Si tot atat de idiot, Acum pricep ca e totuna, Sa n-ai nimic sau sa ai tot. Si paradoxul ma omoara Si sunt nebun sa mi-l explic, Ca totu-a fost pana aseara Si astazi nu mai e nimic. Sunt sclavul presimtirii sumbre, Pe care mi-o-nsusesc intim, Ca vietuim ca niste umbre Si ca si umbrele murim. Si, cum nu-i nimeni sa te-acuze, De stratageme si de masti, Cum au putut aceste buze, S-ascunda faptul ca urasti ? Un clopot bate intr-un munte, Cu neintelesul lui bing-bang, Minunea dragostei infrante Si-a suferintei dupa rang.