¥ , VALERIA CIOVICA “CETINA WINIEUE c ; F araatile anei mariantr-o seard insd, Bradul nu mai veni si Ana- Maria adormi fara ca el sd-i fi spus vreo po- veste, Crezu cd a uitat de ea, si cum se lumind de ziud strinse repede prin casd apoj dete fuga la Lizica, noua ei prietend, sa se joace. Seara iar il asteptd pe Urias sd-i spund o poveste, dar el nu veni; nici atunci nici in alte seri, La inceput ji ven# foarte greu fetei, dar cu timpul se obisnui, Se Jud cu joaca $i uitd, Cit fu vara de lungd $i apoi toamna Ana-Maria sta in casd, doar cit pune masa buniculuj sau cind mergea la culcare, iar restul de timp si-l petrecea pe afaré cu Lizica, scornind fe] si fel de jocuri. Cind iarna veni si troieni drumurile, se mai potolird si fetele noastre ; sedeau acum tot impreund, dar la gura sobei, mingiind motanul, Ana-Maria spunea povesti frumoa- se, auzite de la bunica sau de la Bradul cel Urias, iar Lizica © asculta. Asa isi treceau ele vremea, pind ce intr-o zi Ana- Maria nu mai spuse povesti cdnu mai stia. Zadarnic 0 ruga prietena ei, zadarnic plinse, ea nu mai stia ‘sd povesteasca $i pace. Atunci Lizica spuse ca dacd i-ar fi prietend cu adevarat, s-ar duce in pddure si I-ar ruga pe Bradul cel Uriag sd-i spund si alte povesti. Ana-Maria ii dete dreptate prietenei, isi puse paltonasul, si iesi in vifornita de afard, dar Azor, care auzise tot de pe prispd, ii atinu calea spunindu-i sd stea acasd. Fata il liri la cotet, fi prinse zgarda la git, apoi iesi pe portifa, — Ana-Maria nu te du... sttiga Azor smucind de lant ; Ana-Maria, intoarce-le, 0 ruga $i portifa, dar Ana-Maria nu-i Iud in seamd pe nici unul si inotind prin némefii de zdpadd, intra in pddure. Dupd ce merse o bund bucaté de drum, se opri sd pri- veasca la brazii din jur, doar o gdsi pe Uriasul ei, dar brazii imbrdcati in mantiile lor groase de zdpadd, semdnau asa de bine unul cu altul, cd fetita nu stiu ce sd facd. fi pdrea du acum cd nu-I rugase pe Azor sd vind cu ea in padure ; el ar fi stiut sd-i spund care era Uriasul ei, dintre alitia brazi si cum incepuse sd se lase seara, se duse la fiecare brad si il intrebd de nu cumva e cel cdutat, dar nici unul nu-i réspunse. Merse maj departe, intrebind mereu pind se rdtdci ; prinse atunci a plinge cu sughifuri, ca o fetita micd ce era; un arici bdtrin scoase nasul in ger $i-i spuse cd a 44stricat linistea pddurii stirnind cu plinsul ei o haitd de lupi. — Vin lupii? intrebé Ana-Maria infricosatd, Ariciul se bagd in vizuind si nu-i rdspunse. — Vin lupii, vin lupii, strigard doud veverife. Ana- Maria, hai la noi, o sd-ti dam nuci gi alune, iar in cuibu- soru! ‘nostru lupul n-a intrat niciodatd si nici nu poate sd intre, cd e prea mare. — Si eu sint mare, rdspunse Ana-Maria. Fi, daca as fi si eu cit spiridusul cel bun al pddurii, as sta la voi pind dimineafd, cind ar veni bunicul sé md ia acasd. Cum vorbea ea asa cu veverifele, iacd si haita dd nd- vald cldnfdnind din dinfi; de fricd’ Ana-Maria se porni sd strige, cind pe bunicul, cind pe spiridusul pddurii, Aces- ta din urmd veni pe fugd intr-o sdniufa de argint, trasd de un iepure alb ca zdpada $i dupd ce-i imprdstie pe lupi, spuse fetifei sd se urce in sdnioara pe care-o fdcu pe potriva ei. Cit ai bate din palme ajunserd acasd la bunicul, iar la despdrtire spiridusul ii ddrui fetei iepurasul cel alb de la sdnioard, spunindu-i cd poznasul de iepure stie mai multe povesti decit Bradul cel Urias, numai sd aibd grijd sd nu-l ddruiascé cuiva, cé de supdrare iepurele n-o sd mai poatd spune povesti. Cind intra in casd si se bdgd in asternut, Ana-Maria il rugd pe Urechild sd-i spund o poveste. Iar Urechild in- cepu sd-i spund cd noaptea, cit este ea de noapte, se te- muse cindva de un fiu de impdrat si de ciinele lui.CIOBANASUL CEL INSEMNAT Cu, cind si de unde avea o fetita, intunecata stapina, Noap- tea, nimeni nu stia, dar toti spuneau cui se nimerea, c& fetifa cu par auriu nu era a ei. Ca sa astupe gura lumii, Noaptea fesu din nori o mantie si o presara cu stele si o puse pe umerii fetitei ; culese apoi cele mai miindre si stralucitoare stele gi i le prinse in par, iar dupa ce 0 gati ca pe ea insasi o lu de mina si porni sd colinde cu ea pamintul in lung si in lat s-o vada cine o pofti Acum, nimeni nu mai indraznea sa ridice cuvint asupra-i, ca desi fata nu-i semana la chip si infaiisare, straiele le erau tot una si lumea, de, ca Jumea, judec’ omul dupa straie, nu dupa ce-i sub ele. 46De la o vreme, nimeni nu se mai lega de intunecata stapina si ea-si vazu linistité de treburi ca mai inainte, ba incé si mai si, cA rimaseserA nifel in urma, de cind isi pierduse vremea cu gateala copilei. Intr-o sear, ca si nu-i oboseasca odorul tot purtindu-l prin jume, o las& intr-o gradina impardteascd, zicindu-i c4 trece s-o ia de cum s-o lumina de ziua Fetifa se plimba prin gradina, mirosi florile si se jucd cu ele, iar cind obosi, se duse si se odihneasca intr-un chiose plin de verdeaté ; nu micd-i fu mirarea cind gasi acolo pe un pat numaj matasuri si catifele un biiefas ce plingea amarnic. Il intrebA ce are, iar el ii raspunse c&4 mama lui murise, iar el rAmésese cu tatal lui, care era imparatul acelei {ari. — Frate sau sora n-am, zise el, iar tata-i mereu cu trebu- rile imparatiei, care sint multe si grele, asa ca de aceea pling, cA am rimas singur si n-am pe nimeni pe lumea asta. — Si mama e un fel de imparateasi care isi vede de tre- burile ei, iar pe mine ma lasa singuré — spuse fetifa — si nici eu n-am cu cine sA vorbesc sau si ma joc, dar nu pling pentru una ca asta. Cum se face seara si incepem sa ne gatim, stiu ca © sé pornim ca de obicei prin lume si ca A nu obosesc, sau sd nu o stingherese cumva, mama mA lasa te miri unde si pleacd intr-ale sale, iar dimineafa vine si ma ia, asa ci nici eu nu-s prea fericita, din partea asta, Daca vrei s4 nu fii singur si sa ai pe cineva ling tine, am s& fiu eu sora ta, si-o sd stam tot timpul impreuna, doar ziua n-am s& pot, ci ziua fine mama palatul incuiat si nu las pe nimeni s& intre sau sa iasd. Cum s-o face seard ins, si stii cd am s vin aici odaté cu mama ; pina atunci, ia si te joacd cu stelele astea, cd-s tare frumoase. Baiatul se juca cu stelele, dar erau atit de Tuminoase si el atit de obosit, incit adormi ; si dormi, dormi, pind spre seara cind se scula. Se simtea odihnit, dar lihnit de foame, asa ca dete fuga la palat, mineé ce gisi, lud si ceva cofeturi pentru surioara lui si se duse in chiose s-o astepte. 47Cind Noaptea cobori in gradina palatului, veni si fetita cu mantie de stele ; prinful o primi cu bucurie si se jucaré impreu- n& cum numai copiii stiu s4 se joace, pind se facu ziud, iar cind fetita plecd, se duse si el la culcare. Si asa zi de zi, cd se minuna o lume, cum fiul imparatului se purta contra firii, ziua dormind, iar noaptea plimbindu-se prin gradina ; dar tatél lui, imparatul, vazind ci asa ii merge bine baiatului, spuse tuturor si-l lase in voia lui. Crescu printul, crescu si fiica Nopfii si ei tot scorneau la jocuri si povesti ca si le treacd vremea, fara si bage de seam& cA se facusera mari, pind ce odat&, baiatul se opri din joaca si spuse cA in ziua aceea fusese sculat din somn ca si ia parte la sfatul impariitese. — Zicea tata, cA de acum trebuie sa vad si eu de treburile imparatiei, cé el a imbatrinit si, miine poimiine, ma las in locul lui si n-am sa stiu ce am de facut, iar cind i-am zis c&-s inc& tindr pentru asa ceva, s-a suparat foarte — Tinar esti, raspunse fata cu tristete, dar destul de mare ca tatdl tau sé-ti dea pe mind imparatia ; demult am vrut eu sa-i spun cd nu mai sintem cepii si cd nu se cuvine si mai stim impreuna, asa cd, eu ma duc, dragul meu fratior si si nu fii suparat pe mine ci plec, dar nu pot face altcum, Printul ii zise cd degeaba pleaci, ci el tot 0 s4 vind seara in chioscul din gradina si o s-o astepte pind dimineafa. Auzind acestea, fiica Noptii veni si ea seard de sear, dar nu intra in chiose pind nu stringea din grédind mireasma florilor, cu care-l adormea pe print; ii spunea apoi povesti de tot felul si se amesteca in visele lui, asa ca el si nu se simt& singur. Odata, cind veni ca de obicei incdrcaté cu mireasma de flori, gisi chioscul gol ; porni atunci sa-I caute pe print in gra- dina. Merse ea aga, pind cind ajunse la palat, care era cufundat in bezné, afar de un loc luminat ca ziua. Se uitd pe fereastra si-l vazu acolo pe prinful ei imbrcat in straie bogat impodo- bite. Plingea amarnic Ja cApitiiul unui om inconjurat de faclii. ll striga pe nume, iar el, cum ii auzi glasul, veni fuga in gré- dina si cind o vazu, ii spuse ci omul pe care il plingea era 48tatil lui care murise, iar el ramasese imparat in locul lui. O ruga sa nu mai plece si daci-i este voia, in loc de sora si-i fie soafa. — Daca ramin cu tine, fi zise fica Noptii, inseamna si ma despart de mama si tare mA tem cA n-are sa ne fie bine ; dar fie ce-o fi. Nu pot s& te las singur, numai cit sA mi fii ascunsi 0 vreme, pind m-o da uitérii. Imparatul se invoi, dar dupa o vreme ii zise cd el trimite vorba la tofi craii si imparafii s4 pofteascd la nunta lor ; si cum zise, asa si fécu. Si venira toi, din toate colfurile lumii, dornici s& petreacd la aga o nuntd, dar si mai dornici incd si vadi pe tindra imparateas§ de care nu stia nimeni a cui era si din ce Jocuri. Cum mireasa n-avea pe nimeni, imparatul cel tindr rugd pe soa{a unui impirat vecin sa-i tie loc de mama, iar aceasta, bu- curoasi de asa cinstire, nu lasa slugile si se ating de tinara impéirateasa, ci o gati cu mina ei. Cind dadu sa-i prinda rochia in copci, vazu la gitul fetei un lan|isor de argint ; o intreb& cA de unde il are, iar ea fi zise ca dintotdeauna, ca-i lucrat asa fel, de nu-l poate scoate nicicum. Impardteasa vecin nu zise nimic, dar cum se vizu cu so- ful ei fi spuse c& mireasa purta lantigorul de argint pe care-] prin- seserA la gitul fetitei lor cind se ndscuse, asa ca tindra impara- teasi n-ar fi alta decit fiica lor ce le fusese furata, nu se stie de cine, cind era mica. Hotari atunci imparatul s& nu spund nimanui de ce afla- sera, dar slujitorul lor cel mai de credin{A si rémina ling& fata s4 0 slujeascd si si-i poarte de grija, ca nici un fir de par s& nu i se clinteascé din cap, iar de nu i-o fi la indemina in pala- tul sotului, s-o aduc& acasa le ei. Mircle si mireasa habar n-aveau de cite se spuseserA pe seama lor si petreceau fara de grijé dimpreuna cu nuntasii. Cind se las seara, lumea incepu si se minuneze de cum strdluceau stelele pe mantia si in p&rul imparatesei, iar ea, era atit de fericita, incit uitase de venirea Noptii. Deodata insi, se stirni un vint puternic care-i smulse mi- 50resei mantia de pe umeri si stelele din par, afara de trei, care se ascunsesera atit de bine in parul fetei incit Noaptea nu le vazu, $i dacdi nu le vazu, nu le lua ; asa ca fetei tot ii mai ra- mase ceva din gateala ei de odinioara. Nu dupa multé vreme de Ja nunta, imparatul se si gatea de botez, cind intr-o seard veni la el o femeie gi-i spuse ci de nu va fi ea alaturi de soata lui in ceasul cind va naste, va muri ori ea, ori pruncul. Speriat de asa vorbe si nestiutor in ale lumii, tindrul imparat ii araté femeii imbracaté in valuri intunecate, unde e iatacul imparatesei, iar ea plecd intr-acolo. Imparateasa tocmai nascuse un fiu si nestiind ce sa-i daruiascd mai de pret, isi scoase din pir cele trei stele, le puse pe umerii si in fruntea baiatului, apoi il infasé cum stiu mai bine si il lui in brate. Tot atunci intra in iatac si Noaptea, caci ea era femeia cu valurile mohorite, facu un semn asupra imparatesei si a prun- cului, care amutira pe loc. Lua copilul si dupa ce-i smulse steaua din frunte il dete slujitorului ce sta la usa si care se nimeri a fi toc- mai slujitorul lasat de parintii fetei, spunindu-i ci-i porunca impa- ratului si-l inece, cé se nascuse mort ; apoi se intoarse si puse in bratele imparatesei un catel negru ca picura, caruia ii lipi in frunte steaua luata de la copil. Cind totul fu gata, chema pe imparat si lécrimind fi zise cA i-a scipat soata de la moarte, ba chiar si fiul, dar, cum impardteasa n-avea sufletul curat, a nascut un catelus negru ca si picatele ei si cA ce mai incoace si incolo, de o mai {ine in palat, o sa-i fie rau si lui si celor din imparitie, cd soata lui nu-i altceva decit o piazd rea. Imparatul isi intreba soata daca spusele femeii sint adeva- rate si cum ea nu scoase nici o vorba, cd nu putea, el ti porunci sa plece din palat. Cum se duse imparatul, Noaptea smulse steaua din fruntea c&telului, o viri in sin, apoi luind-o pe im- teas de mina, o duse cu cétel cu tot la marginea unei ape si-i zise : — So{ul tau nu te mai vrea, iar eu nici atit; cind m-ai parasit pentru el, eu n-am ramas singura ci cu lumea intreaga, acum cind el te-a izgonit, tu nu mai ai pe nimeni, asa cd bine ai face sa-ti gasesti linistea si odihna aruncindu-te in apa asta. 51Dup ce zise ce-i sta pe inima, Noaptea plecd in drumul ei, iar slujitorul lasat de imparatul vecin si care se tinea ca umbra de impar&teas&, se duse, o lud in brate ca pe un copil si porni cu ea spre casa parinteasca. In drum, acesta se opri la stina unde lasase pe fiul impira- tului si-i ruga s& find si cdtelul care, de frig si foame, incepuse sa scinceasca. — Sa-mi duc numai stapina la casa ei $i m4 intore s4-i iau si pe acestia doi; pind atunci, dafi-le bun ingrijire cd veti fi rasplatiti imparateste. Se duse apoi slujitorul la stapinul lui, in impardtia vecind, ii spuse ce avea de spus, ii l4sA ce avu de lasat si plecd inapoi c&tre stind si aducd pruncul si citelul, dar pe drum il mincara lupii, aga c& fiul de imparat, ramas intre ciobani, se facu si el cioban, iar clinele cu care crescuse laolaltd, fi era prieten nedes- partit. Intr-o sear, baiatul ii spuse baciului c& s-a facut destul de mare ca s& pzcasci stina noaptca ca tofi ccilalti; iar de nu se increde in el, macar in Corbea sa se increada ca n-o sa lase picior de lup sau de om sa se apropie de oi. Baciul ii dadu incuviintare, iar el si Corbea se duserd s& pazeascé ; la inceput n-a fost prea greu, dar cum inainta noap- tea, baiatul simti c i se lipesc genele de somn. Las’ c& si za- puseala era mare, c-ar fi tras la odihna si pe altul invatat cu de-alde astea, dar mi-te pe el. Baiatul se gindi ci desi va scoa- te cimaga, o s&-i fie mai usor, asa cd nici nu-si -férmina bine gindul si cimasa sta in iarba. Toate bune, dacd n-ar fi avut pe umeri cele doua stele date de maicii-sa, cici le vazu Noaptea si se repezi sa-si ia ce-i al ei, dar cum se apropia de biiat, ciinele ii si insfaca 0 bucatad de val, iar ea se da in laturi si se pazeasca. Si tot rupind Corbea fisie cu fisie din valurile nop}ii, se facu ziua, iar latraturile lui ii scoasera pe ciobani afara, Cind vazura ei frumusetea de stele lucind pe umerii baiatului, se speriaré amintindu-si cum ajun- sese copilul si cdtelul la stina lor. Hotarira deci si-i infatiseze pe amindoi impératului, cd numai unul ca el le-ar fi putut spune ce e bine si ce e rau. 52Ajungind ei la palat, ii spusera imparatului cum venise mai demult, intr-o noapte, un slujitor imparatese si le diduse in grij un copil si un céitel, zicind ca dupa ce-si duce stapina acasi vine de-i ia si pe acestia doi, dar slujitorul nu s-a mai intors. »Pruncul de atunci, e baietanul asta, pe care-l infatisam mariei tale, pentru anumite semne ce are pe umeri si de care noi n-am stiut pina azi*. Imparatul socoti cam cind se intimplasera toate acestea si uitindu-se mai bine la Ciobanasul cel insemnat ce semana cu el ca doua picdturi de apa, ii rasplati pe ciobani imparateste, iar pe fiul lui il imbraca in straie scumpe, spunindu-i totodata, cum si de ce isi gonise soata. — As vrea s-o aduc inapoi daca asa gisi-o, ca sa fim im- preund, dar nu stiu cum sa fac. — SA nu te superi domnia ta, tata, dar tare mi-e teama, c& si de-ai gasi-o pe mama mea si soata ta, inapoi n-o sa mai vrea sa vie, ci mare pacat ti-ai mai facut cu dinsa ; de ma in- gadui insd, 0 adue acasé cum m-oi pricepe mai bine. Primind incuviintare, baiatul se duse la stina unde crescuse si-i ruga pe ciobani si zvoneascé cum cd printre ei ar fi un ciobiinas insemnat cu doua stele pe umeri, iar de-o veni careva 8A iscodeasca, sii i se spund cA-i dus in munti, ori prin vale, dar ca nu s-o arata decit maicii sale ; iar de-o veni chiar maicuta lui, s& trimita vorba la palat. Toate fura asa precum a zis biia- tul: cind au auzit bunicii lui au trimis iscoade la stind, dar degeaba ; a venit chiar imparatul zicind cA lui o sa i se arate ciobinasul, dar ciobanii o tineau una si buna, cd numai mai- cutii lui vrea sd i se arate baiatul, intii si inti. Imparateasa cea tindré n-avu incotro si-si called pe inima, venind in fara de unde fusese alungata ; ajuns la stina, ceru ciobanilor sa-i arate baiatul. Acestia trimisera veste la palat de unde ii veni feciorul imbracat ciobaneste. Nu trebui si-si des- copere umerii cici inima ei de mama simtise ci Asta ii e co- pilul. Fecioru-siu ii povesti cum Noaptea il facuse pe imparat S-0 goneasc si cum bietul taicd-siu nu avea nici o vind; cind 54il intrebi maici-sa ci de unde stie el toate astea, el dete jos de pe umeri sarica mijoasi de cioban si ramase in straiele cu care il gitise taicé-siu. Vazu atuncea maici-sa ce bine semana el cu barbatul cdruia ii dusese dorul. Zise atunci ca poate l-ar fi iertat pe impérat, daca ar fi venit in intimpinarea ei, dar asa ea se duce de unde a venit. Nici nu sfirsi bine ce avea de spus, ci imparatul, care as- cultase la usa, intra si i se aruncé la picioare. Mai mult ce si spun ? Au trait ei trei_o viafad fericita, iar Noaptea se ferea de baiat ca de foc c&ci il pazea Corbea, prietenul si paznicul lui cel mai de credinta. * Cind ispriwi it, iepurasul viizu cd ochii Anei- Mariei erau inc povestea lui ti pldicuse mult fetei. ‘Alcoa Oe Chi. felifivse bilge In apeereUle ge Urechild fu alaturi de ea, incepind sd-i povesteascd cum a fost cu icrele buclucase si cu cei trei feciori ai pescarului.ICRELE BUCLUCASE FT ria odaté un pescar, care avea trei feciori si cum mestesu- gul lui i se paru cel mai frumos si mai bun din toate cite -a deprins inca de mici s& pescuiased in apa de la marginea re, pescarul nu s-a dat in léturi si a mun- tii lui, dar cind l-ajunsera bitrinetele nu avu incotro si rmase sd vada de ale casei. Las’ e& si acasi avea ce face ci robotea toatd ziulica, dar, ce si-i faci, vorba lui: ,,.M-oi odihni destul cind oi inchide ochii, c& acusi n-am vreme pentru una ca asta“, Ma rog: ce-a fost, ce n-a fost, vorba e c& biietii lui plecau acum singuri la pes- cuit, iar el ii astepta cu toate de-a gata, numai sa ia si si bage in gura. 56Da’ ti-ai gasit ! Nu era searé de la dumnezeu, si nu-i vezi venind de la pescuit ciorovaindu-se sau inghiontindu-se, c& i se facea omului Tehamite si de casa si de masa, iar de n-apuca sa ia ceva in gura mai inainte, raminea sérman de el flamind pe a doua zi, cd i se oprea bucatica in git numai ce privea la dinsii Odaté, shtul de zarva ce-o stirneau feciorii lui venind de la pescuit, vru si stie care-i pricina, iar cel mai mare si mat {ifnos fi spuse c& el unul nu s-o potoli, pind nu 1-o vedea mun- cind si pe 4) mijlociu, care sta toata ziua Ja soare si se intoarce cind pe o parte, cind pe alta, ca pestele in frigare. — Si alt’ nimic nu mai face? intreba batrinul mirat de asa purtare. — Ba, cum nu! Cind se satura de soare, trece la umbra si doarme pind spre seara cind venim acasa, de muncit nu mun- ceste, da’ de mincat, maninca cit sapte. Cu mijlociul m-am dumirit cum sti treaba si i-om gasi leacul, n-avea griji; da’ cu al mic ce ai? Ca dupa cite stiu nu-i lenos din fire. — Asta asa e— zise cel mare; dar, pestele ce-I prinde il face pe din doua cu lenesul, sé nu vind acasA cu traista goala, s se faca de rusine. Pescarul chibzui bine, apoi le spuse fediorilor ci de azi inainte s-or duce cu rindul la pescuit si-o vedea el atunci cine si cit munceste. ‘A doua zi, cum se lumina, baiatul cel mare porni de unul singur, asa cum fusese invoiala. Toaté ziua munci pe brinci sé arate tatine-su de partea cui era dreptatea, iar cind vazu ca traista e plina de peste, plecd spre casi. In drum, intilni o ba- puta care fl rugd sd-i dea si ei ceva peste, dar el ii raspunse ci nu are de unde, iar cind baba ii arata traista, el zise ca strin- sese in ea niste scoici. — Bine, ii zise baba, mohorindu-se la chip ; scoici ai zis, scoici sa fie ! Cind ajunse acas4 si rasturna traista in mijlocul mesei, cA- zura din traist scoici de tot felul. Ca sa nu se facd de ris, flAcdul zise cA, fiind satul de atita peste, gindise ci ar fi bine sA mai manince si niste scoici. Taici-su nu spuse nimic. In ziua urmatoare porni la pes- cuit lenesul, Oricit ii veni de greu, trebui s& munceascd cu spor ca nu cumva si-i dea apa la moara celui mare. Cind vazu cA traista-i e doldora de peste, porni si el spre casi vesel ne- 57voie mare, c4 ducea tatine-su ceva mai de soi decit dusese deu- nazi frate-sau. Tot pe acelasi drum intilni si el babuta care se milogi pentru un peste, doi ; rizind cu gura pina la urechi, le- nesul ii spuse babei ca i-ar da ce-i cere dacd ar avea de unde, dar traista lui e plina de raci. Baba il blagoslovi ca pe frate-siu, iar cind ajunse acasa, in loc de peste fi misunau raci in traista. Trase si el o minciuna zicind c& fi era dor de niste raci cu usturoi si cum taicd-sau nu-i zise nici lui nimic, ramase pe a lui ; numai cit cei doi pititi se uitau cind si cind unul spre celalalt. A treia zi, cum ii venise si lui rindul, prislea isi lu cele de trebuinta si pleci la pescuit. Cind ziua fu pe sfirsite, iar traista plind cu peste, plecé acasi tot pe drumul pe care tre- cusera fratii lui, ci altul mai bun nu era, si tot ca gi ei, in- tilni babuta care cersea peste. O intrebé de sta singura, ori mai are pe cineva, sa stie cam cifi pesti sd-i dea, iar baba fi raspunse ca are o spuza de nepofi, unul mai mic si mai flamind ca altul. Cind auzi baiatul asa ceva fi dete tot pestele din traista afara de unul mai miricel, pe care il opri pentru taicd-siu, Batrina, bucuroasd de darnicia lui, fi dirui o basma alba spu- nindu-i cd pentru ce-a dat o si primeascd insutit si inmiit. Plecind mezinul in drumul sau simfi cA singurul peste ce-l mai avea in traisté atirna asa de greu, c& nu-l mai putea duce ; lasi atunci traista jos ca si se odihneasca, dar se sperie cind vazu iesind din ea capul unui peste urias care ii zise : — Indura-te de mine flicdule si zvirle-ma in apa cd mor, si am sa te rasplitese pentru asta. Baiatul facu calea intoarsa, iar cind ajunse la apa cea mare, fi dete drumul pestelui in ea, numai ca acesta, in loc si se dea la fund ca toti pestii, fi spuse c& pin’ s-o balici el nifel si impleteasci un cosulet nici prea mare, nici prea mic si sd vind cu el la locul unde |-a lasat. Cind cosuleful fu gata, baiatul veni la peste, iar acesta il sfitui si scoata basmaua de la git si s-o bage in cos apoi si facd bine si-l puie in locul pe unde ies icrele, ci vrea si-i diruiascd citeva. ,,Cind cogul o fi plin, sa-1 duci fetei imparatului, care se prapadeste dupa icre. Numai {ine minte, inainte de a-l da, bagi si tu o icra in gura si-ai si vezi mai la urma ce-a fi. Mezinul multumi pestelui si facu intocmai cum fusese invatat, desi se mira foarte de asa icre, ci erau mari si negre cum nu mai vA- zuse el pind atunci. Ajuns la palat bagi mina in cog s& ia ce i se cuvenea, dar nu micd-i fu mirarea cind vazu ca in locul basmalei pusa de el, 58era acum o {esiituri din fir de argint in care se liftiau icrele cele negre, Baga iute o icra in gurd, apoi spuse strAjerilor cd vrea s-o vada pe domnifa, iar cind ajunse in fata ei ii spuse ca iva adus ce-i place mai mult. Domnita dadu fesdtura la o parte si cind vazu ce-i in cos trimise doica dup tatal ei, imparatul. Acesta cum veni, se uita la icrele din cos si-i zise baiatului c& pentru asa dar, fi da pe fiicd-sa de nevasté, numai si vind a doua zi, ca desi fata fl araté de neam mare, straiele fi miros a peste si nu se cuvine sd stie si alfii cé-si da fata dupa un pes- car. Pleca flaciul nostru din palatul imparatesc si nu-i veni si-si creadé urechilor ce auzise, pind nu-l dezmetici ricoarea nopfii. Atunci bagi de seam citu-i de tirziu si gindindu-se cum 1-o s&puni tatine-su pentru intirziere, 0 lud la goana spre casi, Aici nu-l asteptau ce-i drept cu mese intinse si faclii aprinse, mai ales ci-1 vazurd venind si cu mina goala ; iar cind baiatul zise ci a doua zi s-o inrudi cu imparatul, bitrinul pescar se sperie atit de rau, cA in loc sd-i zicd una gi alta, ii dete povata sd se bage in asternut. Cit a fost nopticica de lunga, bietul om n-a dat geand in gean, pazindu-l pe prislea, peste care, credea el, a trecut duhul cel riu, iar cind se lumin& de ziud dete shi vada fafa. Cum.l-a vazut, cum a pornit si-gi strige feciorii cei mari, sé vind si sd vad de-] ingelau cumva ochii; cA cel pe care-l pizise toaté noaptea era si nu era feciorul lui cel mic, atit era de frumos. Cit fi clipita, cunoscurd cei doi c celui mic i s-a intimplat ceva de bine, asa c& tot din incuviintarea batrinului, pornird s&-1 zgilfiie ca sé-l scoale din somn. Cind il vazura treaz, taba- riré cu gura pe el, sé le spuna si lor ce-a facut de arat& asa. Bajiatul povesti de-a fir a par, ce-a fcut cu baba cea sirma- na gi pestele nazdrévan care avea icre negre ca pacura si cum dupa ce mincase o icrd, impiratul il gasise numai bun sa i-o dea pe fiici-sa de nevasti. Le mai spuse ci era asteptat la palat ca te miri ce. Cind auzira fratii de una ca asta, iesira pe prispi si se sfétuird cum si scape de cel mic aruncindu-l in apa, apoi s& se duc ei la palat in locul lui si ca batrinul si nu le stea in cale, si-l lege fedeles si sd-1 tind asa pind dupa nunta unuia sau altuia. Cum s-au sfatuit, aga au ficut si in scurté vreme sedeau amin- doi in fata palatului gatiti ca de zile mari, iar cind straja ii in- treba ce cauta, fratele mai mare réspunse ci e ginerele impiira- tului si c& esti asteptat. Cind il vazu pe fratine-su intrind in 60palat, lenesul nu zise nimic, c& asa le fusese invoiala ; dar as- teptd cu sufletul la gurd si vadi de l-o vrea domnifa pe cel mare, sau 0 cddea norocul peste el. In Ast’ timp, frate-siu si ajunsese in iatacul fetei de im- pirat, iar acolo statea la vedere cosuletul cu icre ; cind il vizu, se repezi si inghiti doua, doar s-o face mai frumos ca cel mic. Cind intré domnija sa-si_primeasca mirele, vazind ca e altul si cd umbla la icre, dete un fipat, veni doica si se porni si ea s& fipe, nu de alta, dar in fata ei sta un om care in loc de cap purta pe umeri o scoicd uriasa. Impératul dete porunea sa fie inchisé asa ardtare pind s-o dumiri ce-i cu ea, si mai zise, cd de-o veni cumva ginere-sdu sd fie primit cu cinstea cuvenita. Auzind lenesul c& imparatul isi asteapté ginerele, socoti c& cel mare nu fusese pe placul domnifei, asa ca-si lua inima in dinti si ii spuse strajii cd el este cel asteptat, iar cind ii detera drumul in palat gasi cu ugurin}a iatacul domnitei. Cum sta singur singurel asteptind s& vie fata, nu-l rabdi raiul si nu guste din icre. Pati si el ca cel mare, numai c& in loc de scoicd se pricopsi cu un cap de rac. Fu si el bagat la inchisoare, iar imparatul scirbit de ce vazuse, spuse fie-si sd-si ia gindul de la miaritis. Daca auzi domnita care e vrerea tAtine-su, puse cosuletul cu icre intr-o naframa si se duse in cetate sa-l caute pe cel ce-i era harazit. Intreb& ea pe unul si pe altul,de nu stia cumva unde sta pescarul cel tinar si frumos. Si numai intr-un tirziu nimeri unul si-i spuie ca tineri si frumosi nu erau alfii decit feciorii pescarului, dar erau trei si nu unul. Fata gindi cd n-ar fi rau sé-i vada si pe acestia, dar cind intra in coliba ce-i aratase omul, vazu in ea un om batrin legat fedeles. Il intreba de ce e legat, iar el ii spuse toatd tard- senia cu cei trei feciori ai lui. — Si-au primit pedeapsa — spuse fata — dar dacd e ade- varat ci mi-au aruncat mirele in apa, eu la palat nu m& mai intore, si nu ma dea tata dupa altul ; aici sint si aici ramin si am sa-i {in loc feciorului dumitale cel mic. Dupa ce zise aces- tea, ceru pescarului straiele lui fecioru-siu s& se imbrace cu ele si plecé la pescuit. Deprinse repede mestesugul bitrinului si prindea atita peste, de mincau pe siiturate si mai dadeau si altora ca sa fie de sufletul mecatului. Dar el numai inecat nu era. Ca atunei cind il aruncasera fratii in apa cu un pietroi de Picioare, biitrinica, care nu era alta decit Zina Apelor, il prinse 62in navod si-l duse in palatul ei. Acum se sfadeau pe seama fra- jilor, ca zicea prislea sa-i ierte pentru ce-au faptuit, iar ea nu voia si pace. Ca sA mai schimbe vorba, zina ii spuse ca fata de imparat s-a facut acum pescarifé si vede de batrin. Cind auzi el asa, uita si de frati si de tot, iar inima i se inmuie ca ceara. Spuse zinei ca s-ar insofi bucuros cu ea dac-ar sti de unde s-o ia, dar de cind fusese inecat nu mai stia pe ce lume se afla. Zina facu un semn i cit ai clipi fur amindoi in coliba pescaru- lui, care se bucurd nespus vazindu-si feciorul viu. Numai fata de imparat sta intr-un colf si se rusina de straiele de pe dinsa. Ca si-i fie la indemind, zina o atinse si fata se trezi imbracata cum nu mai fusese nicicind. — Asta-i darul meu de nunta, ca as vrea sa va fiu nasa, zise zina, numa’ cit prislea e asa de mofturos, c4 lui nu stiu ce sa-i daruiese. Pescarul cel tinar zise sa-i dezlege fratii de blestem si alt’ ni- mic nu-i trebuie, Mergind la palat, facura nu o nunta, ci trei deodata, cA fata de imparat avea dou surori de lapte pe care le dadu celor doi frati, asa cA pescarul cel batrin avea de ce si se bucure, c-si vazuse toi baietii buni sdnatosi si la casa lor. Cind vazu ed fetita adormise, icpurasul inchise si el ochii $i trecu in lumea viselor, iar a doua seard incepu sd-i po- vesleased ictifei despre cum fusese raspldtitd bundtatea si vrednicia unei domnite, fata unuia din cei doi imparati.DOI IMPARATI A\" fost odatd doi imparafi, vecini nu numai cu imparatia, dar chiar si palatele le-ar fi fost poart& in poarta, de nu le desparfeau un drum. De amar de vreme tréiau ei unul ling& altul, fara a se vedea des, cd cine nu se-aseamAna nu se adund — zic unii — si de-ai fi dat multul cu multul, tot n-ai fi putut zice cA astia doi ar fi semanat cumva intre ei. Unul era lacom la mincare si iute la minie, celilalt cumpatat din fire gi inte- lept. Nici impératiile lor nu erau la fel; cel mincdcios, stépi- nea cimpii roditoare si paduri pline de vinat, vecinul lui avea © tard numai balfi si lacuri, iar pamint mai deloc. Ca sa fie belsug in amindou& impérifiile, se ficuse 0 in- voiali intre strimosii acestor imparati; ca si schimbe bucate intre ei, pentru atita peste, atita griu, vinat sau altele. Toate 64ar fi fost bune, dacd imparatul de acum n-ar fi fost asa lacom si dacd n-ar fi stat mereu cu frica in sin c-o si ramina fara peste, care-i plicea asa de mult. Odata il chemi pe fiu-sau si-i spuse : — Draga Tanu (asa il chema pe baiat, dupa numele unui prieten din departate locuri) fa bine de-fi stringe oastea $i por- neste razboi cu vecinul nostru. — Cum asa tata, nitam-nisam, si dam buzna in casa omu- lui?! Nu se poate una ca asta. De ne-ar fi csunat vreun rau, mai treaci-mearga, m-ags fi dus cu drag& inima, fara sd-mi spui domnia ta. Mai la urma, nu stii cA eu gi cu baiatul vecinului ne avem ca fratii si am facut juramint si nu ne rézboim pentru te miri ce ? — Asa care va s& zici ; 0 data te rog si eu ceva, iar tu fi dai zor cu fratia voastra si cu juramintele de pace. La mine nu te gindesti, cA pot ramine intr-o buna zi fara hrana ce-mi place mai mult ! — Dacé la peste fi-e gindul, apoi n-ai de ce te plinge, ci nu ti-a lipsit niciodata. In fiecare zi Nufar Alb, baiatul vecinu- lui iti trimite peste din cel mai bun si azi dacA nu ma insel i-am vazut pe slujitorii lui venind cu coscogea somnul. — Astazi da, dar la ziua de miine nu te gindesti, baiete ? De-i vine chef tatine-su, calcd invoiala si nu ne mai da peste, asa ci tot e mai bine cum am zis, si pornim rAzboi si si-i facem supusii nostri. — Dar ce-ai zice tata daca in loc de supus mi-l fac frate de-a binelea pe Nufar Alb? L-am auzit c& are trei surori, pe care nu le-am vazut pind acum, dar care trebuie sd-i semene cumva, asa c-am si iau de soafé pe cea mai frumoasa dintre ele, si-oi fi la vecini ca la mine acasa. Bine-i ori nu-i bine cum zic ? — Cum sf nu fie bine, numai da fuga s& nu fi-o ia altul inainte. — N-avea dumneata griji, spuse Tanu ; si cit ai bate din palme, trecu drumul la vecini Fara vorbi multa, ii spuse imparatului de ce a venit, iar acesta, bucuros foarte, fi zise si-si aleagi pe care vrea din cele trei fete. Pentru una ca asta vecinul il pofti la masa, cd zicea el, asa o si le vadi mai bine pe fete, ca si nu-i pard rau mai la urma de ce a ales. Tanu se invoi bucuros cu zisa imparatului si pind la pusul mesei, gsi ca-i nimerit s-l descoasi pe Nufar- 65Alb si vada care din ‘cele trei surori merit& si ajunga imp&- rateasa. — Cu ochii inchisi de ti-ai alege una si tot nu fti-ar parea rau, spuse Nufar Alb, nu ca-mi sint surori, da’ ce-i al lor, e-al Jor si nu i-] poate lua nimeni. Cea mare de pilda, e atit de inteleapta, ci de multe ori, tata, in loc sa-si intrebe sfetnicii sau pe mine de cutare sau cutare lucru, pe ea v intreaba, — Da’ frumoasi, e ? — Cum nu se poate mai frumoasi — Atunci fa bine si spune-i imparatului, ci mi-am ales mireasa pe fata cea mare. — Nu te pripi fratioare,'cA de cele mici nu im_vorbit ined. Cind apare Zori de Zi in gradind, florile pleacé capul de rusine ci nu-s atit de frumoase ca ea. Norocul lor ca iese cam var, st ziua intreaga la oglinda si nu se mai satura privindu-se. — Dar de cea mica, ce-ai sd-mi spui fratioare ? — De ea mi-e mai greu sa-ti vorbesc. Din toate trei, ea imi e cea mai draga si cind cineva ti-e drag, te tot temi ci ai spus prea putin din cit ar fi de spus. E tot atit de inteleaptd ca sora cea mare, dar nu se baga in treburile imparafiei, are su- flet bun si-o intrece in frumuseje pe Zori de Zi, care-i frumoasa frumoaselor ; da-i inca o copila si-apoi nu cred cd fi-ar place sa iei de nevasta o bucdtareasa. — Asta nu mai stiu cum vine; n-aveti destule slugi de face bucate o domnita atit de frumoasa si infeleapta ? !... — De cind era micd, surioara mea a deprins mestesugul bucatelor si, mai in gluma, mai in serios, si-a zis bucdtireasa tatii, cd doar pentru el gateste micuta Razd-de-Soare, nimeni altul nu se infrupta din munca ei. Rareori imi da si mie cite ceva, si-ti spun frateste ci face niste bucate, c-ai da o impara- tie, numai sa le gusti. — Daca e asa, pot zice ci-s insurat de acum ; poate cil fericeste si pe socru cu asa ceva macar din cind in cind, si tatii nici ca-i trebuie altceva. Fura poftiti la mas& si, dupA imparat, iaca si cele doud domnite, gatite ca de zile mari si mindre foc, ca-n sinea lor, se si vedeau impiratese. Lui Tanu, insa, i se lipiseré ochii de usa pe unde trebuia sé vind mincarea si numai ce aude un slujitor spunind : — Domnita Raza-de-Soare, aduce mincarea imparatului ! Usile se deschisera si domnita intra, purtind in minutele ca 66floarea de crin, o tava incdrcata cu bucate. O puse dinaintea imparatului, apoi ficu o inchindciune aleasa lui Tanu. — Draga tatei, ii spuse imparatul ; iti multumese pentru osteneala, dar cum avem un oaspe drag, se cuvine sa impart cu el ce mi-ai adus. — Voia dumitale, tata, zise ea si se faicu rosie ca para fo- cului, vazindu-l pe Tanu cum se repede la bucate. li placuse baiatul, fara a avea ginduri de mérire ca surorile ei; acum ins igi zise, cA ce se spunea despre tata, i se potrivea si fiului, dar se insela. Pe data se ridicd Tanu de la masa si-i spuse im- paratului : — Soarta te-a fericit prea luminate dindu-ti aceste trei flori rare, pe linga fecior ; rogu-te prea smerit sa-mi darui una. — Bucuros dragul meu, ci doar asta-i menirea fetelor, si plece din casa parinteasc’ ; numai spune-mi care din ele {i-a incintat ochii ? — Toate trei, maria ta; dar pe domnita Raza-de-Soare am ales-o de soata. Pina s& zicd imparatul ceva, se simti tras de amindoua mi- necile. Se uitd la cele doud fete mai mari, care sedeau de-a dreapta si de-a stinga lui, si, vazindu-le catranite, ii spuse lui Tanu sd mai astepte cu raspunsui. Dupd masa, fu luat pe sus de fiicele lui $i dus in gradina. — Tata, ii spuse cea mare ; de mi-i face rusinea s-o ma- Titi pe a mica inaintea mea, imi pun capat zilelor nu alta. De-o alegea pe Zori-de-Zi, si mai zic ; dar asa nu. S-o astepte firos- cosul de vecin pind mi-or veni si mie petitori si de n-o astepta, atita paguba. — Usor iti vine sa zici ce zici, fata mea, dar vecinul asta ne da plinea ce-o mincim zi de zi. Eu unul socoteam c& mai mare noroc nici cA se putea, ca el si ia pe und din voi. — De, spuse si Zori-de-Zi. Daca ar fi luat-o pe ea sau pe mine, era asa cum zici, dar daca tine mortis s-o ia pe cea mica, s& mai astepte, ori de nu, ducii-se. — Ba nu, fetele me®, pe vecin nu vreau sa-I supar nici cit fi negru sub unghie. — Dar cine zice si-] superi, sérira amindoua deodata. Zi-i sa ia pe una din noi si gata. Imparatul se duse la Tanu si incepu si laude pe cele mari, dar vazind ca el tinea mortis sa ia pe Raza-de-Soare, fi spuse c& el bucuros i-ar da-o, dar ci nu poate s-o marite inain- tea celor mari. 67— Eu pot sa astept, dar tare ma tem ci tata o si se cam supere ; si cum zise asta, trecu drumul la el acasd. Cind il vazu taicd-sau, il intreba cA pe cind nunta si cind auzi ca ce-i gi cum, se facu foc. — Ti-am zis ca doar cu oastea faci treab& si nu cu vorba bund. Nu vreau si astepti pe nimeni si nimic; ifi gasesc eu soata, de si stea soarcle in loe privind la ca. Auzi-tu-m-ai ? Fa bine acum si r&zboieste-te cu vecinul, nu de alta, dar sd nu minem de rusine, cd i-am cerut ceva si el te-a trimis la plim- bare. Auzi colo, baiatul meu ii cere sarantocului de vecin fata, siel, nu, c& si mai astepte. Ai sd-i arati tu cum stim noi sa asteptam ; du-te de cheamé sfetnicii si marii dregatori, ca-n fata lor s&-{i dau sceptrul si coroana imparateascd, sa te fac imparat cit mai sint in viata, cu depline puteri, ca oastea in- treaga si te asculte, si-l poti bate pe vecin in razboi. Cum se vazu impdrat, Tanu strinse toate cdpeteniile si pe cei mai buni osteni si far zarva trecu iar drumul. Nufar il intimpind, zicindu-i : — Ce-i cu atita oaste fratioare ? Venit-ai cumva cu gind ru asupra noastra ? — Daca ar fi dupa tata asa ar fi. Fara vorbi multi v-as supune pe tofi si v-as trimite lui plocon ; dar eu, cApeteniile si cei mai buni osteni, ne dam prinsi, sA faci tat&l tu ce-o pofti cu noi. — Nu infeleg, Tanu ; pentru ce te dai prins cu toti ai tai? — €a-sa n-aibi tata cu cine porni razboi contra voastra ; asa ca, aici ramin. Cind auzi impiratul peste ce era sé dea si cum il sc&pase Tanu, spuse fetelor s-o gateasci de nunté pe Razii-de-Soare, ci orice ar spune lumea si orice ar face ele, Tanu trebuie sa-si pri- » measc rasplata. Fetele n-avura incotro si se supusera, imbracind-o pe cea mica cu rochia de mireasa si cu valul, dar cind o vazura cit e de frumoasa si cind stiau si ce noroc o asteapta, se vorbird s-o piarda. — Draga mea, zise sora cea mare, te-ai nascut in zi cu noroe, ai sé fii imp&rateasi. — Dar stiu ca-i sti bine asa, zise si Zori-de-Zi ca si nu tac. Hai si mergem surioarA si te privesti in unda lacului, si vezi cit esti de frumoasa. — Trebuie si mergem la lac, s-o vada si pestisorii, pe care de atitea ori i-a hranit cu mina ei. 70— Daca ziceti voi, hai si mergem, dar si nu stim mult, cA se supra tata, ginguri Razi-de-Soare, si-o si iau cite ceva bun pentru pestisorii mei. Cind ajunsera, ea arunca in lac tot ce adusese pentru pesti si-i privea bucuroasi, cum se reped la mincare; in vremea asta, surorile-i f4cura vint in apa, apoi o luara la fuga. Tipau cit le tinea gura ca surioara lor s-a inecat, dindu-le_pestisorilor de mincare. Asa auziré imparatul cd a ramas fara fiicd si Tanu fara soafa. El ruga pe imparat si nu il departeze de locul unde a trait Raz&-de-Soare si imparatul fu bucuros sé mai aibé un fiu, asa c& Tanu ramase la palat. Ziua se ascundea de ochii oamenilor sa-si plingé nenorocul, iar noaptea sta pe malul la- cului si privea la apa ce-i inghitise odorul. Odata, cum sta asa, auzi un clipocit, apoi incd unul si ce vazu il impietri de spaima. Citiva pasi mai incolo, in unda la- cului se zbenguiau doud fete frumoase. Una din ele, purta gateala de mireasi si prea a fi chiar Razd-de-Soare. Pind s-o strige, ele il vazura gi se cufundara in apa. Fara a sta pe ginduri, dete fuga sa-i spund lui Nufar ce-a vazut. Noaptea urmatoare pindird amindoi si cind fetele iesira din unda lacului, Nufar isi strigi surioara pe nume. Razii-de-Soare vru si vind spre ei, dar cealalté o prinse de mina si o trase in apa, Nufar si Tanu intrara in palat sa se odihneascd, dar cum se facu noapte, pornira iar spre lac. Acolo, asteptar ei ivirea fetelor, dar degeaba. — In seara asta nu mai vin ele, spuse Tanu trist. — Cred cé-n locul asta n-or si mai vind, asa ca hai sa le ciutam in altA parte ; si zicind asa, Nufar il lua pe Tanu de mina si tiptil-tiptil, se furisara prin tufisul de pe marginea la- cului, pind ce, mai-mai sa dea peste ele, asa erau de pornite pe vorb&, cA nu i-au simfit venind. Razé-de-Soare ii spunea celei de linga ea. — Fratele meu e frumos cum zici, domnita, dar Tanu al meu e si mai si. — Ba n-ai dreptate ; si si stii cd de-as fi muritoare ca Nufar Alb m-as duce si i-as spune cit imi e de drag. — Eu una, nu te cred, cd de fti-ar fi drag cum zici, nu m-ai fi adus aici, si nu-I vezi nici tu pe Nufar, nici eu pe Tanu. — Tu sii doar de ce ma tem; dacd ma prinde de mina si-mi vorbeste, m& fac muritoare, si de nu ma iubeste, incotro s& apuc ? Auzind Nufar Alb una ca asta, bagd mina prin tufis si-o Kasprinse pe Zina Lacului, cdci ea era fata ce se juca cu sora sa. Tanu facu la fel cu mireasa lui si se vazura cu totii pe malul Tacului. — Ce-ai facut ? il mustra zina pe Nufar. De-acum, nu ma mai pot intoarce in palatul meu si nici zina n-o sé mai fiu. — Nu-i nimic ; 0 sa stai in palatul meu si-ai s4 fi impara- teasa, asa cA s nu-fi para rau. Raza-de-Soare le povesti apoi cum surorile voiserd s-o inece, cum pestisorii hraniti de ea o prinseseré de val cind a cazut in apa si cum au dus-o stdpinei lor, Zina Lacului. Aceas- ta, miloasi din fire, ascultase ruga pestilor si-o primise in pa- Jatul su de clestar din fundul lacului. Restul il stiau cu tofii asa ci mersera la palat, sa se bucure si imparatul de bucuria lor. Surorile cele rele inlemnira cind 0 vazura pe Raz4-de-Soare, se rugara sa fie iertate, si ea nu numai ca le ierta, dar puse chiar 0 vorb& buna pe linga impérat pentru dinsele. Incepura. sd se gateasc’ de nunta, dar cind trimisera oameni sa-] pofteas- cA pe imparatul vecin, tatal lui Tanu spuse c& pe el sé nu-l astepte, ci nu vine si nici nu vrea si stie cd are un astfel de fiu. Tanu se intristé foarte, dar Razd-de-Soare spuse si lase in seama ej impicarea si spunind acestea isi puse straie de slujni- c& si trecu drumul la vecini. Se tocmi bucdtareasa, si giiteascd pentru slugi, dar asa min- c&ruri facea, gustoase si bine mirositoare, si asa dulciuri fine si aromate, ca in tot palatul se impriistia mirosna, de la ce gitea ea. Impiratul, mare mincéu cum il stim, adulmecd si vru si stie cine si ce giteste. I se spuse cA venise la ei o fetiscana, ce tinea morfis s4 gateasc& doar pentru slugi. — Am s& gust si eu din bucatele acestea, ci prea miros frumos, si ducindu-se la fata ii ceru de mincare, dar ea nu vru i dea. — Sint imparatul, spuse el. — Stiu si de aia nu-ti dau. Mai bine hrdnese ciini cu asa mincare, decit un imparat hain, care n-a vrut sa-si binecuvin- teze fiul inaintea nunfii si cdruia ii arde de mincare, in timp ce sérmanul print isi da sufletul. — Vrei s& spui c& imparatul Tanu e pe moarte ? 72— Nu stiu de-i imparat, cé el nu si-a zis asa vreodata, stiu numai ci am plecat din palatul vecinului sé nu-1 vad cum moare. — Vai de mine, fetic’, de ce nu mi-ai spus asta mai di- nainte ? — Cui si-ti fi spus, Maria Ta, cind ziceai tuturor cd ti-e mai bine fara Tanu ? !.. — Lasa vorba si hai si mergem, tu nu stii cit imi iubese eu feciorul. — N-oi fi stiind Luminatie, dar ia zi-mi, daci feciorul nu fi-a murit inci si de bucurie c-ai venit la el, s-o inzdraveni, de te-o pofti la nunt&, ce te faci? Gindeste-te bine inainte de-a pleca la drum. — De-or fi bucatele facute de tine, oj ramine si la nunta, si zicind el asa, se imbréci cit mai frumos si intra in palatul vecinului. Acesta iesi sa-l intimpine, dimpreund cu Tanu im- briicat ca mire ; cind il vazu taica-stiu, se bucura cd-i sinatos, dar pared tot nu-i era la indemina, cA fusese dus a vorba. Cind trecuré la masa, Razi-de-Soare ii intinse tava cu bucate socrului, numai c& acesta fi spuse, cA de nu-s gitite de fata cea isteata care-l amégise, si nu se mai osteneasci de- geaba. Mireasa puse tava dinaintea lui si-si ridicd valul. Cum ii vzu fata si mai ales cind gusta din bucate, imparatul cunoscu c& fata cea isteaja era chiar noru-sa, asa c&-i spuse lui Tanu cA de-ar fi cdutat in sapte impératii, tot n-ar fi gasit fata mai pe potriva. — Vecine — spuse el — sa nu-ti fie ew suparare, dar dupa nunt imi iau copiii acasA. Esti numai la un pas, aga c& de vrei, vino mai des pe la noi. Cu dragi inima, c& de mult doream eu s& ne avem ca fratii ; acum 0 vazui si pe asta. Si de-or vrea fiii nostri, vom uni impératiile. Se sculard amindoi din jilfuri si se sdrutar& ca frafii. Ve- selie ce-a fost atunci, nu va mai spun. Atit numai, de la nunta lui Tanu cu Razi-de-Soare nu s-a mai stiut decit de o singura imparafie, in care tofi traiau fericiti. 73In fiece zi, cum se lumina afard, Lizica venea sd se joace cu iepurasul cel alb $i de cite ori il lua in brate, de atitea ori o ruga pe Ana-Maria sd i-l déruiascd. Daca vazu ed nicicum nu-! poate avea, plinse atit, pind se imbolnavi Ana-Maria n-avu incotro si promise cd i-I va da, iar seara cind se culcd, lud iepurasul in brafe, si-l rugd sd nu fie supdrat cd-! ddruieste prietenei, dar altcum nu poate face. — Ai suflet bun, fi rdspunse Urechild, asa cd n-am sd-ti Port picd si-am sd-ti mai spun o poveste, desi liu cd miine © sd ne despartim. — Draga Urechild, inainte de a incepe, vrei sd-mi spui de ce Uriasul cel Bun n-a mai venit sd-mi spund povesti ? O sd-{i spun Ana-Maria ; iti amintesti cd atunci cind te-ai imprietenit cu Lizica, i-ai spus una din povestile lui? Stii cd nu aveai voie. Zina pddurii |-a pedepsit pentru asta luindu-i traista cu povesti. Si acum, ascultd mai departe povestea ce-am sd-fi spun.LEUL INARIPAT pad fost odata un baiat sdrac, atit de sarac, cd nu stia azi ce-o si manince miine si, ca si nu rabde de unul singur, hotari sa se insoare. Stia el o fata harnica si stringatoare, nu din felul Alora care aruncd cu banii pe fereastra, asa ca o lua de nevasta. Rau nu era, mai ales ci nevasta muncea si pe la altii si daci nu erau bogati, nici flaminzi nu se culcau seara ; azi asa, miine asa, zilele treceau si avutul sporea de nu-i venea omului s& creada in atita fericire. Ce mai, ziua in care se insurase fusese cu noroc. 15Dupa un timp, soafa il darui cu-n baietel de-a mai mare dragul, incit omul cind il vizu, spuse nevesti-si cA ar mai vrea unul. — Bate-te peste gura, mai omule ; unul, mai treacd-mear- ga, dar de-om mai avea incd unul, stiu cd n-am mai scapa de sdracie. Omul dete dreptate nevestei, se bitu cu palma peste gura, dar n-apucd primul copil sa paseasca bine, ca nevasta-sa nascu din nou ; nu unul, ci doi deodata, un baietel si o fetita. Dacé ar fi fost numai necazul cd au venit nepoftiti pe lume, inea ar mai fi mers; dar astia doi semanau asa bine unul cu altul, c& maica lor cit era de mama si nu stia care-i unul gi care-i celalalt, pind nu-i desfasa. Las’ zicea ea, cind vor creste méaricei, am sa-i cunosc dupa straie, cA doar n-o si le pun fusta la_amindoi. Si asa vremea trecea, c& de-aia-i vreme, copii cresteau si odata cu ei greutatile si necazurile, numai cit gemenii nu luau in seama una ca asta si faceau atitea pozne, ca inger si fi fost si tot te scoteau din minti. Auziseré de la maica Jor, ci atunci cind erau mici nu-i cunostea in scutece si ca si faci haz isi schimbau hainele intre ei, incit, mama lor trimitea fata sd sparga lemne crezind cast baiatul, iar pe baiat il punea la spa- lat de vase, crezind ca-i fata. Nemaistiind cum s& faci s&-i cunoasca, biata mama o in- vati pe fatd si toarci, baiatul insi, pe ascuns, invatd de la soru-sa si cind punea mina pe fured torcea de-a mai mare dra- gul. Odata sta cu ma-sa in casa si tragea firul din fuior, in timp ce soru-sa se zbintuia pe afar’ imbracata in straiele lui, cind jaca o vecina striga la gard. — Tu fata, ma duc si vad ce vrea vecina si sa-I string de pe drumuri pe frati-téu; ai grij si nu asa fasolea si fiarba fara sare, ci-i piere gustul ; si zicind asa, iesi pe usa. Cind ramase singur, baiatul se uité lung la oala cu fasole, nestiind cit si puna, ci asa ceva nu-l invafase soru-sa, deschise usa s-o stri- ge dar cum n-o vazu, se hotari si se descurce singur. Lud un pumn de sare si-l puse in oala si amintindu-si cum spusese mai- ca-sa_ci sarea fi di gust, mai puse vreo doi ; apoi, trecu la tors. Odata cu maici-sa veni si soru-sa in casi. — M-a chemat mama si imbuc ceva, apoi m-oi duce cu de-ale gurii la padure, ca taica si al mare or fi flAminzi, séracii. Baiatul vru sa zicd ceva, dar ea ii lud vorba din gura fa- cindu-i semne. 76a ee ee P — Asta-i soarta baietilor, zise nastrusnica fata, fudulin- du-se in straiele frati-sdu. Fie vremea rea sau buna, ei is tot pe drumuri ; si cum maicd-sa fi pusese dinainte o strachind cu fa- sole, duse lingura la gura, dar scuip& cit colo fiertura. — Dar bine mama, otrava-mi dasi si manine sau ce min- care mai e si asta; si zicind asa fi didu maica-si lingura s& guste si ea. Cind simti biata femeie ca fasolea-i sdraté ocnd si cum nu avea altceva de mincare, tabari cu pumnii asupra baia- tului, crezind ca-si bate fata. — Ce-ai facut din mincarea asta nemernico? Asa te-am inv&tat eu s& gatesti ? Si alora de se spetesc muncind in padure, ce si le trimit de mincare ? Migcd si pune-n stergar 0 bucata de mamiéliga si niste slanin’, sA se duca frati-tau la padure cu demincare, cA alora li s-o fi lungit gitul uitindu-se in calea lui. Of, cA nu esti bund de nimic, luate-ar Leul inaripat, si ma scape odata de tine. De unde sa stie biata de ea, cd fata nu avea alta vind, de- cit cA schimbase straiele cu frati-siu si fusese la joacd afara. Tot crezind ca-i baiatul, puse stergarul cu bucate in mina fetei si-o trimise la padure cu blestemul asupra ei. Pe drum, fetei i se ficu foame gi se asezi si guste din bucatele ce le ducea. Nici n-apucd si desfacd stergarul cA se simti inhataté de gheare puternice si ridicaté in vazduh. Inchise repede ochii, sa nu mai vada casele ca pietricelele si oamenii ca furnicile ; ii deschise doar cind simti iar pamintul sub picioare, dar inlemni de ce vazu. In fata ei sta un leu falnic, cu aripi la picioare, dar cu un glas aga de blind incit fetei nu-i mai fu fried. — Sa nu te sperii de mine draguta, ii zise el. Palatul meu, va fi de-acum casa ta si vei trai in el imparateste. Nu poti zice ca te-am luat cu de-a sila, chiar maicé-ta mi te-a dat ; a mea esti sia mea vei fi, iar cind vei voi tu, te fac soata mea. Pind atunci, bagi de seama : pe nimeni s& nu vezi si nimeni sa nu te vada, ca de faci altfel, va fi vai de tine. Leul pleca, iar fata ramase singura ; plinse ce plinse, pind simi cd foamea fi e mai mare decit durerea, asa cd se duse si caute de mincare. Intr-o sala erau rinduite vesminte straluci- toare, toate facute pe masura ei. Isi puse o rochie brodat& cu crini de aur si uitindu-se in oglindd, mai s& nu se cunoascd. Se stia ea frumoasa, dar nu chiar asa, cA dintr-o {Ardncuti se schimbase intr-o prea frumoasd domnita. Rau ji parea ca nu era cine s-o vada, afara de Leul inaripat, dar nu avea ce face. 77Pleca din sala cu vesminte si nimeri in alta, unde era in- tins& o masa plind cu bunatati, de nu stia din care sA méanince mai inti ; gusta din toate cite putin, c& tot ce se vedea acolo fi placea si nu ramasera bucate din care si nu fi luat cit de cit. Dupa ce se satura, incepu si-i fie urit ; ce sd facd de una sin- gura in coscogea palat, nu prea stia fata. Se inai uita la frumusetea de rochii, mai ciuguli niste co- feturi, dar vazind c& nu scapa de plictiseala, se porni s& colinde Prin palat, luind cdmérile de-a rindul. Toate erau frumoase si incrcate cu bogatii nemaivazute si nemaiintilnite de faté pina atunci, dar ea nu le lua in seam. Dorea si gaseascd ceva care sa-i alunge plictisul si nu vedea asa ceva printre minunatiile din palat. Maj ramasese o singuré camara necercetata, dar era asa de mica si intunecoasa, ca fetei ii veni sd se intoared din drum, dar pind la urma tot o cerceté si nu-i paru rau, ci gasi in ea 0 fured si un fus, adicd ce-i trebuia ci, ca si-si treacd timpul ; prinse furca in briu, lud fusul in mind si prinse s& toarc’. Fusul era tot din aur si cind il rasucea arunca raze sclipitoare pe tot ce intilnea si tot uitindu-se cu drag la el, nu simti cum trece vremea. Catre seara, iac& si leul batu din aripi si cobori in curtea palatului, iar de acolo, fuga in sal& si vada ce face fata. Cind 0 vazu ce face, se scutura ca de friguri. — Cine fi-a dat fusul, draga mea?! o intreba el... — P&i, ce, trebuia si mi-l dea cineva ? Mi l-am luat sin- gura, cA nu era si stau ziua intreaga, si ma uit la pereti si ei Ja mine. Daci am gresit cumva, iarti-ma, da’ spune-mi rogu-te cum sa-mi trec vremea si asa oi face. — Poti toarce, dac& asa fi-e voia, spuse leul ; numai vezi s& nu-l dai cuiva, ci foc ma fac ; auzitu-m-ai ? — Auzit, auzit, dar cui pacatele si-1 dau, cind nu vid picior de om in pustietatea asta ? ! Leul nu zise nimic si pleca sa se culce. In vremea asta, acasd,la fata, sosise taicd-siu de la padure, cu fiu-siu mai mare ; era catranit si pus pe hartd — Asculti femeie, incepu el. Asa rau te-ai ciinosit, cd ne {ii ziua intreaga flaminzi ? De mine, mai treaci-mearg’, si zic cA mai poti uita, dar cum te-a rabdat raiul s& uiti de fecioru-tau, care de atit rabdat si atita munca a inceput si aib& naluciri, de s& sperie o lume. Auzi, cicd a vizut un leu inaripat, cum zbura cu-n baietan in gheare. Treaba-i asta? SA viseze cu ochii des- 78chisi, ziua in amiaza mare ; ce pacat ti-ai facut, mai femeie, ziu aga. Omul nostru ii tot dadea cu gura, dar femeia nu-l mai as- culta ; se uita prostitd la fiu-siu imbracat in catrinta soru-si si pricepu. Incepu sa tragi hantele de pe el, strigind s& aud’ o lume. — Pe loc sa te dezbraci, si vad si eu ce hram porti ; si mis- cA mai repede, ca fierbe inima-n mine. — Ce-ai femeie, fi-ai pierdut mintile, de pui pe biata fata sa se dezbrace inaintea frati-sdu ? — Of, barbate ; ce n-ag da eu ca asta sé fie fetita mea, da-i zbintuitul de fiu-tau, de la care se trag toate. Doamne-doamne, fetija mamei, pe unde o fi ea acumaaa... Si se porni pe bocit, de-si da sufletul ; printre lacrimi gi su- ghifuri ii spuse cum isi schimbasera iar gemenii straiele intre ei, cum trimisese ea fata la padure si cum o blestemase. — Deci pe sora noastra o ducea Leul inaripat in gheare ? spuse primul nascut, Trebuie sa 0 scépam, fratioare. Tu esti vi- novatul, dar oi merge cu tine, ca, desi esti mare, n-ai destula minte sa pornesti singur la drum. Plecaraé baietii in cautarea Leului inaripat, dar pe unde umblau si pe cine intrebau, nimeni, pe nicaieri nu stia de asa lighioana. Odata, intr-o padure, vazura o batrinicd ce tragea de funie 0 capra roscovana si indartnica. — Ajutati-ma dragii mei, s4 duc capra asta acasa ; acusi se intuneca si ei nici cd-i pasa, daci a prins gustul ierbii, ma tine aici pind dimineata. Geamanul, rupse 0 creanga cu frunze tinere, o plimba pe la botul caprei si o porni apoi spre coliba babei. Capra se tinea dupa el ca un cdfelus tot luind cite o gura de frunze si asa, ajun- sera cu bine la coliba. Baba se tot foia, bucuroasa, pe linga ei : — Ce rasplata si va dau maiculita, cd fara voi si-acum eram in mijlocul padurii. — De ni-i gazdui peste noapte, tot noi fi-om ramine datori, spuse cel mare. — Daca-i numai pe atit, poftiti in colib’, ci-i loc pentru toti, dar spuneti-mi si mie, de unde veniti, sau incotro va duceti, ca pe aici nu prea trec oameni, de ma mir singuré cum de n-am uitat s& graiesc. — P&i, matusicd draga, se bagi geaménul in vorba, noi ti-om spune, dar si nu rizi de noi, c& la altii de-am spus, unii au ris, iar alfii ne cdinau, ci ziceau, pacat de tineretele noastre 80acomaes daci ne-am pierdut mintile ; asa c& nu stiu cum sa fac si ce si spun, ca sa nu crezi si dumneata cd batem cimpii. — Dar zi-i odata ce-ai de zis, 6A eu tot nu pricep incotro vi-e drumul. — Uite miatusicd, zise atunci cel mare ; noi am pornit sa céutim Leul inaripat, s-o scdp’m pe sora noastra din ghearele lui. Unde l-om gasi si ce trebuie si facem, nu stim inca, poate ne-oi face dumneata ast’ bine. — Vai de pacatele mele, de unde s& stiu ce s& faceti si incotro si apucati ? Mai bine culcati-va, ci acusi se face ziud si n-ati inchis un ochi macar. Baietii se culcara, iar celui mare, i se arati baba in somn zicindu-i : — Nu ti-am spus nimic de faté cu geamanul, c& ce-aveti de facut voi, e lucru cu primejdie si el nu-i prea copt la minte. Dimineata veti porni la drum si cind s-o sfirsi padurea, 0 si dati de palatul Leului. Pinditi pind pleaca el de-acas& si atunci geamanul sa intre in palat, dar s4 nu-i spuna sora-si c& ati venit amindoi, Daca-] alunga, sa plece ; tu in dst’ timp, te strecori prin alte usi in palat, pui mina pe fata si-i spui sé-i dea geamAnului rochia si valurile ei. El sa se imbrace cu straiele ei si sA toarcd pina la venirea Leului, iar cind Leul s-o apropia de el, si-l im- punga cu fusul in dreptul inimii; doar asa 0 putefi scdpa pe sora voastra. Cum zise, se facu nevazuta, iar flacdul se trezi din somn. ‘Afar se luminase de ziud, geam&nul mai dormea inca, iar baba nicdieri, Trase de frati-séu sA se scoale si cu gindul la ce visase, zise : — Hai fratioare, scoal’ ci s-a facut ziuad si mai stii paca- tele, poate-om avea noroc azi si dim de sdlasul Leului si tare-as vrea si-] vid pe lumina, cum araté la chip. Geamanul se sculd si inc cu somnul agitat de gene, porni dupa frate-siu. — Stii ce, fi zise cel mare, cind fl vazu treaz de-a binelea ; uite, pared se sfirseste pidurea, iar mai incolo vaz niste palate ; or fi ale Leului. Ia-o tu inainte, si-i faci fetei o bucurie, cre- zind c-ai venit singur s-o scapi, dar si nu-i pomenesti de mine, nici de te-o pica cu ceara si de te-o goni, nu-ti face inima rea, vino, cA eu te astept aici si-om pleca inapoi. Geamanul se uita la el, dar vazind ca arata ca de obicei, isi zise cA o sti el ce-o sti, de-i spune s& fac asa si porni spre pala- tul ce se vedea. Cind sa iasi din pAdure, iaca si Leul isi luad zbo- 81rul, batind din aripi. Mai statu nitel sd-i vie inima la loc, apoi intra-n palat si cum dete cu ochii de soru-sa, zise : — Hai sa fugim surioaré dragé, acasA ne asteapta tata si fratele nostru mai mare. — Cum, el n-a venit cu tine ? — intreba fata. — Nu, ca sté cu mama acasa, si nu-i dea Leului prin gind so ia $i pe ea. — Fifi fara grija, raspunse fata rizind rautacios, cA nu v-o ia nimeni. Pe ea n-are cine s-o blesteme, cum m-a blestemat ea pe mine, de m-a luat Leul inaripat. Zici cA sA merg cu tine acas& ? Vezi-fi de treab& ci nu fac eu una ca asta; Leului m-a dat, la el ramin. $i cata-ti de drum, sanatos ai venit, cu sdnatate sa te duci. — Dar biifé*surioaré, cum o s& faci una ca asta? E drept c& mama te-a blestemat, dar nu stia cA n-ai nici o vind, asa c& hai cu mine acasa. — Am zis ‘nu $i nu ramine. Ce-a fost, a fost si nu mai vreau sd-mi amintesc. Poate c-o fi asa cum zici si n-o fi mama vino- vata, ci noi cA eram tare zbintuiti, dar Leul mita lasat in grija tot ce vezi si n-am sa plec fara stirea Iui. Du-te dragul meu si nici n-am sa-i spun c-ai fost pe aici, si nu-ti cdsunez vreun rau. GeamAnul isi lua ziua buna de la soru-sa si plec’. Nici n-apu- ca sa iasd din palat, cind auzi tipind. Se intoarse pe fuga si ce sA vezi Fratele mai mare iesise de nu stiu unde si-o lega pe soru-sa la gura c-o basma. — Ce faci fratioare acolo? Las-o in pace. Zice cA nu vrea sé vind acasa, gata ; n-are decit si stea cu Leul ei. — Voi doi v-ati tinut de sotii, iar eu bat drumurile ca te miri ce si ined mai ai glas ? Schimba-i mai bine straiele cu scli- fosita de soru-ta, cum faceati si acas4, ia furca sifusul si incepe sa torci, c& acusi vine Leul. — Vai de mine, da’ pe asta de unde-o mai sti! Te tineam eu de destept, dar ghicitor incd nu stiam ci esti. — Pai, nici nu sint. Tu n-ai auzit-o fipind ? Ei, dacd ai au- zit-o tu, fii sigur c4 a auzit-o si el. Geamanul isi puse iute straiele soru-sii, lua furca si fusul, apoi intreba : — Muljumit esti ? Acus ce si ma fac, cd doar na-i fi vrind s& ma méarit eu cu Leul, ci de luptat nici nu ma gindesc. — Nw-ti cer nimic din ce zisesi, dar cind leul o veni si s-0 apropia de tine, impunge-1 cu fusul in dreptul inimii. — Si dacd ma maninca ? 82— Nici-o grijé ; daca faci asa, scdp’m cu bine ; acum pre- gateste-te, cd-l aud venind. Zicind asa se trase cu soru-sa intr-o camara apropiaté. Leul intra pe us si se duse spre geaman. — De ce-ai fipat draga mea ? Iti e cumva fricd ? De vei fi sofia mea, n-am si te pardsesc nici-o clipa, da’ asa nu mi-e in- gaduit s4 stau cu tine. Geamanul dadu din cap ca da si de bucurie, Leul se duse s&-1 imbrétisese. Ca fulgerul impunse baiatul pieptul leului, acolo unde stia c&-i inima. Leul inaripat racni de se cutremurd palatul, iar blana de pe el cdzu cu aripi cu tot. In locul Leului, sta acum un tinar chipes, de geamanul nu-si mai lua ochii de la el, atit era de frumos. — Iti multumesc scumpa mea sotie cé m-ai sciipat de vraja blestemata. Vrei si facem nunta chiar acum? Geamanul dadu din cap c& nu. — Cum, cind eram cu infatisare de fiard voiai si fii a mea, siacum, nu? — Spune-mi Leule, sau cum te cheama, auzit-ai tu de cind esti, ca un birbat sa ia de soafa, alt barbat ? — Acum cind graiesti, vid c& nu esti fata cu care voiam s& mé insor ; dar cine esti tu, de-i semeni asa bine ? — E fratele meu geamin, raspunse fata ivindu-se din ci- mar& ; iar cestalalt tot frate-mi e, macar ci m-a legat la gura sd nu fip. De ma mai vrei, ramin cu tine, iaré de nu, ziua bund, cum se zice pe la noi, mi-oi lua fratii si ne-om duce acasa, cai ne-o fi asteptind mama si tata cu sufletul la gurd, siracii. — Ba, s4 nu pleci draga mea ; si fratii tai, care sint de acum si fratii mei, si faci bine sd ramina cu noi, si ne gatim de nunta. Oi trimite eu slujitorii si-ti vesteasci pirintii si si-i pofteascd incoace. Vad c& te miri cind ifi‘zic de slujitori ; da’ ia uitd-te in jurul t&u si vezi ce multi sint ; stii scaietii din fundul gra- dinii, de care te rugasem s& nu te atingi ? Ei sint. Cind am fost eu prefacut in leu, nici pe ci nu i-a iertat vrajitoarea. — Vrijitoarea ? Ce, vrijitoare ? CA nu mi-ai vorbit nicio- data de ea. — Cum era si-ti vorbese, cind in tot timpul si in tot locul era cu mine, si vada ce spun si ce fac? Aceasti vrajitoare triia prin apropiere si cum nu ne aveam aga bine, s-a razbunat, pre- facindu-ma in ce-ai vazut, iar ea a luat infatisarea blinii ce-o purtam. 84© zind buna mi-a spus ci doar dragostea unei fete ma va scipa de vrajd, iar ca sA moar vrAjitoarea, un bdiat ce-ar fi stiut sA toarcd, si-i strapunga inima cu fusul de aur, pe care tot zina mi |-a dat. Asa ceva nu credeam sa se intimple vreodata, dar m-am ingelat. Acum sint fericit, nu numai cd te am pe tine, dar c& am scapat si de vrajitoare. Cum venir parintii fetei, se facu nuntd mare, ca in povesti, iar mai apoi rimaserd cu tofii in palatul cel mindru al lui Florin, Leul inaripat. Iepurasul termind de povestit si vazind cd fetita ador- mise, se culcd linistit aldturi de ea. A doua zi, iepurasul vdzu ca Ana-Maria cea atit de veseld si zglobie, era tare tristd. O intreba ce are $i ea ii spuse ca fi pdrea tare rdu cd n-o sd mai aibd cine sd-i spund povesti, dar cd n-aveg altcum face, stiind ce mult dorea prietena ei sd-I aibd. — Ana-Maria, esti atit de bund incit eu nu md supdr cd ma dai; si mie-mj pare tare rdu sd md despart de tine si ca sd nu se intimple una ca asta, uite ce-o sd facem: in fiecare seard sd stringi la prietena ta acasd tofi copiii din imprejurimi si eu am sd vd spun povesti tuturor, Asa a facut Ana-Maria $i povestile iepurasului au mers din gurd-n gurd si astfel am putut si eu sd vi le povestesc, dragi copii. lata deci cd bundtatea si cuminjenia sint rdsplatite im- totdeauna.