprima prin admitanfe), construirea lui [¥,,,] prin “inspectie" ma mai este posibila. Ea se objine in urma aplicarii relafiei (4.103). 8 Avesta constituie 0 caracteristicé general si nu o regulé. Nu este exclus ca in buclate un nod si fie egat cu mai mult de dowd sau trei nodurt. 33Figura 1.22: Retea cu trei noduri Pentru refeaua din Figura 1.22, relajia (1.98) se scrie: i] [2p “ b Xs Ya ib Yn % = 2 Q 1.106 hy Yun Xe . , is Ys Js. Ys] LY “Lo -¥5 (1.107) Ya ths tYn Eliminarea nodurilor in matricea admitanfelor nodale {in anumite situayii (exemplu: echivalengi de sistem), este utila reducerea dimensiunii ecuatici matriceale (1.91), Pentru a analiza modul in care se poate face acest Iucru, s4 presupunem c& vectorii mArimilor nodale de stare sunt ordonafi aga inciit primele lor m componente si corespunda nodurilor ce se doreste a fi refinnte, adica: Cae etl (2.108) Si Waa | (2.109) Bouatia (144) = [Eausl-(Z,u1] 8 poate dezvolta in doua blocuri sub forma: Coody] = Wa} odin] + Za] WCaaatsy] (1.110) Croat] = Wel WCratiny] + Lo) Wreacey) quay 34Sa presupunem cé nu se doreste eliminarea de noduri in care sunt conectate surse. in acest caz pentma nodurile eliminate [/,.4¢»)]={0] . Prin inlocuirea in (1.110) a expresiei lui (U.,ory] + obfinutd din (1.111), se obfine: [ratim 1 = (4) -Wa) oT" He D Maem) (1.112) Eliminarea nodurilor se poate face insa gi succesiv (nod cu nod). Pentru exemplificare, se sorie desfigurat matricea admitanfclor nodale gi se indiciazat dupa cum urmeaza: Yn | Em Dal= i] i i (1.113) apa Yin aLEn Lm | Nodul a cirui climinare se doreste trebuie dispus pe ultima pozifie in (Z,.}. in (1.113) acesta are indicele 7. Prin climinarea ultimei linii gi coloane, elementele matricei rimase se caleuleaza cu: Yinsa" Fase ee ET qua) Lyne Aceastd operafiune se reia pind la eliminarea tuturor nodutilor nedorit. 14.5 CONSTRUCTIA DIRECTA A MATRICET [Z,,.] [Z,.1] se poate dezvolta prin tehnici matticeale bazate pe teoria grafurilor [9], se poate obfine prin inversarea Iui (Y,.4] Sau Se poate constmi direct. Constructia direct& recurge la principii diakoptice, folosind un algoritm conceput inifial pentra modificarea [Zj..] prin adiugarea de laturi. [10]. Se pot diferenfia patru cazuri tip de adaugare a unei laturi de impedanj Z, la 0 refea pentru care matricea admitanfelor nodale, inainte de addugarea laturii, va fi desemmatd ca [Zz.0g] (originard). Aceasta din urm& matrice este de dimensiuni nxn in calculele ce urmeazi, noduri deja existente se identifict prin indici din mulfimea {i,j,k}. Laturii care trebuie adugatl i se asociaz indicele p. Aceasta mareste dimensiunile matricei admitanfelor nodale la (n+1) x(n +1) . Cele patra cazuri sunt: Caml 1 Adiugarea unei laturi de impedanta referinfa Presupune addugarea unui nou nod, p, la refeaua existenta (si la matricea corespunzitoare). Cel putin in aceasti faz, nodul suplimentar va fi legat doar de nodul de referind, prin latura de impedany’ Z, . Ulterior se pot adiuga si alte laturiintre nodul psi nodul de refering’ (cazul 3), sau intre nodul p siun alt nod deja existent (cazul 2) intre un nod nou (p) gi cel de 35Injectarea unui curent J, innoul nod p, prin singura latura (de impedanta Z,) incidenta in acesta, conserva componentele originare ale vectorului_tensiumilor —_nodale, Wrodorg!= WW; Uz.» U,V . dupa cum se observa in Figura 1.23. Vectorul tensiunilor nodale pentru refeaua modificati va include © component suplimentard, U,, atasati noduluip. Ca urmare, matricea admitanfelor nodale pentru refeaua modificatd, {2 jrensay}> devine (15) Reteaua originard Figura 1.23: Addugarea unei laturi de impedanza Z, intre un nod now, p. $i nodul de referintet Caml 2 Adiugarea unei taturi de impedantd Z, intre un nod mou (p) si um nod existent (k) Se noteaz cu /, curentul in nodul & inainte de adaugarea laturii, Daca in nout nod, p , se injecteaz4 un curent 1, , acesta va strabate nova laturi, de impedanfi Z, va ajunge in nodul k si se va adiiuga la curentul deja existent J, (Figura 1.24), ‘Suplimentarea cu J, a curentului din nodul k, determind cresterea tensiunii originare a cesta, Ugg OU Zen -Ly Urey tll, (116) unde Z,, este elementul diagonal & af matricei (Zaemeay] ‘Tensiunea nodului p, U., =U. puoay » 8 obfine din cea a nodulti k, Usnoay» Prin adiiugarea ccantititii 36YU pnoay = Liane * Zan *hytZo Ly «yy adica UT, (lig) Se poate constata ci, pent a obfine (Zyygqnae]> trebuic addngath la [Zyogang]0 Tinie suplimentara p cu component: Zu Ze Zu LurZ,y) Pentru ca (Zeeimoas) 88 fic pitraté, mai trebuie adiugati la [Zaz.ng] $i 0 coloan’. Dact [Zaotog] €rA simetric’, aceasti noua coloand se objine prin transpunerea vectorului.linie adugat pentru a constitui linia». Noua coloand di contribufile curentului nodal J, la tensiunile nodale: quis) Figura 1.24: Addugarea unei laturi de impedantat Z, intre un nod nou, p si unul deja existent k in cazul general, introducerea liniei intre un nod nou , p. si unul deja existent, k, presupune completarea matricei [Z pod oye] CW * linia p, ale cArei prime 7 clemente sunt identice cu cele ale linici k dim [Z.4..g], iar la intersecjia cu coloana n +1 se plaseazd elemental Z, +Z,.; # coloana p, ale cArei prime 7 elemente sunt identice cu cele ale coloanei & din [Zyez.nu]> iar la imtersectia cu linia n-+1 se plaseaza elementul Z, +Zy. 37Caml 3 Adiugarea unei laturi de impedanfi Z , intre un nod existent (4) si cel de refering Degi poate parca paradoxal, cel mai simplu mod de a identifica modificSrile determinate in (Zeoimw] Prin addugarea unei noi laturi intre un nod deja existent A si nodul de refering& este unul indirect, care foloseste cam! 2 si consti din adaugarea a don’ taturi, in urmatoarea succesitune: © seadaugi o laturide impedanfS Z,, intre un nod nou p sinodul de referin(s, © se adaug’ o laturd de impedanfa mul’ intre nodul now introdus, p , si pamant, ceea ce face ca U,=0 Circuiml serie format de cele doud laturi constituie 0 cale de impedanfi Z, intre nodul k si pamént, Acest circuit serie este echivalent cu latura care se dorea introdus’ deoarece asigura aceeasi corespondenfd intre tensiunile si curenfii nodali. Dezavantajul aparent al acestei tchnici indirecte este legat de introducerea umui nod suplimentar, p, cea ce duce la cresterea dimensiunii matricei nodale (de la nxn ct eran dimensiunite Ii (Zjuiey]) 1a (a+1)x(n+1)). Dezavantajul este doar aparent intracdt elementele corespunzatoare nodului fictiv pot fi eliminate © atit din vectorii tensiunilor gi curenjilor nodali (componentele U, si I,), ctci U, se cunoaste deja (U,, =0) iar Z, mu intereseazt, deoarece efecnal stu se face simit in nodul k (unde se adund la curentul nodal); ‘¢ ct gi din nona matrice a admitanjelor nodale [Zy,gnsay] (Pentru care nu se mai determin’ clementele: {Z,,,1=12,-...2}, Zaps =b2s-esn} si Zp). Se evitii astfel cresterea dimensiunilor matricei, tratarea unui nod fictiv si un ansamblu de calcule inutile. Daca se noteaz’: © Zivooq @lementul aflat la intersectia liniei ft cu coloana i in matricea Zoedory] $i * Zsyq Clementul similar din matricea intermediar4, [Z.,,.,,] , obfinutd prin adaugarea , unci laturi de impedanji Z,,, intre nodul_p sinodul & Prin aplicarea procedurii evocate: 1. la adiugarea laturii intre nodurile p gi &, se obfine o relatie similars cu (1.119): (1.120) 382. lascurtcircuitarea nodului pin ecuatia (1.120), se introduce U, gy u, .i21) 3. Ja climinarea nodului p din (1.121), se obfine o relafie similar cu (1.111) din § 1.4.4. Se objine o matrice redusi, de dimensiuni nxn, ale carci clemente se caleuleaza cu: (1.122) Hem are | 6 ~ Retea modificata Figura 1.25: Addugarea laturit de impedantaé Z,, intre dowd noduri existente, k si j Curentului care strabate latura nou introdusi, de impedanfi Z,, i se poate asocia un sens anbitrar. Ecuatiile care descriu refeaua modificath se obfin din cele corespunzitoare refelei originare, in care se opereaz4 modificarile constatate in Figura 4.18: © curenfii nodali ai nodurilor & si devin: +L, L (1.123) Lanety = Lyte Ly 1 + noua diferenfé de potenfial intre nodurile k si j este egal cu tensiunea la bomele noii faturi: La moay — Ys naag *. (1.124) Ecuafia matriceala [U yo nosy] = Zot mody |*Unodmoay} S€ Sctie in forma desfasurata: Zoe *Lepoay 1m €{1,2,...0} (1.125) 39Operdnd in (1.125) inlocuirile presupuse de (1.123) se objine: Gr moa = Ze Lr orig * Ze * Le org +1 p)+ Zi Ljoig Lp) € (L2,.-.1} (1.126) 7 Echivalenja ine refeaua originari si cea modificati presupune rispunsuri identice Unnoay = Zmargr?m €1,2,...n} penta excitatii identice Lp naar = Lmergs Mm & {,2,..-n}. Din acest motiv se va renunfa la indicit modi’ si orig . in aceste condifii ecuafia (1.124) se poate Tescrie sub forma: On a. inlocuind in (1.127) tensiunile L/, si U, prin expresiile lor din (1.126) se obtine: 0-2, 21,43 Sy Zan) Lat Zz +Zy~2Z g)-L, (1.128) = (1.129) (1.130) (131) A Comparind (1.131) cu [Ung]=Zactmoay Ileal, 8 constati ci matricea impedantelor nodale a refelei modificate, (Z. eqns] S¢ obtine din cea originara, [Z.pajojg] Prin adaugarea: © unei coloane ale cirui prime » elemente formearii un vector care reprezinta diferenja intre coloanele j si k din [Zyagoq.], iar ultimul element se calculeaz cu (1.130), + unei linii ale cdrei prime » elemente formeazi un vector care reprezint& diferenfa intre liniile 7 $i k din (Zyagqg]- iaF ultinmal element se catculeazi cu (1.130) Dintr-o perspectiva nodald, curentul J, nu are nici o relevanfl. Pentru seaducerea matricei impedantelor nodale la dimensiunile nx, trebuie eliminate ultima linie si ultima coloana din (1.131), dupa procedura din § 1.4.4. Elementele acestei matrice reduse se determina cu o relatie similar cu (1.122): Tian Z,-2, Z, =z, See: Se 1.132} Laman Lame 704g, Lee FAT hig (1.132) 40OBSERVATIE: Un ultim caz posibil, este cel al adiugirii unei laturi care si lege dou noduri noi, p si q. Cele dou noduri noi nu pot fi introduse izotat fafa de toate celelalte noduri, caci nu ar fi de nici o utilitate. Agadar ce! putin unul dintre ele (dacd nu ambele), trebuie ulterior conectate cu alte noduri, Este mai firesc s4 se adauge intai latura (sau laturile) de legitura cu restul refelei ale unuia (sau singurului) dintre noduri, Nodul astfel legat nu mai constituie un nod nou si problema se reduce la umul dintre cazurile 2 sau 4 UTILAZAREA TEMNICH LA CONSTRUIREA LU! [Z,.] Plecénd de la nodul de referinfd, se adauga succesiv laturi, respectind regulile de modificare alui [Z,,] prezentate in analiza anterioara asupra cazurilor posibile. Astfel, procedura demareazA cu scrierea ecuafiei pentru unul dintre nodurile legat de nodul de referinfS. Atasind indicele 1 acestui prim nod si considerfind c® impedanta laturii care il leagt de cel de referina este Z,., prima ecuafic se prezintl sub forma: UY=ZL, (1.133) ‘Aceasti ecuatie poate fi considerati cao ecuatie matriceala in care: Was) = ed roe] = HiT (1.134) (Zou l= (Za) A doua etapa consti din adaugarea unei noi laturi, fie intre un nod nou si cel de refering’, fie fntre un nou nod gi nodul 1. Spre exemplu, daca gi al doilea nod trebuie legat, printr-o latari de impedant’ Z,, , tot de nodut de referintS, ecuafia matriceal’ a re{elei modificate capati forma: eRe 0 He] (1.135) Wa} LO 2.) Ue Procedeul se contim’ pand la reproducerea completa a topologiei rejelei. in acest mod matricea [Z.,,,) se construieste progresiv elementele sale detcrmindndu-se pe miisura adéugirii laturilor. Daca indicierea nodurilor practicatd pe misura introducerii acestora nu corespunde cu cea din refeaua real, in final trebuie procedat la reindicierea acestora (operatie ce consti din ‘permutari inte linii gi respectiv intre coloanelor). Aceastd tehnict mi este rezervata exclusiv calculului matricei impedangelor nodale pentru rele extinse. Ea se dovedeste mai eficienta decdt cele matriceale chiar pentru refele cu cinci sau sase noduri. Pentru calcule analitice, suprematia ei este inci si mai evident. 1.5 MATRICE PARTIALE DE RETEA Pot exista situafii in care nu se doreste rezolvarea complet a refelei, Reducerea modelului la scar convenabili trebuie bazati pe un model nodal, obfinut prin eliminarea unei parfi a tefelei, ard neglijarea impactului parfii suprimate. fn acest mod, analiza subre{elelor devin focalizate gi ‘nu trunchiate. Realizarea acestui deziderat se poate objine prin eliminarea succesiva a nodurilor, prezentat in § 1.444 gi aplicaté in § 1.4.5. Dacd numiirul de noduri ce trebuie eliminate este mare, procedura este greoaie si risipa de timp de calcul este prea mare. Se simte agadar nevoia unei abordari sistematice care, folosind tehnici avansate de calcul matriceal, $4 permit optimizarea rezolviasi, fn cele ce urmeazai se va analiza modu in care se pot manipula, intr-o prima faz matricele in general si ulterior matricele nodale, pentru a putea calcula doar anumite mérimi. 4a1.5.1 PARTITIONAREA MATRICELOR, Dupi cum s-a observat, modelele nodale ale refelei, atit cel in impedanje, Wyo] =(ZoeslWnoa > C&t gi cel in admitante, (]=[oul-(Uaog], sunt in fapt sisteme liniare. Rezolvarea partial a refelei, evocati anterior ca obiectiv, revine 1a rezolvarea parfialA a sistemului de ecuafii aferent. Tebnica folositi pentru atingerea acestui obiectiv este cunoscuti ‘sub numele de partitionarea matricelor si va fi exemplificatd pe baza unui sistem de trei ecuatii Se consider’ sisteml liniar desctis de produsul matriceal: fd =14}-[4}, (1.136) care, dac este de ordinal tei este descris de matticele: yy ay 1D) (ey =| LAS i Al ce (1.138) [B)=1by be $y =U) (a (1139) bu) wm-[} |. V1=(65) (1.140) 1 bl=by 4 bit) Wir . as cu va-[2]s mets (1.142) SA presupunem c& intereseavA exclusiv determinarea Iui x, gi x, . Este evident cA vectorul corespunzitor mi se poate calcula elimindnd cea de-a treia ecuaie, adic cfectudind produsul {[D}-[H]}. Deoarece [x] : e+e) TE eeaehe 143) conform partitionsrii (1.141), prin identificare se obtine (M1=(D) UE (114 IFLR ENHIG VU) (1.148) Relajia (1.144) permite calculul exclusiv penta mérimile c&utate (aici x, si x,) grupate in [M]. Aceastd tehnic& se aplicé in secfiunea urmétoare pentru modelul in admitante. 4215.2 MATRICE PARTIALE DE RETEA Eliminarea simultani din modelul nodal a umai ansamblu de noduri trebuie si respecte ‘condifia de a mu elimina noduri surs4. Aplicarea tehnicii din secfiunea precedent pentru modeiu! nodal in formulare cu admitanfe (cu matrice simetric’), presupune partifionarea acestuia: wal fel Wyle (aller allel as unde [Z,] reprezinti submatricea curenfilor nodurilor care trebuie eliminate si (U,} tensiunile nodale aferente. Pentru a respecta cerinfa de a m: elimina noduri sursi, tebuie ca toate ‘componentele lui [/,] si fie nule: 1,1=(0) (1.147) Matricea pitratd [X] confine admitanjele proprii si mutuale pentru nodurile refimute iar [M1] pe cele ale nodurilor ce trebuie eliminate. Matricea [Z] si transpusa acesteia, (£)' , includ admitanfele de éuplaj intre nodurile refimute gi cele eliminate. Corespunziitor relatiilor (1.144) gi (1.145) se scrie in acest caz: d=) (1.148) WISELY (1+001W,) (1.149) Introducdnd (1.147) in (1.149) se obtine expresia vectorului tensiunilor nodurilor care trebuie eliminate: WJ=AM LY 1, (1.150) care inlocuit fn (1.148) permite scricrea unei relafii exclusiv intre vectorii tensiunilor refinute gi admitanjele rejelei: Wl =0K)-2- BL) 1) qs» Prin identificare se obfine matricea admitanjelor nodale a refelei reduse: Wasaynte] = (KITE) MT LY (1.152) Aplicarea acestei tehnici pentru un singur nod (cdnd {Z,} si {U,] devin scalari), conduce la ‘o matrice ale cirei elemente se calculeazA cu relafia (1.114). 1.6 ELEMENTE DE CONTROL FACTS Acronimel FACTS desemneaza sistemele de transport al energiei electrice functiondind in curent alternativ care incorporeaza sisteme de control bazate pe electronica de putere sau alte tipuri de control static, cu scopul de a imbunditifi flexibilitatea sistemului gi a creste capacitatea de transport a acestuia [1 1]. Conceptul este explicat in Figura 1.26 pentru o interconexiune intre oui sisteme electrocnergetice 43svc Sistem 1 Sistem 2 ©O+=40 UU; p= Lis sin(a -6, U2, U:20; na 9) | Of Remsnenenp| TOPAR csc usr | Figura 1.26: Principiul controlului cu dispozitive FACTS 1.7 BIBLIOGRAFIE [1] BM. Weedy, B.J. Cory: "Electric Power Systems, John Wiley & Sons, 1998. [2] J.J. Grainger, W.D. Stevenson: "Power System Analysis", Mc. Graw-Hill, New York, 1994. [3] | H. Sadat: “Power System Analysis", McGraw-Hill, 1999, 14] P. Kundur: "Power System Stability and Contsol", McGraw-Hill, 1994. [5] [5] RH. Park: ,;Two Reaction Theory of Synchronous Machines - Generalized Method of Analysis”, AIEE Trans., Vol. 48, pp. 716-727 [6] [6] S. Patragcoiu: ,Stabilitatea sistemelor electroenergetice. Abordari clasice $i moderne”, Bucuresti 2002, ISBN 973-652-208-3 (7) (7) SB. Franham, R.W. Swartnout: Field Excitation in Relation to Machine and System Operation”, AIGE Trans, pp. 1215 - 1223, December 1953 [8] [8] J.A. Momoh, ME. El-Hawary: Electric Systems, Dynamics, and Stability with Attificial Intelligence Applications”, Marcel Dekker, 2000, 19] [9] L.G. Manescu: “Rejele electrice de transport: Regimuri de functionare”, Editura Universitaria, Craiova, 1999 [10] HEBrown: "Solutions for Large Networks by Matrix Methods", John Wiley&Sons, New York, 1975 111] M, Crappe, J. Trecat: "FACTS ou comment contourner les lois de Kirchhoff", Université de Lidge - Institut Montefiore, 1996