Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
~f;RIC-f;MMANUf;L
~SCWMITT
..
Serie coordonata de
DENISA COMANESCU
~~)
ERIC-EMMANUEL
SCHMITT
LA RVEUSE D'OSTENDE
@ Editions Albin Michel - Paris 2007
All rights reserved.
@ HUMANITAS
FICTION.
Cred di n-am mai cunoscut pe cineva care sa se dezvaluie in realitate 0 cu totul alta persoana decat in aparenta ca Emma Van A.
Cand ne-am intaInit prima oad, avea intati~area unei
femei fragile, discrete, tara relief, tara darul conversatiei
~i de 0 banalitate destinata uitarii. Dar intr-o buna zi
realitatea ei launtridi mi-a devenit perceptibila, ~iatunci
am inteles di voi ramane permanent obsedat de aceasta
fiinta misterioasa, autoritara, sclipitoare, paradoxala, inepuizabila - prins pentru totdeauna in mrejele ei.
Unele femei sunt ni~te capcane in care cazi ~ide unde
uneori nu mai vrei sa ie~i. Emma Van A. rna tine legat
in capcana ei.
Totul a inceput intr-un martie sfios~irece, la Ostende.
Visasem dintotdeauna la Ostende.
De cate ori rna aflu intr-o calatorie, denumirea locurilorimi atrage atentia inainte de locurile insele. Cuvintele, ~ezate mai sus decat clopotnitele, semnalizeaza de
la distanta,
, sunt vizibile de la mii de kilometri, si
, transmit sunete ce declan~eaza imagini.
Ostende ...
Consoanele ~i vocalele deseneaza un plan, rididi ziduri, dau contur unei atmosfere. Daea un targu~or poarta
7
numele unui sfant, imaginafia mea 11construie~te in jurul unei biserici; cand numele evoci padurea - Boisfortsau campurile - Champigny -, verdeafa ii invadeaza imediat stradufele; daca indica un material - Pierrefonds _,
razuiesc in minte tencuiala caselor ca sa scot la lumina
piatra; sau dad locul pomene~te de un miracol - Dieulefit - vad 0 cetate care domina campia din varful unui
munte semef. Cand rna apropii de un or~, mai intai
am intaInire cu un cuvant.
Visasem dintotdeauna
la Ostende.
merg neaparat
sentimentala.
impregnat de
sa schimb ae-
- Ce vrei?
- Aid Ioeuie~te doamna Emma Van A?
- Coreet, mormai femeia eu un accent flamand
rustic, eare-i sporea Infafi~areasinistra.
- Am Inehiriat la dumneavoastra etajuI Intii pentru
doua saptiimani. Presupun ci prietena mea din Bruxelles
v-a anunfat.
- Da, sigur! Aid e! Stai s-o anunf pe matu~a mea.
Intra, te rog, hai intra.
Mainile ei aspre Imi smuIsera valiiele ~i Ie ~ezara In
hoI. Apoi rna Impinse eu amabilitate brusci spre salon,
unde am vazut In dreptuI ferestrei silueta unei femei firave Intr-un seaun eu rotile, Intoarsa eu fap spre IntUnerieuI de eerneala al marii, pe eare-I sorbea eeruI.
- Tanti Emma, fi-a venit loeataruI.
Emma Van A se Intoarse ~irna strapunse eu privirea.
In timp ee alfii s-ar fi ostenit cat de cat sa para amabili ~isa-mi ureze bun venit, ea rna analiza eu gravitate.
Foarte palida, eu pielea mai eurand uzata de ani decat
ridata, eu paruI jumatate alb, jumatate negru, amestecat
Intr-un ansamblu, care nu era gri, d dungat, Emma Van
A. I~isprijinea ehipuI lung pe un gat subfire. Era varsta?
Era 0 atitudine? CapuI ~i-Ifinea aplecat Intr-o parte, eu
ureehea aproape de umaruI stang ~i barbia ridicatii spre
dreapta, liisand impresia ci, datorita aeestui mod de
pereepfie oblica, te ~iexamina In timp ee te aseuIta.
Trebuia sa rup tiicerea.
- Buna ziua, doamna, sunt Incantat ci .voi loeui Ia
dumneavoastra.
- Suntefi seriitor?
Mi-era aeum limpede motivuI examinarii; se Intreba
daci aveam un fizic apt erearii de romane.
10
-Da.
Seoase un suspin, parea u~urata. Era dar cii oeupafia
mea de autor fusese hotiiratoare ea sa-mi desehida usa.
,
In spatele meu, nepoata pricepu ci intrusul Iuase examenul de intrare si
, exdama eu voce de trombon:
- Bine, atund rna due sa termin de aranjat camerele.
o sa fie gata In dnd minute.
In timp ee nepoata se Indeparta, Emma Van A 0 privi
eu oehi reeunoscitori, ca pe un ciine fidel, dar prostiinae.
_ Va rog s-o seuzafi, dar nepoata mea nu ~tie sa se
adreseze euiva eu "dumneavoastra". ~tifi, in neerlandeza
nu se folose~tedecat tutuitul.
- Piicat cii va privafi de plaeerea de a treee de la
"tu" la "dumneavoastra".
- Pliicerea eea mai mare ar fi sa folosim 0 limba In
care fiU existii ded.t "dumneavoastra", nu?
Care sa fi fost rostuI aeestei replid? Ii era teama sa nu
devin prea familiar? Stateam tot In pidoare, pUfin jenat.
Ma ruga sa stau jos.
- E dudat. Imi due viap printre ciqi, dar n-am intaInit nidodata un seriitor.
o singura privire In jur adeverea ee auzisem: erau
mii de volume pe rafturile care aeoperau nu numai perefii salonului, d patrundeau pUfin ~i In sufragerie. Ca
sa vad mai bine, I~iurni seaunul eu rotile, aluneci printre mobile tiicutii ea 0 umbra ~iaprinse lumina plapanda
a eatorva lampi.
Cu toate cii nu savurez nimic mai mult decat eompania hartiei tiparite, biblioteea asta Imi dadea, fara sa
Infeleg.de ee, 0 stare dudata. Volumele aveau eleganfa,
erau legate metieulos in piele sau in panza, titlurile ~inumele autorilor erau poansonate eu litere de aur; cirfile
11
I
aveau diferite marimi, erau asezate
farii ordine sau sime,
trie excesiva, conform unui ritm care dovedea un gust
constant. ~i totu~i. .. Ne-am obi~nuit atclt de muIr cu
aspectul ediriilor originale tncat 0 coleqie legata ne deruteaza? lar eu sufeream din cauza ci nu recunosteam
co,
peree1eme1efavorite?Incercam sa-mi formulez sclnjeneala.
,
- lereati-ma,
romande dumneavoastra nu Ie-am citit, tmi spuse, in~e1andu-se asupra expresiei mde descumpanite.
- N u va scuzati. Nimeni nu poate sti tot. Si oricum,
'
"
nu m-~tept sa fiu citit de oamenii pe care-i freeventez.
Asta 0 calma: nu se mai juci nervoasa cu brarara de
coral prinsa de tncheietura subrire ~i zambi citre pererii
tmbracari in ciqi.
- Cu toate astea, eu tmi dedic timpul cititului. ~i
recititului. Mai ales. Recitesc foaree mult. Capodopere1e
se dezvaJuie abia Ia a treia sau la a patra Iecturii, nu?
- Cum reperari 0 capodoperii?
- N u sar peste ace1e~i pasaje.
Apuci un volurn Iegat in pie1egrena, pe care-I intredeschise cu emotie.
,
- Odiseea, de pilda. 0 deschid Ia orice pagina ~i 0
degust. Dumneavoastrii va place Homer?
- Dar ... bindnre1es.
Am vazut ci i se tntuneci privirea ~i am ghicit ci raspunsuI meu i se parea superficial, chiar arogant. ~adar,
am tncercat sa formulez un punct de vedere ceva mai
amplu.
12
~
13
15
Cum ea
trundea cu
disting mai
Cu toate
maasa, se vedea si
, acum. Cu toate astea, in urma unei
bali recente - dupa Gerda, a hemaragie cerebrala - se
lasase de antichitafi ~i trecuse la camerful cu abiecte de
acazie. Mu~chii i se topisera, nu mai era zvelta, ci de-a
dreptul slaba. Parea atat de u~aara, incat ai fi zis ci aasele
ii erau paroase ~i gata sa se franga. Articulafiile tocite de
artroza,,1i ingreunau gesturile, dar nu acarda delac atenfie acestar lucruri cat timp era lacuira de un fac. Avea
aceiasi, achi nemaipameniti, , mari, de un albastru luminas,
nu rna auzise cabarand iar lumina zilei paabraznicie in camera, am avut prilejul sa
dar trasaturile ~i campartamentul
gazdei.
d. nu facea nimic, nu parea sa fie fara acu-
marii, dar cel pUfin, 11am langa mine, mi-a ta.cut copiii.
Sa duc 0 existenta, ca matusa, mea? Pai mai bine rna
- Iti, amintesti.
sa-ti amintesti.
, Te astepti
")
,
~i se lntoarse cu fap spre largul marii. Mintea Ii era
din nou arat de ocupata, ca eu nici nu mai existam; l~i
pironi ochii asupra departiirilor, ~a cum contemplu eu
o pagina virgina, ~i se aventura staruitor In visare.
Oare ce-~i amintea? N u era nimic sub acoperi~ul asta
care sa-i povesteasca trecutul. Totul apaqinea generariilor
anterioare - cartile,
mobilierul, tablourile. Aveam senza,
tia
cu 0 comoara furata
, ca se cuibarise aici ca 0 cotofana
,
~i bine pititii, ~i se mulfumea sa lmprospateze perdelele
~i tapetul.
sinucid.
- Cu toate astea, nu pare nefericitii.
_ Ce-i al ei e-al ei: nu se plange niciodatii. ~tii, nu
se plange nici acum, cand 0 lasa puterile ~i economiile i
s-au topit ca untul! Nu, se duce la fereastra, zambe~te,
viseaza. In fond, de trait n-o fi trait, dar a tot visat ...
Gerda avea dreptate. Emma l~i ducea viap altundeva,
,
nu printre noi. Oare nu era ceva In felul ei de-as, tine
capul- chipul oblic pe gatul gracil- un fel de lnclinare,
care te ta.cea sa crezi ca visurile ararna prea greu?
Dupa conversafia asta, i-am pus, In secret, numele
de visatoare ... visatoarea din Ostende.
A doua zi, mi-a auzit p~ii cand coboram scara, ~i a
- A, pOfi sa fii sigur. N-a vazut nimeni vreun barbat In preajma matu~ii Emma, saraca. Dar niciodata.
Familia stie
, lucrul asta. Ce mai, cum se aduce yorba de
"barbat" sau "casatorie", se lnchide ca 0 midie.
- A rupt vreo logodna? I-a murit logodniculln razboi? Sau a trait 0 mare deceptie
, si
, a ramas doar cu
nostalgia?
- Nici macar! La vremea cand familia era mai numeroasa, au lncercat ~i unchi, ~i matu~i sa-i prezinte
unele partide convenabile. Da, da. Logodnici foare acceptabili. Fiasco dupa fiasco!
- Ciudat ...
- Sa ramai singur? Ei bine, da! Eu n-a~ putea. N u
m-am maritat eu cu cel mai frumos barb at de pe rarmul
20
iubire esentiala.
,
21
ci .. ,
- Ca e mort? Asta vrefi sa spunefi?
Mi-a ie~it din gura farii sa vreau. Ma revolta s-o vad
pe Emma Van A. atat de nepasatoare fafa de prezentul
meu.
_ Ei bine, atunci spunefi deschis: cei mai buni scriitori sunt moqi! Fifi sigura c-o sa-mi vina ~imie randul.
Intr-o buna zi, moartea 0 sa rna consacre ~i pe mine, ~i
poate ci a doua zi rna vefi citi!
De unde furia asta? Ce importanfa avea dad domni~oara asta batrana imi aprecia sau nu scrisul? Ce nevoie
aveam eu s-o intereseze persoana mea?
Se indrepta in fotoliu, ~i, cu toate ca ramanea mai
scunda ca mine, rna privi cu dispref.
_ Draga domnule, avand in vedere varsta pe care 0
am ~i atacurile mele repetate, nu fifi atat de infatuat.
Probabil am sa plec inaintea dumneavoastrii, chiar curand. ~i disparifia nu-mi va conferi nici un talent. Nici
durrineavoastra, de altfel.
Scaunul cu rotile se intoarse, facu apoi slalom printre mobileIe bibliotecii.
_ E trist, dar trebuie sa admitem: nu ne yom intMnL ....
- Se-ntampIa uneori ca oameni facufi sa se Inflaeareze sa nu triiiasea marea pasiune ce Ie fusese destinata, din prieina ea unuI e prea tanar, ceIaIaIt prea In
varsta.
~i continua cu voce farii vlaga:
- Pacat, mi-ar fi placut sa va citesc ...
Ii parea sincer rau. Era evident ea femeia asta rna
descumpanea. M-am apropiat de ea.
-
- Cine va Impiedica?
Tergiversa, eaura ajutor primprejur, ochii Ii aIuneeara
de-a lungul rafturilor ca sa afle un punet de sprijin, nu
reu~i sa formuleze dspunsul prima oad, 1l relua, pe urrna, glasul extenuat scapa 0 yorba:
-Eu.
Suspina ~i rep eta cu profunda tristefe, rispunsul:
- Da, eu ...
Ma stdpunse cu privirea ~i rosti patim~a:
_ ~tifi, am fost t:lnad, am fost frumoasa.
De ce-mi zieea asta? Ce legatura avea? Ma lisa cu
gura cascara.
Insista, dand din cap:
_ Da, eram Incantatoare.
~i am fost iubita!
- Sunt sigur.
Ma cantari Infuriata.
- N u, nu rna credeti!
,
- Bada ...
_ N-are importanfa. PUfin Imi pasa ce crede lumea
despre mine, sau ce-a crezut. ~i nu numai ca nu-mi
pasa, dar chiar eu sunt la originea tuturor erorilor care
s-au povestit. Eu Ie-am provocat.
_ Ce s-a spus In legatud cu dumneavoastd,
doam-
na Van A.?
- Ei, nimie.
Dupa un timp:
- Nimic. Absolut nimic.
Dadu din umeri.
- Gerda nu v-a spus nimic?
- .Despre ce?
_ Despre acest nimic. Familia mea e de parere di
viata mea a fost vida. Spuneti sincer ...
,
'
25
Hmm ...
26
'
~i de unde ~tim ca nu-i respingea ca sa apere 10cuI unuia pe care-I proteja, ace1 unic barbat de care nu
voia sa vorbeasea?
'
- Matu~a Emma? 0 viafa dubIa? Hm ... sarmana ...
Gerda bombani, sceptiea. Pe ea n-o interesa matu~a
Emma decat in stare de victima, tinea
Ia ea doar din
,
mila, chiar cu un dram de dispref; de in data ce i se dadea de presupus c-ar putea exista 0 motivafie sau ceva
ascuns in spate1e componamentului
matu~ii, nu mai
pleca urechea. Misterul nu-i starnea nici 0 curiozitate, ~i
nici explicafiile, daea nu erau meschine. Gerda fa.cea
pane din tagma ace10r oameni pentru care a infe1ege insemna a denigra, pentru care romanescul sau sublimul
erau apa de ploaie.
~ fi vrut sa merg 0 zi intreaga, dar vremea imi scuna
plimbarea. Nu numai vantul ostil imi tulbura concentrarea, dar ~i norii cenu~ii, care pana la urma s-au desearcat in ropote de picaturi gre1e ~i reci.
Ce spun doctorii?
Te ~teptam sa vii ca sa mergem Ia spital. Eu plec
acum.
- Vrefi sa va insotesc?
_ Ascultii, ea e bolnava, nu eu. Ai ~i tu bicicleta,
nu? Ca spitalul nu-i la doi p~i. Ia stai nite1. ~a-i mai
bine. Yin imediat.
Am profitat de lipsa ei ~i am cercetat salonul. Ca
sa-mi pacalesc ingrijorarea, studiam continutul rafturilor.
Erau, desigur, clasici ai literaturii universale, dar printre
ei vedeam ~icoleqiile complete ale unor scriitori care avusesera candva epoca lor de glorie, dar earora azi nimeni
nu le mai acorda nici urma de apreciere. Dintr-odata,
am inceput sa cuget la succese1e efemere, la caracterul
tranzitoriu al oriearei ce1ebritiiti. Perspective1e care-mi
apareau in minte rna chinuiau. Daea azi am cititori,
maine voi mai avea? in prostia lor, scriitorii presupun
ea scapa conditiei de muritori numai pentru ca lasa ceva
in urma; dar ace1 ceva cat timp dureaza? Daea ~tiu cum
sa rna adresez unui cititor al secolului XXI, ce pot ~ti
despre cititorul secolului XXIII? ~i intrebarea ins~i nu
este oare aroganta? N-ar trebui s-o suprim? N-ar trebui
sa rna descotorosesc de pretentia asta? Sa accept ea traiesc in prezent, doar in prezent, sa rna bucur de ceea ce
este, fa.d sa sper la ce va fi?
F1ra sa-mi dau seama ea, prin analogie, cugetarile
mele imi sporised ingrijorarea cu privire la sanatatea
Emmei, am cazut intr-o stare de apatie.
Am tresarit cand Gerda a strigat, dand drumul u~ii
M-am simtit
' vinovat: atat de mult tuna si
, fulgera
cand plecasem, incat emofiile ii decIan~asera pesemne
criza de inima.
de la intrare sa se tranteasea:
_ Nu-i prea gray. S-a trezit.
~i de data asta.
28
~
29
30
man In salon.
c;and Gerda disparu In budtiirie sa pregateasd ceaiul,tEmma Van A. se Intoarse dtre mine. Ceva se schimbase. Se observa un fel de hotiirare. M-am apropiat.
- Cum a fost Ia clinid?
- Nimic deosebit. Ba da, eel mai greu de suportat a
fost s-aod cum I~iagita Gerda andrelele la dpataiul meu.
Trist, nu? Cum are un moment liber, In loc sa puna ~i
ea mana pe 0 carte, brodeaza, tortureaza cro~eta, chinuie
31
1
II
-Da.
-
32
y'i
- Furia eonstrangerii.
Ii sdipira oehii, eeea ee prevestea ea raspunsul meu Ii
daduse euraj.
- Exact. ~i eu, Intr-o zi, aeum treizeci de ani, am
fost obligata sa arune In ~emineu vorbele ~i fotografiile
barbatului pe eare-l iubeam. Aeolo, In flaeari, erau urmele tangibile ale destinului meu, pe eare-l vedeam
disparand; eu toate ca meeam saerificiul asta plangand,
simteam
ea forul meu interior nu era atins; Imi rama,
neau amintirile, pentru totdeauna. Imi spuneam ea nimeni niciodata n-o sa-mi poata arde amintirile.
Ma privea eu tristefe.
- M-am In~elat. ]oi, dnd am avut al treilea infarct,
am descoperit ea boala e pe eale sa-mi arda amintirile.
Si
, ea moartea va desavarsi" treaba asta. Asa ea, la spital,
m-am hotarat sa va povestese tot.
- De ce mie?
- Sunteti, seriitor.
- N u m-ati, eitit.
- Dar sunteti, seriitor.
- Doriti, sa seriu ee-mi veti, destainui.
- Se-nfelege ea nu.
- Atunci?
- Sunteti, seriitor. .. asta Inseamna ea va intereseaza
eeilalfi oameni. Am doar nevoie de pUfina euriozitate.
I-~tn atins usor
, mana, surazand.
- In eazul asta, m-ati nimerit .
Imi zambi la randu-i, jenata de familiaritatea rasp unsului meu.
Tu~i tie dteva ori, netezi eu unghia marginea farfuriei, ~i, eu pleoapele pleeate, l~i Incepu povestea.
ee-ati, simtit?
,
33
35
- Imi place teribil, imi spuse in ~oapta cu un zambet care rna tulbura.
Dintr-odata, am amufit. Inspirafia rna parasea ~i in
locul ei se instala nelini~tea. Ce eram pe cale sa fac, singura in toad casa, cu un necunoscut pe care-l intalnisem
gol intr-un tufi~? Logic vorbind, ar fi trebuit sa-mi fie
frid. De altfel, aveam chiar un profund sentiment d
rna confrunt cu ceva periculos.
Am incercat sa rafionez pUfin.
- Cat timp ari pandit acolo, in spatele dunelor, sa
aparii cineva?
- Ore intregi. Mai oprisem doua trecatoare inaintea
dumneavoastra. Au luat-o la fuga inainte sa Ie pot explica ceva. Le-am speriat.
- Cu rinuta, poate?
- Da, finuta. Era totu~i finuta cea mai simpla pe
care 0 gasisem.
Am ras amandoi cat se poate de firesc.
- Totul s-a petrecut din vina mea, continua el. Locuiesc cateva saptamani nu departe de aici impreuna cu
familia, ~i in dimineap asta mi-era dor sa fac 0 baie in
mare. Am parcat m~ina in spatele dunelor, intr-un loc
pe care sa-I pot identifica, ~i pe urma, de vreme ce nu
era nimeni prin preajma, dar absolut nimeni, mi-am
lasat hainele sub un pietroi ~iam inotat 0 vreme. Cand
arrt'pus din nou piciorul pe uscat, n-am mai gasit nici
pietroiul, nici hainele, nici m~ina.
- Disparute? Furate?
Nu sunt sigur dad am ie~it la mal in acel~i loc,
fiindci nu recuno~team locul decat foarte aproximativ.
Ce seamana cel mai mult cu nisipul, dad nu nisipul?
- ~i cu stanca, dad nu 0 srand?
_0
39
Va infeleg.
$i era adevarat: il infelegeam. Trebuia sa fie 0 persoana singuratica, la fel ca mine, daca se simfea atat de
exaltat in sanul naturii. Si
, totusi,, am avut 0 banuiala.
- Intentionati
sa
va
intoarceti?,
"
- Din caIatorie, da. Din valuri, nu. Imi do ream sa
plutesc a~a, la infinit.
M-a privit cu atenfie ~i a adaugat agale:
- Nu sunt sinuciga~, daca asta era sensul intrebarii.
- Da, iista era.
- Ma joc mereu cu primejdia, vibrez cand rna pun
in pericol, ~i sigur, intr-o buna zi 0 sa fac ceva de 0 imprudenfa iremediabila, dar n-am deloc dorinp sa mor.
- Mai curand dorinta, sa traiti.
,
- Exact.
- ~i de-a evada ...
Emofionat de riispunsul meu, i~i trase mai in sus pledul, vrand parca sa se apere de perspicacitatea mea, care-l
jena.
-
41
- Ii detest pe vanatori.
- Inseamna di rna detestafi.
Ma privea cu un suras de neincredere. Eu m-am ~ezat din nou In fata
, lui.
- 0 sa va schimb parerea ...
- Ne cuno~tem de cateva minute ~i vrefi deja sa
rna schimbafi?
- N u ne cuno~tem deloe.
A continuat cu voce joasa dupa ce ~i-a potrivit mai
bine pledurile pe umeri:
- Ca raspuns la Intrebarea dumneavoastra, n-avefi
de ce va teme de mine. Va SUntteribil de recunoscitor
ci m-afi salvat, ci n-afi ezitat sa-mi deschidefi u~a. Dar
acum abuzez de timpul dumneavoastra ... ~ putea sa
dau un telefon ca sa vina cineva sa rna ia?
- Sigur ca da. Afi vrea sa facefi mai Intai 0 baie? Ca
sa va IncaIzifi.
- Nu Indraznisem sa va cer ~a ceva.
Ne-am ridicat amandoi In picioare.
- ~i. .. daci afi avea cumva ni~te haine ...
- Haine?
- Da, 0 cim~a, un pantalon, pe care vi Ie voi trimite Inapoi, spaIate ~i caIcate, va promit.
- Dar ci ... n-am aici haine de barbat.
- De-ale sOfului dumneavoastra?
- PaL.. n-am sOf.
In clipa aceea am racut amandoi. A zambito Eu, Ia
fel. Mi-am dat drumullntr-un fotoHu, ca 0 marioneta
tara articulatii.
,
- Imi pare rau ci n-am un sOf ca sa va pot scoate
din Incurcitura, dar pana acum nu mi-a trecut niciodata'
prin cap ci un sOfmi-ar putea fi de folos.
42
44
- Merge.
- Ind n-ari vazut-o. Va ~tept jos.
Cand a coborat scarile impoporonat cu rochia aceea
imensa de bumbac alb - cu guler ~i maned din dantela,
vezi doamne - ne-a pufnit pe amc1ndoi rasul. Eli~i lua
in zeflemea aspectul ridieol, eu rc1deam pe infundate de
jena, pentru d imbrcldmintea
asta feminina, 11 la.cea,
prin contrast, ~i mai viril, ~i mai puternie. Mainile ~i pidoarele Ii erau atat de mari, d rna tulburau.
- Pot sa dau un telefon?
- Da. Telefonul e acolo.
- Ce sa-i spun ~oferului?
Luatcl prin surprindere, mirata d recurgea la un ~ofer, ~i nu la un membru al familiei, n-am avut timp sa
inreleg intrebarea, ~i i-am dat un raspuns aiurea.
- Spuneri-i ca e bine venit ~i d avem ceai ~i pentru el.
Guillaume, coco~at de ras din cauza raspunsului meu
caraghios, a trebuit sa se ~eze pe trepte. Imi placea teribil sa constat efectul pe care-l aveam asupra lui, chiar
dad nu-mi dadeam seama de ceo
- Nu, intrebarea era de la ce adresa sa-i spun ~oferului sa rna ia.
- Vila Circe, rue des Rhododendrons nr. 2, Ostende.
Ca sa-mi revin si sa-i arclt d sunt bine-crescuta, I-am
lasaf'singur la tel~fon ~i m-am dus la budtclrie, unde
am la.cut zgomot cu vesela, ca sa-l conving d n-aveam
de gand sa-i spionez conversaria; am inceput chiar sa
fredonez u~or ceva, pe cand docneam ceainieul, linguritele,
~estile.
,
,
- Pard se aud instrumentele de percurie ale unei
orchestre simfoniee cand pregatiri ceaiul.
45
46
47
- Jur.
Imi saruta mana timp de un minut la fel de bogat ca
toti, cei douazeci si
, trei de ani care s-au scurs de atunci.
Cand a ie~it, i-am spus:
- Ma bazez pe dumneavoastrii ci rna vefi gasi,
fiindci eu nu stiu
, cine sunteti.,
Clipi uimit.
- Ce lucru minunat: nu m-ati, recunoscut.
Pe urma Inchise u~a.
Nu voiam sa-l vad plecand; am ramas abatuta In
fundul holului Intunecat.
Sub influenp ~ocului, nu am dat importanfa ultimei
lui Fraze; In schimb, In timpul nopfii, retraind fiecare
moment al Intalnirii noastre, am repetat tot timpul
acele cuvinte: "Nu m-ati, recunoscut". II mai Intalnisem
vreodata? N u, un barb at dotat cu un asemenea fizic,
cum sa-l fi uitat? Ne vedeam In copilarie? N-~ fi putut"
recuno~te copilul In adultul de azi. ~a trebuia sa fie.
48
Ne Intalneam odinioara, s-au scurs anii, el m-a recunoscut, eu nu, ~i a~a se explica fraza.
Cine era?
Imi scormoneam amintirile ~i nu dibuiam nici 0 urma
lasata de Guillaume. Deveneam tot mai nerabdatoare sa
se Intoarca.
A doua zi avu grija sa rna previna cu un telefon ~i sa
rna Intrebe daci ar putea sa ia ceaiulla mine.
Cind ~i-a ra.cut aparifia, m-a surprins atat de tare
eleganp sacoului, finefea cam~ii, ~icul pantofilor, nenumaratele detalii care-l transformasera pe saibatic In
om de societate, Incat am avut impresia ci rna aflam
fafa-n fafa cu un strain.
Imi remarci stinghereala.
- Sa nu-mi spunefi ci regretafi ci rna vedefi Imbracat cu hainele mele. Ca, daca regretafi, 0 sa-mi pun din
nou rochia menajerei, pe care v-am adus-o Inapoi.
Imi Intinse 0 rura. Impachetatii In hartie de matase.
- Degeaba rna ameninfafi, am raspuns, 0 sa-mi dau
silinfa sa rna obi~nuiesc cu dumneavoastra ~a.
L-am condus In salon, unde erau pregatite ceaiul ~i
priijiturile. Parea sa-i faci pliicere ci regase~te decoru!.
- M-am gandit tot timpulla dumneavoastra, Imi
zise, ~ezandu-se.
- Va rugam sa nu-mi furafi textul: e prima fraza pe
canrvoiam sa v-o adresez eu.
I~i duse un deget In fap buzelor ~i repeta cu glas mai
coborat:
- M-am gandit tot timpulla dumneavoastra.
- lubitul meu, am izbucnit eu In plans.
N u pricepeam cum de aveam asemenea reaqii de Indata ce barbatul asta se afla In preajma mea. De ce rna
49
- Ave~i grija, sunt ~i eu foarte capabila sa rna prapadesc dupa dumneavoastra! De fapt, doresc chiar foarte mult lucrul asta.
Conversa~ia a continuat In mod agreabil. Voia sa ~tie
tot despre mine, ~i eu tot despre el, dar sim~eam amandoi ea scopul lntalnirii noastre nu era sa ne povestim
unul altuia trecuml, ci sa ne inventam un prezent.
Venea In fiecare dupa-amiaza sa rna vada.
Trebuie sa recunosc ea datorita lui si nu mie n-am
facut dragoste chiar imediat. Eu - sau mai curind femeia foarte feminina din mine - ~ fi facut pasul de la a
doua lntalnire. Dar el insista sa nu se lntample asta prea
repede. Dorea, fara lndoiala, sa pre~uiasea cu adevarat
acel moment.
~adar, ne-am vazut timp de mai multe saptamani,
schimband vorbe ~i saruturi. Pana-n ziua In care n-am
mai putut sa ne dezlipim buzele.
Atunci, am prieeput ea, odata ce l~idovedise respectul oprindu-ma de la 0 daruire grabniea, se ~tepta de
aci lnainte la un semn din partea mea.
Ceea ce am ~i facut, lncepand sa... "
Domnului
ALBUMUL IUBIRII
de Emma Van A.
Negdsind nimic mai injositor in iubire decdt imbratifarile improvizate, banale, brutale, prezint acest camet
barbatului pe care-l plac. Aidoma unui meniu, il va folosi
aratdndu-mi cu degetul, seara de seara, ce-fi dorefte.
53
54
6. Sfera originara
Aristofan povestelte ca, la inceputul inceputurilor, barbatul Ii femeia formau un corp unic, sjeric, Ii ca, mai tarziu, au lost separafi, barbatul de-o parte, femeia de
cealalta. Acum, noi ne riscam viefile cautand sa reconstruim
sfera originara, lipindu-ne unul de altul Ii impreundndu-ne.
Punctele de unire din partea inferioara a abdomenului
vor cere ingrijire deosebita. Unirea trebuie executata cu
milcari incete, astfel incat senzafiile sa se rajineze, pe termen lung. Cu toate astea, sjera, ca orice sjera, are dreptul
sa se rostogoleascape pat, sau pe covoare.
7. Sfera dezorientata
In procesul de reconstrucfie a sjerei, 0 vom lua pe cai
i~eldtoare, jiindca nu ne pricepem cu tofii la geometrie.
Astfel, capul stapanului meu va face investigafii intre
coapsele mele, iar eu voi explora intre ale lui. Cu toate ca
ilia ceva e sortit elecului, noi vom incerca totuli sa ne impreunam, apucand cu gura orice vom gdsi din corpul
celuilalt.
8. Pazitorii farului
Un poet pretindea ca a iubi inseamna a privi in aceeilli
direcfie cajiinta aleasa. \!om incerca safacem ilia, ca nilte
pandari pe un recif primejdios, eu in fata, stapanul meu
in spate.
9. Caldtoria lui Tiresias
Unii li-l amintesc pe acest grec de seama ca profet, alfii
ca pe singurul individ dotat cu ambele sexe, caci legenda
spune ca Tiresias a lost succesiv barbat Ii femeie. Stapanul
meu Ii cu mine ne vom hotari sa retraim experientele lui
55
57
58
urma mostenirii
lasate de mama mea, a cheltuit banii
,
pe caqi, mii de volume, ca sa se inchidii in biblioteca ~i
sa nu mai iasa decat atunci cand avea cursuri.
Desigur, aveam impresia, ca toti copiii, ca viap mea
de zi cu zi era 0 viatii normala. Chiar daca mi se intampla
sa Ie privesc cu invidie pe mamele colegelor, nu rna consideram nefericita, deoarece eram inconjuratii de bone cu
voci catifelate ~i mers leganat, servitoare vesele, care adaugau ~i empatie afeqiunii pe care mi-o purtau. Cat despre tata, solitudinea, indiferenta lui 1l taceau fascinant.
Eforturile mele la vremea aceea tindeau toate spre un
singur scop: sa mi-l apropii, sa ajung la el.
M-am hotiirat sa indragesc ~i eu caqile la fel de mult
ca el. Odatii cu primele lecturi, m-am intrebat ce placere puteau sa-i faca migrenele pe care i Ie diideau randurile acelea negre, minuscule - trebuie spus ci incepusem
cu un tratat de isorie romana in cincisprezece volume;
pe urma, am dat intampliitor peste romanele lui Alexandre Dumas, am ramas incantata de Athos, Aramis,
d'Artagnan, ~i de atunci a urmat evolutia pana cand am
devenit cititoarea pe care initial doar 0 imitasem. Dupa
cativa ani, convingandu-se ca devoram mii de pagini
pe saptamana, imi arata ~i tata uneori cu degetul cate
ceva de citit, strecurand cu glas obosit: Uite, ar trebui
saln~erci asta; atunci, rna aruncam, recunoscatoare,
asupra textului, de parca tata ar fi exclamat: Te iubesc.
Cand am implinit doisprezece ani, am inceput sa
observ ca seara, dupa ce se asigura ca eram in pat, tata
disparea uneori in amurg, cand nu mai putea fi yorba de
cursuri. Unde se ducea? De unde se intorcea doua ore mai
tarziu, lini~tit, aproape surazand, poate chiar fredonand
59
amuzat 0 melodie oarecare. Eu visam ca flirta cu 0 femeie, care mi-ar fi putur deveni 0 a doua mama.
N u eram prea departe de adevar: curand aveam sa
descopar ca-mi tacuse rost de 0 armata de marne! Un
batalion de femei, cu care urma sa rna imprietenesc ...
Dar merg prea repede, dati-mi voie sa va explic.
Intr-o zi, vazand ca fura 0 floare din buchetul care se
afla in sufragerie ca sa ~i-o arboreze la buroniera unui
costum nou, m-am.luat dupa el pe furi~. Am fost uluita
sa constat ca la numai 0 sura de metri de unde stateam
noi, dadu cotul
, si
, intra la Vila Violette.
Le-am implorat pe bone sa-mi spuna cine locuia aco10, dar pe ele le-a pufnit rasu!, nu au vrut sa-mi raspunda, dar pana la urma, fiindca nu Ie dadeam pace,
mi-au spus cum se numea locul: era yorba de un borde!'
Din fericire, Maupassant, unul din scriitorii mei preferati,
despre aceste stabilimente un de fe, rna invatase
,
meile ofereau, pe bani, placere barbatilor; partea buna
era ca, netacand aprecieri morale cu privire la activitatea
prostituatelor ~i prezentandu-Ie cu multa omenie, ca in
Videa sau in Casa Tellier, Maupassant imi trezise ~i mie
respect fata de ele. Cu atat mai mult cu cat, in ochii
mei, faptul ca pana unui geniu Ie dad use atentie Ie innobila pe aceste fiinte, chiar Ie sanctifica.
In aceasta stare de spirit, m-am prezentat la bordelul
doamnei Georges. Ce a crezur oare femeia asta grasa cu
parul ro~u ~i dinti de aur, imbracata cu rochii de comanda, cusure inainte sa se ingra~e ~i care acum crapau
Pe ea, cand m-a vazur intrand, 0 fetita?
, Nu voi sti
, niciodata. M-am simtit respinsa de primirea glaciala, da~
insistentele
, mele au convins-o ca eram de buna-credinta:,
nu, nu cauram de lucru la ea; nu, nu veneam din gelozie
60
62
Era incapabil sa-~i termine frazele ... Cred ca descoperea in timpul acestei convorbiri d era tata! meu ~i d
avea indatoriri.
- Tata, iti jur ca nu. 0 cuno~i pe doamna Georges,
ea nu glume~te! Cand spune ceva, ~a e.
- E ... este adevarat, baigui tata ~i se inro~i, zapadt
ca 0 frecventez pe doamna Georges, care organiza aceasta viara, pe care el ~i-o spera secreta.
Am predzat in continuare d nu mi-era ru~ine nid
sa-mi petrec timpul acolo, nid ca cea mai buna prietena
a mea era codo~a, ~i ca varul meu era cu siguranta un
natarau, daca nu pricepuse lucrul asta.
- Da, inteleg ... admise tata spre propria-i surprindere.
Nu-l mira numai ca descoperise dne eram, nu-i venea sa creada d, in fine, Ii placea de mine. Discutia
asta, care ar fi trebuit sa fie furtunoasa, dar nu fusese,
mard inceputul unor relatii
, noi intre mine si
, tata, inceputul anilor nostri
feridti.
..
Am
trait
asa
tot
timpul
"
,
pana la plecarea din Congo, impiirfindu-ne existenta, atat
el, cit ~i eu, intre doua case, a noastra, ~iVila Violette."
- ~a a gasit Guillaume 0 virgina experimentata, 0
femeie care nu se dad use nimanui, dar careia nu-i era
frid nid de barbati, nid de corpullor, nid de sex. Pe
urma1 ni~te probleme de sanatate mi-au impus sa plec
in Belgia; dupa ingrijirile necesare, m-am retacut in re~edinta asta a familiei. Tata, vrand sa fie alaturi de mine,
se instalase ~i el aid, i~i adusese ~i biblioteca, dar dupa
~ase luni, regreta arat de mult Congoul- sau poate Vila
Violette? -, ca s-a intors acolo. Guillaume m-a inralnit
aid in anul cand implinisem douazed ~i trei ani. La
63
64
)'
- Sa va sinucideti?
,
- Nu, sa Ie omor pe ele. Aveam ganduri ucig~e.
Or ele se distrugeau singure, prin propria lor neghiobie.
Din fericire, erau toante, cu adevarat toante. 0 singura
data am fost cat pe ce sa rna ln~el!
Dadea din m:1ini, ca ~icum se Iupta cu 0 primejdie.
- Afurisita de Myriam aproape ca m-a tras pe sfoara.
N-am vazut niciodata 0 femeie care sa se straduiasca cu
atata energie sa para proasta ... Guillaume rna Iua In secret Ia palat, un de asistam Ia mesele zilei, pitita In spatele
unei tapiserii, ca sa confirm alegerea toantei. Pe aceasta
Myriam am seleqionat-o dintr-un foc, auzind-o cum
debita prostie dupa prostie, ca 0 mitraliera de ineptii,
pana In clipa In care mi-am dat seama ca nu dadea drumul decat Ia prostH care lnveseleau Iumea, mereu amuzante, nici deplasate, nici plicticoase: contrariata, i-am
recunoscut totu~i simtul umorului, care este, oricum,
un indiciu de rafinament. Dupa aceea, am urmarit-o cu
mai multa atentie ~iam constatat ca avea pentru fiecare
barbat pe care-I aborda comportamentul adecvat: unuia
afectat Ii Iansa ceva de genul "ce simpatic e gagaura ala",
pe un ton atat de familiar ca ~tergea orice urma de
lncordare; vanitosului Ii lauda pretinsele reu~ite; pe imbecilul pasionat de vanatoare 11 asculta cu atenrie inepuizabila, urmarindu-i victoriile contra iepurilor, ca ~i
cum ar fi fost eroul mai multor razboaie mondiale; pe
scurt, lsi
" camufla cartile ca un as al seductiei.
, La desert,
s-a apropiat de Guillaume, i-a vorbit de sport, ~iIn cele
din urma I-a convins ca l~i dore~te sa sara cu par~uta.
Fals, dar, fiind 0 aventuriera, era desigur capabila sa
faca ~iexperienra asta, ca sa-i cada In brare! I-am interzis
67
68
tire. Miinu~a pastreaza forma corpului, preeum 0 amintire pe eea a realitafii; miinu~a e Ia feI de departe de
mana vie, ca ~iamintirea de timpul disparut. Manu~a e
un material al nostalgiei. ..
ncu.
Jstoria ei rna purtase atat de departe, incat nu-mi venea s-o vatam cu ni~te vorbe banale.
Ramaseseram mUfi sub timpul apasator, minusculi
in mijlocul caqilor ~i de obscuritatea ingaIbenita pUfin
de lumina lampilor. Mara gemea, manios, oceanul.
Dupa un timp, m-am apropiat de ea, i-am sarutat
mana ~iam ~optit un mulfumesc.
Mi-a riispuns cu un zambet riiscolitor,ca 0 muribunda,
care intreaba: ,,Am avut 0 viafa frumoasa, nu?"
Am urcat la mine in camera, m-am Iungit cu voluptate in pat, unde povestea ei mi-am hranit atat de intens
viseIe, ca in dimineafa urmatoare nici nu mai eram sigur daca dormisem.
La noua ~ijumatate, Gerda rna anunra insistent din
culoar ca voia sa-mi aduca micul dejun Ia pat. Trase cu
mi~cari iUfi perdelele ~i puse apoi tava pe plapuma de
puf.
-
-Da.
- ~i pentru asta a fost nevoie de toata seara? pufni
Gerda.
Curiozitatea 0 mcea sa fie foarte serviabila.
- Regret, Gerda. Am jurat sa nu mai spun nimanui.
- Piicat.
- In orice caz, va in~elafi imaginandu-va ca matu~a
dumneavoastra e 0 domni~oara batrana, care n-a trecut
prin nimic.
71
Timp de cateva saptamani, chiar ~a mi-a ~i spus. A trebuh sa fac mari eforturi ca sa arat ca am umor.
- Din cauza asta a~i vrut ca rela~ia sa ramana cIandestina? In fond, ellua mai u~or infirmitatea asta decat
dumneavoastrii ...
I~i sprijini ceafa pe spatarul
impainjenira.
- Posibil.
fotoliului.
Ochii i se
74
vagaboanda cu parul drept de culoare indedsa galben amestecat cu cenu~iu - s-a oprit in fafa grupului
ce ~tepta sa intre in sala, ~i-a lasat catrafuse1e sub 0
poarta cu doua canaturi, ~i pe urma a venit in mijlocul
nostru, cu un ochi finta la bagaje.
~
- Muzica e de Chopin!
76
..
I'
78
, Hoata!
,
Putut daca nu m-as, fi nascut pe strada. a hoata!
Mi I-a furat pe Baudouin!
Enervata la culme, vagaboanda ~i-avenit apoi in fire,
ne-a privit insistent, de parca abia atunci descoperea ca
erarn acolo, a aruncat 0 ocheada spre sacii ingramadifi
nu departe de ea, iar reprezentafia ~i-a limitat-o la mi~carea membrelor superioare; a inceput sa bolboroseasca
o melodie abia perceptibila, ~i-a agitat brafele ~imainile
timp de douazeci de secunde, ~i apoi, a facut brusc 0
plecaciune:
- Gata!
Ii scapau dintre dinfi doua terne incalecate:
_ Pentru dansatoare... intriganta... u~uratica...
hoafa ... mersi pentru dans ... nernernica de Fabiola!
lata de cine imi amintea visatoarea din Ostende. Nici
rnai mult, nici mai putin
asta arn, decat de cersetoarea
,
bulanta, sub povara perrnanenta a vreo zece pungi de
plastic, ~icareia studenfii de la Sorbonne li spuneau nebuna din Saint Germain, pentru ca fiecare cartier parizian i~iare personajul sau original.
Era gazda mai breaza? Ma izbea cat de neverosimila
era povestea viefH ei. Legatura dintre 0 infirrna ~i un
print! Ascendentul ei asupra unui barbat bogat ~i liber,
mergand pana la a-i alege amantele! lnceputul ~i sfar~itul intre dune, la plaja, atat de rornantios ... Prea surprinzator, prea artistic! Normal ca nu rnai exista nici 0
urma concreta a pove~tii lor: pentru ca n-avusese niciodatii loco
Am trecut in revista tot ce-mi povestise prin prisma
suspiciunii. Meniul acela amoros din caietul cu copeqi
de piele nu semana oare cu cele mai bune texte erotice
scrise de femei? Capodoperele literare de cutezanta
79
senzuala nu sunt ele fructul femeilor marginale, ale celibatarelor, care, ~tiind ca nu sunt destinate maternitarii,
se implinesc in alt fel?
Intorcandu-ma
la Emma, am dat peste un detaliu
care mi-a servit drept cheie pentru toate u~ile: deasupra
marchizei, era un mozaic din aur ~i argint cu numele 10cului: Villa Circe! Se vedea ca fusese adaugat dupa construcria cladirii.
T otul devenea limpede: Homer era matricea! Emma
i~i resuse episoadele avand ca punct de plecare autorul
preferat. IntaInirea ei cu Guillaume anunrata de un vis
premonitor era transpunerea celei dintre Ulise ~i Nausicaa, tanara care descopera un barbat pe malul apei. Daduse vilei numele de Circe ca sa se identifice mai bine
cu nimfa din Odiseea care-~i punea in aplicare ~ireclicurile
magice asupra barbarilor. Detesta femeile care tricoteaza
sau res, acele Penelope care ~teptau intoarcerea atat de
intarziata a lui Ulise. Cat despre meniul reretelor erotice, ele erau inspirate de Grecia antica. In concluzie,
Emma i~i croise pretinsele amintiri dupa tiparul amintirilor ei literare.
Ori i~i batuse joc de mine, ori era 0 mitomana. In ambele cazuri, tinand
cont de infirmitatea ei - ascunsa -,
,
era evident ca falsificase adevarul.
Am impins u~a de la intrare, hotarat sa-i dovedesc ca
nu rna lasam tras pe sfoara. Dar, de in data ce am ajuns
in fara siluetei firave ce privea golful din scaunul cu rotile rulant, enervarea mea s-a domolit.
Am fost napadit de un sentiment de mila duioasa.
Avea dreptate Gerda cand spunea "biata de ea" despre
matu~a ei. Nefericita asta n-a fost obligata sa munceas~a
ca sa-si
, duca viata,
, dar ce viata
, a putut triii cu acest corp -
80
~edea la locul ei obi~nuit cu pleoapele ro~ii, in mijlocul bibliotecii mancate de penumbra in timp ce lumina zilei se estompa. M-am apropiat inceti~or de ea.
- Doamna Van A...
Vorbele imi fura inghitite de tacerea inciperii.
- Imi permiteti sa rna asez?
Absenta oricirei reactii imi dadea impresia ci devenisem transparent. De~i nu-mi acorda nici un cuvant ~i
nici 0 privire, crisparea mu~chilor ~i faptul ci-~i cobora
pleoapele imi dadeau a intelege ci-mi percepea prezenta,
dar ci-i era neplacuta.
Am improvizat 0 solutie care sa rna scoati din criza:
- Doamna Van A., regret profund cele intamplate
~irna consider total raspunzator. Nu ~tiu ce m-a apucat.
Trebuie sa fie yorba de gelozie. Da, fara indoiala. Trecutul dumneavoastra e atat de orbitor, incat am simtit
nevoia sa-l consider fals, ci l-ati inventat dumneavoastra.
~titi, e greu pentru oameni obi~nuiti ca mine, sa aBe ci
se pot petrece lucruri atat de ... extraordinare. Va prezint scuzele mele. Eram nespus de contrariat. Am vrut
sa va calc in picioare fericirea ~i sa strig in gura mare ci
nu era adevarata. Ma auziti?
Se intoarse spre mine, ~i,incet, incet, pe fata li aparu
un zambet victorios.
- Gelos? Chiar gelos?
- Da. Sa-l vad eu pe eel care, ascultandu-va, nu
crapa de ciuda ~iinvidie ...
- La asta nu m-am gandit.
Se uiti la mine cu simpatie, iar eu am insistat, ca sa
restabilesc increderea.
- Asta e, fara indoiala, ~imotivul pentru care nu v-ati
destainuit niciodata: n-ati vrut sa dedansati
, , manifestari
excesive de invidie.
II
Ii
111
84
85
11
- Nu, ce m-a refinut a fost promisiunea. ~i pe urrna teama c-~ putea trece drept nebuna.
- Nebuna ... De ce?
- Exista pe lume 0 mulfime de oameni nefericifi,
care due viefi atat de plicticoase, ca-fi povestesc tot felul
de baliverne, pe care ajung sa Ie creada chiar ei In~i~i.
De altfel, Ii Infeleg.
Mister al cuvintelor ... Precum pasarile, care se ~aza
pe 0 creanga, ~icopacul nici nu-~ida seama. ~a ~iEmma
Van A., I~idescrisese cazul fara sa se recunoasca In el, ca
~icum prezenta 0 boala de care sufereau alfii.
Vedeam ca se lini~tise. Acee~i pace se lasa imediat ~i
peste mine.
~a, In lini~teaaceea, am plecat de langa Emma Van A.
Dimineafa urmatoare, fipetele Gerdei m-au trezit din
somn la ora opt ~i jumatate: I~i gasise matu~a moarta
In pat.
Infirmiere, doctori, sirene, polifi~ti, sonerii, u~i trantite, agitatie, zgomote, totul a confirm at In cursul zilei
ceea ce constatasem si
, noi In dormitorul Emmei: un infarct fatal.
Gerda se comporta impecabil: Indurerata, dar eficace,
se ocupa de absolut tot, indusiv de mine, Intrebandu-ma
daca voiam sa-mi scurtez sejurul - cele doua saptamani
stabilite inifial - sau nu. Cand i-am spus ca voi camane,
mi-a mulfumit, din partea ei, dar ~ia matu~ii, ca ~icum
Ie faceam 0 favoare personala cand, de fapt, eu nu ~tiam
Incotro s-o apuc.
Pe Emma au spalat-o, au machiat-o ~iau lungit-o pe
pat In ~teptarea sicriului.
Eu Imi continuam plimbarile, care-mi aduceau 0 stranie alinare. Azi, marea era de 0 tristete
, demna, Invaluita
86
..
-Da.
87
II
I~I
..
88
la u~a.
-
Van A?
Intrebarea asta imi dadea de inteles
ca rna inselase
cu
,
,
privire la identitatea vizitatorului, cu arat mai mult cu
cat vedeam driculla capatul striizii, apropiindu-se.
- lertafi-ma, dar credeam ca suntefi de la pompele
funebre. ~tifi, desigur, ca doamna Emma Van A a decedat, nu?
- Intocmai.
venit.
Uitandu-se
rau.
-
89
..
..
Crima perfectii
..
93
II
11111
In sinea ei, Gabrielle i~i auzea ranjetul sonor la fiecare cuvant pe care-l scotea viitorul mort. "Uite, ai spus-o
singur, 0 sa fie periculos! Chiar ca ri~ti sa nu supravietuiesti,
mosulicd!"
,T
,
Un soare alb plumbuia obieetele din jur ~i am urea
p~unile alpine, un de nu mai suHa nici cea mai blanda
boare de vant, de-ai fi crezut: ca astrul incandescent voia
ca atingerea lui sa transforme ~i plante, ~ioameni in mineral, sa striveasca orice mai vietuia.
,
Gabrielle i~iajunse din urma soru!, bodogiinind.
- Hai, inainteaza, ca mai pot.
- Sigur, draga?
- Daca-ri zic.
Oare-i citise gandurile? Poate ca ea, fara sa-~i dea
seama, se comporta altfel?Preocupata de re~ita planului,
i~i~ternu pe fara un zambet larg, lini~titor.
- De fapt, imi pare bine c-am ureat pana aici. Cand
eram mica, veneam des cu tata in locul asta.
Barbatul cuprinse coasta rapoasa cu 0 privire panoramica, scoase un Huierat ~i exclama:
- Vai, ce mic te simri aici!
Vocea interioarii spuse sea-rrait: "Da, mic, ~icurand 0
sa fii ~imai mic".
I~icontinuara ascensiunea, el inainte, ea in urma lui.
Cel mai important era sa nu ~ovaie. Sa-i dea branci
fara nici 0 ezitare atunci cand trebuia. Sa nu-i dea de
inreles. Sa-i ocoleasca privirea. Sa se concentreze asupra
momentului optim. Eficacitatea, doar eficacitatea conteaza. Decizia fusese luata de mult, ~i Gabrielle nu avea
sa se riizgandeasca.
,.
Incepea curba aceea urati. Gabrielle iuri p~ii fara sa
atraga atenria. Crispata, grabita, cu respiraria ingreunata
94
..
..
97
..
Anchetatorii se scuzau cand trebuiau sa-i puna anumite intrebari, dar ea i~i continua povestirea ca ~i cum
nici prin cap nu-i trecea ea era banuita de ceva, indiferent ceoIi servi fieearuia cate 0 arnabilitate, doua, semna
procesul-verbal ~i se intoarse la hotel, ca sa petreaea in
lini~te noaptea.
A doua zi, ii sosira cele doua fiice si
, fiul, insotiti
, , de
artenerii
lor,
si,
de
data
asta,
situatia
0
incomoda.
,
,
P
Durerea copiilor ei iubiti, 0 facu sa simta remuscari
au,
tentice, nu regret ca-l omorase pe Gab, ci ru~ine ea Ie
pricinuia aceasd suferinfa. Ce pacat ca fusese ~i tatal
lor! Ce tampenie ea nu-i facuse cu altul, ca sa-i scuteasea de lacrimi pentru asta... In fine, era prea tarziu. Se
refugie intr-un fel de ratacire mud ..
Unicul scop concret al prezenfei lor acolo era sa-~i
scureasea marna ~i sa se duca ei la morga pentru recuno~terea cadavrului. Se arad recunoseatoare.
Cautara de asemenea sa depisteze articole in presa
regionala, unde se relata eaderea tragiea, fara sa-~i imagineze ea titluri ca "Excursionist intr-un accident mortal", sau "Victima a propriei imprudenfe" 0 bucurau pe
Gabrielle, confirmandu-i negru pe alb ea era nevinovata,
~iGab mort.
Ii displacea insa un amanunt: intorcandu-se de la
institutul medico-legal cu ochii ro~ii de plans, fiica cea
mare se considera obligata sa-i ~opteasca mamei la ureche: ,,~tii, tata, ~i mort, tot foarte frumos era". De ce se
amesteca fetiscana
asta? Frumusetea
,
, lui Gab n-o privea
decat pe Gabrielle! Pe Gabrielle, in exclusivitate! Nu suferise ea destul din cauza asta?
Dupa aceasd remarca, Gabrielle se incuie pana la inmormantare.
99
51;(v,'
Cand se intoarse acasa, la Senlis, vecinii ~i prietenii
venira sa-~i prezinte condoleanfele. La inceput ii primi
cu placere, dar 0 exaspera repede sa tot repete povestirea
~i sa asculte, ca un ecou, ni~te banalitafi identice. In
spatele chipului trist, resemnat, Gabrielle fierbea de
nervi: la ce bun sa scapi de sOf, cand trebuie sa vorbe~ti
incontinuu despre ell Mai ales ca ea se grabea sa suie la
etajul trei, sa dea jos tencuiala, sa scormoneasca in ascunzatoarea barbatului ~i sa descopere ce 0 chinuia. ~a
ca s-o mai lase odata ~i singura!
Situata in apropierea zidurilor or~ului vechi, vila lor
semana cu palatele desenate in caqile de pove~ti, care,
in spatele desi~ului de trandafiri cafaratori prezinta creneluri, ambrazuri, balcoane sculptate, rozase decorative,
scari, ferestre cu ogive gotice ~i vitralii colorate. Experienp 0 invafase pe Gabrielle sa determine gradul de
incultura al vizitatorilor in functie de exclamatiile lor; ii
imparfise in patru categorii, de la inculfi la inchipuifi.
Incultul privea cu ochi ostili zidurile mormaind: "Ce
vechitura!"; incultul care se credea cultivat murmura:
"E din Evul Mediu, nu?"; incultul aparent cultivat dezvaIuia cat de amarnic se in~ala: "E in stil medieval, din
secolul XIX?"; in fine, inchipuitul exclama: "Viollet-IeDud", dupa care plictisea lumea cu explicafii despre fiecare element pe care vestitul arhitect ~i ucenicii lui l-ar
fi deformat, restituit, inventat.
,
parte trapa.
In primele trei zile i se pam indecent sa puna mana
e
, cleste;
, si,
, oricum, n-ar fi avut timp din caP ciocan si
uza numero~ilor vizitatori. In a patra zi, vazand ca nici
telefonul ~i nici clopotelul de la intrare nu suna, i~i
0
101
,1111111
promise ca, dupa ce va da 0 raid la magazinul ei de antichitafi, aflat la trei sute de metri de casa, 0 sa-~i potoleasca curiozitatea.
Aproape de ie~irea din or~, panoul "G ~i G de Sarlat" cu litere aurii anunta, sobru existenta
, unui magazin
de antichitafi pe placul celor din zona, adica un loc
unde se cautau atat piese importante - bufete, mese,
dulapuri - pentru a mobila vastele re~edinfe secundare,
cat ~i obiecte decorative - liimpi, oglinzi, statuete _
pentru Impodobirea interioarelor. Nu domina nici un
stil aparte, toate erau reprezentate, inclusiv prin imitafii
oribile, cu condifia sa aiba peste 0 sma de ani.
Cei doi angajafi 0 puserii la curent cu mersul afacerilor din timpul vacanfei fatale din Savoia, ~i pe urma
Gabrielle intrii In biroul contabilei. Termina repede $i
acolo. Cind sa pIece, traversa magazinul, care se umpluse de cumetre, fiindca se dusese yorba ca "sarmana
doamna Sarlat" era acolo.
Tresari cand printre ele 0 zari pe Paulette.
- Of, puiule, exclama Paulette, ~a de tanarii ~ideja
~a de vaduva!
Paulette cauta din ochi 0 scrumiera In care sa-~i puna figara aprinsa ~i manjita de ruj portocaliu, dar negasind, 0 stinse cu pantoful, tara sa-i pese c-ar putea arde
linoleumul, ~i se Indrepta teatral spre Gabrielle cu brafele deschise.
- Saracufa mea draga, ce nefericita sunt sa te vad
nefericita.
Tremurand, Gabrielle se lasa Imbriitisata.
,,
Paulette ramasese singura femeie de care Ii era frica,
pentru ca ~tia atat de bine sa citeasca adevarul In~oameni. Multi, 0 considerau cea mai otravita limba de vi102
devenea imediat,
nevinovata.
-
ei,
Da, si
, mie. In aceeasi, seara.
Nenoroci~ii! Cat timp?
Cateva ore!
- Ce sobolani!
Puiule, te-au umilit, nu?
,
Paulette, a carei tandrete, fata
, de Gabrielle se confunda cu tandre~ea pentru ea ins~i, 0 jncle~ta din nou
in brafe pe prietena ei.
,
Usurata,
Gabrielle 0 mai asculta 0 bucata de vreme
cum tuna ~i fulgera, pe urma se intoarse acasa ca sa inceapa treaba cu ascunzatoarea lui Gab.
La pranz, urca scara eu uneltele in mana ~i se apuca
sa dea jos straturile protectoare. Placa sari din loc ~i
dadu la iveala un spafiu unde fusesera inghesuite patru
cutii. Trase mai aproape 0 masa joasa pe care a~eza cutiile. N -avea nici cea mai mica idee ce contineau,
dar
,
recuno~tea ambalajul. Erau cutii metalice pentru dulduri,
pe ale caror etichete, mancate de timp ~i umezeala, se
mai putea desdfra "Madeleines de Commerey", "Betises
de Cambrai", "Coussins de Lyon" ~i alte sortimente.
Cand sa deschida u~urel un capac, 0 intrerupse soneria de la intrare.
Lasa treaba balta, inchise usa,
, dar lasa cheia in broasca, ~i cobort la intrare, hotarata sa se dezbare rapid de
intrus.
- Doamna, e polifia! Putem intra?
Pe treptele de la intrare ~teptau cafiva barbafi cu
fete
, severe.
- Desigur. Ce vreti?
,
"
- Dumneavoastra suntefi Gabrielle de Sarlat, so~ia
decedatului Gabriel de Sarlat?
104
-Da.
- Va rugam sa ne urmafi.
- De ce?
- Sunteti, asteptata
la comisariat.
,
- Daca vrefi sa-mi punefi intrebari in legatura cu
deeesul sOfului meu, lucrul acesta a fost ra.cut de catre
colegii dumneavoastra din Savoia.
- Nu, doamna, nu e yorba de acelasi, lucru. Sunteti,
suspectata ca v-afi uds so~ul. Afi fost vazuta de un cioban cand l-afi imp ins in gol.
Dupa zece ore de arest, Gabrielle nu era sigura pe
care din doi il ura mai cumplit, pe comisar, sau pe avocat. Poate ca pe comisar l-ar fi scuzat. .. Cand era randul lui s-o chinuie, comisarul se multumea
sa-si, faca
,
datoria, nu vorbea de viciu sau pasiune, incerca dnstit
s-o scoata vinovata. In schimb, avocatul 0 tulbura, fiindca el voia sa ~tie. Or ea il platea ca sa creada, nu ca sa
~tie! Ii eumpara cuno~tin{ele despre legi, experienp din
tribunale, energia de avo cat al apararii; nu-i pasa ei dad
el stie
, sau nu stie
, adevarul.
De indata ce au rwas singuri, avocatul pledant
Plissier, un domn de optzed de ani eu fizic avantajos ~i
par castaniu, i~i lua un aer important, se inclina dtre
clienta lui ~i i se adresa cu 0 voce grava, asemenea celei
atribuite actorilor pentru roluri de cowboy eroid din
filmele americane western dublate:
-. Acum, doamna Sarlat, marturisiti-mi
mie si
,
, numai mie adevarul. Ramane aid, intre noi. V-afi impins
sotuI?
,
- De ce sa fi ra.cut asa
, ceva?
- Nu-mi raspundefi cu 0 intrebare. L-afi impins?
105
-Da.
- Sa-mi aduca in seara asta la inchisoare cele patru
cutii de biscuiri care se aHa pe 0 masura joasa din camera tatalui lor. 0 sa inreleaga ea despre ce e yorba.
- N u-i deloc sigur ca i se permite sa va inmaneze
asa
, ceva la vorbitor.
- 0, va implor, 0 sa clachez.
- Haidefi, doamna Sarlat, va rog, nu mai sunt decat douazeci ~i patru de ore. Maine e ultima zi, ziua pledoariilor. Pana seara, suntem gata.
- Eu nu ~tiu ce se va hotari maine, ~i nici dumneavoastra, asa
" increzator si priceput cum sunteti,, tot nu
~tiri. Hai, va rog, nu mai pot, 0 sa fac 0 prostie.
- ~i cutiile asfea de biscuifi, in ce masura ...
- Va rog mult. Nu mai suport, nu mai sunt stclpana pe mine.
Avocatul inrelegea ca Gabrielle 11ameninF, sincer,
ca-~i va pune capat zilelor. Ii observa tulbutarea ~i era
ingrijorat ca n-o sa poatcl face fara pana la momentul
verdictului, pe care el 11vedea favorabil- 0 performanra
in cariera. Se temea de un pas gre~it al clientei sale, ~i Ii
juta ca Ii va aduce chiar el cutiile. Era un risc, dar nu-i
mai pasa.
Spre enorma lui surprindere, de vreme ce ea nu-l
obi~nuise cu efuziuni sentimentale, Gabrielle 11imbrafi~a.
Audierile fura reluate, dar Gabrielle nu Ie mai asculta, ci se gandea numai la marturia doctorului, la cutiile
116
117
123
Cel pUfin, omorandu-I pe Gab, trecuse Ia aqiune, pusese capat acelei nelini~ti insuportabile. Nu regreta. Dar
marturia doctorului din acea dupa-amiaza 0 ranise: aBase de ce Gab era mai pUfin senzual ~i ea suferea. Observafia asta se implantase adanc in certitudinile ei.
De ce aBase Iucrul asta abia acum? Inainte, credea
c-o evita ca sa-~i pastreze energia pentru amante. N-ar fi
putut iresponsabilul asta de doctor Racan sa vorbeasea
cu ea mai din timp?
- Gabrielle de Sarlat, Ia vorbitor. Suntefi a~teptata
de avocatul dumneavoastra.
La tanc.
,
Avocatul Plissier ~ezase pe masa cele patru cutii metalice.
- Poftiti., Acum, explicati-mi.
,
Gabrielle nu raspunse. Se ~ezii ~idesicu neriibdatoare
capacele. Degetele rascolirii repede prin hartiile frumos
~ezate in interiorul cutiilor, Ie scoase pe unele sa Ie descifreze, apoi altele ...
Dupa cateva minute, cazu pe jos, inerta, sufocandu-se.
Avocatul alerta gardiencele, care il ajutara s-o Iungeasea
pe prizonierii, ~i 0 obligara sa respire. Fu transportata cu
targa Ia infirmerie, unde i se administra un sedativ.
o ora mai tarziu, dupa ce-~i venise in fire, Gabrielle
intreba unde era avocatul. Fu informatil. ea plecase cu
cele patru cutii sa se pregateasea pentru audiere.
Implora sa i se dea un tranchilizant, si
Orice
, Iesina.
,
era mai bine decat sa se gandeasea la ce tainuisera cutiile
metalice.
Ziua urmatoare fu ziua pledoariilor. Gabrielle arita
ca 0 vaga amintire a persoanei ei de altadata, palida,
124
..
riivasitil.,
ochii umezi, fata
,
, obositil., buzele cadaverice.
Daca ~i-ar fi pus in cap sa-i induio~eze pe jurafi, nici
c-ar fi putut sa reu~easea mai bine.
Procurorul citi un rechizitoriu mai degraba autoritar
decat dur, care nu impresiona pe nimeni. Apoi, avocatul
Plissier se ridica in picioare, cu manecile tremurande, ca
un solist chemat sa-~i execute piesa de virtuozitate.
- Ce s-a intamplat? Un om a murit in munfi. Sa ne
indepartam de actul in sine ~i sa analizam cele doua
versiuni care ne aduc in fata
, acestui tribunal: accident,
spune sOfia; asasinat, pretinde un cioban necunoscut.
Sa ne indepartam ~i mai mult, foarte mult, aproximativ
pana unde se aBa ciobanuI, sa ne intrebam daea e posibil sa distingi ceva de Ia 0 asemenea distanfa, ~i sa eautam acum motivele unei crime. N u exista! In general,
imi este greu sa-mi exercit funqia de avocat, deoarece
eu apar 0 persoana pe care totul 0 acuza. In cazul lui
Gabrielle de Sarlat, pe ea n-o acuza nimic, absolut nimic!
Nu sunt nici bani in joc. Nu exista nici conBicte de cuplu. Nici infidelitari. Nimic nu 0 acuza. Numai un singur om. In fine, un om, care traie~te alaturi de animale,
un baiat care nu ~tie nici sa scrie, nici sa citeasea, un
rebut al sistemului ~colar, incapabil sa se raporteze Ia
societate altfel decat izolandu-se. Pe scurt, acest cioban,
un angajat pe care mi-ar fi u~or sa-I pun sub acuzare,
fiindca a fost dat afara de diver~i patroni, un muncitor
care nu mulfume~te pe nimeni, un barbat ira nevasta,
ira copii, pe scurt: acest cioban a vazut-o. La ce distantil.
, era el atunci? Nici Ia doua sute de metri, nici Ia trei
sute, ceea ce oricum ar ingreuna vederea oricui, ci la un
kilometru ~i jumatate, conform datelor obrinute in urma
reconstituirii! Sa fim seriosi,
, domnilor si
, doamnelor, ce
125
..
zeci de ani. Pana in ultima zi. Pana in ziua cand au plecat in vacanfa asta tragica. Gardiencele va vor con1rma
ca, dupa aceea, Gabrielle a plans ore intregi, gandindu-se
la cel pe care I-a pierdut. Va intreb, ~i cu asta imi termin
pledoaria: asta face un asasin?
Gabrielle se prabu~i pe scaun, in timp ce copiii ei,
, suHetele mai sensibile din asistenta, abia dad
Precum si
reu~eau sa-~i opreasca lacrimile.
Curtea ~i juriul se retrasera pentru deliberari.
Mara, pe culoar, Gabrielle a~tepta pe 0 banca alaturi
de avocatul Plissier ~i se gandea la scrisorile pe care Ie
rasfoise cu 0 seara inainte. De pilda aceea care dovedea
ca inca din tinerefe, Gab Ii spunea "batranica mea";
cum putuse sa uite ~i sa ia vorbele astea drept batjocura?
Sau cea in care Gab 0 descria cu douazeci si
, cinci de ani
in urma "violenta mea, salbatica mea, secretul, imprevizibilul meu": iata ce credea el despre femeia care urma
sa-l ucida, violenta ~i "imprevizibila". Cad dreptate avea,
saracul. Asadar,
0 iubise cu adevarat, intocmai cum era,
,
cu felul ei smucit de a 1,cu furiile, maniile, prefacatoriile,
framantirile ei, el, blajinul pe care-l distrau aceste furtuni.
Deci secretul sOfului ei era ea.
Imaginafia ei Ie ruinase iubirea. ~i, din nefericire, nu
doar imaginafia llimpinsese in gol.
De ce Ii daduse atata importanfa lui Paulette? Cum
de putuse sa coboare la nivelul acestei femei infecte, care
descifra universulin mod abject, meschin? N u, era prea
u~or s-o acuze pe Paulette. N u ea era vinovata, ci Gabrielle. Nimeni altcineva. Argumentul ei cel mai puternic,
cel care-i spulberase increderea in Gab, fusese asta: "Este
imposibil ca un barbat sa iubeasca aceea~i femeie mai
mult de treizeci de ani". Infelegea acum ca argumentul
127
adevarat, ascuns sub cel precedent, fusese: "Mi-e imposibil sa iubesc acel~i barbat mai mult de treizeci de
ani". Vinovata era Gabrielle de Sarlat! Singura vinovata!
Se auzi soneria. Forfota. Agitatie. Se relua audierea.
i
It dadea impresia ea se continua 0 cursa de cai dupa
antract.
- La intrebarea: "Consided juratii ci acuzata a atentat cu premeditare la viata sotului ei?" juratii au raspuns,
in unanimitate, nu.
Sala fu strabatuta de un murmur aprobator.
- Prin urmare, Gabrielle de Sarlat este achitata de
orice invinuire. Doamna, suntefi libera, incheie judeeatorul.
Dupa aceea, Gabrielle se simti, ca in ceara.
, Lumea 0
imbdti~a, 0 felicita, copiii plangeau de fericire, avocatul
Plissier se umfla in pene. In chip de mulfumire, Gabrielle Ii declad ea, ascult:lndu-i pledoaria, vorbele lui Ii
mersesera la inima: era imposibil, inimaginabil ca 0 femeie atat de norocoasa in casnicie sa fi facut acel gest.
~i, in forul ei interior, complera ea era yorba de 0 alta
femeie, 0 stdina, 0 necunoscuta, care n-avea nimic de a
face cu ea.
Celor care 0 intrebad cum credea ea-~i va petrece
timpul in zilele urmatoare nu Ie raspunse nimic. ~tia ea
trebuia sa inaugureze doliul dupa un barbat minunat.
Oare ei nu ~tiau ea in urma cu doi ani ~i jumatate 0
neb una Ii rapise sotul? Purea ea sa traiasea fad el? Sa
supravietuiasea acestui act de violenta?
La 0 luna dupa verdict, Gabrielle de Sarlat i~i parasi
domiciliul din Senlis, pleea din nou in Alpi si lua 0 camera la Hotel des Adrets, nu departe de ho~elul B~llevue, un de sratuse cu sotul ei ultima oara.
128
..
Seara, compuse
alb de langa pat.
..
phanie. Mai intai, mainile, maini lungi de barbat, elegante, cu unghii ovale, aproape sidefii, maini facute sa
apuce obiecte pretioase sau sa mangaie piirul. .. Pe, urrna, culorile, pielea oache~a, parul brun care-i umbrea
mu~chii fermi, negrulluminos al buclelor: ~i gura, atat
de arcuita, frumos desenata, atriigatoare ... Dar mai ales
nasul, ca 0 lama de carne, preds, puternic, prezent, captivant ~i atat de viril, cii Stephanie nu putea sa-l priveascii fara sa simta furnicaturi in pantece.
Era inalt. Chiar ~a, intins, iti dadeai seama. I se adusese din subsol un pat pe miisura lui. In pofida im<?biHtatii, a intubiirii, marimea acestui trup 0 impresiona
pe Stephanie. Era, in ochii ei, incununarea unei virilitati
glorioase.
"Imi place ~a de tare cii-mi ia mintile. Dac-ar fiurat,
nu i-~ fi riistalmadt ieri cuvintele."
sa-~i deschida mai bine urechile, ca sa inteleaga
mai bine ce spune. In timp ce-i doza perfuziile ~iii numara pilulele, barbatul se trezi ~isimti 0 prezenta.
- Sunteti aid?
- Buna ziua. Ma numesc Stephanie.
Narile Ii frematara. Stephanie profita cii nu poate fi
vazuta ~i-iprivi narile, dotate in mod straniu cu 0 viata
proprie.
- Ati fost aid ~i ieri-dimineata?
-Da.
- Sunt feridt ca sunteti aid, Stephanie.
Buzele i se desfacura intr-un suras.
Stephanie ramase muta. 0 mi~ca faptul cii un riinit
in stare grava, care suferea ca un manir, aveagenerozitatea
sa exprime multumiri. Nu semana deloc cu alti padenti.
135
"Poate di ~a ceva mi-a spus ~i ieri, se gandea Stephanie, 0 amabilitate, care m-a surprins. Da, probabil ci
. spus. "
asta ml-a
Se calma ~i relua conversafia, discutand vesela despre
nimicuri, despre tratamentele care-l ~teptau, despre programul zilei, despre faptul ci, lncepand cu ziua urmatoare, 0 sa aiba voie sa primeasci vizite. Dupa zece
minute de palavrageala, lui Stephanie i se paru ci stabilise un comportament normal fafa de Karl. Dar lnfepeni cand 11auzi exdamind:
- Ce no roc am ci se ocupa de mine 0 femeie frumoasa ...
De data asta era sigura ci auzise bine. N u, nu era
nebuna. Cuvinte identice, si
, ieri, si
, azi. Adresate ei.
Stephanie se apleci asupra lui Karl sa-i citeasci trasaturile fefei; cipatau expresia unei satisfaqii voluptuoase,
ceea ce conlrma spusele de adineauri; buzele i se umflau ca ni~te sani, ~i dadea chiar impresia ci 0 privea Incantat, desi, avea ochii banda)' ati.
,
Ce sa faci? Era incapabila sa dea curs unui schimb
de replici. Sa raspunda la compliment? El ce-ar mai putea spune in plus? Pana unde s-ar ajunge?
Aiurita de avalan~a asta de lntrebari, Stephanie se grabi sa iasa.
Pe culoar, 0 podidira lacrimile.
Gasind-o pe jos, colega ei Marie-Therese, 0 negresa
din Martinica, 0 ajuta sa se ridice, Ii puse u~urel 0 batisti intre degete ~i 0 conduse intr-un loc retras, unde se
depozitau pansamentele.
- Ia spune-mi, papu~ica mea, ce fi s-a-ntamp~at?
Stephanie, luata prin surprindere de aceasti tandrefe,
se simfi de doua ori mai necijita ~i, plangand cu sughi136
ca 0 femeie
..
'- Prietenul?
- Da, asta e. 0 problema cu prietenul meu!
N-avea curajul sa-i marturiseasea unui barbat care 0
gasea fermeeatoare ea traie~te Intr-o deplorabila singuratate, asa
, ea-si
, inventa un Iogodnic: se horarl ca In camera 221 sa aiba aparen{a unei femei normale.
- Ce-i repro~afi?
- Mm. Nimic ... Nimic precis... Imi puneam unele
Intrebari In Iegatura cu el. .. Ma-ntrebam daea nu-i umbla ochii ~iprin alte paqi. ..
- Sunte{i geloasa?
Stephanie ramase srupefiata. Lasand la 0 parte ea nu
era obi~nuita sa i se puna 0 asemenea Intrebare, I~idadu
seama chiar In clipa aceea ea era geloasa pe Karl.
Tacu. EIIncepu sa rada.
- Deci sunte{i geloasa!
- Cine nu e?
- Eu, dar prefer sa nu vorbesc despre subiectul asta.
Sa revenim Ia dumneavoastra. Cum 11 cheama?
Stephanie ar fi vrut sa raspunda, dar nu-i veneau In
minte declt nume de ciini, Rex, Titus, Medor, Tommy ...
Era disperara, dar apuea sa articuleze:
- Ralf1
De fapt ~i Ralf era nume de cline, un doberman pe
care-l vedea ea des, dar spera sa nu-i dea de banuit lui
Karl, fiindea numele se Inralnea ~ila oameni.
- Ralf e un mare prost, daea vre{i sa ~ti{i parerea
mea.
Uf, Ii Inghi{ise minciuna ...
- Dar nici nu-l cunoasteti.
, ,
.
- Cand InraIne~ti 0 femeie ~a de splendida cum
sunte{i dumneavoastra, cu un asemenea parfum, primul
144
Pe urma, cu toate d-~i detesta nuditatea, nu se imbrad ~i mai testa 0 metoda: se rasucea brusc ~i lasa narile sa capteze mirosul degajat de trupul gol; dupa trei
mi~dri din astea, facea stanga-mprejur pe caIcaie ~i, cu
nasulin vant, se precipita sa inspire dara de parfum, de
pard executa un balet. N u reu~i sa prinda nici cel mai
vag miros, dar simtea cel putin 0 adevarata placere mi~candu-se goala.
Cand sa se ~eze la masa, farfuria ~i tacamurile ceremonioase 0 intimidara, ~a d-~i puse un halat; dar in
timpul mesei 11desfacu putin cate putin, pana cand ~i-l
scoase de tot, sperind ind sa-~icapteze parfumul.
I~i cerceta, in fine, garderoba, mirosi lenjeria pe care
o purtase, 0 compara cu cea pe care n-o purtase ~ireveni
la cea dintii ... remarcind parca ceva, dar un ceva aproape imperceptibil, 0 esenta subtila ce se estompa ~i-i sdpa de cum credea c-o identifica.
. Se hotari sa se culce goala. In felul asta, putea sa-~i
repereze parfumulintre cearceafuri dimineata urmatoare,
cand se trezea. Dar, dupa 0 ora de zvarcoleli, de pipaituri, de mirosit, i~i dadu seama d 0 innebunea goliciunea, i~i puse pijamaua ~iadormi.
A doua zi, intra pe tacute in camera, inainta spre pat
fara sa-l previna pe Karl.
Dupa treizeci de secunde, Karl zambi. Dupa inca un
minut, ingaima putin nelini~tit:
- Stephanie?
Ea ar fi dorit ca jocul sa mai continue, dar prezenta li
fu dezvaIuidi de 0 seringa ce luned pe tavita meta}id.
-Da.
Karl suspina u~urat.
146
- Erati aici?
- De un minut. N-am vrut sa va trezesc.
- Nu dormeam. Acum inteleg de ce rna gandeam
la dumneavoastra.
Continuara sa vorbeasd, in timp ce Stephanie controla starea bolnavului. Risd inca 0 experienta. De
vreme ce 11observase zirnbind ori de cate ori mergea in
spatele lui cu bratele deschise, se apropie ~imai mult, i~i
apled bustul deasupra fetei lui Karl. Victorie! Placerea
li inunda chipul. Era dovada concludenta d nu min tea:
trupul ei degaja intr-adevar un parfum care-l fermeca
pe Karl.
Se distra apropiindu-se ~i mai mult de el, ~i la un
moment dat, parul ii mangaie obrazul. Ce ~i-ar fi inchipuit colegii dad ar fi surprins-o aplecata in felul asta?
N-avea importanta! Ii facea atata pl:lcere sa priveasd
acest cap superb, luminat de bucurie!
La sfaqit, cand, aplecata cu decolteul sub narile lui,
li spuse d trebuia sa se ocupe ~i de alti pacienti, Karl
bolborosi ceva de pard era la un pas de le~in:
- Ce fericire d se ocupa de mine 0 femeie ~a de
frumoasa ...
- Exagerati, nu sunt 0 femeie de vis, departe de ~a
ceva!
- 0 femeie de vis nu e cea la care viseaza 0 femeie,
e femeia pe care 0 vede barbatul.
Sirnbata ~i duminica, Stephanie era libera. Ii fu dor
de Karl. Trecu prin diferite stari. Pe de 0 parte, continua sa se plimbe goala prin casa vra.nd sa-~ifad mai accesibila acea calitate a trupului pana atunci ignorata:
parfumul. Pe de alta parte, planse mult, foarte mult,
147
fiindca isi
, luase inima in dinti, si
, intrase intr-un magazin
chinezesc cu haine de matase brodata, care 0 readusese
cu picioarele pe pamant: era pocira ~i grasa.
~adar, ca sa evite privirile altora, se incuie in casa, se
hrani cu conserve, dialoga doar cu televizorul. De ce nu
erau to~i barba~ii la fel de rafina~i cum era Karl? De ce
societatea dadea intaietate vazului ~i dispre~uia alte sim~uri? Intr-o alta lume, cea a mirosului, ea, Stephanie, era
o femeie incantatoare. Intr-alta lume, era seducitoare.
Intr-o anume camera, ~tiuta doar de ea, era ,,0 femeie ~a
de frumoasa". ~tepta diminea~a de luni ca pe 0 eliberare.
J~i dai seama ce spui, sarmana de tine? E~ti 0 posibila alegere numai pentru un orb paralitic. Ce dezastru!"
Dupa veselia extrema, urma descurajarea.
Trecura inca doua zile cu oscila~ii de la plansete la
extaz, de la mila la entuziasm. ~i, cand primi duminica
seara un telefon de la spital cu rugamintea sa vina mai
devreme luni diminea~a, accepra imediat.
Dis-de-diminea~a, echipele se schimbau la bufet, unde,
la un cappuccino
ceilal~i - infirmierii
In c1adirile spitalului
indecis, albastru-gri,
ca
pe cei
domnea
0
tacere
distri-
barbatul
legat la ochi.
- Ei, da. Una din colegele mele s-a imbolnavit ~tiu, lumea se mira ca 0 infirmiera sau un doctor pot
avea probleme de sanatate. ~a ca fac eu treaba ei.
- ~i eu pe a mea: ca bolnav. Se pare ca joe bine
rolul asta.
- Da, foarte bine.
- Din nefericire ...
- Voiam sa spun ci nu va plange~i niciodara.
- La ce mi-ar servi?
Ceap dimine~ii era inca lip ira de geamuri.
Stephanie nota temperatura bolnavului, schimba perfuzia, modifica unele dozaje ~i ii ra.cu 0 injeqie. Scoase
apoi capul pe coridor ca s-o cherne pe asistenta.
- Doamna Gomez, veni~i sa rna ajutati la spalat!
Karl protesra vehement.
- N u pute~i sa-mi face~i una ca asta!
- Adica?
- Spalatul!
Stephanie se apropie de el. N u in~elegea.
- Ba da, de ce nu?
Contrariat, Karl se stramba ~i dadea din cap de la
stanga la dreapta, ca ~i cum cauta ajutor.
- Nu ... nu-mi place ideea!
- Linistiti-va,
sunt obi~nuira.
, ,
149
Cand intra doamna Gomez, Karl se opri. lar Stephanie, presupunand ca-l calrnase, puse mana pe 0 manu~a
~ipe flaconul cu sapun lichid.
Dintr-o singura mi~care, doamna Gomez dadu la 0
parte cearceaful, Karl ramase descoperit ~ipe Stephanie
o incerca, tara sa vrea, 0 emotie.
, Era frumos. Cu totul si
,
cu totul. Nimic din trupul asta nu i se parea respingator.
Totul 0 tulbura.
~a ranit, imobilizat cum era, nu parea bolnav. Stephanie i~i intoarse privirea. Ii trecu pentru prima oara
prin cap ca n-avea voie sa priveasca nuditatea unui barbat fua sa-i ceara permisiunea. Datorita momentului
astuia de ezitare, gestul brusc ~iindiferent cu care doamna Gomez trasese ceaqaful ii paru violent.
De unde sa inceapa?
~tia pe de rost mi~carile, Ie tacuse de sute de ori, dar
prezenpllui Karl 0 intimida. Coapsele, torsul, abdomenul,
umerii, pe toate Ie va atinge. De obicei, spaIa pacientii
cum treci buretele peste 0 panza cerata; dar cu d era
altceva, 0 impresiona. Daca n-ar fi fost patul de spital,
tara pretextul asta, nu l-ar fi vazut niciodata gol. In ciuda placerii pe care i-o tacea d cu "parfumul incantator",
de amanta tot n-ar fi ales-o, nu?
Fara scrupule, doamna Gomez incepuse sa-l frece
din partea unde se afla ea. Ca sa nu dea de banuit, Stephanie i~i infranse reticenta ~i se puse pe treaba. Ea
freca totu~i mai delicat, cu mi~cari mai invaIuitoare.
"Dar ce-i cu tine, idioato? i~i spuse. Omul asta e
paralizat. Paralizat! Asta inseamna ca nU-fi simte mana.
Ori ca-l ciupe~ti, ori ca-l mangai, efectul e identic: cu
alte cuvinte, zero."
150
Gandul asta Ii dadu curaj ~i se concentra asupra detaliilor ca sa-~itermine cu bine treaba. Facu insa imprudenfa sa-i priveasca fafa ~iobserva ca strangea din dinti,
f'alcileii erau incle~tate, chipulii tremuta. In timp ce Ii
masa gatul, auzi un murmur:
- Imi pare foarte rau.
Simti atata suferinta in acde vorbe ~optite, ca-i ceru
doamnei Gomez sa raspunda ea la soneria ce venea de la
camera 209.
- Termin eu aici, doamna Gomez, 0 sa rna descurc.
De cum ramasera singuri, se apleca ~i-l intreba cu
blandete.
- Va pare rau? Pentru ce?
- Imi pare extrem de rau, repeta d, dand din cap
de la stanga la dreapta.
Ne~tiind ce i se intamplase, Stephanie Ii masura corpul cu privirea, ~ipricepu dintr-odata motivul.
Avea 0 ereqie.
Fara sa vrea, Stephanie ii admira sexul invelit de 0
pide fina, a carui ereqie era un compliment ~i care i se
parea ~i puternic, dar ~i catifdat; pe urma i~i reintra in
rolul de infirmiera, se dezmetici, pricepu ca trebuia sa-l
calmeze pe Karl.
- Nu-i nimic. Suntem obisnuiti.
Eo reactie
autoT,
,
mata.
-Nu!
- Ba da, nu va nelini~titi, ~tiu despre ce e yorba.
Dar el replica furios.
- Nu, nu ~tifi ddoc despre ce e yorba! Nici 0 clipa!
~i nu mai spunefi orice va vine la gura: reaqie automata ... Daca rna atinge cineva pe gat, nu simt nimic. Cand
151
153
Miercuri dimineafa, Stephanie aparu cu totul nea~teptat in taior de piele, luandu-~i prin surprindere colegii, care nu se zgarcira cu complimentele. Imbujorata,
isi
, puse bluzonul obisnuit, dar se simtea deJ'a putin mai
altfel, si
la primii doi nasturi.
, nu se incheie, intentionat,
,
Intra in biroul infirmierei-sefe,
care 0 instiinta
ea pa,
"
cientul din camera 221, Karl Bauer, fusese transponat
la blocul operator, ca sa i se faea operafia la ochi.
.
II gasi, ~adar, pe Karl, radiind de bucurie.
)
156
))
prea scuna.
157
164
J)
165
Stephanie,
dintre infir-
]urati?
Spre marea mea ru~ine, da.
Dar atunci cine sa fie?
Adica nu banuiti, cine va face curte?
N -am nici cea mai vaga idee.
ardea.
169
172
- 0 sa te mariti?
,
Incremenici de aspectul concret alintrebiirii, Stephanie
raspunse tara vigoare:
- Poate. N-am hotarar. 11... iubesc. Este ... e ca 0
boala.
Stephanie fusese cat pe ce sa dezvaluie ca era yorba
de Karl, dar, in ultimul moment, din prudenra, proiectase termenul asupra ei, ca nu cumva brancardierul sa
banuiasca ceva. Insista:
- Uite, sunt bolnava de iubire. Nu ~tiu cand 0 sa
rna vindec sau daca 0 sa rna vindec.
Raphael ramase pe ganduri. Pe urma 1icauta privirea.
- Stephanie, rna indoiesc ca sunt singurul care alearga dupa tine, sunt sigur ca am rivali, ca lumea e plina de
barbati, care ar dori sa triiiasca cu tine. y'i totusi,, am venit cu Rorile astea sa te intreb daca n-am ~i eu 0 ~ansa, 0
mica ~ansa.
Pe Stephanie 0 dusera gandurile la pronosticurile
doctorilor, la teama care 0 incerca in fiecare dimineara
cand deschidea u~a camerei lui Karl ~i-l vedea slabit ...
Simrind ca nu putea continua conversaria, izbucni in
plans.
Dezorientat, Raphael se foia pe banca, balbaind numele lui Stephanie, cautand sa zica ceva care sa-i opreasca raul de lacrimi.
174
- Uita-ma.
- Nu-ti place de mine?
- Nu, inrelege, Raphael!
Cand p~i pragul camerei 221, i~i descheie primii
nasturi ai halatului ~i observa un Karl inca ~i mai palid,
zdrobit. Dupa cum ii era obiceiul, el nu suRa 0 yorba
despre suferinta lui. Cand Ii strecura cu un gest rapid
sub cearceaf 0 plosca noua, abia 1i recunoscu picioarele,
atit de mult i se topisera coapsele ~i pulpele. Profesorul
Belfort trebuia sa inceapa degraba operariile acelea importante ...
- Stephanie, vad ca nu-mi mai vorbi{i de Ralf ...
-
S-a terminat.
eu atat mai bine, era un cretin. ~i acum, care-i
noul prieten?
Stephanie ar fi vrut sa strige "tu, imbecilule, nu te
iubesc decat pe tine, nici un alt barbat nu inseamna la
fel de mult ca tine", dar ~tia ca asemenea vorbe ar fi nepotrivite, de vreme ce el 0 considera independenta, in-
trecuse ~i declara:
-Da.
Karlinregistra
-Da.
- Apropia{i-va. Genul asta de rugaminte nu pot sa-l
rostesc decat in ~oapta, ~i, in felul asta, 0 sa profit mai
bine de mirosul dumneavoastra.
Stephanie i~i puse urechea pe buzele arcuite ale lui
Karl, asculta cu aten{ie vorbele ~optite. De indata ce
termina, protesti:
- Nu! Nu vreau! Nu vorbiti, de asa
, ceva!
El insista. Ea isi
, lipi din nou urechea de buzele lui, si
,
pe urma, cu lacrimile curgand, consim{i.
Echipa medieala incerca sa faca opera{ia decisiva.
Stephanie dadea tarcoale pe culoar, ~i,cu toate ca nu era
credincioasa, implora cerul sa reu~easca opera{ia. Profesorul Belfort ie~idin blocul operator frecandu-~i mainile; nu parea nemul{umit. Stephanie se aga{a de acest
amanunt ca sa-~idea incredere.
Pe urma, timp de patru zile, starea lui Karl se inrauti{i. Cazu in coma in timpul nop{ii ~iin dimineap zilei
a cincea, doctorii incepura sa se indoiasca ca 11vor putea
salva. Stephanie stranse din din{i, i~i masca tulburarea,
~ise lupta alaturi de colegii ei ca sa alunge moartea, care
dadea tarcoale camerei 221.
La sfar~itul dupa-amiezii, fu nevoita sa mearga la infirmeria din fundul parcului.
Cerul era de un albastru primavaratie, viu, tara nori.
Aerul proaspat Ii umplea plamanii. Pasarile ciripeau,
anun{and parca un eveniment imbucurator.
..
Un clopot batu jumatatea de ora.
176
Lecturile proaste
"
de literatura.
- Nu va plae romanele, domnule Plisson?
- E ca ~i cum m-ai intreba daca-mi plae minciunile.
-
Chiar asa?
,
181
- Aseultati-ma, tinere prieten, rna interesez eu pasiune de istorie, geografie~idrept ~i,in pofida eelor patruzed ~idnd de ani de Ieeturi asidue in ritm de mai multe
carp pe siipcimana, tot mai invat Iueruri noi. Ce-~ deseoperi eu Ia romanderi, care dau int:1ietateimaginatiei? Pili
nu? Spuneti-mi ~imie: ce?Daci relateaziiIueruri adevarate,
Ie ~tiu deja; daci inventeaza eeva fais, nu rna intereseaza.
- Dar literatura ...
- Eu nu vreau sa denigrez munca eoIegilor mei ~i
nid sa va ~tirbese dumneavoastra energia, mai ales ci
sunteti un element straludt, eapabil sa intre la ~eoala
Normala 1, dar, dad mi-ati permite sa fiu sineer, ~ dori
sa declar urmatoarele: nu ne mai pisalogiti eu literatura!
Fleaeuri, baliverne ... Sa eite~ti romane e 0 preoeupare
pentru femei singure -, eu toate d tricotatul ~ibroderia
sunt mai utile. Sa serH romane inseamna sa te adresezi
populatiei feminine tara oeupatie, nimic mai mult, ~isa
eulegi din randurile lor aprederi! Nu spunea Paul Valery, inteleetual respeetabil, ci refuzii sa ineeapa un text
eu "Marehiza ie~i din easa la o'ra dnd"? Cata dreptate
avea! Daci el refuza sa serie ~a eeva, eu refuz sa dtese:
"Marehiza ie~i la ora dnd"! In primul rand, care marehiza? U nde loeuia? In ee epoci? Ce dovede~te ci era
dnd fix ~inu dnd ~izeee sau dnd ~ijumatate? In fond
ee s-ar fi sehimbat daea era zece dimineap, sau zece
seara, de vreme ee totul e fals?Vedeti, romanul este domeniul arbitrarului, allipsei de importanta. Eu sunt un
om serios. N-am nid loe, nid timp, nid energie pentru
prostH din astea.
1Ecole normale superieure, institufie universitara prestigioasa,
ai cirei absolvenfi pot deveni cadre didactice, funqionari superiori etc.
182
Facuse temperatura, asta era sigur! Era al do ilea simptom? Putea creierul sa degenereze a~a de rapid?
Forma numarullui Sylvie ~i, a~teptand ca semnalele
sa piitrunda pana la capatul celalalt alliniei telefonice,
se intreba daea nu gre~ise numarul, hindea, de obicei,
Sylvie raspundea mult mai repede ...
"E mai gray decat credeam. Daea am gre~it numarul
~i-mi raspunde altcineva, inchid ~i plec la spital. Nu
mai zabovesc nici 0 secunda."
Dupa zece faraituri, raspunse 0 voce mirata:
-Da?
- Sylvie? intreba elingrijorat, respirand scurt.
-Da.
Respiratia i se linisti: nu era asa de gray, eel putin
,
formase numarul corect.
- Maurice la telefon.
- A, scuza-ma, Maurice, nu te-am recunoscut. Eram
in partea cealalta a apartamentului ~i Biceam ... Ce s-a
intamplat? Tu nu suni de obicei la ora asta.
- Sylvie, unde anume in Ardeche mergem vara asta?
- 0 sa starn in casa unei prietene, adica a prietenei
unei prietene ...
- Da, dar cum Ii spune locului?
- Habar n-am ...
Consternat, Maurice dipi des, apuea cu degete cris, ea! Suntem amandoi contaminati. ,
Pate telefonul: deci si
- Inchipuie-fi ea ~i mie mi-a fost imposibil, spuse
apasat Maurice, sa-mi amintesc ce mi-ai spus, cand m-a
intrebat un elev.
- Maurice, nu vad cum sa h putut rep eta ceva ce
nici nu fi-am spus. Prietena asta ... sau mai curand prietena prietenilor meL .. pe scurt, proprietara, mi-a desenat
)
185
-Da.
- Asadar
n-am uitat nimic? Atunci e totulin ordi,
ne, exclama Maurice.
- ~teapta putin, spuse Sylvie, fara sa banuiasca de
ce spaima isi
interlocutorul, rna due sa caut har, usurase
,
tia, ca sa-ti riispund exact la intrebare.
Maurice aluneca in fotoliul Voltaire, mo~tenit de la
o sora a bunicii, ~izfunbi apartamentului, care dintr-odata
i se parea la fel de frumos ca palatul Versailles. Scapase!
Era salvat!
Teafar ~inevatamat! Nu, nu se va despaqi chiar imediat de iubitele lui caqi, creierulli funqiona, boala Alzheimer a~tepta inca afarii, dincolo de incinta fortificata
a meningelor. Duceti-va incolo, amenintiiri ~ifantasme!
Dupa f~aitul pe care-l auzea prin telefon, ghicea ca
Sylvie riisfoia ni~te hartii; in cele dinurma auzi un strigat de victorie.
- Dite, am dat de ea. Mai e~ti la telefon, Maurice?
-Da.
- 0 sa fim la Ardeche Gorges, ~i casa e ~ezata la
capatul unui drum fara nume. Iti explic: dupa satul
Saint-Martin-des-Fosses, 0 luam spre Chataigners; de
acolo, a treia carare dupa interseqia un de e ~i 0 statuie a
Sfintei Maria, ~imai mergem doi kilometri. E~ti multumit cu riispunsul iista?
..
- Foarte multumit.
- Vrei sa-ti vina po~ta acolo?
186
..
pur decat multe alte corp uri seducatoare, ~iva trai mai
muk In seri ca acelea, Maurice Plisson, se iubea. Fara
fricile intense pe care singur ~i Ie inocula, poate ca nici
n-ar fi fost capabil sa-~ialoce 0 asemenea afeqiune. De
altfel, de la cine altcineva ar fi capatat-o?
Sambara, la ora zece, daxona in faF imobilului unde
avea intaInirea.
Sylvie aparu la balcon, grasa, hilara, urat imbracata.
- Salut, vere!
- Salut, veri~oara!
eu Sylvie se intaInea de cand erau mici. EI era fiu
unic, ea fiica unica si
, se adorasera atat de mult din frageda copilarie, ca-~ipromisesera ca mai tarziu sa se casatoreasci. Din pacate, un unchi caruia i se facuse respectiva
confidenfa Ie explicase ci era interzisa casatoria intre
veri primari, ceea ce puse capat planurilor matrimoniale,
dar nu si
Sa fi fost umbra cazuta
, bunei lor intelegeri.
,
asupra nunfii lor infrinate cea care Ie infranase alte legaturi? Nu se putusera niciodara hotad sa formeze un
alt cuplu decat allor? Acum ajunsesera amandoi la varsta de cincizeci de ani, fiecare trecuse prin e~ecuri sentimentale, si
, acceptasera resemnati" celibatul. lsi petreceau
timpul impreuna, ca in trecut, in perioada vacanfelor,
mereu cu aceea~iplacere, daca nu chiar mai mare, fiindca retntaInirile Ie dadeau impresia ci desfiinfau timpul
si
vietii. In fiecare an, isi
, greutatile
"
, rezervau reciproc doua
saptamani: cuplul vizitase Egiptul, Italia, Grecia, Turcia,
Siria, Libanul, Rusia, el interesat de turism cultural, ea
de turism pur ~isimplu
Sylvie aparu in prag incadrara de un uragan de voaluri ~i~aluri ce pluteau in jurul trupul ei masiv ~i-i facu
188
Pe la mijlocul dupa-amiezii, dupa erori care 0 inveselira foarte tare pe Sylvie, izbutid. sa descopere cirarea
salbatici ~ipd.foasa care ducea la vila.
Maurice i~idadu imediat seama ci avantajele locului
puteau deveni dezavantaje: casa, facuta din piatd. naturala de un ocru identic cu relieful inconjud.tor era infipta pe 0 pand stancoasa, un de supravie~iuiau ni~te
tufi~uri razle~e insetate, la distan~a de ca~iva kilometri
de sat, ~i cateva sute de metri de vecini.
- Excelent! exclama el, ca sa capete asentimentul
lui Sylvie, inci nehotarata. E ideala!
Ea zimbi ~iii dadu dreptate.
I~i alesed. fiecare dormitorul, despachetad. bagajele
- ciqi pentru Maurice -, Sylvie verifici televizorul ~i
radioul, ~i dupa aceea prop use sa pIece dupa provizii la
centrul comercial din imprejurimi.
Maurice merse ~i el cu ea, intrucat 0 cuno~tea bine
pe Sylvie ~i se temea ci va cumpara prea mult ~i prea
scump.
El impingea ciruciorul, mergea in urma lui Sylvie pe
la toate raioanele, ~i 0 asculta cum sporovaie~te comparand produsele cu cele pe care Ie gasea la ea acasa, ~i
cum ii apostrofeaza pe vanzatori. Dupa ce fu dep~it
momentul eel mai periculos - sa aiba grija ca Sylvie sa
nu descarce tot raftul de mezeluri in cirucior - se indreptara spre case.
- Nu te mi~ca de-aici, rna due sa iau 0 carte! izbucni Sylvie.
Maurice i~istapani nervii, fiindci nu voia sa-~istrice
vacan~a;dar, in gand, 0 impu~ci pe nefericita de Sylvie.
Sa-~icumperi ciqi dintr-un supermarket! I~icumparase
d macar 0 singuradarain via~ 0 cartedintr-un supermarket?
191
1
"1111 11
fi
fi
195
U rma exact lucrul de care se temea: Sylvie ~inu mor~i~sa-i prezinte prietenele.
- Hai, vino in co a' , Maurice, datorita lor am descoperit eu locul asta. Grace, Audrey ~i Sofia stau nu departe de noi, la trei kilometri. Vom avea prilejul sa ne
revedem.
Maurice balmaji citeva Fraze in aparen~a amabile,
dar, in sinea lui, se intreba daca Parlamentul n-ar trebui
sa promulge 0 lege prin care sa se interzica atribuirea
numelor de femei frumoase - Grace, Audrey, Sofia unor caltabo~i. Dupa aceea, i~i facura promisiuni de
oranjade, partide de boule, plimbari in natura, ~i se despaqira sub 0 ploaie de "Pe curand!"
Pe drumul de intoarcere, in timp ce cimpurile defilau de~erte in spatele geamului, Maurice nu putu sa-~i
alunge gandurile de la Camera misterelor oculte - ce titlu
dement - ~i anume la un amanunt, care-i srarnise curiozitatea. Ce manuscris din secolul XVI putea sa fie acela
in jurul caruia se ~esea intriga? Era cu siguran~a un document real, fiindca, dupa spusele colegilor lui litera~i,
autorii americani erau lipsi~i de imagina~ie. Sa fie vreun
tratat de alchimie?
scriere a templierilor? Un registru
genealogic secret? Un text de Aristotel considerat pierdut? Maurice construia in mod obsesiv un vraf de ipoteze. La urma urmelor, Chris Black, sau cel ce se ascundea
in spatele acestui pseudonim, poate ca nu era chiar un
increzut cu aere de geniu, poate ca era un cercetator
cinstit, un erudit, unul din acei universitari eminen~i pe
care Statele Unite stiu
sa-i formeze si
,
, nu vor sa-i plateasca ... Poate ca el seamana cu Maurice Plisson, mai
~tii? Poate ca stralucitulliterat
nu acceptase sa redacteze
197
lui, i~i facu in mare graba toaleta, incuie u~a, lua Camera misterelor oculte ~i se baga in pat.
"Vreau doar sa vad care-i documentul :ista din secoluI XVI", i~i spuse el.
Dupa douazeci de minute, nu-~i mai punea intrebarea
asta; distanta critica pe care intentiona s-o p:istreze fata
,
de text nu tinu mai mult de cateva pagini; ajuns la sfar~itul primului capitol, il incepu ~i pe al do ilea cu suHetulIa gura; sarcasmullui anterior se topea in lectura ca
zaharul in apa.
Spre marea lui surpriza, aHa ca eroina, agenta FBI
Eva Simplon, era lesbiana; lucrul :ista il frapa atat de tare,
ca din acel moment nu mai fu in stare sa puna la indoiala actele sau gandurile pe care i Ie atribuia autorul. In
afara de asta, faptul ca femeia asta frumoasa era marginalizata din pricina sexualitatii ei it facea sa cugete la
propria-i marginalizare, cea a urateniei, drept care Eva
Simplon ii deveni foarte repede simpatica.
Cand auzi ca Sylvie inchide televizorul ~i urca scara
cu pa~i grei, i~i aminti ca ea it crede deja adormit. Stinse
ca un la~ veioza. Exclus sa-i treaca ei prin minte ca era
treaz! Cu atat mai putin sa-~i dea seam a ca-i ~terpelise
cartea! ~i sa i-o ceara inapoi...
Minutele petrecute in intuneric i se parura lungi ~i
enervante. Casa scartaia in mii de feluri, greu de identificat. S-o fi gandit Sylvie sa traga zavoarele la u~i? Cu
siguranta ca nul Ii cunostea
, el natura increzatoare. N u se
gandise ca ocupau 0 cladire straina, ridicati in mijlocul
unei pustietiti salbatice? Aveau ei vreo dovada sigura ca
locul nu era bantuit de vagabonzi, rautacatori, indivizi
tara scrupule, gata sa te omoare pentru 0 carte de credit?
Poate tacea ravagii chiar vreun obsedat, care se furi~a
199
Ie~i In graba ~i, ra.ra sa rasufle, Impinse repede panourile de lemn alergand de la 0 fereastra la alta, dar nu
cureza sa priveasea Intinderea de camp uri cenu~ii din
spate, Ingrozit ea s-ar putea trezi In orice clipa cu 0 mana
necunoscuti Infipti In ceara. ca sa-i faea de petrecanie.
Pe urma intra din nou In casa, Intoarse cheia, puse
zavorul, bloea si
ra.cu un tur allocuintei, ca sa
, clantele,
,
traga ivarul obloanelor. Cand lsi
, termina cursa, se aseza
,
sa-~i traga sufletuI. Pe masura ce lini~tea din jur Ii po tolea bataile inimii, Maurice Intelegea ea avusese 0 criza
de paniea.
"Dar ce ti s-a Intimplat, bietul de tine? Din copilarie
n-ai mai trecut prin spaime din astea."
I~i aducea aminte ea fusese un copil fricos, dar considera ea fragilitatea asta era 0 chestiune de domeniul
trecutului, Ingropati Intr-o lume care pierise, Intr-un
Maurice disparut. Ar putea reveni?
"Cartea aia trebuie sa fie de vinal N-am de ce rna
mandri!"
Urea In camera bombanind. Dadu sa aprinda lumina, dar ezita.
"Sa mai citesc cateva pagini?"
Daea el nu stingea lampa ~i Sylvie se trezea, putea sa
vada lumina.strecurandu-se
pe sub u~a lui. S-ar fi mirat
ea era Inea treaz, dupa ce pretinsese ea murea de oboseala.
Cauta 0 plapuma de puf In dulapul cu a~ternuturi, 0
puse In josul u~ii ca sa acopere spatiulliber, aprinse din
nou lumina ~i relua lectura.
Aceasta Eva Simplon nu-l dezamagea. Gandea ca el,
critica tot ca el, chit ea suferea dupa aceea din pricina
exigentei. Erau la feI. Ii placea de femeia asta.
201
Doua sure de pagini mai tmiu, Maurice avea pleoapele atat de grele, ci hotari sa stinga lumina ~isa se culce.
I~i potrivi bine perna ~i rememora numeroasele note
explicative de la subsolul paginilor, care evocau 0 serie de
aventuri anterioare, a caror eroina era tot Eva Simplon.
Ce fericire!Purea s-o mai intalneasci si
, in alte dirti.
,
In fond, Sylvie avea dreptate. Nu era literatura inalta, dar te captiva. ~i oricum, el nici literatura inald n-o
avea la suflet. A doua zi trebuia sa se izoleze cumva ca
sa-si
, continue lectura.
Era cat pe ce sa-l fure somnul, cand Ii trecu prin cap
o idee, care-l scula din pat ~i-la~ezape saltea.
"Sylvie... sigur ci da ... "
Cum de n-a bagat el de seama mai devreme?
"Pai binein~eles... Din cauza asta Ii plac ei la nebunie romanele lui Chris Black. Cand imi destainuia lucrul
asta, ea nu de Chris Black vorbea, ci de Eva Simplon. Nu
mai e nici 0 indoiala: Sylvie e lesbiana!"
Viata
i se derula in minte ca un album de
, verisoarei
,
fotografii rasfoit in viteza: afeqiune excesivafa~ade tad,
care ar fi preferat sa aiba un baiat, e~ecuri ~i rupturi cu
barba~ii, pe care niciodata nu-i prezenta familiei, in
schimb, la fiecare zi de nastere
de cincizeci de ani incoace
,
Ii veneau in vizid prietenele, colegele, tovar~ele ... fete,
fete, fete. Chiar ~ientuziasmul din dupa-masa asta cand
se intalnise cu cele trei femei - nu era un entuziasm
suspect? Nu semanau de cu ~efa Evei Simplon din roman, Josepha Katz, lesbiana aceea adipoasa, care frecventeaza cluburile gay din Los Angeles ~i conduce un
Chevrolet fumand 0 ~igarade foi? Evident ...
Maurice rase pe infundate. Descoperirea asta n~-l
tulbura decat pentru c-o facea atat de tarziu.
202
-Da.
Mai facura vreo suta de metri, dupa care Sylvie se
opri, se posta In fap lui, ~ideclara cu glas bland:
- Ai dreptate. Iri ascund ceva, dar e prea devreme.
- hi, stau la dispozitie.
.
,
Tonul Hegmatic, plin de Incredere al acestui raspuns
o impresiona atat de tare pe Sylvie, ca nu-~i putu stapani lacrimile.
- Eu ... nu ... chiar ca nu rna asteptam
la asa
,
, ceva
din partea ta ... este... e minunat ...
Maurice zambi.
La dna, dupa un piept de rara care ri se topea In gura,
Maurice Incerca sa redeschida subiectul:
- Spune-mi, prietenele tale, Grace, Gina ~i...
- Grace, Audrey ~iSofia.
- E~ti de mult prietena cu ele?
- Nu. De purin timp. Cateva luni.
- Aha. Pentru ca ieri pareari foarte intime.
- Exista uneori lucruri care te apropie de oameni.
- Si
, unde v-ati, cunoscut?
- Este ... e un pic penibil. .. n-am chef sa...
- E prea devreme?
- E prea devreme.
- Bine, cum vrei tu.
Un club de noapte gay ca In roman, mai mult ca
sigur! Ca Ambiguu, sau Pisicura Zgribulita, un de mergea
Josepha Katz la agarat ... Sylvie nu Indraznea sa recunoasca. Concluzia lui Maurice era ca se purtase exemplar
cu verisoara
lui, si
,
, ca de-acum Inainte, merita sf se
cufunde In cartea pe care i-o furase.
204
Repeta scenariul din seara precedenta, deschise televizorul pretinzand ca-l intereseaza 0 prostie de serial ~i
dupa purin timp casca In semn ca-l picnise somnul ~ise
refugie la etaj.
De cum ajunse In dormitor, nu facu decat sa se spele
pe dinri ~isa mascheze spariul din josul u~ii. Pe urma se
cufunda In paginile caqii.
StraIucita de la prima replica, Eva Simplon Ii dadu
impresia ca se plictisise de moarte toata ziua a~teptand
plina de speranra revenirea lui. Dupa doar cateva secunde se aHa din nou In Darkwell, locuinta
, misterioasa
a matu~ii Agatha, at:1t de periculos izolata In munri.
Tremura gandindu-se la cantarile care rasunau In fiecare
noapte Intre zidurile acelei case.
De data asta, romanul11 absorbi prea tare ~i nu mai
auzi cand Sylvie Inchise televizorul, nid cand urca scara
ca sa se cuIce. Abia la ora douasprezece noaptea 11smulse din citit un ripat sinistru de pasare rapitoare.
Cucuveaua!
Sau omul care imita cucuveaua!
I se Incle~tara dinrii.
Cateva minute ramase nemi~cat.
Din nou ripatul.
De data asta, nu mai trebuia sa mearga pe ocolite:
era ripat de om, nu de pasare.
Un fiodi Ingheta
, ceafa: usa!
,
Cu siguranra ca Sylvie, la fel ca In ajun, nu Incuiase.
Mai ales ca el, ca sa nu se lungeasca cu ea, se sculase
Inaintea ei ~ideschisese obloanele.
Cel mai important era sa nu intre In panica. Sa-~i
pastreze sangele rece. Sa se controleze mai bine ca ieri.
205
207
210
asemenea ii dadea mare bataie de cap: nu detecta intrarea camerei ezoterice, de unde se auzeau noapte de noapte
acele cantari. Ascultase peretii, inspectase beciul, examinase podul, dar degeaba. Studiase registrul cadastrului
de la primarie, cercetase arhiva unui notar unde erau
depuse planurile succesive ale cladirii, care conduceau
la presupunerea ea ar exista un corp interior in cladire.
Dar cum sa ajunga la el? Cine patrundea acolo in fiecare
noapte? Eva nici nu voia s-auda de fantome ~i spirite.
Din fericire, Josepha Katz ii trimisese un arhitect care
voia acum sa reconstituie structura casei - Josepha Katz,
de~i lesbiana infernala, care, dupa mii de refuzuri, inea
Ii facea avansuri Evei Simplon, era totodata 0 profesionista
cu evidente calitati - sperand ea va giisi 0 explicatie care
sa inlature toate ipotezele supranaturale. ~i totu~i. ..
Pe scurt, la ora opt dimineafa, Maurice, care nu inchisese un ochi toata noaptea, se scula obosit, irascibil,
furios c-o liisase pe Eva Simplon la Darkwell, ca sa nimereasea in Ardeche cu veri~oara lui. ~i asta cu adt mai
mult cu cat in ziua aceea trebuia sa mai inghita ~i un
picnic cu prietenele intaInite la supermarket ... 0 zi intreaga in mijlocul unei colonii de lesbiene, a femeilor
iistora, toate mai solide ~i mai virile decat el. Nu, mulfumesc!
Incerea sa pretexteze ea nu se simte prea bine ~i ar
prefera sa stea acasa. Sylvie nu se lasa:
- Nici sa n-aud. Daea e~ti bolnav ~i se agraveaza,
trebuie sa sa rna ocup de tine. Ori raman ~i eu aici, ori
vii cu mine.
Intelegand ea nu va reu~i sa-~i salveze lectura, 0 ins~ti.
Trecerea orelor fu un chin. Soarele, sadic, incingea
pietri~ul eararilor pe care Ie strabateau ei epuizandu-~i
212
Iii
213
1111;11
"111
214
.,
II
I
III
I
-'
-
Nu.
216
rna ingrijorezi.
tale.
-
"
III
cascata!
- Ce e? Ce s-a intamplat? intreba Maurice panicat,
convins ci intrusul era in spatele lui.
Sylvie se gandi un moment, apoi 0 pufni rasul.
217
I
I
..
[,
il
III
Se produse 0 mare agitafie. Rar surveneau astfel de
evenimente in finuturile acelea din Ardeche, de obicei
atat de lini~tite.
In afara de m~inile polifiei, venisera ~i cele ale primariei, ale deputatului local, ale vecinilor mai apropiafi.
De~i construqia domina un de~ert stancos, zeci de gura-caseaaflara pe diverse cai ce se intamplase ~i se grabira la fafa locului.
Accesul ditre vila trebui protejat cu 0 bariera simboliea, 0 banda de plastic, dar ~i de trei jandarmi, care sa
impiedice persoanele cu diverse curiozitati bolnave.
In timp ce cadavrul era urcat intr-un avion, politi~tii
~ioficialitafile 0 priveau sceptici pe femeia voluminoasa,
care-~i repeta pentru a zecea oara povestea, intrerupandu-se ca sa sughita, sa planga sau sa-~i~tearga nasul.
_ Va rog, lasafi-Ie pe prietenele mele sa intre. Ah,
iata-Ie!
Grace, Audrey, Sofia se repezira s-o imbrati~eze pe
Sylvie ~is-o consoleze. Dupa aceea se ~ezara pe canapelele alaturate.
Sylvie justifiea politi~tilor prezenfa prietenelor.
_ Mulfumita lor am putut inchiria vila. Ne-am intaInit iarna asta la spitalul unde eram in tratament, la
seqia profesorului Millau. Ah, Doamne, daea mi-~ fi
inchipuit ea...
219
III
gasise nici 0 urma de luptii, dar ea era, dupa cum singura declarase, singura mo~tenitoare a victimei. 0 luara
de acolo In catuse.
,
Comisarul se Intoarse, urca singur la etaj cu manu~i
de proteqie, ~i baga u~urel lntr-o punga transparenta
cele doua corpuri delicte, un imens cu~it de bucatarie ~i
o carte, Camera misterelor oculte, de Chris Black, ale
carei pagini erau ~iele lmpro~cate de sange.
Lua cartea, parcurse rezumatul atat cat se mai putea
distinge sub darele maronH ~i nu-~i putu stiipani un
suspin:
- Existii, Intr-adevar, oameni care citesc carti,
proaste ...
.,
II
II
I
,.
"
226
universala.
- Chiar dad i~i petrece ziua afara, pe un peron,
femeia cu buchetul nu e nici pe departe 0 vagaboanda,
o ceqetoare. Sta intr-o casa frumoasa, burgheza, de pe 0
strada cu verdea{a, unde locuie~te singura, ~i unde 0
ajuta zilnic 0 menajera turcoaid, in varsta de vreo cincizeci de ani. Doamna se nume~te Steinmetz.
227
228
232
sa avem un moment
liber.
A venit seara si,
, dupa conferint:i,, autografe si
, cina,
ne-am lntors epuizati la hotel. Fara sa schimbam 0 vorba, ne-am instalat la bar, am aratat cu degetul ce cocktailuri voiam, pe urma mi-am inchis telefonul In timp
ce UIla l~i aprindea 0 tigara.
- Deci? am lntrebat-o.
N-a mai trebuit sa precizez, ~tia ce doream.
_ Femeia cu buchetul ~tepta ceva, care a venit.
Din cauza asta nu mai e acolo ...
- Ce s-a IntampIat?
_ Omul meu de la bagaje mi-a spus tot. Acum trei
saptamani, femeia cu buchetul s-a ridicat deodata In picioare,' radioasa si
, uIuit:i. Faeea cu mana unui barbat,
care tocmai cobora dintr-un vagon ~i a recunoscut-o Intr-o clipa. Ea i s-a aruncat In brate. Au ramas mult timp
1mbdtisati.
, , Chiar si personalul de la bagaJ'e era emotionat
vazand-o cum straluce~te de fericire. Pe barbat, care
)
233
purta un palton lung, de culoare inchisa, nu I-a recunoscut nimeni, fiinci avea 0 palarie de fetru, care-i ascundea fafa; mi s-a spus ci nu parea surprins de aceasta
revedere. Pe urma au plecat de la gara la brat. Atunci, in
ultimul moment, a dat ~i ea dovada de cochetarie: ~i-a
lasat scaunul pliant pe peron, ca ~i cum nu-i apaqinea.
A, uite ca mi-a scipat un detaliu ciudat: barbatul calatorea ira valiza, in mana avea doar buchetul pe care i-I
oferise ea.
- ~i pe urma?
- Prietenul meu, vecinul, mi-a povestit restul. Ti-am
vorbit despre el? Sta la 0 strada distanta de doamna
Steinmetz.
- Da, da. Hai, te rog, spune!
- In acea seara, biirbatul a intrat cu ea in casa. I-a
dat ordin menajerei sa pIece ~i sa nu se intoarci pana a
doua zi de dimineata. Turcoaica a respectat cerinta stapanei.
- ~i?
- A venit in dimineata urmatoare.
- ~i?
- Femeia cu buchetul era moarta.
-Cum?
- Moarta. De moarte buna. I se oprise inima.
- N u cumva el.. .
- N u. Nici 0 indoiala. A suferit un stop cardiac,
diagnosticat ~iconfirmat de medici. Biirbatul e nevinovat.
~i oricum el. ..
-Da?
- Disparuse.
-Ce?
~
- S-a topit. Ca ~i cum nici nu intrase, nici nu ie~ise.Turcoaica pretinde ci nu I-a vazut deloc.
234
..
..
Cuprins
Crima perfecta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
91
Vindecarea
. 131
Lecturile proaste
. 179
. 223
"
..
~I;RIC-I;MMANUI;L
~SC~MITT
.
Pe coperta: Philip Wilso;) Steer,
Tanara pe plaja (detaliu)
ISBN 978-973-689-661-3
11111
911789736
896613