Capitolul 1

Precizia dimensionala
1.1 Introducere
In constructia de masini procesul de fabricatie urmareste realizarea pieselor a caror
caracteristici, stabilite in procesul de proiectare, sunt determinate de un anumit rol functional in
cadrul produsului finit (masina, instalatie, aparta, etc.).
In practica, datorita imperfectiunilor inerente ale mijloacelor de productie (masini unelte,
dispozitive de prelucrare, scule, mijloace de control) nu este posibila realizarea unei concordante
depline intre piesa reala, obtinuta prin prelucrare si modelul teoretic al acesteia, descris in
documentatia tehnica.
In aceste conditii se impune notiunea de precizie de prelucrare prin care se intelege gradul de
realizare a acestei conconrdante. In limbaj curent, aceasta precizie a prelucrarii este caracterizata
prin marimea inversa a ei: abaterea, respectiv neprecizia, asa incat atunci cand se vorbeste de
precizia prelucrarii se are in vedere, de fapt, neprecizia ei.
Precizia prelucrarii pieselor si precizia asamblarii acestora in produse finite este caracterizata
de:
-

precizia dimensiunilor (liniare si unghiulare);

precizia formelor geometrice a pieselor;

precizia de orientare, pozitie si bataie a suprafetelor.

Realizartea pieselor cu abateri care sa se incadreze in limitele abaterilor admise stabilite la

proiectare, pe baza unor criterii de ordin constructiv, functional si economic, reprezinta o conditie
indispensabila, pentru asigurarea calitatii si fiabilitatii produselor. Verificarea acestei incadrari in
limitele prescrise de documentatia tehnica se face prin masurari efectuate in diverse faze ale
procesului de prelucrare prin intermediul tehnicii masurarii de lungimi, care include totalitatea
proceselor de masurare a dimensiunilor liniare si unghiulare a caracteristicilor macro si
microgeometrice ale suprafetelor rezultate din prelucrare.

1.2 Precizia dimensiunilor

Datorita importantei deosebite a pieselor cilindrice, in cele ce urmeaza, pentru simplificare, se
vor specifica explicit numai aceste piese. Se subliniaza faptul ca regulile si prescriptiile referitoare
la acest tip de piese se aplica integral si la piese netede cu sectuine diferita de cea circulara.
1.2.1

Dimensiuni, abateri, tolerante

Piesele sunt caracterizate ca forma si marime prin dimensiunile lor. Astfel, dimensiunea
reprezinta un numar ce exprime, in unitatea de masura aleasa, valoarea numerica a unei dimensiuni
liniare (SR EN 20286-1:1997). Dimensiunea inscrisa pe un desen tehnic este denumita cota.
Dimensiunea nominala N este valoarea luata ca baza pentru a caracteriza o anumita
dimensiune, indiferent de diferentele admise inerente imperfectiunii de executie, Fig.1.1. Ea mai
poate fi definita ca dimensiunea fata de care sunt definite dimensiunile limita prin aplicarea
abaterii superioare si inferioare. Dimensiunea poate fi un numar intreg (Ex. 75; 12) sau un numar
zecimal (6,72; 25,4).

Fig.1.1 Dimensiuni, abateri, tolerante.

Arbore: este termenul utilizat, conventional, pentru a descrie o caracteristica exterioara a

unei piese (un spatiu ce cuprinde sau o suprafata exterioara), inclusiv piesele care nu sunt cilindrice.
Alezaj: este termenul utilizat, conventional, pentru a descrie o caracteristica interioara a
unei piese (un spatiu cuprins sau o suprafata interioara), inclusiv piesele care nu sunt cilindrice.

Dimensiunea efectiva E: este dimensiunea unei piese prelucrate determinata prin

masurare. Asceasta, practic, nu rezulta la valoarea dimensiunii nominale, intrucat sistemul
tehnologic nu poate asigura realizarea unei dimensiuni in mod riguros (matematic exact) la
dimensiunea prescrisa, dar, pentru a corespunde scopului, este suficient ca ea sa fie realizata astfel
incat sa fie cuprinsa intre doua limite admise ale dimensiunii.
Ca dimensiuni limita deosebim:
-

dimensiunea maxima (Dmax, dmin), cea mai mare dintre cele doua dimensiuni limita
prescrise;

dimensiunea minima (Dmin, dmax), cea mai mica dintre cele doua dimensiuni limita
prescrise;

Prin dimensiune efectiva locala se intelege orice distanta individuala in orice sectiune
transversala a unei piese sau oricare dimensiune masurata intre doua puncte opuse oarecare.
Dimensiunea la maximum de material (MML), (SREN 20286-1), este denumirea aplicata
aceleia dintre cele doua dimensiuni limita care corespunde maximului de material al elementului,
adica:
dmax pentru un arbore;
Dmin pentru un alexaj.
Dimensiunea la minimum de material (LML) este denumirea aplicata aceleia dintre cele
doua dimensiuni limita care corespunde minimului de material al elementului adica :
dmin pentru un arbore;
Dmin pentru un alezaj.
Lina zero este dreapta care, intr-o reprezentare grafica a tolerantelor, corespunde
dimensiunii nominale, fata de care sunt reprezentate abaterile limita si tolerantele (Fig.1.1). Prin
conventie, linia zero este trasat orizontal, abaterile limita pozitive situindu-se deasupra ei, iar cele
negative dedesubtul ei (Fig.1.2).

Fig.1.2 Reprezentarea conventionala a tolerantelor.

Abatrea A, reprezinta diferenta algebrica dintre o dimensiune (dimensiunea efectiva, dimensiunea

limita, etc. ) si dimensiunea nominala corespunzatoare.
A = E- N

(1.1)

Abaterile limita, respectiv abaterile celor doua dimensiuni limita (maxima si minima) fata de
dimensiunea nominala se numesc:
-

abatere superioara Es, es (conform SREN 20286-1:1977), in limba romana abreviat cu As,
as;

abatere inferioara Ei, ei; respectiv Ai, ai.

Rezulta:
As = Dmax - N
As = dmax N

(1.2)

si
Ai = Dmin N
Ai = dmin N

(1.3)

Relatiile (1.2) si (1.3) pot fi scrise si sub forma:

Dmax = N + As
Dmax = N + as
Dmin = N + ai

(1.4)

Dmin = N + ai
care pot fi scrise simbolic astfel:

D N AAis

(1.5)

d N aais
Adica forma de scriere pe desenele de executie ale pieselor.

Toleranta la dimensiune T, reprezinta diferenta dintre dimensiunea maxima si

dimensiunea minima, respectiv:
- pentru alezaje

TD = Dmax Dmin

- pentru arbori

Td = dmax - dmin

(1.6)

Apeland la relatiile (1.4), relatiile (1.6) se transforma astfel :

TD = As Ai

(1.7)

Td = as - ai
Campul de toleranta, intr-o reprezentare conventionala (Fig.1.2) este zona cuprinsa intre
cele doua linii care definesc dimensiunea maxima si cea minima.
Pe desenul tehnic inscrierea tolerantelor dimensiunilor liniare si unghiulare se face respectand
anumite reguli (STAS ISO 406: 1991) si anume:
-

abaterile trebuie exprimate in aceeasi unitate, milimetri, ca si dimensiunea nominala:

0 ,15

ex: 30 0, 05 ;
-

ambele abateri trebuiesc exprimate cu acelasi numar de zecimale (cu exceptia cazului in
care una dintre abateri este zero), deci se va nota:
0 ,15

0 ,15

50 0,10 si nu 50 0,1 ;
-

daca una din abateri este nula, aceasta se exprima prin zero, de exemplu:
0 , 25;

20 0
-

daca abaterile sunt simetrice (aceeasi valoare, semne contare) se scriu o singura data,
punandu-se semnul in fata abaterii, de ex:
200,2 ;

pentru a usura citirea si notarea abaterilor se recomanda ca numarul de zecimale sa fie

minim; se scrie:
5

0 ,15

0 ,150

50 0 ,10 si nu 50 0,100 ;
-

dimensiunile limita pot fi trecute pe linia de cota prin dimensiunea maxima si cea minima,
de ex:

daca este necesar ca o dimensiune sa fie limitata numai intr-o singura directie, aceasta
trebuie indicate prin adaugarea min sau max; de ex:

regulile adoptate pentru indicarea tolerantelor la dimensiunile liniare sunt aplicabile in mod
egal si dimensiunilor unghiulare, cu exceptia faptului ca unitatile de masura ale unghiului
nominal si fractiunile acesuia, ca si abaterile, trebuie indicate intotdeauna; de ex:

59 50 0 0 30 ;

30

1.2.2

Ajustaje

0 0 0 '10 ' '

0 0 0 0 '10 ''

Asamblarea unui alezaj cu un arbore, pentru care s-a prescris aceiasi dimensiune
nominala, se poate realiza fie cu joc, fie cu strangere, functie de dimensiunile efective ale acestora
(Fig.1.3).

Fig.1.3 Asamblari.

Asamblarea cu joc (Fig.1.3a) este asamblarea la care dimensiunea alezajului este mai mare
decat dimensiunea arborelui, diferenta dinre cele doua dimensiuni numindu-se joc:
J=Dd

(1.8)

Asamblarea cu strangere (Fig.1.3b) se realizeaza in situatia in care diametrul arborelui d,

inainte de imbinare, este mai mare dacat diametrul alezajului D.
Diferenta dintre cele doua dimensiuni, in aceasta situatie se numeste strangere.
S=dD

(1.9)

In fabricatia de serie sau masa, dimensiunile efective a doua grupe de piese (arbori si
alezaje), care urmeaza a se asambla, sunt diferite, astfel incat la aceiasi dimensiune nominala, la
asamblare, se vor obtine jocuri sau strangeri de valori diferite.
Ajustajul caracterizeaza relatia care exista intre doua grupe de piese, avand aceeasi
dimensiune nominala, acre urmeaza sa se asambleze, privitor la valoarea jocului sau strangerii cand
piesele sunt asamblate.
Ajustajele pot fi (Fig.1.4):
-

cu joc;

cu strangere;

intermediare sau de trecere.

Fig.1.4 Ajustaje: a) cu joc; b) cu strangere; c) intermediar.

Ajustajul cu joc (Fig.1.4a), este ajustajul care dupa asamblare asigura intotdeauna un joc
intre alezaj si arbore, adica un ajustaj la care dimensiunea minima a alezajului este mai mare sau,
in caz extreme, egala cu dimensiunea maxima a arborelui.
Jocul efectiv jef poate lua valori intre cele doua limite; jocul maxim jmax si jocul minim jmin.
Jmax = Dmax dmin

(1.10)

Jmin = Dmin - dmax

Toleranta ajustajului cu joc Tj este definita de diferenta:
Tj = jmax- jmin

(1.11)

sau, reluand relatiile (1,10) rezulta:

Tj = TD+Td

(1.12)

Ajustajul cu strangere (Fig.1.4b) este ajustajul care dupa asamblare asigura intotdeuna o
strangere intre alezaj si arbore, adica un ajustaj la care dimensiunea maxima a alezajului este mai
mica, sau, in caz extrem, egala cu dimensiunea minima a arborelui.
Strangerea efectiva sef poate lua valori intre cele doua limite: strangerea minima smin si
strangerea maxima smax:
8

Smin = dmin Dmax

(1.13)

Smax = dmax - Dmin

Toleranta ajustajului cu strangere Ts reprezinta :
Ts = smax- smin

(1.14)

si respectiv :
Ts = TD + Td
Ajustajul intermediar (de trecere) (Fig.1.4c) este ajustajul care, dupa asamblare, poate
asigura fie un joc, fie o strangere in functie de dimensiunile efective ale alezajului si arborelui,
adica campurile de toleranta ale alezajului si arborelui se suprapun partial sau total.
Valorile efective ale jocurilor si strangerile sunt cuprinse intre cele doua limite :
Jmax = Dmax dmin = As ai

(1.15)

Smax = dmax Dmin = as - Ai

Toleranta ajustajului intermediar Tt reprezinta domeniul de variatie determinat de Jmax si
Smax :
Tt = Jmax + Smax = TD + Td

(1.16)

Valoarea medie a tuturor jocurilor si strangerilor ale unui ajustaj de trecere se calculeaza cu
relatiile:

J med

J max J min
2

S med

S max S min
2

(1.17)

Reluand relatiile (1.13)

Smax = dmax Dmin = -(Dmin dmax) = -jmin
9

Smin = dmin Dmax = -(Dmax dmin) = -jmax

j med
S med

J max S max
2

(1.18)

S max J max
j med
2

In functie de semnul rezultatului obtinut cu una sau din cele doua relatii (1.18) se poate
stabili daca valoarea medie este caracteristica presupusa sau cea opusa, adica daca sunt posibile mai
multe ajustaje cu joc (jmed>0), sau mai multe ajustaje cu strangere (smed>0).

1.2.3

Sisteme de tolerante si ajustaje

Tolerantele prescrise pieselor, in scopul asigurarii interschimbabilitatii, trebuie astfel alese incat
sa indeplineasca, in principal, urmatoarele doua conditii :
-

sa fie posibila, in conditii tehnico-economice avantajoase, executia pieselor proiectate;

sa se reduca la minimum numarul de scule, dispozitive, mijloace de masurare si control,

necesrae in procesul de prelucrare a pieselor.

Pentru realizarea acestor deziderate a fost necesara alcatuirea si standardizarea unor sisteme de
tolerante si ajustaje, la nivel national si international.
Un sistem de tolerante este un ansamblu rational de valori de tolerante si abateri limita
standardizate ;
Un sistem de ajustaje este un ansamblu sistematic de ajustaje cu diferite jocuri si strangeri
(intre arbori si alezaje) apartinand unui sistem de tolerante.
Dupa modul de alcatuire sistemele de ajustaje pot fi:
-

sistemul alezaj unitar;

sistemul arbore unitar.

Sistemul alezaj unitar (Fig.1.5) este sistemul de ajustaje in care jocurile sau strangerile cerute
sunt realizate prin asocierea arborilor din diferite clase de tolerante cu alezaje unitare dintr-o clasa
de toleranta unica.

10

Se observa urmatoarele:
Dmin = N
Ai = 0
As > 0
As = Td

Fig.1.5 Sistemul alezaj unitar.

Sistemul arbore unitar (Fig.1.6) este sistemul de ajustaje in care jocurile sau strangerile
cerute sunt realizate prin asocierea alezajelor din diferite clase de tolerante, cu arbori unitari dintro clasa de toleranta unica.
Se vobserva:
dmax = N
as = 0
ai < 0
ai = Td
Fig.1.6 Sistem arbore unitar.

Alegerea unuia sau altuia dintre cele doua sisteme de ajustaje, pentru o anumita aplicatie
practica, trebuie sa tina seama de conditiile constructive si conditiile tehnico-economice de realizare
a acesteia.
Sistemul alezaj unitar este preferential, din punct de vedere tehnico economic, intrucat
necesita un set unic de scule aschietoare (burghie, alezoare, brose, etc.) si mijloace de masura si
control adecvate, la aceeasi dimensiune nominala. Pentru executia arborilor, pentru fiecare alezaj,
nu sunt necesare scule speciale, iar controlul dimensiunilor se realizeaza mai usor.
Sistemul arbore unitar se utilizeaza in unele cazuri in care adoptarea sistemului alezaj unitar
ar fi neeconomica (de ex. utilizarea barelor trase si calibrate, fara prelucrari suplimentare in
constructia de benzi transportoare, masini agricole si textile, etc.) si neadecvata din punct de vedere
constructiv ( de ex. realizarea inelului exterior al unui rulment radial pentru ajustajul obtinut ulterior
la montaj in alezajul carcasei; cand pe acelasi arbore se prevad mai multe ajustaje, si anume ajustaj
11

cu joc la mijlocul arborelui, trebuie adoptat sistemul arbore unitar, deoarece piesa de la mijloc trece
mai usor peste capetele arborelui, etc.).
Sistemele de tolerante si ajustaje sunt definite pe anumite intervale de dimensiuni. In acest
scop, pentru a elimina alegerea arbitrara a valorilor pentru pentru dimensiunile rezultate din calcule
a fost necesara elaborarea unor standarde (STAS 75-90; STAS 283-69) prin care sa se stabileasca
sirurile de dimensiuni liniare normale, de uz general in constructia de masini, in intervalul de la
0,001 la 20000mm.Valorile stabilite prin aceste standarde se vor utiliza ori de cate ori este posibil si
rational din punct de vedere tehnico-economic, in special pentru stabiliorea dimensiunilor
importante din punct de vedere al interschimbabilitatii sau al fabricatiei de serie.
Dimensiunile din uintervalul 0,001-0,009 mm sunt dispuse in serie aritmetica cu ratia 0,001
mm, iar pentru celelalte intervale sirurile de dimensiuni liniare nimonal sunt situate in serie
geometrica cun una din ratiile Ra5, Ra10, Ra20 si Ra40, ratiile inferioare fiind de preferat celor
superioare (Ra5 =

10 , ...Ra 40

40

10 ) .

Sirul de dimensiuni liniare cu ratia Ra5 arata astfel:

0,010
0,016
0,025
0,040
0,063
0,100
0,160
0,250
0,400
0,630
1,000

1
1,6
2,5
4,0
6,3
10
16
.
,
,
20000

Pentru simplificarea calculului si reducerea numarului de tolerante si abateri fundamentale,

sirurile de dimensiuni liniare normale au fost impartite in subintervale.
Sistemele de tolerante si ajustaje sunt caracterizate de un anumit numar de clase de precizie
sau clase de tolerante (dupa ISO).
La executia arborilor si alezajelor pe masini-unelte, practica arata ca exista o legatura bine
definita intre valoarea diametrului acestora si toleranta la care se pot executa in conditii
economice. Aceasta legatura poate fi definita printr-o rekatie de forma:

12

3
TD,d = C1 ( D, d ) +C1(D, d)

(1.19)

unde:
TD,d este toleranta efectiv-economia corespunzatoare diametrului D,d in m;
D,d diametrul alezajului sau arborelui la care se refera toleranta, in m;
C1 coeficientul tehnologiei de prelucrare (de ex. strunjire, alezare, rectificare, etc.) ;
C2(D,d) termen ce inglobeaza erorile de masurare (datorita deformatiilor elastice ale materialului
pieselor si calibrelor si datorita diferentelor de temperatura intre acestea), proportionale cu valoarea
dimensiunii masurate ;.
Relatia (1.9) poate fi scrisa si astfel:
TD,d = C.i

(1.20)

unde: i reprezinta unitatea de toleranta sau factor de toleranta (dupa ISO);

C coeficient ca caracterizeaza precizia piesei si este dat in functie de treapta de toleranta.
Precizia dimensionala, prescrisa la executarea unei piese depinde de rolul functional al
acesteia. Ca urmare, se vor deosebi piese de precizii diferite, rezulta ca precizia de prelucrare a
diferitelor piese trebuie inclusa intr-un numar de clase de precizie sau trepte de toleratnte.
Fiecare treapta de tolerante este caracterizata printr-un coeficient C, care conform relatiei
(1.20), are valoarea:
C

TD,d

(1.21)

Si rteprezinta un indicator pentru precizia de prelucrare. Cu cat C este mai mic, cu atat precizia de
prelucrare va fi mai mare. Alegerea preciziei in care urmeaza sa functioneze piese respectiva este de
mare importanta, atat din punct de vedere functional cat si din punct de vedere tehnologic; ultimul

conditionat de pretul de cost al prelucrarii, care variaza dupa o curba hiperbolica in functie de
valoarea tolerantei (Fig.1.7).

13

Fig.1.7 Variatia costului functie de toleranta de executie.

Trebuie deci sa se adopte intotdeauna precizia medie economica necesara bunei functionari si
varianta de process tehnologic care sa asigure realizarea preciziei la un pret de cost cat mai scazut.
Temperatura de referinta pentru masurarile tehnice si pentru dimensiunile definite prin sistemul
international ISO, care este adoptata si ca sistem national de tolerante si ajustaje, este de 20 0 (STAS
1033-68).
Pentru simbolizarea tolerantelor si ajustajelor fiecare sistem de tolerante si ajustaje este
caracterizat de anumite simboluri standardizate care au drept scopsa indice: baza sistemului,
caracteristica de grupa a ajustajului, respectiv pozitia campului de toleranta al piesei neunitare in
raport cu linia zero, precum si clasele de precizie prescrise.
1.3 Interschimbabilitatea
Elementele componente ale unei masini se considera interschimbabile daca la asamblarea
neconditionata a acestora nu se impune o prelucrare suplimentara, iar produsul rezultat functioneaza
conform conditiilor tehnice prescrise. Astfel, interschimbabilitatea se poate defini ca proprietatea pe
care o au piesele sau ansamblurile acestora de a se substitui reciproc.
Interschimbabilitatea nu implica egalitatea perfecta a dimensiunilor pieselor si nici identitatea
formei geometrice. Pentru a fi inteschimbabile este suficient ca doua pise sa aibe forma si
dimensiunile cuprinse intre dimensiunile limita, prescrise de proiectant.
Interschimbabilitatea a aparut ca o necesitate economica deoarece, uneori, se impune ca piesele
uzate sa fie inlocuite cu alte piese noi, numite piese de schimb.
Interschimbabilitatea, ca principiu tehnologic, a fost aplicata cu succes in fabricatiea de serie
in general, devenind o componenta de baza a tehnologiei de montaj. Aceasta a condus la reducerea
14

considerabila a pretului de cost, prin eleiminarea operatiilor suplimentare de prelucrare la mapntaj si

la ridicarea calitatii masinilor si instalatiilor.
Se deosebesc doua feluri de interschimbabilitate;
a) interschimbabilitatea completa sau totala;
b) interschimbabilitatea incompleta sau limitata.
In cazul interschimbabilitatii complete piesele sunt interschimbabile fara conditii si au o precizie
de prelucrare mai ridicata.
In cazul intreschimbabilitatii limitate piesele unui lot sunt interschimbabile complet numai intre
limitele grupelor in care au fost sortate in prealabil.
Interschimbabilitatea mai poate fi clasificata in exterioara si interioara. In cadrul celei
exterioare subansamblurile sau ansamblurile de piese se pot inlocui reciproc (ex. rulmentii intre ei),
iar in cadrul celei interioare se pot inlocui piesele din care sunt formate subamsamblurile.
In constructia de masini interschimbabilitatea constitue un mijloc de ridicare a nivelului tehnic
general al productiei.

15