MEDICAŢIA DIURETICĂ

CLASIFICAREA DIURETICELOR
ÎN FUNCŢIE DE LOCUL ŞI MECANISMUL DE
ACŢIUNE
Inhibitorii anhidrazei carbonice:
• blochează formarea H+, provenit din disocierea H2CO3;
Tub • este împiedicată reabsorbţia Na+ la schimb cu H+
contort
proximal
Tub
contort
CORTICALA distal
Antialdesteronice
RENALÃ • antagonişti competitivi ai aldosteronului;
• antagonişti funcţionali ai aldosteronului

MEDULARA Diuretice tiazidice şi înrudite

EXTERNÃ (tiazide-like):
• inhibă reabsorbţia sodiului la
nivelul terminal (distal) al ansei lui
MEDULARA Henle;
Tub
INTERNÃ Ansa lui colector • doze mari: şi efecte similare
Henle inhibitorilor carboanhidrazei;
• inhibă fosfodiesteraza (AMPc are
Diuretice de ansă: rol permisiv pentru permeabiltatea
• inhibă cotransportul Na+, K+/2 Cl-; pentru apă)
• acţiune la nivelul segmentului ascendent al ansei Henle
 CLASIFICAREA DIURETICELOR
ÎN FUNCŢIE DE INTENSITATEA EFECTULUI
DIURETIC
Eficacitate mare:
• Diuretice de ansă
(utilitate în edeme refractare la
tiazide şi în urgenţe)

Eficacitate medie:
• Tiazide şi alte diuretice
similare farmacologic

Eficacitate slabă:
• Inhibitorii anhidrazei carbonice;
• Diuretice antialdosteronice
 CLASIFICAREA DIURETICELOR
ÎN FUNCŢIE DE DURATA ACŢIUNII FARMACODINAMICE

Durată de acţiune scurtă:

• Diuretice de ansă (2-6 ore)

Durată de acţiune medie (6-24 ore):

• Tiazide (hidroclorotiazida, meticlotiazida,
ciclopentiazida);
• Antagoniştii funcţionali ai aldosteronului

Durată lungă de acţiune:

• Tiazide: ciclotiazida, politiazida;
• Sulfamide hetrociclice: clortalidona,
clopamida, indapamida;
• Antagoniştii competitivi ai aldosteronului
 Diureticele pot produce:

 Dereglări ale metabolismlui hidroelectrolitic

 Modificări acido-bazice afectând volumul, osmolaritatea şi

compoziţia plasmei
 Hipokaliemie → comă hepatică la cirotici, creşterea acţiunii

digitalicelor
 Salureză → deshidratare, chiar cu depleţia lichidelor extracelulare

O medicaţie prea energică produce:

- Hipokaliemie
- hT, colaps ortostatic
- Risc crescut de tromboză, mai les la bătrâni
Unele pot duce la diminuarea eficacităţii, respectiv la fenomenul de
autolimitare.
Pentru evitarea acestor fenomene se recomandă administrarea
intermitentă.
 1. Inhibitorii carboanhidrazei

ACETAZOLAMIDA
- Acţionează la nivelul tubului contort proximal
- Scade formarea de acid carbonic→ scade secreţia de H+ → diminuă
schimbul Na+/H+
- Duce la tendinţă de acidoză metabolică
Are efecte extrarenale:
- Scade secreţia umorii apoase: scade presiunea intraoculară
- La nivelul urechii interne diminuă secreţia de endolimfă, influenţând
favorabil fenomenul de vertij
- Are efect antiepileptic
Se administrează în asociaţie cu alte diretice.
Contraindicaţii:
- Insuficienţă renală, hepatică, CSR
- Alergie la sulfamide.
 2. Diuretice tiazidice
PARTICULARITĂŢI FARMACOLOGICE
ALE DIURETICELOR TIAZIDICE
ŞI A CELOR ÎNRUDITE (din punct de vedere farmacologic)

FARMACOCINETICĂ

Absorbţie:
• rapidă, dar incompletă (tiazide);
•lentă, completă (tiazide-like), grăbită de alimente;
Distribuţie:
• legare medie de proteine;
• distribuţie redusă în ţesutul adipos; nu pătrund în SNC
• traversează bariera hemato-placentară;
Eliminare:
• dependentă de sistemele trasportoare pentru acizi;
 Clorotiazida . Hidroclorotizida

Mecanism de acţiune:
- inhibă reabsorbţia Na+ din segmentul de diluţie şi stimulează secreţia de K+,
- La doze mari acţionează şi la nivelul tubului contort proximal ,
- La doze mari pot inhiba şi carboanhidraza, ceea se explică alcalinizarea urinii,
- Scad filtrarea glomerulară.
Indicaţii:
- Insufcienţă cardiacă cronică (la bolnavii decompensaţi)
- Edeme (de natură cardiacă, renală, hepatică)
- HTA
- În calciurie idiopată (scad excreţia de Ca)
Hidroclorotiazida
- se utilizează şi în diabetul insipid nefrogen.
- Are şi efect antidiuretic cre se datorează inhibării fosfodiesterazei; permeabilitatea TCD şi
tubului colector pentru apă este dependentă de concentraţia intracelulară de cAMP.
 PARTICULARITĂŢI FARMACOLOGICE
ALE DIURETICELOR TIAZIDICE
ŞI A CELOR ÎNRUDITE (din punct de vedere farmacologic)

Efecte asupra metabolismului hidro-mineral –

Influenţarea concentraţiilor plasmatice ale principalilor cationi

• corelată cu efectul antiHTA;

↓ Na +
• diminuarea eliminării urinare a
• risc de hiponatriemie (cirotici)
calciului (efect benefic în
↑Ca+ hipercalciuria idiopatică);
• risc de hiponkaliemie;
↓K + • creştere uşoară şi tranzitorie a
• posibile interacţiuni calcemiei
medicamentoase!
↓ Mg2+ • risc de aritmii, encefalopatie
hepatică (la cirotici cu ascită)

Efecte metabolice
• crescută de tiazide, Lipidele
• competiţie cu
Glicemia puţin influenţată de
sulfamidele ↑ Uricemia acidul uric la plasmatice
heterociclice; nivelul eliminării;
• creştere uşoară
 Alţi compuşi

POLITIAZIDA
CICLOPENTIAZIDA
- Cu profil asemănător hidroclorotiazidei
- Potenţă şi durată de acţiune mai mare (aprox. 16 ore)
 Compuşi înrudiţi cu tiazidele

CLOPAMIDA
CLORTALIDON
INDAPAMIDA
- Are acţiune blândă,
- Eliminarea ei nu interferă cu acidul uric,
- nu dezechilibrează diabetul.
 Farmacocinetica indapamidei

DISTRIBUŢIE Pic plasmatic: 12 h

ABSORBŢIE
Steady-state: 7 zile
Absorbţie –
cvasi-
completă
SÂNGE ŞI
METABOLIZARE
METABOLI ŢESUTURI

♦Legare de
LUMEN proteine în
INTESTINAL proporţie medie;
FICAT Metabolizare hepatică
intensivă ♦Timp de
înjumătăţire
plasmatică 18 ore;
ELIMINARE
prin fecale
(neglijabilă)

♦ Filtrare glomerulară (dependentă de

ELIMINARE legarea de proteine);
♦ Reabsorbţie tubulară (dependentă de
forma liposolubilă);
RINICHI ♦ Secreţie tubulară (dependentă de pKa)
 3. Diuretice de ansă
PARTICULARITĂŢI FARMACOLOGICE
ALE DIURETICELOR DE ANSĂ

Efecte asupra metabolismului hidro-mineral –

Influenţarea concentraţiilor plasmatice ale principalilor cationi

• corelată cu efectul antiHTA;

↓ Na +
• risc de hiponatriemie (EFECT
SALURETIC) •creşte eliminarea urinară a
↓Ca+ calciului
• risc de hipokaliemie;
↓K +
• posibile interacţiuni
medicamentoase!
Efecte metabolice – similare
↓ Mg2+ • risc de aritmii
tiazidelor
 Diuretice de ansă

 Au efect rapid şi de scurtă durată

 Sunt cele mai puternice diuretice, active şi în condiţiile
unei filtrări glomerulare scăzute

Reprezentanţi:
FUROSEMID
BUMETANID
ACID ETACRINIC
 Furosemid

 Se absoarbe repede,
 Fectul apare în 30 min după administrare p.o. şi în 5 min după

administrare i.v.
 Se elimină prin secreţie tubulară

Mecanism de acţiune: inhibă reabsorbţia sodiului la nivelul porţiunii

ascendente a ansei lui Henle
- Poate elimina până la 30% din cantitatea de Na+ din ultrafiltrat
- Elimină K+, Mg2+, Ca2+, HCO3-
- pH-ul urinar poate scade; nu se modifică la doze terapeutice.
! Efectul diuretic se produce şi în caz de scădere a filtrării glomerulare
deoarece substanţa creşte fluxul glomerular prin creşterea circulaţiei
sanguine renale şi redistribuirea ei în favoarea perfuziei corticale.
 4. DIURETICE ANTIALDOSTERONICE

Antagonişti competitivi: SPIRONOLACTONA

Antagonişti de efect: AMILORID, TRIAMTEREN.

SPIRONOLACTONA
-Analog structural al aldosteronului
-În formă microcristalină se absoarbe bine p.o.
-BD 25% datorită efectului mare al primului pasaj hepatic
-T1/2 lung, aprox. 14 ore
-Eliminare urinară lentă.
Efecte:
-Acţiune diuretică slabă
-Acţiune antihipertensivă
-Acţiune anabolizantă (1% din acţiunea anabolizantă a testosteronului)
 Acţiunea diuretică a spironolactonei

Blochează acţiunea
aldosteronului

Elimină Na+, Cl- şi un

echivalent osmotic Scade excreţia de K+, H+
de H2O

Urina devine alcalină

se elimină bicarbonat
 Diuretice antialdosteronice
antagonişti de efect
TRIAMTEREN
- p.o. Are BD medie datorită efectului primului pasaj hepatic
- Durată de acţiune medie
Mecanism de acţiune: are efect contrar aldosteronului la nivelul
tubilor contorţi distali
- Inhibă schimbul Na+/K+ (reabsorbţia de Na+, prin schimb cu
K+)
- Este indicat în edeme cu hiperaldosteronism secundar.
AMILORID
- Durată de acţiune lungă

Ca diuretice ce economisesc potasiul

se asociază cu hidroclorotiazida
în preparate tipizate
 REACŢII ADVERSE, CONTRAINDICAŢII, PRECAUŢII

REACŢII ADVERSE CONTRAINDICAŢII

• reacţii de hipersensibilitate
(cutanate, sindrom lupoid,
purpură, erupţii maculo-
pauloase);
• agravare datorită accentuării
Insuficienţă dezechilibrelor hidro-electrolitice;
renală • eficienţă scăzută, datorită diminuării
avansată filtrării glomerulare, cu excepţia
diureticelor de ansă

• tulburări digestive (greţuri, Insuficienţă

• risc de encefalopatie la cirotici
vărsături, pancreatită); hepatică
• modificări hematologice
• ischemie placentară → risc de
(trombocitopenie, leucopenie, Sarcină hipotrofie fetală
agranulocitoză)
PRECAUŢII
• diabet; Hiper-
Alăptare
• gută sensibitate
• ciroză la compus
• bolnavi cardiaci
 5. Diuretice osmotice

MANITOL
- Nu se absoarbe digestiv;
- i.v. Se administrează prin filtrare glomerulară, fără
reabsorbţie tubulară, în majoritate nebiotransformat.
Efecte secundare: greaţă, ameţeli, cefalee.
Este indicat ca diuretic i.v.(lent sau în perfuzie) în:
- Profilaxia anuriei la bolnavii cu şoc, arsuri;
- Intoxicaţii acute, cu substanţe care se elimină renal;
- Edem cerebral;
- Glaucom acut congestiv.
 Diuretice vegetale

Ceaiuri din produse vegetale diuretice (ce conţin săruri de

K+, flavone, saponozide)
- Cozi de cireşe (Cerasorum stipites)
- Matase de porumb (Maydis stigmata)
- Coada calului (Equisetum arvense).

Mecanism de acţiune:
- Apa în cantitate mare inhibă secreţia hipofizară de ADH
(feedback negativ)
 ANTIDIURETICE

DIABETUL INSIPID:
 Poliurie (4-20l/24ore)

 Polidipsie

 Fără hiperglicemie şi glicozurie.

DIABET INSIPID

HIPOFIZAR NEFROGEN

-90% din cazuri -10 % din cazuri

-Este consecinţa unor leziuni -Consecinţa unui defect congenital
•primare: ereditare al tubilor renali, care reacţionează
• secundare: traumatisme, tumori, slab la ADH-ul retrohipofizar
inflamaţii, infecţii, tulb. circulatorii
•tulb. funcţionale la nivelul
sistemului supraopticoretrohipofizar
 Clasificare

Antidiuretice naturale Antidiuretice de sinteză:

- Vasopresina (ADH) - Diuretice tiazidice şi
- Desmopresina înrudite
- lypresina = lizin-8-
- Clorpropamida
vasopresina (antidiabetic)
- Clofibrat (hipolipemiant)
- Carbamazepina
(antiepileptic)
 VASOPRESINA

 Hormon antidiuretic retrohipofizar (ADH)

 Secreţia hipofizară estereglată de osmolaritate
Ingestia de apă produce hipoosmolaritate

Induce feedback negativ

Scade secreţia de ADH

Acţiuni:
- Permeabilizează tubii colectori la apă
- Stimulează reabsorbţia pasivă a apei, în tubii contorţi distali
- Scade diureza şi concentrează urina
 Vasopresina

La doze mari (în raport cu cele antidiuretice), stimulează

muşchii netezi, prin mecanism miotrop:
- vasoonstricţie, cu HTA
- Coronaroconstricţie, mai intensă în cardiopatia ischemică
- Creşterea motilităţii intestinale şi uterine.

Efecte secundare:
- Vasculare (HT, insuficienţă coronariană acută)
- Digestive (diaree, dureri abdominale)
- Contracţii uterine (avort).
 DESMOPRESINA

 Avantaj: acţiunea vasoconstrictoare este slabă faţă de

vasopresină

Indicaţii:
- De elecţie în diabetul insipid nefrogen (hipofizar)
- Enurezis nocturn la copii.
VĂ MULŢUMESC!!!!!!