Romanul social realist mitic (traditional)

Baltagul
Mihail Sadoveanu

Perioada literara
Perioada interbelica schimba mentalitatea epocii datorita viziunii textelor
poetice dezvoltate pe tendinte moderniste, realiste si traditionaliste. Mihail
Sadoveanu a fost unul dintre cei mai importanti prozatori din prima jumatate a
secolului al XX-lea si remarca in aceasta perioada datorita povestirilor,
nuvelelor si romanelor alaturi de alti scriitori precum Vasile Voiculescu, Liviu
Rebreanu, Camil Petrescu.
Ipoteza
Opera literara Baltagul scrisa de Mihail Sadoveanu apartine genului
epic, fiind un roman social, de tip traditional. In opinia lui George Calinescu,
fiind si un roman mitic, al transhumantei apartinand curentului literar
traditionalism.
Teorie
Romanul este specia literara a genului epic in proza de mare intindere cu
personaje numeroase, complexe si amplu caracterizate, cu o intriga complicata
si o actiune ampla.
Romanul social este roman ce dezbate ca tema viata citadina a unei
comunitati.
Romanul obiectiv este specific doar realismului si se axeaza pe mai multe
particularitati.
Realismul este curentul literar aparut in context european la mijlocul sec.
al 19-lea a carui estetica se baza pe reflectarea veridica a realitatii in arta.
Operele surprind o realitate neinfrumusetata, veridica, dar valorificata artistic.
Se realizaza o fresca sociala prin ilustrarea categoriilor sociale in evolutie.
Traditionalismul este atitudinea culturala care exprima un atasament
excesiv pentru valorile trecutului, ale traditiei, vazute intr-o pozitie de
superioritate fata de cele noi. Curentul literar se realizeaza ca ideologie in jurul
revistei Gandirea, in special aparut la Cluj in 1921, sub conducerea lui Cezar

Petrescu, mutata la Bucuresti in 1922, sub conducerea lui Nechifor Crainic,

unde isi continua aparitia pana in 1944.
Tip de roman
Baltagul este un roman al transhumantei deoarece se bazeaza pe urcatul
si coboratul oilor. Oamenii isi sincronizeaza viata dupa mersul barbatului cu cu
oile intre munti, in timp ce femeia ramane acasa, avand grija de gospodarie si de
copii, dar si de produsele rezultate de la animale.
Baltagul este un roman social deoarece se realizeaza o fresca sociala
prin ilustrarea categoriilor sociale in evolutie. Oamenii (satenii) isi organizeaza
viata la sat.
De asemenea, opera este un roman mitic deoarece apar elemente
legendare cum ar fi vrajitoria, magia sau farmecele, dar care nu se adeveresc,
ele stand la baza genezei operei sau la subiectul acesteia.
Geneza si surse de inspiratie
Publicata in anul 1930, opera a necesitat un numar de doar spate pana la
zece zile de scriere deoarece se afla in mintea scriitorului de foarte mult timp.
La baza inspiratiei scriitorului au stat trei tipuri de surse: autobiografice,
folclorile si mitice.
Sursele biografice arata ca intr-un interviu oferit de scriitor, acesta
povesteste cum in calatoriile sale pe jos prin Moldova a facut popas la un han.
Acolo a avut prilejul sa asculte doi jandarmi care vorbeau despre uciderea unui
cioban caruia i s-au furat oile.
Sursele folclorice sustin ca opera se inspira din teme, motive sau tipuri
de personaje care apar in trei balade populare. Din balada populara Miorita se
preia motto-ul operei Stapane, stapane / Mai cheama s-un cine., se preia
motivul complotului si motivul transhumantei. Din balada populara Salga se
preia tipul femeii justitiare. Din balada populara Dolca se preia imaginea
cainelui credincios.
Sursele mitologice asociaza o parte a povestii familiei Lipan cu legenda
lui Osiris, fost rege al Egiptului zeificat ca zeu al fertilitatii. Dupa ce a fost ucis
de fratele sau Seth pentru a-i urma la tron, sotia lui Osiris, Isis, mare preoteasa
da nastere unui fiu pe nume Horus. Dupa ce copilul ei creste, impreuna cu
mama sa si insotit de un caine, pleaca in cautarea ucigasului. In toate picturile
rupestre, baiatul poarta in mana o arma cu doua taisuri.
Titlul
Titul operei, din punct de vedere morfologic, este format dintr-un
substantiv articulat cu articolul hotarat -ul care, in sens denotativ, semnifica
un topor cu doua taisuri. In sens conotativ, se concretizeaza motivul labirintului

la nivelul actiunii. Baltagul devine obiect simbolic, ambivalent: arma a crimei si

instrumentul actului justitiar, reparator.
Tema
Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoviene se regasesc aici:
viata pastorala, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, intelepciunea. Tema
textului este monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a
pastorilor, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe
Nechifor Lipan.
Perspectiva narativa
Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul moniprezent si
omniscient reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului si observatiei,
lumea satului de munteni si actiunile Vitoriei. Desi naratorul omniscrient este
unic, la parastasul sotului, Vitoria preia rolul naratorului. Inteligenta si calculata
ca un Hamlet feminin, ea reconstituie crima pe baza propriilor deductii si o
povesteste veridic celor prezenti, ceea ce ii determina pe criminali sa-si
recunoasca vina in fata satului si a autoritatilor.
Structura
Din punct de vedere compozitional, textul este structurat in saisprezece
capitolate, urmarind doua coordonate fundamentale, aspectul realist
(reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului) si aspectul
mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal). Orizontul mitic include
modul de intelegere a lumii de catre personaje, traditiile pastorale, dar si
comunicarea om-natura si mitul marii treceri.
Prima parte (capitolele I al VI-lea)
Framantarile Vitoriei in asteptarea sotului si pregatirile de drum include
expozitiunea
si
intriga.
In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si schita portretului fizic al
Vitoriei, care este surprinsa torcand pe prispa si gandindu-se la intarzierea
sotului sau plecat la Dorna sa cumpere oi.Intriga cuprinde framantarile ei, dar si
actiunile intreprinse inainte de plecarea ei in cautarea sotului: tine post negru
douasprezece vineri, se inchina la icoana Sfintei Ana de la manastirea Bistrita,
anunta autoritatile de disparitia sotului, vinde unele lucruri pentru a face rost de
bani de drum, pe Minodora o lasa la Manastirea Varatesc, iar lui Gheorghita ii
incredinteaza un baltag sfintit.
Partea a doua (capitolele al VII-lea al XIII-lea)
Contine desfasurarea actiunii si releva drumul parcurs de Vitoria si fiul ei,
Gheorghita, in cautarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor,
facand o serie de popasuri: la hanul lui Donea de la gura Bicazului, la crasma
domnului David de la Calugareni, la mos Pricop si bab Dochia din Farcasa, la
Vatra Dornei (la han si la cantelarie,unde afla de actul de vanzare a oilor), apoi

spre Paltinis, Brosteni, Borca, de unde drumul paraseste apa Bistritei, intro
tara cu totul necunoscuta. De asemene, intalnesc o cumetrie, la Borca si la o
nunta, la Cruci. Succesiunea acestor mari momente din viata omului, da de
gandit
Vitoriei
si
anticipeaza
inmormantarea
din
final.
Intrebat din sat in sat, ea isi da seama ca sotul sau a disprut intre Suha si Sabasa.
Cu ajutorul cainelui regasit, Lupu, munteanca descopera intr-o rapa ramasitele
lui Lipan, in dreptul Crucii Talienilor.
Partea a treia (capitolele al XIV-lea al XVI-lea)
Prezinta sfarsitul drumului: ancheta politiei, inmormantarea, parastasul lui
Nechifor Lipan si pedepsirea ucigasului. Coborarea in rapa si veghea noctura a
mortului marcheaza maturizarea lui Gheorghita, dovedita in infaptuirea actului
de dreptate la parastas. Punctul culminant este moment in care Vitoria
reconstituie cu fidelitate scena crimei, surprinzadu-i chiar si pe ucigasii Ilie
Cutui si Calistrat Bogza. Primul isi recunoaste vina, insa al doilea devine
agresit. Este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor si sfasit de cainele
Lupu, facandu-se astfel dreptate. Deznodamantul il surprinde pe Bogza, care-i
cere iertare femeii mortului si-si recunoaste fapta.
Personaje
Personajul principal, femeia voluntara, este un exponent al spetei in
relatie cu lumea arhaica, dar si o individualitate, prin insusirile sale. Vitoria este
o femeie puternica, horatara, curajoasa, lucida. Inteligenta nativa si stapanirea
de sine sunt evidentiate pe drum, dar mai ales la parastas, cand demasca
ucigasii. Sotie iubitoare, porneste hotarata in cautarea barbatului: era
dragostea ei de douazeci si mai bine de ani. Asa-i fusese drag in tinereta Lipan,
asa-i era drag si acuma, cand aveau copii mari cat dansii. Tipatul dinaintea
coborarii cosciugului si gesturile concentreaza iubirea si durerea pierderii
sotului: Cu asa glas a strigat, incat prin toti cei de fata a trecut un cutremur.
S-a daramat in genunchi, si-a rezemat fruntea de marginea sicriului. Portretul
fizic releva frumusetea personajului prin tehnica detaliului semnificativ Nu
mai era tanara, dar avea o frumuseta neobisnuita in privire.
Personajul secundar, Gheorghita, reprezinta generatia tanara, care trebuie
sa ia locul tatalui disparut. Romanul poate fi considerat initiatic, deoarece
prezinta drumul spre maturizarea lui Gheorghita.
Nechifor Lipan este caracterizat in absenta, prin retrospectiva si remorare
si simbolizeaza destinul muritor al oamenilor. Numele sau cel adevarat si
tainic, de botez, este tot Gheorghita, dar primise numele Nechifor.
Personaje episodice sunt Minodora, fiica receptiva la noutatile civilizatiei
este trimisa la manastire pentru purificarel mos Pricop (ospitalitatea), parintele
Danila (autoritatea spirituala in satul arhaic), baba Maranda (superstitiile)
personaje reprezentative lumea satului arhaic.

Trasaturile personajului colectiv, muntenii, sunt surprinse inca de la

inceput, in legenda pe care obisnuia sa o spuna Lipan, rememorata de Vitoria.
Viata muntenilor e greal mai ales viata femeilor. Uneori stau vaduve inainte
de vreme, ca dansa. Munteanului i-i dat sa-si castige painea cea de toate zilele
cu toporul ori cu cata.
Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, opera Baltagul de Mihail
Sadoveanu este un roman mitic al transhumantei apartinand curentului literar
realism.