EXTRACTIA DENTARA IN

ANOMALIILE DENTOMAXILARE.

Decenii de-a rindul, subiectul a declansat

adevarate dispute intre conservatori si
extractionisti. In zilele noastre, extractia dentara
a incetat sa mai fie considerata o metoda
adjuvanta in terapia anomaliilor dento-maxilare
sau un ultim procedeu la care se poate recurge.
Cercetarile stiintifice, experienta clinica bazata pe
metode moderne de diagnostic au rezolvat multe
din necunoscutele complexelor procese de crestere
si dezvoltare si au creat posibilitatea de a
prognostica directiile de dezvoltare a aparatului
dento-maxilar. In acest context, extractia dentara a
devenit o metoda de tratament cu un rol si un loc
bine definite in arsenalul complex al tratamentului
anomaliilor dento-maxilare.
Ca oricarei alte metode terapeutice si extractiei
dentare i se ridica exigente de functionalitate, de
stabilitate si estetica.

Scopurile extractiei dentare

*** Extractia dentara este executat din motive
structurale, de pozitie si economice.
*** Cel mai adesea incluzia dentara creeaza o serie de
probleme in dezvoltarea corecta si armonioasa a danturii,
iar extractia este singura alternativa pentru a impiedica
aceste probleme.
Extractia dintelui in incluzie poate preveni infectia,
distrugerea osoasa si a dintilor invecinati, evitand
astfel aparitia unor efecte dureroase in anii ce vor urma.
*** Este o metoda utila pentru a face mai mult loc pe
arcada pentru corectarea pozitiei unor dinti sau
atunci cand nu mai exista nici o posibilitatea de a
indrepta pozitia acestora, afectand sever desfasurarea
proceselor obsinuite de ocluzie, masticatie, ingerare.
*** Impiedica raspandirea infectiei catre ceialalti
dinti sau chiar in intreg organsimul (previne patrunderea
infectiei in sistemul sangvin) .
*** Previne pierderile osoase si aparitia/ agravarea
bolilor parodontale.

Succesul terapiei prin extractie dentara este

asigurat de: diagnosticul corect, efectuarea
tratamentului in timp util si conducerea spre un
rezultat favorabil prin tratament ortodontic
complementar:
O extractie dentara ofera stabilitate rezultatului
obtinut;
O extractie dentara creeaza conditii favorabile
pentru evolutia molarului al treilea;
O extractie dentara permite aplicarea metodei fara
aparat
O extractie dentara impiedica producerea protruziei
bimaxilare;
O extractie dentara invinge incongruenta dentoalveolara primara;
O extractie dentara poate fi utilizata in dublu scop
(preventiv si curativ):
O extractie dentara reduce uneori perioada de
tratament.

Desi nu face parte din grupa mljloacelor de terapie,

prin statutul pe care-l detine, o extractie dentara
nu mai este considerata un act mutilant, ci o
corectare in scopul ameliorarii echilibrului
morfofunctional.

Extractie dentara: Dezavantaje

Datele din literatura de specialitate ne determina sa
includem printre dezavantaje:
* O extractie dentara prezinta ca dezavantaj
absenta actiunii la nivelul bazelor osoase maxilare;
* O extractie dentara prezinta ca dezavantaj atrofia
osului prin disparitia centrului osteogenetic;
* O extractie dentara are consecintele defavorabile
asupra dezvoltarii arcadei clento-alveolare, cit si
asupra dezvoLtarii ocluziei dentare in plan vertical;
* O extractie dentara prezinta ca dezavantaj
sacrificarea unor dinti situati in pozitii strategice,
chiar si in extractia dirijata;
* O extractie dentara are ca dezavantaj nerealizarea
echilibrului suprafetelor ocluzale in toate cazurile;
* O extractie dentara are ca dezavantaj migrari
dentare defavorabile care produc ocluzii traumatice
prin supraincarcarea falsa a unitatilor dentare,
ducind la boala parodontala;

Cind extractia dentara nu este urmata de tratament

ortodontic riguros controlat are loc neinchiderea
completa a spatiilor rezultate postextractional, care
nu inseamna altceva decit esec terapeutic,
deoarece, apare gingivita ce evolueaza, in timp, in
parodontita.
Nerespectarea rigorilor tratamentului conduce la un
rezultat mai defavorabil decit ar fi fost in absenta
terapiei. Remarcam, de asemenea, printre alte
neajunsuri: tulburarile estetice in cazul extractiilor
unilaterale, precum si in ocluziile cu un grad mai
mare de acoperire; nevoia in cele mai multe cazuri,
de a completa extractia cu tratament ortodontic cu
aparatura mobila sau fixa; necesitatea
supravegherii pe termen lung.
Multitudinea avantajelor si dezavantajelor justifica
opinia ca extractia dentara trebuie evaluata si
reevaluata de citeva ori pentru fiecare caz in parte.

Extractie dentara:Factori de analiza

Pentru a lua o decizie in vederea indicatiei extractiei
dentare in scop ortodontic, medicul va stabilii, in primul
rand diagnosticul.
Se vor analiza: tipul de crestere faciala (sensul, directia,
rata de crestere); profilul facial; eruptia dentara; pozitia
de eruptie a dintilor; raportul dimensional intre dintii
temporari si cei permanenti; starea arcadei dentare (arc
dentar complet sau cu brese); dezvoltarea arcadei
clento-alveolare; raportul volumetric incisivi superioriincisivi inferiori; starea ocluziei dentare, (asocierea
dezechilibrelor in cele trei planuri cu atentie deosebita in
ocluzii inverse, angrenaje inverse, ocluzii adinci etc.);
diferentele de lungime interarcade; decalajele intre
bazele osoase maxilare; starea de sanatate a articulatiei
temporo-mandibulare; starea de functionalitate a
grupurilor musculare; statusul cariogen; conditiile
sociale; gradul de educatie sanitara si reactia pacientului
la acest act.

Analiza si decizia de extractie dentara trebuie facuta

in contextul proceselor de crestere si dezvoltare.
Uneori, cresterea poate sa schimbe relatiile dentoalveolare facind extractia inutila si, uneori,
contraindicata.

Extractie dentara: Indicatii

O extractie dentara are drept scop crearea
echilibrului intre arcul dentar si interarcadele
dentare. Indicatia absoluta pentru extractia dentara
o constituie disarmonia dento-alveolara primara.
Indicatia de extractie dentara se da de
asememea,in cazurile in care nu se poate
expansiona sau distaliza arcada sau atunci cind sint
prezente decalaje intre bazele osoase.

Extractie dentara: Contraindicatii

O extractie dentara este contraindicata in cazul
endoalveolitei cu deficit de spatiu 5-6 mm. De
asemena, extractia nu se practica intr-un cuadrant
cata vreme exista spatii de edentatie in celelalte
cuadrante si atat timp cat bilantul nu este efectuat
in cazul molarului prin permanent, mai ales atunci
cand nu sunt disponibile date obiective despre
molarul al treilea.
Daca se ia decizia de extractie dentara, ea trebuie
sa aiba in vedere dintii care se extrag, momentul in
care se practica extractia dentara si tratamentul
ortodontic care urmeaza sa duca la rezolvarea
competa a cazului.

Indicatiile de extractie a dintilor temporali:

Principiile de extractie a dintilor temporali au fost
formulate de Izard , extinse si dezvoltate de catre
cercetori si clinicieni in deceniile care au urmat ,
acestea rezumindu-se astfel: nu se extrag dinti
inaintea virstei cronologice si fiziologice de
disparitie de pe arcada ; daca sint indicatii de
extractii(in cazul distructiei coronare intinse prin
carii sau complicatii ale acesteia) inainte de virsta
normala de perdere de pe arcada , se va aplica
imediat mentinatorul de spatiu in vederea refacerii
morfofunctionale a arcadei, prevenind, astfel,
dezechilibru ocluzo- articular; se indica extractia
dintilor retentionati mai mult timp pe arcada si care
creaza factori de risc pentru evolutia dintelui
permanent; se extrag dintii din reintruzii ,
mentinindu-se calea libera pentru dintele
permanent inlocuitor .

In toate cazurile, insa , se impune o cerinta

elementara: controlul radiologic al regiunii dentare.
Sintetizind cele de mai sus, prezentam in continuare
indicatiile de extractie a dintilor temporali in arcurile
mandibular si maxilar.

Extractia dirijata sau extractia in serie:

Tratamentul prin extractia planificata a dintilor
temporali are ca scop asigurarea evolutiei normale
a dintilor permanenti, evitindu-se , astfel,
incongruenta dento- alveolara . metoda a fost
practicata din cele mai vechi timpuri. Evaluata si
reevaluata de autori de prestigiu, cum sint
Kjellgren, Tweed, Hotz. Pentru acesti autori extractia
in serie se desfasoara in 3 etape:
1.se extrag la virsta de 8-9 ani cei 4 canini
deciduali, creindu-se astfel, conditii favorabile
pentru evolutia grupului incisiv.
2.un an mai tirziu se extrag molarii primi
deciduali( cind primii premolari au jumatate din
radacina formata), accelerind , astfel, timpul de
eruptie a primului premolar.

In aceasta perioada se acorda toata atentia

secventei de eruptie a grupului premolar- canin pe
mandibula. Caninul inferior poate erupe anterior
primului premolar. In aceasta situatie , primul
premolar impacteaza cu caninul permanent si
molarul al doilea temporal.extractia acestuia din
urma trebuie facuta cu prudenta( exista riscul
mezializarii molarului prim permanent).
3. se extrag premolarii primi in momentul eruptiei
caninilor permanenti .

Este absolut necesar ca extractia primilor premolari

sa se faca in urma reevaluarii cazului la acesta
virsta.Reevaluarea are in vedere aprecierea
cresterii bazelor maxilare osoase, dezvoltarea
arcadei dento- alveolare si relatiile cu bazele
osoase, starea de sanatate a dintilor prezenti pe
arcada , aprecierea pozitiei dintilor, relatiile dentoalveolare si dento-dentare. In multe situatii se va
putea constata ca extractia dentara nu mai este
necesara in aceasta a 3 a etapa , ci dimpotriva,
este chiar contraindicata. Aceste date
demonstreaza valoarea terapiei extractionale
dirijate in perioada tratamentului interceptiv.
Tweed indica extractia planificata in 2 etape:
I.extractia molaralor primi temporali ;
II. extractia simultana a caninilor temporali si a
primilor premolari , asigurinduse conditii prielnice
pentru evolutia dintilor permanenti pe arcada .

Hotz preconizeaza desfasurarea extractiei dentare

sau de pilotaj( termenul utilizat de autori) in 4
etape:
I.La virsta de 7-8 ani se extrag incisivii laterali
temporali oferind spatiu pentru evolutia incisivilor
centrali permanenti.
II. La virsta de 8 ani se extrag caninii temporali,
creindu-se spatiu pentru incisivii laterali
permanenti.
III.La virsta de 9 ani se extrag molarii primi
temporali, accelerind eruptia primilor premolari.
IV.La virsta de 9-10 ani se extrag primii premolari ,
oferind spatiu pentru evolutia echilibrata pe arcada
dintilor permanenti .

Dezavantaje:
Instituirea metodei presupune o supraveghere
riguroasa a copilului incepind cu virsta de 7-8 ani
pina la terminarea proceslor evolutive ale dentitiei si
cresterii maxilarelor se pot produce o serie de
dezechilibre prin extractia unor dinti care ocupa
pozitii strategice;
Procedeul presupune in totalitatea sa extractia a 12
dinti, Solutia dezagreabila si greu accceptata de
copil si de familie;
Se impune utilizarea aparatelor ortodontice in foarte
multe cazuri.
Acest procedeu are avantaje multiple cu conditia de
a fi indicat corect, executat la timp si numai daca
evolutia cazului poate fi urmarita atent.

Extractia dintilor permanenti:

In indicatiile de extractive a dintilor permanenti este
unanim admis principiul de a nu extrage incisivii sau
caninii in tratamentul anomaliilor dentomaxilare.Cind procedeul se practica el trebuie sa
fie rezultatul unei analize care demonstreaza
imposibilitatea de a utiliza orcare alta metoda.
Recomandarea aceasta de baza este pe deplin
justificata pentru valoarea morfofunctionala si
estetica a acestor dinti pe de o parte, si pentru
rezolvarile imperfect pe care le obtine, pe de alta
parte. Prin extractia caninului nu se obtine un punct
de contact corespunzator intre incisivul lateral si
primul premolar. Nici incisivii nu ofera o situatie mai
favorabila intru cit nu se constituie puncte de
contact ferme, au loc retentii de alimente , apare
gingivita cu evolutie catre paradontita cronica.

Extractia dintilor permanenti:

In indicatiile de extractive a dintilor permanenti este
unanim admis principiul de a nu extrage incisivii sau
caninii in tratamentul anomaliilor dentomaxilare.Cind procedeul se practica el trebuie sa
fie rezultatul unei analize care demonstreaza
imposibilitatea de a utiliza orcare alta metoda.
Recomandarea aceasta de baza este pe deplin
justificata pentru valoarea morfofunctionala si
estetica a acestor dinti pe de o parte, si pentru
rezolvarile imperfect pe care le obtine, pe de alta
parte. Prin extractia caninului nu se obtine un punct
de contact corespunzator intre incisivul lateral si
primul premolar. Nici incisivii nu ofera o situatie mai
favorabila intru cit nu se constituie puncte de
contact ferme, au loc retentii de alimente , apare
gingivita cu evolutie catre paradontita cronica.

Extractia unui incisiv inferior este urmata de

reducerea distantei inter-canine inferioare cu
producerea ulterioara a unui grad oarecare de
incongruenta inferioara. Intrucit arcul incisive-canin
inferior sprijina arcul incisive- canin superior,
reducerea distantei inter- canine inferioare va
determina si diminuarea distantei inter-canine
superioare, cu consecinta aparitiei unui grad de
inciongruenta dento-alveolara si la nivel superior.
Toate aceste consecinte defavorabile asupra starii
de sanatate a aparatului dento-maxilar fac ca
decizia de extractia acestor unitati dentare sa se ia
in cazuri exceptionale, inciderea spatiului urmind sa
se faca prin aparatura ortodontica fixa.

Multi medici dentisti recomanda extractia dintilor in

incluzie, adica erupti partial, deoarece acestia
permit patrunderea bacteriilor si producerea
infectiei, care se poate extinde la osul maxilar, cu
efecte grave. Eruptia dentara exercita o presiune
continua (atunci cand dintii nu au loc suficient), care
in cele din urma vatameaza radacinile dintilor
invecinati.

* extractie cu alveoloplastie (Modelarea osului alveolar

in urma unei extractii dentare) .
* extractie prin alveolotomie (Incizie chirurgicala a
alveolelor dentare) .
In functie de pozitia dintelui ce urmeaza a fi supus
interventiei exista alte doua tipuri de extractii:
* extractia simpla- efectuata atunci cand dintele este
vizibil in cavitatea bucala (a erupt) .
Acestea sunt cele mai frecevente tipuri de extractii
realizate de medicii dentisti: sub efectul unei anestezii
locale medicul va realiza extractia cu ajutorul unui cleste
dentar, prin miscari repetate inainte- inapoi pentru a
largi alveola dintelui. Daca este necesar acesta foloseste
si un intrument numit elevator, pozitionat intre dinte si
gingie, pentru a facilita extractia.
* extractia chirurgicala efectuata atunci cand dintele nu
a erupt inca sau nu este usor vizibil in cavitatea bucala
(s-au rupt la nivelul gingiei) .
In acest caz un medicul, cel mai adesea, va realiza o
incizie la nivelul gingiei si va indeparta lamboul gingiei,

In unele situatii, extractiile dentare trebuie

amanate temporar datorita aparitiei unor
conjuncturi nefavorabile pentru realizarea
interventiei:
** Patrunderea infectiei in sistemul osos de
sustinere al dintelui. Infectiile nu permit anesteziei
dentare sa isi faca efectul corespunzator. Este
necesara administrarea unui tratament antibiotic.
** Pacientul consuma medicatii ce subtiaza sangele
(anticoagulanti) . Este necesara intreruperea unor
astfel de tratamente cu cel putin 3 zile inainte de
programarea extractiei.
** Pacientii care au fost supusi urmatoarele
interventii in ultimele 6 luni: inlocuirea valvei
cardiace, operatie pe cord deschis, inlocuire de
articulatie protetica, fixarea unei anastomoze
(suntare) . Este necesara adminsitrarea de
antibiotice pentru a reduce riscul unei infectii

Pregatirea pentru extractia dentara

Inainte de extractie, medicul dentist va analiza
atent antecedentele medicale (interventii
chirurgicale, reactii alergice, tratamente
medicamentoase trecute sau in curs) si dentare
ale pacientului si va efectua o radiografie.
La radiografie el va observa lungimea, forma si
pozitia dintelui la nivelul osului maxilar. Pe baza
acestor informatii, medicul va estima gradul de
dificultate al procedurii .

Procedura propriu-zisa
Aceasta interventie este realizata doar sub efectul
anesteziei (locale, generale sau sedare constienta) .
La o extractie simpla, dupa anestezia locala, dintele
este slabit in alveola cu un instrument numit elevator,
apoi extras cu clestele dentar. Medicul dentist poate
slefui si recontura apoi osul subiacent (alveoloplastie) .
Apoi inchide incizia prin sutura.
Extractiile chirurgicale sunt efectuate de catre
chirurgul maxilo-facial. Pacientilor cu situatii medicale
speciale si copiilor li se vor administra anestezii
generale. Medicul chirurg va realiza o incizie in gingie
pentru a crea cale de acces catre dinte. In unele cazuri
este necesar ca dintele sa fie taiat in fagmente pentru a
putea fi extras.
Atunci cand este necesara extractia tuturor molarilor
de minte, este bine ca aceasta interventie sa se
realizeze odata, intr-o singura sedinta. Molarii de sus
sunt mai usor de extras decat cei din partea inferioara a
maxilarului.

Riscurile extractiei dentare

*** Unele interventii chirurgicale pot declansa o infectie
ce patrunde in sistemul sangvin, datorita numeroasele
bacterii aflate in cavitatea bucala (si implicita in
apropierea inciziei) .
Inflamarea gingiilor;
*** Raspandirea infectiei in organsim daca sistemul
imnitar este slabit iar pacientul prezinta: valve cardiace
artificiale, un defect cardiac congenital, ciroza, proteza
artificiala, predispozitie la endocardita (o infectie a
valvelor inimii sau a stratului sau intern) . Necesita
tratament cu antibiotic inainte si dupa interventie.
*** In timpul extractiei cu clestele, se taseaza peretele
alveolar si se poate produce ischemie superficiala (ce
creste riscul de necroza si posibilitate de infectie
severa) .
*** Alveolita uscata (osteita alveolara) apare atunci
cand pelicula de sange ce s-a format la suprafata inciziei
se desprinde expunand osul. (cauzeaza durereri acute) .

Principalele recomandari pentru a grabi

vindecare sunt:
*** In primele 24 de ore nu clatiti, nu scuipati si nu
folositi paiul pentru a consuma lichide.
** Consumati medicamentele prescrise de medic,
pentru a calma durerea instalata dupa ce efectul
anesteziei a trecut si a preveni infectia.
*** Abia dupa 24 de ore puteti clati gura cu apa
calduta sau solutie de apa salina pentru a reduce
umflaturile si a ameliora durerea.
** Schimbati pansamentul regulat, inainte ca
acestea sa fie imbibat cu sange.
*** Relaxasati-va dupa interventie. Nu intreprindeti
activitati fizice, caci acestea pot declansa
sangerarea.

** Consumati alimente moi ca gelatina, supa etc.

*** Nu aplicati presiune cu limba asupra zonei de
incizie.
** Nu stati culcat pe spate, adoptati o pozitie in
sezut.
***Pe masura ce zona se vindeca puteti sa adaugati
si alimente mai dure in alimentatia dumneavoasra
insa manifestati o atentie sporita in timpul
masticatiei.
** Ingrijiti-va delicat ceilalti dinti, fara a afecta zona
de extractie.
*** Aplicati comprese cu apa rece pe obraz pentru a
reduce durerea si a desumfla tesuturile moi.

Aparat ortodontic fix fara extractii

dentare.Trebuie sa extragem dinti sanatosi ?
Raspunsul cinstit la aceasta intrebare este Da si
Nu !
Da este raspunsul pentru cazurile in care lipsa de
spatiu nu poate fi compensata prin niciun fel de
expansiune, insa multi ortodonti sunt indusi in
eroare de aceasta lipsa de spatiu relativa recurgand
astfel la extractii dentare inutile,mai ales la
persoanele tinere, in crestere, pentru obtinerea
armoniei dento-alveolare mult ravnita de pacient.

Aici vom avea un caz foarte interesant pentru care

multi ortodonti ar baga mana in focca nu se poate
rezolva fara extractie dentara in scop
ortodontic.Pacienta data are 26 de ani,inghesuriri
majore la arcada superioara dar mai ales la cea
inferioara unde caninul 4.3 era erupt sublingual.De
asemenea avea o ocluziemodificata in zona
caninilor (clasa II Angle ).Am recurs la o terapie
clasica de expansiune (dezvoltare, crestere a
maxilarelor)cu arcuri ortodontice flexibile(NITI)
impletind aceasta abordare clasica a cazului cu
cateva metode imprumutate din tehnica ortodontica
a aparatului dentar Daimon(obtinere de spatiu in
conditii fiziologice fara a renunta la niciun dinte
sanatos).

Dupa aproximativ 18 luni de tratament, in care s-au

succedat mai multe arcuri din aliaje flexibile sau din
otel s-a obtinut rezultatul dorit .
Dupa cum puteti observa in imagini s-a obtinut un
zambet fermecator, dinti aliniati ocluzie corecta cu
arcade dentare integre ( fara extractii in scop
ortodontic) .