Scribd Logo
Carica

Benvenuto in Scribd!

  • Liberalism Referat-Lucrare

    Caricato da

    Alin Rus
    2K visualizzazioni4 pagine
    Liberalismul este o doctrină politică ce plasează în centrul preocupărilor politicii ocrotirea și întărirea libertății individului. În principiu, liberalii consideră că guvernarea este necesară pentru a proteja individul de ceilalți, dar, recunosc, de asemenea, că actul de guvernare în sine poate reprezenta o amenințare pentru libertate. În acest sens, Thomas Paine, celebrul autor american de pamflete, scria în lucrarea sa Common Sense (1776) că, în cel mai bun caz, „guvernarea este un rău necesar”. Instituțiile statului sunt necesare pentru a proteja viața și libertatea individului, dar forța lor coercitivă se poate răsfrânge asupra individului, devenind astfel necesar să se stabilească un sistem care, pe de o parte să dea guvernanților puterea necesară pentru a proteja libertatea individuală și pe altă parte să prevină abuzul de putere. Această viziune este proprie liberalismului neo-clasic (libertarianism), dar începând cu sfarșitul secolului al XIX-lea, majoritatea liberalilor au susținut ideea că statul, prin instituțiile sale, poate nu doar promova, ci și proteja libertatea individuală. Potrivit liberalismului modern, principala sarcină a guvernului este să îndepărteze obstacolele care împiedică indivizii să trăiască liber sau să își atingă adevăratul potențial. Astfel de obstacole sunt sărăcia, bolile, discriminarea și ignoranța.LIBERALISMUL CLASIC – principii de bază Deși ideile liberale nu s-au remarcat în politica liberală decât la începutul secolului al XVI-lea, fundamentele liberalismului pot fi identificate în Evul mediu sau chiar mai timpuriu. În Evul mediu, drepturile și responsabilitățile individului erau determinate de poziția acestuia în ierarhia socială, ierarhie bazată în mare măsură pe acceptare și conformitate. Sub impactul dezvoltării comerțului și a urbanizării Europei, spre sfârșitul secolului al XVI-lea și al Renașterii, vechea ordine feudală a început să se dizolve treptat, lasând loc temerilor față de instabilitate. În acest context, absolutismul monarhic părea singura soluție pentru disensiunile din rândul populației. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, autoritatea papalității se destrămase în cea mai mare parte a nordului Europei și fiecare conducător a încercat să iși consolideze puterea prin impunerea catolicismului roman sau a protestantismului, toleranța fiind acceptată abia în secolul al XVII-lea. Ambițiile șefilor de stat și nevoile determinate de dezvoltarea comerțului și a industriei au condus la adoptarea treptată a politicilor economice bazate pe mercantilism, un curent ideologic care promova intervenția statului în economie cu scopul de a crește puterea și bogăția statului. Cu toate acestea, intervenția statului nu a însemnat decât servirea unor interese restrânse și inhibarea spiritului antreprenorial, context dezaprobat de membrii noii clase de mijloc emergente. Aceasta a fost una dintre cauzele revoluțiilor din Anglia și din Franța secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea. Liberalismul clasic s-a născut, ca ideologie articulată, din aceste mari ciocniri civile. Ideile politice care au stat la baza acestor revoluții au fost transpuse în lucrările filozofilor englezi Thomas Hobbes si John Locke. In Leviathan, Hobbes susținea că puterea absolută a suveranului era justificată de consimțământul celor guvernați care au acceptat, într-un ipotetic contract social, să se supună suveranului în toate privințele în schimbul unei garanții pentru pace și securitate. Locke a susținut, de asemenea, o teorie a guvernării în baza unui contract social, dar nu credea că părțile contractante se pot plasa în mod convenabil sub puterea absolută a unui suveran. Pentru Locke, puterea absolută este incompatibilă cu scopul și rațiunea autorității politice și anume, nevoia protejării individului și a proprietății acestuia și garantarea drepturilor naturale – libertatea conștiinței, libertatea de exprimare și toleranța religioasă. Atunci când suveranul nu își îndeplinește aceste obligații, rev

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Formati disponibili

    DOC, PDF, TXT o leggi online da Scribd

    Hai trovato utile questo documento?

    Questo contenuto è inappropriato?

    Segnala questo documento
    Liberalismul este o doctrină politică ce plasează în centrul preocupărilor politicii ocrotirea și întărirea libertății individului. În principiu, liberalii consideră că guvernarea este necesară pentru a proteja individul de ceilalți, dar, recunosc, de asemenea, că actul de guvernare în sine poate reprezenta o amenințare pentru libertate. În acest sens, Thomas Paine, celebrul autor american de pamflete, scria în lucrarea sa Common Sense (1776) că, în cel mai bun caz, „guvernarea este un rău necesar”. Instituțiile statului sunt necesare pentru a proteja viața și libertatea individului, dar forța lor coercitivă se poate răsfrânge asupra individului, devenind astfel necesar să se stabilească un sistem care, pe de o parte să dea guvernanților puterea necesară pentru a proteja libertatea individuală și pe altă parte să prevină abuzul de putere. Această viziune este proprie liberalismului neo-clasic (libertarianism), dar începând cu sfarșitul secolului al XIX-lea, majoritatea liberalilor au susținut ideea că statul, prin instituțiile sale, poate nu doar promova, ci și proteja libertatea individuală. Potrivit liberalismului modern, principala sarcină a guvernului este să îndepărteze obstacolele care împiedică indivizii să trăiască liber sau să își atingă adevăratul potențial. Astfel de obstacole sunt sărăcia, bolile, discriminarea și ignoranța.LIBERALISMUL CLASIC – principii de bază Deși ideile liberale nu s-au remarcat în politica liberală decât la începutul secolului al XVI-lea, fundamentele liberalismului pot fi identificate în Evul mediu sau chiar mai timpuriu. În Evul mediu, drepturile și responsabilitățile individului erau determinate de poziția acestuia în ierarhia socială, ierarhie bazată în mare măsură pe acceptare și conformitate. Sub impactul dezvoltării comerțului și a urbanizării Europei, spre sfârșitul secolului al XVI-lea și al Renașterii, vechea ordine feudală a început să se dizolve treptat, lasând loc temerilor față de instabilitate. În acest context, absolutismul monarhic părea singura soluție pentru disensiunile din rândul populației. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, autoritatea papalității se destrămase în cea mai mare parte a nordului Europei și fiecare conducător a încercat să iși consolideze puterea prin impunerea catolicismului roman sau a protestantismului, toleranța fiind acceptată abia în secolul al XVII-lea. Ambițiile șefilor de stat și nevoile determinate de dezvoltarea comerțului și a industriei au condus la adoptarea treptată a politicilor economice bazate pe mercantilism, un curent ideologic care promova intervenția statului în economie cu scopul de a crește puterea și bogăția statului. Cu toate acestea, intervenția statului nu a însemnat decât servirea unor interese restrânse și inhibarea spiritului antreprenorial, context dezaprobat de membrii noii clase de mijloc emergente. Aceasta a fost una dintre cauzele revoluțiilor din Anglia și din Franța secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea. Liberalismul clasic s-a născut, ca ideologie articulată, din aceste mari ciocniri civile. Ideile politice care au stat la baza acestor revoluții au fost transpuse în lucrările filozofilor englezi Thomas Hobbes si John Locke. In Leviathan, Hobbes susținea că puterea absolută a suveranului era justificată de consimțământul celor guvernați care au acceptat, într-un ipotetic contract social, să se supună suveranului în toate privințele în schimbul unei garanții pentru pace și securitate. Locke a susținut, de asemenea, o teorie a guvernării în baza unui contract social, dar nu credea că părțile contractante se pot plasa în mod convenabil sub puterea absolută a unui suveran. Pentru Locke, puterea absolută este incompatibilă cu scopul și rațiunea autorității politice și anume, nevoia protejării individului și a proprietății acestuia și garantarea drepturilor naturale – libertatea conștiinței, libertatea de exprimare și toleranța religioasă. Atunci când suveranul nu își îndeplinește aceste obligații, rev

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Scarica in formato DOC, PDF, TXT o leggi online su Scribd
    Segnala contenuti inappropriati
    2K visualizzazioni4 pagine

    Liberalism Referat-Lucrare

    Caricato da

    Alin Rus
    Liberalismul este o doctrină politică ce plasează în centrul preocupărilor politicii ocrotirea și întărirea libertății individului. În principiu, liberalii consideră că guvernarea este necesară pentru a proteja individul de ceilalți, dar, recunosc, de asemenea, că actul de guvernare în sine poate reprezenta o amenințare pentru libertate. În acest sens, Thomas Paine, celebrul autor american de pamflete, scria în lucrarea sa Common Sense (1776) că, în cel mai bun caz, „guvernarea este un rău necesar”. Instituțiile statului sunt necesare pentru a proteja viața și libertatea individului, dar forța lor coercitivă se poate răsfrânge asupra individului, devenind astfel necesar să se stabilească un sistem care, pe de o parte să dea guvernanților puterea necesară pentru a proteja libertatea individuală și pe altă parte să prevină abuzul de putere. Această viziune este proprie liberalismului neo-clasic (libertarianism), dar începând cu sfarșitul secolului al XIX-lea, majoritatea liberalilor au susținut ideea că statul, prin instituțiile sale, poate nu doar promova, ci și proteja libertatea individuală. Potrivit liberalismului modern, principala sarcină a guvernului este să îndepărteze obstacolele care împiedică indivizii să trăiască liber sau să își atingă adevăratul potențial. Astfel de obstacole sunt sărăcia, bolile, discriminarea și ignoranța.LIBERALISMUL CLASIC – principii de bază Deși ideile liberale nu s-au remarcat în politica liberală decât la începutul secolului al XVI-lea, fundamentele liberalismului pot fi identificate în Evul mediu sau chiar mai timpuriu. În Evul mediu, drepturile și responsabilitățile individului erau determinate de poziția acestuia în ierarhia socială, ierarhie bazată în mare măsură pe acceptare și conformitate. Sub impactul dezvoltării comerțului și a urbanizării Europei, spre sfârșitul secolului al XVI-lea și al Renașterii, vechea ordine feudală a început să se dizolve treptat, lasând loc temerilor față de instabilitate. În acest context, absolutismul monarhic părea singura soluție pentru disensiunile din rândul populației. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, autoritatea papalității se destrămase în cea mai mare parte a nordului Europei și fiecare conducător a încercat să iși consolideze puterea prin impunerea catolicismului roman sau a protestantismului, toleranța fiind acceptată abia în secolul al XVII-lea. Ambițiile șefilor de stat și nevoile determinate de dezvoltarea comerțului și a industriei au condus la adoptarea treptată a politicilor economice bazate pe mercantilism, un curent ideologic care promova intervenția statului în economie cu scopul de a crește puterea și bogăția statului. Cu toate acestea, intervenția statului nu a însemnat decât servirea unor interese restrânse și inhibarea spiritului antreprenorial, context dezaprobat de membrii noii clase de mijloc emergente. Aceasta a fost una dintre cauzele revoluțiilor din Anglia și din Franța secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea. Liberalismul clasic s-a născut, ca ideologie articulată, din aceste mari ciocniri civile. Ideile politice care au stat la baza acestor revoluții au fost transpuse în lucrările filozofilor englezi Thomas Hobbes si John Locke. In Leviathan, Hobbes susținea că puterea absolută a suveranului era justificată de consimțământul celor guvernați care au acceptat, într-un ipotetic contract social, să se supună suveranului în toate privințele în schimbul unei garanții pentru pace și securitate. Locke a susținut, de asemenea, o teorie a guvernării în baza unui contract social, dar nu credea că părțile contractante se pot plasa în mod convenabil sub puterea absolută a unui suveran. Pentru Locke, puterea absolută este incompatibilă cu scopul și rațiunea autorității politice și anume, nevoia protejării individului și a proprietății acestuia și garantarea drepturilor naturale – libertatea conștiinței, libertatea de exprimare și toleranța religioasă. Atunci când suveranul nu își îndeplinește aceste obligații, rev

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Scarica in formato DOC, PDF, TXT o leggi online su Scribd
    Segnala contenuti inappropriati
    di 4

    Facultatea de tiine Politice Litere si Comunicare

    Specializarea: tiine Politice

    Referat
    Comunicare politic

    Liberalism

    Liberalismul (din francez: libralisme) este un curent


    ideologic i social-politic care promoveaz libertatea i egalitatea n
    drepturi. Liberalii mbrieaz o gam larg de opinii, n func ie de

    modul de nelegere a acestor principii, majoritatea liberalilor sus in


    urmtoarele idei fundamentale: constituionalismul, democraia
    liberal, alegeri libere i corecte, drepturile omului, comerul liber,
    precum i libertatea religioas. Liberalismul cuprinde mai multe
    tendine intelectuale i tradiii, dar curentele dominante sunt
    liberalismul clasic, care a devenit popular n secolul al XVIII-lea, i
    liberalismul social, care a devenit popular n secolul al XX-lea.
    ntr-un sens strict, liberalismul, numit "clasic", este un curent filosofic
    nscut n Europa secolelor al XVII-lea i al XVIII-lea, care pleac de
    la ideea c fiecare fiin uman are, prin na tere, drepturi naturale
    pe care nici o putere nu le poate impieta i anume: dreptul la via ,
    la libertate i la proprietate. Ca urmare, liberalii vor s limiteze
    prerogativele statului i ale altor forme de putere, oricare ar fi forma
    i modul lor de manifestare.
    n sens larg, liberalismul proslvete construirea unei societ i
    caracterizate prin: libertatea de gndire a indivizilor, domnia
    dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de pia pe baza
    iniiativei private i un sistem transparent de guvernare, n care
    drepturile minoritilor sunt garantate. Exist mai multe curente de
    gndire liberal care se difereniaz ntr-un mod mai precis prin
    fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului i prin
    domeniul asupra cruia ele aplic principiul libert ii.
    Liberalism politic este doctrina care vizeaz reducerea puterilor
    Statului la protecia drepturilor i libertilor individuale, opunndu-se
    ideii de "Stat providenial". Indivizii sunt liberi s i urmreasc
    propriile interese, att timp ct nu afecteaz drepturile i libert ile
    celorlali.
    Liberalism economic este doctrina care proclam libera
    concuren pe pia, neintervenia Statului n economie i are ca
    principiu fundamental proprietatea individual.

    Valorile liberale fundamentale sunt libertatea individual,


    creativitatea individual, responsabilitatea i independen a
    personal, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea n fa a legii.
    Liberalismul este definit prin 4 concepte de baz:

    libertatea individual
    proprietatea privat
    responsabilitatea individual
    egalitatea n faa legii

    1. Libertatea individual este definit ca fiind dreptul de a ac iona


    fr nici o constrngere impus din exterior, cu condi ia s nu
    afecteze drepturile i libertile legitime ale celorlal i indivizi.
    2. Proprietatea este dreptul individului de a dispune de rezultatele
    activitilor sale, de bunurile care-i apar in. Proprietatea include
    dreptul la via i cel de a dispune de propriul corp. Dreptul
    individului la securitate i rezisten la opresiune deriv din acestea.
    3. Principiul responsabilitii individuale proclam individul ca singur
    rspunztor pentru aciunile sale proprii.
    4. Egalitatea n faa legii deriv din principiul responsabilit ii
    individuale: fiecare individ rspunde pentru propriile fapte, indiferent
    de avere, sex, naionalitate, profesie sau alte caracteristici
    individuale sau sociale.

    Liberalismul politic reprezint una dintre cele mai vechi


    doctrine politice, avnd o importan fundamental n istoria
    secolului al XX-lea.
    n plan politic gndirea liberal se concentreaz asupra libert ilor
    individuale pornete de la drepturile personale, ini iativa privat i
    limitarea puterii statului. Liberalismul respinge ideea "statului
    providenial" i acioneaz n vederea limitrii implicrii statale n

    favoarea crerii unui climat favorabil exercitrii drepturilor de ctre


    individ.
    Liberalismul consider mecanismele de pia drept singurele forme
    ce permit existena i evoluia unui stat modern capabil s asigure
    libertatea individual.

    Bibliografie:
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Liberalism_politic
    http://isl.ro/liberalism/

    Potrebbero piacerti anche