Trasaturile dreptului administrativ si

delimitarea acestuia de alte ramuri de drept

Universitatea Al.I. Cuza, Iasi, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor,
specializarea Administratie Publica

Cuprins

1. Drept Public. Drept Privat

2. Drept Administrativ. Notiune
3. Trasaturile Dreptului Administrativ
4. Delimitarea Dreptului Administrativ de alte Ramuri de Drept
5. Concluzii

2
Universitatea Al.I. Cuza, Iasi, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor,
specializarea Administratie Publica

1.Drept Public.Drept privat

Juristconcultul Ulpian arata in Institutiile sale, manual dedicat invatamantului ca,

dreptul roman cuprinde doua ramuri: dreptul public(ius publicum)si dreptul privat(ius
privatum) precizand ca deosebirea dintr aceste doua ramuri rezida in natura intereselor diferite
pe care le ocroteste. In continuare, Ulpian precizeaza: dreptul public ocroteste interesele
publice( ad statutum rei Romanae spectat), obstesti, iar cel privat cele private, adica ale
cetatenilor luati in mod izolat( ad singularum tilitatem). 1

Diviziunea in ius publicum si ius privatum se rapoteaza din nou la ius civile, in sensul
ca dreptul civil s-a divizat in doua ramuri, respectiv dreptul public si dreptul dreptul privat.
Dreptul public privea statul roman(magistraturile, cultul si colegiile de preoti),iar
dreptul privat privea institutiile care prezentau interes pentru particulari. Aceasta mare
diviziune si-a pastrat importanta pana in zilele noastre, desi criteriile specifice de structurare
opereaza- de la un sistem de drept la altul- in functie de conditionarile social-istorice.
Potrivit acestei diviziuni, din grupa dreptului public fac parte : dreptul constitutional,
dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul penal, dreptul procesual penal, dreptul
procesual civil, dreptul international public, iar din a doua grupa fac parte: dreptul civil,
dreptul comercial, dreptul international privat etc. O astfel de-conceptie, sublinia M. Djuvara-
nu este cu desavarsire exacta, deoarece interesul individului este nemasurat in toate normele
privitoare la stat. Respectarea dreptului sub toate formele sale intereseaza in primul rand
societatea, caci intreaga societate nu ar putea sa existe, daca respectul dreptului nu ar exista.
Dreptul public domina tot mai mult dreptul privat, arata M. Djuvara, iar la randul sau dreptul
privat exercita o influenta mare asupra dreptului public. In dreptul public, pe de alta parte,
este evident ca domina dreptul constitutional, iar in dreptul privat dreptul civil are
preeminenta, constituiind si dreptul comun. Legaturile stranse intre aceste ramuri ale dreptului
au contribuit la aparitia unor noi conceptii care atenueza diviziunea clara a dreptului. Astfel,
P. Roubier argumenteaza existenta unui drept mixt, care, la randul sau, se imparte in drept
concret si drept abstract. Dreptul mixt concret poate fi numit dreptul profesiunilor si cuprinde
ansamblul de reguli si institutii publice sau private, grupate in functie de o profesie( dreptul
comercial, legislatia muncitoreasca, legilatia rurala).

1
Mircea Duvara, Teoria Generala a Dreptului, vol.1, Bucuresti, 1930, pag 105

3
Universitatea Al.I. Cuza, Iasi, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor,
specializarea Administratie Publica

Interesul de a distinge intre dreptul public si dreptul privat, dupa profesorul Paul
Negulescu, se justifica din cel putin urmatoarele considerente: 2

a. normele de drept privat sunt mai cristalizate si ma stabile decat normele de

drept public,care sunt mai elastice si mai variabile; institutiile dreptului
privat se aproprie foarte mult de teoria juristconsultilor din perioada clasica
a dreptului roman, pe cand institutiile moderne ale dreptului public sunt
diferite fata de cele ale trecutului. In dreptul public gasim, mai ales, un
conflict de forte. Luptele pentru a pune mana pe putere politica, umplu
intreaga istorie politica a diferitelor popoare. Pe de alta parte autorul arata ca
in dreptul privat gasim o forta de rezistenta considerabila, pe care nu o aflam
asa de puternica in dreptul public; egoismul individului.
b. In dreptul privat orice poate fi titular al unui drept, cand e vorba de dreptul
public nu oricine poate sa le exarcite, iar titularul unui drept public nu poate
instraina, nu-l poate perde prin prescriptie dar poate fi decazut printr-o
condamnare penala.
c. Regulile de drept privat au o pricizie mai mare decat regulile de drept
public, care sunt mai putin determinate, exemplificandu-se prin notiunea
actelor de guvernamant.
d. Institutiile de drept privat, afara de institutia familiei, au un caracter lucrativ,
pe cand in institutiile de drept public gasim un spirit dezinteresat.
e. In dreptul public gasim regimul constrangerii, pe care nu-l gasim,decat
foarte rar in materie de drept privat, unde gasim principiul ca tot ceea ce nu-i
interzis, e permis.
f. In dreptul privat normele de drept sunt supletive, adica particularii-in
conventiile lor-pot deroga de la ele si, numai in cazul in care nu au dispus
astfel se aplica norma de drept, pentru ca , in dreptul privat, numai
dispozitiile de ordine publica sunt obligatorii.
g. In timp ce publitatea este de esenta dreptului public, secretul este de esenta
dreptului privat.

2
Paul Negulescu, Tratat de Drept Administrativ,Bucuresti,1934,vol.1,pag 28 si 29

4
Universitatea Al.I. Cuza, Iasi, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor,
specializarea Administratie Publica

2. Dreptul administrativ. Notiune

Pentru a defini notiunea de drept administrativ, va trebui sa mentionam ca normele

de drept ce alcatuiesc aceasta ramura reglementeaza:
a. organizarea si atributiile organelor administratiei publica care alcatuiesc
sistemul organelor administratiei publice-guvern, ministere si alte organe de
specialitetate ale administratiei publice centrale, precum si organele
administratiei publice locale;
b. raporturile juridice dintre organele administratiei publice, precum si dintre
aceste organe si particulari(persoane fizice sau juridice)

Profesorul V. Onisor considera ca „Dreptul administrativ este un studiu de intitutiuni

si de legislatiuni in vigoare a unui stat. El studiaza structura juridica, complexul de asezaminte
si norme, dupa care se conduce viata publica a unui stat”.Aceasta definitie confunda dreptul
administratic cu dreptul public, dreptul constitutional,iar, pe de alta parte, ea da notiunea
cursului de drept administrativ sau chiar, a stiintei dreptului administrativ.
Nici in doctrina franceza, autorii nu sunt unanimi in ceea ce priveste notiunea de drept
administrativ. Astfel, int-ro opinie s-a sustinut ca toate „serviciile care contribuie la
executarea legilor, cu exceptia celor de justitie, sunt servicii administrative si dreptul
administrativ reprezinta ansamblul principiilor dupa care urmeaza sa se exercite activitatea
lor”; intr-o alta opinie, plecandu-se de la faptul ca activitatea organelor de stat, altele decat
cele legislative si judecatoresti , se exercita de organele administrative, se arata ca drepul
administrativ se defineste in consencinta, ca un ansamblu de reguli care:
1. determina formarea, recrutarea si statutul acestor organe si persoanele ce la
compun;
2. determina puterile lor;
3. determina, complementar, limitele acestor puteri;
4. sanctiunile depasirii acestor puteri,de asemenea si greselile comise in exercitarea
lor”.
In sfarsit intr-o alta opinie se sustine ca „ dreptul administrativ este ansamblul

5
Universitatea Al.I. Cuza, Iasi, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor,
specializarea Administratie Publica
regulilor juridice, derogatorii de la dreptul roman, care reglementeaza activitatea
administrativa a persoanelor publice.
Dreptul administrativ este acea ramura a dreptului public roman care cuprinde
totalitatea normelor juridice ce reglementeaza organizarea si activitatea organelor de stat
infiintate pentru realizarea sarcinilor puterii executive, raporturile dintre acete organe si
particulari, precum si raspunderea si sanctiunile aplicabile pentru nerespectarea acestor
norme.
Din definitia data desprindem ca dreptul administrativ este:
a. o ramura a dreptului public roman;
b. o totalitate de norme juruduce de aceeasi natura;
c. acea ramura de drept care reglementeaza:
-organizarea organelor administratiei publice;
-activitatea acestor organe
- raporturile juridice dintre aceste organe
-raporturile juridice dintre aceste organe si particulari
-raspunderea juridica si sanctiunile aplicabile pentru nerespectarea acestor norme

3. Trasaturile caractesristice ale dreptului administrativ

Dreptul administrativ este o ramura a dreptului public, asa cum am aratat, si ca

normele sale- normele juridice ce il alcatuiesc- reglementeaza infiintarea, organizarea si
activitatea organelor administratiei publice, raporturile dintre aceste organe, precum si
raporturile dintre ele si particulari( persoane fizice sau juridice). Tinand seama de obiectul
reglementarilor normelor de drept administrativ, vom constata ca el are anumite trasaturi
caracteristice, specifice, care il fac sa se deosebeasca nu numai de dreptul privat, dar chiar si
de celelalte ramuri ale dreptului public, pentru ca , daca nu s-ar deosebi, nu s-ar putea forma o
ramura distincta a dreptului public.
Trasaturile caracteristice ale dreptului administrativ sunt urmatoarele:
a.Dreptul administrativ, ca ramura distincta a dreptului public, este tanar in
comparatie cu dreptul civil sau penal. El a aparut la sfarsitul secolului al XVII-lea, mai intai in
Statele Unite ale Americii si dupa aceea in Franta. La noi putem considera ca aceasta ramura

6
Universitatea Al.I. Cuza, Iasi, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor,
specializarea Administratie Publica
a dreptului public a aparut o data cu intrarea in vigoare, in cele doua principate romana, a
Regulamentelor Organice-Muntenia(1831) si Moldova(1832).
b.El reglementeaza o extraordinara varietate de domenii, de la economie la sanatate si
de la armata la invatamant. Nici o alta ramura , nu cuprinde, in obiectul ei, domenii atat de
diferite
c.Din aceasta trasatura decurge o alta, si anume aceea ca el nu poate fi codificat.
Pornind de la faptul ca un cod este ansamblul normelor de drept adunate intr-o ordine logica,
care reglementeaza aceeasi materie sau materii analoage, vom constata ca aceste lucru este
aproape imposibil in domeniul dreptului administrativ, iar incercarile de codificare a acestuia
in unele tari , cum ar fi franta, in care printr-un decret din 10 mai 1948 s-a dispus sa se
codifice unele domenii de activitate ale administratiei publice, cum ar fi: Codul administratiei
comunale, Codul sanatatii publice etc.
d.Dreptul Administrativ, prin sfera larga a domeniilor pe care le reglementeaza si
carora trebuie sa li se aduca norme de perfectionare, are un pronuntat caracter de mobilitate,
constand in faptul ca normele de drept administrativ se inlocuiesc sau se modifica destul de
repede dupa adoptarea lor.
e.Dreptul Administrativ contine norme ce se bazeaza, de regula, pe principiul
inegalitatii subiectelor raportului juridic administrativ-raportului de drept administraiv-, fie
ca aceste raporturi se stabilesc intre organele administratiei publice, fie ca acestea se
stabilesc intre organele administratiei publice si particulari. Astfel, organele inferioare ale
administratiei publice sunt subordonate organelor ierarhic superioare, dupa cum particularii
sunt supusi dispozitiilor organelor administratiei publice .
f.In dreptul administrativ ,unele conflicte juridice, aparute intre organele
administratiei publice si particulari, se solutioneaza de organele proprii ale administratiei
publice, de regula organe ierarhic superioare. Este cazul, de exemplu, al solutionarii
contestatiilor privind stabilirea, incasarea, urmarirea impozitului pe profit, a majorarilor de
intarziere, precum si a altor sume datorate bugetului administratiei centrale de stat sau
bugetelor locale, care potrivit prevederilor art. 29 din Ordonanta Guvernului nr.70/1994
privind impozitul pe profit, este in compententa directiilor generale ale finantelor publice
din judete si a municipiului Bucuresti si a Ministerului Finantelor si numai daca ce care se
considera neindreptatit de solutia dat de aceste organe poate face contestatie la instanta de
contencios administrativ competenta.
g.Actele si faptele de drept administrativ, forma de activitate a organelor

7
Universitatea Al.I. Cuza, Iasi, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor,
specializarea Administratie Publica
administratiei publice sunt supuse si controlului organelor ce realizeaza in principal
sarcinile altei puteri in stat- puterea judecatoreasca. In aceste sene, art 48 alin(1) din
Constitutie prevede ca „persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-
un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita
sa obtina recunoastrerea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei”, iar legea
contenciosului administrativ nr 29/1990 reglementeaza compententa si procedura de
exercitare a controlului legalitatii acestor acte sau fapte juridice de drept administrativ.
h.sintagma de administratie publica trebuie inteleasa in acceptiunea sa de autoritate
publica, statala si locala, dar si de agent privat autorizat sa presteze anumite servicii publice
care infaptuieste activitatea de administratie publica. Este stipulat in Legea nr. 554/2004,
legea contenciosului administrativ, in art 2 alineatul(1) litera b ca” notiunea de administratie
publica este definita ca orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care
actioneaza in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public”.
i.Desi nu mai este precizat regimul de putere publica care caracterizeaza activitatea
administratiei publice, aceasta se subintelege, intrcat administratia poate acorda drepturi
particularilor, dar le poate incredinta si obligatii, fara a cere consimtamantul acestora.
Regimul de putere publica da dreptul administratiei sa emita sau sa adopte acte administrative
care se supun principiului Executio ex officio( executarii din oficiu) astfel incat , administratia
poate sa treaca direct la executarea lor, fara a mai fi necesara parcurgerea unor proceduri de
investire cu formula executorie.
Aceste trasaturi fac din dreptul administrativ o ramura distincta a dreptului public ,
care-l fac sa se deosebeasca nu numai de dreptul privat- de ramurile acestui drept-dar, chiar si
de celelalte ramuri ale dreptului public.

4. Delimitarea Dreptului Administrativ de alte ramuri de drept

Dreptul administrativ,desi este o ramura a dreptului public, se delimiteaza de celelalte

ramuri ale acestui drept nu numai prin obiectul reglementarii, ci si prin modul de
aplicare.Astfel:
a. In timp ce dreptul constitutional cuprinde totalitatea normelor de drept de
organizare interioara a statutului si de guvernare a raporturilor statului cu persoanele fizice
sau juridice, dreptul administrativ, asa cum am aratat, este acea ramura a dreptului public care
cuprinde normele juridice care reglementeaza organizarea si activitatea organelor

8
Universitatea Al.I. Cuza, Iasi, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor,
specializarea Administratie Publica
administratiei publice, raporturile juridice dintre aceste organe, precum si raporturile juridice
dintre ele si particularii(persoane fizice sau juridice), deci, activitatea puterii executive. Sau
cum sustinea profesorul A. Teodorescu,” dreptul constitutional este acela care organizeaza,
cel administrativ lucreaza”. Astfel, in timp ce dreptul constitutional reglementeaza modul de
formare a guvernului, dreptul administrativ-normele de drept administrativ-reglementeaza
modul de lucru al guvernului si actele juridice pe care aceasta la adopta.
b. Spre deosebire de dreptul administrativ, care reglementeaza, printre altele,
organizarea si activitatea organelor administratiei publice cu atributii financiare, dreptul
financiar cuprinde totalitatea normelor de drept ce reglementeaza modul in care sunt realizate
veniturile bugetului de stat si ale bugetelor locale, precum si destinatia cheltuielilor bugetului
de stat si ale bugetelor locale. Daca dreptul administrativ reglementeaza organizarea si
activitatea organelor administratiei publice cu atributii financiare, dreptul financiar
reglementeaza, pe de o parte , raporturile dintre organele financiare ale statului si
contribuabili care asigura veniturile bugetului public, iar pe de alta parte, raporturile dintre
organele financiare ale statului si celelalte organe de stat pentru obtinerea sumelor necesare
bunei functionari a acestora si, in anumite cazuri, a unor agenti economici-regii autonome si
chiar companii ori societati nationale-indreptatite sa primeasca subventii de la bugetul public.
c. Daca dreptul administrativ reglementeaza, printre altele, raporturile dintre organele
administratiei publice si particulari, precum si sanctiunile aplicabile celor care incalca
normele de drept administrativ, dreptul penal, alcatuit din totalitatea normelor de drept ce
reglementeaza modul de sanctionare a celor ce savarsesc fapte prevazute si sanctionate de
legea penala, santioneaza pe cei ce savarsesc infractiuni. In dreptul administrativ, santiunile
sunt in principal, pecuniare, de obligare la plata unor amenzi si numai in mod exceptional
privative de libertate; in dreptul penal se aplica, in principal, sanctiuni privative de libertate si,
in subsidiar, cele pecuniare.
d. Desi pentru aplicarea unor norme ale dreptului administrativ sunt reglementate
unele reguli de procedura, dreptul procesual civil si dreptul procesual penal( care cuprind
totalitatea normelor de drept ce reglementeaza organizarea, compententa si activitatea
instantelor judecatoresti). Reglementeaza, in amanunt, regulile dupa care instantele
judecatoresti- organele puterii judecatoresti- solutioneaza conflictele juridice de natura civila
sau penala de compententa lor. Pentru dreptul administrativ, normele procesuale sunt, cu
unele exceptii, mai putin reglementate.
e. Daca dreptul administrativ,reglementand organizarea si activitatea organelor

9
Universitatea Al.I. Cuza, Iasi, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor,
specializarea Administratie Publica
administratiei publice, se ocupa si de Ministerul Afacerilor Externe, precum si de serviciile lui
externe, dreptul international public, care cuprinde totalitatea normelor juridice care
reglementeaza modul de stabilire a raporturilor juridice dintre un stat si alte state, are in
vedere atat stablirea de relatii diplomatice, cat si incheierea de tratate internationale, ale
caror prevederi se realizeaza de organele administratiei publice.
Cu toate ca exista deosebiri si ne referim, in principal, la deosebirile dintre obiectul
reglementarii, vom constata ca intre aceste ramuri ale dreptului public exita si asemanari.
Astfel, cel putin unul din subiectele raporturilor juridice, specifice fiecarei ramuri de drept,
este statul si de aici consecinta, cu exceptia dreptului international public, ca subiectele
raporturilor juridice nu sunt egale.
Daca exsta asemanari si deosebiri intre dreptul administrativ si celelalte ramuri ale
dreptului public, deosebirile cele mai mari sunt intre dreptul administrativ si dreptul privat.
Aceste deosebiri pornesc, in primul rand, de la deosebirile care exista intre dreptul public si
dreptul privat. . Mentionam ca o serie de acte ce produc efecte in dreptul privat sunt emise de
organe ale administratiei publice, ca de exemplu, actele de stare civila, care produc efecte in
domeniul dreptului familiei, iar alte acte de drept privat se incheie pe baza unor acte emise de
organele admiistratiei publice, cum ar fi contractul de contruiere a unui imobil care se incheie
dupa obtinerea autorizatiei de construire emise, in temeiul art.3 si 4 din Legea nr.50/1991
privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor, de
organele administratie publice locale.
5.Concluzie
Am aratat ca dreptul Administrativ este o ramura a dreptului public si ca normele
sale-normele juridice ce il alcatuiesc-reglementeaza infiintarea, organizarea si activitatea
organelor administratiei publice, raorturile dintre aceste organe, precum si raporturile dintre
ele si particulari(persoane fizice si persoane juridice).Tinand seama de obiectul
reglementarilor normelor de drept administrativ, vom constata ca el are anumite trasaturi
caracteristice, specifice, care-l fac sa se deosebeasca nu numai de dreptul privat dar chiar si de
alte ramuri ale dreptului public, pentru ca, daca nu s-ar deosebi, nu ar putea forma-asa cum
am vazut- o ramura distincta a dreptului public.

10
Universitatea Al.I. Cuza, Iasi, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor,
specializarea Administratie Publica

Bibliografie

1. Valentin I. Prisacaru, Tratat de drept administrativ. Partea generala, Editura

Luminalex, Bucuresti, 2002;
2. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ , Editura AllBeck, Bucuresti, 2005 ;
3. Emil Balan, Institutii administrative, Editura C.N. Beck, Bucuresti, 2008;
4. Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ, Editura Luminalex, Bucuresti, 1934

11