Activitati dragute pe derdelus!

E iarna. Stelute mici si albe de nea imbraca satul ca o plapuma alba si pufoasa.
Doi copii, Sara si Lucian, se indreapta catre derdelus, tragand dupa ei saniutele
dornice de zbenguiala. In drumul lor se intalnesc cu alti copii si fac grupul din ce in ce
mai mare.
Toti copiii au ajuns pe varful dealului care pare un urias ce doarme sub zapada. Iar
micutii imbujorati, furnici care marsaluiesc pe spinarea lui.
Cu totii au decis sa se dea cu sania. Sara si Lucian nu stiau cum, dar au aflat de la
George, care le-a zis:
-Iata cum se conduce sania: te asezi, iti pui calcaiele pe saniuta si iti dai drumul la
vale! Daca faceti asa cum am zis, sania va merge fulgerator!
Copiii l-au ascultat si au mers ca vantul printre copacii ca de zahar. Omatul
sclipitor asternut pe deal era batatorit de picioarele inflacarate ale saniutei.
Dupa ce au obosit, Sara si Lucian au decis sa se apuce sa faca un om de nea: au
facut bulgari, care mari, care mai mici, au luat pietre si i-au pus pe post de ochi si gura. Iau pus urechi de verdeata bradului, nas portocaliu de morcov, un bat luuung si o matura
de gospodar in loc de maini. Si, ceea ce a observat toata lumeapalaria-tigaie, invelita
de zapada si putina verdeata de conifere!
Toti s-au bucurat mult de toate momentele de pe derdelus! Dar, trebuiau sa plece:
venea pranzul! Desi erau putin suparati, cu totii stiau ca o sa vina inapoi pe deal si o sa se
distreze probabil mai tare ca inainte! Deci, copiii au coborat in sat. Dar, nu normal, ciin
stil super sanie! Cand au coborat uriasul sclipitor de gheata si zapada, totul parea mai
frumos decat atunci cand l-au urcat: copaci de gheata, fulgi mici si mari, flori de gheata
pe ferestre, val de promoroaca, asternut cat vezi cu ochii!
Tuturor le-a placut asta. Dar trebuiau sa se grabeasca: vine pranzuuuul!!!!!!!!!