Sei sulla pagina 1di 7

Teatrul absurdului

in piesele lui
Samuel Beckett

Despre Beckett
Era mort pe dinauntru si nu avea sentimente omenesti asa ca nu avea cum sa se
indragosteasca( Richard Ellmann - amintirea conversatiei cu Beckett)
Nu era prea vioi si era nevoie de ore intregi si multa baututra ca sa se incalzeasca
pana cand in sfarsit se dezvaluia.(Peggy Guggenhein, o colectionara de tablouri si
indragostita nebuneste de Beckett)
Si-a invigorat egotismul aflat in ultima lui faza prin credinta ca cel mai bun lucru pe
care il are de facut este sa se mute mereu din loc in loc.
Beckett era dependent de tacere si ducea conversatii cu Joyce care constau in taceri
directionate catre celalat, saturate de tristetea sinelui.
Un student l-a intrebat de ce scrie in franceza( desi era irlandez), iar raspunsul lui
Beckett: Pentru ca in franceza e mult mai usor sa scrii fara stil.

Traditional vs. Absurd


Clasic

Absurd

-Story inteligent construit

-Nu are story sau conflict

-Personaje bine caracterizate

-Personajele sunt niste papusi mecanice

-Tema explicita, expusa clar

-Nu au inceput sau sfarsit

-Oglindeste realitatea in schite

-Oglindiri ale visului sau al unui cosmar

de fine observatii

-balbaieli incoerente

-Replici istete
Ce urmeaza sa se intample?

Ce incercam sa gasim? Care va fi imaginea


completa in momentul in care vom intelege natura
imaginii?

Contextul aparitiei
Unde s-a pus pentru prima oara Godot?
1952-Radioul francez
1953 Theatre de Babilyone -mediu favorabil

-Pulbicul: Inteligent, receptiv, capabil sa perceapa noul si cu


toate astea primele reprezentatii de teatru absurd au produs demonstratii ostile si s-au
jucat cu salile goale. Sali in care erau totusi entuziasti inteligenti ducand vorba mai
departe cu folos despre experimentele originale pe care le vizionasera.

Succesul Scandalului: Era la moda sa-ti exprimi indignarea si socul fata de Asteptandu-l
pe godot sau Cantareata Cheala
!!!! Greseala!!!! Unghiul gresit al spectatorului care isi punea intrebarea clasica fara sa
astepte finalul pentru a ajunge la o concluzie.

Contextul receptarii
Asteptandu-l pe Godot:
1957 Penitenciarul San Quentin (California)
Publicul: 1400 de detinuti
Regizorul era sceptic Trebuie sa asculti pana la capat sa te alegi cu ceva, asa cum
asculti o piesa de jazz. Spera ca fiecare spectator sa gasesasca un inteles din
piesa.
Reactii: detinutilor nu li s-a parut greu de inteles piesa.
Godot este societatea, Godot este afara.
Ei stiu ce inseamna sa astepti si daca Godot ar venii intr-adevar s-ar dovedii o
mare dezamagire. (un profesor din penitenciar)
Detinutii au asteptat ca luminile sa se stinga pentru a putea pleca din sala, insa nau facut decat o singura greseala. Au ascultat si au privit cu doua minute mai mult

Opinii despre text


Abordeaza Problematici ale umanitatii incapabile sa comunice. ( de actualitate)
Asocierea existentei divinitatii cu absudrul( dumnezeu mantuieste si judeca arbitrar
fara motiv intemeiat)

Punerea in scena

Potrebbero piacerti anche