Sistemul circulator central

prin acest sistem se realizeaza doua functii majore:

distributia substantelor nutritive si ale oxigenului catre toate
organele si celulele din organism.Si pe de alta parte
colectarea produsilor rezultati din anabolism pt a fi eliminati.
Forta motrice care pune in miscare acest sistem este
inima,care functioneaza ca pompa asipro-respingatoare,care
pompea sangele oxigenat,prin artere catre capilare si care
apoi se intoarce la inima pe cale venoasa.Acest circuit, inima
- artere teritoriul de distributie capilar(unde practic sangele
este utiliat) sistemul venos cu intoarcere catre inima se
numeste marea circulatie.Circuitul care pleaca de la
corp,conducand sangele venos catre pulmon, unde sangele
se oxigeneaa din nou si de la pulmon se intoarce catre
inima,se numeste mica circulatie.
Fiziologia inimii
Inima este organul central, al aparatului cardio-vascular,se
afla medial intre cei doi plamani, si este un organ tetracameral(format din 4 spatii numite camere).Doua atrii si
doua ventricule.Dupa unii autori, inima poate fi considerata
ca fiind alcatuita din doua pompe, dispuse in serie.Pompa
stanga si pompa dreapta separate intre ele de septul
longitudinal,fiecare pompa fiind conectatala una din cele
doua circulatii.Pompa stanga conectata la marea circulatie,
pompa dreapta la mica circulatie.Fiecare parte a inimii, este
dotata cu doua seturi de valve, care imprima circulatiei
sangelui o singura directie.
Sistemul valvular al cordului valvulele care separa atriile de
ventricule, sunt valvulele atrioventriculare.La atriul stang,
vine sangele oxigenat prin venele pulmonare.Atriul stang
comunica prin valvula mitrala cu ventricolul stang.Din
ventricolul stang porneste artera aorta, care conduce
sangele arterial in intreg organismul prin ramificatiile
sale.Atriul drept, comunica prin valvula tricustita cu
ventriculul drept, din care porneste artera pulmonara, care
conduce sangele in mica circulatie pt schimburile de la
nivelul plamanului.
Propietatile fundamentale ale miocardului
In primul rand, excitabilitatea care este propietatea
miocardului, de a raspunde la stimul printr-un potential de
actiune(deci printr-o contractie).Inima are particularitatea de

a fi excitabila,numai in faza de relaxarea(care se numeste

diastola) si este inexcitabila in faza de
contractie(sistola).Pentru a obtine o contractie, exitantul
trebuie sa aiba o anumita intensitate,sub nivelul careia,
miocardul nu raspunde.Daca aceasta valoarea numita
valoarea prag a excitantului este depasita, miocardul
raspunde prin contractie maxima,indiferent de intenistatea
stimului,spunem ca miocardul functioneaza dupa legea
totul sau nimic.Deci orice excitant dupa valorea prag,
declanseaza contractia maxima.
A II-a propietatea conductibilitatea,este propietatea
miocardului, de a raspandi excitatea in intregul
miocard.Aceasta propietatea este dovedita,de Ligaturi(un fir
care leaga si intrerupe circuitul unei structuri anatomice) lui
Stannius, s-a constatat ca impulsul legat de contractie, nu se
transmite, in zonele prin care aplicarea ligaturii s-a realizat o
sectiune fiziologica.Semnalul se propaga, la nivelul
miocardului de la statia centrala, care se numeste nodul
sinusal si se gaseste in atrii.De la nodului sinusal, impulsul se
propaga la atrii, pe care le activeaza in cca 0.01 sec si se
produce sistola atriala.In continuare stimulul se propaga mai
lent, prin nodul atrioventricular.Trecerea prin aceasta zona
se face cu o intarziere, de cca 0.04 secunde.Unda de
depolarizare se propaga de la atrii la ventricule, printr-o
structura anatomica numita fasciculul Hiss.Mai departe, se
propaga la tot miocardul, prin reteaua Purkinye, impulsul se
transmite de la endocard,adica de la interior spre
exterior,rezultatul constituie sistola ventriculara.
A III-a Propietate Contractibilitatea, este propietatea
miocardului de as scurta fibrele,si de a-si miscora volumul
cameral expulzand cu putere sangele inafara cordului, in
vasele mari corespunzatoare.Tensiunea dezvoltatea prin
scurtare si viteza de contractie sunt defapt expresia
contractibiliatii miocardului.Forta de contractie este
proportionala cu grosima peretilor inimii.Mai redusa la
artrii,si mai puternica la ventricole, iar intre ventricole mai
mare la cel stang, decat la cel drept.Contractiile cordului se
numesc sistole iar relaxarile diastole.
A IV Propietatea Automatismul, este propietatea inimii de a
se contracta ritmic,datorita unor impulsuri produse de ea
insasi.Scoasa din corp, inima continua sa bata in conditiile in
care este irigata de un lichid nutritiv special.La baza acestei
activitati,acestui automatizm se afla ceea ce noi numim
inervatia intriseca a inimii.reprezentata de 3 centrii de

automatism, pusi in evidenta experimental.Primul si cel mai

important este:
1)Nodulul Sino-atrial corespunde locului de
varsare, a celor doua vene cave,in atrium drept.Frecventa
descarcarilor, acestui nodul este de 70-80 de batai pe minut.
2) Nodului Atrio-ventricular care se afla in
regiunea atrio-ventriculara spre atriul drept, si are o
frecventa de descarcare a batailor de 40 de batai pe minut.In
mod normal,acest nodul nu se manifesta cu toate ca este
permanent functional.In conditii normale, nodulu sino-atrial
genereaza excitatii ciclice si controleaza functionalitatea
intregului corp.Atunci cand acest proces se
intrerupe,comanda este preluata de nodul atrio-ventricular.
3)Fasicolul Hiss si reteaua Purkinye au frecventa
de descarcare a impulsurilor de 25 de batai pe minut.Acest
nivel, preia comanda numai cand se intrerupe comanda
atrio-ventriculara.
Acesti centrii, functioneaza dupa regula, stratificarii
ierarhice adica cel cu frecventa mai mare impune ritmul
functional.Ritmul functional al centrului de comanda, poate fi
influentat, cu actiunea unor factori externi cum ar fi caldura,
excitatia sistemului nervos simpatic, descarcarea de
adrenalina, toate acestea determina o crestere a ritmului
centrul de comanda,in vreme ce dimpotriva, racirea nodului,
excitatia para-sipaticului, descarcarea de acetilcolina,
determina rarirea ritmului.Accelerarea ritmica se numeste
tahicardie, se considera tahicardie peste 90 de batai pe
minut.Rarirea ritmului cardiac se numeste, bradicardie,se
considera radicardie sub 60 de batai pe minut.
Automatismul cardiac, este influentat deasemeni si de
concentratiile plasmatice, ai ionilor de sodiu, potasiu si
calciu.Ionii de sodiu, constituie la geneza automatismului
prin transferul lor in mediul intracelular, in concentratii marii
insa, scad forta de contractie, in timpul sistolei si in extremis
pot opri cordul in diastola.Ionii de potasiu, realizeaza
repolarizarea fibrelor dar si excesul de potasiu poate opri
inima.Ionii de calciu, au efect pozitiv si maresc amplitudinea
de contractie a corpului.In exces provoaca contractura
miocardiului si pot opri miocardul in sistola.Iar lipsa ionilor de
calciu scade forta de contractie, putand merge pana la
oprirea cordului in distola.
A V-a propietatea Tonicitatea , este propietatea

miocardului de a-si mentine o anumita tensiune a peretilor

musculari, respectiv o stare de sub contractie, chiar si in
timpul diastolei.
Ciclul Cardiac sau reevolutia cardiaca
Consta in succesiunea unei perioade de contractii numite
sistola, cu o perioada de relaxare numita diastola, si ciclul se
reia la infinit.Datorita intarzierii stimului, prin nodul atrioventricular, exista un asincronsim, intre sistola atriilor si
sistola ventrculilor.La un ritm de 75 de batai pe minut, ciclul
cardiac este 0.08 secunde.
Ciclul cardiac, incepe cu sistola atriala, care dureaza cca
0.10 secunde.In acest timp, ventricolii se afla la sfarsitul
diastolei precedente, sunt aproape plini cu sange,pt ca in
momentul in care se produce sistola atriala, si atriul impinge
in ventricol, o cantitea suplimentara de sange, definitizeaza
aceasta umplere.Presiunea in ventricol creste foarte mult, si
in mod normal sangele nu poate sa se intoarca in atrii, chiar
daca presiunea este mare,datorita valvulelor.Sistola atriala
este urmata de diastola atriala,care dureaza cca 0.7
secunde.La inceputul diastolei atriale, se produce sistola
ventriculara,care dureaza cca 0.03 secunde.Gand presiunea
din ventricul creste, si o depaseste pe cea din artere sangele
este ejectat(aruncat) in artere.Ejectia sangelui din ventricolul
drept incepe prima, si se continua chiar si dupa ce ejectia
ventricolul stang s-a terminat.In stare de repaus, volumum
de sange expulat in timpul unei sistole este de 70-75 de mm
per sistola,dar in eforturile intense poate creste pana la 150200 de mililitrii pt fiecare sistola.Dupa sistola urmeaza,
diastola ventriculara, care dureaza in media 0.5 secunde.Ea
marcheaza relaxarea miocardului,si scaderea presiunii
intracavitala.Cand aceasta flexiune devine inferioara,
presiunii din arterele mari, atunci valvele semilunare de la
nivelul acestora se inchid si impiedica reintoarcerea sangelui
in ventricol.Presiunea in ventricul continua sa scada, pana
cand va fi mai mica decat presiunea in atriu si atunci se vor
deschide valvele atrio-ventriculare.Astfel incepe, umplerea
ventricurilor din atrii.Urmeaza o perioada de cca 0.4
secunde, care se numeste diastola generala timp in care
atriile si ventricolele sunt in relaxare.Dupa aceasta relaxare
reincepe sistola atriala si ciclul se reia.Este un joc profesional
care incepe la nivelul atriilor si se termina la nivelul
ventriculilor.Se urmareste ca sistola ventriculara sa fie
eficienta, cu cat sistola ventriculara arunca o cantitea mai
mare de sange in circulatiile, cu atat ritmul cardiac va fi mai

eficient.
Fiziologia circulatiei sangvine
Elemente de Hemodinamica este acel domeniul care se
ocupa cu studiul circulatiei sagnvine,stiut fiind faptul ca
sangele se deplaseaza intr-un circuit inchis intr-un singur
sens.De la ventricolul stang si pana la atriul drept, sangele
strabate marea circulatie(circulatia sistemica) iar de la
ventricolul drept pana la atriul drept sangele strabate mica
circulatie(sau circulatia pulmonara).Cele doua circulatii sunt
dispuse in serie, de accea fluxul de sange pompat intr-un
minut, este egal cu cel pompat de ventricolul drept in mica
circulatie.
Circulatia sangelui in artere se realizeaza deci, prin aorta si
ramurile ei mari, respectiv arterele carotide(care merg catre
creier),iliace(care corp) si axilare(catre membre),au o
structura a peretului in trei straturi:
Tunica Medie este bogata in elastina si putine celule
musculare netede(este foarte elastic, are o complianta
foarte mare)au propietatea de a reveni la forma initiala cand
presiunea scade, in timpul sistolei ventriculare, in artre este
pompat un anumit volum de sange.Datorita elasticitatii,
unda de soc este amortizata fiind preluata de elasticitatea
peretilor.Calibrul vaselor se modifica, ceea ce face ca ejectia
sacadata de la nivelul cordului, sa fie transofrmata intr-o
scurgere continua.Cu cat calibrul arterelor scade, tunica
medie are un continut din ce in ce mai mare de fibre
musculare, dar cu cat ne indepartam de cord continutu in
fibre musculare scade si el.Acest sistem arterial serveste ca
asisten de distributie a sangelui pentru diversele organe;
Arteriole care au diametrul foarte mic, si isi pot modifica
acest diamentrul prin contractia sau relaxarea muschilor
netezi din peretele lor.Tonusul musculaturii netede din
peretele vascular, depinde de inervatia simpatica, in primul
rand de presiunea arteriala si de concentratia locala a unor
metabolisti.
Presiunea sangelui in artere si tensiunea arteriala
Sangele circula in artere sub o anumita presiunea care se
transmite asupra peretilor arteriali.Presiunea este mai mare
in timpul sistolei ventriculare stangi,aceasta presiunea se
numeste presinea arteriala maxima sau sistolica si ea
depaseste in mod normal cu cca 130 mm col de mercur,

presiunea atmosferica, si depaseste cu cca 80 mm col de

mercur, in timpul diastolei.
Factorii care determina presiunea sangelui in artere sunt :
Debitul circulator este cel mai important element
care determina presiunea sangelui in artere.El este sub
influenta mai multor tipuri de factori, dar in primul rand
sub influenta unor factori nervosi.
Rezistenta perifierica rezistenta pe care o
intampina sangele la curgerea sa prin vase, cel mai
mult este determinata de teritoriul
arteriolar, daca acest teritoriu este in constrictie
rezistenta vaselor periferice va fi mare, deci tensiunea
va fi mare, pt ca inima va trebuie sa impinga cu o forta
mult mai mare, ca sa invinga rezistenta.Vasodilatatia
scade presiunea, in timp ce vasoconstrictia o
creste.Vasomotricitatea arteriala este influentata de
factori nervosi si umoralii.Din acest pc de vedere cel
mai important teritoriu arterial este teritoriul
splanhnic,adica teritoriul abdominal.
Exicitarea splanhnicului, creste presiunea arteriala iar
dimpotriva, eliminarea acestui teritoriu produce scaderea
sau uneori prabusirea tenisunii.
Deci debitul cardiac si rezistenta periferica, reprezinta
factorii principali prin care presiunea sangelui prin artere
este incontinua adaptata prin intermediul stimulrilor nervosi,
si mentinuta la valori normale.Mai exista 3 factori
importanti :
Volemia volumul de sange,ea influenteaa presiunea
arteriala in mod direct proportional, (in conditiile in care
apare o scadere dramatica a volumului sagnvin,cum se
intampla in hemoragii)dimpotriva, creste exagerat
Vascozitatea cresterea vascozitatii sangelui, determina o
crestere a presiunii arteriale.Daca are o vascoitatea mare,
ingreuneaza trecerea sangelui prin vasele mici, sau chiar
deloc,iar atunci sangele ramane retentionat in vasele mari,
si creste tensiunea arteriala.Daca dimpotriva vascoitatea
scade, sangele trece mai usor prin vasele mici, circulatia se
produce mai usor, si tensiunea scade.
Elasticitatea peretilor vasculari preia o parte din presiune,
cu cat inaintam in varsta, peretele devine din ce in ce mai

rigid, si in conditiile astea este mai greu sa faca fata

oscilatiilor tensionare, ceea ce inseeamna ca vor creste
valorile tensiunilor arteriale.
Valorile normale ale tesniunii arteriale, sunt pt tensiunea
arteriala maxima(sistolica), este in jur de 120-140 mm col de
mercur,iar cea diastolica in jur de 70-80 mm col de mercur.