Roman realist de tip obiectiv interbelic

Ion
Liviu Rebreanu

A.

Eseu
I.

Apartenenta la roman

Formula realismului obiectiv i gsete expresia n romanul ''Ion'', aprut

n 1920, care se remarc prin obiectivitatea observaiei i ader la o estetic de
tip naturalist.
Romanul renun la clieele literaturii anterioare i ofer o reprezentare
veridic a vieii romnilor din Ardeal, la sfritul secolului XIX i nceputul
secolului XX. Realitatea cu circumstanele ei sociale, naionale i istorice, nu se
limiteaz doar la o singur clas social, ci ofer fresca societii transilvnene
n perioada amintit.
Tema romanului este prezentarea problematic a pmntului
particularizat n confruntarea devastatoare dintre dou pasiuni puternice i la
fel de ndreptite, vzute ca dou jumti ale aceluiai ntreg: iubirea pentru
pmnt i iubirea pentru o singur femeie.
Drama lui Ion se desfoar ntre doi poli, evideniat nc de la nivelul
structurii romanului. ''Glasul pmntului'' i ''Glasul iubirii'' sunt vocile
interioare care motiveaz aciunile personajului.
Prima parte a romanului, ''Glasul pmntului'', urmrete patima lui Ion
pentru pmnt i dorina lui de a se impune n ierarhia satului, unde i s-a
rezervat un rol marginal, datorit lipsei de avere. Protagonistul i vede visurile
realizate prin apropierea de Ana, fiica lui Vasile Baciu, unul dintre cei mai
bogai rani din Pripas. Pentru atingerea scopului, tnrul i reprim iubirea
pentru Florica, fata frumoas, dar srac, i i urmeaz planul perfid, lsnd-o
nsrcinat pe Ana. Astfel l foreaz pe vasile Baciu s-l accepte ca ginere, dar
la nunt (capitol ce ncheie prima parte a romanului) nu se poate abine s nu
observe din nou urenia Anei, i s o joace pe Florica, spre care l ndeamn
''Glasul iubirii''. Partea a doua a romanului gsete personajul principal n
ipostaza de stpn al pmnturilor, victorie ce i prilejuiete o voluptate
cvasierotic, exprimat n celebra scen a srutrii pmntului. Gestul i
reaeaz n suflet iubirea pentru Florica, mritat ntre timp cu George Bulbuc,

eternul rival al lui Ion. Sinuciderea Anei i moartea lui Petrior precipit
evenimentele spre final. Glasul nestvilit al iubirii l va duce pe Ion spre
moartea violent, cu care plutete ncercarea tuturor poruncilor scrise i
nescrise.
Romanul recompune, monografic, imaginea satului transilvnean din
zona Nsudului, cu toat gama conflictelor de la nceputul secolului XX. Prin
tehnica planurilor paralele i a contrapunctului, se prezint viaa ranului i a
intelectualitii steti, dar i diverse momente eseniale (nunta Anei cu Ion,
respectiv a Laurei cu Pintea) sau conflicte puternice (Ion - George, nvtorul
Herdelea - preotul Belciug).
Aciunea este dispus pe dou mari planuri narative, care uneori se
deruleaz paralel, alteori se intersecteaz, construind imagini ale aceleiai lumi,
asamblate ntr-o realitate complex, care d impresia unei viziuni totale i
genereaz aspectul de monografie a satului transilvnean. Prin tehnica
planurilor paralele este prezentat viaa ranilor, cu Ion ca ax principal al
romanului, dar i a intelectualitii satului, cu cei doi ''stlpi'' ai comunitii,
nvtorul Herdelea i preotul Belciug. Cele dou planuri narative se ntlnesc
nc de la nceputul romanului, n memorabila scen a horei, pretext narativ
pentru prezentarea personajelor, a atitudinilor lor i a ierarhiilor sociale
prestabile.
Incipitul i finalul, construite pe motivul drumului, evideniaz aspectul de
''corp sferoid'' al romanului, care nchide n sine un bogat univers rural,
stratificat economic i social (sraci - bogai), dar i cultural (rani intelectualitatea satului). Simetria dintre incipit i final, descrierea drumului
care la nceput se desprinde, apoi se pierde n ''oseaua cea mare'', pare s-i
sugereze cititorului ideea (susinut i de soarta protagonistului) zdrniciei
zbaterilor vieii.
Varietatea i complexitatea conflictelor este o trstur specific speciei
romanului. Conflictul central este reprezentat de lupta pentru pmnt, n satul
tradiional. Drama lui Ion, ran srac, este de a nu putea nsemna nimic n
ordinea social i uman a lumii, datorit lipsei averii. Principalul conflict se
manifest ntre Ion i Vasile Baciu, adversarii ce i vor disputa preteniile la
pasiunea pmntului, Ana fiind doar pretextul neglijabil al confruntrii.
Adevrata dimensiunea a dramei personajului principal o d conflictul interior,
precizat n structura romanului, prin titlul celor dou pri, ''Glasul pmntului''
i ''Glasul iubirii''. O reea de a conflicte secundare completeaz tabloul
complicatelor relaii umane: nvtorul Herdelea - preotul Belciug, Ion George, Ion - Simion Lungu.
Numeroasele personaje puse n micare n roman creeaz impresia
unei lumi care are toate datele realitii. Majoritatea personajelor au biografie
convingtoare i le apropie cititorului i le particularizeaz.
Ion, personajul principal, este conturat prin tehnica basoreliefului, fapt care l
face s s eevidenieze pe toat ntinderea romanului. Cele dou femei care

marcheaz destinul lui Ion, sunt concepute antitetic, dar complementar: Ana urt, dar bogat, Florica - frumoas, dar srac.
Titu Herdelea este personajul alter ego, reprezentndu-l pe Rebreanu la
tineree.Savista, oloaga satului, este personajul informator, care acioneaz doar
n baza secretului dup care s-a ghidat toat viaa: iubirea pentru Ion.
Printr-o tehnic elaborat a contrastului, unele destine evolueaz paralel
pn ntr-un punct, apoi devin disjuncte, de exemplu: Ion - Titu Herdelea, Vasile
Baciu - Glanetau.

II.

Evolutia personajului

Inspirat din realitatea satului transilvnean de pe la nceputul

secolului XX, romanul Ion" de Liviu Rebreanu este dominat de figura
masiv, ca un bloc de granit, a personajului principal Ion Pop Glanetau,
personaj eponim, care a mprumutat prenumele su romanului.
Unul dintre cele dou planuri ale romanului urmrete evoluia personajului
central: Ion figur simbolic, unic prin iubirea de pmnt i prin drama
pe care o triete.
Flcu srac, Ion iubete o fat srac (pe Florica), dar se simte atras de
Ana, doar pentru c e bogat. El contientizeaz faptul c printr-un mariaj
cu ea, ar obine pmnturile lui Vasile Baciu, tatlui acesteia. Tatl nu se
arat deloc ncntat de relaia Anei cu Ion, dorindu-l de so pentru fata lui
pe George Bulbuc. Pentru a-l determina pe Vasile Baciu s accepte
cstoria, Ion o seduce pe Ana. O dat nunta fcut, Ion se ndeprteaz
de Ana i se ntoarce tot mai mult spre Florica, devenit soia lui George.
Ana se sinucide. La scurt timp, moare i copilul lor, iar Ion este omort de
George, pmnturile revenind bisericii.
Condiia lui Ion rezum tragedia istoric a rnimii fr pmnt. Dac
parvenirea social a personajului este reprezentativ doar pentru o infim
parte a acestei rnimi, ambiia de care este devorat definete, n general,
sufletul rnesc, iar destinul su denun ntocmirea inechitabil ce condamn
pe cei de seama lui Ion fie la srcie i umilin, fie la schilodire moral.
Monumental i simbolic prin tragismul su, Ion triete tragica dilem ntre
iubire i patima pentru pmnt. Destinul lui e strns legat de nivelul vieii
satului din primele decenii ale secolului al XX-lea, a crui existen Rebreanu o
surprinde realist, obiectiv. Drama personajului nu const n numeroasele sale
trsturi negative; ea provine din lupta care se d n sufletul lui ntre cele dou
glasuri" care i-1 disput pn la sfiere.
Complexitatea personajului a dat natere unor viziuni critice att de diferite,
nct din nsumarea lor se constituie o figur alctuit din lumini i umbre. Ca
personaj, Ion este tragic pentru c este forat s se mite mereu sub povara lui

sau/i", iar aici intervine filonul de modernitate al lui Rebreanu. Pentru G.

Clinescu, Ion e o brut", pentru E. Lovinescu Ion este SKpresia instinctului
de stpnire a pmntului n slujba cruia pune o inteligen ascuit, o viclenie
procedural i o voin imens, iar pentru T. Vianu Ion este lcomia de pmnt
i senzualitatea absurd afirmat prin iretenii, lips de scrupule i cruzime".
i totui, realitatea romanului demonstreaz faptul c Ion nu este un
personaj simplist, unilateral. El nu poate fi considera nici un oarecare parvenit,
nici o brut n sensul absolut al cuvntului, atta timp ct i dorete pmntul
nu pentru a-1 tezauriza, ci pentru a-1 munci, pentru a-i susine demnitatea
rneasc. In aceast lupt pentru pmnt, el face victime, ns le face ca o
brut inocent, ca o fiin care lovete pentru c la rndul ei a fost lovit.
Ion este personajul tipic pentru categoria social a ranului srac, care
caut s obin, prin mijloace individuale, pmntul. Pentru el acesta nseamn
existena locului frunta n lumea satului, demnitatea (i Vasile Baciu i
Alexandru Glanetau s-au cstorit la rndul lor cu fete bogate, din aceleai
considerente ca Ion).
Fiindc tatl su a pierdut (din cauza lenei i a buturii) pmnturile, Ion este
aproape silit la cstoria cu Ana pentru a-i scoate familia din impas. nc din
primele secvene ale romanului, Ion apare caracterizat direct ca un flcu
harnic i dornic s-i arate iscusina (Era harnic i iute ca m-sa. Unde punea
el mna, punea i Dumnezeu mila. Iar pmntul i era drag ca ochii din cap").
Att de drag i-a fost pmntul nct, de copil a renunat la coal ca s fie
aproape de vitele lui i de pmnt. El are contiina superioritii lui fa de tat
de vreme ce adesea l certa pentru c a tocat averea mamei.
Caracterizarea indirect prin fapte, gesturi, atitudini i limbaj este reliefat pe
tot parcursul romanului prin tririle lui Ion n lupta dus pentru a intra n
stpnirea pmnturilor lui Vasile Baciu, triri care sunt dintre cele mai diverse:
de la brutalitatea violent, la prefctorie, indiferen i ncntare.
Fiul Glanetaului este un personaj complex i dramatic, care nu accept
jumti de msur, dorindu-i n acelai timp demnitatea material i pe cea
sentimental. Din pcate, aceste paliere ale demnitii sunt rupte ntre Ana i
Florica. Aadar, construcia personajului este realizat pe dou patimi: pentru
pmnt i pentru Florica: cnd se afl la cmp i Ana trece prin faa locului lui
Ion s-i aduc mncare lui Vasile Baciu, Ion gndete: A fi o ntflea s
dau cu piciorul norocului pentru nite vorbe", iar pe Florica o asigur: In
inima mea, tot tu ai rmas crias. Ion este afectat de faptul c preotul Belciug
l ceart n faa satului pentru c a luat cteva brazde din pmntul lui Simion
Lungu, dar l afecteaz i mai mult faptul c preotul depune mrturie la tribunal
mpotriva lui.
Jignit - la hor - n faa satului de ctre Vasile Baciu care-1 numete
srntoc", fleandur", ho", tlhar", Ion reacioneaz potrivit firii sale
impulsive, violent: i clocotea sngele i parc atepta nadins s-1 ating
barem cu un deget ca s-1 poat apoi sfrteca n bucele..."

Dorina de a avea pmnt devine o obsesie: trecea deseori parc nadins pe

lng pmntul lui Baciu. Le cntrea din ochi dac sunt bine lucrate i se
supra cnd vedea c nu sunt toate cum trebuie. Se simea stpnul lor i-i
fcea planuri...". De cnd a devenit stpnul casei nicio brazd de pmnt din
zestrea Zenobiei nu s-a mai nstrinat i gndul c ar putea fi stpn pe tot
pmntul i d ncredere i-1 face s se simt mai important.
Dup ce obine pmnturile lui Vasile Baciu (n lupta pentru acestea s-a
dovedit calculat, inteligent i viclean, fr scrupule), Ion i schimb ntreaga
atitudine adaptndu-se foarte repede i uor la comportamentul categoriei
sociale n care tocmai a intrat: clca mai apsat, cu genunchii uor ndoii".
Este cuprind de beia fericirii simindu-se nfrit cu pmntul ntr-un ritual
mistic al posesiunii: ... ncet, cucernic, fr s-i dea seama, se las n
genunchi, i cobor fruntea i-i lipi buzele cu voluptate de pmntul ud [...].
i nfipse mai bine picioarele n pmnt ca i cnd ar fi vrut s potoleasc cele
din urm zvrcoliri ale unui duman dobort. i pmntul parc se cltina, se
nclin n faa lui...".
Psihologia complicat a personajului declaneaz o alt dram, aceea a
iubirii, att de ocolit i amnat pn atunci. Mulumirea de a deveni bogat nui mai ajunge lui Ion, acum aspirnd spre o fericire deplin ceea ce nseamn
iubirea Florici: Ce folos de pmnturi dac cine i-e pe lume drag nu e al
tu".
Obsesia pmntului e nlocuit cu obsesia pentru Florica. Abil, Ion
simuleaz prietenie pentru George, soul acesteia, ca s aib pretextul de a-1
vizita uneori, cnd tia c lipsete de acas. Dominat de porniri primare, aflat
sub semnul fatalitii, Ion este o victim a structurii sale instinctuale pe care nu
i-o poate lefui, ceea ce-1 conduce la moarte. Lovit de George cu sapa, Ion
moare n chinuri cumplite: Mor ca un cine". n mentalitatea satului, Ion a fost
pedepsit pentru abaterea de la legea moral.
In concluzie putem aprecia faptul c, Ion este, fr ndoial, un personaj
tragic pentru c se mpotrivete destinului i susine dubla patim riscnd chiar
moartea. Viaa lui are un flux epopeic impus de nsi existena rural.

III.

Relatia dintre doua personaje

Creator al romanului romnesc de tip obiectiv, Liviu Rebreanu public

n anul 1920 romanul Ion" care, l viziunea lui Eugen Lovinescu, noteaz o
dat istoric n procesul de obiectivate a literaturii noastre epice". Pentru
iniiatorul modernismului romnesc, romanul Ion" reprezint o creaie realist
care rezolv o problem i curm o controvers", avnd In centru
problematica pmntului, depete spaiul unei proze tradiionale.
Tema romanului este prezentarea lumii satului transilvnean de la nceputul

secolului al XX-lea, prin intermediul figurii ranului romn. Romanul creeaz

tipologii, asemenea doctrinei realiste, conform creia arta literatura imit
realitatea.
Ion reprezint tipul ranului srac, tnr, harnic, care triete ntr-o lume n
care pmntul este valoarea central. Satul n care triete este subordonat
problematicii pmntului, ntruct ranii fr pmnt aparin categoriei
srntocilor". Iniial, Ion Pop al Glanetaului este privat de pmnt din cauza
viciilor tatlui su, fiind nevoit s-1 recupereze: Ce-ar fi trebuit s fie
Glanetau, a fost feciorul. Era iute i harnic, ca m-sa. Unde punea el mna,
punea i Dumnezeu mila. Iar pmntul i era drag ca ochii din cap". Astfel, Ion
are nevoie de pmnt, devine victima mrea a fatalitii biologice", aa cum
afirm N. Manolescu.
Incadrat n aceeai tipologie a ranului romn, Ana, fiica lui Vasile Baciu,
este fat cu stare, harnic, supus, ruinoas, prototipul femeii de la ar. Spre
deosebire de Ion, Ana se ncadreaz n categoria ranilor nstrii fiind
fgduit de tatl ei lui George Bulbuc, deoarece: Ea, fat cu stare, el fecior
de bocotan, se potriveau". Ana devine un centru deinteres pentru Ion, pentru c
pmnturile lui Vasile Baciu reprezint pentru Ion un mijloc de a-i ctiga
demnitatea n sat i de a-i contura identitatea.
Tema cuplului este ilustrat n acest roman prin intermediul celor dou
personaje, aflate n raport de subordonare reciproc: Ion este subordonat Anei
n numele pmntului, iar Ana este subordonat lui Ion n numele iubirii.
Ascultndu-i glasul pmntului", care i macin continuu fiina, Ion se
cstorete cu Ana, fr s-o iubeasc, pentru c sufletul Iui era destinat
Florici, ceea ce nate un puternic conflict interior: Nu-i fusese drag Ana i
nici acum nu-i ddea seama bine dac i-e drag. Iubise pe Florica... dar Florica
e mai srac dect dnsul, iar Ana avea locuri i case i vite mai multe".
Pmntul devine inta suprem a aciunilor sale, iar iubirea pentru Florica
trece pe locul al doilea. Pentru Ion, pmntul este totul: obiect al muncii sale,
mijloc de a obine demnitatea n sat, scop al aciunilor sale, mijloc de a obine
demnitatea n sat, scop al aciunilor sale, posibilitatea de a-i recupera
identitatea, un mod de a-i nltura frustrrile. De asemenea, glasul
pmntului" devine din ce n ce mai puternic, astfel nct acesta ptrundea
nvalnic n sufletul flcului, ca o chemare, copleindu-l. Se simea mic i slab,
ct un vierme pe care-1 calci n picioare sau ca o frunz pe care vntul o
vltorete cum i place". Pmntul d sens existenei lui, dar intensitatea
dorinei sale de a avea pmnt este exagerat, devine o obsesie care l
acapareaz, asemenea unei porniri instinctuale: II cuprinse o poft slbatec s
mbrieze huma, s o crmpoeasc n srutri. ntinse minile spre brazdele
drepte, zgrunuroase i umede.. Mirosul acru, proaspt i rcoritor i aprindea
sngele". Pmnturile sunt pentru el nite ibovnice credincioase" care l ajut
s-o uite pe-Florica i s-o distrug pe Ana.
Dac Ion i recapt identitatea pe msur ce obine pmnturile, Ana

i-o pierde. Fiind predestinat unei existene tragice, Ana triete n numele
iubirii, spernd c va primi vreodat dragostea lui Ion.
Autorul o surprinde n trei ipostaze: cea de fiic a lui Vasile Baciu, cea de soie
a lui Ion, cea de mam. Firav, cu o slbiciune interioar continu, fr
personalitate, Ana accept att reprourile aprige ale tatlui su, ct i umilina
din partea lui Ion. Treptat, se nstrineaz de familie, fiind tot timpul
ngndurat, repetndu-i cu supunere bocetul: norocul meu, norocul meu...".
Ajunge s simt totul mult intens, s-i contientizeze destinul i s fie
stpnit de o sil grea pentru tot ceea ce o nconjura", iar copilul i se pare o
povar. i apare n minte obsesiv imaginea lui Avram, crciumarul satului care
se spnzurase, ceea ce reprezint pentru ea un pretext ce-i declaneaz decizia
final. Alege s se sinucid, episod descris minuios de prozator.
In viziunea lui G. Clinescu, pentru personajul principal din romanul
omonim scris de L. Rebreanu, femeia reprezint dou brae de lucru, o zestre
i o productoare de copii". Moartea Anei, anuleaz obsesia pentru pmnt.
Chiar dac i pierde familia, Ion se simte puternic, mndru, nvingtor. In
schimb, Ana este nvins att de cinismul lui Ion, ct i de propria
slbiciune, mplinindu-i scopul, Ion revine Ia glasul iubirii" i, n cele din
urm, este nvins de iubire. Astfel, situaia final a personajului este
dramatic, chiar surprinztoare, ntruct personajul este condus toat viaa de
glasul pmntului", dar moare n numele glasului iubirii".
In acest roman, L. Rebreanu a creat un personaj contradictoriu, care, n lupta
sa pentru pmnt, a dat dovad de o cruzime ce nu-i poate fi iertat. Dac
pentru G. Clinescu Ion nu e ns dect o brut, creia iretenia i ine loc de
deteptciune", n viziunea Iui E. Lovinescu Ion este expresia instinctului de
stpnire a pmntului, n slujba cruia o inteligen ascuit, o cazuistic
strns, o viclenie procedural i, cu deosebire, o voin imens: nimic nu-i
rezist...", fiind un personaj controversat, complex, supus dezumanizrii.

IV. Relatia incipit final

Ca specie a genului epic in proza, romanul se defineste prin complexitatea
planurilor narative, a conflictelor, a actiunii si a personajelor, surprinse in
evolutie. In structura oricarei opere epice, incipitul si finalulau un rol foarte
important, pentru ca sunt elementele compozitionale care asigura relatia dintre
lumea reala a cititorului si universul fictional al cartii. Incipitul este o secventa
introductiva care are consecinte in desfasurarea ulterioara a operei. De regula, in
incipit apar fixarea timpului si a spatiului actiunii, descrierea mediului, dialogul
care ne introduce in centrul evenimentelor sau prezentarea unui episod
reprezentativ. Finalul reprezinta formula de incheiere a operei literare, care
ilustreaza viziunea autorului asupra evenimentelor prezentate. Finalul nu

coincide intotdeauna cu deznodamantul si foloseste diverse strategii: descriere

care reia datele din incipit; dialog sau replica prin care se rezuma lumea
fictiunii, prefigurare a unor evenimente care nu mai sunt relatate in opera. El
poate fi deschis (opera poate continua) sau inchis (totul este lamurit). Incipitul
poate fi pus in relatie cu finalul, ca in romanele lui Liviu Rebreanu.
O caracteristica a romanului ION de Liviu Rebreanu este constructia
circulara sau de corp sferoid cum o numeste chiar autorul. Impresia de
intoarcere la punctual de pornire rezulta din descrierea drumului cu care se
deschide si se inchide cartea. Reluarea cu valoare simbolica a incipitului ca final
marcheaza aceasta structura circulara. Drumul care serpuieste printre coline si
ajunge in Pripas reprezinta calea care face trecerea de la realitate la fictiune ( in
incipit ) si de la fictiune la realitate (in final). Simetria dintre cele doua elemente
se realizeaza prin prezentarea acelorasi elemente de natura geografica,
toponimica
( drumul, podul de lemn, Rapele dracului, Hristosul de tinichea
etc)., dar in ordine inversa.
Din soseaua care vine de la Carlibaba, intovarasind Somesul cand in
dreapta cand in stanga, pana la Cluj si chiar mai departe, se desprinde un
drum alb mai sus de Armadia, trece peste podul batran de lemn, acoperit cu
sindrila mucegaita, spinteca satul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se
pierde in cealalta sosea nationala care coboara din Bucovina prin trecatoarea
Bargaului.
Astfel, se observa aici ca drumul este personificat, aparand in incipit ca o
fiinta tanara, plina de viata: spinteca, alearga, drum alb. Constructia
discursului narativ al romanului isi are esenta in acesta imagine de inceput.
In ceea ce priveste structura, romanul este alcatuit din doua mari parti
complementare, avand in centru pamantul, respectiv iubirea: Glasul
pamantului si Glasul iubirii, carora li se subordoneaza cele treisprezece
capitole cu titluri sugestive: Inceputul, Blestemul, Sfarsitul etc. De aceea
romanul are o structura binara, in functie de cele doua glasuri de care asculta
Ion. Intre cele doua miscari (intrarea in sat iesirea din sat) se aduna substanta
epica a romanului al carui protagonist este Ion al Glanetasului.
Pe de alta parte, Rebreanu foloseste tehnica planurilor paralele, prin
care prezinta simultan viata taranimii (Ion, Ana, Vasile Baciu, George, Florica)
si viata intelectualitatii (preotul Belciug si familia Herdelea). Prin urmare,
actiunea din romanul Ion este plasata indoua universuri sociale si psihologie
distincte:lumea taraneasca si lumea intelectualilor satului. Exista doua fire
epice:unul avandu-l ca protagonist pe Ion, urmareste problemele taranilor si
ale satului, iar celalat avandu-l in centru pe Titu Herdelea, urmareste viata
intelectualitatii, problemele nationale, sociale si politice. Asistam astfel la o
ampla desfasurare a vietii, marcata de marile ei evenimente ca:nasterea,

casatoria, moartea sau de obiceiuri stravechi. De aceea cartea are si un caracter

monografic.
O trasatura realista ce evidentiaza prezenta unui narator omniprezent si
omniscient, cu statut demiurgic, este aceasta prezentare veridica a oamenilor si
evenimentelor, care se face inca din incipit. Ca in orice roman realist modern
planurile se interfereaza si se influenteaza reciproc, investigand sentimente si
relatii intre personaje din diferite medii sociale.
Dimensiunea simbolica a eroilor sai, Rebreanu o afirma prin
intermediul mijloacelor curente ale realismului. Ion este un taran ca toti taranii,
dar mai reprezentativ prin insusirile si defectele sale. Fapte, gesturi, reactii
spontane pun in evidenta caracterul personajului conturat realist si obiectiv.
Monologul interior dezvaluie structura intima a eroului. Scena cositului si a
sarutarii pamantului fac din Ion o figura mareata, puternica. El are insusiri tipice
lumii lui:era iute si harnic ca ma-sa iar pamantul ii era drag ca ochii din
cap. In lupta impotriva lui Baciu, impulsul principal este setea atavica de
pamant si lacomia nascuta din saracie, dar cruzimea vine si din ura izvorata din
trufia si cinismul cu care Baciu il umileste mereu. Focalizarea asupra
protagonistului se face din mai multe puncte de vedere (pluriperspectivismul):
familia Herdelea, preotul Belciug, Vasile Baciu, Ana, punctul de vedere al
satului etc. Ion se dezvolta caracteriologic intr-o inlantuire de contraste, de
contradictii, fie cu altii fie cu sine insusi. In cele din urma patima pentru pamant
va fi invinsa de patima iubirii, rasturnarea acestui raport complicand drama
eroului. Moartea lui (ucis cu sapa de George) nu are nimic tragic, pentru ca este
un accident; tragica este insa confuzia in care a trait, pentru ca e prea tarziu
pentru el, cand intelege ca degeaba ai pamant, daca cine ti-e drag nu e alaturi.
Finalul romanului se afla intr-o stransa legatura cu incipitul si reprezinta
descrierea aceluiasi drum, parcurs in sens invers, dupa incheierea
evenimentelor, drum care se pierde, de aceasta data, in soseaua mare,
inscriind destinul individual al personajelor in marele destin universal :
drumul trece prin Jidovita, pe podul de lemn acoperit, de peste Somes, si se
pierde in soseaua cea mare si fara inceput Repetarea descrierii drumului,
care de aceasta data apare marcat parca de intamplarile si conflictele din roman,
ofera simetrie operei si corespunde conceptiei lui Rebreanu despre roman,
inteles ca un corp sferiod.
Asadar, incipitul si finalul unui roman realist-obiectiv sunt elemente de
structura cu semnificatii bine determinate. Relatia dintre aceste doua elemente
de constructie este evidenta si semnificativa, caci opera incepe si se termina in
acelasi punct, descriind un intreg univers circular si simfonic.