P. 1
Untitled

Untitled

|Views: 497|Likes:
Published by adide81

More info:

Published by: adide81 on Apr 13, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as TXT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/10/2013

pdf

text

original

P. Balulescu CUPRINS Capitolul I Incendiul si dezvoltarea lui pag.3 1. Notiunea de incendiu pag.3 2. Viteza de ardere pag.4 3.

Evolutia incendiului pag.6 4. Evaluarea marimii unui incendiu 5. Degajarea si transferul de caldura pag.8 6. Temperatura la arderea diferitelor materiale pag.9 7. Degajarea produselor de ardere 8. Structura flacarilor pag.12 9. Propagarea incendiilor pag.13 10. Schimbul de gaze si timpul incendiului 11. Ventilarea spatiilor incendiate 12. Explozia pag.16 13. Influenta situatiei meteorologice pag.17 14. Dezvoltarea incendiului pag.17 15. Observarea incendiului pag.17 Capitolul II Procedeee de intrerupere a procesului de ardere 1. Date de baza pag.18 2. Procedee de intrerupere a procesului de ardere Capitolul III Substante de stingere pag.21 1. Substante de stingere prin racire pag.21 2. Substante de stingere prin izolare pag.23 3. Substante folosite la reducerea continutului maxim de oxigen pag.28 4. Substante de stingere prin inhibitie chimica pag.29 5. Intensitatea de refulare a substantelor stingatoare pag.30 Capitolul IV Organizarea stingerii incendiilor pag.31 1. Organizarea interventiei pag.31 2. Anuntarea operativa a incendiilor pag.34 3. Pregatirea personalului pe locul de munca si conducerea interventiei pag.35 4. Imbracamintea de protectie impotriva flacarilor si caldurii si metode de rean imare pag.36 Capitolul V Stingerea incendiilor la depozitele de produse petroliere pag.37 1. Caracteristicile procesului de ardere si de incalzire ale lichidelor combusti bile pag.37 2. Fenomenele care insotesc incendiile pag.38 3. Categoriile de incendii de produse petroliere pag.40 4. Caracteristicile incendiilor la lichide combustibile pag.41 5. Organizarea interventiei pentru stingerea incendiilor pag.41 6. Particularitatile stingerii unor incendii de produse petroliere pag.18 pag.18

pag.7 si substante combustibile pag.9 pag.14 pag.15

pag.45 7. Calculul substantelor de stingere si de racire Capitolul VI

pag.45

Stingerea incendiilor la intreprinderile chimice si petrochimice pag.47 1. Caracteristicile incedniilor la intreprinderile chimice si petrochimice pag.47 2. Stingerea incendiilor in rafinarii pag.59 3. Stingerea incendiilor de materiale plastice si cauciuc pag.54 4. Stingerea incendiilor la fabricile de lacuri, vopsele si coloranti pag.57 5. Stingerea incendiilor de substante explozive pag.58 6. Stingerea incendiilor de ingrasaminte chimice pag.59 7. Stingerea incendiilor de negru de fum pag.59 8. Incendii izbucnite in industria chimica pag.59 Capitolul VII Stingerea incendiilor la eruptii de titei, gaze si conducte de gaze 1. Caracteristicile eruptiilor pag.60 2. Pregatiri preliminare pentru interventie la stingerea incendiilor si rea acesteia pag.61 3. Procedee de stingere a incendiilor la eruptiile de titei si gaze 4. Stingerea incendiilor provocate de gaze, in conducte si in aer liber Capitolul VIII Stingerea incendiilor la centrale si statii electrice pag.65 1. Caracteristicile incendiilor pag.65 2. Stingerea incendiilor la termocentrale pag.66 3. Stingerea incendiilor la partea electrica a centralelor pag.67 4. Pericolul de electrocutare pag.69 Capitolul IX Stingerea incendiilor la intreprinderile siderurgice, metalurgice si constructii de masini pag.70 1. Stingerea incendiilor la gospodarii de cabluri in intreprinderile siderurgice , metalurgice si constructii de masini pag.70 2. Stingerea incendiilor in subsoluri si tuneluri de cabluri pag.70 3. Stingerea incendiilor in sectiile de productie din siderurgie, metalurgie si constructii de masini pag.72 4. Stingerea incendiilor de pulberi metalice pag.73 5. Stingerea incendiilor la sectiile de productie ale constructiilor de masini pag.75 Capitolul X Stingerea incendiilor in 1. Stingerea incendiilor 2. Stingerea incendiilor pag.77 3. Stingerea incendiilor 4. Stingerea incendiilor 5. Stingerea incendiilor 6. Stingerea incendiilor Capitolul XI Stingerea incendiilor la unitatile de tehnica nucleara pag.85 transporturi pag.76 la garaje si parcuri de autovehicule pag.76 la depozite de troleibuze, tramvaie si locomotive la in la pe mijloacele de transport pe calea ferata pag.77 porturile maritime si fluviale pag.78 navele maritime si fluviale pag.79 aeroporturi si la avioane pag.82 pag.60 organiza pag.62 pag.64

1. Caracteristicile incendiilor pag.85 2. Substante stingatoare pag.86 3. Stingerea incendiilor in laboratoare cu izotopi radioactivi pag.87 4. Stingerea incendiilor la reactoare nucleare si acceleratoare de particule pag.87 5. Stingerea incendiilor la mijloacele de transport pag.88 6. Decontaminarea pag.88 Capitolul XII Stingerea incendiilor la calculatoarele electronice 1. Caracteristicile incendiilor pag.89 2. Stingerea incendiilor pag.89 3. Incendiu la un calculator electronic pag.91 Capitolul XIII Stingerea incendiilor in 1. Stingerea incendiilor 2. Stingerea incendiilor 3. Stingerea incendiilor 4. Stingerea incendiilor Capitolul XIV Stingerea incendiilor la intreprinderile din industria usoara pag.94 1. Combustibilitatea materialelor folosite in industria textila pag.94 2. Stingerea incendiilor in industria textila pag.95 3. Stingerea incendiilor la depozitele de cauciuc si articole din cauciuc pag.97 Capitolul XV Stingerea incendiilor la 1. Stingerea incendiilor 2. Stingerea incendiilor 3. Stingerea incendiilor 4. Stingerea incendiilor 5. Stingerea incendiilor 6. Stingerea incendiilor Capitolul XVI Stingerea incendiilor la depozite si magazine de marfuri 1. Probleme de baza pag.102 2. Organizarea stingerii incendiilor pag.103 3. Stingerea incendiilor la depozite si magazine comerciale Capitolul XVII Stingerea incendiilor la i spitale pag.106 1. Stingerea incendiilor 2. Stingerea incendiilor 3. Stingerea incendiilor 4. Stingerea incendiilor 5. Incendii izbucnite la cladiri de locuit, cladiri inalte, sali de spectacole s la cladiri de locuit pag.106 la cladiri inalte pag.109 la sali de spectacole pag.113 la spitale pag.115 cladiri inalte pag.115 pag.102 pag.104 obiectivele din industria alimentara pag.98 la silozuri pag.98 la magaziile de cereale pag.99 la mori de cereale pag.99 in silozurile de floarea soarelui pag.100 la depozitele de borhot pag.101 la instalatiile frigorifice pag.101 industria lemnului pag.91 la depozitele de busteni pag.91 la hale cu gatere pag.92 la depozitele de cherestea pag.93 la fabricile de prelucrare a lemnului pag.89

pag.94

Capitolul I Incendiul si dezvoltarea lui 1. Notiunea de incendiu Dictionarul limbii romane defineste incendiul astfel: „Foc mare care cup rinde si distruge partial sau total o cladire, o padure etc.”. Cu multi ani in urma majoritatea oamenilor si chiar literatura de specia litate foloseau pentru acest fenomen notiunea de foc si foarte rar incendiu. Ast azi ne este familiar, aproape tuturor, pentru un astfel de fenomen nedorit, noti unea de incendiu. A defini un fenomen, cum este de exemplu incendiul, inseamna cunoaste fo rma exterioara a lucrurilor prin care se manifesta esenta lor si care poate fi p erceputa direct prin organele senzoriale. Acest lucru nu este usor de facut, mai ales ca o buna definitie trebuie sa cuprinda esenta fenomenului, sa fie clara, scurta, usor de inteles si de retinut. Deci in a defini cat mai corect incendiul trebuie sa se tina seama de toate elementele care stau la baza acestui fenomen, ca initierea, dezvoltarea si lichidarea lui, precum si de consecintele ce le po ate cauza. Aceste elemente pot fi exprimate succint prin: • existenta combustibilul ui si actiunea unei surse de aprindere; • initierea si dezvoltarea unei arderi s i scaparea ei de sub control; • producerea de pierderi materiale in urma arderii ; • necesitatea interventiei printr-o singura actiune de stingere cu scopul intr eruperii si lichidarii procesului arderii. Lipsind unul din aceste elemente, nu putem spune ca avem de-a face cu un incendiu. Incendiul este o ardere initiata de o cauza bine definita, cu sau fara v oia omului, scapata de sub control, in urma careia se produc pierderi de materia le si pentru a carei intrerupere si lichidare este necesara o interventie cu mij loace adecvate. Orice incendiu este insotit de fenomene chimice si fizice cum sunt: reac tii chimice pe timpul arderii, degajarea si transferul de caldura, producerea de flacari, degajarea, separarea si raspandirea produselor arderii, formarea schim bului de gaze etc. Pe timpul incendiului toate aceste fenomene nu se produc sepa rat, ci sunt strans legate intre ele si se desfasoara pe baza legilor chimiei si fizicii specifice fenomenelor respective. Cunoscand amploarea acestor fenomene, daca este posibil chiar concretiza te prin anumiti parametri, se creeaza posibilitatea aprecierii cat mai real a si tuatiei incendiului si a luarii unei hotarari concrete in vederea stingerii aces tuia. In practica apar cazuri cand elementele de baza ale incendiului pot influe nta aparitia unor conditii care sa complice situatia, ca de exemplu producerea d e explozii, fierberea si debordarea lichidelor combustibile din rezervoare, defo rmarea si surparea elementelor de constructie si a instalatiilor tehnologice. 2. Viteza de ardere Aceasta este o caracteristica cantitativa importanta a combustibilitatii si depinde de natura lor, de conditiile de schimb de caldura si de masa in zona procesului de ardere. Notiunea de viteza de ardere are un inteles diferit pentru starile de ag regare a materiei. De exemplu, la scurgerea gazului printr-un orificiu, la arderea gazelor sub forma de flacara, prin viteza de ardere se intelege, de obicei, cantitatea d e gaz care arde in unitatea de timp, fara a se tine seama de factorul suprafata. Pentru amestecurile omogene de gaze, notiunea de viteza de ardere este identica cu cea a vitezei de propagare a flacarii in amestec.

De obicei, la arderea lichidelor, viteza de ardere se raporteaza la supr afata oglinzii lichidului in stare linistita, neglijandu-se deformarea suprafete i lichidului pe timpul arderii datorita formarii undelor si fierberii acestuia l a suprafata. Pentru materialele solide, de exemplu de natura lemnoasa, se folosesc do ua notiuni ale vitezei de ardere: • viteza reala de ardere, raportata la unitate a suprafetei totale de ardere; • viteza de ardere raportata la unitatea suprafet ei incendiului. La gaze si vapori combustibili viteza de ardere este definita ca viteza de propagare a arderii prin combustie si difuziune, determinata in raport de gaz ul nears, in directia perpendiculara pe frontul flacarii. Viteza de ardere este o caracteristica principala a substantelor si mate rialelor combustibile si depinde de: • temperatura la care are loc prima reactie ; • compozitia chimica; • umiditatea substantei sau materialului combustibil; • curentii de aer; • presiunea atmosferica; • raportul dintre suprafata libera a c ombustibilului si volumul lui; • de prezenta catalizatorilor; • la lichide si ga ze de concentratia acestora. La temperaturi scazute, arderea se desfasoara cu multa greutate; de exem plu, in regiunile polare nu este posibila aprinderea chibriturilor. La temperatu ra normala (20 C) unele substante combustibile se oxideaza lent; pe masura ce te mperatura creste se mareste si viteza de oxidare si deci de ardere (la o crester e a temperaturii cu 10 C viteza de oxidare se mareste de 2 – 3 ori). Compozitia chimica influenteaza si ea viteza de oxidare prin natura elem entelor componente ale substantei (corpului) respective. In toate substantele combustibile exista, in general, ca elemente de baz a, carbonul si hidrogenul. Sunt substante combustibile care contin numai element ele care ard, ca de exemplu – carbon, hidrogen, fosfor, sulf si acestea prezinta cel mai mare pericol de incendiu. Altele insa, desi sunt combustibile contin si elemente care nu ard. Prezenta elementului necombustibil in molecula unei subst ante micsoreaza sau chiar suprima combustibilitatea. Umiditatea excesiva reduce viteza de ardere, in schimb o uscaciune ridic ata la solide, o ridica in mod substantial. Curentii de aer si vantul exercita o mare influenta asupra vitezei de ar dere. Pe vand puternic arderea este alimentata intens cu aer (oxigen), viteza de ardere. Scaderea presiunii atmosferice micsoreaza viteza de ardere, pe cand cres terea presiunii o accelereaza. Raportul dintre suprafata libera a materialului combustibil si volumul l ui, in special la solide, are o mare influenta asupra procesului de aprindere si ardere. Cu cat acest raport este mai mare, cu atat aprinderea se produce mai re pede. Catalizatorii pot mari si ei viteza de ardere. In unele situatii chiar s e numeste autocatalitic. Uni catalizatori lucreaza ca inhibitori si reduc din ce in ce mai mult viteza de ardere, pana la incetarea definitiva. Cea mai mare influenta o exercita insa concentratia combustibilului. La o concentratie apropiata de limita inferioara de inflamabilitate, viteza de arde re, de obicei, este de numai cativa centrimetri pe secunda. Astfel, pentru un amestec de etilena-aer viteza de ardere poate sa ajung a pana la 2 cm/s. La cresterea concentratiei combustibilului, viteza de ardere s e mareste la inceput pana la maximum, in cazul unui amestec stoechiometric, cand viteza, in functie de natura combustibilului si de continutul de oxidant, poate fi de 0,20 – 10,00 m/s, dupa care din nou incepe sa scada. La o concentratie apropiata de limita superioara, viteza de ardere ajung e iarasi la aproximativ cativa centrimetri pe secunda. Cele mai mari viteze de ardere le au amestecurile de hidrogen si acetile na cu oxigenul – 11,50 si respectiv 11,40 m/s. Unele amestecuri de gaze si vapori combustibili cu oxigenul, ca, exemplu de metan, etan, propan, au viteza maxima de ardere intre limitele 3,90 – 5,90 m /s. Daca viteza de ardere a amestecului de presiune atmosferica este mai mic

a de 0,50 m/s, atunci, odata cu cresterea presiunii, viteza se va micsora; in ca zul in care este insa mai mare de 0,50 m/s, pe masura cresterii presiunii, vitez a de ardere se va mari. Avand in vedere unitatile de masura, viteza de ardere a materialelor com bustibile poate fi: liniara, in raport de masa sau de volum. De exemplu, arderea gazelor de sonda in eruptie viteza de ardere se masoara in unitate de volum si are valoarea: vvol = viteza volumetrica de ardere [m3/zi]; V = volumul total al gazului ars [m3]; tard = timpul de ardere [zile; h]. La incendiile izbucnite in urma eruptiilor de gaze pot sa arda pana la 3 mil gaz/zi si chiar mai mult, in functie de debitul sondei si de presiunea ga zului de la iesirea din sol. La lichide, inflamarea si arderea sunt precedate de incalzirea si evapor area lor si de formarea amestecurilor de combustibil cu aerul. Incalzirea si eva porarea lichidului fiind procese care se produc lent, limiteaza viteza de ardere . In cazul arderii unui lichid combustibil dintr-un rezervor sau vad de re actie amplasat intr-o incapere cu volum mare, viteza de ardere depinde de nivelu l lichidului din recipient, de viteza vantului, grosimea stratului care arde, te mperatura lichidului si a aerului inconjurator si intr-o oarecare masura si de d iametrul recipientului respectiv. Viteza de ardere a lichidelor varsate pe o sup rafata depinde de grosimea stratului. Daca grosimea este mai mare de 1 cm, atunc i viteza de ardere aproape ca nu se deosebeste de viteza de ardere a lichidelor in rezervoare. La arderea lichidelor in incaperi cu volum mic, viteza de ardere depinde in mare masura de temperatura din interior, de schimbul de gaze din zona incendiului cu cele din mediul exterior si poate varia in limite foarte largi. Viteza de ardere este mai mare la lichidele cu capacitatea de evaporare mai ridicata. Cu cat este mai scazut punctul de inflamabilitate al lichidului ap rins, cu atat este mai mare viteza de ardere. Iata de ce viteza de ardere a benz inei, in conditii egale, este mai mare decat viteza de ardere a pacurii. La cres terea temperaturii initiale de incalzire a lichidului si ridicarea nivelului in rezervor, viteza de ardere se mareste. In calcul, si in practica cel mai mult, se foloseste viteza liniara de a rdere [mm/min]. Prin viteza liniara de ardere se intelege grosimea stratului de lichid c are are in unitatea de timp, marcata de fapt prin scaderea nivelului de lichid d in recipient: v = h/tard ; v = viteza liniara de ardere [mm/min]; h = grosimea stratului de lichid care arde (cat scade lichidul in unitatea de ti mp), [min]; tard = temperatura de ardere. Viteza de ardere a materialelor solide depinde intr-o mare masura de compozitia lor chimica, de suprafata specifica si de gradul de umiditate. In incaperi, viteza de ardere a substantelor si a materialelor solide, depinde d e suprafata relativa a golului, prin care se face schimbul de gaze intre zona in cendiului si mediul exterior. Materialele solide macinate sau faramitate fin, avand o suprafata libera in masa prin care patrunde aerul, ard mai rapid decat aceleasi materiale care se gasesc intr-o masa mai compacta. Pentru materialele solide se foloseste cel mai frecvent viteza de ardere in raport de masa, adica cantitatea de material combustibil ars pe unitatea de suprafata de ardere in unitatea de timp. Cu cat este mai mare suprafata specifica a substantelor si materialelor solide, cu atat este mai ridicata viteza de ardere. Suprafata specifica a unui c

orp solid este raportul intre suprafata libera si volum. Cu cat este mai mare suprafata specifica a substantelor si materialelor solide, cu atat este mai ridicata viteza de ardere. Suprafata specifica a unui c orp solid este raportul intre suprafata libera si volum. Pentru fiecare material combustibil solid, viteza de ardere in raport de masa depinde de temperatura incendiului. In tabelul 1 sunt date vitezele de ardere ale celor mai uzitate material e si substante combustibile, dupa datele stabilite de VNIIPO. Tabelul 1 Temperaturile de aprindere a unor materiale si substante combustibile Materiale si substante combustibile a, teoretica a volumului [kcal m-2 In raport de masa [kg/m2 m] Lemn (bare, mobila in incapere) 0,84 Stiva de lemn taiat, in aer liber Cherestea in stive pe teren descoperit Hartie afanata 0,48 1,500 Carti pe rafturi de lemn 0,33 Textolit 0,40 2000 Bumbac afanat 0,24 400 Fibra artificiala scurta afanata Cauciuc natural 0,80 8100 Cauciuc sintetic 0,53 Articole tehnice de cauciuc 0,67 Film de cinematograf din celuloid Produse de carbolit 0,38 Polistiren 0,86 9000 Sticla organica 0,86 5800 Fenoplaste 0,35 8000 Turba in stive lungi cu umiditate 40% Sodiu metalic 0,70 – 0,90 Potasiu metalic 1,00 – 1,40 Acetona 2,83 3,30 18000 Benzen 2,30 3,15 27000 – 32000 Benzina 2,70 – 3,20 3,80 – 4,50 Alcool butilic 0,81 1,10 20000 Eter dietilic 3,60 5,00 29000 Izopentan 6,30 10,00 35000 Petrol (titei) 1,70 1,60 12000 Pacura 2,10 2,20 20000 Petrol lampant 2,90 3,60 30000 Sulfura de carbon 2,20 2,70 Toluen 2,30 2,70 30000 Alcool etilic 1,60 – 2,00 2,00 – Viteza de ardere min -1] Liniara [min/min] 18000 6,70 22000 6,67 23000 0,40 5100 70,00 2400 1,000 9000 1000 Caldura specific

280000

0,18 1800 – 2300 1500 – 2100 27000 – 32000

500

40000 2,50 10000 - 13000

Variatia vitezei de ardere in raport de masa, in functie de temperatura incendiului la aceeasi umiditate si la schimbul de gaze constant se arata in tab elul 2. Tabelul 2 Variatia vitezei de ardere in raport de masa in functie de temperatura incendiul ui Materialul combustibil Viteza de ardere in raport de masa in kg/m2 min la tempe ratura incendiului, in C Viteza de ardere [kg/m² min] 400 500 600 700 800 900

Lemn (8-10% umiditate) 0,300 0,34 0,400 ,50 Materiale plastice armate cu fibra de sticla 1,10 1,00 Fibra de vascoza 0,26 Anvelope regenerate 1,11 Seminte de bumbac 0,183 0,442 Turte de seminte de bumbac 0,165 0,58 Tocatura de bumbac 0,144 0,268

0,25 0,27 1,14 0,512 -

0,74 0,40 1,20 0,58 0,43

0,65 0,58 -

0,40 – 0 0,90 0,40 1,20 0,55 0,43

Viteza de ardere se mareste odata cu ridicarea temperaturii, si depinde de cantitatea de oxigen care participa la ardere. La micsorarea cantitatii de ox igen viteza de ardere se reduce. Pentru arderea majoritatii substantelor combust ibile (lemn, carbune, produse petroliere etc.) oxigenul se ia din aer. Daca aeru l atmosferic contine mai putin de 14 – 15% oxigen, arderea substantelor si mater ialelor combustibile inceteaza; adica viteza de ardere devine nula. In cazul incendiilor izbucnite in interiorul incaperilor in aceleasi con ditii, viteza de ardere este intotdeauna mai mica. Viteza de ardere pe timpul in cendiilor izbucnite in interior depinde in primul rand de existenta si starea go lurilor si in foarte mica masura de sarcina specifica a substantelor sau materia lelor combustibile. La cresterea schimbului de gaze viteza de ardere se mareste. Pe timpul i ncendiilor din spatiile inchise de la subsol, in magaziile navelor, in camerele de uscare etc., unde schimbul de gaze este foarte limitat se produce un proces l ent de ardere. La incendiile izbucnite in exterior, viteza de ardere depinde de viteza vantului. De exemplu, viteza de ardere a benzinei in rezervor la nivel su perior, in caz de modificare a vitezei vantului de la 0,8 m/s se mareste cu apro pape 50%. 3. Evolutia incendiului Analizand evolutia unui incendiu intr-un spatiu inchis, avand in vedere variatia temperaturii in raport de timp, se pot distinge 3 faze care se caracter izeaza in mod diferit. In prima faza, dupa aprinderea unui material combustibil de la o sursa d e caldura, se constata o crestere relativ lenta a temperaturii in spatiul respec tiv, arderea propagandu-se la materialele din vecinatate, manifestandu-se cu o i ntensitate din ce in ce mai mare. Temperatura creste foarte rapid, determinand cea de a doua faza de arder e activa, si ca urmare incendiul devine in plina desfasurare. Cresterea temperat urii continua pana ce se stabileste un echilibru intre caldura degajata in incap erea respectiva si pierderea de caldura prin pereti, in mediul ambiant. Cea de a treia faza (regresia) se caracterizeaza prin scaderea temperatu rii, aportul de caldura fiind inferior pierderilor. In faza de ardere activa ca si in cea de regresie temperaturile sunt ata t de ridicate incat exista pericolul propagarii incendiului prin flacari si radi atie termica. In faza de dezvoltare, temperatura este in general scazuta, totusi durat a ei este foarte importanta deoarece determina timpul disponibil pentru salvare si efectuarea cu succes a operatiilor de stingere. Pe timpul fazei de dezvoltare a incendiului caldura este transmisa materialelor existente in incapere. Atunci cand regimul de descompunere este suficient de intens gazele degajate formeaza un amestec combustibil cu aerul din incapere, care poate fi aprins de flacari. C u cat materialul combustibil, se aprinde mai usor, cu atat caldura este mai mare si incendiul se propaga mai repede. Timpul necesar pentru aprinderea unui mater ial si cantitatea de caldura degajata depinde nu numai de natura lui ci si de ca ldura care se transmite acestuia. Durata fazei de dezvoltare a incendiului depinde de felul, cantitatea si modul de distributie a materialului combustibil in incapere, de dimensiunile si

amplasarea surselor de aprindere, dimensiunile si amploarea deschiderilor in in capere, directia si viteza vantului si de forma si dimensiunile incaperii. In timpul incendiului in fazele de ardere activa si de regresie exista o diferenta de densitate intre gazele calde si aerul rece din exterior. In consec inta, gazele calde mai usoare se ridica si ies din incapere pe la partea superio ara a deschiderilor. Gazele calde evacuate sunt inlocuite de curentul de aer rec e, care apoi se reincalzeste. Aerul necesar arderii intra in mod normal prin par tea inferioara a deschiderilor. In functie de cantitatea, suprafata si distanta dintre materialele combu stibile si de dimensiunile deschiderilor din incapere, regimul de ardere a mater ialelor va fi conditionat de regimul admisiei aerului. Cu cat deschiderile sunt mai mari, cu atat arderea este mai intensa. Aceasta realitate este valabila pana in momentul in care apare un exces de aer, cand arderea nu mai este conditionat a de dimensiunile deschiderilor, ci – in principal – de suprafata materialelor c ombustbile ce pot arde simultan. In aceasta faza ne apropiem de conditiile unui incendiu in aer liber. In principiu, in timpul unui incendiu, exista un anumit nivel in deschid eri, deasupra caruia gazele calde ies in permanenta (planul neutru). Inaltimea l a care este amplasat acest plan are o deosebita importanta in problemele privind propagarea caldurii si fumului. Ea depinde, in principal, de temperatura gazelo r si dimensiunile deschiderilor. Ea poate fi determinata prin calcularea raportu lui dintre cantitatea de produse rezultate din incalzirea si arderea substantelo r si materialelor combustibile ce se evacueaza si cantitatea de aer este admisa. Faza de desfasurare libera a incendiului este determinata de timpul te, calcula t din momentul declansarii incendiului pana la introducerea primei tevi in actiu ne si a mijloacelor pentru stingerea acestuia. Durata fazei de desfasurare liber a a incendiul depinde de timpul de la observarea incendiului si timpul de anunta re si alarmare, de adunarea la alarma sau de intrarea primei tevi in actiune, de aprecierea situatiei si de calitatea desfasurarii interventiei, bineinteles in stransa legatura cu fortele si metodele folosite pentru stingerea incendiilor. 4. Evaluarea marimii unui incendiu Din primele studii executate s-a ajuns la concluzia ca marimea unui ince ndiu se poate aprecia numai tinand seama de sarcina termica a cladirii. De exemp lu, marimea unui incendiu intr-o incapere care contine 50 kg lemn/m2 suprafata p lanseu, ar corespunde unui incendiu de 1h, cu cresterea temperaturii astfel: ≈ 8 00 C dupa 20 min; 880 C dupa 40 min; 920 C la 1 h. Ulterior s-a ajuns la concluz ia ca incendiile pot fi mult diferentiate, chiar si in cazul unor sarcini termic e egale. Care sunt totusi criteriile de evaluare a marimii unui incendiu? In pri ncipiu, caldura degajata de un incendiu intr-o incapere este absorbita de pereti si gaze sau se pierde prin radiatie si convectie, prin ferestre. De asemenea, e xista o pierdere de energie chimica care poate fi degajata sub forma de caldura de catre gazele care ard in exterior si o pierdere de particule nearse. Regimul de ardere, cel putin la inceputul incendiului in plina evolutie depinde si de di mensiunea deschiderilor de ventilatie. In timpul incendiului suprafata materiale lor este redusa treptat. De exemplu, la lemn se formeaza un strat carbonizat izo lant, care face ca regimul de ardere sa nu mai fie conditionat de ventilatie. Existenta si durata perioadei in timpul careia regimul de ardere este de terminat de ventilatie depind de dimensiunile ferestrei si de cantitatea materia lelor combustibile. Cu cat cantitatea de combustibil este mai mare si raportul dintre supraf ata si volumul de combustibil este mai ridicat, cu atat va dura mai mult faza co nditionata de ventilatie. Criteriul care sta la baza stabilirii principiului, daca incendiul nu es te conditionat de ventilatie, este raportul: Factorul de ventilatie Suprafata materialelor combustibile

 

 

 

= Af √H ; Am

Af = suprafata ferestrelor de admisie a aerului [m²]; H = inaltimea ferestrei [m]; Am = suprafata materialelor combustibile [m²]; Af √H = factorul de ventilatie care exprima regimul de admisie a aerului prin ferestre in timpul incendiului. Incendiile conditionate de ventilatie pot fi mai periculoase si cum prob abilitatea lor este mai mare, este judicios ca conditiile de rezistenta la foc a le cladirilor sa se bazeze pe ipoteza ca incendiul va fi influentat de ventilati e. 5. Degajarea si transferul de caldura In urma arderii substantelor si materialelor combustibile se degaja cald ura, care la locul incendiului este abosorbita de produsele rezultate din ardere si de mediul inconjurator. Cantitatea totala de cladura care este produsa pe timpul unui incendiu, poate fi calculata cu relatia: Qtot = KStti ; Qtot = cantitatea totala de caldura care se produce la un incendiu [kcal ;] K = caldura specifica a incendiului [kcal∙m-2∙h-1](se gaseste in tabelul 1); Si = suprafata incendiului (incendiata), [m²]; ti = durata arderii (incendiului), [h]. Caldura degajata in zonele de ardere este transmisa mediului inconjurato r, care incalzeste substantele inflamabile pana la temperatura de aprindere a ac estora. Transferul de caldura asupra mediului inconjurator se face prin conducti e, convectie si radiatie termica. Radiatia termica, mai ales la incendiile in ae r liber, exercita o mare influenta asupra fortelor si mijloacelor de interventie , cand acestea se apropie de incendiu, in sensul ca din cauza temperaturilor rid icate actiunele de stingere devin foarte divile. Sub actiunea unei intensitati c alorice de 0,25 cal ∙ cm-2, in decurs de 3 min, pe pielea omului neprotejata se produce o senzatie dureroasa de arsura. Experimental s-a constat ca distanta minima a sefului de teava, folosind un ajutaj de pulverizare, fata de limitele incendiului, poate fi caculata cu ur matoarea relatie: dmin = 1,6 h ; dmin = distanta minima a sefului de teava fata de incendiu (focar), [m]; h = inaltimea medie a flacarilor [m]. Cantitatea totala de caldura radiata de un rezervor cu gaze lichefiate, care s-a incendiat, poate ajunge la 155000 kcal∙m-2∙h-1. O mare parte din energi a de radiatie provine de la flacari care au temperaturi intre 1600 si 2000 C. Cu mult mai periculos decat transferul de caldura prin radiatie este con tactul unui rezervor direct cu o flacata deschisa. Intr-un asemenea caz, rezevoa rele sunt expuse la efectul direct al flacarii. Din calcule si experimentari efe ctuate a rezultat ca transferul de caldura la un rezervor mic ar fi de ≈ 30000 k cal ∙ m-2 ∙ h-1, iar la un rezervor mare, de exemplu la unul sferic de 15 m diam etru, de 11000 kcal/m-2 ∙ h-1. Deci la rezervoarele cilindrice mici, care sunt r elativ mai lungi fata de diametru, intr-un timp relativ scurt se produc temperat uri ridicate si in acest fel presiunea vaporilor atinge mai repede presiunea de

 

evaporare. Cantitatea de lichid evaporat in urma efectelor incendiului va fi mai redusa decat in cazul rezervoarelor sferice, de acelasi volum. La arderea jeturilor de gaze iesite dintr-un rezervor de gaze lichefiate , utilajul tehnologic si rezervoarele existente in zona de ardere si in apropier ea acesteia sunt supuse unei actiuni termice intense. Incalzirea gazului din rez ervor este insotita de o crestere rapida a presiunii din interior. Viteza de cre stere a presiunii se determina prin imbunatatirea schimbului de caldura dintre r ezervor si flacari. Conform normelor americane, in cazul unui incendiu sub rezervor cantitat ea de caldura preluata se determina cu relatia: Q = 21000 FA 0,82 ; Q = absorbtia de caldura prin suprafata de contact a rezervorului [kcal∙ h]; A = suprafata de contact a rezervorului [m²]; F = factorul de influenta, conform tabelului 3. Tabelul 3 Valoarea factorului de influenta Nr. crt. Echipamentul rezervorului Factorul F 1 Rezervoare simple 1 2 Rezervoare izolate avand urmatoarele conductivitati termice ale instalat iei, in kcal/m²∙h∙ C: a) 4 ……………. 0,30 b) 2 ……………. 0,15 c) 1 ……………. 0,075 Instalatii de racire cu apa (prin stropire): 1,00 3 a) Rezervoare simple in fabrici b) Rezervoare simple in afara fabricilor 0,30 4 Depozite subterane 0,00 5 Depozite acoperite cu pamant 0,03 6. Temperatura la arderea diferitelor materiale si substante combustibile Pentru desfasurarea cu succes a operatiilor de lichidare a incendiului e ste important sa se cunoasca temperatura care se produce la arderea substantelor combustibile. Cu cat este mai ridicata aceasta temperatura, cu atat se disipeaz a mai multa caldura in mediul inconjurator si pericolul de dezvoltare a incendiu lui creste. Pe timpul procesului de oxidare se formeaza produse de oxidare inter mediare stabile, insa foarte active (atomi liberi radicali, peroxizi etc.). Pero xizii cedeaze cu usurinta oxigenul care intra in reactie cu substante neoxidate. Temperatura teoretica de ardere nu trebuie confundata cu temperatura fla carilor sau a materialelor in stare de incandescenta. Temperatura reala de arder e a unei substante in conditiile unui incendiu este intotdeauna mai joasa decat cea teoretica, deoarece arderea nu se face complet din cauza lipsei de oxigen di n aer si exista pierderi de caldura in mediul inconjurator. Temperatura din zona incendiului poate fi determinata prin masurarea nemijlocita cu ajutorul unor ap arate (termoelemente) sau calcul analitic cu ajutorul unor reactii matematice, p rin apreciere dupa culoarea partilor metalice incalzite in diferite zone ale foc arului sau ale materialelor nearse topite. Ea variaza la majoritatea substantelo r combustibile, in general intre 1700 si 2200 C. In practiva insa aceste tempera turi sunt mai scazute, diminuandu-se valoarea lor cu ≈ 1/3 din cea teoretica. Temperaturile de ardere pe timpul incendiilor sunt direct influentate de puterea calorica a materialului combustibil care arde, precum si de modul cum s e produce arderea – mai mult sau mai putin completa. Temperaturile degajate pe timpul incendiilor la arderea diferitelor mate

 

 

riale, in functie de sarcina termica, se arata in tabelul 4. Tabelul 4 Temperatura incendiului la arderea diferitelor materiale combustibile Denumirea materialului Repartizarea materialului combustibil ma a incendiului [ C] Bumbac afanat 50 305 Hartie afanata 25 370 Hartie afanata 50 510 Produse carbolitice 25 530 Produse carbolitice 50 640 Potasiu metalic 700 Textolit 25 700 – 710 Textolit 50 850 – 856 Sodiu metalic 800 – 900 Lemn rasinoase (in incaperi) 25 820 – 850 Lemn rasinoase (in incaperi) 50 880 – 920 Lemn rasinoase (in incaperi) 100 1000 Lemn rasinoase taiat, stivuit in aer liber 600 1200 Plexiglas 25 1125 Huila, brichete Pana la 1200 Cauciuc natural 25 1100 Polistiren 25 1100 Polistiren 50 1350 Magneziu, electron Pana la 2000 Temperatura maxi

Caldura absorbita de produsele de ardere si de mediul inconjurator deter mina evolutia temperaturii incendiului. Variatiile de temperatura ridicata fac p osibila o continuare si o propagare aa incendiului produs, aducand cu sine peric olul de prabusire a constructiei, constituind in acelasi timp un mare pericol pe ntru viata oamenilor si creand dificultati la stingerea incendiului. 7. Degajarea produselor de ardere Produsele de ardere si de descompunere care rezulta pe timpul incendiulu i sunt, in general, parti componente ale fumului, flacari si o serie de gaze ca produse de ardere. Fumul ca produs vizibil al majoritatii produselor de ardere este format din particule nearse ale materialului care arde, din vapori si gaze, care dau un colorit caracteristic, miros si gust. Fumul degajat la incendii difera in mare masura, in ceea ce priveste concentratia, aspectul si natura componentilor. Se p oate prezenta ca o emanatie slab colorata care contine produse de descompunere s au de condensare, ori sub forma unor nori negri incarcati cu funingine. La un in cendiu normal nu se poate stabili exact procentul de masa combustibila care se t ransforma in fum. Cantitatea de funingine care se formeaza in timpul unei arderi incomplete este variabila si depinde de natura combustibilului, de marimea foca rului si de conditiile de ventilatie. Totusi este prea putin posibil ca aceasta depundere sa nu depaseasca 10% din masa materialului ars. Din caracteristicile fumului se poate stabili natura substantei care ard e (tabelul 5); fapt important pentru fortele de interventie pe timpul recunoaste rii incendiului si organizarii stingerii acestuia. Tabelul 5 Caracteristicile fumului in urma arderii unor materiale Materiale si subtante combustibile Culoare Miros Gust Caracteristicile fumului

 

Lemn Cenusiu – negru De rasina Acrisor Hartie, paie, fan Galben – alb Specific Acrisor Bumbac Brun – inchis Specific Acrisor Produse petroliere Negru Uleios Acrisor Fosfor Alb – dens Usturoi Fara Magneziu Alb Fara Metalic Sulf Nedefinit Sulfuros Acid Fumicoton si alte combinatii de azot Galben – brun Iritant Acid Cauciuc Negru – brun Sulforos Acid Potasiu metalic Alb – dens Fara Alcacid Polistiren Negru – inchis Hidrocarburi Policlorura de vinil Cenusiu - inchis Acid clorhidric Celuloid Cenusiu – inchis Specific Acid In raport de culoarea fumului, de miros si gust se poate stabili natura materialului care arde. Astfel, daca fumul este alb inseamna ca contine vapori d e apa. Fumul cenusiu catre negru provine din arderea lemnului, iar daca este cen usiu inseamna ca lemnul a fost gudronat. Fumul alb-negru cu actiune neiritanta e ste emanat pe timpul arderii hartiei, paielor si fanului. Fumul negru se degaja pe timpul arderii gudronului, asfaltului, petrolului, benzinei si altor produse petroliere. Fumul cenusiu intepator, cu miros neplacut provine din arderea tesut urilor. Fumul galben se degaja pe timpul arderii combinatiilor de azot si este f oarte toxic. Un gust astringent, dulce sau amar, un miros de usturoi, de bautur i alcoolice, intepator si de migdale, o culoare albastra, alba, galbena, sau de alt fel, indica prezenta in fum a unor substante toxice. Culorile de albastru, alb, galben, ca si gustul fumului de dulceag si am ar indica prezenta in el a unor substante otravitoare. In compozitia fumului intra si unele produse gazoase, de ardere precum s i produsele de distilare uscata. Produsele arderii cuprind substante gazoase lic hide si solide, formate in procesul de ardere. Dintre acestea fac parte bioxidul de sulf, oxizii de azot, acidul cianhidric, acroleina, fosgenul, clorul etc. In cazul izbucnirii incendiilor in aer liber, produsele arderii complete se degaja in cantitati mai mari decat cele din interior, iar produsele arderii incomplete sunt mai reduse. Compozitia fumului prezinta cea mai mare importanta pentru aprecierea situatiei, in cazul incendiilor izbucnite in interior. Valoare a aproximativa a acestei compozitii se arata in tabelul 6. Tabelul 6 Compozitia aproximativa a fumului rezultat din incendiile izbucnite in interior Locul incendiului Compozitia fumului, in % - dupa volum: Oxid de carbon Bioxid de carbon Oxigen Subsoluri 0,04 – 0,65 0,10 – 3,50 17,00 – 19,50 Poduri 0,10 – 0,20 0,10 – 2,50 17,70 – 20,70 Sectii de fabrici de mobila 0,16 – 0,40 0,30 – 1,30 19,30 – 20,00 Apartamente 0,10 – 0,25 10,00 – 1,80 18,60 – 19,00 Depozite de vopsele, ulei, materiale de ambalaj 0,20 1,20 – 2,20 18,60 Diverse 0,10 – 1,40 0,30 – 10,10 9,00 – 20,80 Fara indoiala, pericolul principal pe care-l prezinta fumul consta in gr eutatea care se creeaza pe timpul evacuarii, datorita reducerii vizibilitatii. A cest pericol creste atunci cand fumul i se asociaza caldura, gazele de combustie si disociere termica, inerte sau toxice. La randul ei reducerea vizibilitatii d epinde si de compozitia si concentratia fumului, de marimea ei si repartitia par ticulelor, de natura iluminatului si de o serie de alti parametri. Se aprecieaza ca o greutate faptul ca, de obicei, persoanele neavizate nu-si pot imagina usur inta cu care se poate raspandi fumul in cladire, precum si consecintele grave pe care indundarea de fum le poate avea pentru ocupanti. Se intampla adesea ca in timpul incendiilor vizibilitatea sa devina prac

tic nula. Astfel, un incendiu de benzina pe o suprafata de 2 m²poate intuneca un volum de 7 m3, dupa o ardere de 3 min. Din datele experimentale rezulta ca, in general concentratiile periculoa se ale fumului pe caile de evacuare clasice, executate din materiale incombustib ile, se pot forma in timp scurt, de cel mult 3 – 4 min, inainte deci de atingere a parametrilor critici de temperatura sau toxicitate, bineinteles cu mult mai in ainte de sosirea pompierilor la fara locului. Pentru utilizarea in conditii de s ecuritate a cailor de evacuare se aprecieaza ca este necesara o vizibilitate de 10 – 15 m. Ce se intampla daca se deschide (sau se distruge) usa dupa ce incaperea s-a umplut de fum ? Se creeaza un curent de aer proaspat, care patrunde in incap ere pe la partea inferioara a usii. Concomitent, pe la partea superioara, pe 2/3 din inaltimea usii fumul navalaeste sub forma de nori grosi, in coridor. La dis tanta egala cu 1/3 din inaltimea sectiunii usii, masurata de la pardoseala, este situata pe axa neutra, la nivelul careia nu are loc nici o introducere de aer, nici evacuare de fum, presiunea din exteriorul incaperii fiind egala cu cea din interior. Deasupra axei neutre, presiunea din incepere este mai mare decat cea e xistenta, la acelasi nivel in exterior. Ca ordin de marime, printr-o usa de 2 m inaltime si 0,75 m latime, la te mperatura mediului incendiat de 200 C, debitul de fum poate fi de ≈ 1 kg/s (60 k g/min), ceea ce revine la ≈ 40 kg/min pentru fiecare metru patrat de usa. Aceast a cantitate este foarte mare daca admitem ca pentru reducerea vizibilitatii la 5 m este necesara o concentratie de ≈ 0,025 kg/m3. In cazul in care usa este inchisa, deschiderile de trecere a gazelor sunt mult m ai mici si debitul de fum patruns prin neetanseitate scade la ≈ 0,01 kg/s (0,6 k g/min). Desi aceasta valoare pare la prima vedere destul de mica, fiind de ≈ 100 ori mai redusa decat cea corespunzatoare pozitiei deschise a usii, ramane totus i la un nivel destul de ridicat, putand conduce la scaderea vizibilitatii la 5 m , intr-un coridor normal dintre doua scari de 30 m lungime, in intervalul de tim p de 5 min. Atunci cand suprafata sau numarul usilor este mai mare, creste corespunz ator debitul fumului patruns in cladire prin neetanseitatile acestora. Situatia devine deosebit de grava cand in peretii interiori exista panou ri de geam obisnuit care se pot sparge datorita caldurii degajate de focar. Compozitia produselor arderii depinde de compozitia substantelor aprinse si de conditiile arderii – arderea completa si incompleta (tabelul 7). Tabelul 7 Compozitia catorva gaze care se produc la incendii Locul incendiului Materiale arse Compozitia gazelor [% vol] CO2 CO In subsolurile locuintelor Lemne de foc, hartie, carbune 1,50 0,12 In locuinte Lemne de foc, brichete, carbune 1,10 0,18 In locuinte Mobila veche 1,10 0,18 In locuinte Mobila, imbracaminte, rufarie de pat 1,00 0,15 In locuinte Mobila, dulapuri cu carti si hartie 1,80 0,11 In birourile intreprinderilor Mobila de birou, dulapuri si hartii 1,80 0,40 In tamplarii Materii prime pentru mobila, ulei si materiale pentru tapete 0,30 0,16 In depozitele magazinelor de vanzare Vopsele, uleiuri, lazi cu piese metalice 2,00 0,20 In magazine Carti si articole de birou 0,30 0,30 In locuinte Alimente, paine, faina 0,20 0,18 Produsele arderii incomplete deseori sunt toxice si iritante ceea ce ing reuiaza actiunea pompierilor in operatiile de stingere. Date orientative cu privire la componenta catorva gaze, care se degaja l

 

a incendiile propagate, atunci cand exista deschideri si nu se produce un fum pr ea abundent, sunt redate in tabelul 8. Tabelul 8 Produse toxice obtinute din diverse materiale combustibile Materialul combustibil Gaze toxice sau vapori toxici Materiale combustibile care contin carbon Bioxid de carbon Celuloid, poliuretan Oxid de carbon Lana, matase, mase plastice care contin azot Protoxid de azot (NO) Acid cianhidric (CNH) Materiale si mase plastice celuzoice Acid formic (N - COOH) Acid acetic (CH3 - COOH) Lemn, hartie Acroleina (CH2 = CH – CHO) Cauciuc Anhidrida sulfuroasa (SO2) Policlorura de vinil, materiale plastice floururate Acizi halogenati, fosgen , oxid de clor etc. Melamina, nailon, rasini, uree, formaldehida Amoniac (NH3) Fenolformaldehida, lemn, nailon, rasini poliesterice Aldehide (R – CHO) Polistiren Benzen (C6H6) La arderea incompleta a materialelor care contin grasimi si sapunuri se produc alaturi de produsele obisnuite de descompunere termica, acroleina si alde hide. La o concentratie de 0,002 mg ∙ l-1 acroleina produce o mancarime a ochilo r, o iritare a mucoaselor gurii si nasului si tuse. Inspiratia unor concentratii mai ridicate produce o congestie pulmonara si chiar moartea. La o concentratie de acroleina, de exemplu de 0,07 mg ∙ l-1 (≈ 0,003 %) un om nu poate rezista mai mult de 1 min. La arderea incompleta a celuloidului si filmului de celuloid se produce o mare cantitate de substante toxice: oxid de carbon (pana la 35 %), oxizi de az ot (pana la 35 %) si acid cianhidric (pana la 1 %). La arderea materialelor polimere (mase plastice) rezulta, in afara produ selor obisnuite la ardere, numeroase alte produse de descompunere termica; cloru ri acide, aldehida formica, fenol, fluorfosgen, fosgen, acid cianhidric, amoniac , acetona, stiren si altele care au o actiune daunatoare asupra organismului ome nesc. La descompunerea termica a combinatiilor de polimeri, adeseori produsele de desc ompunere actioneaza combinat. Efectul lor toxic total este mai puternic decat su ma efectelor toxice ale fiecarei substante si formeaza concentratii mai mari dec at cele maxime admisibile. Descompunerea policlorurii de vinil se face cu anumita intensitate, la t emperaturi de peste 200 C, degajandu-se un fum dens, toxic si corosiv. Caracteru l toxic este determinat de prezenta in mare cantitate a acidului clorhidric, in afara produselor de ardere obisnuite, degajate la arderea combinatiilor organice . Fiecare kilogram de PVC poate produce in timpul arderii ≈ 0,40 kg acid c lorhidric, care dizolvat in apa, poate distruge in timpul arderii 0,60 kg fier s au o greutate echivalenta de metale neferoase. Astfel, dupa un incendiu, la care a ars o cantitate oarecare de PVC, masinile, aparatele, circuitele electrice si electronice pot suferi deteriorari sau pot deveni inutilizabile, chiar daca fla carile nu le-au atins. Efectul fiziologic pentru cateva gaze si vapori asupra omului este arata t in tabelul 9. Tabelul 9 Efectele gazelor si vaporilor asupra oamenilor Substante Letal la inspiratie peste 5 – 13 min Periculos (toxic) in ins

 

piratie peste 0,5 – 1,0 peste 0,5 – 1,6 h Concentratie Volumul [%] ∙ l-1] Volumul [%] Fosgen 0,005 0,20 Clor 0,025 0,70 Acid cianhidric 0,02 Oxizi de azot 0,05 Anilina Hidrogen sulfurat Sulfura de carbon Gaze sulfuroase 0,30 Acid clorhidric 0,30 Amoniac 0,50 3,50 Oxid de carbon 0,50 Benezen 2,00 65,00 Cloroform 2,50 Benzina 3,00 120,00 Tetraclorura de carbon Acetilena 50,00 Bioxid de carbon Etilena 95,00 1100,00 8. Structura flacarilor

h

Suportabil la inspiratie ∙ l-1] ∙ l-1] 0,0001 0,0025 0,10 0,20 0,013 0,04 0,10 1,10 1,50 0,025 2,40 0,30 75,00 1,50 2,50 275,00 5,00 50,00 Volumul [%] 0,004 0,007 0,005 0,005 0,50 0,60 3,60 0,01 0,01 0,17 0,10 10,00 0,50 60,00 158,00 10,00 90,00 575,00 Aproximativ [mg

Aproximativ [mg Aproximativ [mg 0,0025 0,10 0,0025 0,07 0,20 0,01 1,00 0,01 0,08 1,10 0,20 6,00 8,00 0,04 4,50 1,10 0,25 1,70 6,00 0,20 0,75 25,00 125,00 1,50 2,00 80,00 5,00 315,00 550,00 25,00 9,00 162,00 80,00 920,00

0,05 0,10 0,02 0,05 0,30 0,15 1,20 25,00 1,00 63,00 110,00 3,00 54,00 0,30 6,50

Flacara se poate defini ca o masa de gaze care dezvolta lumina si caldur a, ca urmare a unor reactii chimice foarte exotermice. Flacarile se pot produce in reactiile de combinare ale substantelor si materialelor combustibile, cu aeru l sau oxigenul, si uneori, in reactiile unor substante incombustibile, atunci ca nd se combina cu anumite gaze, cum sunt clorul si hidrogenul (de exemplu, combin area fosforului cu clorul si a clorului cu hidrogenul). Flacara este rezultatul exclusiv al arderii gazelor. Corpurile solide ajung la starea de incandescenta i n situatia in care reactiile de ardere se produc fara flacari; ele ard cu flacar a numai atunci cand substantele din care sunt compuse se transforma in gaze comb ustibile sub actiunea caldurii. Flacara este cu atat mai luminoasa, cu cat conti ne mai multe particule incandescente aflate in suspensie. Flacarile prezinta cateva caracteristici de o reala importanta pe timpul operatiilor de stingere a incendiilor, ca de exemplu culoarea si temperatura. U nele flacari sunt luminoase, altele neluminoase. Luminozitatea flacarilor de benzina, benzen, acetilena, huila, lemn, ule i si a altor substante este consecinta radiatiilor electromagnetice emise de fla cara in domeniul vizibil. Luminozitatea este cu atat mai mare, cu cat flacarile de gaze contin mai multe particule de corpuri solide in stare de incandescenta, in special carbon, care inainte de a arde complet emit radiatii electromagnetice. Deci, flacara es te cu atat mai putin luminoasa, cu cat contine un numar mai redus de particule i n suspensie. De exemplu, la arderea hidrogenului si oxidului de carbon in stare pura se formeaza o flacara foarte putin luminoasa, aproape invizibila, in schimb pe timpul arderii lemnului, flacara este vizibila tocmai datorita substantelor care se degaja (gaze combustibile) in masa carora se gasesc particule incandesce nte de carbon foarte fin divizate. Marimea lor este de ordinul a 0,2 µ, iar numa rul de particule pe centimetru patrat este de ordinul 108. Cu flacari neluminoas e ard, de exemplu, eterul si etalonul. La arderea lichidelor structura flacarilor depinde nemijlocit de dimensi unile fluxului de vapori degajati de lichidul inflamabil, de viteza lui de depla sare, precum si de viteza de miscare a aerului. In functie de acesti factori, flacara se prezinta fie sub forma de struc tura laminara, fie turbulenta. Intre cele doua zone de structura poate sa apara o forma de tranzitie, in care flacarile au caracteristici luminoase si turbulent

e. La arderea lichidelor in rezervoare deschise structura flacarilor, tempe ratura ca si radiatia, depinde, in principiu, de diametrul rezervorului in care se produce arderea, de faptul ca capacul rezervorului a fost smuls si aruncat la distanta sau a ramas in diverse pozitii, creind una sau mai multe deschideri pr in care ies flacarile. Fenomenul de turbulenta pe timpul arderii se produce in rezervoare cu un diametru de peste un metru. In cazul unei arderi complete a gazelor, flacarile sunt aproape incolore , avand o stralucire slaba. Ele contin aproape in totalitate bioxid de carbon si vapori de apa. Practic aceasta situatie nu se intalneste in cazul unui incendiu de lichide, deoarece cantitatile de aer necesare pentru ardere nu ajung sa aiba acces suficient la norii de gaze. Din cauza arderii incomplete, in flacari se vor gasi intotdeauna particu le de material in suspensie (funingine). Aceste particule incalzite de flacara l a o temperatura ridicata au o intensitate de radiatie aproape egala cu cea a cor pului negru. In explozia conductelor de gaze lichefiate, flacara poate avea o forma a lungita sau de evantai, functie de locul si forma deschiderilor create. Flacara rezultata in urma fazei lichide a gazelor are o culoare galben portocalie si o t emperatura de ≈ 1500 C. Arderea jetului de gaz este insotita de un zgomot putern ic caracteristic. Pe timpul fazei lichide, zgomotul este mai slab si mai infunda t, iar la faza de vapori se manifesta un suerat puternic. Dimensiunile flacarii depind in special de debitul de gaz. Lungimea flacarii la gazele lichefiate poate fi calculata cu relatia: lf = 16 Q0`4 [m]; lf = lungimea flacarii [m]; Q = debitul de gaz lichefiat [kg/s]. Temperatura flacarilor incendiilor. Flacarile, indiferent de provenienta lor sunt inconjurate de un camp vizibil de gaze de ardere fiebinti si de aer la temperaturi destul de ridicate. Flacara de chibrit poate sa aiba o temperatura pana la 700 C. Imediat du pa stingerea flacarii, chibritul are o temperatura in jur de 100 C. La o asemene a temperatura este posibila aprinderea unor materiale si substante combustibile. La incendiilor mari de lanuri, temperatura flacarilor poate sa ajunga la 1400 - 1500 C. Cea mai mare intensitate a flacarilor este la suprafata, tocmai acolo unde cantitatea de oxigen afluita este mai mare. Pentru produsele petrolie re au rezultat urmatoarele valori maxime, ale temperaturii flacarilor; benzina 1 200 C; motorina 1100 C; titei brut 1100 C, pacura 1000 C. La arderea diferitelor specii de arbori, temperatura flacarilor poate va ria intre 1000 si 1200 C. La incendii, in mod obisnuit, temperatura flacarilor e ste cuprinsa intre 700 – 1000 C, in unele cazuri poate ajunge la 1500 C, iar pen tru diferite substante combustibile chiar si la temperaturi mai mari: acetilena 2500 – 3000 C; amoniac 1700 C; oxid de carbon 2100 C; propan 1925 C. 9. Propagarea incendiilor Un inceput de incendiu daca nu este stins imediat cu mijloacele intiale de stingere sau cu orice altceva existent la indemana se propaga in unele cazuri extrem de rapid. Propagarea incendiului depinde de: compozitia chimica si viteza de ard ere a materialului aprins; de temperatura mediului inconjurator; curentii de aer din atmosfera (vantul) sau de cei care se formeaza; cantitatea de materia le combustibile supusa arderii sau existenta acestora in imprejurimi; (sarcina t ermica); sursa potentiala de aprindere (intensitatea focarului initial); con figuratia terenului, atat in aer liber, cat si in spatii inchise si planul in ca re are loc ardere (orizontal sau vertical); obstacolele intalnite in cale (per eti antifoc, spatii de siguranta etc.).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dintre toti factorii aratati mai inainte un rol hotarator il au: vitez a de ardere; alimentarea cu aer. Cresterea rapida a vitezei de ardere si a suprafetei incendiate favorize aza degajarea unei cantitati insemnate de caldura si cresterea temperaturii. Dre pt consecinta se maresc cantitatile de produse de ardere, zona cuprinsa de fum s i concentratia acestora. Pe masura dezvoltarii incendiului si a cresterii durate i acestuia, materiale si elementele incombustibile isi reduc rezistenta mecanica , aparand pericolul deformarii si prabusirii constructiilor. Merita sa fie menti onate viteze mari de propagare a arderii unor materiale plastice, ca polistirenu l expandat, poliuretanul si altele, arderea avand loc cu mare degajare de fum. La o propagare maxima a incendiului, arderea se extinde intial asupra in tregii suprafete si apoi in masa materialelor combustibile. Odata cu atingerea s uprafetei si vitezei maxime de ardere, se produce o anumita cedare de caldura in mediul inconjurator, care se stabilizeaza datorita elementelor constructive de deliminate, incalzite. O deosebita atentia s-a acordat in ultima perioada de timp studierii pro pagarii incendiului pe suprafata exterioara a cladirilor, ca urmare a faptului c a s-au petrecut foarte multe cazuri de transmitere a unui incendiu de la un etaj la altul, pe la partea exterioara a peretilor cladirii. In mod normal, peretele unei cladiri ar trebuie sa impiedice propagarea catre interior a unui incendiu izbucnit in exterior, sau a unui incendiu de la i nterior catre etajele superioare. Regretabil este faptul ca pana in prezent nu e xista norme precise care sa prevada masuri constructive, elaborate stiintific pe ntru prevenirea propagarii incendiului pe suprafata exterioara a cladirlor. In c azul producerii incendiilor in cladiri si al distrugerii partiale a geamurilor, in incaperi patrunde un curent redus de aer, si ca urmare are loc o ardere mocni ta; pe ferestre iese numai fum, fara flacari, care ar putea pune in pericol etaj ele superioare. Daca se realizeaza o ventilatie corespunzatoare, arderea produselor term ice de descompunere are loc, in principal, in interiorul incaperii incendiate, a stfel incat potentialul termic actioneaza intens asupra partilor de constructii din incapere, iar solicitarea fatadei se face prin gazele fierbinti produse prin ardere, fara influenta directa asupra flacarilor; in cazul unei ventilatii neco respunzatoare a incaperii respective, o cantitate apreciabila din produsele de d escompunere termica sunt arse abia in afara incaperii, cu flacari de lungime apr eciabila, dupa iesirea in aer curat. Acest ultim caz trebuie considerat ca deose bit de avantajos pentru posibilitatea de propagare a incendiului de la etaj la e taj. Dar si atunci cand aportul de aer este suficient pentru a intretine o ar dere puternica, cu flacari prelungi, exista pericolul propagarii incendiului pe verticala. „Limbile de foc” se transmit pe suprafata exeterioara a cladirii la e tajul de deasupra. In tabelul 10 sunt redate cateva valori medii ale vitezei liniare de pro pagare a incendiului. Tabelul 10 Viteza de propagare a incendiului pentru cateva materiale combustibile Materiale sau obiecte combustibile aprinse Valoarea medie a vitezei de prop agare [m ∙ min-1] 1 2 Depozit de lemn rotund in stive 0,35 – 0,7 Scanduri de lemn (2 – 4 cm grosime) in stive : - la un continut de umiditate de 8 – 12% 4,00 - la un continut de umiditate de 16 – 18% 2,30 - la un continut de umiditate de 18 – 20% 1,60 - la un continut de umiditate de 20 – 30% 1,20 - la un continut de 30% 1,00 Produse textile in depozite inchise la o incarcatura de 140 kg ∙ m-2 0,33

Suluri de hartie in depozite inchise la o incarcatura de 140 kg ∙ m-2 0,33 Cauciuc sintetetic in depozite inchise la o incarcatura de 290 kg ∙ m-2 0,40 Incendiu de iarba uscata si vant puternic 400,00 – 500,00 Acoperisuri de hale pentru ateliere cu suprafata mare 1,70 – 3,20 Produse tehnice din cauciuc in stive in aer liber cu dezvoltarea nederanjata 1,10 Case de locuit si magazine, constructii de lemn, mobila etc. 1,00 – 1,20 Complexe de padure cu plantatii mijlocii la viteze ale vantului de 7 – 19 m ∙ s1 si o umiditate relativa a aerului, ziua de 39% 22,00 Padure de brad – molizi si brazi Pana la 4,20 Padure de pini, brazi, tufisuri Pana la 14,20 Padure de molid Pana la 18,00 10. Schimbul de gaze In faza incipienta a incendiului, gazele incalzite se dilata. Presiunea creste si ca urmare o parte din fumul generat de incendiu este ridicat in aer. P ractic avem de-a face cu un incendiu declansat in aer liber sau intr-o incapere. Schemele schimbului de gaze sunt diferite. In primul caz, pe masura indepartarii fumului din zona de ardere si a sc aderii temperaturii se reduce viteza de circulatie a gazelor. Marimea vitezei cu rentului de gaze influenteaza dezvoltarea incendiului materializat prin crestere a vitezei curentului de gaze ascendent si antrenarea particulelor de materiale n eaprinse. La incendiile izbucnite in aer liber schimbul de gaze are loc, cand vite zele curentului ascendent sunt atat de mari incat se ridica in aer nu numai part iculele materialelor aprinse (scantei), dar si bucati din materialele care ard, formandu-se un fel de vartejuri de foc. Intr-un asemenea caz, materialele aprins e ridicate in aer pierd din viteza de miscare ascensionala si sub influenta grav itatiei cad pe sol, favorizand aparitia unor noi focare de incendiu. Situatia se complica in caz de vant puternic, cand bucati de materiale a prinse sunt purtate la distante mari creand focare de incendiu. Marimea vitezei curentului ascendent de foc aduce dupa sine si cresterea cantitatii de are care patrunde in zona de ardere, favorizand cresterea intensi tatii arderii si temperaturii. Pe masura ce se accelereaza schimbul de gaze, se reduce arderea incomple ta, deci intre viteza de ardere a schimbului de gaze se stabileste un anumit rap ort. In al doilea caz, gazele de ardere fiind mai usoare decat aerul, ia nast ere si o forta ascensionala care pune in miscare fumul mai intai pe verticala ca tre plafon, iar apoi pe orizontala de-a lungul acestuia, acumulandu-se intr-un s trat din ce in ce mai gros. Viteza curentului de gaze ascendent este cu atat mai mare, cu cat diferenta dintre temperatura fumului si aceea a gazelor inconjurat oare este mai ridicata. Deplasarea fumului pe verticala sau orizontala intr-o cladire se poate d atori: expansiunii (tirajului) care se creeaza in caz de incendiu; functiona rii instalatiei mecanice de ventilatie sau conditionare; presiunii curentilor de aer. Modul de propagare a fumului intr-o cladire data se stabileste pe baza l egilor fizice ale miscarii gazelor calde, tinand cont de caracteristicile geomet rice ale locului si de unele ipoteze simplificatoare referitoare la focarul de i ncendiu. Miscarea fumului in restul constructiei va depinde categoric de diferent ele de presiune ce iau nastere, precum si de existenta posibilitatii de curgere a gazelor, pe verticala de jos in sus de la un nivel la altul. Pe orizontala, in cepand de la ultimul nivel in jos, fumul se propaga de la casa scarii de-a lungu l coridoarelor de evacuare, la partea superioara a acestora, cu viteza pasului n ormal sau de la o incapere la alta, atunci cand exista goluri de comunicatie int re ele. In mod deosebit, canalele de ventilatie, chiar si in cazul in care venti latoarele nu functioneaza, constituie cai de propagare usoara a fumului. Din zon

ele de ardere, fumul se indeparteaza catre partea superioara a incaperii si inta lnind un planseu pe sub aceasta in toate directiile, iar in cazul existentei uno r deschideri ise in exterior. Intr-o asemenea situatie, in interior patrunde aer , deci are loc un schimb de gaze. Viteza cu care are loc acest schimb de gaze depinde, in principal de: suprafata deschiderilor prin care iese fumul si intra aerul in incapere; ampla sarea dechiderilor fata de incaltimea incaperii; diferenta dintre temperatura fumului si a aerului inconjurator. Schimbul de gaze pe timpul incendiului creste pe masura ce suprafata gol urilor deschiderilor este mai mare, crestere care este semnificativa la incaperi le la care raportul dintre suprafata acestor deschideri si pardoseala este ridic at, situatie concretizata printr-o sporire a vitezei de ardere si reducere a ard erii incomplete. O situatie deosebita prezinta cazul in care intre deschiderile existente la partea de sus a cladirii si cele de jos exista o mare distanta, cum ar fi, d e exemplu la cladirile inalte. In acest caz, diferenta dintre greutatea coloanei de aer rece si a coloanei de fum este mult mai mare, creandu-se un puternic tir aj. Schimbul de gaze creste cu atat mai mult cu cat deschiderile aflate in parti le superioare ale incaperii vor fi amplasate mai sus. In cladirile industriale, in caz de incendiu, fumul iese afara prin lumi natoare, iar masele de aer proaspat patrund in incepere prin golurile usilor si ferestrelor, favorizand propagarea rapida a incendiilor, daca nbu se intervine i n timp operativ. In raport de marimea suprafetelor deschiderilor superioare prevazute pen tru evacuarea produselor de ardere si a celor inferioare prin care patrunde aeru l, se pot produce si unele fenomene, care influenteaza direct asupra manifestari lor incendiului. Daca se reduce cantitatea de aer care patrunde in incapere, ca urmare a unor deschideri micsorata ca suprafata, intensitatea arderii scade, in schimb micsorarea suprafetei deschiderii superioare determina cresterea partiala a vitezei de iesire a fumului. Intr-un asemenea caz, aerul patrunde si prin des chiderile superioare pe unde fumul iese si ca urmare procesul schimbului de gaze este franat, iar arderea se concentreaza in zona deschiderilor propagandu-se in intreaga incapere. Instalatiile de ventilatie influenteaza si ele asupra directiei si vitez ei schimbului de gaze, mai ales in perioada de dezvoltare a incendiului. Schema curentilor de aer nu este fixa si aceasta datorita conditiilor in care are loc incendiul. Deci, pentru fiecare incendiu exista o anumita schema a curentilor de aer. La dezvoltarea incendiilor interioare contribuie intr-o mare masura tran sferul de caldura prin convectie, iar a celor exterioare prin radiatie. 11. Ventilarea spatiilor incendiate Una din metodele de baza ale stingerii incendiilor consta in indepartare a oxidantului sau reducerea continutului procentual in mediul combustibil. Orice ardere inceteaza in lipsa de aer (mai exact in lipsa oxigenului). Plecand de la aceasta remarca s-a preconizat ca metoda posibila de sting ere, izolarea incaperilor incendiate de mediul inconjurator. Aceasta metoda, apl icabila la incendii in spatii mici si cu degajare redusa de caldura este necores punzatoare in cazul unor spatii mari (hale industriale, depozite de marfuri, blo curi de locuinte etc.) din urmatoarele motive: 1) Practic este imposibil sa se asigure o etansare perfecta a spatiilor mari pentru a se putea impiedica patrunderea aerului. 2) Cantitatea de aer cuprinsa intr-o incapere cu volum mare este suficie nta pentru a asigura arderea unei importante cantitati de materiale, determinand in ultima instanta degradarea constructiei si dezvoltarea incendiului cu mare i ntensitate. Din aceste considerente se desprinde urmatoarea concluzie: trebuie luate toate masurile pentru a crea pompierilor conditii sa actioneze direct asupra fo carului, in cel mai scurt timp posibil. Este necesar sa se efectueze o ventilare

a spatiilor in care s-a produs incendiul pentru a nu evacua caldura, fumul si g azele de ardere, permitand in acest fel accesul la focar. Ventilatia spatiilor i ncendiate se va face numai in prezenta tevilor de apa. Un accent deosebit se pun e pe utilizarea ventilatiei naturale. Schimbul de gaze la un incendiu este rezultatul diferentei dintre greuta tile specifice ale produselor de ardere si atmosfera inconjuratoare. Sub influen ta diferentei greutatilor specifice, produsele arderii, mai usoare, se departeaz a de la focar, acumulandu-se in partea superioara a spatilui incendiat, permitan d afluxul de aer proaspat spre focar. Acest fenomen favorizeaza intr-o oarecare masura arderea, dar creeaza in acelasi timp conditii pentru o interventie eficace a pompierilor, doarece fumul gazelor de ardere si o parte din caldura sunt deplasate la partea de sus. Exist enta unor deschideri in acoperis permite iesirea produselor de ardere in atmosfe ra si deci degajarea incaperii de elemente daunatoare. Pentru executatea acestor deschderi trebuie respectate, atat la proiecta re, cat si la executie, anumite norme de siguranta. De asemenea, se analizeaza posibilitatea folosirii mijloacelor mecanice la asigurarea ventilatiei in conditii speciale. Cand caldura, fumul si gazele nu sunt evacuate la timp apar urmatoarele inconveniente: 1) Caldura acumulata favorizeaza propagarea incendiului la partile de su s ale spatiilor neventilate. 2) Fumul micsoreaza vizibilitatea, fiind iritant (pentru ochis si caile respiratorii si deterioreaza bunurile. 3) Gazele, in special oxidul de carbon rezultat dintr-o ardere incomplet a, pot avea efecte mortale. Un incendiu, la care ventilatia s-a facut in mod spontan sau a fost init iata de pompieri poate fi stins cu mai multa usurinta. Cand arderea se produce liber si cu flacari la partea superioara a const ructiei, afluind si un plus de aer proaspat, ascendent, pompierii pot sa inainte ze in casa scarii, fara difilcultate, deoarece le permite sa se apropie de focar si sa dirijeze jeturile tevilor cu maximum de eficienta. In acest caz vizibilit atea este ameriolata considerabil, fumul dens si gazele toxice fiind eliminate d atorita unei arderi complete. Caldura este evacuata in exterior, unde devine pra ctic inofensiva. Incendiile ventilate in acest fel sunt usor de localizat cand d ipozitivul este luat corect pe baza principiilor stabilite prin reglementarile i n vigoare. Uneori se exagerea posibilitatea unui pericol grav de propagare a incend iului in cazul cand exista o atmosfera incarcata cu gaze de distilare este alime ntata brusc cu aer proaspat. In realitate acest lucru nu se intampla decat atunc i cand constructia respectiva este inchisa ermetic si focarului a mocnit destul de mult timp pentru a consuma aerul disponibil. Aceste conditii pot fi sesizate cu usurinta si nu se produc decat foarte rar, poate odata la o mie de cazuri. Ch iar daca prin crearea unei deschizatori se produce o rabufnire, aceastea are in principiu o limita si nu afecteaza ansamblul cladirii. Cand se produce o propagare rapida a incendiului, aceasta este in genera l consecinta unei ventilari tardive sau necorespunzatoare, uneori in afara zonei in care se desfasoara actiunea pompierilor. Acolo unde intr-o cladire de un anumit volum se acumuleaza o cantitate i mportanta de caldura si fum, incendiul poate provoca pierderi mari daca nu se re curge la o ventilare adecvata. Daca incediul ia proportii atat de mari incat cla direa nu mai poate fi salvata cu mijloacele avute la dispozitie, cel putin este posibil ca incendiul sa fie „controlat” (mentinut in limitele cladirii) sub acti unea tevilor, deoarece nu ar fi posibil fara ventilatoare. In caz de incendiu, mijlocul cel mai usor, mai rapid si uneori mai ratio nal de ventilare se realizeaza prin deschiderea ferestrelor, permitand caldurii si fumului sa iasa pe la partea de sus, in timp ce aerul proaspat patrunde pe la partea de jos a acestora. Uneori se comite gresala de a deschide ferestrele, la sand ferestrele trase, anuland in mare parte efectele masurilor luate pentru ven tilare. Cand se procedeaza la spargerea geamurilor trebuie sa se realizeze o des

chidere maxima pentru a se obtine o ventilare satisfacatoare. Constructiv se poa te realiza trape de ventilare, amplasate in raport de detaliile de constructie s i de pozitia punctelor periculoase. In general, trapele mici de ventilare dispuse uniform pe suprafata acope risului, sunt preferabile unei singure trape de ventilare de aceeasi suprafata, deoarece intr-un eventual incendiu este posibil ca deasupra focarului sau in apr opierea acestuia sa se gaseasca o trapa; de asemenea, riscul de nefunctionare la un numar mai mare de trape mici de ventilare, este mai mic decat atunci cand ex ista o singura trapa de ventilare de aceeasi suprafata. Trapele de ventilare se construiesc si cu functionare automata. 12. Explozia De cele mai multe ori exploziile sunt urmate de incendii. Dar sunt si ca zuri cand pe timpul incendiilor, in anumite conditii se pot produce explozii, ca re influenteaza foarte mult dezvoltarea acestora. Se pot produce explozii de gaz e, de vapori de lichide combustibile, de prafuri combustibile si chiar de pulber i metalice. Unda de soc care se produce in timpul exploziei distruge elementele de c onstructie, raspandeste materialele aprinse pe terenul din jur, formand noi foca re de incendiu. Pe masura ce se indeparteaza de la locul exploziei puterea de di strugere a undei de soc scade. Prin distrugerea si imprastierea elementelor de constructie se mareste s uprafata incendiului si creste viteza de ardere. De asemenea, se modifica schema schimbului de gaze ca urmare a formarii unor deschideri noi in elementele de co nstructie. In acest caz se intensifica iesirea fumului din zonele de ardere si a fluxul de aer are drept consecinta, printre altele, aparitia unor noi directii d e dezvoltare a arderii. Exploziile constituie un mare pericol pentru oameni, instalatii tehnolog ice si bunuri materiale aflate in zona incendiului. De aceea se impune ca pe tim pul incendiului comandantul interventiei sa ia toate masurile pentru indepartare a pericolului de explozie, adica sa inlature conditiile care favorizeaza formare a amestecurilor exploziei (gaze, vapori, aflux de aer, surse de aprindere etc.). Din zona incendiului aparatura si substantele care prezinta pericol de incendiu se evacueaza intr-un loc sigur. Daca acest lucru nu este posibil se va efectua o stropire puternica cu apa sau se va acoperi cu un strat de spuma, luandu-se in acelasi timp masuri de reducere a vitezelor de ardere in sectoarele invecinate. Dupa stabilirea pericolului de incendiu, in primul rand se va trece imediat la evacuarea oamenilor si apoi a bunurilor materiale.

13. Influenta situatiei meteorologice Dezvoltarea si propagarea incendiilor, izbucnite in special in aer liber este incontestabil influentata de situatia meteorologica. Principalii factori meteorologici care influenteaza direct situatia ince ndiilor sunt: vantul, directia si viteza lui; temperatura aerului (mediului in incaperi); precipitatiile (ploaia, zapada), durata si cantitatea lor. Actiunea curentilor de aer (vantul) are o influenta deosebita atunci can d cand ard caldiri de lemn, paduri, lanuri, depozite de cherestea, depozite de furaje sau de alte materiale combustibile existente in aer liber, precum si in c azul iesirii scanteilor pe cosuri cu diferite functionalitati. La paduri intensi tatea vantului este in functie de existenta si natura vegetatiei si ambele influ enteaza distanta de zbor a scanteilor (26 – 80 m). Daca forta vantului creste cu un grad Beufort, distanta de zbor a scante ilor, creste cu aproximativ 1,50 m. Sunt situatii cand scanteile in functie de n atura lor, sunt purtate de vant la distante mai mari. Deoarece vantul pe anumite directii bate cu viteze mari sau mai mici, in raport cu situatia locala, este n ecesar ca aceasta caracteristitca sa fie luata in consideratie la stabilirea dis

tantei de zbor a scanteilor. Pe timpul incendiilor de cos, din cauza arderii funinginii si a curentil or care se formeaza, se produc jerbe de scantei, care ies in exterior si pe vant sunt purtate la distante mari. O astfel de situatie se intalneste, in special i n mediul satesc unde scanteile pot sa aprinda depozite de furaje, constructii ac operite cu stuf sau paie. Scanteile mai mari ca si bucatile de materiale combust ibile (lemn, sita, stuf etc.) in stare incandescenta sunt purtate de vant, uneor i la distante de peste 100 m. Vantul influenteaza si asupra curentilor de aer formati in interiorul un ei incaperi in care a izbucnit un incendiu, in sensul ca le mareste viteza de mi scare, in special cand temperatura in zona de ardere este mare. Datorita intensi tatii arderii si a efectului mecanic al curentilor de gaze asupra materialelor a prinse, fumul antreneaza in particule de substante aprinse, care sunt transporta te de curentii de aer si gazele la anumite distante, creand posibilitatea aparit iei unor noi focare de incendiu. Iesirea fumului prin deschiderile aflate la par tea dinspre care bate vantul este impiedicata de aceasta. Fumul poate fi impins catre afara numai daca densitatea lui este mare, cantitatea maixma iesind prin p arte spre care bate vantul. Propagarea intensa a incendiului sub actiunea vantul ui poate fi oprita numai daca se respecta intocmai principiile tactice stabilite in acest sens. Pericolul propagarii incendiilor se mareste mult in cazul formar ii vartejurilor de aer si fum; se creeaza zone invaluite de fum, cu o circulatie intensa a fumului pe langa partea cladirii spre care bate vantul. In cazul scaderii temperaturii aerului se creeaza conditii pentru formar ea de curenti ascendenti de fum destul de puternici, care fac ca schimbul de gaz e sa se intensifice, viteza de ardere si de propagare a incendiilor sa creasca. Precipitatiile, in special cele abundente, reduc intensitatea arderii in caz de incendiu si viteza de propagare a acestuia. 14. Dezvoltarea incendiului Pe timpul unui incendiu se pot distinge 3 faze: dezvoltarea libera; localizarea; lichidarea. Faza de dezvoltare libera a incendiului este deteminata de timpul to din momentul izbucnirii incendiului pana la introducerea primei tevi in actiune si a celorlalte mijloace pentru stingerea acestuia. Durata fazei de dezvoltare libera a incendiului depinde si de timpul de la observarea incendiului si de cel de anuntare si alarmare, de adunarea la alar ma, de intrarea primei tevi in actiune, de aprecierea situatiatiei si desfasurar ea atacului. Faza de localizare a incendiului tloc . Prin localizarea incendiului se intelege eliminarea posibilitatii de propagare a incendiului, a prabusirii const ructiei (slabirea portantei) si crearea premiselor pentru lichidarea lui, luandu -se o serie de masuri de asigurare a conditiilor de indeplinire a misiunii. Ea t rebuie sa se caracterizeze prin oprirea cresterii suprafetei incendiului Si si c oncentrarea fortelor si mijloacelor. Faza de lichidare a incendiului se caracterizeaza prin in care, se reali zeaza atacul ferm si neintrerupt asupra incendiului, in principiu din toate dire ctiile si cu toate fortele si mijloacele folosite la actiunea de stingere. Prin lichidarea incendiului se intelege oprirea arderii pe toate suprafe tele care au fost cuprinse de incendiu si excluderea reaparitiei lui. Durata fazei de lichidare a incendiului depinde de intinderea suprafetei care arde in momentul localizarii, de conditiile meteo, de agentii de stingere, de caracteristicile tehnico-tactice ale echipamentului unitatilor si de volumul lucrarilor care sunt necesare pentru a exclude posibilitatea unei reaprinderi a materialelor sau substantelor combustibile. Formele de dezvoltare a incendiilor sunt: circulara; frontala; ung hiulara. Cei mai importanti parametri pentru calculul fortelor si mijloacelor nec esare lichidarii unui incendiu sunt: conditiile meteo; suprafata incendiului ; perimetrul acestuia si lungimea frontului de propagare; cantitatea de mate

riale si gradul de combustibilitate a acestora; posibilitatile de alimentare cu apa sau cu alte substante de stingere. 15. Observarea incendiului Orice ardere este un fenomen care se produce si se dezvolta avand la baz a un numar insemnat de procese chimice si fizice care se succed in timp. Orice a rdere, in fiecare faza a desfasurarii ei prezinta fenomene insotitoare masurabil e, care se cunosc sub denumirea de „efectele arderii”. In cursul arderii au loc importante reactii de ordin energetic si material. In primul caz se produc o suc cesiune de reactii, iar in cel de al doilea produse de disociere. Un exemplu tipic de transformare a energiei il poate constitui aparitia energiei calorice din cea chimica, inmagazinata in substanta sau materialul care arde, iar ca transformare de materiale (produse), aparitia fumului (particule f ine de carbune in suspensie in aer, rezultate din arderea materialului combustib il) in urma producerii aceleiasi transformari. O parte dintre indicii incendiulu i pot fi sesizati de simturile umane. Astfel, prin miros se sesizeaza gazele de ardere, prin vedere fumul si flacarile, prin auz zgomotul produs de ardere in an umite conditii. Deci aceste efecte insotitoare ale arderii (incendiului), denumi te parametrii incendiului ajuta la observarea din timp a incendiului. Conditia de baza este ca personalul din intreprinderi si institutii, pre cum si orice cetatean al tarii sa fie instruit si sa acorde atentia cuvenita obs ervarii din timp a oricarui inceput de incendiu si sa actioneze ca atare (incepe rea actiunii de stingere si anuntarea la formatiile civile si subunitatile de po mpieri militari). In prezent, in conditiile progresului stiintific si tehnic transformaril e materiei si energiei pe timpul incendiului pot fi sesizate cu mijloacele tehni ce de masurare. Caldura, fumul, flacarile, produsele de ardere, vaporii de apa, radiatiile infrarosii, vizibile, ultraviolete etc. pot fi sesizate de detectoare automate de incendiu. In decursul ultimilor ani, instalatiile automate de detectare si semnali zare a incendiilor au capatat o larga raspandire. La nivelul evolutiei electrote hnicii si electronicii se construiesc instalatii tot mai eficiente si mai sigur e. Progresul obtinut in domeniul instalatiilor de detectare a incendiilor a fost determinat, in mare masura, de cresterea pericolului de incendiu in unele obiec tive industriale. Capitolul II Procedee de intrerupere a procesului de ardere 1. Date de baza Incendiul este o ardere, deci o reactie de oxidare rapida a unei substante in prezenta oxigenului atmosferic, cu dezvoltare de caldura, si in ge neral, insotita de lumina. Totusi se cunosc substante care ard fara prezenta oxigenului din aer, ca de exemplu acetilena comprimata, clorura de azot, precum si alte substante comp use. Astfel de substante, in anumite conditii, pot sa explodeze cu degajare de c aldura si aparitie de flacari. Astfel, arderea poate fi nu numai rezultatul unei asocieri, ci si al une i disocieri. Hidrogenul si o parte din metale pot arde si in alte medii decat ae rul. De exemplu hidrogenul poate arde in atmosfera de clor, cuprul in valori de sulf, magneziul in bioxid de carbon etc. Procesul de ardere este posibil numai in urmatoarele conditii: existen ta substantelor sau materialelor combustibile; prezenta substantelor care intr etin arderea (oxigen, substante care cedeaza oxigen); realizarea temperaturii de aprindere. Arderea substantelor si materialelor combustibile are loc numai in faza gazoasa; deci materialele combustibile solide inainte de a arde se gazifica.

Cel mai important efect fizic produs in urma arderii temperatura, care c reste pe masura ce arderea se intensifica. 2. Procedee de intrerupere a procesului de ardere Prin procedeu de intrerupere a procesului de ardere se intelege un proce s fizic sau chimic aplicat printr-o serie de actiuni succesive, care trebuie sa se finalizeze prin incetarea arderii. Pana in prezent se cunosc 4 procedee de intrerupere a procesului de arde re. 2.1. Racirea zonei de ardere Racirea zonei de ardere se realizeaza prin introducerea unor substante c u o temperatura mai joasa si cu caldura specifica mai mare, astfel incat sa prei a o parte din caldura necesara continuarii procesului de ardere. Drept urmare, v iteza de ardere se micsoreaza, iar cantitatea de caldura degajata se reduce in m od simtitor. Pentru realizarea acestui procedeu se folosesc acele mijloace care prezi nta proprietati importante de absorbtie a caldurii de pe suprafata incendiata sa u incalzita, sau fac posibila amestecarea straturilor calde de lichid cu cele in ca neincalzite. Procedeul de preluare a caldurii depinde de natura si particular itatile arderii. La o ardere eterogena (materialele ce se gasesc in stare de in candescenta), agentul de stingere preia caldura din intreaga zona de ardere, dec i temperatura trebuie sa scada chiar si sub cea de aprindere. In cazul unei arde ri omogene (cu flacara), posibilitatea prelucrarii caldurii depinde de natura si starea substantei combustibile. Daca arde un gaz este aproape imposibil ca agen tul de stingere folosit sa poata prelua caldura in urma arderii substentei combu stibile respective si din zona de ardere. La arderea materialelor solide si a substantelor combustibile stratul de la suprafata se incalzeste pana la o temperatura care depaseste temperatura de aprindere. De exemplu, la materialele combustibile solide temperatura stratului de la suprafata ajunge la 500 – 600 C, iar la lichide 200 – 300 C. Pentru ca la ace ste materiale si substante sa se intrerupa procesul de ardere este necesar ca te mperatura stratului de la suprafata sa ajunga, in urma actionarii cu agentii sti ngatori sub temperatura de aprindere. Practic acest lucru se realizeaza prin pre luarea caldurii degajate si existente in stratul de la suprafata, atat la corpur ile solide, cat si la lichide, cu exceptia lichidelor cu temperatura de inflamab ilitate foarte scazuta. Acest lucru se poate produce numai in urma contactului direct al agentul ui de racire cu stratul de la suprafata al materialului sau substantei combustib ile. Eficienta stingerii incendiilor folosind acest procedeu depinde de supra fata de contact, de diferenta intre temperatura stratului si a agentului de raci re, de caldura lui specifica (capacitatea de a absorbi caldura), precum si de de bitul cu care se refuleaza asupra materialului sau a substantei combustibile apr inse. Agentii de stingere cu cea mai buna actiune de racire sunt: apa; bio xidul de carbon refulat sub forma de zapada carbonica; zapada, atunci cand lip seste apa; lichidele combustibile, in anumite conditii, insasi ele pot juca ro lul unor agenti de racire. 2.2. Izolarea materialelor si subtantelor combustibile de aerul atmosfer ic Principiul acestui procedeu consta in izolarea materialului care arde de aerul a tmosferic, folosind mijloace adecvate sau in oprirea accesului aerului si a gaze lor combustibile in spatiile in care s-au produs incendiile. Metoda de oprire a accesului produselor gazoase combustibile in zona de ardere e

 

 

ste indicat a se folosi la stingerea incendiilor de lichide combustibile, precum si in unele situatii de ardere a substantelor si materialelor solide. Izolarea focarelor printr-un agent de stingere adecvat se realizeaza pri n asezarea acestuia la partea de jos a flacarilor actiunea avand drept urmare mi csorarea cantitatii de formare a gazelor combustibile, sau incetarea degajarii a cestora, deci procesul de ardere se intrerupe. Stratul izolant de pe suprafata u nei substante care arde intrerupe transferul de caldura prin radiatii si raceste stratul de la suprafata. Mijloacele cele mai utilizate pentru racirea stratului de la suprafata s ubstantelor si materialelor care ar sunt spuma, pulberile stingatoare, prelatele de azbest si paturile umezite. La inceputurile de incendiu se pot folosi prelate sau un strat de materi al fiabil incombustibil (nisip, pamant etc.). arderea gazelor, vaporilor si lich idelor care ies prin deschideri mici (conducte, rezervoare) pot fi oprite cu aju torul plasturilor, cepurilor etc. (pasla, prelate, panouri de lemn izolate cu pa sla etc.). In ultima perioada de timp izolarea incendiilor si oprirea accesului aer ului pentru intreruperea procesului de ardere se realizeaza prin umplerea spatii lor incendiate cu spuma cu coeficient mare de infoiere (spuma expandata). Accesul aerului si gazelor combustibile in zone de ardere se poate intre ruperea prin inchiderea golurilor din elementele constructive (ferestre, usi, ca nale de ventilatie etc.). Datorita acestei masuri, fumul se acumuleaza in interiorul unui spatiu i n care nu patrunde aer. In acest caz arderea continua, procentul de oxigen scade simtitor, intensitatea arderii se reduce devenind din ce in ce mai incompleta, crescand continutul de oxid de carbon de diferite produse de ardere. Eficienta acestei metode depinde de gradul de ermetizare a volumulelor i ncaperilor, mentionand ca ea poate fi aplicata la ventilarea spatiilor incendiat e numai in incaperi cu capacitati reduse si in care sa nu existe materii oxidant e, care pto arde si in situatia lipsei de oxigen, cum ar fi de exemplu bumbacul aflat in depozite sau in magaziile navelor. In anumite conditii, la deschiderea incaperilor ermetizate se poate prod uce inflamarea produselor de ardere, urmata de propagarea intensa a incendiului. Din cele relatate pana acum, acest procedeu nu prea este eficace, el putand fi practicat in cazuri deosebite sau ca un procedeu auxiliar. 2.3. Reducerea continutului minim de oxigen In substantele gazoase, in amestecul de vapori-aer sau in aerul care par ticipa la ardere se introduc substante care nu intretin arderea. Drept consecint a viteza reacitiei se micsoreaza si procesul de ardere se intrerupe, ca urmare f ireasca a incetarii degajarii de caldura. Diluarea continutului de aer se poate realiza cu eficacitate numai in in caperi relativ inchise (magazii de nave, camere de uscare etc.) si la arderea un or lichide combustibile pe o suprafata redusa in cazul accesului liber al aerulu i. Procesul de ardere inceteaza ca urmare a micsorarii continutului de oxig en in aer, in zona de ardere. La un continut in jur de 15% oxigen in aer arderea inceteaza. Diluarea produselor gazoase de ardere existente in zona de ardere, duce la micsorarea vitezei de reactie, la marimea volumului zonei de oxidare, scadere a intensitatii de ardere a substantelor combustibile pe umitatea de suprafata a incendiului si scaderea temperaturii de ardere. Reducerea vitezei de ardere este influentata apreciabil de caldura speci fica si de conductibilitatea termica a mijloacelor de diluare. Cu cat este mai m are caldura lor specifica si mai redusa conductibilitatea termica, cu atat este mai redusa concentratia necesara pentru stingere. Prin concentratia de stingere se intelege continutul de procente la volu m de substanta stingatoare introdusa in spatiul cu aer, necesar pentru intrerupe rea procesului de ardere.

;

Mijloacele de diluare cele mai intrebunintate sunt: aburul; azotul; apa pulverizata fin. ardere

bioxidul de carbon

2.4. Introducerea de inhibitori in spatiile in care se produc reactii de Acest procedeu se bazeaza pe capacitatea unor substante deosebit de acti ve, denumite inhibitori, care introduse intr-un sistem de reactie, au proprietat ea de a incetini sau opri reactia. Dintre mijloacele de stingere prin inhibitie chimica fac parte hidrocarb urile halogenate, care sunt deosebit de active, influentand in mod considerabil mersul reactiei de ardere. In urma arderii se formeaza produse intermediare, unele dintre ele const ituind centri activi ai reactiilor in lant. Primul centru activ format duce la aparitia unui alt centru, care la ran dul sau genereaza pe cel urmator. Astfel se formeaza reactia in lant care poate fi deranjata prin eliminarea centrilor activi, tocmai datorita actiunii hidrocar burilor halogenate. Dupa ultimele ipoteze, prezenta hidrocarburilor halogenate in zona de ar dere nu reclama o scadere apreciabila a concentratiei de oxigen pentru intrerupe rea procesului de ardere. De exemplu, pentru intreruperea procesului de ardere p rin introducerea azotului in spatiul incendiat, este necesar ca aerul sa nu cont ina mai mult de 14% O, iar la folosirea hidrocarburilor halogenate aceasta conce ntratie poate fi de 20,6 %. In timp ce bioxidul de carbon, azotul si aburul folosit la stingerea inc endiilor, dupa incetarea arderii parasesc zona de ardere, in aceeasi forma, impr euna cu produsele arderii, hidrocarburile halogenate ies din zona de ardere dupa incetarea arderii, partial sub forma unor noi produse. Mijloacele de inhibitie chimica au punctul de fierbere coborat, stabilit atea termica scazuta, iar radicalii formati in urma incalzirii trec cu usurinta in stare gazoasa. La stingerea incendiilor se folosesc hidrocarburi halogenate care nu au proprietati toxice prea mari, cum ar fi de exemplu, bromura de etil, bromura de metilen si tetraflorura de dibormetan. 2.5. Folosirea substantelor explozive Pentru stingerea unor categorii de incendii cum sunt cele de paduri, in special de coronament care se dezvolta cu violenta, cele de sonde in eruptie, sa u la rezolvarea unor situatii deosebite, se poate aplica procedeul utilizarii su bstantelor explozive. In urma utilizarii acestui procedeu care se formeaza o und a de soc care exercita un puternic efect mecanic in zona de ardere asupra materi alelor si substantelor combustibile. Prin distrugerea sau imprastierea elementel or existente in zona de ardere se poate intrerupe procesul de ardere. 2.6. Reducerea temperaturii substantelor aprinse prin amestecarea maselo r de lichid aprinse Din momentul in care combustibilul lichid se aprinde, temperatura pe sup rafata lui creste si dupa un anumit timp devine egala cu punctul de fierbere. As tfel, la inceputul arderii in apropierea suprafetei libere a combustibilului se formeaza un strat incalzit, de grosime mica, nedepasind cativa centimetri. In st raturile de adancime lichidul combustibil ramane rece. Procedeul de stingere pri n amestecare poate fi realizat in primele momente ale arderii. Procesul de sting ere a incendiilor de lichide combustibile prin procedeul amintit se caracterizea za printr-o stransa legatura intre factorii termici si hidrodinamici. Transmiter ea si echivalarea temperaturii in straturile de lichid se produce datorita amest ecarii straturilor de combustibil provocate fie prin circulatia aceluiasi lichid , fie cu ajutorul aerului sau a gazelor inerte introduse pe la fundul rezervoare lor. La introducerea aerului sub stratul de lichid in acesta apar curenti a caro

r intensitate este determinata de dimensiunile geometrice ale sistemului, de deb itul de aer sau de gaz inert, precum si de proprietatile fizice ale lichidului. Caracterul miscarii depinde de inaltimea stratului de lichid si de diametrul rez ervorului. Daca inaltimea stratului este mica, in raport cu diametrul rezervorul ui, miscarea are loc in limitele unei singure zone turbulente. Lichidul se ridic a in partea centrala si coboara in apropierea peretilor rezervorului. Datorita miscarii, straturile reci se amesteca cu stratul superior incal zit, a carei temperatura scade foarte mult. Odata cu scaderea temperaturii lichi dului se reduce si viteza de evaporare si deci intensitatea de ardere. In moment ul in care, datorita amestecarii, in fiecare punct al suprafetei libere temperat ura devine mai mica decat temperatura de aprindere, procesul de ardere se oprest e complet, iar incendiul se stinge. Acest procedeu de stingere necesita instalatie speciala si o pregatire a manuntita. 2.7. Indepartarea substantelor combustibile din zona de ardere Acest procedeu se foloseste, de obicei, la incendii de acoperisuri si pl ansee combustibile, la grupurile de cladiri combustibile, la depozite de materia l lemnos, la incendii de paduri etc. Prin indepartarea substantelor combustibile care vin in contact cu zonele de ardere, propagarea incendiului poate fi oprita . In unele situatii, pentru intreruperea procesului de ardere se pot folos i mai multe din procedeele descrise anterior; la o combinare a acetora insa unul dintre ele este principal si hotarator in actiunea de interventie pentru stinge rea incendiilor. Fiecare din procedeele enumerate poate sa fie folosit la intreruperea, i n general, a procesului de ardere a substantelor si materialelor combustibile, i ndiferent de starea de agregare in care se afla: solida, lichida sau gazoasa. Al egerea unuia sau altuia dintre procedee depinde de natura, situatia si proportii le incendiului, de proprietatile substantelor care ard, de calitatea agentilor d e stingere, de mijloacele si persoanlul care participa la stingere, de gradul de instruire al acestuia, de conditiile meteorologice, precum si de alte cauze. De exemplu, pentru stingerea incendiilor izbucnite in aer liber, cum ar fi cele de depozite de materiale combustibile se utilizeaza procedeul de racire a zonei de ardere, la stingerea incendiilor de lichide combustibile in rezervoar e procedeul de izolare a acestora de aerul atmosferic. Procedeele de reducere a concentratiei de oxigen ori de inhibitie chimica se folosesc, de obicei, la stin gerea incendiilor de proportii reduse. In practica actiunilor de interventie pentru stingerea incendiilor cel m ai frecvent se folosesc procedeele de racire a zonei de ardere si de izolare a s ubstantelor si materialelor combustibile de aerul atmosferic. Orice procedeu prezinta unele particularitati in mecanismul de intrerupe re a procesului de ardere. Fiecare procedeu de intrerupere a procesului de ardere se poate realiza prin mijloace diferite. De exemplu, pentru procedeul de intrerupere a procesului de ardere prin racirea substantelor si materialelor care ard se folosesc mijloa ce care au prioritati evidente de absorbtie a caldurii de pe suprafetele incalzi te sau de a amaesteca straturile incalzite de lichid si reaprins cu cele inca ne incalzite. Pentru izolarea substantelor si materialelor combustibile de aerul atmos feric se practica acoperirea cu un strat izolant a suprafetei incendiate cu scop ul de a opri iesirea produselor gazoase combustibile in zona de ardere. Capitolul III Substante de stingere 1. Substante de stingere prin racire

1.1. Apa In lupta cu focul, omul a cautat din totdeaunea sa-si perfectioneze arme le, astfel incat sa obtina victoria intr-un timp cat mai scurt si cu o siguranta cat mai ridicata. Aceasta cautare continua a dus la obtinerea si utilizarea unor noi tipur i de mijloace de stingere, din ce in ce mai adaptate conditiile concrete existen te la locul incendiilor. In prezent se dispune de o larga gama de agenti de stingere incepand cu apa, ale carei calitati o fac sa detina inca locul principal, apoi spuma, pulber ile stingatoare, gazele inerte si hidrocarburile halogenate. In laboratoare si centre de cercetari, actiunea de imbunatatire a subste ntelor de stingere existente si crearea altora noi, cu proprietati superioare, s e desfasoara fara intrerupere. Apa este cel mai vechi agent de stingere. Se gaseste in cantitati consid erabile, este ieftina si relativ usor de procurat, are mare putere de racire si este nevatamatoare. Actiunea de racire se datoreste faptului ca are o mare capac itate de absorbtie a cladurii raportata la caldura specifica si caldura latenta de vaporizare. Aceste calitati o fac sa fie deosebit de utila la stingerea incen diilor la materiale solide, in prezenta unor elemente metalice incalzite, substa nte solide fierbinti care pot provoca reaprinderea unor lichide combustibile dej a stinse sau chiar la stingerea unor dintr ele. De asemenea, apa mai poate fi folosita la crearea unei atmosfere inerte , atunci cand poate fi pulverizata de 1700 ori volumul ei in stare lichida, depl asand aerul si vaporii inflamabili dintr-un spatiu inchis sau zona invecinata un ei suprafete de lichid care arde. Chiar si acolo unde apa nu poate stinge singur a complet un incendiu se foloseste adesea impreuna cu alte substante stingatoare , cum ar fi, de exemplu, pulberile stingatoare sau lichide vaporizatoare, pentru realizarea unei stingeri complete si intr-un timp scurt. In aceasta situatie ap a pulverizata reduce arderea cu flacara si raceste mediul ambiant, in timp ce ce alalta substanta stingatoare continua sa realizeze stingerea completa. Caldura specifica a apei la presiunea atmosferica normala si la 20 C est e egala cu 1 kcal/kg. La 100 C si 1 at apa trece in stare de vapori; 1 l apa la 10 C are nevoie pentru a se evapora complet de 629 kcal, formandu-se aproximativ 1600 – 1700 l abur. Pentru marimea caldurii specifice, in apa se dizolva clorura de calciu, soda caustica, sulfat de amoniu etc. Concentratia de sare om solutie se aduce pa na la 25 – 35% din masa. La evaporarea apei din solutie, pe suprafata incendiata ce formeaza o pe licula necombustibila si se pot degaja gaze inerte. Asemenea solutii se folosesc , de exemplu, la stingerea incendiilor de padure. Conductivitatea termica a apei este redusa si odata cu cresterea tempera turii, ea se mareste foarte putin. La 100 C coeficientul de conductivitate termi ca a apei λ = 0,587 kca / m ∙ h ∙ C. De aceea stratul de apa pe suprafata unei substante incendiate formeaza o izolatie termica sigura. Densitatea apei la 4 C este egala cu 1 g/cm3, la 100 C 0,958 g/cm3. Din cauza acestei densitati, relativ mari, apa este inclusa uneori de la folosirea ei pentru stingerea produselor petroliere albe, care au o densitate m ai mica si sunt insolubile in apa. Efectul de stingere a incendiilor cu apa se realizeaza prin: racirea m aterialului care arde; izolarea suprafetei incendiate de oxigenul din aer; a ctiunea mecanica, in special cand apa se foloseste sub forma de jet compact. Efectul principal al apei la stingerea incendiului il constituie racirea materialului care arde. Apa care vine in contact cu materialul aprins absoarbe caldura, se transforma in vapori si prin saturarea spatiului inconjurator, limit eaza accesul aerului spre focarul incendiului. Pentru a cobora temperatura materialelor aprinse este necesar ca apa sa absoarba caldura, care contribuie la dezvoltarea incendiului si anume cu o vitez a mai mare decat viteza cu care materialul combustibil abosoarbe caldura necesar a dezvoltarii incendiului.

 

 

 

 

   

¡

 

1.2. Folosirea apei la stingerea incendiilor Apa se intrebuinteaza pentru stingerea incendiului sub sub forma de: et compact; jet pulverizat (ploaie); abur. 1.2.1. Folosirea jetului compact Capacitatea de patrundere a jetului de apa in focarul incendiului depind e de dimensiunile picaturilor, de presiunea dinamica a jetului, de presiunea fla carilor, a curentilor de aer si a produselor de ardere, de viteza de miscare a p icaturilor, precum si de gradul de evaporare a apei in zona flacarilor. Prin folosirea apei sub forma de jet compact se poate conta pe cresterea eficacitatii si a capacitatii de soc a apei, deoarece in aceast caz cantitatea refulata este de mult ori considerabila si datorita presiunii mari, efectul de d islocare este puternic. De exemplu, prin aruncarea unui litru de apa sub forma de jet compact al focului se produc picaturi mari care au in total o suprafata de 1 m²; la formar ea unor picaturi cu diametrul de 1 mm, suprafata lor se mareste la 6 m², iar la un diametru al picaturilor de 0,1 mm, suprafata totala a picaturilor obtinute di ntr-un litru de apa ajunge la 600 m². 1.2.2. Folosirea jetului pulverizat Jetul de apa dispersata este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul mediu de 1 mm. Cerinta este ca la o presiune de 5 N/cm² jetul sa atinga distanta de 8 – 9 m. Efectul principal de actiune a apei sub forma de jet pulverizat este racirea , aceasta pentru faptul ca pe timpul folosirii ei creste suprafata de contact cu flacarile si cu produsele de ardere. Dimensiunile picaturilor de apa au o mare importanta practica, deoarece pe timpu l stingerii incendiilor este nevoie ca o cat mai mare cantitate de apa sa ajunga la focar si sa ramana acolo pana la evaporarea completa. Particulele de apa aju nge in zona focarului trebuie sa aiba o viteza suficienta, capabila sa asigure s trabaterea stratului de fum, de gaze calde, de flacari, pentru a se evapora cat mai aproape de obiectul care arde. Efectul de stingere este cu atat mai puternic , cu cat se evapora mai multa apa. Efectul maxim de stingere cu apa sub forma dispersata si pulverizata, se obtine in incaperi inchise. Pulverizarea apei pana la ceata se poate realiza pe 3 cai: cu ajutorul aerului comprimat; prin folosirea inaltei presiuni de la 50 la 120 at; prin folosirea unei presiuni reduse, de la 2 la 10 at. Pulverizarea apei cu aer comprimat este posibila, insa necesita compreso are speciale, prezentant si un oarecare risc, deoarece aerul comprimat inteteste si mai mult arderea. Prin folosirea unor presiuni se intampla dificultati in manipularea tevi lor manuale de pulverizare. In afara de aceasta, pentru pulverizare sunt necesar e tevi cu ajutaje speciale, furtunuri de mare rezistenta si pompe speciale. In s chimb, efectul de stingere nu este cu nimic superior celui obtinut cu ceata de joasa presiune. La iesirea din ajutaje speciale sau duze, jetul de apa se transforma int r-un flux de picaturi, care transmit energia cinetica aerului din jur, pe care-l antreneaza si se deplaseaza odata cu el. Fluxul de aer format de jet, prezinta o importanta deosebita pentru dete rminarea vitezei de miscare a picaturilor de apa. Masuratorile efectuate asupra jeturilor de apa pulverizata de sus in jos , produse de o serie de ajutaje sau duze, compuse din picaturi cu diametrul medi u de pana la 1 mm, au aratat ca presiunea lor transforma integral in energie cin etica, la o distanta de 1,80 m de la duza. Presiunea jeturilor cu picaturi mari, avand diametrul de 1,5 – 3,5 mm se transforma insa in energie cinetica numai in proportie de 50%. Experimentarile privind stingerea incendiilor cu apa pulverizata au demo j

strat ca stingerea se produce pe seama racirii materialului combustibil si a fla carii. Daca se folosesc jeturi indreptate in jos, in sensul contrar flacarilor, atunci pentru ca intreaga apa sa poata ajunge la materialul aprins, presiunea e i nu trebuie sa fie mai mica decat presiunea flacarii ascendente. Jeturile de apa pulverizata nu sunt intotdeauna eficiente pentru stinger ea incendiului, mai ales cand aceasta nu poate fi stins prin racirea materialulu i combustibil. Totusi, uneori, stingerea se poate realiza cu jeturi refulate din tevi (dimensiunea medie a unei picaturi de 0,2 – 0,4 mm), in special daca nu se produce trecerea la o ardere stabila. Daca in anumite situatii, jeturile nu sunt capabile sa stinga incendiul, totusi se poate reduce dimensiunea flacarilor. Presiunea la duza are o mare influenta asupra eficientei stingerii. Mari mea presiunii exercita o influenta mai mica asupra reducerii dimensiunilor picat urilor in jet, atunci cand se depaseste 7 daN/cm². Pe cale experimentala s-a constat ca pentru stingerea incendiilor in inc aperi, este nevoie de ≈ 5 l/m² suprafata a pardoselii si de 2,5 pana la 7,3 l/m² pentru incendiile de motorina in rezervoare. Practic, insa, pentru stingerea in cendiului in incaperi s-au folosit 450 – 500 l/m². 1.3. Apa imbunatatita chimic Studiind fenomenele intime ce au loc in contactul apei cu diferite mater iale combustibile, s-a ajuns la concluzia ca desi prezinta numeroase calitati to tusi apa umezeste nesatisfacator marea majoritate a substantelor combustibile so lide, patrunzand cu greu in structura acestora ca si ca urmare o cantitate aprec iabila din ea se scurge rapid pe suprafata lor, fapt care reduce simtitor efectu l de izolare si determina in acelasi timp cresterea inutila a consumului de apa. Pentru a spori puterea de patrundere a apei in masa materialelor, cu care vine in contact, s-a actionat asupra tensiunii superficiale a acesteia. Se cunoaste c a fiecare lichid este caracterizat printr-o tensiune superficiala, care reprezin ta rezistenta pe care o opune lichidul la marimea suprafetei sale, acesta avand capacitatea de a patrunde printre particulele materialelor. Practic exista posib ilitatea de a reduce simtitor tensiunea superficiala a apei prin tratarea sa cu diversi detergenti. De exemplu prin folosirea detergentului alchil-aril-sulfonat de sodiu solutie – 33%, denumit uzual in unitatile de pompieri Dero 73, in proc ent de 0,2 – 0,3% s-a obtinut scaderea tensiunii superficiale a apei de la 72,8 la 39,8 dyn/cm, reducandu-se timpul de patrundere pana la 3 ori si imbunatatind astfel in mod sensibil capacitatea de racire si de izolare a apei utilizate in s tingerea incendiilor,obtinandu-se ceea ce curent se numeste apa imbunatatita chi mic. Totodata, prin scaderea tensiunii superficiale se asigura pulverizarea f ina a apei refulate asupra focarului, fapt ce mareste absorbtia caldurii produse de ardere si respectiv capacitatea de racire a materialului aprins, asupra caru ia s-a refulat apa. Ca urmare, utilizarea apei imbunatatite chimic duce la scaderea cu 35 – 50% a cantitatilor de apa folosite pe timpul stingerii incendiilor, fapt deosebi t de important in conditiile lipsei de apa si mai ales pentru protejarea obiecte lor asupra carora actioneaza in caz de incendiu. La incendiile la care s-a utilizat apa imbunatatita chimic s-a constat o crestere a eficientei de stingere si prin aceea ca in zonele udata nu au avut l oc tendinta de reaprindere. Desigur, detergentii folositi pentru obtinerea apei imbunatatita chimic isi vor spori calitatea si vor fi folositi cu mai multa incredere. Apa imbunatatita chimic este recomandabil a se folosi la stingerea incen diilor de materiale bogate in celuloza, cum sunt lemnul, textilele, bumbacul, ha rtia etc. Pentru a putea fi utilizata la stingerea incendiilor sunt necesare mij loace tehnice care sa realizeze amestecul de apa cu detergent, in proportia stab ilita (3/1000). Apa, indiferent sub ce forma, nu poate fi intrebuintata la toate categor

iile de substante si materiale combustibile la care, in caz de incendiu, nu este indicat sa se foloseasca apa si nici alte substante stingatoare pe baza de apa. Tabelul 11 Principalele substante si materiale combustibile la care nu se foloseste apa in caz de incendiu Denumirea substantelor si materialelor combustibile Pericolul in urma reacti ei cu apa 1 2 Azotat de plumb Instabila, explozie la cresterea umiditatii pana la 30% Aluminiu (pulbere) Se degaja hidrogen Hidrurile metaleloc alcaline si alcalino-pamantoase Reactioneaza cu apa dega jandu-se hidrogen Hidrosulfit de sodiu Se autoapinde in contact cu apa Fulminat de mercur Explodeaza la contactul cu jetul de apa Potasiu metalic Reactioneaza cu apa degajandu-se hidrogen Hidruda de potasiu Reactioneaza cu apa degajandu-se hidrogen Calciu metalic Idem Peroxid de calciu Se descompune in apa degajandu-se oxigen Fosfura de calciu Reactioneaza cu apa degajandu-se hidrura de fosfor Carbura de aluminiu Se descompune in contact cu apa cu degajarea acetilenei Carbura de bariu Idem Carbura de calciu Idem Carburile metalelor alcaline Explodeaza in contact apa Magneziu si aliajele lui Se degaja hidrogen Hidrura de sodiu Reactioneaza cu apa cu degajarea hidrogenului Sodiu metalic Idem Peroxid de sodiu La reactie cu apa este posibil sa se produca explozie si intensificarea arderii Fosfura de sodiu La reactie cu apa se degaja hidrura de fosfor care se au toinflameaza in aer Var nestins La reactie cu apa se degaja o cantitate mare de caldura, tempera tura atinge 400 C si mai mult Nitroglicerina Explodeaza la lovirea cu jetul de apa Petrolatum Jetul de apa poate sa duca la aruncarea in exterior si la intens ificarea arderii Rubidiu metalic Reactioneaza cu apa cu degajarea hidrogenului Salpetru Refularea jetului de apa in salpetrul topit provoaca aruncarea p uternica sub forma de explozie si intensificarea arderii Termit Se degaja hidrogen Silani Reactioneaza cu apa cu degajarea hidrurii de siliciu, care se autoinflam eaza in aer Titanul si aliajele lui Se degaja hidrogen Tetraclorura de titan Reactioneaza cu apa cu degajarea unei cantitati mari de caldura Trisililamina Se descompune in contact cu apa cu degajarea hidrogenului Trietilaluminiu Reactioneaza cu apa cu explozie Acid clorsulfonic Idem Cesiu metalic Reactioneaza cu apa cu degajarea hidrogenului Praf de zinc Descompune apa cu degajarea de hidrogen Electron Idem 2. Substante de stingere prin izolare 2.1. Spuma chimica Este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse, fiecare bula fii nd invelita intr-o membrana lichida umpluta cu bioxid de carbon, care se formeaz

 

a pe cale chimica in urma reactiei dintre substantele care genereaza spuma (subs tanta acida si substenta bazica). Substanta acida este formata de obicei din sulfatul de aluminiu sau acid ul sulfuric de o anumita concentratie, iar cea bazica din bicarbonat de sodiu sa u potasiu. Reactiile dintre substantele respective au loc conform ecuatiei: Al2(SO4)3 + 6NaHCO3 = 6CO2 + 2 Al(OH)3 + 3Na2SO4 H2SO4 + 2NaHCO3 = Na2SO4 + 2CO2 + 2H2O Prin reactia bicarbonatului de sodiu cu sulfatul de alumniu ia nastere h idroxidul de aluminiu gelatins, care reprezinta masa in care sunt inglobate bule le de bioxid de carbon rezultat din aceasta reactie. Ca stabilizatori, care se adauga solutiilor din care se obtine spuma chi mica, se foloseste, de obicei, una din urmatoarele substante: glucoza; sapon ina; extractul de lemn dulce; spumanti pe baza de albumine etc. Pentru obtinerea spumei chimice in instalatiile fixe de stingere a incen diilor cu spuma si la masinile speciale de incendiu, se foloseste un praf chimic (la noi in tara denumit praf unic), apa si generatoare special construite. Praful chimic se obtine dupa o anumita reteta, constituind un ameste for mat din sulfat de aluminiu, bicarbonat de sodiu si stabilizatori. In tara noastra praful unic se produce si se livreaza: pentru instalatii mobile de stins incendiu si instalatii fixe si semifixe. Pentru stingatoare, substantele chimice din care se obtine spuma, sunt c unoscute sub numele de incarcaturi: A (acid); B (baza). Acestea, inainte de a se introduce in stingatoare se dizolva in apa, con form instructiunilor care insotesc produsul. In urma reactiei dintre cele doua solutii introduse separat in stingator , se produce spuma chimica cu un anumit coeficient de infoiere. Coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre volumul spumei forma te si volumul solutiilor produselor A si B. Astfel: Coeficientul de infoiere = __V . Va + Vb Spuma chimica este buna conducatoare de electricitate. O spuma eficace trebuie sa aiba urmatoarele calitati: fluiditate; co eficient de infoiere; densitate; persistenta; aderenta; timp de stingere minim etc. Ea trebuie sa curga bine, pentru a acoperi suprafata lichidului ince ndiat, greutatea specifica este de 0,10 – 0,15 kgf ∙ cm². Eficienta spumei mai depinde si de o serie de factori cum sunt: caract eristicile instalatiilor existente pe masinile speciale de incendiu; presiunea apei; proportia de spumant si apa; temperatura mediului ambiat. Spuma chimica are o conductibilitate termica redusa si din aceasta cauza impiedica reaprinderea substantelor si materialelor combustibile, precum si rei ncalzirea lichidelor combustibile, sub influenta corpurilor solide incandescente din apropiere. Acesta este de fapt efectul de izolare pe care-l are spuma chimi ca. Spuma chimica exercita asupra incendiului si efecte de racire si inabusi re. Efectul de racire se bazeaza pe preluarea unei anumite cantitati de cald ura din focar, necesara evaporarii apei ca si separarea lichidului de spuma, in general de apa, care se evapora prin absorbtia de caldura. Spuma chimica realize aza efectul de racire cand temperatura focarului este mai mica de 1000 C. Efectul de inabusire se obtine prin actiunea vaporilor de apa rezultati din contactul acesteia cu combustibilul care arde, efect care se produce mai ale s cand temperatura focarului este mai redusa de 1000 C. Spuma chimica se utilizeaza la stingerea incendiilor de produse petrolie re si de materiale combustibile solide, care nu reactioneaza cu solutiile aprins e ale sarurilor.

 

 

2.1.1. Spuma mecanica grea Acest gen de spuma se obtine prin amestecarea unei substante generatoare de spuma cu aerul si apa, folosind in acest scop dispozitive speciale. Ca spumant se foloseste spumogenul lichid sau spumogenul praf. Unul din cel mai bun spumogen se obtine din proteine (faina de coarne si copite), in urma unui proces de degradare cu acizi minerali neutralizare si sta bilizare cu substante chimice. Se mai obtine si din pene de pasari. Spumantul di n proteine este o substanta vascoasa, de culoare rosie bruna si cu miros caracte ristic. Pastrarea si manipularea spumogenului trebuie sa se faca conform instruc tiunilor deoarece in caz contrar se altereaza. Se reaminteste, printre altele, obligatia de a executa transvazarea peri odica pentru inlaturarea depunerilor pietrificate, precum si atentia care trebui e acordata perioadei de timp cu temperaturi scazute. Depozitarea sau pastrarea s pumogenului lichid la o temperatura mai mica de 5 C este interzisa, deoarece se degradeaza. In unele tari spuma mecanica se obtine si din fluorproteine. Lipsa de proteine, in unele situatii, a determinat realizarea unui spuma nt sintetic, in unele tari. Spuma mecanica actioneaza asupra focarului prin efecte de izolare, racir e datorita apei pe care o contine, si inabusire in urma formarii vaporilor de ap a. Utilizarea simultana in acelasi loc a spumei si apei nu este permisa deo arece spuma se distruge foarte repede. 2.1.2. Spuma cu coeficient mediu si mare de infoiere (spuma usoara) Ideea utilizarii spumei mecanice cu coeficient mediu de infoiere (20 – 2 00) si mai mare (200 – 1000) la stingerea incendiilor a fost materializata la in ceput in minele de carbuni. Primul dispozitiv de producere a acestui gen de spuma a fost simplu. Pri ncipiul de functionare a fost mentinut si ulterior la construirea generatoarelor de spuma, care in ultima perioada s-au diversificat foarte mult. Pentru producerea spumei usoare se foloseste un spumant special. Practic si economic ar fi sa se foloseasca acelasi spumant pentru toate categoriile de spuma. Spuma usoara exercita asupra focarului incendiului o actionare complexa d e inabusire, izolare si racire. Efectul de inabusire se datoreste evaporarii bru ste a apei din spuma in apropierea focarului. Vaporii de apa care au un volum in jur de 1600 ori mai mare decat volumulu apei din care au provenit ocupa spatiul inconjurator, formand cu aerul existent un amestec in care continutul de oxigen scade sub 7,5 %, adica sub concentratia necesara intretinerii arderii. Efectul de izolare fara de radiatia termica are o importanta considerabi la pentru protectia constructiilor. Efectul de inabusire al spumei usoare poate fi marit prin adaosul unei m ici cantitati de CO2 in curentul de aer al generatorului de spuma. O astfel de s puma stinge incendiile de alcool, acetona etc. Spuma usoara exercita un efect de racire prin preluarea unei cantitati de caldura necesara pentru evaporarea apei . Cu cat mai multe bule se descompun in apropierea focarului, cu atat efectul de racire si implicit cel de stingere este mai accentuat. Apa din spuma, din cauza caldurii, se transforma in aburi, reducand concentratia de oxigen prin diluarea aerului. Gradul de marire a efectelor spumei asupra incendiului este dependent de coeficientul de infoiere si de durata spumei. In aer liber de exemplu, la incendiile de suprafata, spuma medie s-a dov edit foarte rezistenta. Cu toata greutatea specifica redusa, nu se produce ridic area acesteia, adica sa fie luata de curenti, atunci cand vine in contact cu foc arul de incendiu. Acest mod de comportare este determinat de vascozitatea ei mare, care cr este in raport cu temperatura. O cerinta importanta care trebuie satisfacuta in sistemele cu preamestec

 

este cea a folosirii apei curate. Impuritatile de apa distrug biologic spumantu l, intr-un procent care poate sa ajunga la 100%. Eficienta de stingere a spumei usoare, ca dealtfel a oricarei spume, se aprecieaza pe baza timpul de stingere si a cantitatii de solutie spumanta consum ata pe unitatea de suprafata in unitatea de timp (Isolutie /m² ∙ s). Timpul de stingere scade odata cu marimea debitului de spuma, la inceput mai rapid, apoi mai lent. Eficacitatea oricarei spume la stingerea incendiilor este dependenta in afara de calitatile fizico-chimice ale spumantului, de coeficientul de infoiere, de structura spumei si de unii factori caracteristici incendiului, cum ar fi, d e exemplu, natura substantei care arde, temperatura exterioara, vant etc. Una din conditiile de baza pentru folosirea cu succes a spumei usoare o constituie folosirea ei la o amanuntita temperatura a mediului ambiant, avand in vedere faptul ca principalul component al spumei este aerul. In cazul temperatu rilor cuprinse intre 0 si 100 C, amestecul spumant nu sufera modificari esential e. Sub temperatura de 100 C exista anumite limitari. Spumantul are temperatura d e inghet de ≈ - 15 C. Prin formarea solutiei de 2% spumant cu apa, punctul de in ghet se modifica la – 2 C. Spuma cu coeficient mare de infoiere se distruge in contact cu flacarile , cu suprafetele uscate sau din cauza temperaturilor ridicate. Desi se distruge la inceput, spuma este completata datorita debitului mare al generatorului. Pent ru reusita actiunii de interventie este necesar sa se tina seama de pierderile p rovocate prin distrugere, luandu-se in calcul un coeficient de siguranta de 1,2 – 1,4. Inlaturarea spumei dupa folosirea ei la incendiu se poate realiza cu aju torul unui jet de apa pulverizata sau prin jeturi de pulbere, refulate dintr-un stingator, distrugerea bulelor facandu-se in acest caz printr-o actiune mecanica . Se mai pot folosi in acelasi scop si substante chimice dizolvate in apa intr-o anumita concentratie, refulate asupra spumei. Spuma usoara se poate folosi cu rezultate bune la stingerea incendiilor in industria chimica, aceasta pentru ca intr-un spatiu redus poate fi refulat un volum foarte mare de spuma, in magaziile navelor, in subsoluri, in canale de ca bluri etc. Prin folosirea spumei usoare se creeaza posibilitatea aprinderii de foca r deoarece volumul mare de spuma impiedica aerul fierbinte sa ajunga la personal ul de interventie. Spuma usoara se obtine in generatoare de spuma care functioneaza pe prin cipiul ejectiei si prin folosirea unui ventilator. Spuma cu coeficient mediu de infoiere se poate obtine si prin utilizarea unor tevi generatoare speciale. Spuma usoara s-a afirmat ca o substanta de stingere cu multiple calitati , dar si anumite limite de utilizare. Folosirea spumei usoare prezinta urmatoarele avantaje: utilizarea unei cantitati minime de apa (1 – 2 l) pentru ≈ 1000 l spuma; stingerea rapida a i ncendiului si impiedicarea reaprinderii; lipsa actiunii corozive (spre deosebi re de spuma chimica); patrunderea ei in locuri greu accesibile (pivnite, corid oare, canale etc.); lipsa unor efecte nocive asupra organismului uman. Dezavantajele spumei usoare sunt urmatoarele: greutatea redusa si deci instabilitate atunci cand bate vantul; pret de cost relativ ridicat; dificu ltati la indepartarea ei, dupa stingerea incendiilor (unele tipuri de spuma infu nda canalizarile); distanta de actiune a generatoarelor relativ limitata. Acest ultim dezavantaj poate fi compensat prin utilizarea unor tuburi ma ri si lungi pentru dirijarea spumei la locul dorit. Hotararea de a se folosi sau nu spuma usoara la stingerea incendiilor ra mane la latitudinea comandantului actiunii de interventie, care trebuie sa tina seama intotdeauna de conditiile concrete existente, in asa fel incat interventia cu spuma sa apara rationala din punct de vedere tehnico-economica-operativ.

 

 

 

 

2.1.3. Apa usoara Apa usoara este o substanta sintgatoare de data mai recenta, care se ref uleaza asupra unui lichid nemiscabil cu apa, ea formeaza o pelicula care impiedi ca, chiar si in cazul in care este foarte fina, evaporarea lichidului combustibi l. Datorita acestei situatii se reduce concentratia de vapori deasupra lich idului care arde, procesul de ardere se intrerupe si reaprinderea nu mai este po sibila. Din punct de vedere chimic, pelicula este formata din acizi perfluorurat i si sulfonici. Fiecare molecula se compune dintr-un lant lung, care la un capat este floururat, iar la celalalt are o grupare solubila in apa. Aceste molecule se orienteaza una langa alta, ca un sir de zabrele, in cazul in care solutia apo asa ia contact cu un lichid insolubil (ulei, benzina). Datorita orientarii in acest mod a partilor fluorurate, in statul limitr of se formeaza o pelicula plutitoare, care reduce apreciabil evaporarea lichidul ui aflat dedesubt. Pelicula de protectie nu se realizeaza prin simpla refulare a solutiei d e substanta tensioactiva in apa, ci trebuie realizat mai intai un strat de spuma . In peretii subtiri ai bulelor de spuma are loc, probabil orientarea moleculelo r filiforme. Substantele tensioactive pe baza de fluor din care se obtine apa usoara s-au dovedit a fi foarte eficiente la stingerea incendiilor atunci cand sunt ame stecate cu substante proteinice. Se obtine o spuma fluida si rezistenta la foc, indicata a se folosi in instalatii fixe de stingere la rezervoare, recomandanduse, dupa unii specialisti din strainatate, sa se introduca de jos in sus, adica sub suprafata incendiata. Pe plan modial ai aparut diferite feluri de cantitati de substante tensi oactive pentru realizarea apei usoare. Cele mai utilizate sunt din categoria AFF F (Aqueos Film Formin Foam, in traducere – spuma cu formare de pelicula de apa). Apa usoara cu coeficient redus de infoiere se poate folosi la stingerea incendiilor pe aeroporturi, fiind refulata de la distanta. Apa usoara cu coeficient mediu de infoiere are efect mai mare la stinger ea incendiilor de lichide combustibile declansate pe suprafete mari. Ea prezinta o calitate si anume persista foarte mult si asigura o regenerare permanenta a p eliculei pe o durata mare de timp. Unul din marile avantaje ale apei usoare este compatibilitatea cu spuma proteinica si intr-o masura oarecare cu pulberea stingatoare. Acest mare avantaj poate fi folosit pentru realizarea unei stingeri rapide a incendiilor, folosind procedee mixte. In general pelicula de apa usoara poate rezista pe suprafata lichidului timp de 5 – 6 min, dupa care este indicat ca lichidul sa se acopere cu o spuma p roteinica. Efectul de stingere a incendiului cu apa usoara trebuie obtinut in de curs de 4 – 5 min. In acesta perioada de timp, in apropiere nu trebuie sa existe surse de aprindere, in special flacari, deoarece prin distrugerea peliculei, in cediul poate sa reapara. 2.2. Pulberi stingatoare Acestea au devenit substante de stingere de larga utilitate. Rezultatele excelente, chiar si in cazul incendiilor de proportii de gaz e sau lichide combustibile, posibilitatile corespunzatoare de conservare, cat si alte insusiri ale lor, fac ca pulberile stingatoare sa constituie substante de stingere destul de eficace. Componentul de baza al unor pulberi stingatoare este bicarbonatul de sod iu. In afara pulberii pe baza de bicarbonat de sodiu se mai fabrica pulberi pe b aza de bicarbonat de potasiu, sulfat de amoniu, carbonat de sodiu, uree si din d iferiti compusi ai borului. Pe plan modial s-au stabilit 3 grupe de pulberi stingatoare in raport de natura incendiilor, la care pot fi folosite:

1) Pulberi stingatoare B, C, E, eficace la stingerea incendiilor de lich ide si gaze combustibile, la instalatii si aparate electrice. 2) Pulberi stingatoare A, B, C, E folosite la stingerea categoriilor de incendii aratate la punctul 1), in plus sunt eficace si la stingerea incendiilor de materiale combustibile solide, ca lemn, carbuni, paie etc. 3) Pulberi stingatoare A, B, C, D, E, care sunt eficace la toate categor iile de incendii specificate mai inainte, precum si la incendiile de matela usoa re si aliajele acestora. La noi in tara, pana in prezent, din aceste grupe, s-a fabricat o pulber e stingatoare de tipul B, C si E denumita „Pulvogen”, pe baza de bicarbonat de s odiu. Cu cat procentul de bicarbonat de sodiu este mai mare, cu atat capacitatea pulberii ca substanta stigatoare creste, deoarece restul componentilor au rolul de a ameliora mobilitatea pulberii si de a o feri de a o feri de aglomerare la umiditate. Pulberea pe baza de bicarbonat de sodiu, folosita in multe tari, este ma cinata atat de fin, incat 1 cm3 pulbere contine 25 mil. particule cu efect activ la stingere. Sporirea insa a finetei de macinare peste o anumita limita nu mai duce la o intensificare a efectului de stingere. Aceasta se explica prin faptul ca masa particulelor de pulbere este prea redusa. Odata cu refularea unor asemen ea particule in flacari, energia lor cinetica nu mai este suficienta pentru patr underea in focarul de ardere. Daca flacarile sunt mari ele arunca pulberea in su s. Sub actiunea caldurii, bicarbonatul de sodiu se descompe conform relatie i: 2NaHCO3 ↔ Na2CO3 + CO2 + H2O La descompunerea totala a 1 kg pulbere bicarbonat de sodiu se degaja 0,2 6 kg bioxid de carbon si se consuma o cantitate de caldura necesara pentru evapo rarea a 300 cm3 apa. Acestei cantitati ii corespunde un efect de racire de ≈ 95 kcal. Un mare success la stingerea incendiilor se obtine prin folosirea bicarb onatului de potasiu. Daca se compara cele mai bune pulberi produse pe baza de bi carbonat de sodiu, cu pulberea pe baza de bicarbonat de potasiu, se constata ca aceasta din urma este cu 30 – 50% mai eficace la stingerea incendiilor. 2.2.1. Florex Aceasta pulbere stingatoare se fabrica la noi in tara din bicarbonat de potasiu pulsiv, uree tehnica si alte substante chimice, care prezinta caracteris tici de stingere superioare pulvogenului si pulvogenului special. Actiunea de st ingere instantanee a flacarilor degajate pe timpul incendiilor se datoreste aduc tului potasocarbamic obtinut prin reactia chimica solid-solid, in faza „microcri stalina” in prezenta unui catalizator cu continut de fluor, la temperatura de 60 C. Aductului potasocarbamic i se mai adauga o serie de componenti chimici, care au rolul de a mari mobilitatea florexului, in stare netansata, in mod deose bit in stare fluidizata, rezistenta la actiunea umiditatii atmosferice si a agen tului de vehiculare asupra focarului de incendiu, cum ar fi bioxidul de carbon, azotul si alte gaze inerte. De asemenea, florexul este destul de labil la termod escompunere, generand la temperatura flacarilor de 800 - 1400 C bioxid de carbon , azot si vapori de apa, toate aceste produse degajate avand un efect de stinger e secundar, in special de racire a mediului gazos in care se produce procesul de ardere. Efectul de stingere al florexului se datoreste producerii unor fenomene fizico-chimice speciale ale aductului potasocarbonic, care fac sa creasca viteza de intrerupere a reactiilor chimice de ardere, datorita si adsorbtiei pe supraf ata particulelor de pulbere a radicalilor liberi din flacari si de inhibare a pr oduselor de oxidare. In afara de acestea la efectul de stingere mai contribuie natura si fine

 

 

tea particulelor de pulbere (100 – 60 microni - µ), capacitatea de a degaja gaze inerte si vapori de apa, substante care racesc si dilueaza mediul in care exist a focarul de ardere. Pentru a se asigura un efect corespunzator de stingere este necesar ca p ulbea florex sa fie depozitata in conditii optime. In incaperile in care se depoziteaza florex temperatura nu trebuie sa de paseasca 30 C, umiditatea sa fie cat mai redusa, depozitarea sa se faca in ambal aje originale – bidoane metalice ermetic inchise. De asemenea, in aceste incaper i este interzis sa se depoziteze materiale combustibile volatile ca benzine, alc ooli, uleiuri etc., precum si produse care favorizeaza umiditatea. Pulberile stingatoare si produsele de descompunere nu sunt periculoase p entru sanatatea omului, ele protejeaza personalul care actioneaza la stingerea i ncendiilor impotriva radiatiei termice emisa de focarul de ardere. De regula pul berile stingatoare nu exercita un efect corosiv asupra metalelor. 2.2.2. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere Privind efectul de stingere al pulberii stingatoare au aparut mai multe teorii. Astfel: Prima teorie, de fapt si cea mai veche, se refera la actiunea componenti lor rezultati prin descompunerea termica a pulberii refulata asupra flacarilor. Efectul de stingere se bazeaza pe reducerea concentratiei de oxigen in urma apar itiei bioxidului de carbon si a vaporilor de apa, pe absorbtia caldurii degajate si acoperirea focarului cu un strat de pulbere care se topeste. Potrivit aceste i teorii, racirea si inabusirea focarului sunt esentiale. A doua teorie tine seama de factorii enumerati mai inainte la prima teor ie, insa considera ca factor esential formarea stratului protector de pulbere, i n care loc echilibrarea temperaturilor si aparitia schimbului de caldura in urma descompunerii chimice a pulberii. A treia teorie considera efectele de racire si inabusire ca secundare si explica stingerea prin intreruperea reactiilor in lant de ardere, ca urma a pat runderii norului de pulbere in flacari. Radicalii activi rezultati din ardere se ciocnesc cu particulele de pulbere, transmitand acestora energia lor, si drept consecinta, mecanismul arderii in lat se intrerupe. Stingerea incendiilor cu pulbere este in realitate stingerea flacarilor. Se va putea stinge cu pulbere numai un asemenea volum de flacari care poate fi inundat cu pulbere deodata. Metoda de stingere a incendiului timp indelungat fol osind pulbere putina nu da rezultate. Pulberile stingatoare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: e ficacitate mare la stingere, determinata, de proprietatile chimice si gradul de dispersie; fluiditate buna in conducte, in capacitatea de a forma un nor compa ct in suspensie in aer, stabilitate la umezire si la intarire in cazul unei past rari indelungate; stabilitate termica; conductibilitate electrica redusa. Cea mai mare parte a pulberilor pe baza de bicarbonat de sodiu, satisfac aceste cerinte. La unele experimentari efectuate in strainatate, cu 1 kg pulber e stingatoare pe baza de bicarbonat de sodiu s-a reusit sa se stinga in timp de 1 – 2 s un incendiu de benzina revarsata pe o suprafata de 1 m2. Eficacitatea pulberii stingatoare mai depinde de suprafata specifica a p articulelor, cea mai convenabila fiind de 2000 – 2500 cm²/g. De asemnea, granulozitatea pulberii influenteaza mobilitatea si conserva rea acesteia, marimea granulelor putand varia intre 50 – 100 µ. Mobilitatea (fluiditatea) pulberilor consta in opunerea unei rezistente mai mici sau mai mari la refularea lor prin diferite ajutaje. Ea depinde de gran ulozitate si nu trebuie sa se mentina ridicata, chiar si in cele mai grele condi tii de utilizare si depozitare mai indelungata. Pulberile stingatoare prezinta si unele neajunsuri. Astfel, pentru obtin erea efectului maxim de stingere, dimensiunile particulelor de pulbere trebuie s a fie foarte reduse, fapt ce duce la marimea coroziunii, la tendinta de intarire , la depozitare, ceea ce creeaza greutati la pastrare si in mod deosebit la refu larea lor asupra focarelor de ardere.

 

Tendinta particulelor de pulbere la intarire depinde de forma acestora, structura cristalelor si umiditatea mediului. Pulberile formate din cristale foa rte regulate au un efect de stingere mai mare decat cele cu particule de forma n eregulata (asimetrice). Primele se caracterizeaza prin capacitatea de a se impra stia usor si de a forma un nor cu densitate uniforma. Pulberile care au cristale le sub forma neregulata sau cu retea cristalina au o tendinta mai mare de intari re. In acest caz se formeaza aglomerari de particule, formari de bulgari, inraut atindu-se astfel fluiditatea. Progresele obtinute la fabricarea unor pulberi stingatoare, cu calitati superioare s-au datorit si faptului ca apa, spuma si gazele inerte nu au fost in totdeauna eficace la stingerea unor categorii de incendii, ca incendii de metale (sodiu, potasiu, magneziu sub forma de pulbere), lichide usor inflamabile, inst alatii electrice etc. la care unele din pulberile stingatoare au fost eficiente. 3. Substante folosite la reducerea continutului maxim de oxigen 3.1. Bioxid de carbon Prin folosirea substantelor care reduc continutul minim de oxigen, vitez a de degajare a caldurii si scade temperatura de ardere. Pe timpul actiunii de s tingere a incendiilor, folosind acest substante se dilueaza atat aerul care part icipa la ardere, cat si substantele combustibile care intra in zona de ardere. Bioxidul de carbon CO2 este un gaz incolor si inodor. Se dizolva usor in apa, solubilitatea scazand odata cu cresterea temperaturii. Bioxidul de carbon nu arde si nici nu intretine arderea. Un litru de bioxid de carbon in stare norm ala are 1,976 kg, deci este mai greu decat aerul, proprietate care il face sa fi e utilizat la stingerea incendiilor. Greutatea specifica a CO2 este 1,53. Temper atura critica fiind de +31 C se poate lichefia cu usurinta. Temperatura de fierb ere a CO2 lichid la 760 mm Hg este – 78,5 C. La temperatura de – 56,2 C si la pr esiunea de 5,28 kgf/cm2, CO2 poate fi lichid, solid sau gazos. Daca CO2 comprimat i se da posibilitatea sa se destinda pana la presiune a atmosferica, atunci el devine solid, sub forma de zapada carboninca, fenomenul respectiv denumindu-se detenta. Prin introducerea acestei substante stingatoare in incaperea in care a i zbucnit incendiul se inlatura aerul si ca urmare arderea inceteaza. CO2 mai acti oneaza asupra focarului si prin efectele de inabusire si racire. In general, se poate admite ca efectul de racire al unui kg de CO2, corespunde cu 15% din efect ul de racire al unui kg de apa (≈ 629 kcal/kg), considerand ca intreaga cantitat e de apa se evapora. Bioxidul de carbon ca substanta stingatoare are urmatoarele calitati: patrunde in orificiile obiectului aprins, fiind mai greu decat aerul; nu distr uge obiectele si materialele asupra carora se refuleaza; este rau conducator d e electricitate; nu se deterioreaza pe timp de conservare indelungata; nu es te sensibil la actiunea temperaturilor scazute. Bioxidul de carbon poate fi intrebuintat la stingerea incendiilor fie su b forma de gaz, fie de zapada carbonica. El trebuie sa fie fara urme de umezeala , de oxigen si impuritati. Cea mai eficace actiune de stingere se obtine in spat iu inchis, deoarece concentrarea necesara se mentine mult timp si pierderile se pot completa cu usurinta. In general se admite ca procesul de ardere poate fi intrerupt daca conce ntratia volumetrica in % a CO2 esate de cel putin 28,6%, iar concentratia oxigen ului din aer nu depaseste 15% in volum. In medie se considera ca pentru stingerea incendiilor la majoritatea sub stantelor este suficienta o concentratie de 30 – 35% in volum de CO2 in aer. Suc cesul in actiunea de stingere depinde in mare masura de cantitatea de bioxid de carbon introdusa in incaperea in care a izbucnit incendiul, precum is de modul d e refulare asupra focarului; 1 l de CO2 lichid formeaza 400 – 500 l gaz, in cond itii atmosferice normale. Bioxidul de carbon comprimat se transporta in butelii de otel, presiunea acestuia in butelie nu depinde numai de temperatura, ci si de gradul de umplere

 

 

 

a buteliei respective. Prin grad de umplere se intelege raportul dintre volumul imbuteliereii, in l, si cantitatea de bioxid de carbon, in kg, introdusa in but elie, raport care este indicat sa fie 1,34 l/kg. Bioxidul de carbon se foloseste mult ca substanta stingatoare refulata p rin intermediul instalatiilor fixe de stingere, ca agent de vehiculare a pulberi lor stingatoare din stingatoarele de incendiu si masini speciale de stins incend iu. Bioxidul de carbon are un larg domeniu de utilizare: depozite de mater iale amenajate in incaperi cu suprafata mica; incaperi cu documente de importa nta deosebita (arhive, muzee, biblioteci, laboratoare etc.); masini si instala tii electrice amplasate in incaperi inchise; transformatoare si generatoare el ectrice, statie de distributie, centrale telefonice automate; centre de calcul , incaperi de productie fara supraveghere continua a productiei, instaltii sau u tilaje de mare volum care au un rol important economic; recipiente cu lichide combustibile cu o temperatura de inflamabiliate a vaporilor scazuta, avand un vo lum maxim de 500 m3; magazii din nave maritime. Nu este recomandabil sa se foloseasca la stingerea incendiilor de: car buni; sulf; metale usoare ca magneziu; titan; plutoniu; uraniu; thor iu etc.; in apropierea cianurilor, deoarece reactioneaza cu acestea. 3.2. Azotul Este un gaz fara culoare si miros, mai usor decat aerul. Se pastreaza si se depoziteaza in stare gazoasa comprimata. Azotul se poate folosi la stingerea incendiilor izbucnite in instalatii tehnologice fiind refulat din instalatii fixe de stingere sau ca agent de vehicu lare a pulberilor stingatoare din masini speciale de stins incendiu. Concentratia de stingere cu azot este apreciabil mai mare decat a bioxid ului de carbon, ajungand pana la 31% in volum. Acestea se explica prin faptul ca bioxidul de carbon are caldura specifica mai mare si conductibilitatea termica mai redusa.

3.3. Aburul Ca substanta stingatoare, aburul este utilizat in industria chimica, pet rochimica, de lacuri si vopsele, in camere de uscare, in statiile de pompe si in tr-o serie de incaperi tehnologice. Sunt cunoscute mult cazuri de stingere cu su cces a incendiilor cu ajutorul aburului. Efectul de stingere al aburului se bazeaza mai ales pe diluarea concentr atiei de oxigen. In zona de ardere pana la o limita in care continuarea arderii devine imposibila. Pentru ca aburul sa aiba eficacitate la stingerea incendiilor este neces ar sa se creeze o concentratie de cel putin 35% in volum. Ca substanta stingatoare se poate folosi atat abur saturat, cat si cel s upraincalzit, primul fiind cel mai eficient. Aburul ca substanta stingatoare est e indicat sa se foloseasca in instalatii fixe, semifixe, in special acolo unde e xista pentru procesul tehnologic o instalatie de abur, permanent in functiune. De ce totusi unele incendii care nu au fost stinse cu abur, chiar in con centratie de 35% ? Explicatia ar fi urmatoarea: 1)La inceputul incendiului utilajele si constructiile inconjuratoare nu sunt inc a incazite si daca in acest moment se introduce abur, o mare parte se condenseaz a, neindeplinind rolul de mijloc de stingere. De exemplu, pe constructiile verti cale la temperatura suprafetei de 50 C intr-un minut se condenseaza 2,4 kg/m² ab ur la temperatura de 125 C, de doua ori mai putin si de abia la 150 C condensare a practic inceteaza. 2) Analiza majoritatii incendiilor nestinse cu abur (vapori de apa), indica fapt ul ca tocmai condensarea intensiva a aburului a dus la aceste insuccese.

 

 

 

3.4. Apa fin pulverizata (ceata de apa) Apa fin pulverizata sa aiba perimetrul particulelor pana la 100 µ, care se obtine prin pulverizarea apei sub inalta presiune sau prin folosirea unor tev i pulverizatoare speciale. La o pulverizare fina a apei in zona de ardere, aceasta se transforma in abur (vapori de apa), diluand substantele care participa la ardere. Efectul de stingere depinde de uniformitatea repartitiei picaturilor in flux si de densitatea jetului de apa [g/cm² ∙ min]. Cu cat este mai mare densita tea jetului si uniformitatea lui, cu atat efectul de stingere este mai corespunz ator. In general, in faza initiala a incendiului, flacarile se manifesta cu in tensitate, apoi se micsoreaza trepta pana la inlaturararea arderii care la lichi de survine de fapt in momentul in care apa fin pulverizata acopera simultan intr eaga suprafata incendiata. 4. Substante de stingere prin inhibitie chimica Dintre mijloacele de stingere prin inhibitie chimica fac parte hidrocarb urile halogenate. Incercarile efectuate in diferite conditii, au pus in evidenta eficacita tea hidrocarburilor halogenate ca inhibitori de reactie la incendiile de produse petroliere si de diferite substante chimice. Mecanismul de intrerupere a procesului de ardere folosind substante de s tingere prin inhibitie chimica nu este inca suficient studiat. Exista numai ipot eze teoretice, bazate pe faptul ca prezenta hidrocarburilor halogenate in zona d e ardere nu reclama o scadere apreciabila a concentratiei de oxigen in aer pentr u intreruperea procesului de ardere. De exemplu, pentru incetarea arderii folosind azotul ca substanta stinga toare, se impune aducerea concentratiei de oxigen in aer pana la 14%, iar la fol osirea hidrocarburilor halogenate, concentratia poate sa fie la 20,6%. Mijloacele de inhibitie chimica au punctul de fierbere coborat, stabilit atea termica scazuta cu formarea radicalilor si atomilor, care la incalzire trec usor in stare gazoasa. Hidrocarburile halogenate au fost denumite „haloni” de la prescurtarea d enumirii in limba engleza „halogenated hydrocarbon”. Fiecare hidrocarbura halogenata este reprezentata de un numar. De exemplu, diflourclorbrommetanul (CF2ClBr) – halonul 1211; tetrafluord ibrommetanul (CF2Br-CF2Br) – halon 2402. Fiecare halon este reprezentat printr-un indicativ, in care cifrele repr ezinta, in ordine, numarul de atomi de carbon, fluor, clor si brom. Atunci cand unul din elementele amintite nu este cuprins in halonul respectiv, aceasta se no teaza cu un zero. Zerourile finale sunt neglijabile, iar hidrogenul nu este marc at in mod deosebit, prezenta sa putand fi dedusa in mod simplu. In paralel exista, in special in tehnologia frigului si in patente denum irea de „freon” urmata de un indicativ corespunzator fiecarei hidrocarburi halog enate. Prima cifra reprezinta numarul atomilor de carbon, minus unu, a doua cifr a numarul atomilor de hidrogen plus unul, a treia cifra numarul atomilor de fluo r. Numarul atomilor de brom este reprezentat printr-un B urmat de cifra respecti va. In tabelul 12 sunt reproduse denumirile hidrocarburilor halogenate utili zate pe scara larga. Dintre halonii prezentati in tabelul 12 merita sa fie scoasa in evidenta actiunea halonilor 1301 si 1211. Halonul 1301 pastrat sub presiune sub forma lichida, prezinta proprietat i superioare fata de bioxidul de carbon. Se poate enumera slaba lui toxicitate, motiv pentru care se refuleaza concomitent cu evacuarea persoanelor in incaperea incendiata. Eficienta unei butelii cu halon 1301 este echivalenta cu cinci bute lii de bioxid de carbon de aceeasi marime.

Tabelul 12 Hidrocarburi halogenate utilizate ca substante stingatoare Denumirea chimica ui Tetraclorura de carbon Clorbrommetan CH2BrCl Brommetan CH3Br Difluorclorbrommetan Difluordibrommetan Triflourbrommetan Tetrafluordibrommetan Formula chimica Simbolul halonului CCl4 104 1011 1001 CBr Cl F2 C Br2F2 1202 CBr F3 1301 C2Br2F4 2402 1211 12 B1 12 B2 13 B1 114 B2 Simbolul freonul

In plus refularea in totalitate a halonului 1301 ar necesita 10 secunde in timp ce in cazul bioxidului de carbon acest timp ar creste de la 60 la 120 s. Halonul 1301 provoaca reactia complexa in lant, producand o inhibitie de amploare. Halonul 1211, denumit si BCF, este o substanta stingatoare foarte eficac e pentru stingerea incendiilor. Este considerat unul dintre cele mai noi substan te stingatoare universale de stingere a incendiilor. BCF nu este bun conducator de electricitate si se poate folosi fara pericol la instalatiile electrice si el ectronice. Se prezinta sub forma de lichid incolor, necoroziv, incombustibil si fierbe la – 4 C. La iesirea din duze se evapora repede, fara a lasa urme, de ac eea poate fi folosit la stingerea incendiilor declansate la cele mai fine aparat e. Stingerea incendiilor cu hidrocarburi halogenate se poate face cu jet co mpact, jet pulverizat, sub forma de aerosoli. Alegerea unui anumit procedeu pent ru stingerea incendiului se face in functie de particularitatile obiectivului in care a izbucnit incendiul. Hidrocarburile halogenate pot fi refulate asupra inc endiului cu ajutorul stingatoarelor si din instalatii fixe. Procesul de intrerupere a arderii se datoreste: vaporizarii picaturilor de substante stingatoare; amestecarii vaporilor substantei stingatoare cu vapori i combustibili; interactiuni fizico-chimice intre vaporii de haloni si vaporii d e combustibili. Fenomenul de vaporizare a picaturilor este de cea mai mare importanta. E l este influentat de viteza de deplasare a picaturilor, de marimea acestora si d e temperatura. Efectul diferit de stingere produs de fiecare dintre hidrocarburi este d eterminat de viteza diferita de descompunere si de reactia radicalilor, la care se adauga influenta materialelor aprinse si cea a mediului inconjurator. Cu cat concentratia de stingere este atinsa mai repede, cu atat stingerea se realizeaza intr-un timp mai scurt, iar descompunerea hidrocarburilor halogenate este mai r edusa. 5. Intensitatea de refulare a substantelor stingatoare Prin intensitatea de refulare a substantei stingatoare se intelege canti tatea din aceasta substanta (l sau kg), refulata de timp (s sau min) pe unitatea de suprafata incendiata [m²], a perimetrului [m] sau a volumului [m3], pentru s tingerea incendiului. Se cunoasc intensitati de refulare reale si necesare. Tabelul 13 Intensitatile de refulare a apei la stingerea catorva materiale combustibile sol ide Denumirea materialelor, obiectelor si natura incendiilor Intensitatea de

 

refulare Pe suprafata [l ∙ s-1 ∙ m-2] In perimetru [l ∙ s-1 ∙ m-1] Mobila si la incendii in interiorul cladirilor 0,06 – 0,10 Peretii exteriori la cladiri combustibile, soproane de lemn, depozite de materia le solide la o intensitate medie a incendiului 0,8 – 0,10 0,40 – 0,50 Acoperisuri mari combustibile, rotund in stive (cu spatii intermediare de 10 m): - peste 30% umiditate - sub 30% umiditate 0,13 – 0, 15 0,65 – 0,75 0,80 1,40 Scanduri in stive: - peste 30% umiditate - sub 30% umiditate 0,21 0,45 Stive de scanduri cu urmatoarele spatii intermediare: - pana la 10 m - pana la 25 m - pana la 40 m 0,20 0,60 0,20 Instalatii de pe cheiuri 0,08 – 0,20 0,40 – 1,00 Incendii in interiorul navelor 0,08 – 0,20 Incendii la suprastructura navelor 0,18 – 0,20 Incendii la corpul avionului 0,20 – 0,30 Textolit, carbolit si deseuri de mase plastice 0,06 – 0,20 Hartie infoiata 0,07 – 0,10 Stive de cauciuc si produse tehnice din cauciuc 0,16 – 0,18 0,80 – 0,90 Folii de celuloid 0,6 – 0,10 Incendii in pivnitele cladirilor de gradul II de rezistenta la foc 0,30 – 0 ,10 Cladiri de productie de gradul III, IV, V de rezistenta la foc 0,06 – 0,20 Inncedii in spatiul scenei teatrelor 0,20 – 0,30 Sali de teatru (spectacole) 0,10 – 0,15 Garaje 0,05 – 0,14 Alcool etilic (incendii la depozite de alcooli in fabrici de alcooli) 0,20 – 0 ,40 Pentru reusita stingerii incendiilor trebuie indeplinita conditia: Ir > Inec ; Ir si Inec reprezinta intensitatea reala si respectiv cea necesara de re fulare a substantei de stingere. Pentru produse petroliere si alte lichide combustibile intensitatile de refulare sunt in functie de agregatele folosite la producerea spumei chimice si aeromecanice. Intensitatile variaza pentru spuma chimica intre 0,31 l ∙ s-1 ∙ m-2 pent ru uleiuri si 0,75 l ∙ s-1 ∙ m-2 la benzina, iar pentru spuma aeromecanica in ju r de 1,25 l ∙ s-1 ∙ m-2. Pentru lichidele combustibile care se pot stinge cu apa pulverizata, int ensitatea de refulare a acesteia variaza intre 0,2 – 0,4 l ∙ s-1 ∙ m-2. La folosirea aburului pentru stingerea incendiilor in incaperi, intensit atea de stingere este cuprinsa in raport de etanseitatea incaperii, intre 0,0025 si 0,005 kg/s ∙ m².

Pentru incaperi cu volumul pana la 56,60 m3, intensitatea initiala de re fulare a bioxidului de carbon trebuie sa fie de cel putin 1,60 kg/m² si peste ac est volum, de cel putin 1,34 kg/m3. In sistemul cu jeturi de bioxid de carbon, pentru fiecare metru patrat de suprafata de lichid combustibil se vor asigura mi nimum 8 kg CO2, iar pentru fiecare metru patrat la suprafata a instalatiilor si utilajelor 6 kg. Pentru calcule orientative la folosirea pulberilor stingatoare Florex, i ntensitatea de refulare la stingerea incendiilor de benzina CO 90, se ia in jur de 45 l ∙ s-1 ∙ m-2, iar pentru metanol de la 70 la 100 l ∙ s-1 ∙ m-2. Capitolul IV Organizarea stingerii incendiilor 1. Organizarea interventiei 1.1. Organizarea primei interventii pentru stingerea incendiilor Perfectionarea activitatii de aparare impotriva incendiilor si cresterea eficientei acesteia impune o buna organizare a organelor chemate sa contribuie efectiv la inlaturarea cauzelor de incendii, la asigurarea impotriva incendiilor a avutului obstesc si personal al cetatenilor si, in cazul cand totusi asemenea fenomene nedorite se produce, se impune o interventie imediata pentru lichidare a lor. „Persoanele fizice raspund de respectarea masurilor de prevenire a incen diilor si au obligatia, atunci cand iau cunostinta de existenta unor imprejurari de natura sa provoace incendii sau in caz de incendiu, sa anunte, de indata pom pierii si sa intervina la stingerea lor ”. Sarcina de organiza interventia pentru stingerea incendiilor revine comi siilor tehnice de prevenire si stingerea a incendiilor, subunitatilor si unitati lor de pompieri militari. Interventia este definita ca forma principala de actiune a unitatilor, s ubunitatilor si formatiilor civile de pompieri, prin care se realizeaza stingere a incendiilor si lichidarea urmarilor fenomenelor meteorologice negative, calami tatilor si catastrofelor. In centralele industriale si unitatile asimilate acestora, in intreprind eri si la alte organizatii economice si institutii de stat unde sunt organizate comisii tehnice, obligatia de a intocmi planul de aparare impotriva incendiilor al organizatiei socialiste respective, revine acestor comisii. In detaliu, obligatiile principale ale comisiilor tehnice de prevenire s i stingere a incendiilor sunt prevazute in normele departamentale (ministerelor si altor organe centrale) fiind descrise si in lucrarea Prevenirea incendiilor d e P. Balulescu si V. Macris. Pentru stingerea incendiilor si evacuarea persoanel or si bunurilor materiale in caz de nevoie, inca din prima faza a izbucnirii inc endiilor, in obiective se organizeaza prima interventie. Prima interventie cuprinde actiunea personalului existent la locul de iz bucnire a unui incendiu, a formatiei civile de pompieri (unde exista organizata o astfel de formatie) si a celorlalte forte din obiectiv (localitate) si din obi ectivele invecinate cu care se coopereaza. Obligatiile care revin primei interventii se stabilesc de conducatorii o rganizatiei socialiste si de presedintii comitetelor (birourilor) executive ale consiliilor populare si se introduc in cea de a doua parte a planurilor de apara re ale obiectivelor si localitatilor. Cea de a doua parte a planului de aparare impotriva incendiilor, care se refera in esenta la probleme de stingeri a incendiilor, cuprinde: decizia de constituire si incadrare a formatiei civile de pompieri si atributiile acesteia si a membrilor sai; organizarea stingerii incendiilor si ipotezele de interven tie; organizarea interventiilor pentru limitarea si lichidarea efectelor provo cate de calamitatile naturale; planurile de situatie ale constructiilor, situa tia dotarii cu sisteme de protectie impotriva incendiilor; tabela de dotare a

formatiei civile de pompieri; dotarea cu mijloace initiale; punctele vitale vulnerabile la incendii; evidenta incendiilor, exploziilor si avariilor; ali mentarea cu apa a intreprinderilor si dotarea cu substante stingatoare si eviden ta aplicatiilor si exercitiilor formatiei. Ipotezele de stingere pentru formatia civila (la obiectivele unde exista intocmit plan mic de interventie de catre unitatea de pompieri militari din ace sta se extrag ipotezele stabilite pentru formatia civila de pompieri, care se co mpleteaza cu altele). In scopul asigurarii in bune conditii a primei interventii . De asemenea se vor intocmi ipoteze pentru caz de avarie in situatii complexe ( incendii, calamitati naturale sau catastrofe), precum si pentru doua incendii iz bucnite simultan pe teritoriul organizatiei. Cea de a doua parte a planului de aparare va cuprinde obligatoriu si pla nul de evacuare a oamenilor si bunurilor materiale. Planul de aparare impotriva incendiilor se intocmeste anual si se completeaza or i de cate ori este nevoie, in special dupa controalele tehnice de specialitate e xecutate in comisiile tehnice sau de organele de pompieri militari. Asigurarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor pe locul de munca si a eficientei ei are o mare importanta pentru ridicarea securitatii obiectivul ui pe o treapta calitativ superioara. In aceasta idee serviciul permanent de prevenire si stingere a incendiil or pe locul de munca se asigura de fiecare muncitor, tehnician si inginer, confo rm instructiunilor elaborate pentru fiecare obiectiv in parte. In schimburile in care in unitate se lucreaza sau se foloseste personal redus, serviciul permanen tse asigura de catre personalul muncitor (ofiterul de serviciu), stabilit de cat re conducerea obiectivului. Instructiunile se intocmesc de comisia tehnica, pentru fiecare loc de mu nca, care pe langa masurile si regulile de prevenire a incendiilor trebuie sa cu prinda si probleme de stingere a incendiilor. Aceste instructiuni se semneaza de presedintele comisiei tehnice si se aproba de conducatorul unitatii si se afise aza in sectii, ateliere, depozite, laboratoare, instalatii etc. Punerea lor in p ractica de catre personalul muncitor va duce cu siguranta la desfasurarea unei i nterventii prompte si eficace in cazul izbucnirii unui incendiu. Pentru a se asigura interventia la stingerea incendiilor in bune conditi i se vor organiza echipe de prima interventie (persoanele se nominalizeaza) pe s chimburi care constau in: un sef echipa, care este seful locului de munca; u n numar de membri care trebuie sa cunoasca precis ce au de facut in caz de nevoi e. Echipa de prima interventie are urmatoarele sarcini: anunta formatia c ivila de pompieri si sefii ierarhici, in caz de incendiu; conduce operatiile d e stingere (seful echipei cu personalul din subordine salveaza persoanele aflate in pericol si evacueaza bunurile materiale in ordinea stabilita si in locul din ainte cunoscut, pana la sosirea formatiei civile de pompieri); intrerupe instalatia electrica, de ventilatie si de transport pneumatic; act ioneaza energic pentru localizarea si lichidarea incendiului izbucnit la locul d e munca cu mijloace din dotare; ia masuri de securitate a personalului muncito r si de protectie a masinilor si echipamentelor impotriva incendiilor. Membrii echipei de prima interventie au obligatia sa intretina in bunast are de functionare mijloace de stingere (hidranti , stingatoare, substante de st ingere etc.) dispozitive de anuntare si alarmare, sa le verifice pentru a exista posibilitatea de a fi folosite cu usurinta si sa asigure caile de acces libere. De asemenea, acolo unde exista instalatii de stingere, urmareste si participa l a verificarea functionarii acestora, precum si a legaturilor si transmisiunilor destinate alarmarii in caz de incendiu. Responsabilii cu anuntarea incendiilor u rmaresc zilnic, la inceperea programului de lucru, prezenta membrilor echipei de stingere si comunica sefului de echipa numele celor absenti, aceasta avand obli gatia sa asigure inlocuitori. Incendiul se anunta in primul rand la formatia civ ila de pompieri, apoi la sefii ierarhiei si conducatorul obiectivului. Formatia civila de pompieri anunta subunitatea de pompieri militari din raionul de interv entie. Chiar daca exista aceasta reglementare, persoana care observa prima incen diul este obligata sa-l anunte acolo unde are cele mai rapide posibilitati.

Numarul membrilor echipelor de prima interventie pe locul de munca se st abileste in functie de marimea sectiei, atelierul respectiv si de dotarea cu mij loace de stingere. Locurile, instalatiile si punctele din obiectivele pentru care se intocm esc ipoteze de stingere, ca parti componente ale planurilor de aparare se stabil esc de comisiile tehnice dupa o profunda analiza. Dintre aceste ipoteze nu trebu ie sa lipseasca cele elaborate pentru principalele puncte vitale vulnerabile la incendiu. Prin punct vital vulnerabil la incendiu se intelege zona (sectorul, sect ia, instalatia sau alt loc) cu pericol potential de incendiu, din cadrul unui ob iectiv care ii asigura acestuia functionalitatea principala si indispensabila de sfasurarii activitatii economice sau social-culturale. La stabilirea si intocmirea ipotezelor de stingere, de avarie, pentru do ua incendii simultane si in conditiile lipsei de apa, trebuie sa se realizeze si sa aiba in vedere urmatoarele: studiul minutios al obiectivului din punct de vedere tehnico-operativ; stabilirea datelor necesare pentru crearea situatiilo r tactice probabile; stabilirea mijloacelor necesare, tinand seama de dotarea existenta si incadrarea cu personal, pentru stingerea unui incendiu preconizat a izbucni intr-un anumit loc; elaborarea conceptiei tactice de organizare si st ingere a unui eventual incendiu in sectoarele vulnerabile si a masurilor specifi ce a fi indeplinite. Orice ipoteza de interventie trebuie sa aiba un suport stiintific care u rmeaza sa se regaseasca in planul de aparare (partea scrisa). Pentru aceasta urmeaza sa se stabileasca in principiu: locurile probab ile de izbucnire a incendiului sau de producere a avariei; suprafata sau teritor iul maxim pe care se poate dezvolta incendiul; viteza liniara de dezvoltare a incendiului; viteza de crestere a suprafetei (perimetrului) incendiului; mar imea zonei incendiate cu fum si concentratia produselor rezultate din arderea co mpleta si incompleta; intensitatea necesara de refulare a substantelor de stin gere (m² sau perimetru); durata probabila de dezvoltare libera a incendiului, timpul de localizare si lichidare; procedeul care urmeaza a fi aplicat pentru stingerea incendiilor in raport de posibilitatile de localizare si lichidare a a cestuia; timpul de interventie. Dupa analiza minutioasa a acestor criterii, din punct de vedere tehnicotactic, in mod deosebit, pe platformele chimice, petrochimice si in marile intre prinderi industriale, care dispun de formatii civile de pompieri puternice, se t rece la definitivarea conceptiilor tactice de interventie in cele mai vulnerabil e sectii, instalatii, depozite, ateliere etc., din cadrul obiectivelor respectiv e. Hotararile luate pentru fiecare ipoteza de interventie, se vor materiali za grafic, pe schite anexe planului obiectivului, respectandu-se la marcarea dis pozitivului notatiile conventionale stabilite de regulamente si atlase de semne conventionale. De regula, se vor marca locul de izbucnire a incendiilor si direc tiile probabile de propagare, suprafata (perimetrul) incendiata, sursele de apa si amplasarea masinilor si utilajele la aceste surse, dispozitivele de lupta cu traseele liniilor de furtun si pozitia tevilor de refulare (tunurilor), misiunil e tevilor si tunurilor de apa, locul de evacuare a bunurilor materiale etc. Ipotezele pentru doua sau mai multe incendii izbucnite simultan se stabi lesc tinandu-se seama numai de fortele proprii din dotarea obiectivului respecti v (masini de incendiu, motopompe, generatoare de spuma, stingatoare carosabile, hidranti exteriori si interiori etc.). La fiecare instalatie, utilaj, masinia sau aparat din industria chimica si petrochimica, care prezinta un anumit pericol de incendiu sau explozie este n ecesar sa se intocmeasca scheme complexe cu marcarea operatiilor si manevrelor c are sa se execute obligatoriu in eventualitatea unor incendii, explozii si avari i, in ordinea normala de executare, pentru prevenirea si lichidarea lor operativ a. 1.2. Evacuarea persoanelor si bunurilor materiale

Pentru incaperi si cladiri cu multe persoane si bunuri materiale valoroa se se intocmesc planuri de evacuare. Principala indatorire a tuturor celor chemati sa intervina in caz de inc endiu, calamitati sau catastrofe este salvarea oamenilor, a caror viata este per iclitata. De aceea cei care participa la aceasta actiune trebuie sa dea dovada d e pregatire, initiativa, fermitate, curaj, barbatie, hotarare si vointa nestramu tata pentru indeplinirea unor astfel de sarcini de mare importanta. Prin notiunea de salvare se intelege ajutorul ce trebuie acordat persoan elor, care din cauza incendiului sau vreunui alt eveniment neprevazut, isi au vi ata sau sanatatea in pericol pe care nu-l pot inlatura singuri. Prin evacuare se intelege scoaterea organizata a persoanelor si bunurilo r din spatiile in care incendiul, explozia sau vreo catastrofa naturala poate pr ovoca moartea, afecta sanatatea oamenilor sau pagube de bunuri materiale. Cu toate prescriptiile regulamentare existente, intocmirea unor planuri de evacuare nu este usoara, ea incumba o mare raspundere si la care trebuie sa s e tina seama de o serie de factori specifici ca: starea constructiei; sarcin a de incendiu; numarul de persoane existente in interiorul incaperilor; cail e de acces si de evacuare pentru persoane si bunuri; locurile stabilite pentru evacuarea persoanelor si depozitarea materialelor evacuate; ordinea evacuarii ; mijloacele si utilajele folosite evacuarea bunurilor in special a acelor de greutati mari si sub forma de baloti; personalul care se folosesc in acest sco p; persoana (persoanele) care conduce actiunea de salvare si evacuare; mijlo acele de darea semnalului de alarma; executarea actiunilor cu un numar redus d e oameni; transportarea urgenta a persoanelor la instalatiile sanitare; numa rul persoanelor care nu se pot deplasa singure etc. Salvarea oamenilor si evacuarea trebuie sa se faca organizat. In situatii exceptionale, uneori cu consecinte foarte grave, problema se poate rezolva prin angajarea unui numar minim de persoane si mijloace tehnice, dar cu conditia sa existe o buna organizare si personalul bine instruit, astfel incat aparitia pericolului sa nu reprezinta o surpriza pentru cei aflati in zona periclitata. Aceasta presupune ca in prealabil sa se faca instructaj si exercit ii de conditie fizica, in stransa legatura cu actiunile de salvare si evacuare, iar personalul sa cunoasca planul de evacuare. Practica a dovedit ca tocmai aces te planuri de evacuare si salvare trebuie rezolvate, deoarece situatiile simple sunt cele are conduc la consecinte grave (pierderi de vieti omenesti si de bunu ri materiale). In cazul unui incendiu pot apare vapori toxici sau inflamabili, gaze, se pot produce prabusiri ale unor elemente de constructii, distrugerea unor locuri normale de trecere, intreruperea iluminarii din cauza scurtcircuitelor sau a al tor deranjamente in reteaua electrica. La incendiile cu ardere mocnita se ajunge la degajarea unor mari cantita ti de oxid de carbon, gaz toxic, a carui prezenta nu se poate stabili usor. Rama nerea oamenilor, chiar o scurta durata intr-o astfel de atmosfera, poate avea co nsecinte grave, chiar moartea. Pe timpul incendiilor se pot degaja cantitati de fum, din care cauza res piratia oamenilor devine greoaie, vizibilitatea se reduce, situatie in care orie ntarea in spatiu devine foarte dificila, chiar daca se cunoaste obiectivul nu se produc caderi pe scari sau in spatii in deschideri neprotejate, pe intuneric oa menii pot fi calcati in picioare si pot ramane neobservati pana dispare panica. La incendiile de mari proportii, odata cu cresterea considerabila a temp eraturii se ajunge la afectarea acoperisurilor, a scarilor, peretilor despartito ri si a altor elemente de constructii, ingreuind astfel evacuarea persoanelor si bunurilor periclitate. Partile de constructie care se darama, pot cadea peste o ameni, strivindu-i si blocandu-i, ceea ce impune nu numai evacuarea celor aflati in pericol, ci si cautarea si scoaterea celor aflati sub daramaturi. Toti factorii enumerati mai inainte influenteaza in mare masura si asupr a aparitiei panicii in randul persoanelor aflate in pericol si populatiei. Sunt frevente cazurile cand panica a aparut pe timp de cutremur, incendi u, explozie, intoxicatie, inundatie sau alte catastrofe naturale. Panica apare a tunci cand omul presupune ca este amenintat de ceva neprevazut, fapt ce se relie

feaza printr-o senzatie deosebita de teama, care apare dintr-o apreciere subiect iva, momentana a situatiei inconjuratoare. Realitatea apare, uneori, deformata, iar oamenii reactioneaza mai putin rational, ei nu mai sunt in masura sa intrepr inda aproape nimic, desi printr-o activitate rationala ar putea sa realizeze luc ruri. Panica poate sa apara, in mod deosebit, in urmatoarele cazuri: apariti a neprevazuta a incendiului in cladire, instalatie sau in imediata apropiere; explozie la locul de munca sau in locuinta, ca o consecinta a concentratiei de g aze, vapori sau praf; explozia diferitelor recipiente cu gaze comprimate; da ramarea unor constructii din cauza exploziilor, cutremurelor, surparilor etc.; formarea unor cantitati mari de caldura, fum, mirosuri neplacute, care indica p ericol; patrunderea apei in cladiri si aparitia pericolului de inundatie; ac cident de circulatie de mari proportii; incendiu provocat de trasnet, mai ales cand sunt persoane ranite; accident de munca sau in obiective publice in care se afla un numar mare de persoane, insotit de intreruperea iluminatului; apar itia unor grupuri diversioniste. Reducerea panicii si evacuarea rapida a oamenilor este conditionata de e xistenta iesirilor corespunzatoare, distanta fata de obiectiv sau de incaperile in care se afla persoane in pericol, directia de deschidere a usilor, iluminarea obligatorie a usilor si a cailor de evacuare si stabilirea din timp a persoanel or (responsabililor) care sa dirijeze evacuarea. Panica se manifesta nu numai sub forma de comportamente necontrolate exp rimate prin strigate, ci si printr-o invalmaseala generala sau o are tacere rezu ltata din teama sau neputinta. Acest fenomen poate fi denumit panica latenta, ca re apare din cauza necunoasterii situatiei si nesesizarii adevaratului pericol. Actiunea de salvare si evacuare trebuie efecutata cu multa atentie. In c azurile in care nu s-a putut realiza evacuarea normala a persoanelor aflate in p ericol se organizeaza actiunea de salvare. Persoanele desemnate pentru participarea la evacuare si salvare sunt dat oare sa vina la locul evenimentului cu echipamentele de care dispun si sa treaca imediat la punerea in aplicare a planului de evacuare. Comandantul interventiei (responsabilul cu salvarea si evacuarea), imedi atdupa sosirea la fata locului trebuie sa stabileasca urmatoarele: pozitia in care se afla persoanele periclitate; numarul de persoane aflate in pericol int r-un anumit loc; modul in care scarile, coridoarele sau alte cai de acces sunt folosite pentru salvare si daca acestea sunt iluminate; echipamentele necesar e pentru salvarea de urgenta si de ce anume mai este nevoie (oameni si echipamen t); locul cel mai potrivit pentru inceperea actiunii de salvare; posibilitat ea efectuarii partiale evacuarii si salvarii; necesitatea executarii salvarii concomiten cu localizarea incendiului. Salvarea oamenilor se va face in raport cu pericolul ce-i ameninta, folo sindu-se caile cele mai scurte si ferite de pericol. Pe timpul acestei actiuni t rebuie dovedit calm, tact si simt de orientare pentru a preveni panica. Pentru evacuarea copiilor se va folosi personalul din institutiile de in vatamant, scoli, camine, internate. In toate cazurile persoanele salvate transportate in locuri sigure. Evacuarea in cazuri de incendii, explozii sau calamitati naturale devine corespunzatoare, daca se pot asigura suficiente iesiri in spatiul liber, prin c oridoare sau scari normale. Iesirea si evacuarea pe acoperisuri plane ale obiect ivelor invecinate sunt posibile in cazul in care nu se dispune de echipamente mo bile de salvare si cand scarile nu sunt accesibile. In aceste cazuri trebuie sa se astepte fara panica localizarea incendiului de catre formatii si subunitati de pompieri. Concentrarea persoanelor care sunt in pericol, in spatii mai reduse , dar mai sigure, este indicata pentru evitarea panicii si desfasurarea mai calm a si simpla a salvarii cu mijloacele tehnice existente la indemana. Dintre mijloacele folosite la salvari se enumera: scarile automecanice ; scarile exterioare; corzile combinate cu centuri de siguranta, saci si tar gi de salvare; perne de salvare; diverse dispozitive. Cele mai indicate pentru salvari sunt caile interioare de salvare, daca acestea nu devin impracticabile din cauza incendiului si fumului. Prin cale de i

esire se intelege un traseu orizontal sau vertical care poate include incaperi, coridoare, antreuri, scari, rampe, si altele de acest fel, cu conditia ca din or ice punct al cladirii sa se asigure deplasarea neintrerupta pana la spatiul desc his din exterior, aflat pe sol. Iesirea sau accesul la iesire trebuie marcata prin indicatoare, amplasat e intr-un asemenea loc, de marime, forma si culoare, corespunzatoare, care sa fi e usor vizibile, recomandabil fiind ca ele sa fie confectionate din materiale lu ministice. Pentru ca planul de evacuare sa poata fi aplicat cu eficienta este neces ar ca periodic sa se efectueze exercitii de evacuare si salvare. Exercitiile pot fi si anuntate, dar este recomandabil sa se efectueze pe neasteptate si in dife rite imprejurari, pentru a se crea conditiile neobisnuite care pot apare in cazu rile de incendii, explozii sau calamitati. Raspunderea pentru organizarea si executarea exercitiilor trebuie incred intata persoanelor competente in conducerea acestora. Exercitiile trebuie organi zate si executate astfel incat toate persoanele din cladire si cele nominalizate sa participe la ele, sa priveasca cu raspundere si sa le desfasoare constiincio s. Instalatiile de alarmare existente trebuie verificate periodic, independ ent, indiferent daca se efectueaza sau nu exercitii de evacuare. Evacuarea bunurilor materiale se efectueaza in ordinea importantei lor, de persoane nominalizate din timp sau de catre cele solicitate a veni in sprijin , sub o stricta supraveghere. Locurile de depozitare se vor stabili de factorii de raspundere, ferite de efectele incendiului, asigurandu-se paza bunurilor evac uate. Pentru evacuarea bunurilor din depozite se pot folosi si mijloace mecani zate, ca auto si motostivuitoare, macarale etc. In prima urgenta se evacueaza materialele si substantele cu pericol de e xplozie si bunuri de valoare. 2. Anuntarea operativa a incendiilor In localizarea si lichidarea rapida si fara pierderi a incendiil or un rol deosebit il are anuntarea operativa a incendiului, in primul rand la f ormatia civila si in al doilea rand la subunitatea militara de pompieri. Nu fara temei se spune ca in primele secunde ale inceputului de incediu se stinge cu o cana de apa, apoi cu o galeata si mai tarziu se ajunge la autopom pe-cisterne sau se stinge cu mare dificultate. Desi la prima vedere s-ar parea ca anuntarea incendiilor nu ridica probl eme deosebite, ca ea poate fi realizata operativ, totusi in unele situatii ea se face cu mare intarziere. Aceasta deoarece cel care observa incendiul in loc sal anunte imediat la formatie si pompierii militari, prin mijloace aflate la inde mana – telefon, clopot, toaca, sonerie, sirena, avertizor, agent etc. – a cautat sa stinga singur inceputul de incendiu, in unele cazuri fara mijloace sufiecien te si cu destula stangacie. Practica a dovedit ca anuntarea nu este eficienta si nici atunci cand es te lasata pe seama persoanelor in varsta, a bolnavilor si copiilor, care ori dau date eronate, ori nu sunt in masura sa transmita anuntul corect. Mai apar cazuri cand datorita insuficientei supravegheri, indeosebit noa ptea, incendiile izbucnite in spatii inchise sau observare foarte tarziu, se anu nta abia atunci cand apar semne exterioare (fum, flacari prin ferestre sau acope risuri) si cand arderea se gaseste intr-o faza foarte inaintata. In unele situatii, personalul de pe locul de munca, formatiile civile de pompieri se angajeaza singure in operatiile de stingere, care depasesc potentia lul lor de actiune, fara a chema operativ in sprijin fortele cu care se cooperea za si subunitatea militara de pompieri. Uneori se pierde foarte mult timp pana se realizeaza legatura telefonica cu subunitatea militara de pompieri. In orasele unde exista subunitati si unitati de pompieri militari anunta rea se va face telefonic; pentru intreprinderi mari si importante existand o leg

atura directa prin telefoane cap la cap. Intotdeauna se va mentiona precis: adresa unde a izbucnit incendiul; ce arde; numele celui care face anuntarea; numarul postului telefonic de la care se face apelul. Persoana respectiva nu trebuie sa paraseasca telefonul pana cand telefon istul subunitatii sau unitatii militare de pompieri nu confirma primirea anuntul ui de incendiu. In localitatile unde nu sunt subunitati de pompieri militari, in caz de incendiu se vor anunta formatiile civile de pompieri. Anuntarea se poate face pr in telefon, numarul trebuind fiind bine cunoscut de cetateni – sau prin alte mij loace (clopot, toaca, sirena etc.). In cazul in care nu se poate folosi nici unu l din mijloacele amintite, atunci anuntarea se va face chiar de persoana care a observat incendiul sau de alta, deplasandu-se rapid cu bicicleta, calare etc., p ana la remiza de unde se face apoi alarmarea formatiei civile de pompieri. Rapiditatea si eficacitatea interventiilor depinde nemijlocit de cunoast erea de catre toti cetatenii a modului de anuntare a incendiilor la formatiile c ivile sau subunitatile militare de pompieri. Ca urmare, este necesar ca birourile executive ale consiliilor populare, comisiile tehnice de prevenire si stingere a incendiilor, formatiile civile de pompieri, sa ia asemenea masuri incat fiecare cetatean sa stie cum sa procedeze in caz de nevoie. 3. Pregatirea personalului pe locul de munca si conducerea interventiei Din experienta pozitiva a echipelor organizate pentru prima interventiei a rezultat ca aportul lor este cu atat mai mare, cu cat membrii sai urmaresc cu m se respecta regulile generale si masurile de prevenire a incendiilor si si cum se pregatesc pentru interventie in caz de izbucnire a unui incendiu. Aceste echipe isi dovedesc viabilitarea numai atunci cand sunt bine preg atite si completate la timp cu personal corespunzator. Pentru cunoasterea temeinica a obligatiilor ce le revin se impune ca per iodic echipele sa fie temeinic instruite, verificate asupra gradului de cunoaste re a raspunderilor ce le revin. Personalul pe locul de munca bine instruit pentru cunoasterea si mentine rea in bunastare de functionare a mijloacelor de stingere, ca hidranti, stingato are, substante de stingere etc. De calitatea instructajului pentru prima interventie depinde succesul ac tiunii de stingere a incendiilor. De aceea comisia tehnica de prevenire si sting ere a incendiilor, membrii ei, in special sefii de sectie, maistrii trebuie sa e xecute cu regularitate instruirea personalului pentru capatarea de deprinderi, i n manuirea mijloacelor de prima interventie, precum si educarea lor spre a doved i curaj si abnegatie in actiunile de stingere a incendiilor. O deosebita importanta acodata verificarii stingatoarelor, pentru a fi i n permanenta in stare de functionare, asigurandu-se si rezerva necesara de subst ante de stingere. O atentie aparte va fi acordata mijloacelor initiate din dotar ea obiectivelor, in care exista un accntuat mediu corosiv. Activitatile personalului de pe locul de munca si principalele sarcini s i misiuni ale formatiei civile de pompieri din obiectiv se verifica prin exercit ii si aplicatii. In cadrul acestora se formeaza si se perfectioneaza capacitatea organiza torica, priceperea de a conduce independent si in mod creator activitatile pract ice corespunzatoare. In prezent, datorita intocmirii ipoztezelor de stingere din cadrul planu rilor de aparare, conceptia de organizare a primei interventii, locul de amplasa re a fortelor si mijloacelor, dispozitivele de interventie si directiile de atac , obiectivele si instalatiile ce necesita a fi protejate si intensitatea de refu lare a substantelor stingatoare sunt rezultatul unor temeinice studii tactice si dau garantia ca in caz de nevoie isi dovedesc pe deplin viabilitatea. Sefii formatiilor civile de pompieri, in special din marile obiective in dustriale trebuie sa fie numit dintre tehnicienii bine pregatiti profesional car

e printr-o perfectionare continua sa fie in masura sa conduca actiunile de sting ere a incendiilor pana la sosirea celor care, dupa reglementarile in vigoare, tr ebuie sa ia conducerea operatiunilor de interventie. In aceste conditii putem aprecia ca sefii vor fi capabili, in special in exercitii si aplicatii practice, sa puna in valoare calitatile principale ale g andirii tactice cum sunt: independenta; rapiditatea; prevederea; suplete a. Independenta gandirii tactice se manifesta prin increderea in capacitate a persoanala a comandantilor interventiei de a rezolva in conditii corespunzatoa re situatiile complexe care pot sa apara pe timpul desfasurarii actiunilor de st ingere si de a lua hotarari competente in raport de fiecare situatie aparuta. Rapiditatea consta in capacitatea de a intrevedea imediat caile si proce deele de rezolvare a situatiilor tactice de stingere. Printr-o executie rapida a cunoasterii se pot obtine datele necesare luarii unor hotarari juste, care sa c onduca la localizarea in timp scurt a incendiului si imediat la lichidarea lui. Prevederea se bazeaza pe patrunderea in esenta a situatiei tactice, inte legerea ansamblului situatiei si desfasurarii ei viitoare, intrevazand dezvoltar ea ulterioara a incendiului. Ea trebuie avuta in vedere inca din timpul executar ii studiului tactic al obiectivului si al recunoasterii operative. De aici rezul ta importanta si necesitatea cunoasterii in totalitate a obiectivelor si a stabi lirii procedeelor si mijloacele de interventie pentru fiecare instalatie si cons tructie in parte. Supletea este o calitate a gandirii tactice. O gandire supla este capabi la sa sesizeze repede ce este nou in desfasurarea actiunilor, sa adopte o hotara re noua atunci cand cea anterioara nu mai corespunde situatiei. Deci este vorba de o gandire elastica care nu trebuie sa insemne lipsa de fermitate sau renuntar ea cu usurinta la hotararea anterioara. Schimbarea hotararii, la nevoie, nu treb uie inteleasa ca o abatere de la misiune, ci gasirea unei noi modalitati de inde plinire a acesteia, adoptarea unei solutii mai eficiente. 4. Imbracamintea de protectie impotriva flacarilor si caldurii si metode de rean imare 4.1. Asigurarea protectiei impotriva incendiilor Asigurarea unei protectii eficace pe timpul interventiilor se realizeaza printr-un echipament adecvat, care trebuie sa fie bine confectionat, intretinut cu grija si folosit in mod corect. Principala solicitare la care este supus echipamentul de protectie in ti mpul actiunii de stingere a unui incendiu este cea termica. Intr-un asemenea caz ne aflam in prezenta unui schimb de caldura prin radiatie, convectie si conduct ie. Practic poate predomina unul din cele trei moduri de transmisie a caldur ii. In cazul flacarilor transmisia caldurii se face mai mult prin radiatie, in t imp ce in cazul contactului cu o suprafata incinsa poate predomina transmisia pr in conductie. Coeficientul de transmisie a caldurii sau fluxul termic este exprimat pr in numarul de calorii care trec printr-o suprafata de 1 cm² in fiecare secunda ( cal/cm² ∙ s) si reprezinta suma algebrica a caldurii transmise prin radiatie, co nductie si convectie. In general, pompierul este supus la solicitarile de temperatura si radia tie de scurta durata (de cateva minute), alteori insa actiunea de salvare este n ecesar sa ramana un timp scurt intr-un spatiu incins. Mai rar pompierul este exp us unei izbucniri de violenta exploziva de foarte scurta durata. Tinand seama de solicitarile la care poate fi supusa imbracamintea de pr otectie in timpul unei interventii se impune alegerea unor materiale care sa pre zinte proprietati termice adecvate, adica rezistenta, capacitate si receptivitat e corespunzatoare. Principalii factori termici care determina protectia fata de flacara, ca ldura si elementele care depind, sunt: rezistenta termica; capacitatea termi

ca; reflectivitatea. Fiecare dintre acesti factori defineste o anumita categor ie de protectie. Protectia prin rezistenta termica este asigurata atat de echipamentul ex terior, cat si de imbracamintea de corp; fluxul de caldura care ajunge la piele este determinat de rezistenta si de temperatura de la suprafata ansamblului. Protectia prin capacitatea termica se realizeaza printr-o reducere tempo rara a fluxului de caldura; ea devine importanta acolo unde viteza de incalzire este mare si une nu se cere o protectie pe termen lung. In cazurile extreme, can d pompierul se afla in prezenta unor flacari izbucnite pe neasteptate, chiar cu imbracaminte usoara, insa nu din material plastic se asigura o oarecarea protect ie impotriva flacarilor pentru un timp de 1 – 10 s, cu conditia ca aceasta sa nu se aprinda. Protectia prin reflectivitate este foarte scazuta daca nu se realizeaza prin materiale textile utilizate in mod curent. Este posibil sa se realizeze imb racaminte cu un strat reflectant pe partea exterioara, care sa reflecte pana la 90% din radiatiile care cad pe suprafata ei. O suprafata aluminizanta protejeaza mai bine impotriva radiatiilor decat impotriva flacarilor, deoarece acestea o d eterioreaza rapid prin murdarie sau acoperire cu funingine. Efectul asupra echipamentului de protectie se obtine prin stropierea ace stuia. In acest fel se creeaza o bariera de umezeala care duce la cresterea pute rnica a gradului de protectie. Continutul de apa al imbracamintei influenteaza protectia prin: efectu l de racire al evaporarii apei de pe suprafata; transmisia de caldura prin imb racaminte datorita difuziunii spre interior a vaporilor fierbinti; schimbarea proprietatilor termice ale materialelor pentru imbracaminte (scaderea rezistente i termice si cresterea capacitatii). Cand temperatura suprafetei imbracamintei n u are tendinta probabila sa se apropie de 100 C, udarea mareste protectia prin c resterea capacitatii termice si prin crearea unei raciri datorita evaporarii. La viteze mai mari de incalzire, cand temperatura poate depasi 100 C, udarea amana inceperea arderii si reduce tendinta imbracamintei de a-si pierde rezistenta. In tara noastra protectia personalului de interventie la incendiu se asi gura cu costumele anticalorice, aluminizante, care sunt confectionate din materi ale cu proprietati termoreflectante, obtinute prin acoperirea la suprafata a tes aturilor rezistente la foc (azbest, fibra de sticla, bumbac ignifugat) cu o foli e de aluminiu, care respinge radiatia calorica. In functie de conditiile care apar pe timpul incendiilor se pot folosi e chipamente anticalorice usoare destinate protejarii imbracamintei obisnuite de l ucru si partile neacoperite ale partilor (mainile, fata) in situatii mai usoare (costume de apropiere), iar cand sunt mai diferite se utilizeaza costume mai gre le pentru a patrunde (costume de patrundere) in zona incendiata unde trebuie sa ramana un timp mai indelungat. Costumele anticalorice nu ofera o protectia nelimitata si in orice situa tii impotriva temperaturilor.

4.2. Metode eficiente de reanimare Problema asfixiei a fost mereu in atentia specialistilor. Cu toate cerce tarile facute insa (in prezent se numara vreo suta de metode de respiratie artif iciala) tratamentul ideal nu a fost inca gasit. In cursul ultimilor ani aceasta problema a facut obiectul unor studii temeinice, unele din ele cu idei originale . Cea mai eficienta metoda, in special in cazurile cele mai dificile este „gara la gura”. Un caz celebru despre care se pomeneste in literatura de special itate este acela al lui Abraham Lincoln, caruia dupa atentatul savarsit contra s a, i s-ar fi prelungit viata datorita folosirii metodei „gura la gura” practicat de doctorul Leale. La folosirea acestei metode este necesar ca pentru degajarea cailor resp

 

 

iratorii sa se ridice ceafa victimei, sa i se dea capul cat mai pe spate posibil , apasand cu o mana puternic varful capului. Aceste doua miscari sunt absolut ne cesare, avand scopul degajarii cailor respiratorii. Dupa ce se executa o inspira tie adanca, se deschide gura mare si se sufla in nasul sau gura asfixiatului. Se deschide larg gura victimei, se pune gura larg deschisa peste gura ac estuia, apasand cu putere sa nu se produca scapari. Pentru evitarea iesirii aeru lui pe nas sa apasa cu obrazul pe nari. Se trage putin de buza inferioara pentru a mentine interdeschisa gura victimei. Sufland cu putere se observa ca se ridic a pieptul victimei. Apoi se ridica gura fara a se misca mainile si pieptul victi mei se coboara. Operatia se va repeta sufland vreo 12 ori/min. ritmul nu trebuie accentuat deoarece exista pericolul ca salvatorul sa devina apneic si sa fie ar uncat de ameteli. In practica mai poate fi folosita si metoda de insuflare „gura la gura”. Se aseaza gura larg deschisa pe obrajii victimei in jurul nasului. Se verifica daca buzele astupa bine nasul, apasand cu putere pentru a nu se produce scapari. Pentru a se evita iesirea aerului pe gura se inchide gura cu obrazul sau degetu l mare, impingand buza inferioara. In rezumat, tehnica aplicarii acestora doua m etode se rezuma la darea capului pe spate si suflarea de aer in nasul sau gura v ictimei. Salvatorul, cu o mana da capul inapoi, iar cu cealalta trage de barbie. In ceea ce priveste eficacitatea celor doua metode, trebuie aratat ca pr ocedeul „gura la nas” este preferabil celui „gura la gura” fiind mai simplu, per mite o mai buna hiperextindere a capului, comporta mai putine scapari de aer. Es te mai eficace deoarece apar cazuri cand gura nu mai poate fi deschisa din cauza contractarii maxilarelor, poate fi practicata si asupra unei persoane agitate d e convulsiuni, nu se introduce, in general, aerul in stomacul victimei, cauza ce adesea provoaca varsaturi. Metoda „gura la gura” este folosita mai ales in cazul de obstructie naza la, datorita, de exemplu, iritatiei din cauza prafului, fumului sau apei. Capitolul V Stingerea incendiilor la depozitele de produse petroliere 1. Caracteristicile procesului de ardere si de incalzire ale lichidelor combusti bile 1.1. Natura arderii Arderea lichidelor combustibile este un proces fizico-chimic complex, al carui caracter si intensitate depinde de o serie de flacari. Arderea prematura a lichidelor combustibile in rezervoare sau in general pe suprafata libera este un proces de difuziune urmat de o reactie exoterma (flacara). Una din trasaturil e caracteristice ale arderii difuze este variatia vitezei de ardere, in functie de miscarea aerodinamica, de exemplu, intensitatea curentilor de aer in apropier ea focarului de ardere. Arderea lichidului combustibil se caracterizeaza prin doua fenomene inte rdependente si anume evaporarea si arderea amestecului de vapori cu aer, deasupr a suprafetei combustibilului. Evaporarea are un rol important, deoarece in ultim a instanta, ea determina intensitatea arderii. Intensitatea schimbului de caldur a intre flacara si suprafata lichidului este influntata de forma si dimensiunile flacarilor, de temperatura si de capacitatea ei de reactie. In caz de incendiu pot aparea conditii diferite de ardere. In functie de locul unde se afla lichidul combustibil se disting 3 felur i de ardere: arderea in rezervoare; arderea lichidului varsat pe suprafata u nui material de alta natura; arderea lichidului combustibil sub forma de jet. In cazurile reale, la un incendiu se pot intalni una sau chiar toate fel urile de arderi aratate (de exemplu la rezervoare, arderea poate avea loc concom itent la suprafata oglinzii rezervorului, cat si in cuva de retentie in cazul re varsarii lichidului). Inflamarea lichidului intr-un rezervor inchis se produce aproximativ la

fel, ca si la unul descoperit. Deosebirea consta in aceea ca intr-un recipient descoperit inflamarea es te posibila si la temperatura lichidului mai mare decat in limita superioara de inflamabilitate. Aceasta se explica prin faptul ca pe suprafata descoperita a unui lichid combustibil concentratia de vapori in aer, in urma difuziunii descreste pe masu ra indepartarii la suprafata. Pentru acest motiv in amestecul de vapori-aer exista intotdeauna o zona unde concentratia de vapori se gaseste intre limita superioara si inferioara de concentratie. Intr-un rezervor inchis de obicei concentratia de vapori deasupra supraf etei este aproximativ egala in intreg volumul amestecului vapori-aer. Datorita acestei situatii inflamarea este imposibila daca temperatura li chidului depaseste limita superioara de inflamabilitate. Inflamarea in rezervoar e acoperite, in majoritatea cazurilor, este insotita de explozie, in timpul care ia rezervorul se distruge. Caracterul si gradul distrugerii depind de constructi a rezervorului si de puterea exploziei. La rezervoarele metalice verticale, in urma exploziei, de obiecei se dis truge integral sau partial capacul, care uneori este aruncat in intregime pe sol , uneori exploziile distrug partial rezervorului, iar lichidul care arde se reva rsa pe o suprafata mare. Structura flacarilor de lichide combustibile depinde ne mijlocit de dimensiunile fluxului de vapori degajati pe timpul arderii acestora si viteza lui de miscare a aerului. In functie de acesti factori, flacarile la r ezervoarele cu suprafetele mari au o structura turbulenta. In acest caz, impulsu l continuat de vaporii de combustibil ascensionali, este mult mai mic decat impu lsul provocat de gazele produse de flacari. Viteza medie a curentului, in cazul unei ascensiuni puternice in mijlocu l flacarilor, creste odata cu inaltimea, atat de repede incat turbulenta apare a proape de baza flacarilor, daca gazele de ardere ale flacarilor au depasit chiar si numai o particica a lungimii lor. La arderea lichidelor in rezervoare deschise, structura flacarilor, temp eratura acestora ca si radiatia lor, depind in principiude diametrul rezervorulu i in care se produce arderea. Inaltimea partii luminoase a flacarii este de 1 – 2 diametre ale rezervorului. In caz de vant, flacarile se inclina spre orizontala, pastrand aproximat iv aceleasi dimensiuni si, ca urmare, vor „scalda” si incalzi rezervoarele vecin e sau alte instalatii, amplasate pana la o distanta de doua diametre de rezervor ul incendiat. Temperatura partii luminoase a flacarii, in functie de natura lichidului combustibil, variaza in limitele de la 1000 la 1300 C. Din aceasta cauza, in pr imele minute de la izbucnirea incendiului dintr-un rezervor apare pericolul prop agarii acestuia la rezervoare vecine sau la alte obiective, care se gasesc sub i nfluenta radiatiei flacarilor. Viteza de ardere nu este aceeasi cand arderea are loc in rezervoare de d iametre diferite. Pentru rezervoarele cu diametre mici, viteza de ardere este de stul de mare (pana la 2 m). Daca diametrul creste, la inceput viteza de ardere d escreste, apoi iar creste, ajungand la o anumita valoare constanta pentru lichid ul respectiv. Caracterul variatiei de ardere, in functie de diametru, este deter minat de o serie de cauze. Pentru rezervoare o mare importanta o au peretii, int rucat flacara care vine in contact cu ei incalzeste marginea superioara pana la o anumita temperatura destul de ridicata, care in anumite conditii ajunge la cat eva sute de grade. Exista doua puncte de vedere bazate pe conceptii diferite despre schimbu l de caldura intre fasciculul de flacari si suprafata lichidului. Primul dintre ele se bazeaza pe rolul predominant al transferului de caldura prin radiatie, ia r cel de al doilea se refera la faptul ca caldura de la flacara se transmite la suprafata lichidului prin convectie. Incendiile la rezervoare sunt insotite de transferul unei energii termic e apreciabile datorita coloanei de flacari, precum si a transportului de catre c urentii de aer a particulelor fierbinti de carbon (funingine), la rezervoarele s

 

ituate in apropiere. In consecinta, la aceste rezervoare de multe ori se produce inflamarea vaporilor de produse petroliere iesite prin diferite deschideri din capacul rezervorului. Peretii rezervorului aflati in direct sub influenta flacarilor la temper atura de 500 C pierd rezistenta si incep sa se deformeze spre interiorul rezervo rului. La incendiile de produse petroliere albe, peretii rezervorului se deforme aza mai rapid decat la incendiile de produse negre. 1.2. Repartitia temperaturii in lichid O parte din caldura radiata de flacari se consuma pentru incalizirea lic hidului. Dupa un anumit timp, la suprafata lichidului se stabileste o temperatur a care este aproximativ egala cu temperatura de fierbere a lichidului respectiv. In straturile superioare temperatura este intotdeauna mai mare decat in profunz ime. Cu timpul temperatura lichidului creste, variatia cea mai rapida constatand u-se in perioada initiala. Caracterul variatiei depinde de felul lichidului si d e conditiile de ardere. Titeiul, pacura si benzina se incalzesc in profunzime. C resterea grosimii stratului incalzit depinde de viteza medie de incalzire a lich idului respectiv, de timp calculat de la inceputul incalzirii, de proprietatile lichidului si diametrul rezervorului. Temperatura cea mai ridicata este in stratul de lichid de la suprafata l ibera la arderea lichidelor este apropiata de temperatura de fierbere. Viteza de crestere a stratului incalzit de titei este de 26 – 36 cm/h. Temperatura stratului de benzina, la o viteza de incalzire a stratului d e 72 cm/h, ajunge la 90 - 100 C, iar la pacura la o viteza de incalzire a stratu lui de 24 – 42 cm/h, la 230 - 300 C. Faptul ca temperatura la suprafata lichidel or cu compozitie complexa este intotdeauna mai ridicata decat temperatura de fie rbere, se explica prin variatia compozitiei, pe fractiuni, a lichidului in timpu l arderii. Experienta demostreaza ca temperatura nu este egala in toate punctele su prafetei. In apropierea peretilor rezervorului temperatura este mai ridicata dec at la centru. Uniformitatea distribuirii temperaturii este legata de influenta peretil or rezervorului a caror temperatura este intotdeauna mai ridicata decat a lichid ului combustibil. Temperatura pe peretele rezervorului sub nivelul lichidului nu poate dep asi cu mult temperatura lichidului combustibil respectiv si drept consecinta in cazul nivelului ridicat al lichidului din rezervor peretele nu se deformeaza. In schimb, peretele rezervorului mai sus de nivelul lichidului combustibil, sub ac tiunea flacarii, chiar in primele minute de ardere libera se incalzeste si incep e sa deformeze. In cazul incendiilor reale, la 15 – 20 min de la izbucnirea aces tora, marginea libera a peretelui rezervorului metalic se incalzeste pana la tem peratura de incandescenta la rosu si se deformeaza, daca nu s-a supus unei actiu ni intense de racire. 2. Fenomenele care insotesc incendiile 2.1. Fierberea Acest fenomen este strans legat de existenta apei in titei in straturi s i la fundul rezervorului sub forma de perna de apa, si de procesul de fierbere a apei supraincalzite. La o ardere de lunga durata, titeiul si pacura cu continut de apa se inc alzesc in profunzime, pe suprafata lichidului incendiat apare un strat lichid in fierbere, a carui grosime creste in timp, viteza de incalzire depasind de 2 – 4 ori pe cea de ardere. Procesul de fierbere in rezervor se caracterizeaza prin formarea vaporil or de apa in toata masa lichidului, de regula pe peretele si fundul rezervorului apar un numar mare de bule de vapori. Aparitia bulelor determina, in anumite co nditii, formarea unor centre de vapori care stau la baza inceperii distilarii, u

 

 

 

neori cu caracter exploziv. Centrele de formare a vaporilor apar in special cand lichidul este impur. Daca lichidul nu contine impuritati, centrele de formare a vaporilor se repartizeaza mai ales pe peretele rezervorului. Centrele de formare a vaporilor pot lua nastere in interiorul lichidului insusi, daca aceasta este destul de puternic supraincalzit. Cand cresterea stratului incalzit ajunge la perna de apa incepe asazisa fierbere peliculara. Din cauza vascozitatii mari si a tensiunii superficiale intre stratul de titei si perna de apa, producandu-se din aceasta cauza o supraincalzire a strat ului de produs. Dupa o anumita perioada de timp se incalzeste si stratul de apa. Daca pe suprafata de contact apa-titei, precum si in interiorul apei nu se va afla un numar suficient de centre de formare a vaporilor, apa se poate inc alzi pana la temperatura care depaseste cu mult temperatura de distilare. Supraincazilrea apei va continua atata timp, cat in interiorul stratului de apa vor apare spontan centrele fazei de vapori. Contactul dintre produsul pe trolier supraincalzit puternic si apa de la fundul rezervorului provoaca fierber ea exploziva violenta a apei si formarea instantanee a unei cantitati mari de va pori din perna de apa. La aparitia acestui fenomen produsul petrolier este arunc at in atmosfera sub forma pulverizata, violenta si chiar exploziva. Fierberea violenta are loc daca apa se gaseste in titei sub forma de pic aturi. Momentul in care se produce fierbere depinde de calitatea titeiului si de proportia de apa, de inaltimea peretelui liber al rezervorului etc. La titeiul care contine 1% apa, chiar in lipsa unei perne de apa, dupa 4 5 – 60 min de ardere pot apare fenomene de fierbere cu revarsarea posibila a li chidului aprins, peste bordul rezervorului. Daca nivelul de titei in rezervor este ridicat, fierberile si devarsaril e de titei peste peretele rezervorului se repeta in mod periodic. Semnul princip al al inceperii fierberii este cresterea dimensiunilor flacarilor. In unele cazu ri, inainte de a se incepe fierberea se produce un zgomot in forma de fosnet. Fierberea poate avea loc si in cazul refularii apei sau spumei, in speci al a celei aeromecanice pe suprafata lichidului aprins. In legatura cu faptul ca deocamdata nu exista masuri eficiente pentru pr evenirea fierberii, capata o importanta deosebita interventia operativa pentru s tingerea unor astfel de incendii. Totusi in anumite situatii ea poate fi oprita daca se intervine prompt si se realizeaza o racire permanenta si abundenta, cu j eturi de apa, a peretilor rezervoarelor incendiate. La incendiile de titei si produse petroliere negre in rezervoare si bata luri s-au observat cazuri cand la fierberea lichidelor incendiate a survenit sim ultan incetarea completa a arderii pe intreaga suprafata sau pe o buna parte din aceasta. Numai in locuri au ramas mici focare de ardere, mai frecvent langa mar ginea rezervoarelor sau langa balaturi. Aceste fenomene trebuie considerate ca m omente favorabile pentru lichidarea cu succes a incendiului in rezervor sau bata l, ceea ce in practica stingerii incendiilor se foloseste pe larg, mai ales in c azul suprafetelor mari de ardere a produselor petroliere negre. 2.2. Eruptia Fenomenele de fierbere si eruptie se produc numai la arderea in rezervoa re a titeiului si pacurii. In benzina eruptia nu se produce datorita faptului ca temperatura stratului incalzit este inferioara temperaturii de fierbere a apei, sau apropiata de aceasta. Eruptia se produce numai dupa fierbere sau pe timpul acesteia si consta in aruncarea (proiectarea) peste peretele rezervorului a unei mari cantitati de lichid aprins, care raspandindu-se in apropierea focarului de ardere complica mu lt situatia creata. In unele situatii, zeci de tone de titei pot fi aruncate la zeci metri d e focarul de ardere. Eruptia titeiului aprins poate avea loc cand: sub stratul de titeit se afla apa; lichidul se incalzeste in cursul arderii in profunzime, formandu-se

un strat incalzit; temperatura stratului lichid incalzit este mai mare decat temperatura de fierbere a apei. Lipsa unuia dintre acesti factori exclude aparitia eruptiei. Prima condi cite este legata de circumstantele in care are loc depozitarea combustibilului, iar celelate doua sunt determinate de proprietatile lichidului. Momentul in care survine eruptia este determinat de viteza de incalzire a titeiului si practic este egal cu timpul in care stratul incalzit de titei aju nge la stratul de apa. Eruptia incepe prin debordarea lichidului peste pereteii rezervorului, d e aceea, in literatura de specialitate, fenomenul respectiv este cunoscut si sub denumirea de debordare. Volumul de material aruncat depinde de cantitatea de titei continut prac tic in rezervor si de diametrul acestuia. Cu cat rezervorul contine mai putin titei si cu cat va fi mai mic diamet rul lui, cu atat mai puternica poate sa fie eruptia (debordarea). Momentul inceperii debordarii titeiului poate fi determinat cu relatia: t = __H – h ; v + v1 t = timpul probabil de incepere a aruncarii lichidului aprins care repr ezinta de fapt durata de atingere de catre stratul de titei incalzit sau de pacu ra a apei de la fundul rezervorului; H = inaltimea initiala a stratului de titei (m); h = inaltimea initiala a pernei de apa in rezervor (m); v = viteza de ardere a petrolului (v = 0,12 m/h), (m/h); v1 = viteza de incalzire a petrolului (v1 = 0,25 m/h), (m/h); Semnele caracteristice inceputului eruptiei sunt aparitia vibratiilor pe retilor rezervoarelor, insotite de zgomote si de cresterea dimensiunii flacarii. Practic eruptia poate fi evitata prin evacuarea stratului de apa. In caz ul in care acest lucru nu este posibil, se impune calcularea timpului de eruptie si luarea masurilor de interventie corespunzatoare. 2.3. Explozia rezervorului Intr-un rezervor inchis concentratia de vapori deasupra suprafetei lichi dului combustibil este aproximativ egala in intregul volum al amestecului de vap ori-aer. Inflamarea in rezervoare cu capac, in majoritatea cazurilor este insoti ta de explozie in timpul careia rezervorul se distruge. Caracterul cu gradul dis trugeriii depinde de constructia rezervorului si putea exploziei. De regula, forta exploziei este mai mare la rezervoarele cu produse petr oliere albe, in care sunt depozitate lichidele combustibile usor volatile in car e exista un spatiu mare umplut cu un amestec de vapori-aer. In functie de forta de explozie si de felul rezervorului, pot sa apara u rmatoarele situatii: 1) Capacul rezervorului vertical se smulge in intregime si poate fi arun cat pana la 120 m; in acest caz lichidul arde pe intreaga suprafata libera a ogl inzii acestuia. Distrugerea integrala a capacului se produce cel mai frecvent la arderea in rezervoare metalice verticale supraterane. In acest caz si cantitate a totala de lichid curs se poate calcula prin inmultirea vitezei de ardere cu su prafata rezervorului. 2) Capacul rezervorului vertical este ridicat de puterea exploziei, se r upe partial sau in intregime, ramanand in stare semiscufundata in lichidul combu stibil aprins; intr-o asemenea situatie se produce un incendiu deasupra si sub c apac, greu de stins. 3) Capacul rezervorului vertical supus unei forte reduse a exploziei se deformeaza, producandu-se deschideri mici la imbinarea prin sudura a capacului d e peretele rezervorului; in acest caz ard numai vaporii de lichide combustibile deasupra neetanseitatilor, deci un incendiu in exterior.

La exploatarea rezervoarelor de beton armat ingropate partial in pamant se distruge, de obicei capacul (partea superioara) in care se formeaza goluri de stul de mari. 2.4. Unda de viitura La producerea exploziei un rezervor este posibil sa apara pericolului un dei de viitura. Sa ne inchipuim un suvoi de lichid scurs dintr-un rezervor de 50 000 m3 sau 100000 m3, poate deteriora si aprinde totul in cale pe o anumita dist anta, el putand depasi sau rupe si digul de protectie realizat din pamant daca n u este bine tasat si executat. 2.5. Incalzirea rezervoarelor invecinate Sub influenta fluxului de radiatie de la rezevorul care arde, in special pe timp de vant, actioneaza peretii, capacele, supapele de respiratie si alte instalati i care se inalzesc. Incalizirea supapelor de respiratie duce la deteriorarea opr itoarelor de flacara, astfel ca acestea nu-si indeplinesc rolul, adica nu mai po t opri patrunderea flacarii in interiorul rezervorului. Incalzirea mantalelor si capacelor rezervoarelor vecine cu cel incendiat duce la cresterea intensitatii evaporarii lichidului combustibil din acestea. 3. Categoriile de incendii de produse petroliere La rezervoarele cu produse petroliere se pot produce diferite categorii de incendii, in functie de cauza, natura si cantitatea produsului, felul rezervo rului si de conditiile meteorologice. Intensitea si marimea incendiului depind s i de timpul de interventie si eficacitatea actiunii de stingere. 1) Incendiu sub forma de torta. Aceste se caracterizeaza prin arderea va porilor de lichide combustibile iesite din spatiul de gaze al rezervorului si ap aratelor, prin neetanseitati sau prin supapele de respiratie sau alte deschideri . 2) Incendiu la jeturile de lichide combustibile iesite din rezervoare, a parate sau conducte. Aceasta categorie de incendiu se caracterizeaza, de regula, prin arderea continua a suprafetei cuprinse de incendiu. In timpul incendiului se creeaza pericolul de propagare a arderii in reteaua de canalizare, daca nu sau inchis vanale sau acestea sunt defecte, cuvele de retentie, precum si in alte locuri acoperite sau descoperite jeturile de lichide aprinse formeaza un mare p ericol pentru oameni. La umplerea excesiva a rezervorului cu lichid combustibil este posibila scurgerea acestuia prin neetanseitati si apoi prin peretele rezervorului, produs ul putandu-se aprinde dintr-o anumita cauza. Practica a confirmat faptul ca arderea lichidului combustibil pe peretel e rezervorului nu se extinde imediat pe suprafata oglinzii din interior. La ince put se filteaza numai vaporii iesiti din supape de respiratie. In acest caz, dac a nu se reuseste stingerea de la inceput, produsul petrolier se revarsa in cuva de retentie complicand situatia. 3) Incendiu la suprafata libera a lichidului din rezervor. Aceasta categ orie de incendiu se caracterizeaza prin cuprinderea intregii suprafete a lichidu lui dintr-un rezervor cu capac fix din cel cu capac flotant scufundat, cu flacar i luminoase cu inaltimi egale cu 1,5 pana la 2 diametre ale rezervorului. 4) Incendiu in spatiul inelar de etansare al capacului flotant (rezervor cu capac flotant). 5) Incendiu in cuva de retentie. Se produce cand au loc scurgeri de lich id combustibil din rezervor sau din conducte, precum si la spargerea rezervorulu i. De regula un astfel de incendiu are loc concomitent cu incendiul declansat la rezervor. In anumite situatii este posibil sa se produca un incendiu la un rezervo r si cuve de rententie si sa cuprinda chiar un parc de rezervoare, un astfel de incendiu fiind foarte greu de stins.

4.Caracteristicile incendiilor de lichide combustibile Incendiile izbucnite la rezervoare sunt,de regula,de lunga durata,in spe cial la cele de mare capacitate,si destul de complexe prin caracterul lor,necesi tand un numar important de forte si mijloace,precum si cantitati mari de substan te de stingere. Incendiile la rezervoarele cu produse petroliere se caracterizeaza prin urmatoarele fenomene: 1) Transmiterea energiei calorice prin radiatie de la rezervorul incendi at catre rezervoarele invecinate,respectiv catre obiectele aflata in apropierea rezervorului incendiat. 2) Transmiterea particulelor de funingine incandescente datorita actiuni i curentilor de aer. 3) Transmiterea,datorita curentilor de aer,a vaporilor de lichide combus tibile la rezervorul care nu arde catre rezervorul incendiat. 4) Producerea de explozii in spatiul de vapori-aer al rezervorului cateo data cu aruncarea capacului.Forta exploziei,de regula,este mai mare la rezervoar ele in care se pastreaza lichide combustibile usor volatile si exista un spatiu mare de vapori-aer. 5) Deversarea sau eruptia clotitoarelor a lichidului combustibil aMrins in rezervor,precum si scugerea lui,ca rezultat al modificarii formei rezervorulu i incendiat,creând noi focare de ardere.La incendiile izbucnite la rezervoarele mari cu nivelul produsului la limita inferioara,deformarea lor se produce foarte intens din cauza ridicarii temperaturii in interior,provocand uneori si topirea peretilor indoiti in interiorul rezervorului. 6) Posibilitatea de propagare a arderii in reteaua de canalizare sau in alte spatii deschise folosite pentru captarea lichidelor combustibile. 7) Degajare de mari cantitati de fum,produse ale arderii imcomplete si t emperaturi de pana la 1300 C,peretii rezervorului aflati direct sub influenta fl acarilor la temperatura de 600 C,pierd rezistenta si incep sa se deformeze spre interior; la incendiile produse petroliere albe peretii rezervorului se deformea za mai rapid decat la incendiile de produse negre. 8) Arderea violenta a lichidelor combustibile,cand aceasta se produce la suprafata oglinzii (suprafata libera). 9) Intensificarea apreciabila a arderii pe timp de vant,masa de fum si f lacarii fiind deviata sus de curentii de aer,fumul se disperseaza si se depune p e pamant sub forma de funingine. 10) Deformarea legaturilor de conducte supraterane ale rezervoarelor,din care se scurge pe teren o cantitate mare de lichid combustibil. 5.Organizarea interventiei pentru stingerea incendiilor 5.1. Date de baza Pentru asigurarea protectiei impotriva incendiilor a rezervoarelor cu li chide combustibile,de o anumita capacitate,acestea se prevad cu instalatii fixe de stingere si racire,in domeniu in care s-au facut progrese insemnate pe plan m odial,privind proiectarea,construirea si eficacitatea lor,strans legate de fabri carea unor noi substante de stingere.Cu toate acestea,practica a dovedit ca inst alatiile fixe nu pot asigura intotdeauna succesul in stingerea incendiilor. Problema stingerii incendiilor de rezervoare cu produse petroliere devin e si mai complexa in cazul in care incendiul se declanseaza simultan sau succesi v in mai multe rezervoare. Incendiile declansate in strainatate la rezervoarele cu produse petrolie re,in special de mare capacitate,s-au stins cu mare greutate. Practic,fiecare incendiu se deosebeste substantial de alte incendii simi lare,in primul rand prin caracterul dezvoltarii si prin particularitatile lui,ca re de regula ingreuneaza stingerea.De aceea este necesara cunoasterea cat se poa te de bine a particularitatilor incendiilor,a principiilor tactice de stingere,a

organizarii si a conducerii efectivelor de lupta. 5.2. Sisteme complexe de protectie Avand in vedere cararteristicile incendiilor de rezervoare de produse combustibi le pentru asigurarea gradului inalt de securitate cerut acestor importante si vu lnerabile obiective, este necesar un sistem complex de protectie contra incendii lor, care sa asigure: 1) Detectarea concentratiilor periculoase de vapori inflamabili in aer care se f ormeaza in caz de avarie in zona parcului de rezervoare sau in perimetrul aceste i zone. 2) Limitarea posibilitatilor de raspandire a lichidelor combustibile revarsate i n caz de avarie la rezervoarele sau conductele de produse. 3) Vehicularea produselor din sau in rezervoare, in functie de necesitatile inte rventiei, folosind la maximum posibilitatile instalatiilor tehnologice sau insta land dispozitive provizorii in acest scop. 4) Racirea constructiilor incendiate si a celor invecinate expuse actiunilor exc esive ale caldurii. 5) Colectarea sau evacuarea la canalizata industriala a produselor combustibile revarsate si a apei rezultate, ca urmare a interventie de stingere si racire. 6) Stingerea incendiilor de produse petroliere. 7) Efectuarea de exercitii periodice pentru verificarea instalatiilor si antrena rea personalului. 5.3. Metode de stingere a incendiilor Metoda de stingere se alege in functie de substanta stingatoare cea mai eficace si care exista la dispozitie,precum si de mijloacele ce urmeaza s-o refu leze asupra incendiului. Spuma a fost si este in prezent substanta stingatoare principala de stin gere a produselor petroliere mai usoare decat apa,depozitate in rezervor sau scu rse si acumulate in strat,in caz de avarie la rezervoare si instalatii tehnologi ce aferente.Debitarea substantei de stingere prin dispozitive uniform distribuit e,astfel,incat sa se asigure intensitatea minima necesara formarii stratului con tinuu su elastic de spuma,la intervalul de timp presris de norme si regulamente constituie o cerinta de baza pentru eficienta metodei de stingere respective. Racirea cu apa,efectuata dupa nevoi inainte sau in timpul stingerii,cat si dupa aceea,o perioada mai indelungata,constituie de asemenea o alta cerinta d e prin ordin. Pentru stingerea unor incendii sau protectia diferitelor puncte locale v ulnerabile ale rezervoarelor (inelul de etansare al capacului flotant,racorduril e si claviatura conductelor tehnologice,supapele de respiratie,opritoarele de fl acari etc.) se pot folosi si alte substante adecvate,pulberi stingatoare,apa uso ara de tip light-water,hidrocarburi halogenate,in unele cazuri chiar abur. Aceste ultime substante stingatoare asigura stingerea rapida a flacarilo r,iar substanta de baza-spuma-realizeaza racirea si izolarea pe timp mai indelun gat,inlaturand fenomenul de reaprindere si se diminueaza pericolul de explozie p rezentat de norii de vapori sau gaze ce s-ar putea forma ca urmare a degajarii s i acumularii in aer a unor mari cantitati de vapori inflamabili. Utilizarea la stingere a unor substante stingatoare complimentare si com patibile asigura o buna eficienta in interventiile la inceii.La incendiile mari generalizate se preconizeaza in ultimul timp folosirea spumei in amestec cu hidr ocarburile halogenate. Rezervoarele prevazute de norme sunt echipate cu instalatii fixe sau sem ifixe de stingere cu spuma,precum si cu instalatii de racire cu apa. Locul principal in domeniul protectiei rezervoarelor cu produse petrolie re revine spumei mecanice. Ca metode de stingere a incendiilor de rezervoare cu produse petroliere se pot folosi: 1) Instalatii fixe de stingere a incendiilor cu spuma sau cu light-water

. 2) Instalatii semifixe de stingere a incendiilor cu spuma sau cu light-w ater. Rezervoarele prevazute cu instalatii specificate la punctele 1) si 2) su nt echipate si cu instalatii de racire. 3) Instalatii mobile formate din totalitatea masinilor speciale de stins incendii,utilajelor,aparatelor si accesoriilor care pot fi folosite la refulare a spumei,pulberilor stingatoare si a apei asupra incendiului. a.Instalatia fixa de stingere cu spuma curprinde: • sursa de alimentare cu apa; • surse de alimentare cu spumanti; • aparate de dozare a consumului de s pumant (preparare a solutiei spumante); • generatoare de spuma corespunzatoare c a numar si capacitate; • retea de transport si distributie a substantei de sting ere (conducte de solutie si conducte de spuma); • capete de spuma prin care subs tanta de stingere este debitata si dirijata intr-un mod corespunzator in zona pr otejata; • dispozitive de actionare de la distanta a diferitelor utilaje tehnolo gice (pompe,robinete sau clapete din instalatiile tehnologice etc.). Tendinta moderna este de a realiza,pe cat posibil,constructii modulare m onobloc,diferitele elemente componente ale instalatiilor fiind concepute astfel incat un aparat sau dispozitiv sa indeplineasca doua sau mai multe functiuni. Indiferent de tipul spumei,elementele specifice instalatiilor de spuma s unt: • dozatoarele (amestecatoarele); • generatoarele de spuma; • capetele de s puma. Dimensionarea elementelor componente ale instalatiei de spuma se face in functie de urmatorii factori principali: intesitatea specifica de stingere is ; aria libera a lichidului incendiat As; durata teoretica a interventiei ti; parametrii de lucru (debitul, presiunea etc.),ai generatoarelor de spuma se p repara prin mai multe procedee. b. Instalatii semifixe cu spuma (chimica). La instalatiile din aceasta c ategorie, numai deversoarele, camerele, coloanele si partial conductele orizonta le de spuma sunt montate fix, celelalte elemente sunt mobile. Conductele fixe de spuma se prelungesc pana la cel putin 4 m in afara in diguirii si acolo se prevad cu dispozitive, racorduri fixe A si B pentru legarea utilajului mobil, de asemenea se prevede drum sau spatiu amenajat pentru accesu l masinilor de pompieri, a celor cu care se transporta cantitatile suplimentare de praf unic si eventuale platforme de stationare a acestora. In caz de incendiu, punerea in functiune a instalatiilor de stingere cu spuma se face de catre personalul de interventie special instruit. Ei trebuie sa aiba grija sa execute cu operativitate toate manevrele rob inetelor prevazute la instalatie si sa alimenteze continuu instalatia cu spumant (praf unic), sa verifice calitatea spumei debitate, sa asigure functionarea cor ecta a instalatiei si sa repuna in stare de functionare dupa lichidarea incendiu lui. Instalatia de stingere cu spuma se pune in functiune la rezervorul incen diat si in caz de mare pericol si la rezervoarele invecinate insa numai pentru r ealizarea unui strat protector de spuma. La rezervoarele invecinate se vor pune obligatoriu in functiune instalatiile fixe de racire cu apa. c. Instalatii mobile. Datorita diametrelor mare ale rezervoarelor cu pro duse petroliere (20 – 100) si inaltimii apreciabile a acestora (14 – 22 m), prec um si a dimensiunilor cuvei de retentie, pentru introducerea spumei in zona ince ndiata este necesar sa se dispuna de masini si utilaje cu performante superioare de lucru. Din experimentarile efectuate in unele tari rezulta ca dupa ≈ 60 min apa re cel mai mare pericol de propagare a incendiului la rezervorul vecin. Aceasta inseamna ca actiunea de stingere trebuie inceputa cel mai tarziu dupa 30 min de la izbucnirea incendiului, deoarece tinand seama de durata calculata de stingere de ≈ 15 min, se impune ca stingerea incendiului sa se termine inca inainte de a ajunge la factorul critic de timp. Prin urmare, pentru inceperea stingerii ince ndiului in rezervoare este valabila relatia: Tmax = 30 min. De fapt, la rezervoa rele cu capac flotant pentru a se evita o incalzire periculoasa a rezevorului ve cin, in cazul actionarii cu mijloace, timpul maxim de incepere a racirii este de

asemenea de 30 min. Pentru stingerea incendiului in cuva de retentie a marilor rezervoare, t impul maxim de incepere a actiunii de stingere este considerat, de catre unii sp ecialisti straini, egal cu 60 min. Aceasta ar fi si timpul negativ necesar de pr egatire a fortelor si mijloacelor, precum si a unei actiuni eficiente de stinger e a incendiului. La aceasta concluzie s-a ajuns avandu-se in vedere ca incendiil e la cuva de retentie sunt mai reduse fata de incendiile de rezervoare, astfel d e incendii producandu-se in urma unor deversari sau explozii ale rezervoarelor, apreciere justa, daca se are in vedere tendinta actuala de construire a rezervoa relor cu capac flotant sau cu pereti dubli, la care fenomenele amintite nu se pr oduc sau daca au loc, acestea se intampla destul de rar. In ultima perioada de timp, pentru depozite de rezervoare se prevad si s e folosesc pentru stingerea incendiilor tunuri de spuma si de apa de mare capaci tate (debite peste 3000/min) amplasate pe reteaua de incendiu sau pe masini cu r andament ridicat. Cu acestea, alimentate cu apa si spumant in mod continuu si ma nuite de personal bine instruit se pot stinge incendiile izbucnite in parcurile de rezervoare. Succesul in stingerea incendiilor izbucnite la rezervoarele de produse p etroliere depinde, in mod deosebit de respectarea unor principii tactice de stin gere si de modul cum este pregatit si condus atacul pentru stingerea incendiului . 5.4. Stingerea incendiilor In caz de incendiu comandantul interventiei trebuie sa execute intr-un t imp foarte scurt recunoasterea,consultandu-se cu specialistii obiectivului,respe ctandu-se pe timpul interventiei cu o serie de principii. 5.4.1. Recunoasterea La recunoastere,in special cand instalatiile de stingere nu sunt in func tiune,trebuie sa stabileasca urmatoarele: 1) Natura,cantitatea,nivelul lichidelor combustibile aflate in rezervoar ele incendiate si in cele invecinate. 2) Tipul si starea rezervorului incendiat si a celor din apropiere. 3) Posibilitatea producerii exploziilor in rezervoarele incendiate si in cele invecinate. 4) Necesitatea si posibilitatea de transvazare a lichidelor combustibile din rezervoarele incendiate si din cuvele de retentie. 5) Existenta si starea digurilor in jurul rezervoarelor pentru productie si cele de avarie. 6) Posibilitatea pierderii si deversarii produselor negre (titei,pacura) . 7) Timpul aproximativ cand se va produce debordarea,caracteristicile ter enului si caile posibile de scurgere a lichidului incendiat. 8) Pericolul pentru imprejurimi,tinand seama de directia vantului si de influenta acestuia asupra stingerii incendiului. 9) Amploarea incendiului si prezenta fortelor si mijloacelor prevazute i n planul de interventie pentru varianta respectiva,precum si necesarul de noi fo rte suplimentare. 10) Posibilitatile reale de alimentare cu apa. 11) Starea si eficienta instalatiilor de stingere si racire,precum si ca ntitatea de substante de spumant existente in obiectiv si posibilitatea aducerii lor rapide de la obiectivele vecine sau din depozite. 5.4.2. Principii tehnico-tactice Pentru o buna reusita a interventiilor la stingerea incendiilor izbucnit e la rezervoarele cu produse petroliere este necesar sa se tina seama de urmatoa rele principii tactice:

1) Instalarea masinilor de incendiu conform planului de interventie. 2) Concentrarea rapida la locul actiunii fortelor si mijloacelor stabili te prin planul de interventie. 3) Punerea in functiune a instalatiilor de stingere si racire si de urma rirea eficacitatii acestora. 4) Inceperea atacului de spuma se va face numai dupa asigurarea fortelor si mijloacelor (calculate si de rezerva) necesare,realizandu-se continuitatea a ctiunii cu spuma de buna calitate pana la lichidarea completa a arderii,precum s i un anumit timp dupa aceasta,stabilit de comandantul interventiei,pentru preven irea reaprinderii produselor. 5) Pana la inceperea atacului de spuma se vor introduce in actiune jetur i de apa,care raceasca mantaua rezervorului incendiat si a celor direct pericli tate (se pot folosi si fortele care sosesc la locul incendiului). 6) La incendierea mai multor rezervoare se stinge mai intai rezervorul s ituat in directia vantului,in acelasi timp se vor lua masuri pentru oprirea prop agarii incendiului. 7) In cazul incendierii concomitente a rezervorului si a cuvei de retent ie se stinge mai intai lichidul din cuva de retentie. 8) Asigurarea alimentarii neintrerupte cu apa si alte substante de sting ere,refularea acestora la debite si presiuni,in raport cu natura lichidelor comb ustibile care ard. 9) Evacuarea din rezervoare a apei,acolo unde exista,cu ajutorul instala tiilor tehnologice si al canalizarii industriale. 10) Inceperea operatiilor de pompare a lichidului din rezervorul incendi at si rezervoarele vecine,se va executa numai dupa anuntarea comandantului inter ventiei.Pomparea titeiului si a tuturor produselor petroliere cu punctul de infl amabilitate mai redus de 28 C,din rezervoarele neincendiate,de regula,se interzi ce,deoarece in cursul acestei operatii se pot forma amestecuri explozive in inte riorul rezervorului. 11) Asigurarea conditiilor optime de lucru grupei operative,a legaturilo r si informarii operative pe tot timpul interventiei. 12) Organizarea simultan cu efectuarea recunoasterii a racirii rezervoru lui incendiat si a celor invecinate cu numarul necesar de jeturi,pentru suplimen tarea corespunzatoare a instalatiilor fixe de racire.Punerea in functiune a inst alatiilor fixe trebuie sa fie prima actiune in cadrul interventiei pentru stinge rea incendiilor.Pentru racirea rezervoarelor se folosesc tevi cu ajutaje mari sa u tunuri cu apa,care sa asigure bataia si debitul necesar.Rezervoarele se racesc continuu,inclusiv pe timpul atacului cu spuma si dupa aceasta pana la racirea c ompleta a produsului.Protectia rezervoarelor vecine prin racire este necesar sa se asigure pe o distanta echivalenta cu diametrul a doua rezervoare.De asemenea se va urmari ca racirea rezervoarelor incendiate si a celor vecine,pe cat posibi l,sa se faca uniform.La inceput,la rezervoarele care nu au instalatii fixe sau a cestea nu functioneaza este indicat ca jetul compact sa nu atinga punctiform tab la de fier foarte incalzita a rezervoarelor neincendiate (supape de respiratie,g uri de luat probe etc.).Se pot folosi jeturi compacte de apa,in continua miscar e in jurul circumferintei rezervorului si in partea lui superioara,asigurandu-se o pelicula de apa care sa se scurga pe mantaua rezervorului de sus in jos. 13) Organizarea stingerii incendiilor pe sectoare cu misiuni de racire a rezervoarelor incendiate,protejarea rezervoarelor supuse actiunii radiatiei de caldura,pregatirea si executarea atacului pentru stingerea incendiului. 14) Protejarea la nevoie a matalelor (peretilor) si armaturilor rezervoa relor invecinate cu ajutorul prelatelor confectionate din azbest umezite si asig urarea securitatii personalului care executa aceasta operatie. 15) Stabilirea celor mai adecvate procedee si substante de stingere,in r aport de fortele existente la dispozitie,caile de atac ale incendiului,natura pr oduselor care ard si mijloacele de protectie ale personalului. 16) Evacuarea din rezervoare a apei,acolo unde exista,cu ajutorul instal atiei tehnologice. 17) Inceperea pomparii produselor petroliere din rezervorul incendiat si rezervoarele vecine,se va executa numai dupa anuntarea comandantului interventi

ei. 18) Incendiile de benzina se sting cu spuma grea,de titei cu spuma grea si medie,iar cele de motorina cu spuma sau apa pulverizata.Se poate folosi si ap a usoara de tip light-water. 5.5. Atacul incendiului Stingerea incendiilor la depozitele de produse combustibile,in special a celor declansate la rezervoarele de mare capacitate,datorita caracteristicilor de ardere deosebite-ardere violenta,degajari mari de caldura,fum si gaze toxice, posibilitatea de explozie,de fierbere si de deversare-impune o temeinica pregati re a actiunii de atac si de conducere a acestuia. Atacul pentru stingerea incendiului se executa numai la ordinul si sub c onducerea comandantului interventiei,care se stabili: 1) Concentrarea la locul incendiului si pregatirea pentru actiune a mijl oacelor,substantelor de stingere si a rezervei stabilite prin calcul. 2) Numirea sefilor de sectoare si a personalului care participa la exetu rea atacului cu spuma. 3) Stabilirea si aducerea la cunostinta personalului de interventie,a se mnalelor de incepere si oprire a debitarii spumei si de retragere in caz de peri col. 4) Efectuarea atacului pe directia vantului,concomitent cu toate mijloac ele,neintrerupt si la intensitatea de refulare care sa asigure lichidarea incend iului; spuma se va debita in rezervorul care arde,pe peretii interiori ai acestu ia,pentru a putea sa se scurga lin si sa acopere treptat oglinda lichidului ince ndiat.Dupa incetarea arderii,debitarea spumei se va continua 5 – 10 min pentru prevenirea reaprinderii produselor,iar racirea peretilor rezervoarelor pana la aducerea produsului sub temperatura de aprindere.In cazul in care nu este posibi l sa se aplaseze langa peretele rezervorului,sa se foloseasca tunuri cu spuma,de bitarea acesteia realizandu-se cu ajutorul tevilor prelungitoare.La rezervoarele de peste 20000 m3,actiunea cu ajutorul tevilor prelungitoare de spuma (deversoa re telescopice) manevrate manual nu este in general posibila.Exista si pe plan m ondial utilaje cu tevi prelungitoare de spuma actionate mecanic,de fabricatie sp eciala,de exemplu montate pe sasiuri cu senile.Se pot folosi si autoscarile meca nice prevazute cu tevi speciale cu spuma se va executa dupa concetrarea mijloace lor de stingere necesare,asigurandu-se in acest timp racirea rezervorului incend iat si a celor vecine.Actiunea de lichidare a incendiului va incepe cu rezervoru l aflat pe directia curentilor de aer dominanti,dupa care se va ataca rezervorul urmator.Stingerea simultana a incendiilor la mai multe rezervoare se poate real iza atunci cand se dispune de forte si mijloace suficiente. Cand nu sunt posibilitati de a se realiza stingerea incendiilor la un re zervor care are nivelul lichidului scazut,se vor lua masuri de evacuare a produs ului in rezervoare de avarie. Pe timpul acestei operatii se mentine refularea spumei,se continua racir ea cu apa a peretilor rezervorului pe traseul conductelor de transvazare a produ sului. Pentru stingerea incendiilor care se manifesta sub forma de torta se va actiona cu jeturi puternice de apa sau de gaze inerte,care au menirea sa rupa fl acarile,sau se vor aplica plasturi (paturi de azbest,prelate umede,saci cu nisip etc.) pe deschiderile prin care ies vaporii de produse petroliere. In vederea opririi raspandirii lichidelor deversate peste marginea rezer voarelor incendiate se vor realiza santuri sau diguri de protectie si de ghidare a acestora. Succesul unui atac cu spuma depinde,intr-o mare masura de asigurarea con tinuitatii spumei, deci a necesarului de spumant, apa si masini, de buna si masi ni de buna pregatire a celor care manuiesc agregatele de producere a spumei,a so ferilor si a intregului personal de interventie. Pentru stingerea eficienta a unui incendiu de produse petroliere este ne cesar ca in prealabil sa se elaboreze documente de interventie concrete si stiin tifice,care verificate prin aplicatii sa duca la stapanirea cu precizie a oricar

ui amanunt din planul de interventie. Succesul in actiunile de stingere a unor astfel de incendii rezida,inain te de toate,in folosirea eficienta a fortelor si mijloacelor cu care se intervin e si in stapanirea perfecta a tehnicii stingerii cu mijloacele fixe si mobile.Co mandantul interventiei trebuie sa se convinga personal ca se actioneaza cu o spu ma de buna calitate si refulata de toate tevile stabilite. De asemenea,personalul din întreprindere trebuie sa fie bine instruit pe ntru a fi in stare sa localizeze un incendiu din faza initiala pentru inlaturare a avariilor. Fara indoiala ca la succesul atacului pentru stingerea incendiilor la re zervoarele cu produse petroliere,pe langa performantele masinilor,utilajelor si instalatiilor folosite,o contributie de seama urmeaza s-a aduca comandantul inte rventiei si ajutoarele lui,care trebuie sa aplice cu inventivitate principiile t actice specifice acestor categorii de incendii,precum si cele care sunt valabile pentru conducerea fortelor si mijloacelor de lupta contra incendiilor. 6. Particularitatile stingerii unor incendii de produse petroliere 6.1. Stingerea incendiilor in rezervoare Stingerea produselor petroliere albe se poate realiza mai usor in cazul in care capacul rezervorului a fost smuls in intregime si aruncat intr-o parte. Pentru succesul stingerii prezinta importanta nivelul benzinei din rezervor. Dac a nivelul benzinei este scazut apare pericolul deformarii rezervorului intr-un t imp relativ scurt. In anumite cazuri, pe timp de iarna racirea abundenta a rezervoarelor ve cine cu produse petroliere albe (benzina etc.) amplasate la distantele prevazute de norme, nu este intotdeauna eficienta. Este mai bine ca vaporii de benzina in exces sa iasa prin supapele de respiratie, decat sa condenseze, avand loc si as piratia aerului in interiorul rezervorului, mai ales pe timp de iarna cand tempe ratura este scazuta. In nici un caznu trebuie sa se renunte complet la racirea r ezervoarelor, deoarece produsul se poate incalzi, se formeaza in interior o pres iune ridicata, care poate duce la neetanseitati la capac sau la fisurarea cusatu rilor la tole. Un fenomen invers poate sa apara la rezervoarele cu produse petroliere n egre (motorina, pacura etc.). Aceste produse avand temperaturi de fierbere ridic ate si limite scazute de explozie a vaporilor, apare necesitatea racirii abunden te a rezervoarelor, inlaturandu-se astfel formarea unor amestecuri explozive. Comandantul interventiei este obligat sa tina seama de aceste particular itati chiar de la inceputul organizarii stingerii incendiului si sa prevada even tualele dificultati care ar putea sa apara in cazul in care capacul rezervorului sau parti din acesta ar cadea (scufunda) in lichid. In acest caz succesul in lichidarea incendiului se poate obtine prin rea lizarea unor deschideri in peretel rezervorului mai sus de nivelul arderii cu 50 – 100 cm si introducerea prin ele a unor tevi care sa refuleze spuma, sau prin ridicarea nivelului lichidului din rezervor prin pompare de apa sau produs din r ezervoarele invecinate. Acest procedeu prezinta si un dezavantaj si anume prin deschiderile prac ticate aerul patrunde in interior, intensificand procesul de ardere si in consec inta se accelereaza deformarea peretelui rezervorului. Daca prin masurile luate,in cazul nivelului scazut de produs in rezervor , nu se reuseste lichidarea incendiului, atunci se va trece la golirea rezervoru lui prin conductele ramase nedeteriorate sau la folosirea altor conducte de tran svazare care trebuie racite in permanenta. Daca nu este posibil, se va lasa prod usul (reziduurile) sa arda, luandu-se masuri de protejare a rezervoarelor vecine si a celui incendiat prin racire cu apa. Deoarece incendiile de produse negre se caracterizeaza prin fenomene de fierbere si eruptie, comandantul interventiei, in afara organizarii racirii reze rvorului aprins si celor vecine, precum si a pregatirii atacului cu spuma va lua masuri si de supraveghere continua a pozitiei frontului undei termice in masa p

rodusului petrolier si a existentei apei pe fundul rezervorului. Titeiul brut es te cel mai expus la fierbere si eruptie. La arderea lui, inca in cursul primei o re se poate produce fierberea si revarsarea lichidului peste marginea rezervorul ui, daca nivelul de titei in rezervor este ridicat. Existenta picaturilor de apa in stare de suspensie in titei ca si patrunderea apei pe timpul racirii contrib uie la producerea fenomenului amintit mai inainte. Apa in stare de suspensie, la incalzirea produsului petrolier are proprietatea de a se separa si a acumula pe fund. Comandantul interventiei trebuie sa calculeze cu precizie timpul cand es te posibila eruptia (aruncarea) produsului, in cazul in care frontul undei termi ce va ajunge la nivelul apei de la fundul rezervorului. In cazul aparitiei unor semne de modificare a procesului de ardere (cres terea vizibila a inaltimii si aparitia unui zgomot caracteristic), precum si rev arsarea lichidului aprins peste marginea rezervorului este necesar ca pe partea ferita de vant, mijloacele de interventie transportabile si rezervoarele sa se a duca in pozitii sigure, fara a se opri refularea spumei si racirea peretilor rez ervorului incendiat si a celor vecine. 6.2. Stingerea tortelor aprinse la rezervoarele etansate Tortele deasupra supapelor de respiratie si flacarilor aparute la neetan seitatile cu suprafata mica se pot lichida cu succes prin folosirea jeturilor de apa si abur, a paturilor, prelatelor, panzelor de azbest si a sacilor de nisip. In cazul deschiderilor mai mari, incendiul poate fi lichidat prin actiun ea combinata a jeturilor de apa compacte si pulverizata sau a aplicarii unor „pl asturi” de anumite dimensiuni din patura sau prelata de incendiu, folosind si je turi de apa care sa reteze forta. Se mai poate folosi si actiunea combinata a jeturilor de apa si abur in locul de ardere a vaporilor si introducerea aburului in spatiul de gaze al rezer vorului. 7. Calculul substantelor de stingere si de racire Rezervorul trebuie racit in intregul perimetru, luandu-se in calcul debi tul de 0,5 l/s apa la 1 m lungime a circumferintei, iar pentru rezervoarele veci ne 0,2 l/s pe jumatate din lungimea circumferintei rezervorului, adica pe partea expusa catre incendiu. Daca rezervorul se afla in zona actiunii temperaturii ridicate a focarul ui de ardere din cuva de retentie si in caz de producere a unor defectiuni la re zervor sau conducte, se recomanda ca intensitatea de racire a peretilor rezervor ului sa se mareasca pana la 1 l/s ∙ m. Pentru asigurarea racirii rezervoarelor cu tevi manuale valorile specifi cate sunt orientative. In practica, in anumite situatii este nevoie de un debit mai mare. La racirea unui rezervor incendiat trebuie sa se foloseasca cel putin dpua tevi tip B. Racirea rezervoarelor situate la o distanta egala cu doua sau mai multe diametre de la rezervorul incendiat nu este necesara. Rezervoarele se racesc in mod continuu, inclusiv in timpul atacului cu s puma, precum si dupa reusita acestuia, pana la racirea completa a produsului pet rolier respectiv. Intensitatea de refulare a spumei chimice (coeficient de infoiere ≈ 5) p entru stingerea incendiilor de produse petroliere in rezervoare, cu temperatura de inflamabilitate de 28 C si mai putin, se ia de regula, 0,75 l/s ∙ m, pentru c ele cu temperatura de inflamabilitate intre 28 si 45 C de 0,5 l/s ∙ m², iar pent ru care depasesc 45 C de 0,3 l/s ∙ m². La folosirea spumei cu coeficient mare de infoiere, intensitatea de refu lare trebuie sa gie de 0,08 l/s ∙ m² suprafata incendiata pentru lichide cu temp eratura de inflamabilitate de 28 C si mai putin de 0,05 l/s ∙ m² pentru titei si produse petroliere cu temperatura de inflamabilitate peste 28 C.

 

 

 

 

 

Intensitatile minime orientative de stingere cu spuma aeromecanica sunt date in tabelul 14. Tabelul 14 Valorile minime ale intensitatii specifice i¬s si marimile cu care se determina debitul de calcul al intensitatii de spuma grea Nr. crt. Obiectul protejat Intensitatea de stingere is Marimea cu care se determina debitul qs necesar protectiei cu spuma a obiectului 1 Rezervor vertical cu capac fix, cu diametrul: D 20,00 m D > 20,00 m (0,11 l/s ∙ m² 1) [0,11 + 3,33 ∙ 10-3 (D-20)] [l/s ∙ m²] As = πD2/4, aria su rafetei ibere a ic hidu ui combustibi din rezervor [m²] 2 Rezervor cu ca ac f otant 0,25 /s ∙ m² Ls = πD, ungimea circum ferintei rezervoru ui [m] 3 Cuva de retentie cu rezervoare: - orizonta a - vertica a 0,11 /s ∙ m² 0,05 l/s ∙ m² As = aria totala a cuvei la nivelul maxim al lichidului combustibil acumulat [m²] As = aria cuvei din care s-a scazut aria sectiunii orizontale a rezervoarelor amplasate in ea [m²] 4 Rampa de incarcare-descarcare 0,11 l/s ∙ m² 2) As = aria suprafetei pe care se poate raspandi lichidul combustibil [m²] 1) Pentru lichidele combustibile cu temperaturi de inflamabilitate a vap orilor mai mari de 60 C, valorile intensitatii specifice de stingere, prevazute la punctele 1 si 4 se pot reduce cu 50% 2) La rampele cu suprafete mari se pot lua in calcul ½ - ⅓ din aria aces tora, fara a se cobora sub o suprafata minima de 300 m² Timpul minim teoretic (Tt) de functionare a instalatiei pentru o prima i nterventie este de: 15 min pentru instalatii fixe de spuma aeromecanica la par curile rezervoare; 10 min pentru cele de spuma chimica. La instalatiile mobile este indicat sa se majoreze durata de functionare cu 20 – 40%. In cazul in care se aplica intensitati de stingere mai mari decat cele m inime indicate in tabelul 14 timpul real de functionare Tr se poate reduce propo rtional, fara ca valoarea lui sa coboare sub 0,7 Tt.

Capitolul VI Stingerea incendiilor in intreprinderile chimice si petrochimice 1. Caracteristicile incendiilor in intreprinderile chimice si petrochimice

¡

¡

¡

¢

¡

¡

¢

 

¡ ¡

¡

¡

¡

¡

1.1. Generalitati tehnologice Marea majoritate a produselor tehnologice de prelucrare a titeiului, de la prelucrarea primara pana la prelucrarea superioara a produselor derivate se d esfasoara la temperaturi ridicate si la presiuni inalte sau in vid. Procesele principale de prelucrare primara a titeiului in instalatiile c u presiune atmosferica sau sub vid, sunt: 1) Incalzirea titeiului sau a pacurii in cuptoare tubulare si in schimba toare de caldura. 2) Evaporarea titeiului sau a pacurii si separarea vaporilor in fractii individuale in coloanele de rectificare – sub presiune atmosferica sau in vid. 3) Condensarea vaporilor si racirea distilatelor lichide in condensatoar e sau racitoare. Cracarea termica si cocsarea se desfasoara pe baza proceselor amintite m ai inainte, folosindu-se utilaje si instalatii speciale de exemplu instalatiile de cracare sunt prevazute cu camere de reactie, iar cele de cocsare cu cuptoare, camere speciale. Procesul de cracare se desfasoara la temperaturi de 400 – 600 C si la o presiune maxima de ≈ 70 at. La presiuni inalte pana la ≈ 70 at, cracarea se face in faza lichida. La 1 – 2 at cracarea are loc atat in faza de vapori, cat si in faza lichida. Instalatia de cracare este confectionata din oteluri speciale si executa ta pentru a rezista la presiuni cu mult mai ridicate, deci trebuie sa aiba un co eficient ridicat de siguranta. Cracarea catalitica se desfasoara la aceleasi temperaturi ridicate dar l a o presiune scazuta, apropiata de cea atmosferica, procesul avand loc in prezen ta unui catalizator (silicati de aluminiu sau de aluminiu si maneziu). Procesul de reformare catalitica pentru obtinerea hidrocarburilor aromat ice se desfasoara cu un catalizator care poate fi molibden sau platina. Piroliza (pirogenarea) consta in incalzirea hidrocarburilor la o tempera tura mai inalta decat 650 C si la o presiune in jurul celei atmosferice. Piroliz a este o cracare termica dirijata, in care predomina reactiile de dehidrogenare si in care se formeaza cantitati mari de gaze cu continut ridicat de olefine. Re actiile se desfasoara la temperaturi foarte ridicate, la presiuni joase si intrun timp scurt de contact. Se pirogeneaza de obicei, etan sau propan sau un amest ec din aceste doua hidrocarburi. In lipsa acestora se pot pirogena unele motorin e fractiuni de petrol lampant sau chiar benzina. Pirogenarea are loc in general in cuptoare tubulare, care se aseamana cu acelea de la instalatiile de cracare d in rafinariile de petrol. In industria petrochimica materia prima consta in hidrocarburi parafinic e gazoase sub urmatoarele forme: gaze naturale, in care predomina continutul d e metan; gaze de sonda cu continut de hidrocarburi C1 – C4; gaze de rafinare , in care se gasesc hidrocarburi parafinice, olefine, acetilene etc. In industria petrochimica sunt necesare o serie de gaze care se obtin pr in cracare termica, catalitica sau prin pirogenarea fractiunilor grele de titei, folosind procedeul de separare. In acest fel se obtine etilena, butelene (I-but an, n-butan, izobutena si cele trei butene). De asemenea, pentru nevoile acestei industrii se folosesc instalatii de obtinere si separare a unor hidrocarburi aromatice pure. Unele dintre acestea co nstituie materii prime de baza pentru anumite ramuri ale industriei organice, ca industria colorantilor, explozivilor, solventilor etc. Pentru separarea hidrocarburilor aromatice ca si pentru procesul de arom atizare se folosesc diferite procedee, unele dintre ele avand loc la temperaturi si presiuni ridicate. Industria petrochimica foloseste in cea mai mare parte ca materii prime gaze si lichide. Numai in cazuri rare se utilizeaza produse solide ca de exemplu parafine. Produsele petrochimice, in marea lor majoritate au punctele de fierbe re scazute. Materia prima si produsele petrochimice sunt in general usor volatile, m

 

 

otiv pentru care depozitarea si transportul se pot efectua cu mari pierderi prin evaporare daca nu se iau masuri corespunzatoare, deci pericolul de incendiu si explozie este foarte mare. In rezervoarele in care la fund este posibil sa se depuna un strat de ap a si ventilele nu sunt izolate pentru a impiedica inghetul si ruperea lor, se po t produce scapari de produse, accentuandu-se astfel pericolul de incendiu. Variatiile de temperatura intre zi si noapte provoaca o variatie a presi unii din rezervor. Gazele care se gasesc deasupra lichidului isi maresc volumul la ridicarea temperaturii si ies in atmosfera, dand posibilitatea evaporarii uno r noi cantitati de produse din rezervor. La scaderea temperaturii volumului gaze lor se micsoreaza, creandu-se in rezervor o depresiune, urmata de patrunderea in interior a aerului proaspat. „Rezervorul respira” si actioneaza ca o pompa, cu pierderi importante de produs prin evaporare, acestea fiind cu atat mai mari cu cat rezervorul contine o cantitate mai redusa de produs. Produsele fabricate, ca negru de fum, gazul de sinteza, cele obtinute di n omologii superiori ai metanului, din hidrocarburi olefinice gazoase, acetilena , hidrocarburi aromatice si altele se produc in instalatii tehnologice, care dat orita parametrilor la care se lucreaza prezinta un accentuat pericol de incendiu . Produsele de larg consum, cum sunt materialele plastice de toate categor iile (polietilena, polistiren, policlorura de vinil, poliuretani etc.)ca si cauc iucurile sintetice, se obtin in instalatii tehnologice complexe, dintre care une le functioneaza la presiuni si temperaturi ridicate. 1.2. Principalele puncte vitale cu pericol de incendiu si explozie In industria petrochimica si chimica, locurile principale unde pot izbuc ni frecvent incendii si explozii sunt: 1) Cuptoarele in care se produce ruperea si fisurarea conductelor sub fo rma de serpentina. 2) Conductele de distilare, cracare, ratificare si aparate de cedare a c aldurii, care in urma coroziunii si eroziunii peretilor permit scurgerea produse lor petroliere fierbinti, urmate de autoinflamarea acestora in aer. 3) Conductele tehnologice intre coloane si aparate in care produsele se vehiculeaza la presiuni mari, ca urmare a ruperii sau a fisurarii lor, defectari i garniturilor de la flanse, acestea fiind urmate in mod sigur de incendiu. 4) Separatoarele de gaze si de benzina, sensibile la surse de aprindere. 5) Instalatiile de rafinare a gazelor si distilatoarelor care functionea za la temperaturi de 220 - 400 C si mai mari si la presiuni de 10 – 20 at. 6) Statiile de pompare in special cele de mare presiune ca urmare a defe ctarii flanselor, distrugerii vanelor etc. 7) Instalatiile de deparafinare a uleiurilor. 8) Rezervoare speciale cu gaze lichefiate. 1.3. Conditii (situatii) de aparitie si de manifestare a incendiilor In caz de avarie la instalatiile tehnologice din industria chimica si pe trochimica, pericolul principal consta in scurgerea lichidelor si gazelor combus tibile din conducte si rezervoare. Dupa inflamarea acestor produse la locul avar iei situatia se complica in mod apreciabil. Situatiile cele mai complexe se cree aza in cazul izbucnirii incendiilor in urma unor avarii la coloanele pentru dife rite tehnologii. Din cauza amplasarii apropiate a instalatiilor, unele fata de altelel, s i a legaturilor tehnologice intre diferite instalatii si aparate se creeaza peri colul extinderii in continuare a avariei, pentru a carei lichidare se cer import ante forte si mijloace. La oprirea prin avarie a procesului tehnologic pot sa apara gradienti ma ri de presiune si socuri hidraulice, ceea ce favorizeaza extinderea avariei si d ezvoltarea mai intensa a incendiu. Sub efectul caldurii, provenita de la flacari, utilajul tehnologic impre

 

una cu fluidele combustibile din interior se incalzesc foarte repede. In lipsa m ijloacelor de protectie termica incalzirea este insotita de cresterea rapida a p resiunii, deformarea si distrugerea utilajului tehnologic. In unele cazuri, distrugerea utilajului se produce in urma unei explozii . Actiunile intreprinse pentru lichidarea avariilor si incendiilor la inst alatiile tehnologice, trebuie sa aiba la baza o serie de masuri dintre care se a mintesc: reducerea marimii scurgerii de lichid si gaze in urma avariei; inla turarea imediata a surselor posibile de aprindere; lichidarea zonei de gaze co mbustibile. In caz de izbucnire a unui incendiu, in paralel cu reducerea scurgerii d e lichid se iau masuri pentru protectia termica a utilajului tehnologic, in scop ul prevenirii exploziilor. Pentru stabilirea masurilor de lichidare a avariei si de stingere a ince ndiului este necesar sa se cunoasa, in primul rand, in ce conditii este posibil sa se produca spargerea sau fisurarea recipientelor, coloanelor si conductelor s i, in al doilea rand, durata probabila de curgere a lichidelor combustibile. Cun oasterea cu precizie a acestor doua probleme este destul de dificila din cauza s ituatiilor, mereu in schimbare, care pot sa apara la producerea unei avarii sau incendii. La curgerea lichidelor dintr-un recipient, presiunea, temperatura, volum ul corespunzator fazei lichide si de vapori prezinta variatii. Caracterul variat iei acestor marimi depinde de intensitatea transferului de caldura intre recipie nt si flacari. In functie de valoarea debitului de lichid si a fluxului termic – pot avea loc mai multe regimuri de curgere care sunt diferite tocmai datorita v ariatiei parametrilor amintiti mai inainte. Daca afluxul de caldura este relativ redus, lichidul din recipient datorita evaporarii se raceste, presiunea cu timp ul scade pana la cea atmosferica si curgerea se opreste. Un asemenea regim de cu rgere este sigur din punct de vedere al probabilitatii de producere a exploziei. Daca recipientul se incalzeste intens, presiunea in interior se mareste continuu si in cazul in care acesta nu va fi redusa in timp scurt se poate produ ce o explozie. Intre cele doua regimuri mentionate in anumite conditii se pot observa r egimuri de curgere intermediare, cand presiunea in recipiente se stabilizeaza du pa crestere sau scadere si in continuare pana la curgerea integrala a fazei lich ide, nu mai prezinta variatii. In recipientele cu gaze, incalzirea sau racirea acestora se produce astf el incat temperatura in fiecare punct din volumul amestecului este la fel si dep inde numai de timp. Pentru aprecierea situatiei incendiului este necesar sa se dispuna de da te referitoare la debitul maxim si timpul de curgere a lichidului din sectorul a variat al utilajului tehnologic. Din cauza variatiei mari a situatiilor care pot sa apara la avarie sau incendiu, datele privind parametrii amintiti mai inainte nu pot fi obtinute cu precizie. In incinta unei intreprinderi chimice sau petrochimice in anumite situat ii deosebite aparute se poate ajunge la un incendiu de mari proportii datorita f ie unor scurgeri masive de produse petroliere care cuprind mai multe instalatii, ca urmare, uneori, si a producerii unor explozii in serie sau distrugerii succe sive a coloanelor si recipientelor lovite de schije. Astfel de incendii sunt foa rte greu de stins, avand in vedere pericolul care se creeaza pentru personalul d e interventie. Acest aspect prezinta o caracteristica importanta a incendiilor d in obiectivele industriei chimice, care trebuie avuta in vedere la pregatirea in terventiilor pentru stingerea operativa a incendiilor si lichidarea avariilor. 1.4. Recunoasterea incendiului Organizarea si desfasurarea in bune conditii a actiunilor de interventie pentru stingerea incendiilor in obiectivele industriei chimice si petrochimice impune executarea de catre comandantul interventiei, ajutat de specialistii din aceste obiective, a unei recunoasteriama nuntite si calificate, care in afara ce

rintelor generale sunt obligati sa constate si problemele specifice, care sa aju te la luarea unor masuri, ca: 1) Inchiderea ventilelor si conductelor de transport a produselor petrol iere, intreruperea alimentarii instalatiilor cu materii prime. 2) Cunoasterea caracteristicilor functionale ale instalatiei cuprinse de incendiu si a celor invecinate. 3) Posibilitatea producerii unor explozii a amestecurilor de vapori-aer sau gaze-aer, care pot deteriora si distruge instalatii sau surpa elemente de co nstuctie, creand noi focare de ardere, in special in locurile de scurgere a gaze lor, vaporilor si lichidelor combustibile. 4) Ermetizarea zonei incendiate si punerea in functiune a instalatiilor de stingere cu abur si gaze inerte. 5) Existenta si starea sistemului de canalizare de pe teritoriul obiecti vului, posibilitatile de propagare, oprire si stingere a incendiului. 6) Aparitia pericolului de intoxicare cu gaze sau lichide foarte toxice ca, oxid de acetilena, sulfuri, clor, amoniac, acid cianhidric, oxizi de azot, a lcooli etc. 7) Asigurarea interventiei cu substante de stingere adecvate refulate pr in tunuri sau tevi cu diametre mari, tinand seama in mod deosebit de particulari tatile folosirii apei pentru stingerea incendiilor si racirea aparaturii in peri col. 8) Lichidarea cu spuma, pulberi stingatoare sau apa sub forma de jet sau pulverizata a incendiilor de substante combustibile revarsate, spalarea si capt area lor in spatii special amenajate. La repartizarea fortelor si mijloacelor pentru interventie la incendii t rebuie sa se asigure: 1) Punerea in functiune a tuturor mijloacelor de stingere, in special ce le cu aburi si apa, si inlaturarea procedurii unor eventuale explozii, prin izol area instalatiilor respective. 2) Racirea intensa a elementelor de constuctie si a aparatujului tehnolo gic (in special a celui fara izolatie tehnologica), expune la efectul caldurii s i temperaturii ridicate. 3) Evacuarea instalatiilor (conductelor si aparatelor etc.) de produse p etroliere, folosind abur – actiune intreprinsa cu sprijinul si controlul special istilor care conduc lichidarea avariei. 4) Alegerea pozitiilor sefilor de teava, astfel incat sa fie feriti de e fectele unor eventuale explozii, ale jeturilor de lichid, gaze sau acizi. 2. Stingerea incendiilor in rafinarii Incendiile la instalatiile de prelucrare a titeiului si a produselor pet roliere se manifesta cu mare intensitate, creand pericol permanent de explozie a aparaturii sau a amestecurilor de vapori inflamabili si aer in special in spati ile inchise. Succesul in lupta contra incendiilor la intreprinderile industriei de pr elucrare a titeiului este imposibil de obtinut fara selectionarea justa si preal abila a unor probleme organizatorice. Pentru stingerea operativa a incendiilor este necesara o colaborare stra nsa intre pompieri, tehnologi si diferiti specialisti. Pompierii trebuie sa cunoasca bine particularitatile obiectivelor si ale instalatiilor individuale, procedeele de stingere la fiecare instalatie si apar at, prioritatile privind protectia si racirea lor etc. De mare importanta este concentrarea rapida la incendiu a efectivelor si mijloacelor de stingere ale obiectivului respectiv, ale intreprinderilor vecine , conform planului de aparare, precum si ale unitatilor de pompieri militari. Un numar mare de exemple demostreaza ca la stingerea incendiilor trebuie sa se acorde atentie deosebita tehnicii securitatii persoanlului si participari i la actiunea de stingere a specialistilor din conducerea obiectivului si a unit atilor de pompieri militari.

2.1. Stingerea incendiilor in cuptoarele tubulare Cu toate ca exista o oarecare diversitate in constructia cuptoarelor, de terminata de destinatia si regimul diferit de functionare, cauzele incendiilor, de obiecei, constau in arderea sau deteriorarea serpentinelor din cuptor si apar itia curgerii la coturi. Producerea incendiilor in cuptoarele tubulare se datoreste coroziunii, f isurarii sau smulgerii tevilor, incetarii circulatiei lichidului incalzit in cup tor si depunerii cocsului in interiorul tevilor. La instalatiile care lucreaza cu presiune marita si temperatura inalta, de exemplu la instalatiile de cracare, spargerea tevilor se caracterizeaza prin formarea unei fante longitudinale de la 60 la 150 mm cu latimea pana la 30 mm. Produsul care se scurge de obicei nu ajunge sa arda in intregime in came ra cuptorului, o buna parte din el se imprastie pe vatra cuptorului, patrunde in canalul principal de gaze de ardere si uneori se scurge si in exterior. In aces t caz, in spatiul cuptorului se produce o ardere puternica a jetului de lichid s i stratului colectat pe vatra cuptorului. Lipsa cantitatii de aer in spatiul cuptorului face sa se produca o mare cantitate de fum si de flacari, ca urmare a arderii vaporilor scapati prin neeta nseitati, fante si deschideri pentru explozie. Temperatura in cuptor pe timpul incendiului nu va depasi temperatura obi snuita din timpul lucrului si deci nu apar probleme pentru integritatea construc tiei cuptorului. In schimb, flacarile care razbat prin toate crapaturile, insoti te de fum negru si dens exercita o influenta daunatoare asupra elementelor de co nstructie exterioare cuptorului si mai ales asupra celor metalice ale pasarelelo r de lucru, estacadelor, carcasei cuptorului etc. Sub efectul caldurii, constructiile metalice se incalzesc puternic; la o actiune prelungita a incendiului ele devin incandescente, deformandu-se partial . O situatie similara are loc si la cosul metalic de fum, in cazul cand te vile din cuptor se ard, din care cauza lichidul incalzit se revarsa pe vatra cup torului si patrunde in canalul orizontal al cosului de fum. Aceasta incepe sa se incalzeasca intens pe intreaga inaltime, mai ales la partea de jos si de mijloc (in conditiile bune de aspiratie a aerului), devenind, dupa 5 – 10 min, de culo are rosu inchis, apoi rosu violet (700 – 900 C), ceea ce creeaza conditii pentru deformarea lui. Cel mai periculos moment poate sa apara cand la dilatarea cosul ui de inaltime se rupe unul din tiranti, fapt ce determina slabirea stabilitatii si caderea lui. Pentru stingerea incendiilor in cuptoarele tubulare este necesar sa se r ezolve mai intai doua probleme principale: 1) Stingerea produsului, care arde in cuptor si canalele orizontale. 2) Protejarea elementelor de constructie mai ales cele metalice (pasarel ele de serviciu, cosul de fum, fermele si acoperisul cuptorului etc.), pentru a nu se deforma in urma efectului direct al incendiului si gazelor calde. Stingerea incendiului in cuptor se realizeaza de catre personalul care a ctioneaza la prima interventie pe locul de munca. Mai intai se opresc pompele ca re alimenteaza cuptorul si se sting injectoarele. Dupa aceea se pun in functiune instalatiile de stingere cu abur. Aburul se refuleaza in camera de ardere, la c oturi si la nevoie in cosul de fum. Presiunea din cuptoare se reduce prin linia de avarie, iar din aparate la facla. O oprire totala a patrunderii produsului in spatiul cuptorului se poate obtine prin evacuarea produsului din serpentina cu ajutorul aburului, in directi a iesirii produselor din cuptor, de exemplu in aparatul sau instalatia tehnologi ca, ori de catre un recipient de avarie. Pentru stingerea incendiilor din interiorul cuptoarelor tubulare nu pot fi folosite alte substante stingatoare, cum ar fi apa sub forma de jet deoarece s-ar putea deteriora constructia cuptorului (caramizi, pereti refractari, tevi s ub forma de serpentina etc.). Daca nu exista posibilitatea de stingerea incendiului dureaza o perioada de timp mai indelungata se continua racirea constructiilor metalice pana la inc

 

etarea arderii produsului revarsat in camerele cuptorului si in canalul principa l de gaze de ardere. Cosurile de fum se pot raci cu 2 – 4 jeturi de apa refulata din directii diametral opuse. Racirea unilaterala provoaca deformarea cosului in directia in care se actioneaza cu teava, aceasta putandu-se surpa. Actiunea cu tevile incep e simultan de la partea de sus a cosului, mai putin incinsa. Daca elementele de constructie ale cuptorului in momentul punerii in fun ctiune a agentului de racire nu depasesc 600 – 700 C, pasarelele de serviciu, ca rcasa si acoperisul cuptorului se racesc cu apa pulverizata. La temperaturi mai ridicate de 800 - 900 C, actiunea de racire se poate incepe cu spuma cu coeficie nt mare de infoiere si continua cu apa pulverizata. Manuirea tevilor cu apa trebuie efectuata cu multa atentie, fiind indrep tate numai asupra locului catre care a fost indreptat. Ceea ce s-a aratat ca procedee foloseste pentru stingerea incendiilor la cuptoarele tubulare, este valabil si pentru incendiile izbucnite in cadrul scur gerii lichidelor combustibile din conductele de retur (coturi sau returbenti). 2.2. Stingerea incendiilor la coloanele de rectificare, in general a col oanelor tehnologice cu lichide combustibile Incendiile la coloanele de rectificare si la altele asemanatoare se prod uc, de regula, in cazurile in care peretii coloanei si claviatura de tevi a apar atajului tehnologic sunt cuprinse de flacari, ca urmare a autoinflamarii amestec ului fractionat scapat din coloana si incalzit peste temperatura, de autoinflama re (mai ales la partea inferioara a coloanei), sau datorita focului deschis folo sit pentru respectarea regulilor si normelor de prevenire a incendiilor. Daca pe suprafata coloanei nu exista izolatie sau protectie ea incalzest e repede intreaga suprafata, ducand la spargerea corpului coloanei, ca urmare a cresterii presiunii din interior si trecerii produselor din faza lichida in cea de vapori. In cazul in care exista un strat de izolatie compacta, diferitele por tiuni de izolatie se desfac si cad, ramanand ca arderea vaporilor care ies sub f orma de torta sa fie lichidata. La acest gen de coloana mai poate sa apara si cazul in care izolatia ter mica imbibata puternic de produs se poate aprinde; intr-o asemenea situatie, int reaga suprafata este cuprinsa de incendiu reprezentand un mare pericol pentru co loanele si instalatiile invecinate, deoarece temperatura se ridica la 900 - 1000 C, iar in cazul unei densitati marite a instalatiilor acestea se pot deforma sa u degrada grav, in mai putin de 20 min. Pe timpul actiunilor de stingere a focarelor locale pe coloane in mod no rmal procesul tehnologic nu se va intrerupe, totusi, in cazul unor incendii de m ari proportii, instalatia se opreste si se trece la golirea rapida a coloanei si la umplerea ei cu abur. In actiunea de stingere a incendiilor pot sa apara greutati mari in cazu l in care coloanele nu sunt prevazute cu instalatii de golire rapida. Pentru lichidarea flacarilor de la exteriorul coloanelor se folosesc jet uri compacte de apa, refulate din tunuri fixe sau din tunurile masinilor de ince ndiu si tevi montate pe autoscarile mecanice amplasate cat mai aproape de coloan e, spre a folosi corespunzator forta de soc a jeturilor. In interiorul coloanelor, in care procesul tehnologic are loc sub presiu nea atmosferica, nu este posibil sa se produca un proces de ardere. In coloanele in care procesul tehnologic se desfasoara in vid, este posi bil ca in interiorul lor sa se produca o explozie, atunci cand apar neetanseitat i in peretii si armaturile coloanelor respective, si exista surse de foc deschis in apropiere. Un incendiu aparut la coloane, in prima lui faza poate fi stins de perso nalul muncitor de pe locul de munca, adica de pe prima interventie, daca aceasta este bine organizata si instruita. Incendiile de scurgeri de produse in cantitati reduse se lichideaza cu s tingatoare cu spuma chimica si jeturi de abur din instalatiile fixe. In actiunea de stingere a incendiului comandantul interventiei trebuie s

 

 

 

a aiba in vedere si realizarea racirii coloanelor si a aparatajului din apropier ea focarului cu tunuri sau tevi cu jeturi puternice de apa. In conditiile unui incendiu dezvoltat, cand procesul de ardere are loc p e intreaga coloana, actiunea de stingere se reduce la refularea unor jeturi pute rnice de apa sau spuma asupra coloanei respective precum si la racirea cu apa pu lverizata la instalatiile invecinate. De asemenea, se umple coloana cu abur si s e decupleaza din schema tehnologica a instalatiei. Aceste operatii trebuie execu tate de personal calificat sub directa indrumare si supraveghere a conducerii te hnice a obiectivului sau a instalatiei respective. Pentru reusita actiunii de stingere, tevile se dispun astfel incat lichi darea incendiului sa se realizeze simultan pe intreaga circumferinta a coloanei, actionandu-se in acest scop cu un numar variabil de tevi la partea superioara a coloanei, la cea inferioara si la mijloc, stabilite de comandantul interventiei , sau din timp. Tevile se vor actiona de pe sol, pasarelele de serviciu sau alte constructii, fara a fi periclitata securitatea servantilor. Daca incendiul a cuprins o grupa de coloane si s-a produs deformarea con ductelor si a unor elemente de constructie ale coloanelor, urmate de imprastirea lichidului combustibil pe sol, el se lichdeaza cu jeturi de pulberi stingatoare , de apa sau de spuma. Daca se produc deversari mari de lichid, este necesar sa se amenajeze di guri, santuri sau bazine de captare prevazute cu inchideri hidraulice. La incepu t se actioneaza intens pentru reducerea intensitatii de ardere, se cupleaza colo anele si conductele avariate si se intensifica refularea aburului la partea de j os a coloanei, apoi se avanseaza cu tevile spre coloanele incendiate, atacul cu apa efectuandu-se de sus in jos. Pentru a stinge un incendiu de lichid combustibil revarsat in caz de van t se actioneaza in directia de bataie a acestuia, substanta stingatoare trebuie refulata din tevi pe intreaga suprafata. Daca nu este vant, directia de atac se alege de comandantul interventiei, astfel incat jeturile sa fie concentrate catr e locul unde flacarile se desprind de lichid, realizandu-se rezerva de furtun ne cesara pentru manevrarea rapida a tevilor. In cazul inceputurilor de incendiu produse la gurile de vizitare si vent ilele de control se va pune in functiune si instalatia cu abur. Incendiile din interiorul coloanelor in reparatie, unde de regula ard ra masitele de cocs, se pot lichida cu instalatii fixe de stingere cu abur. In aces t caz, aburul se introduce in coloana, in principiu timp de cel putin 6 ore, dup a care se incepe racirea partii interioare a coloanei cu apa sau aer. Pe timpul reparatiilor si reviziilor la coloanele de rectificare este po sibil sa se produca si explozii de amestecuri de vapori cu aer, fenomen care poa te avea loc in momentul deschiderii coloanei. In conditiile dezvoltarii si modernizarii industriei chimice si petrochi mice, se construiesc coloane de inaltimi din ce in ce mai mari si cu o „zestre” de lichide combustibile destul de ridicata, interventia pentru stingerea incendi ilor la coloanele ce depasesc 40 m devine dificila. Pentru reusita actiunii de s tingere se impune folosirea tunurilor fixe sau de la masinile de incendiu, cu ba tai si debite mari, precum si interventia de pe scarile automecanice de inaltime ce depasesc 45 m. In actiunea de stingere se conteaza foarte mult pe instalatii le fixe din dotare. 2.3. Stingerea incendiilor la condensatoare si racitoare Condensatoarele si racitoarele se utilizeaza pentru separarea dintr-un m ediu de vapori a unui lichid, care urmeaza sa fie apoi racit. Cel mai mare pericol de incendiu il reprezinta condensatoarele care folo sesc lichide de condensare inflamabile insolubile in apa, ca de exemplu benzina, ligroina, benzen, toluen etc. Datorita faptului ca nu intotdeauna se pot pot re aliza legaturi etanse la conducte, este posibil, ca in timp, pe suprafata racita cu apa sa se adune un strat de lichid combustibil uneori in grosime de 2 - 3 cm . Pe aceasta suprafata, incendiul poate sa izbucneasca datorita autoinflamarii c ocsului sau din diferite alte cauze. In acest caz, actiunea flacarilor si temper

aturii asupra conductelor metalice, vanelor, constructiilor metalice invecinate ar putea produce deteriorarea acestora si chiar propagarea incendiilor in instal atiile tehnologice. Daca nu se intervine la timp, un astfel de incendiu ar putea cuprinde suprafete mari, pentru a carui lichidare trebuie sa se actioneze cu je turi pulberizate de apa sau spuma in locurile unde s-a adunat o cantitate mai ma re de lichide combustibile. Jeturile de apa se vor indrepta mai intai spre racitoarele de jos (cand sunt amplasate in doua etape), apoi catre condensatoarele existente mai sus. Act iunea va fi desfasurata astfel incat flacarile sa fie indreptate intr-o singura directie si pe masura ce procesul de ardere este intrerupt, acestea sa fie impin se in directia curentilor de aer (vantului), avand in vedere necesitatea cuprind erii din doua parti a condesatoarelor si racitoarelor de tip cufundat. La racitoarele umezite incendiile se produc la incetarea furnizarii apei pentru racirea serpentinei. La condensatoarele si racitoarele de acest tip ard produsele gazoase car e ies in exterior, precum si condensul, incendiul cuprinzand intreaga instalatie de condensatoare si racitoare. Stingerea unui astfel de incendiu se realizeaza in ordinea: se va opri mai intai intreaga aparatura (intreruperea alimentarii cu materii prime, reduce rea temperaturii etc.); se trece la interventia cu apa pulverizata, toate tevi le fiind manevrate de jos in sus; daca incendiul cuprinde un grup de condensat oare, se actioneaza cu tevi din doua parti. In cazul in care incendiul a cuprins condensatorul si lichidul care se s curge la canal se va actiona la inceput pentru stingerea incendiului din sistemu l de canalizare, dupa care se va interveni la condensatoare. De regula, tevile v or fi manevrate in directia opusa curentului apei din sistemul de canalizare. Incendiile izbucnite la condensatoarele prin amestec, ca urmare a opriri i alimentarii cu apa pentru racirea produsului petrolier, se sting cu jeturi de apa refulate din cel putin doua tevi cu debite si presiuni mari. La asemenea inc endii, dat fiind posibilitatea inflamarii unui amestec de vapori si aer si a pro cedurii unor explozii, se pot provoca accidente mortale; astfel de incendii se p ropaga la aparatele de condensare si racire de tipul coloanelor, la coloanele de rectificare etc. 2.4. Stingerea incendiilor la statiile de pompare Incendiile la statiile de pompare sunt precedate, de regula, de un deran jament in functionarea conductelor sau pompelor, urmat de scurgerea lichidelor c ombustibile vehiculate. In raport cu concentratia vaporilor de lichide combustibile din casa pom pelor sau din zona acestora, cand sunt amplasate in aer liber, se poate produce aprinderea sau explozia lor urmata de incendiu. Exploziile sunt insotite de cele mai multe ori de distrugerea geamurilor si partiala a elementelor de constructie si conductelor. Lichidul se revarsa in cantitati mari peste pragul usilor din casa pompe lor si se imprastie pe terenul din jur. In interior temperatura incendiului poat e sa ajunga dupa 20 – 25 min de la izbucnirea lui, la ≈ 900 – 1000 C. Dupa ≈ 40 min incep sa se distruga elementele de constructie incombustib ile. In caz de incendiu la o statie de pompare, se actioneaza imediat prin op rirea pompelor si inchiderea vanelor de pe conducte de transport a produselor pe troliere. De asemenea, se deconecteaza circuitele electrice de forta, care alime nteaza agregatele de pompare. Marea majoritate a statiilor de pompare fiind dotate cu instalatii de st ingere cu abur sau cu spuma cu coeficient mare de infoiere, acestea se pun imedi at in functiune de la ventilele montate, de regula, in exteriorul cladirii. Daca instalatia nu functioneaza sau nu da randamentul necesar se trece i mediat la stingerea incendiului cu spuma sau cu apa. Spuma folosita trebuie sa aiba intensitatea de refulare corespunzatoare produsului care arde.

 

Este indicat sa se acopere cu spuma, cu caracter preventiv, pompele, van ele si conductele din zona incendiului, precum si cuva de retentie, in felul ace sta inlaturandu-se posibilitatea inflamarii amestecurilor de vapori-aer, precum si a propagarii incendiului. Concomitent cu refularea spumei asupra zonei incendiate se va actiona si la racirea constructiilor si elementelor de constructii din apropiere. La astfe l de incendii trebuie asigurata de la inceput rezerva de spumant si de spumogen. 2.5. Stingerea incendiilor la rezervoarele de gaze lichefiate si de reci pienti sub presiune Concentrarea unor cantitati insemnate de gaze lichefiate in depozite de rezervoare este legata de posibilitatea izbucnirii unor explozii si incendii, in cazul in care prescriptiile de securitate nu sunt indeplinite. Din cazurile de incendii cunoscute in ultimii ani, reiese ca gazele lich efiate patrund in atmosfera prin neetanseitate sau in urma unor avarii la rezerv oare, instalatii si butelii. Daca produsul se aprinde imediat la iesirea lui in atmosfera, de exemplu din cauza descarcarilor electrostatice, temperaturile inal te sau a caldurii de frecare, are loc o ardere cu flacara, mai mica sau mai mare in functie de presiunea interna si de marimea sectiunii transversale a orificiu lui de iesire. In cazul unor degajari bruste, cantitatea si compozitia produselor degaj ate, uneori nu se cunosc, ele formeaza un nor, iar in situatii exceptionale sunt chiar imperceptibile optic, la aceasta situatie contribuind si starea meteorolo gica. In cercurile de specialisti exista nedumeriri cu privire la mijloacele car e trebuie folosite pentru preintampinarea eficace a unei situatii periculoase. C unoasterea la timp a unei degajari este decisiva pentru combaterea cu sucees a u nui incendiu. La incendiile de rezervoare cu gaze petroliere lichefiate este posibil c a rezervorul cuprins de incendiu sa explodeze in momentul in care se ajunge la s upraincalzire, respectiv, cand el nu poate rezista la presiunea formata, datorit a maririi volumului gazelor din interior in urma actiunii caldurii, fapt care tr ebuie cunoscut. Pentru a impiedica acest fenomen, racirea cu apa trebuie sa fie foarte intensa, chiar de la inceputul stingerii. In special este important sa se raceasca acea parte a invelisului rezervorului, care corespunde spatiului de va pori. In masura in care incendiul ameninta obiectivele amenintate urmeaza a le proteja cu jeturi de apa pulverizata, respectiv prin crearea perdelelor de apa. De obicei, nu se va actiona la stingerea incendiului la locul scaparii gazelor petroliere lichefiate, pana nu se va opri scurgerea acestora. Daca incendiul ar putea fi stins inainte de lichidarea scurgerii gazelor lichefiate, acestea s-ar putea imprastia si reaprinde, provocand un incendiu mare sau o explozie. In afara instalatiilor fixe de racire cu apa, protectia rezervoarelor cu gaze lichefiate se poate asigura cu instalatii de pulberi stingatoare sau cu ce ata de apa. Sistemul de protectie contra incendiilor se bazeaza pe ipoteza ca ce l mai probabil incendiu va produce spargerea rezervorului. Pe plan mondial se practica 4 feluri de instalatii care compun sistemul de stingere: 1) Instalatia exterioara cu duze pentru pulberi stingatoare, care poate fi autom ata sau actionata electromanual de la tabloul de comanda si la nevoie chiar manu al. Ca agent de vehiculare se foloseste azotul. Instalatia de stingere cu pulber e poate folosi in locul duzelor un tun pentru pulbere telecomandat. Tunul poate fi actionat si manual. Un astfel de tun este montat pentru un rezervor supratera n de 35000 m3 gaz lichefiat (17 mil. mN3 gaze) din Stuttgart din Germania. Debit ul de pulbere al acestui tun este de ≈ 40 kg/s, iar bataia de 25 m. 2) Instalatia interioara cu duze pentru pulberi stingatoare. Duzele sunt montate in peretele rezervorului si refuleaza pulberea stingatoare deasupra nivelului l ichidului. Instalatia poate fi actionata manual de la camera de comanda. 3) Instalatie interioara cu duze pentru pulberi stingatoare, care trebuie sa cup rinda 3 – 4 tevi pe care se monteaza duza pentru pulbere stingatoare, ea avand c

a scop atingerea flacarilor ce nu au fost lichidate complet de catre instalatiil e de stingere cu pulberi stingatoare. 4) Instalatia pentru ceata de apa, care consta dintr-un dispozitiv pentru produc erea cetii de apa sub forma de perdea, care declanseaza prin intermediul unor de tectoare termovelometrice. In lipsa instalatiilor mentionate mai inainte si in situatii speciale se pot fol osi cu multa eficienta mijloacele mobile. Cel mai bun agent de stingere a incend iilor de gaze lichefiate il constituie pulberile stingatoare. Se poate utiliza si bioxidul de carbon. Gazul lichefiat se poate scurge in faza de vapori, faza lichida sau combinatia din lichid si vapori. Daca gazul scurs nu s-a aprins, trebuie inchise toate ventilele. Prin fo losirea jeturilor de apa, gazul lichefiat poate fi imprastiat. Jetul de apa se i ndreapta cu atentie spre gazul scurs dirijandu-l catre un loc sigur. In cazul aprinderii gazului, faza sub care se scurge se determina dupa f lacara. Gazul in faza de vapori arde cu flacara galben deschisa si este insotit de un zgomot suierator. In faza lichida, gazul arde cu o flacara portocalie inte nsa cu degajare de negru de fum. Daca are loc arderea fazei combinate vapori-lic hid, aceasta se produce cu o intensitate variabila a inaltimii flacarilor. La ar derea unui gaz lichefiat imprastiat, inaltimea flacarilor este de 2,0 – 2,5 ori mai maredecat latimea medie a suprafetei de ardere. Inainte de a se incepe stingerea incendiului este necesar sa se apreciez e dimensiunile zonei de gaze, sa se stabileasca directia cea mai probabila de pr opagare a norului de gaz, dupa care se va trece la localizarea focarului si crea rea conditiilor de ardere fara pericol. Incendiul de gaze lichefiate poate fi considerat localizat daca se limit eaza suprafata de revarsare si s-a oprit scurgerea produsului in sectorul avaria t, precum si daca s-a inlaturat pericolul dezvoltarii incendiului si s-a asigura t controlul asupra arderii in zona respectiva. Pentru localizare se pot folosi jeturi de apa pulverizata care trebuie s a acopere intreaga suprafata a incendiului. Eficienta jeturilor de apa pulveriza ta este influentata in mare masura de vant. De aceea se va actiona in directia i n care bate vantul. Protectia impotriva radiatiilor calorice, a elementelor de constructie, instalatiilor si utilajelor se poate realiza cu jeturi de apa pulverizate sau co mpacte, precum si cu spuma mecanica cu coeficient mediu sau redus de infoiere. I n acest caz intensitatea de refulare trebuie sa fie: cu jeturi compacte – 0,50 l /m² ∙ s; cu jeturi pulverizate 0,20 – 0,30 l/m² ∙ s; cu spuma cu coeficient medi u si redus de infoiere 0,20 l/m² ∙ s. Actiunea de stingere a incendiilor poate sa inceapa numai daca sunt inde plinite urmatoarele doua conditii principale: luarea masurilor de siguranta, c are sa excluda formarea unor concentratii explozive de vapori cu aer; inlatura rea operativa a unei situatii critice in care continuarea arderii poate sa duca la dezvoltarea incendiului sau la o catastrofa. In actiunea de stingere a incendiilor se pot intalni doua situatii disti ncte: arderea gazului iesit din rezervor sub forma de torta; arderea gazului revarsat pe suprafata solului. In primul caz se va actiona cu pulberi stingatoare, jeturile fiind indre ptate la baza flacarii, nefiind necesar ca norul de pulbere sa cuprinda intregul jet care se scurge. Totusi, pentru ca stingerea sa fie asigurata trebuie ca sec tiunea jetului de pulbere sa depaseasca sectiunea partii medii a jetului de gaze . Pentru aceasta se impune sa se realizeze un anumit debit in bataia eficace a j etului de pulbere, in functie de mijlocul folosit pentru refulare. Astfel, pentr u o teava manuala debitul necesar trebuie realizat pana la 4 – 5 m, iar la o tea va manevrata mecanic (tun), pana la 14 – 16 cm. Pentru intreruperea procesului de ardere a jetului de gaze inclinate est e necesar sa se actioneze din partea opusa directiei de scurgere a gazului, la a mplasarea masinii de incendiu, tinandu-se seama de directia si viteza vantului. In cazul folosirii simultan a doua tevi manuale sau tunuri, unghiul opti m intre jeturile de pulbere trebuie sa fie de 50 - 60 C. Daca incendiul a ajuns la un ventil, de la care se poate oprit gazul, tr

 

ebuie sa se analizeze cu responsabilitate ajungerea la el. Pompierii vor fi echi pati cu echipe de protectie, care vor fi racite cu jeturi de apa. In cazul in care nu se poate opri gazul, se vor lua masuri de racire per manenta si intensa a rezervorului si conductelor pentru ca acestea sa nu cedeze din cauza supraincalzirii. Cand nu exista suficienta apa de racire in rezervor incepe sa creasca pr esiunea. Acest lucru este indicat de intensitatea mai mare a flacarilor si de zg omotul puternic produs de supapa de siguranta. La aceste semnale persoanele treb uie sa se retraga la o distanta sigura. Pentru reducerea presiunii gazelor din rezervoare se iau masuri de evacu are a lor in conducte care duc la facle. Actiunea caldurii la suprafata rezervorului nu va fi aceeasi in toate pa rtile, mai cu seama la rezervoarele sferice mari sau la cele cilindrice lungi. A cest fapt, ca si racirea cu ajutorul instalatiilor fixe sunt elemente de care tr ebuie sa se tina seama la stabilirea cantitatilor de caldura care urmeaza sa fie evacuate. Pentru rezervoare fara instalatii fixe se va lua drept volum de purjare intreaga cantitate de lichid evaporata la un transfer de caldura de 55000 kcal/m ² ∙ h, pentru intreaga suprafata a rezervorului. La rezerovoarele cu dispozitiv de stropire se va lua o suprafata redusa in functie de marimea rezervorului. Chi ar si la supradimensionarea supapelor de siguranta s-a ajuns la spargerea rezerv oarelor dupa catva timp de la intreruperea stropirii cu apa. Deci rezervorul se sparge daca una din partile lui este supraincalzita sau daca rezistenta mecanica este redusa din diferite considerente. Asemenea pericol apare numai atunci cand apa nu este suficienta pentru racirea suprafetelor metalice direct expuse flaca rii sau unei radiatii termice puternice. La stingerea incendiului de gaz lichefiat revarsat pe suprafata solului, actiunea de refulare a pulberii trebuie inceputa de la cel putin 4 – 5 m, in ca zul folosirii tevilor manuale si de la 14 – 15 m pentru tevile actionate mecanic , jeturile fiind indreptate sub un unghi de 15 – 20 . Timpul de stingere a gazul ui lichefiat revarsat pe suprafata maxima, in conditiile mentionate mai inainte trebuie sa depaseasca 3 – 7 s la folosirea tevilor manuale si de 10 -15 s, in ca zul intrebuintarii tevilor manevrate mecanic. Pentru protectia impotriva radiatiilor termice de mare intensitate se va avea in vedere capacitatea de ecranare a norului de praf sau se va actiona cu j eturi de apa pulverizata asupra rezervoarelor in ideea reducerii intensitatii fl uxului termic. Asigurarea ecranului termic cu jetul de pulbere se va face prin p unerea acestuia in functiune inainte de inceperea stingerii. Pentru stingerea incendiilor la recipientele si buteliile de gaze lichef iate sub presiune, actiunile intreprinse se vor desfasura cu multa pricepere si prudenta, tinand seama de posibilitatea producerii de explozii de mare intensita te si in serie, urmate de ruperea in bucati a recipientelor si buteliilor, arunc area lor la mari distante, distrugerea elementelor de constructii, vicierea atmo sferei cu gaze si vapori toxici, formarea unor concentratii explozive, care pun in pericol viata oamenilor. Trebuie stabilite durata actiunii radiatiei de caldu ra asupra buteliilor (recipientelor) din zona incendiului, masurile de salvare a persoanelor accidentate din cauza exploziilor, precum si posibilitatile de decl ansare a unor noi explozii si de infectare a mediului inconjurator. Recipientele goale sau umplute pe jumatate cu produse explodeaza mai rep ede si cu o forma mare, uneori fiind proiectate in exterior prin goluri si peret i ca niste rachete in afara cladirii, creand un pericol direct pentru oameni. De la inceput este necesar sa se actioneze la racirea intensa a recipien telor incendiate, cu apa refulata din tunuri sau prin tevi cu ajutaje mari, pent ru prevenirea exploziei si reducerea dimensiunilor tortelor de gaze. Concomitent se actioneaza la racirea cu jeturi de apa a recipientelor si conductelor tehnol ogice expuse radiatiei de caldura. La stingerea incendiilor sub forma de torta se folosesc jeturi puternice de apa, iar pentru intreruperea arderii gazelor lichefiate scurse pe sol se act ioneaza cu jeturi de apa pulverizata sub presiune, pulberi sau gaze inerte. La depozitele de butelii amplasate in spatii inchise se va actiona cu je

 

turi concomitente puternice de apa, precum si prin umplerea volumelor incaperilo r supuse radiatiei de caldura cu spuma usoara pentru evitarea exploziilor. Intr-un asemenea caz se va trece imediat la organizarea evacuarii buteli ilor (recipientelor) din zona incendiata, dupa racirea lor completa si cand nu p rezinta pericol de explozie. 3. Stingerea incendiilor de materiale plastice si cauciuc Utilizarea pe scara tot mai larga a materialelor plastice in industrie, constructii si alte ramuri de activitate genereaza o serie de probleme legate de prevenirea si stingerea incendiilor, aceasta datorita combustibilitatii a o bun a parte dintre acestea, a unor proprietati ca topirea si picurarea la temperatur i relativ scazute, degajarea de gaze toxice in urma arderii etc. Din punct de vedere al comportarii la foc se distinge urmatoarele tipuri de materiale plastice: materiale cu ardere rapida si stingere dificila (mater iale poliacrilice); materiale cu ardere lenta care se autointretin (acetatul d e celuloza plastifiat cu peste 50% plastifianti normali, polietilena si poliprop ilena, polistiren, poliuretan); materiale cu ardere foarte lenta care se autoi ntretin (acetat de celuloza si PVC plastifiat cu mai putin de 50% plastifianti n ormali, polietilena ignifugata, rasini epoxidice, rasini fenolice); materiate autostingatoare (acetat de celuloza si PVC plastifiat cu intarzietori de flacara , poliamide, poliesterul clorat, rasina de melamina); materiale necombustibile , care se carbonizeaza fara flacara (policarbonati, rasini fenolice cu adaosuri minerale). Materialul plastic combustibil continua sa arda mai rapid sau mai incet dupa indepartarea flacarii de aprindere, in timp ce un material plastic autostin gator nu arde decat in interiorul unei flacari, stingandu-se dupa indepartarea e i. Materialele plastice supuse timp indelungat la temperaturi cuprinse intr e 100 si 150 C se descompun termic. In raport de compozitia lor, materialele plastice pe timpul arderii, res pectiv a incendiului se comporta diferit. In timp ce unele dintre ele ard cu fla cara luminoasa, in cele mai dese cazuri de culoare galbuie si cu degajari de fum intens si gaze iritante (ca de exemplu PVC, polietilena, poliamide, polistiren, poliuretani, celuloid etc.), altele ard cu flacari mici si cu degajari slabe de fum (rasini fenolice, plexiglas etc.). Viteza de ardere depinde foarte mult de energia proprie de ardere a mate rialului plastic respectiv. Cu cat aceasta este mai mare, cu atat materialul plastic arde mai repede . Unele incendii s-au propagat extrem de rapid datorita intensei calduri care se degaja pe timpul arderii materialelor plastice. La arderea unor materiale plast ice se degaja vapori de disociere care se aprind incepand de la 240 C. Un asemen ea caz este extrem de periculos, deoarece se pot forma rabufniri de flacari si c hiar usoare explozii. In tabelul 15 este aratat modul de comportare al materialelor plastice l a incendiu. Tabelul 15 Comportarea materialelor plastice la incendiu Materialul Combustibilitate Forme de funingine Flacara tea gazelor de ardere Actiune iritanta 1 2 3 4 5 6 Polietilena Combustibil + Centrul flacarii albastru Polistiren (masiv) Combustibil + + Normala Poliamida Combustibil Normala Poliester (fibre de sticla) Combustibil + + Normala Poliester (armat cu polistiren) Combustibil + Normala Toxicita -

 

 

-

Fluoretilena Combustibil - Foarte toxic (perfluoretilena) Prin acid fluorhidric (de la 180 C) PVC dur Autostingatoar + Verzuie, scanteitoare Pericol de arsuri (acid clorhidric) la concentratii mari Prin acid clorhidric la concentratii sca zute PVC moale Combustibil + Idem Idem Idem Polistiren (spuma) Autostingator + + Normala Aminoplastic Necombustibil Puternica prin amoniac s i amine Fenoplaste Necombustibil Pericol de arsuri Prin fen ol la concentratii scazute Acetat de polivinil Combustibil Normala Prin acidul acet ic Alcool polivinilic Combustibil Normala Prin aldehida ac etica Polimetacrilat Combustibil + Scanteitoare Pericol de otravire acut a Prin monomerii esterului chiar la concentratie scazuta Acetat de celuloza Combustibil + Galben Nitrat de celuloza Combustibil (exploziv) + + Arde cu zgomot Pericol de otravire acuta Gazele rezultate actioneaza in timp Cauciuc sintetic Combustibil + + Normal Gazele gretoase produc senzatie de voma Poliuretan Combustibil + + Albastruie Otravire posibila cu izo cianati Rasina siliconica Autostingator + + Normal Alopren Autostingator Verde scanteietoare Pericol de arsuri (acid clorhidric) Prin acid clorhidric in concentratii scazute Aschiile si praful de materiale plastice sunt deosebit de periculoase, c hiar si acelea care sunt sub forma de placi sau de piese profilate rezista bine la foc. In cazul acesta trebuie sa ne asteptam la posibilitatea unei explozii de praf, care se incarca electrostatic foarte rapid. La incendiile de proportii no rmale pot apare temperaturi de 700 – 1200 C. Dintre particularitatile incendiilor de materiale plastice se citeaza: 1) Topirea, proprietate care apare sub efectul caldurii. In afara de fap tul ca prin topire se favorizeaza arderea, exista pericolul ranirii datorita pic aturilor fierbinti sau aprinse care cad pe suprafata corpului. Tendinta de a for ma picaturi o au mai ales polietilena, clorura de polivinil si poliamidele. Aces te materiale au un punc de topire bine definit, la care incepe curgerea topituri i. 2) Toxicitatea produselor de ardere, rezultate in urma arderii materiale lor plastice, constituie o particularitate de care trebuie sa se tina seama. Din tre cele mai toxice produse se citeaza acizii anorganici in concentratie mai rid icata, care produc arsuri cailor respiratorii. Efecte toxice puternice produc ni trilii care iau nastere la descompunerea si arderea nitrilului de poliacril. In cazul incendiilor mocnite, un aport redus de oxigen poate favoriza formarea acid ului cianhidric, iar la arderea nitrocelulozei se dezvolta cantitati mari de oxi zi de azot (cu efect ilariant). Unele materiale plastice produc, in urma arderii, substante cu efect iri tant (de exeplu amoniac, amine, acid acrilic, aldehide, acizi organici etc.). O pozitie intermediara ocupa fenolul, care prezinta atat efecte toxice, car si efecte iritante (in cazul incendiilor de fenol, rasini epoxidice si cauci uc natural). Concentratiile maxime ale catorva substante toxice care pot aparea in ca zul arderii materialelor plastice, concentratii la care se poate lucra aproape t imp de 8 h, fara periclitarea sanatatii sunt aratate in tabelul 16.

 

 

Tabelul 16 Concentratiile maxime ale catorva substante toxice Denumirea substantei atia [mg/m3] Acid cianhidric 5 Aldehida formica Anilina 10 Oxid de Caprolactama 10 Oxizi de azot (NO2) Acid clorhidric 20 Fenol 20 Stiren Acid acetic 20 Concentratia [mg/m3] Denumirea substantei Concentr

Nitril acrilic 20 5 Etilamina 20 carbon 55 Amoniac 50 10 Aldehida acetica Metacrilat de metil 200 200 Bioxid de carbon 200

100

Principala cauza a toxicitatii gazelor produse la arderea materialelor p lastice o constituie continutul ridicat de oxid de carbon: la un volum de numa i 0,06% devine toxic; la o concentratie de 0,09% apar dureri de cap si greturi ; la 0,15% pericolul devine mortal; la 1% moartea se produce intr-un timp re lativ scurt. Dintre materialele plastice utilizate pe scara larga, urmatoarele se rem arca prin degajarea unor gaze toxice in cantitati periculoase: poliuretanul; clorura de polivinil; politetraflorura de etilena; celuloidul. La arderea poliuretanului, in lipsa de aer se dezvolta acid cianhidric, in cantitate care prezinta un pericol mai mare decat oxidul de carbon. In cazul arderii materialului moltopren, mult utilizat la tapisarea mobilei, la decoruri teatrale etc. se dezvolta oxid de carbon si izocianati. Celuloidul trebuie considerat, din cauza combustibilitatii lui si a posi bilitatii de descompunere ca cel mai periculos material plastic. Este suficienta descompunerea a 400 g celuloid intr-o camera inchisa de 100 m3, pentru a se obt ine o concentratie de gaze toxice sufocante cu efect mortal rapid. Stabilirea gradului de toxicitate este absolut necesara pe timpul actiun ii de stingere, deoarce numai astfel se pot lua masurile necesare. Folosirea mas tilor de gaze in general nu este indicata, doarece pe timpul incendiilor de mate riale plastice floculatia de funingine infunda in scurt timp filtrul. Se pot fol osi aparate izolante. 3) Degajarea de fum su funingine constituie o alta particularitate a inc endiilor de materiale plastice; se formeaza cantitati apreciabile de fum dens si opac, precum si funingine, chiar daca arderea are loc in spatii deschise cu cir culatie suficienta de abur. 4) Una din proprietatile negative ale materialelor plastice o constituie si pierderea rezistentei mecanice, sub actiunea caldurii, incepand chiar de la 80 C. Din aceasta cauza pe timpul incendiului se produc o serie de dificultati c are ingreuiaza actiunea de stingere (propagarea rapida a arderii, tendinta de pi curare si de prabusire etc.). Incendiile de materiale plastice se pot imparti in: incendii pe timpul desfasurarii proceselor de fabricatie a materialelor plastice; incendii de ma teriale plastice utilizate in diferite domenii (constructii, articole de uz casn ic etc.); incendii de celuloid; incendii de cabluri si conducte izolante cu asemenea materiale. La recunoastere, in afara prescriptiilor regulamentare de ordin general trebuie sa se stabileasca urmatoarele: 1) Pericolul de explozie al aparaturii (reactoare, coloane distilare, re cipiente etc.). 2) Locul unde s-a declansat incendiul si sub forma se gaseste materialul care arde. 3) Posibilitatea revarsarii lichidelor, scurgeri vaporilor si gazelor, p

 

recum si posibilitatea evacuarii continutului din rezervoarele si recipientele p ericlitate. 4) Existenta si posibilitatea folosirii imediate a mijloacelor de stinge re existente in sectia respectiva (daca instalatii fixe nu s-au declansat automa t), ca stingatoare manuale in scopul localizarii sau lichidarii incendiului. 5) Posibilitatea preintampinarii revarsarii lichidelor, solutiilor sau t opiturilor de materiale plastice, din aparaturi si conducte deteriorate sau defe cte. 6) Posibilitatea de oprire a alimentarii instalatiei cu materii prime si de evacuare a produselor periclitate sau cu tendinte de revarsare sau in cel ma i rau caz de localizare cu diferite ventile, vane etc. 7) Necesitatea racirii diferitelor rezervoare, recipiente, conducte, col oane etc. si chiar a elementelor de constructii care sunt supuse actiunii flacar ii sau temperaturilor ridicate. 8) Posibilitatile de intindere a incendiului prin elemente de constructi e, conducte si alte instalatii. 9) Posibilitatea de picurare a diferitelor materiale plastice existente in stare topita. 10) Substantele stingatoare cu cea mai mare eficienta, in raport de natu ra materialului care arde. Avand in vedere particularitatile incendiilor de materiale plastice expu se mai inainte se impune ca la interventiile pentru stingerea a incendiilor sa s e ia anumite masuri de precautie. In general se va actiona cu mijloace si se vor folosi metode de stingere proprii incendiilor de substante organice. In aceste cazuri eficienta cea mai m are se obtine actionand cu apa pulverizata asupra focarului incendiului. Orice t ip de material plastic care arde poate fi stins cu apa. Atunci cand alaturi de m aterialul plastic ard si alte substante care nu pot fi stinse cu apa (grasimi, u leiuri etc.) se va utiliza spuma mecanica sau chimica si pulberile stingatoare. Actiunea de stingere cu pulberi stingatoare este destul de eficienta, mai ales l a materialele plastice care ard incet, fara flacara prea mare, chiar si in stare de incandescenta sau carbonizata. Incendiile mai mici pot fi stinse si cu bioxid de carbon, hidrocarburi h alogenate sau cu stingatoare manuale. Acestea se utilizeaza mai ales la inceputu ri de incendii si la incendii care nu pot fi stinse cu apa sau spuma (instalatii electrice, agregate de valoare etc.). Cele mai bune rezultate la stingerea incendiilor de celuloid se obtin pr in folosirea apei pulverizate, ale carei picaturi sa aiba diametrul de la 0,3 la 1 mm. De cele mai multe ori insa, in special la folosirea apei sub forma de jet uri puternice, se obtine numai o actiune de lichidare a flacarilor, celuloidul c ontinuand sa se descompuna pana la completa lui disparitie. Calculele teoretice, confirmate in mare masura si de practica stabilesc pentru stingerea incendiilor de celuloid un debit de aproximativ 1100 l/min (calculul s-a facut pentru sting erea a 1000 kg celuloid). Bucatile mici de celuloid se sting prin acoperirea lor cu spuma si mase pulverulente. In spatiile inchise unde arde celuloid nu se patrunde inainte de asigura rea unei ventilatii puternice, aceasta datorita pericolului de explozie creat de gazele rezultate din descompunerea si arderea celuloidului. La incendiile de celuloid se vor organiza posturi de supraveghere dotate cu mijloace de stingere pentru lichidarea arderii celuloidului transportat de c urentii de aer. Deoarece fumul produs de arderea unor cantitati mari de materiale plasti ce contine o proportie insemnata de particule solide care pot imbacsi filtrele m astilor, pentru protectia respiratiei se impune utilizarea aparatelor izolante. In anumite situatii, echipa dotata cu aparate izolante trebuie sa patrun da in interior pe o anumita adancimce destul de mare. In acest caz trebuie sa se asigure urmatoarele conditii: echipa trebuie sa dispuna de mijloacele necesar e (corzi de salvare, cod de semnale etc.) pentru a se putea retrage in caz de pe ricol, cat mai repede; comandantul interventiei sa fie informat in permanenta

asupra situatiei echipei pe tot timpul interventiei in mediul periculos; coman dantul interventiei sa poata afla despre situatia echipei chiar daca aceasta nu mai da nici un semnal; sa existe posibilitatea gasirii rapide a membrilor ech ipei in cazul in care acestia si-au pierdut cunostinta; sa dispuna de o a doua echipa pe care s-o trimita in caz de nevoie in ajutorul primei echipe. In cazul in care pompierii actioneaza in imediata apropiere a focarului de incendiu trebuie avut in vedere pericolul prezentat de topirea materialului p lastic. Dupa stingerea incendiilor aerisirea incaperilor este obligatorie, iar i n cazurile in care dezvoltarea incendiului si masurile tactice o permit, aerisir ea se va face chiar in cursul operatiilor de stingere. La fabricile producatoare de obiecte de cauciuc se va asigura stingerea incendiului cu spuma, pulberi stingatoare, gaze inerte si apa pulverizata. La ca uciuc brut se vor utiliza jeturi compacte de apa refulata prin tunuri si tevi cu ajutaje mari, iar dupa reducerea intensitatii de ardere se va actiona cu apa pu lverizata si spuma. Deschiderile instalatiilor si elementelor de constructie se vor raci cu apa. La nevoie se vor lua masuri de evacuare a cauciucului (produselor) din c ompartimentul incendiart si din cele vecine, folosind personalul si mijloacele d in obiectiv (autoincarcatoare, transportoare, electrocare). 4. Stingerea incendiilor la fabricile de lacuri, vopsele si coloranti Incendiile de astfel de produse se caracterizeaza prin posibilitatea pro ducerii unor explozii destul de puternice in spatii intinse punand in pericol vi ata oamenilor prezenti aici, deoarece in unele sectii de productie se folosesc s ubstante inflamabile ca lacuri, diluanti, solventi, uleiuri, care pot forma cu a erul amestecuri explozive. ATENTIE. Marea majoritate a pigmentilor folositi in industria lacurilor, vopselelor si colorantilor, in suspensie in aer se formeaza amestecuri exploziv e. Colorantii organici sub forma de pulbere sunt substante combustibile car e prezinta, in general, pericol de incendiu si explozie. De asemenea, incendiile de lacuri si vopsele combustibile, in anumite situatii favorizeaza propagarea r apida a incendiului pe mari suprafete si crearea de noi focare, care pot cuprind e depozite de produse finite, laboratoare, posturi de transformatoare, statii de incarcare a acumulatoarelor, sectii cu pericol deosebit de incendiu cum ar fi s ectia de nitro, magazii de nitroceluloza etc. Incendiul devine foarte periculos in cazul in care cuprinde butoaie cu d iluanti sau vopsele inflamabile depozitate in stive. Datorita incalzirii excesiv e a butoaielor acestea explodeaza, de cele mai multe ori in serie, devenind uneo ri adevarate „proiectile”, facand foarte dificila actiunea de interventie pentru lichidarea incendiului. Pentru reusita stingerii unui incendiu de lacuri si vopsele se impun urm atoarele: cunoasterea temeinica si prealabila a obiectivului; cunoasterea te meinica si prealabila a obiectivului; alarmarea operativa si deplasarea in tim p util a fortelor; concentrarea de la inceput a unui insemnat numar de forte s i mijloace; alegerea corespunzatoare a substantelor de stingere in functie de caracteristicile produselor care ard; punerea unui accent deosebit pe limitare a propagarii incendiului si lichidarea focarelor mici raspandite pe teritoriul i ntreprinderii; prevenirea exploziilor de recipienti si butoaie prin actiuni in tense de racire, cu precadere la sectia nitro si depozitul de nitroceluloza; d epistarea cu sprijinul cadrelor tehnice din întreprindere si prin cunoasteri con tinue, a celot mai periculoase puncte; crearea rezervelor de apa si spumanti. In actiunea de stingere se va asigura de la inceput ermtetizarea spatiul ui incendiat si punerea in functiune a instalatiilor de inundare cu aburi sau ga ze inerte. Se vor realiza dispozitive circulare pentru atacul incendiului, racir ea continua a instalatiilor si constructiilor cu jeturi de apa compacte si pulve rizate. Incendiile de lacuri se vor stinge cu apa pulverizata, spuma sau pulberi

stingatoare. Butoaiele din vecinatatea incendiului se vor raci cu jeturi de apa pentru a preveni aruncarea capacelor si raspandirea continutului. Pentru protec tia personalului de interventie se vor folosi aparate izolante. Incendiile de pigmenti izbucnite pe o suprafata descoperita se sting cu apa pulverizata sau spuma cu coeficient mare de infoiere. Pentru lichidarea incendiilor de coloranti se actioneaza cu apa pulveriz ata, spuma chimica sau spuma mecanica. La stingerea incendiilor de lichide combustibile se aplica aceleasi proc edee ca la stingerea incendiilor de produse petroliere cu exceptia produselor po lare, care se sting cu spuma speciala, pulberi stingatoareadecvate si gaze inert e. La stingerea incendiilor de anumiti alcooli se poate folosi si apa in ca ntitati care sa asigure diluarea acestora. Din experienta practica reiese ca la incendiile de alcool etilic atacul cu spuma poate fi declansat numai dupa ce se inlatura posibilitatile scurgerii a lcoolului si a spumei prin locurile avariate ale rezervorului. La astfel de ince ndii este recomandabil sa se evacueze alcoolul etilic din rezervor cu sifoane sp eciale daca nu exista rezevor de avarie. Pentru reducerea intensitatii de ardere, in scopul salvarii rezervorului se recomanda folosirea apei pulverizate, refulata pe suprafata stratului superi or de alcool. 5. Stingerea incendiilor de substante explozive si munitii Substantele explozive (explozivi) in caz de incendiu se comporta diferit . Unele ard in aer liber incet si linistit, altele foarte repede, iar unele eplo deaza la ridicarea temperaturii relativ neinsemnata, precum si ca urmare a socur ilor mecanice usoare. Daca substantele explozive ard in aer liber, procesul de ardere are loc in mod obisnuit consumand oxigenul din aer. Pulberile explozive si unele substante pirotehnice ard consumand oxigenu l din oxidantii care fac parte din compozitia lor. Pe timpul declansarii explozi ei se degaja o mare cantitate de caldura si produse gazose care ajung la tempera turi ridicate. Dilatarea acestor produse in urma incalzirii duc la o crestere br usca a presiunii. De exemplu, la explozia provocata de piroxilina, presiunea poa te sa ajunga la 35000 at, iar temperatura produselor de ardere la 2500 – 2600 C. In conditiile unui incendiu in aer liber substantele explozive in afara de nitroglicerina si altele, ard incet, degajand multe funingine. Cand arde o c antitate mai mare de substanta exploziva brizanta (aproximativ 50 kg), arderea s e poate transforma in explozie. Trinitroglicerina constituie o exceptie intre substantele explozive briz ante, deoarece este foarte sensibila la temperaturi ridicate si la socuri mecani ce. Fulminatul de mercur, picratii de argint si de cupru, azotatii de plumb, de potasiu etc., fac parte din substantele explozive de initiere. Aceste substa nte sunt extrem de sensibile la socuri mecanice si la temperaturi mari si explod eaza chiar la lovituri slabe, incalziri, frecari etc. Exploziile in atelierele pirotehnice pot provoca distrugerea completa a cladirilor respective. Avariile si degradarile produse de explozie in spatiul in conjurator sunt provocate de: suflul exploziei, curentii puternici formati din m asele de aer care se deplaseaza din spatiul inconjurator spre locul exploziei; e fectul de compresiune si in special de destindere a aerului din cladirile vecine . Efectele exploziei se pot manifesta si asupra digurilor de pamant. Golur ile practicate in digurile de protectie pentru trecerea canalelor de conducte te hnologice duc totodata la slabirea rezistentei, putand fi distruse de explozie i n aceste portiuni. Suflul exploziei transmis in spatiile vecine prin golurile practicate in digurile de protectie are un puternic efect de distrugere. Astfel, canalele de conducte tehnologice constituie cai periculoase pentru transmiterea catre obiect

 

ivele vecine a efectelor exploziei. Aceste efecte sunt, cu atat mai mari, cu cat canalul este mai scurt si mai drept. Distanta dintre cladiri si diguri influenteaza intr-o masura apreciabila dirijarea suflului exploziv. Ca urmare a antrenarii de catre explozia a unor corpuri solide cu greuta te destul de mare, provenite din distrugerea cladirilor si instalatiilor tehnolo gice se pot produce accidente umane sau avarii la constructiile situatie in spat iul inconjurator. Chiar si la cladirile protejate impotriva suflului si curentilor de depl asare spre locul exploziei cu diguri corespunzatoare se pot produce unele degrad ari, de importanta mai redusa, ca urmare a efectului de destindere a aerului din cladire imediat dupa explozie, fenomen ce determina smulgerea panourilor usoare ale usilor si ferestrelor. Comandantul interventiei trebuie sa prevada posbilitatea exploziilor in serie, scoaterea din actiune a oamenilor si distrugerea instalatiei tehnice, dar amarea constructiilor, blocarea cailor de acces si drumurilor spre sursele de al imentare cu apa. De asemenea, trebuie sa se prevada posibilitatea intensificarii incendiului si a aparitiei unor noi focare din cauza exploziilor. La recunoastere va trebui sa se stabileasca: felul substantelor exploz ive, care se afla la locul incendiului, cantitatea, modul de dezvoltare, posibil itatea exploziilor, necesitatea si posibilitatea evacuarii substantelor exploziv e; pericolul pe care- prezinta procesul tehnologic; existenta instalatiilor fixe de stingere a incendiilor si posibilitatea folosirii lor. Stabilirea acesto r probleme se face cu sprijinul specialistilor din obiectiv. Avand in vedere ca explozia substantelor explozive se produce instantane u, nu se impune o interventie pentru stingerea incendiilor. Substantele explozive care ard se pot stinge. Eficacitatea stingerii va fi cu atat mai mare cu cat vor folosite mai rapid mijloacele de stingere. Cea ma i eficace substanta stingatoare este apa refulata sub forma de jeturi compacte s i pulverizate. Refularea jeturilor de apa in incaperi in care exista subtante ex plozive foarte sensibile la socuri mecanice se va face cu multa precautie. Un je t puternic de apa poate provoca caderea sau zguduirea substantelor explozive, pr ecum si alte fenomene care contribuie la declansarea unei explozii. In actiunea de stingere a incendiului de substanta exploziva in stare to pita, jetul de apa se va indrepta spre suprafata ei pentru a rupe flacara. Subst antele explozive topite se sting cu apa pulverizata in cantitati mari. Apa pulve rizata se foloseste si la racirea substantelor explozive supuse actiunii tempera turilor ridicate, in special a celor care nu pot fi evacuate. Unele substante ex plozive ca piroxilena, pulberea neagra, daca se umezesc cu apa nu mai ard. Cantitatile mici de substante explozive de tipul trotilului melinitei, t etrilului etc., pot fi stinse cu nisip sau cu paturi umezite. Daca la locul incendiului se gasesc articole de pirotehnie, de tipul rac hetelor, este posibila imprastierea lor si producerea de noi focare de incendiu. Pentru reusita actiunii, comandantul interventiei trebuie sa asigure con centrarea rapida a fortelor si mijloacele necesare localizarii incendiului la lo cul de depozitare a substantelor explozive sau munitiilor, precum si racirea con tinua a vecinatatilor. In spatiile unde se preteaza se poate trece la inundarea cu apa a substa ntelor explozive si a munitiilor. Dupa o prealabila recunoastere si consultare cu specialistii se pot lua masuri de evacuare a substantelor explozive sau a munitiei din depozite incendia te, sub protectia jeturilor de apa. Dispozitivele de stingere vor fi astfel realizate incat personalul si mi jloacele de stingere sa fie aparate de efectul exploziei si de schije, folosind acoperirile terenului, gropile, parapetele si scuturile improvizate. Actiunea de stingere va fi astfel conceputa si condusa incat sa se prein tampine producerea de lovituri sau socuri, care sa determine explodarea substant elor explozive si a munitiilor. Accesul persoanelor neangajate in actiunea de interventie in locurile ca re prezinta pericol este interzisa.

6. Stingerea incendiilor de ingrasaminte chimice Ingrasamintele chimice care prezinta pericol de incendiu sunt cele azoto ase si fosfatice, datorita descompunerii lor in substante oxidante sau formarii amestecurilor explozive cu aerul. Azotatul de amoniu intretine arderea si este c apabil sa explodeze daca este incalzit intr-un spatiu limitat, care permite crea rea unei presiuni inalte, cand este supus la socuri puternice cum ar fi cele pro duse de o substanta exploziva. Substantele organice si cele usor oxidabile pot s ensibiliza azotatul de amoniu, facandu-l sa explodeze mai usor. Impurificarea az otatului de amoniu cu ulei, carbune sau alte substante combustibile, care action eaza ca agenti de sensibilizare pot duce la explozia intregii mase. Oxizii de azot gazosi (cu exceptia protoxidului de azot NO2), degajat la descompunerea azotatului de amoniu sunt extremi de toxici. In cazul unui incendiu de ingrasaminte chimice, comandantul interventiei trebuie sa stabileasca substantele stingatoare in raport de cantitatea si carac teristicile ingrasamintelor care ard. Pentru stingerea incendiilor se va folosi de regula apa refulata prin tu nuri si tevi cu ajutaje mari inundand focarele de ardere. Pe timpul actiunii de stingere se vor lua masuri de limitare a scurgerii topiturii de azotat de amoniu, in spatiile invecinate. De asemenea se va organi za evacuarea ingrasamantelor aflate pe directia de propagare a incendiului, folo sind personalul din obiectiv, protejat impotriva substantelor toxice. Cand sunt in pericol cantitati mari de azotat de amoniu sau cand incendi ul a cuprins astfel de cantitati, trebuie luate masuri de protectia servantilor. Atacul focarelor de ardere trebuie sa aiba loc in directia curentilor de aer si de pe pozitii protejate de obstacole care trebuie sa fereasca personalul impotr iva eventualelor eruptii. Tevile de refulare a apei se fixeaza in anumite dispoz itive, chiar improvizate, iar servantii se vor retrage intr-un loc sigur. Actiun ea de stingere se va executa cu prudenta, atunci cand se refuleaza apa asupra pr odusului topit, pentru a evita improscarea eruptiva a acestuia si propagarea inc endiului. In caz de mare pericol zona inconjuratoare trebuie sa fie evacuata. Din cauza degajarii gazelor toxice, personalul de interventie se va prot eja cu aparate izolante, cortine de protectie si cartuse filtrante contra oxizil or de azot. 7. Stingerea incendiilor de negru de fum Negrul de fum in suspensie in aer formeaza cu aerul amestecuri explozive . Incendiile de negru de fum se sting cu apa pulverizata, spuma chimica sau biox id de carbon. Pe timpul actiunii de stingere se vor lua masuri de protejare a st ivelor de negru de fum neincendiate, cu prelate sau alte materiale existente in obiectiv. Stingerea incendiilor se va organiza pe sectoare, folosind jeturi de a pa pulverizata si gaze inerte, dirijate deasupra focarelor, evitandu-se imprasti erea negrului de fum. Negrul de fum se evacueaza din zona incendiata si se depoziteaza in spat ii ferite de actiunea curentilor de aer. Personalul de interventie va actiona numai purtand aparate izolante si m asti contra fumului (oxidul de carbon). Totodata se va organiza lucrul in schimb uri, verificandu-se in permanenta concentratia de oxid de carbon. 8. Incendii izbucnite in industria chimica La uzinele chimice apartinand firmei Nypro Ltd., amplasate in apropiere de Flixborough – Lincolnshire – Anglia a avut loc o explozie puternica. In zona exploziei au fost ucise 28 persoane, altele 36 ranite, iar instalatiile si const ructiile de pe o suprafata de 24 ha au suferit avarii serioase, ca urmare a ince ndiului si efectelor exploziei. Pagubele directe provocate la uzine au fost eval uate la suma de 36 mil. lire sterline. Zona invecinata uzinelor era foarte putin populata si nimeni nu a fost ucis, insa 53 persoane au fost ranite si alte cate

va sute au suferit accidentari de diferite grade, relativ minore. Peste 2000 de cladiri din zona invecinata cu uzinele au fost avariate. Produsul principal al uzinei era caprolactama, materie de baza pentru fa bricarea Nailon – 6, folosit la textile si covoare. Mari cantitati de substante inflamabile si periculoase se aflau depozitate in parcul de rezervoare, in alte depozite si in insasi instalatia de prelucrare din uzina. Parcul de rezervoare are o capacitate de pana la 2000 t ciclohexan, 3300 t ciclohexanona, 2500 t fenol, 4000 t caprolactama si 1000 t soda caustica. In alta parte se aflau depozitate 1000 t oleum, 2000 t amoniac anhidru si cantitati mai reduse de alte substante. Considerabile cantitati de substante se aflau in instalatia propriu-zisa de productie. De exemplu, sectia 25 – A, unitate de oxidare a ciclohexanului, c ontinea ≈ 500 t ciclohexan la temperatura si presiune ridicate. In plus, o condu cta de gaze naturale avand un debit de 14000 m3/h era amplasata in zona si alime ntau instalatiile de reformare a gazelor si instalatia de hidrogen. Uzinele erau dotate cu multe instalatii de protectie contra incendiilor. Instalatiile si rezervoarele erau prevazute cu dispozitive obisnuite de securit ate, ca supape de siguranta la suprapresiune, detectoare de amestecuri inflamabi le etc. Comisia de cercetare a stabilit drept cauza a dezastrului defectarea une i conducte temporare de by-pass in sectia 25 – A. Ciclohexanona se oxida cu aer, in prezenta unui catalizator la o presiune de aproximativ 9 at si la o temperat ura de 155 C. Aceasta reactie se desfasoara intr-un lant de 6 reactori, fiecare avand o capacitate de aproximativ 45000 l. Produsul continand inca 94% ciclohexa n neconvertit, era separat prin distilare, iar ciclohexanul neconvertit se recir cula. In momentul dezastrului, cel de-al 5 – lea reactor era scos din circuit din cauza unei crapaturi mari. Cele doua flanse ale conductelor de 0,70 m de la reactorii vecini au fost legate intre ele printr-o conducta provizorie. Conducte le de legatura dintre reactori, de forma „franta” aveau la capete burdufuri, dec i acestea existau si la capetele conductei provizorii de by-pass. Deoarece seria de reactori era amplasata in cascada pentru a permite curgerea prin gravitatie, conducta de by-pass si burdufurile nu se aflau pe aceeasi linie. Conducta de by -pass era din teava, greutatea ei fiind suportata de un schelet construit anume. Cu putin timp inainte de producerea dezastrului, instalatia fusese oprit a si la reponire conducta de by-pass a fost supusa la o presiune mai mare decat anterior. Se pare ca aceasta a provocat rasucirea ambelor burdufuri de la extrem itati, ceea ce a condus la spargerea conductei by-pass si ruperea burdufurilor. Dupa rupere s-a scurs ciclohexan la o temperatura mai mare decat punctul sau de fierbere, cu un debit de peste 1 t/s. Avarierea conductei by-pass a fost insotita de un zgomot foarte puternic , de scurgerea ciclohexanului care fierbea in reactori. Persoanele prezente in l aborator si-au dat seama imediat de pericol si au parasit cladirea, indepartand u-se de locul avariei. Desi au fost atinse de suflul exploziei au scapat cu viat a, in timp ce personalul din camera de comanda care nu au parasit locul de munca au murit. Alarma „incendiu” a fost data inainte de producerea principalei explo zii. Masiva scurgere de ciclohexan a favorizat formarea unui nor de spray si vapori, de ≈ 200 m diametru, cu centrul in directia vantului, adica in zona sect iei 25 – A. Norul se pare ca era mai subtire in directia din care batea vantul, dar mult mai gros in directia in care batea vantul si in unele locuri atingea 10 0 m inaltime (vantul batea in directia SV cu ≈ 7 m/s). La ≈ 45 de secunde de la spargerea conductei norul s-a aprins probabil datorita caldurii degajate de cup torul instalatiei de hidrogen. Deflagratia care a urmat a provocat o puternica u nda de presiune, timp de cateva secunde, avand originea in sfera de foc, care sa extins cu mare viteza. Epicentrul exploziei nu a putut fi stabilit precis. Forta exploziei a fo st estimata a fi acea produsa de 15 – 45 t TNT, detonate deasupra solului. Radia tia termica se pare a nu fi avut efecte serioase, cu exceptia unei zone restrans

 

e. Efectul imediat al exploziei asupra instalatiilor a fost daramarea cladirilor , prabusirea coloanelor si altor parti ale instalatiilor si spargerea conductelo r, rezervoarelor si containerelor. S-au scurs cantitati mari de lichide inflamab ile, ceea ce a condus la un incendiu pe o zona de circa 180 x 250 m, cu flacari pana la 100 m inaltime. In alte parti ale uzinei au fost inregistrate mici incen dii. Explozia a distrus o mare parte din echipamentul de protectie impotriva incendiilor amplasate in uzina. Pompele de incendiu au fost scoase din functiune , reteaua de incendiu sparta, instalatia de sprinklere din depozitul de caprolac tama, in sistem uscat, a fost complet distrusa, odata cu cladirea. Pentru stingerea incendiului au participat in final un numar de 30 masin i de incendiu si 18 tunuri de apa. Cele 4 sate mai apropiate, in directia in car e batea vantul au fost complet evacuate la o distanta de 25 km. Lupta cu incendiul a continuat in focarul principal existent in parcul r ezervoarelor. Unele rezervoare au fost lasate sa arda, fiind numai controlate cu jeturi de racire. Datorita cantitatilor mari de amoniac imprastiate au fost foarte mult in greuiate si periclitate operatiile de stingere la inceput. Pe timpul actiunii de interventie au fost raniti 23 din cei 250 pompieri . Printre greutati se numara si ruperea conductei de apa de 0,75 m diametru care asigura un debit de 9000 l/min, pentru otelarii. O concluzie importanta care se deprinde este aceea ca intr-o instalatie corect proiectata si executata s-a introdus o modificare care a influentat integ ritatea ei. De asemenea, datorita nitratului s-a produs o coroziune puternica, i ar fluajul si fragilitatea au afectat proprietatile placilor din otel inoxidabil . Capitolul VII Stingerea incendiilor la eruptii de titei, gaze si la conducte de gaze 1. Caracteristicile eruptiilor Forarea sondelor de titei si de gaze se efectueaza cu instalatii de fora j speciale, destul de complexe, cuprinzand mecanisme si agregate de forta si aux iliare. Titeiul si gazul in stratele petroliere si de gaze se gasesc sub presiun e, care in majoritatea cazurilor este egala sau depaseste cu putin presiunea col oanei de apa la adancimea de situare a stratului respectiv. Totusi in unele zacaminte presiunea de strat la orizonturile petrolifere si de gaze situate la 3000 – 5000 m poate sa depaseasca presiunea hidrostatica aratata, cu 100 – 190 at. Cauzele principale de producere a eruptiilor de titei si gaze la formare a sondelor constau in: scaderea contrapresiunii de strat, in urma micsorarii niv elului sau a densitatii lichidului, care formeaza aceasta contrapresiune. Cauzele indirecte ale acestor fenomene pot fi: nepomparea la timp a no roiului de foraj in sonda in timpul ridicarii garniturii de foraj, ca urmare, ni velul noroiului in sonda scade, pe masura ridicarii garniturii; patrunderea pr in roci moi sau cu goluri (fisuri) a noroiului pompat; degazarea noroiului de foraj din cauza diferentei neinsemnate intre presiunea din strat si contrapresiu nea coloanei de lichid pe talpa sondei, cand nu s-au luat la timp masuri pentru inlocuirea noroiului sau sporirea densitatii lui; forarea fara intrebuintarea la gura sondei a prenitoarelor de eruptie. In majoritatea cazurilor ele sunt precedate de gazificarea noroiului sau de revarsarea lui in scurt timp peste marginea gurii sondei. Initial coloana de lichid se ridica foarte repede, dupa care urmeaza eruptia. Daca aceste semne, destul de vizibile se observa la timp, se pot lua mas uri pentru marirea densitatii noroiului sau inchiderea prevenitorului, in acest fel putandu-se evita eruptia. La forarea in zacaminte cu mare presiune interiora in strat, se monteaza

la gura sondei, in mod obligatoriu, unul prevenitoare de eruptie. Eruptiile deschise de titei si gaze sunt in multe cazuri urmate de incen dii mari. Acestea izbucnesc datorita: scanteilor care se produc in urma arunca rii rocilor dure in timpul eruptiilor; frecarilor intre ele si loviri de eleme ntele metalice ale constructiilor si instalatiilor de la sonde; ruperii instal atiilor electrice de iluminat si forta; deranjamentelor echipamentelor electri ce (scurtcircuite), scainteilor mecanice produse la folosirea sculelor de hotel pe timpul lucrarilor de inlaturare a avariilor; executarii lucrarilor cu foc d eschis in zona impurificata de gaze; descarcarile electrice atmosferice etc. Eruptiile se impart in mod conventional in: eruptii de titei; erupti i de titei si gaze; eruptii de gaze. In raport cu debitul lor eruptiile se clasifica in: slabe (debitul pes te 1 mil. m3 gaz/zi). La incendiile de eruptii de gaz si titei, intreaga cantitate de titei ar de in aer, in timp ce la incendiile de eruptii de titei numai o parte din aceast a arde, restul se imprastie in jur si continua sa arda pe suprafata terenului, d egajandu-se nori de fum negru si gros. Puternicile eruptii de gaz, in cazul in care gura sondei nu este distrus a, adica nu se formeaza crater, sunt insotite de un zgomot mare, ce nu da posibi litatea sa se auda nimic. Chiar daca se foloseste o instalatie puternica de difu zoare, legatura operativa se realizeaza cu multa greutate. Zona de pierdere a au dibilitatii se intinde uneori pana la distanta de 500 m si chiar mai mult. Pe timpul eruptiilor de gaze, rocile dure (pietre etc.) de diferite mari mi pot fi aruncate la mari distante periclitand viata efectivelor angajate in in terventie. Debitul unei eruptii de gaze Q se poate determina cu aproximatie dupa fo rmula debitului volumic, in raport de sectiunea corespunzatoare a ajutajului (gu ra sondei): Q = vA = F √ _2gk RT0 ; k – 1 Q = debitul de gaze; v = viteza gazului in conditiile de avarie [m/s]; A = actiunea ajutajului [m²]; g = 9,81 m/s²; k = coeficientul adiabatic pentru metan este 1,3; R = constanta de gaz pentru metan este 52,9; T0 = temperatura absoluta in stratul de gaz. Nu este indicat a se aprecia ca 50% din eruptiile libere sunt urmate de incendiu. Aceasta impune a se lua masuri de solutionare imediata a organizarii s tingerii unor eventuale incendii. 2. Pregatiri preliminare pentru interventie la stingerea incendiilor si organiza rea acesteia Cea mai importanta problema este asigurarea prevenirii incendiilor pe o zona importanta din jurul eruptiei. S-au produs eruptii de titei neaprins, care au inundat terenul pe o raza de cateva sute de metri, iar gazul de sonda pe o vr eme linistita se poate intinde pe vai, valcele, rape etc. Zona periculoasa pentr u intoxicatie cu gaze este apreciata a cuprinde o distanta de peste 1 – 2 km. De mare importanta este alimentarea cu apa. Pentru stingerea incendiilor unei eruptii incendiate se aprecieaza a fi necesar in medie 150 – 300 l apa/s. Desigur ca asemenea debite mari nu pot fi obtinute de la o conducta obisnuita si apare necesitatea de a se utiliza in primul rand sursele naturale de apa din ap ropiere (rauri, lacuri sau chiar apa de mare). In acest scop se alcatuiesc stati i puternice de pompare, se monteaza conducte de apa, se construiesc bazine de pa mant sau rezervoare metalice, se aduc habe, care se umplu cu apa. Pentru toate a ceste masuri este nevoie de foarte mult timp.

Lucrarile legate de alimentarea cu apa trebuie incepute pe cat posibil m ai devreme si efectuate in ritmuri fortate. Din acest punct de vedere un rol imp ortant il au statiile mobile de pompare si furtunurile de incendiu cu diametrul mare, cu ajutorul carora se poate scurta mult durata de alimentare cu apa pentru stingerea incendiilor. De asemenea, langa o sonda in eruptie trebuie concentrate unele utilaje (buldozere, excavatoare, tractoare, automacarale, cimentrucuri etc.), precum si mijloace si masini de incendiu in cantitati suficiente. In cazul eruptiilor de titei, in jurul sondei trebuie sa se ridice un di g de pamant pentru colectarea titeiului, sa se monteze conducte cu 150 – 200 mm, ori sa se sape un sant pentru evacuarea titeiului acumulat si transportul lui i n gropile sapate in prealabil. Pe traseul de evacuare a titeiului este necesar s a se realizeze un inchizator hidraulic. Lucrarile la gura sondei trebuie executate sub supraveghere, folosindu-s e unelte care nu produc scantei prin lovire (bronz, arama, alama etc.) si in mod obligatoriu sub protectia jeturilor de apa pulverizata. Pentru a se asigura protectia impotriva incendiilor in conditii corespun zatoare de lucru in vederea lichidarii eruptiei se impune a se lua unele masuri ca: demontarea turlei si echipamentului de foraj si evacuarea lor la cel putin 200 m de la sonda; amplasarea tractorului troliu, daca se foloseste, pentru e vacuarea echipamentului, numai pe partea expusa la vant, la cel putin 50 m de la sonda, iar la teava de esapament sa fie montat stingatorul de scantei; asigur area de cai libere pentru retragerea oamenilor care lucreaza la turla sondei; existenta in apropierea eruptiei a cel putin 2 – 4 tevi tip B, linii de furtun d e lungimi suficiente pentru executarea manevrelor necesare. Persoanele care nu sunt legate direct de efectuarea lucrarilor pentru li chidarea eruptiei se evacueaza in afara zonei periclitate, la cel putin 100 m de la gura sondei spre partea din care bate vantul. Deoarece pentru oprirea eruptiilor libere si combaterea incendiilor se i mpune participarea unui mare numar de specialisti si mijloacele tehnice, de la i nceput este necesar sa se organizeze un comandament pentru coordonarea tuturor o peratiilor. Un astfel de comandament s-a dovedit foarte util la toate incendiile izbucnite la sondele in eruptie incendiate. Organizarea si conducerea actiunii de stingere a incendiilor izbucnite l a eruptiile de titei si gaze se executa cu sprijinul specialistilor. Comandamentul organizat trebuie: sa stabileasca procedeul de stingere, substantele stingatoare si conceptia generala de actiune in functie de: natura, debitul si presiunea eruptiei; starea turlei si a instalatiilor aferente, cun oscand ca prabusirea acestora pe gura sondei mareste suprafata coloanei de erupt ie, ca urmare a izbirii titeiului si gazelor de masca metalica; formarea de m anifestare a arderii (torta sau disperasata); pericolul pentru constructiile si instalatiile din vecinatatea sondei, determinat de raspandirea gazelor si tit eiului; concentratiile de gaze si pericolul pentru localitatile invecinate; posibilitatea de protectie a mijloacelor de stingere si a personalului, in rapo rt de relieful din jurul sondei; posibilitatile de alimentare cu apa si de ame najare a instalatiilor pentru refularea apei in zona incendiului; fortele si m ijloacele existente la dispozitie; posibilitatea de actiune in conditia asigur arii securitatii personalului de interventie. De asemenea, trebuie organizata asistenta medicala, alimentatia si cazar ea lucratorilor si a tuturor fortelor angajate in actiune. Daca apar greutati in degajarea gurei sondei de turla metalica sau de al te instalatii, se recomanda in cazuri exceptionale distrugerea lor cu ajutorul a rtileriei sau a tancurilor, pentru a se crea un fascicul de gaze compacte. Debitul de apa necesar stingerii incendiilor de eruptii de sonda se stab ileste in functie de o serie de parametrii. In tabelul 17 se arata debitul calcu lat de unii specialisti. Tabelul 17 Debitul de apa pentru stingerea incendiilor de sonda

Debitul sondei [mil.m3 zi] Diametrul gurii sondei [m] pentru stingere Numarul de tunuri cu Ø = 28 mm [buc] 1 55 – 75 3 – 4 1,5 1,50 110 6 2 130 7 2,5 150 8 1 150 8 1,5 2,50 185 10 2 205 11 2,5 220 12 Observatie. Timpul de stingere este calculat pentru 2 h.

Debitul de apa

3. Procedee de stingere a incendiilor la eruptiile de titei si gaze Procedeul de stingere a incendiilor se alege tinand seama de car acterul eruptiei si puterea ei, de mediul inconjurator si de existenta mijloacel or de stingere. Se va avea in vedere experienta acumulta; intotdeauna va fi preg atit un al doilea procedeu de stingere, deci nu se va conta de la inceput de unu l singur. Factorul timp joaca un rol hotarator. Printre procedeele de stingere a incendiilor de sonda folosite se citeaz a: inchiderea vanelor; oprirea eruptiei prin inundarea putului sondei; act iunea cu jeturi puternice de apa; utilizarea incarcaturilor explozive; utili zarea autospecialelor cu jet de gaze. 1) Stingerea incendiilor de sonde prin inchiderea vanelor instalatiei de preveni re a incendiilor (prevenitor de eruptii), de la gura sondei este cel mai simplu si mai sigur procedeu si se practica destul de frecvent. El se poate folosi numa i in cazul in care echipamentul de la gura sondei este in stare buna, adica in f aza initiala a incendiului, orice intarziere poate complica inchiderea vanelor d in cauza pastrarii rotilor de manevra in alta parte. 2) Oprirea eruptiei prin inundarea putului sondei cu apa sau solutii cu barita. Procedeul se poate aplica numai in cazul in care la gura sondei s-a pastrat echi pamentul, permitand cuplarea agregatelor de inundare. Apa sau solutia de barita trebuie pompata prin prajinile de foraj sau tevi si numai in cazuri exceptionale in spatiul intertubular, insa trebuie sa se asigure pomparea continua. Procedeu l in multe situatii este eficient si permite lichidarea incendiului si oprirea e ruptiei sondei. Eruptiile care se manifesta sub forma de fascicul imprastiat si grifoanele au un crater redus se pot stinge cu apa pulverizata. In acest caz in jurul sondei se executa o movila arficiala sau un rambleu de pamant, care se inalta pana deasupr a echipamentului existent la gura sondei in eruptie. Pe suprafata incalzita a movilei sau a rambleului se refuleaza apa sub f orma de jeturi pulverizate. Apa se evacueaza instantaneu si aburul rezultat izol eaza flacara de aer si intrerupe procesul de ardere. Numarul de tevi de refulare se stabileste tinand seama ca pentru fiecare metru patrat de suprafata a movile i, craterului sau rambleului sa se realizeze 0,30 l/s apa. Este recomandabil ca interventia sa se efectueze pe o vreme calda, fara vant. Daca aceste conditii nu pot fi indeplinite, atunci tevile se amplaseaza in aceeasi directie cu bataia v antului pe un arc de cerc. Refularea apei trebuie executata simultan din toate t evile pentru a fi sigur de reusita. 3) Stingerea incendiilor de sonda in eruptie cu jeturi compacte de apa. Acest procedeu este vechi si se practica pe scara larga, mai ales dupa construir ea unor masini si tunuri de incendiu cu debite si presiuni foarte mari. Pe timpu l unui incendiu mai puternic turla metalica se deformeaza rapid si dupa 15 – 20 min se prabuseste impreuna cu prajina de foraj, geamblacul si alte echipamente. Prabusirea acestora pe gura sondei mareste suprafata coloanei de eruptie, ca urm are a izburii titeiului si gazelor de masa metalica. Fiecare dintre eruptiile de titei si gaze, precum si cele de gaze reclam a folosirea unui procedeu si tactici speciale, precum si a unor lucrari pregatit

oare. Eruptiile slabe de gaze si de titei si gaze, care se manifesta ca un singu r jet compact, cand echipamentul de la gura sondei nu impiedica iesirea gazelor se sting relativ usor cu jeturi de apa refulate din tevi si tunuri. Daca eruptia depaseste 500000 m3/zi este recomandabila folosirea unui nu mar de 4 – 6 tevi cu ajutaje de 18 – 20 mm cu presiuni de 5 – 7 at sau 3 – 5 tun uri de apa cu ajutaje de 24 – 28 mm si presiuni de 7 – 9 at. Nu se recomanda fol osirea ajutajelor mari, deoarece in acest caz efectul este acelasi. Prima varianta consta in dirijarea jeturilor de apa la inceput asupra gu rii sondei, la baza vanei de produs in eruptie, unde o parte din tevi se recoman da sa actioneze permanent in aceasta zona, iar o alta parte se ridica uniform, l a semnalul dat de comandantul interventiei, pe intreaga inaltime a eruptiei pana la stingerea completa a flacarilor. Daca nu s-a stins se repeta actiunea prin d eplasarea jeturilor de apa in sus urmarindu-se ca sub aceasta procesul de ardere sa fie intrerupt. Pentru refularea apei servantii vor ocupa pozitii in jurul so ndei actionand intr-un sector cu o deschidere de circa 90 … 60 C. Toate tevile trebuie indreptate asupra eruptiei la acelasi nivel si in a celasi timp; se numeste un sef de teava principal, dupa care trebuie sa se calau zeasca si ceilalti sefi de teava. Se impune ca actiunea sa se execute cu multa g rija pentru a nu permite scaparea arderii in partea de jos a eruptie neincendiat e. Ridicarea jeturilor de apa trebuie sa se efectueze lent cu o deplasare de 1 – 2 m, timp de 20 – 30 s. Incetarea refularii apei si retragerea sefilor de teava se face numai la ordinul comandantul interventiei. In caz de nereusita a actiunii se iau masuri pentru pregatirea unui nou atac cu un numar mai mare de jeturi de apa sau se vor folosi alte procedee. Pentru stingerea incendiului la o eruptie medie, cu debitul de la 500000 pana la 1 mil m3/zi, se folosesc cel putin 5 – 6 tunuri de apa, care constituie o a doua varianta. Daca atacul nu reuseste din diferite motive (inaltimea prea mare a flacarilor, reaprinderea eruptiei, lipsa de apa etc.), actiunea se oprest e si incepe pregatirea unui nou atac. La noul atac se vor folosi 6 – 8 tunuri de apa ale caror jeturi se reful eaza in doua trepte pe inaltimea flacarilor. In aceasta conceptie jeturile a dou a sau trei tunuri se indreapta in partea neincendiata a eruptiei la o inaltime s ub care nu exista ardere si unde flacarile nu scapa, dupa care tunurile se menti n in aceasta pozitie pana la stingerea completa a incendiului, reducand distanta de manevrare a celorlalte jeturi de apa. Celelalte tunuri de apa, ca tunuri de atac, sunt indreptate concomitent prin jeturile lor la partea de jos a flacarilo r apoi sunt ridicate treptat catre partea superioara a acestora pana la taierea flacarilor. Daca acest atac nu va reusi, inseamna ca debitul sondei nu a fost bine s tabilit si este necesar sa se adopte alte procedee. In scopul asigurarii debitului de apa, se poate folosi o a treia variant a combinata, folosindu-se tunuri de apa si tevi manuale. Jeturile tunurilor se i ndreapta pe directia vantului la distanta de 8 – 15 m de gura sondei pe arcul de cerc de 270 C alternand unul cu altul. La inceput se pun in functiune numai tun urile. Jeturile de apa se dirijeaza in flacara eruptiei pe care o urma la 6 – 8 m, deasupra gurii sondei. Cu acest prilej scade radiata termica. Apoi sefii tevi lor manuale se apropie de gura sondei, ocupand pozitii corespunzatoare, presiune a apei trebuind sa creasca usor pana la regimul stabilit, iar manevrarea tevilor de jos in sus facandu-se ca la primul procedeu. Dupa stingerea incendiului revine sarcina specialistilor din petrol sa o preasca eruptia folosind diferite procedee, cel mai eficace dovedindu-se utiliza rea unui clopot pentru dirijarea si inchiderea jetului de titei si gaze. 4) Stingerea incendiilor de eruptie de titei si gaze cu explozivi. Acest procedeu este considerat in unele tari procedeul cel mai eficient si mai univer sal. Acest procedeu se foloseste de comandantul interventiei de comun acord cu s pecialistii in petrol, se pregateste si se executa de specialistii in explozivi. Principiul acestui procedeu consta in explodarea unei incarcaturi de material e xploziv in apropierea sondei incendiate sub protectia jeturilor de apa. Suflul e xploziei sectioneaza jetul eruptiei si disperseaza flacara, iar produsele gazoas

 

 

e ale arderii, formate in timpul exploziei, izoleaza flacara de aer. In unele cazuri nu se pot face determinari precise privind necesitatile de material exploziv. De aceea, in mod obisnuit, la inceputul interventiei se ut ilizeaza incarcaturi mai reduse si apoi acestea se maresc treptat in caz de nere usita. In primul moment dupa explozie se formeaza o serie de produse gazoase rez ultate din arderea rapida care au o temperatura foarte ridicata si se disperseaz a radial. In timp de ≈ 0,04 – 0,08 s dupa explozie, produsele gazoase se imprast ie rapid si capata culoarea neagra, apoi se deplaseaza in directia vantului. In momentul exploziei jetul eruptiei de gaze sub efectul unde de soc si a suflului se rupe. Partea centrala a flacarii se indreapta lateral si se consum a, iar partea de deasupra zonei de explozie se stinge treptat, datorita intrerup erii jetului eruptiei. In continuare, norul de produse gazoase se deplaseaza pe directia vantului, invaluie flacara eruptiei si o izoleaza de aerul inconjurator . Daca acest nor invaluie in intregime jetul eruptiei, flacara se stinge, iar da ca il cuprinde uneori partial sau este deviat de vant intr-o directie, stingerea incendiului nu se mai poate efectua. In unele cazuri are loc o noua aprindere, care poate fi explicata prin efectul slab al exploziei. In procesul de intrerupere a arderii eruptiilor prin explozie, un rol de terminant il are unda de soc, cantitatea de produse de ardere si de plasarea lor in raport cu eruptia. Marirea eficientei acestui procedeu se obtine in primul rand prin sporir ea greutatii incarcaturii de material exploziv, insa concomitent creste si peric olul de distrugere a instalatiilor de la gura sondei, precum si a constructiilor invecinate. Rezultate promitatoare s-au obtinut prin introducerea unor hidrocarburi halogenate in incarcatura de explozie. In acest caz norul de produse gazoase al exploziei devine mai compact, isi maresc volumul si persista timp indelungat far a a fi dispersat de curentii de aer. Amplasarea incarcaturii are o mare importanta. S-a constatat ca la o exp lozie in aer, inaltimea norului creste considerabil mai rapid decat la o explozi e pe sol. Acest element trebuie luat in consideratie la construirea mijloacelor de transport a incarcaturii la locul fixat pentru explozie. De asemenea, eficienta stingerii eruptiilor prin explozie depinde de ina ltimea fasciculului de gaze, care poate fi redusa prin refularea asupra acestuia a unor jeturi de apa. In acest caz, greutatea incarcaturii de material exploziv poate fi apreciabil micsorata. Numarul de tevi de gaze trebuie udat cu un numar de cel putin 4 jeturi de apa care sa se intersecteze in acelasi punct de pe axu l vertical al eruptiei. De obicei, aducerea incarcaturii de exploziv se foloseste atunci cand in jurul sondei in eruptie se formeaza un crater cu diametrul de 10 – 50. craterul poate fi umplut cu apa de la eruptie sau refulata in mod special, pentru ca jet ul eruptiei de gaze trecand prin stratul de apa sa arda deasupra acesteia in for ma unui grifon. Intr-o asemenea situatie temperatura flacarii scade brusc, usura nd efectuarea operatiilor care sunt legate de deplasarea pe cablu a incarcaturii de exploziv. Uneori la umplerea craterului cu apa incendiul se lichideaza fara explozie. Pentru aducerea incarcaturii de exploziv in jetul eruptiei incendiate se pot folosi carucioare cu brat de macara inclinata, macarale turnate, cabluri de otel. Desigur, procedeul reclama o serie de instalatii fixe si mobile, deplasa rea incarcaturii de exploziv trebuind bine condusa. Dupa executarea exploziei, refularea apei din tevi continua timp de 30 m in. 5) Stingerea incendiilor cu autospeciale cu jet de gaze. Procedeul este considerat ca fiind cel mai modern su de perspectiva pentru stingerea incendiilo r de eruptie de titei si gaze. In tara exista autospeciale de jet de gaze care s e amplaseaza pe timpul actiunii de interventie, in apropierea eruptiei, la ≈ 10 – 15 m pe directia vantului, cele cu pulbere la 20 m, iar masinile de alimentare cu apa la 60 m. Inainte de inceperea actiunii se vor lua masuri de asigurare a alimentarii cu apa, claculand debitul necesar pentru stingere, racirea terenului

din zona incendiului, protectia personalului de interventie si a utilajelor fol osite. Cu aceste masini si instalatii se apreciaza ca pot fi stinse incendiile de eruptii compacte cu gaze cu un debit pana la 30 mil.m3/24 h, precum si a celo r dispersate cu un debit pana la 1,5 mil.m3/24 h. Eficacitatea la stingere a incendiului este in functie de debitul de apa al jetului autospecialei cu jet de gaze. 6) Stingerea incendiilor la eruptiile de titei si gaze prin forarea unor sonde inclinate. Acest procedeu se foloseste in special atunci cand prin folosi rea procedeelor amintite nu se obtin rezultate pozitive; forarea unor sonde incl inate trebuie executata cu personal specializat. 4. Stingerea incendiilor provocate de gaze in conducte si in aer liber 4.1. Stingerea incendiilor de gaze in conducte Din exploziile si incendiile declansate la noi si in unele tari se desprind mult e invataminte. Principala grija la stingerea unor astfel de incendii trebuie sa fie protejarea de interventie si a oamenilor in zona periclitata. La stingerea incendiilor nu trebuie sa ne limitam numai la lichidarea flacarilor , ci sa se previna accidentele pe care le-ar putea provoca gazele; cele mai frec vente accidente sunt scurgerea si aprinderea gazelor. Gazele se scurg din cauza instalatiilor necorespunzatoare sau ca urmare a unor accidente. In multe cazuri gazele incalzite sunt mai periculoase decat gazele combu stibile depozitate. Cel mai indicat procedeu de stingere a incendiilor este inchiderea aduct iunii de gaze, incendiul putand fi stins cu bioxid de carbon, pulberi stingatoar e si chiar cu jeturi de apa. Daca gazele nu se inchid insa imediat, in orice mom ent se poate ajunge din nou la reaparitia incendiului. Cea mai eficace substabta stingatoare folosita pentru intreruperea proce sului de ardere a gazelor este pulberea stingatoare, folosind in actiunea de int erventie doua procedee: 1) Actiunea cu pistoale de pulbere stingatoare in imediata apropiere a f lacarilor de gaze. Acest procedeu asigura o intrerupere imediata a arderii dator ita concentratiei abundente de pulbere in zona gazelor care ard. Acest procedeu cere insa ca personalul de interventie sa fie echipat cu costume corespunzatoare de protectia impotriva radiatiilor calorice, cele mai in dicate fiind costumele anticalorice aluminizate. 2) La cel de al doilea procedeu, personalul de interventie trebuie sa se apropie cat mai repede de flacara, punand imediat in functiunbe pistoalele pent ru pulbere. Jetul de pulbere se indreapta mai intai spre varful flacarii, apoi s e coboara treptat spre baza si apoi din nou spre varful flacarii. Norul de pulbe re care formeaza ofera o protectie impotriva radiatiilor de caldura, astfel inca t personalul muncitor sa se poate apropia de flacara. Daca flacarile sunt mari e ste nevoie de mai multe jeturi de pulbere. Norul de pulbere care inconjoara flac ara reduce mult intensitatea arderii. Daca acest nor este destul de mare pentru a acoperi in intregime flacara si suficient de concentrat, flacara va fi inlatur ata dupa cateva jeturi de pulbere. Acest procedeu necesita o cantitate mai mare de pulbere, dar prezinta av antajul ca personalul de interventie se poate apropia cu usurinta, chiar echipat i cu costume obistnuite. 4.2. Stingerea incendiilor de gaze in aer liber Distribuirea de gaze in orase se face prind conducte de joasa presiune. In caz de incendiu, gazele se pot inchide de la conducta principala, de la strad a sau de la contorul de gaze. La aparitia unor scapari de gaze din sol sau din sapaturi este necesar: sa se anunte gospodaria de gaze despre scaparile observate; sa se evacueze c

ladirile din imprejurimi; sa se stinga toate focurile deschise din imprejurimi si sa se interzica fumatul; sa se controleze toate incaperile din cladirile i nvecinate si sa se stabileasca daca exista semne de prezenta a gazelor; circul atia sa fie indreptata in alta directie; sa se inchida gazele de catre lucrato rii de la gospodaria gazelor. In cazul in care incendiul de gaze izbucneste intr-un spatiu liber se va proceda astfel: se vor uda cu apa obiectivele combustibile din jur, daca exis ta pericolul aprinderii lor; se inchide aductiunea de gaze si se actioneaza cu pistoale cu pulberi stingatoare; se vor inchide ventilele de la conducta de g aze. La scaparile de gaze in cladire si la izbucnirea incendiilor se va actio na astfel: se anunta imediat gospodaria de gaze; se aerisesc cladirile prin deschiderea ferestrelor si usilor; se evacueaza locatarii, indiferent de canti tatea de gaze scursa; se interzice folosirea intrerupatoarelor electrice; se inchid gazele de la contorul de gaze din cladire; in situatia in care nu este posibila oprirea scurgerii gazelor se va trece imediat la racirea obiectelor pe riclitate. Daca se depisteaza gaze in puturi, canale si alte locuri asemanatoare se intreprind actiunile: se anunta gospodariile de gaze pentru a stabili natura gazului si a surselor din care provine; se umezesc cu apa materialele care ard si cele combustibile care se afla in apropiere; se ingradeste zona periclitat a; se interzice orice acces in put sau canale si se analizeaza atmosfera din e le cu detectoare de gaze si se stabileste cantitatea de oxigen; se interzice i ntrarea in put sau canale daca se presupune ca in ele exista o concentratie peri culoasa de gaze, si nu se va intra in acestea fara ajutoare; se interzice desc hiderea capacelor si puturilor invecinate cu multa grija pentru a nu se produce scantei; capacele si ramele se uda cu apa inainte de deschidere. Actiunea de interventie in interiorul puturilor si canalelor se va face numai cu respectarea masurilor de securitate, folosindu-se aparate izolante, cen turi de siguranta si corzi, echipa fiind formata din cel putin doua persoane. Capitolul VIII Stingerea incendiilor la centrale si statii electrice 1. Caracteristicile incendiilor Pericolul de incendiu la astfel de obiective este determinat de cantitat ile mari de combustibil solid sau lichid folosit pentru producerea energiei. In cadrul acestor obiective se gasesc multe aparate umplute cu ulei, tun eluri si canale de cabluri, care au legatura cu diferite incaperi adiacente und e incendiul se poate propaga cu repeziciune. In sala cazanelor, in cazul scurgerii combustibilului lichid, incendiul poate cuprinde in timp foarte scurt suprafete mari, influentand direct asupra re zistentei stalpilor neprotejati ai cladirii si scheletu lui de sustinere a instalatiilor tehnologice. Datorita actiunii caldurii, elementele portante ale acoperisului, salii cazanelor si ale masinilor se pot prabusi in numai 10 min, creand un mare perico l pentru toate incaperile centralelor electrice si greutati in actiunea de sting ere a incendiului. In afara existentei combustibilului, pericolul de incendiu in centralele electrice este cauzat si de posibilitatea producerii de scurtcircuit e intre spirele bobinajelor generatoarelor electrice ca urmare a stapungerii sau izolatiilor necorespunzatoare. La generatoarele racite cu hidrogen pericolul es te generat si de scaparile acestuia prin neetanseitati, aprinderea sau explozia amestecurilor inflamabile. In canalele, tunelurile si podurile de cabluri, datorita scurtcircuitelo r si supraincalzirii cablurilor si a locurilor de imbinare se pot produce incend ii greu de stins. Un astfel de incendiu, se poate propaga la tablourile de relee , de bloc si de conexiuni. Din analiza incendiilor produse in centralele electrice rezulta ca 30 –

35% din numarul total al acestora s-au datorit defectiunilor masinilor, aparatel or, instalatiilor si dispozitivelor electrice. In majoritatea incendiilor produse la centralele electrice are loc inund area cu fum a incaperilor in care acestea au izbucnit, precum si in incaperile i nvecinate. Din aceasta cauza locul focarului se stabileste cu mare dificultate, de asemenea si directia de propagare a incendiului, creand in acelasi timp greut ati in asigurarea protectiei personalului de interventie. La toate acestea se ad auga pericolul de electrocutare, datorita folosirii jeturilor de apa sau de spum a in zona incendiului, in cazul in care aparatele sau instalatiile nu au fost sc oase de sub tensiune. Actiunea de stingere a incendiilor va incepe numai dupa ce se confirma de catre personalul competent ca in zona incendiului si in cea ince ndiata curentul electric a fost intrerupt. La hidrocentrale incendiile se produc mai rar si sunt mai putin complica te; cele mai frecvente apar la bobinajul statorului. Organizarea actiunii de stingere a incendiilor se va face cu sprijinul s pecialistilor; se va avea in vedere ca interventia are loc in condiile existente i temperaturii ridicate, scurgerii de combustibil in apropierea suprafetelor fie rbinti, unde pot creia noi focare de incendiu si produce degajari de fum in cant itate mare, care impiedica vizibilitatea. Agregatele avariate sau periclitate se opresc, circuitele de ulei, canal ele si conductele de ventilatie se inchid pentru a impiedica propagarea si marir ea intensitatii incendiului, precum si aparitia de noi avarii. 2. Stingerea incendiilor la termocentrale 2.1. Stingerea incendiilor de combustibili solizi La centralele electrice care consuma combustibil solid se pot produce in cendii la depozitele de carbuni si la instalatiile de pulverizare a prafului de carbune. 2.2. Stingerea incendiilor la depozitele de carbuni Inainte de inceperea actiunii de stingere este necesar sa se stabileasca focarele de ardere, limitele acestora, dimensiunile gramezi de carbune, in spec ial inaltimea si directia in care bate vantul. Dupa aceasta se trece la inundare a focarelor cu tevi perforate tip lanuce care se introduc in gramada de carbuni incendiata; daca nu se dispune de asemenea tevi, se sapa in gramezile de carbuni gropi de ≈ 0,50 m adancime si 0,50 m latime, la 1,50 m distanta una de alta. In aceste gropi se introduce apa amestecata cu argila (emulsie), in prop ortie de 5 – 7%. Apa patrunde in gramada racind si stingand carbunii aprinsi, ia r argila opreste accesul aerului si impiedica aprinderea acestora, datorita inve lisului care se formeaza. In situatia in care emulsia de apa-argila nu poate fi pregatita se strop esc cu cantitati mari de apa, fie prin tevi perforate, fie direct in groapa. Dupa efectuarea acestor operatii, gramezile de carbuni se desfac, se int ind, iar carbunii incandescenti se stropesc cu apa. Rezultatele bune se obtin si prin metoda izolarii focarelor de ardere. In acest scop, se sapa in gramada de carbune un sant lat de 1,50 – 2,00 m, pana la nivelul terenului si la 3,00 – 4,0 0 distanta de la limitele focarului ascuns. Dupa aceea se evacueaza carbunii apr insi si se aseaza straturi de ≈ 0,50 m pe platformele de rezerva sau alte spatii libere unde se sting prin stropire cu apa. Pe timpul operatiilor de stingere trebuie luate masuri de protectia pers onalului, folosindu-se costume de protectie, masti sau aparate izolante. In silozuri sau la gramezile de inaltimi foarte mari la care focarele as cunse se gasesc la mari adancimi si unde apa nu poate ajunge, cea mai buna metod a de stingere este intreruperea completa a accesului de aer spre focarele de ard ere, acolo unde este posibil, combinata si cu racirea carbunelui. Pentru stinger ea focarelor din masa de carbune se mai poate folosi si bioxid de carbon sau azo t, care se introduc pe la partea de jos, absorbindu-se cu ventilatoarele pe la p

artea superioara. 2.3. Stingerea incendiilor de praf de carbune la instalatiile de pulveri zare Caracteristica unui astfel de incendiu consta in existenta unor focare a scunse, a caror depistare necesita multa precautie si raspundere. La deschiderea calpetelor si usilor instalatiilor, la scoaterea capacelo r de la gurile de vizitare este necesar sa se umble cu multa atentie, persoanele respective fiind imbracate cu costume de protectie, pentru a nu suferi accident e din cauza eventualelor rabufniri. Pe cat este posibil la deschiderea capacelor si inchizatoarelor metalice nu se vor folosi rangi, topoare etc. fara a izbi pu ternic, evitandu-se astfel producerea de scantei. Pentru a se impiedica formarea curentilor de aer este necesar sa se inch ida usile si ferestrele careu dau in aer liber. Conductele de evacuare a prafulu i (transportoare etc.) nu se vor deschide niciodata la ambele capete, deoarece f ormeaza un puternic tiraj. Praful de carbune se stinge cu apa pulverizata, arunc ata de jos in sus, deoarece folosirea invers ar putea provoca caderea unor bulga ri in focarele existente si ar produce rabufniri de flacari. La uscatoare sau la alte agregate mari, stingerea se face prin stropirea cu apa pulverizata, in ace lasi timp cu a imprejurimilor. 2.4. Stingerea incendiilor de combustibil lichid (pacura) Incendiile de cantitati reduse de pacura (scurgerile) se sting prin acop erire cu nisip sau pamant, incepand de la margine, sau cu stingatoare cu spuma. Lichidul incendiat care se revarsa din conducte se stinge cu jet de apa pulveriz ata, precum si cu spuma. Pentru stingerea incendiilor izbucnite la rezervoare cu combustibil lich id se iau masuri de racire imediata a rezervorului aprins si a celor invecinate, folosindu-se apa, spuma sau apa pulverizata si chiar pulberi stingatoare. Se vo r lua toate masurile de securitate pe timpul operatiilor de stingere deoarece pr odusele petroliere negre sunt expuse fierberii si eruptiei. 2.5. Stingerea incendiilor de gaze Gazele scurse intr-un spatiu inchis ard fara pericol de explozie, daca d atorita unui anumite surse se aprind in momentul scurgerii. Aparitia unei surse de aprindere dupa un oarecare timp de scurgere a lor poate provoca o explozie, d eoarece este posibil sa se formeze amestecuri explozive. Intreruperea procesului de ardere se realizeaza imediat prin oprirea ali mentarii cu gaze, manevrand in acest scop vana sau ventilele de inchidere. Pentru intreruperea procesului de ardere se mai pot folosi jeturi de apa pulverizata sau pulberi stingatoare. 2.6. Stingerea incendiilor in sala masinilor Pentru stingerea incendiilor in faza lor incipienta la generatoarele de curent se prevad instalatii automate, cu bioxid de carbon sau apa pulverizata. I nstalatia de bioxid de carbon se monteaza in incaperi separate, rezistente la fo c. Stingerea unui incendiu la excitatrice se poate face cu stingatoare manu ale cu pulbere sau cu bioxid de carbon. Este interzisa folosirea nisipului pentr u stingerea incendiilor de la cazane la generatoare sau excitatrice, deoarece ac easta venind in contact cu partile mobile ale generatorului, le deterioreaza si le scoate din functie. Centralele electrice moderne sunt echipate cu instalatii fixe de stingere cu bioxid de carbon, care poate fi injectat in carcasa generato rului. Bioxdul de carbon impiedica propagarea incendiului in generator, incepand de la o concentratie de 20%. Pentru lichidarea completa a incendiului este nece sar 1 kg bioxid de carbon /m3 aer.

Bateriile de bioxid de carbon trebuie declansate imediat, in cateva secu nde, realizandu-se in carcasa generatorului o concentratie de 55 – 60%. Stingere a incendiilor cu bioxid de carbon la generatoarele electrice cu racire in circui t deschis este destul de dificila. Incendiile greu de stins si cu consecinte gra ve sunt cele declansate la instalatiile si recipientele de ulei. Scurgerile de u lei pe pardoseala salii masinilor favorizeaza propagarea incendiului, situatia d evenind foarte critica atunci cand uleiul intra in tunelul de cabluri. Intervent ia este ingreuiata si de fumul care umple intraga sala a masinilor. Intr-un asem enea caz incendiul, in vederea preintampinarii propagarii acestuia prin cabluri si a declansarii unor noi focare datorita scurtcircuitelor produse la cablurile ramase sub tensiune. Pentru stingerea focarelor de ardere a uleiului se va folosi spuma sau a pa pulverizata. In vederea evitarii propagarii incendiului in canalele de cablur i se va introduce spuma usoara in spatiul de sub generatoare (cota zero), concom itent cu actiunea tevilor de refulare a apei, pentru protectia generatoarelor si constructiilor de otel, invecinate. In paralel cu actiunea de stingere se vor proteja rezervoarele de ulei d in sala turbinelor si se vor lua masuri pentru inlaturarea scurgerilor de ulei i n canale si tuneluri de cabluri. Unde este posibil se va trece imediat la evacua rea rapida a uleiului din rezervoare. O atentie deosebita se va acorda evacuarii in timp util a hidrogenului d in instalatia de racire a generatoarelor, cu instalatia de bioxid de carbon, pre cum si a buteliilor de hidrogen din interiorul sectiei. Daca instalatia de sting ere cu bioxid de carbon nu functioneaza sau nu exista, se introduce apa in inter iorul turbogeneratoarelor si hidrogeneratoarele racite cu aer prin deschiderile existente sau prin furtunuri racordate la dispozitive de cuplare. Cuvele si elementele componente ale circuitelor de ulei se protejeaza cu spuma medie sau usoara. In actiunea de stingere a incendiului la centralele electrice se vor lua t toate masurile pentru ca incendiul sa nu se propage la camera de comanda. 3. Stingerea incendiilor la partea electrica a centralelor In cadrul unei centrale electrice pot sa apara incendii la instalatiile de joasa tensiune si la cele de inalta tensiune. 3.1. Stingerea incendiilor in zona instalatiilor de joasa tensiune In zona instalatiilor de joasa tensiune, stingerea incendiilor trebuie i nceputa imediat, tinandu-se seama ca pana la 1000 V distanta minima de intervent ie la un jet pulverizat sa fie de cel putin 1 m, iar la un jet compact, pana la 12 mm diametru, de 3 m. Scoaterea de sub tensiune a instalatiilor de joasa tensi une se va face numai in caz de pericol, adica la periclitarea unor persoane sau impiedicarea operatiilor de salvare si stingere cu dispozitive prevazute pentru aceasta. Conductoarele sub tensiune pot fi taiate, puse la pamant sau scurtcirc uitate provizoriu atunci cand nu exista o posibilitate pentru asigurarea unei st ari lipsite de tensiune. In instalatiile de producere si distributie a curentului electric, in ma sura in care apare o necesitate, se vor scoate de sub tensiune numai partile afe ctate de incendiu sau cele amenintate nemijlocit. In principiu, trebuie sa fie v alabila ideea de a se deconecta cat mai putin posibil, aceasta tinand seama de d ezavanjele pe care le are deconectarea pentru stingerea incendiilor, precum si i n general, de exemplu ramanerea in intuneric, intreruperea alimentarii cu apa, p ericlitarea operatiilor in spitale. Alimentarea cu curent electric a instalatiilor de alimentare sau a altor instalatii, care pot prezenta importanta in caz de incendiu, ca de exemplu, ins talatii tip sprinkler, dispozitive pentru perdele de apa, ascensoare sau usi aut omate actionate electric, trebuie mentinuta in stare de functionare cat mai mult timp posibil. Toate celelalte instalatii cu actionare electrica din zona incend iului trebuie deconectate pentru evitarea pericolelor, de exemplu din cauza tens

iunii la atingere. In incarperile de exploatare cu pericol de explozie, deconect area se poate face numai de acord cu conducerea intreprinderii, deoarece prin de conectarea mijloacelor electrice de exploatare pot apare eventual pericole de in cendiu si explozie. Instalatiile de exploatare electrice, inclusiv cele de telesemnalizare t rebuie pe cat posibil protejate de substantele stingatoare. In apropierea conduc toarelor libere se va pastra o distanta minima de 1 m, atunci cand nu se poate d ovedi ca au fost scoase de sub tensiune. Imbracamintea uda, partile metalice ale echipamentelor de pompieri, de e xemplu casca sau centura de siguranta, scarile de lemn ude, cangile, corpurile m etalice etc. fiind bune conducatoare de curent nu trebuie sa ajunga in contact c u conducatoarele sub tensiune. Ca substante stingatoare se pot folosi: bioxidul de carbon, hidrocarburi le halogenate, pulberile stingatoare, apa in mod deosebit pulverizata. 3.2. Stingerea incendiilor in zona instalatiilor de inalta tensiune Incendiile pot izbucni sau cuprinde conductoare libere de inalta tensiun e pentru alimentarea cu energie electrica si conductoarele pentru transportul ac estei energii. Deoarece conductoarele nu ard ele insile, dar prezinta un pericol deosebit pentru fortele de interventie folosite la stingerea incendiilor va tre buie ca in vecinatatea nemijlocita a acestora sa fie respectate anumite masuri. De exemplu, la apropierea de instalatiile de inalta tensiune sub curent (conduct oarele libere de inalta tensiune) persoanele care intervin la stingerea incendii lor, tinand seama de mijloacele de interventie trebuie sa respecte distantele di n tabelul 18. Tabelul 18 Distantele minime de stingere din zona instalatiilor electrice Substantele stingatoare Diametrul tevii [mm] Distantele minime, m, pentru o t ensiune pana la: 1000 V 110 kV 220 kV 380 kV Apa 1 3 4 5 Jet pulverizat 12*) 3 8 3 10 Jet compact 24*) 3 14 15 16 Pulberi stingatoare: - pentru incendii cu flacari - pentru incendii de metale - pentru incendii mocnite 1 1 1 3 4 Fara tensiune Fara tensiune 5 Hidrocarburi halogenate Bioxid de carbon 1 1 3 3 4 4 5 5

1) La ajutajele cu diametrul peste 12 mm, distanta minima creste pentru fiecare milimetru in plus, cu 0,50. Distantele minime aratate in tabelul 18 nu trebuie depasite in timpul in terventiei si chiar la folosirea scarilor automecanice. La folosirea acestora tr

ebuie sa se tina seama,in special, de incarcarea si balansarea lor. Distantele pentru jeturile de apa pulverizata si compacta se vor respect a cu strictete, trecerea de la valori mari la valori minime – limita – efectuand u-se cu mare atentie. Trebuie avut in vedere faptul ca conductoarele libere, ava riate pe timpul incendiului, cazute pe sol pot prezenta pericol in zona tensiuni i de pas. Interventiile si conectarile la instalatiile de inalta tensiune trebui e facute numai de personalul de specialitate al centralei electrice. Instalatiil e de inalta tensiune, de exemplu, conductoarele libere nu pot fi scoase de sub t ensiune prin legare la pamantsau scurtcircuitoare provizorie, pentru ca aceste m asuri nu sunt eficace si prezinta pericol pentru personalul de interventie. Substanta stingatoare principala, care poate fi folosita este apa si spu ma cu coeficient mediu de infoiere. Se pot utiliza jeturi compacte si pulverizat e de apa la instalatiile electrice sub o tensiune de cel putin 10 kV. In acest c az este necesar ca teava de refulare sa fie bine pusa la pamant. Personalul de i nterventie trebuie sa lucreze echipat cu manusi si cizme de cauciuc de protectie , dielectrice. Stingerea incendiilor la instalatiile electrice sub tensiune, cu stingatoare cu spuma, manuale, nu este admisa deoarece solutia de spumant are c onductivitatea electrica mai mare decat a apei. 3.3. Stingerea incendiilor la statiile electrice Statiile electrice, ca statii de conexiuni si transformare dispun de cel e mai diverse instalatii electrice, a caror tensiune de exploatare este cunoscut a numai de personalul de specialitate al centralei electrice respective. In stat iile electrice, accesul este permis numai in prezenta personalului de specialita te de resort si numai pentru cei care participa nemijlocit la stingerea incendii lor. Incendiile de transformatoare si intrerupatoare in ulei se caracterizeaz a, in marea lor majoritata, prin faptul ca incep cu distrugerea partiala sau tot ala a cuvei, a cablurilor de inalta tensiune sau a consevatorului. Uleiul de tra nsformator care se scurge se aprinde; deci tranformatorul reprezinta o sursa pot entiala de incendiu datorita uleiului. Incendiul cuprinde foarte repede suprafet e intinse, datorita cantitatilor mari de ulei pe care le contine cuva (un transf ormator de 100 – 500 kVA contine o cantitate de 60 – 100 t ulei). De aceea transformatoarele de mare putere sunt prevazute cu instalatii d e racire cu apa pulverizata si de stingere cu bioxid de carbon sau azot, care in caz de incendiu intra automat in functiune. Instalatia electrica cuprinsa de incendiu, de regula, trebuie scoasa aut omat de sub tensiune; personalul de deservire trebuie ca pana la sosirea pompier ilor sa scoata de sub tensiune si sa puna la pamant nu numai instalatiile electr ice din zona incendiului dar si pe cele invecinate. Actiunea de stingere a incendiilor de catre pompieri poate sa inceapa nu mai cu acordul conducerii intreprinderii sau specialistilor, respectandu-se into cmai distantele minime de siguranta stabilite. De asemenea, tipul substantelor s tingatoare care urmeaza sa fie folosite se va hotara tot cu acordul specialistil or din obiectivul respectiv. Pulberile stingatoare, care contin substante ce formeaza un electrolit, pot forma pe suprafata izolatiilor staturi bune conducatoare si straturi pericul oase pentru strapungeri. Protectia impotriva radiatiei de caldura a transformato arelor, intrerupatoarelor de ulei si a diferitelor aparate electrice aflate in i mediata apropiere a focarului de incendiu se realizeaza cu apa pulverizata. La t ransformatorul care arde comandantul interventiei impreuna cu specialistii din s tatiile electrice va analiza situatia, luand masuri de racire permanenta cu apa, pentru a preveni explodarea cuvei si conservatorului de ulei (1 l/s ∙ m²). Pentru prevenirea explodarii cuvei transformatorului cu continut mare de ulei, in cazul incendiilor care nu pot fi lichidate in faze initiale, se va eva cua uleiul in bazinul de retinere special amenajat, iar daca este neincapator, s e vor realiza diguri de protectie pentru preintampinarea raspandirii uleiului pe suprafata solului. Dupa evacuarea uleiului din interiorul cuvei, focarele de in cendiu se pot lichida prin umplerea acestuia cu spuma, azot sau bioxid de carbon

, asigurand totodata o perfecta etansare. Incendiile de transformatoare se mai p ot stinge cu pulberi stingatoare rau conductoare de electricitate, iar micile fo care de la exterior, cu nisip uscat. Debitul specific de spuma este recomandabil sa fie 0,15 – 0,20 l/s ∙ m² sau daca stingerea se face cu apa pulverizata de 0,30 – 0,40 l/min ∙ m². 3.4. Stingerea incendiilor in tuneluri si canale de cabluri Incendiile in tunelurile si canalele de cabluri provoaca pagube insemnat e. Particularitatile unor astfel de incendii constau in umplerea cu fum dens a t unelurilor si canalelor de cabluri, a incaperilor, in ridicarea temperaturii si imposibilitatea scoaterii rapide de sub sarcina a tuturor cablurilor, fapt care ingreuiaza determinarea focarului de incendiu si lichidarea lui cu primele forte sosite la locul incendiului. Incendiile izbucnite la instalatiile de cabluri pericliteaza si distrug, nu numai cablurile si accesoriile, ci si instalatiile, aparatele care au legatu ra cu cablurile si constructiile (de exemplu camerele de comanda calculatoare el ectronice etc.). Aglomerarea de cabluri mareste pericolul de declansare si propagare a in cendiilor in instalatiile respective, deoarece in acest fel creste sarcina termi ca. Pare de necrezut, dar invelisul de izolatie al cablurilor cuprinse de incend iu poate sa ajunga la cateva zeci de tone. Dezvoltarea incendiului depinde in primul rand de volumul de cabluri, de modul de pozare, de vechimea si cantitatea lor, de gradul de imbatranire a cabl ului si abia in al doilea rand de natura izolarii si gradul de combustibilitate. O propagare extrem de rapida a incendiului se produce atunci cand in can alele de cabluri sunt urme de ulei, praf de carbuni, hartie si alte materiale as emanatoare. Propagarea incendiului se produce de-a lungul cablurilor si ajunge, in cazul unor trasee neetanse, in incaperile vecine. In tunelurile si canalele de cabluri se prevad instalatii de apa pulveri zata. Trebuie plecat de la ideea ca patrunderea si inaintarea pompierilor in can alele de cabluri, inundate de fum, rapid si complet, nu sunt, de regula, posibil e intotdeauna, nici chiar cu aparate izolante, deoarece ochelarii de la masca se acopera intr-un timp extrem de scurt cu fum de policlorura de vinil, cu urme de unsori, aparand deci pericol pentru viata oamenilor. Incepand de la temperatura de 200 C, sub efectul caldurii, PVC degaja ac id clorhidric. Flacara patrunde prin deschideri locale neetanse, in subsol, in s tatia de conexiuni, in incaperile superioare la canalele de comanda, calcutoare etc. In canalele de cabluri pentru propagarea incendiului este impiedicata pr in montarea mai multor pereti de compartimentare antifoc. In cazul unei patrunde ri bruste a aerului, incendiul poate sa reizbucneasca dupa un anumit interval de timp. Cablurile cu invelis din material plastic continua sa se descompuna in li psa de aer. La incendiile de lunga durata este nevoie sa se organizeze un punct de s prijin pentru protectia respiratiei unde trebuie sa existe un numar mai mare de aparate izolante folosite in interventie. La stingerea incendiilor in tuneluri, canale si poduri de cabluri se va urmari inlaturarea tuturor posibilitatilor de propagare a incendiului prin canal e verticale si puncte de trecere a cablurilor catre interiorul cladirii sau la i nstalatii din exterior. La canalele si tunelurile de cabluri prevazute cu instalatii de apa pulv erizata sau alte substante, stingerea se realizeaza prin punerea in functiune a acestora sau prin folosirea mijloacelor de folosire a apei din dotare. Incendiile in canale si tuneluri de cabluri se vor stinge si cu spuma us oara sau pulberi stingatoare introduse prin deschiderile din planseu si pe ambel e parti ale sectorului incendiat. In tunel spuma refulata avanseaza numai in caz ul in care in senul de inaintare a ei se va asigura evacuarea prin deschideri a aerului si produsele de ardere. Daca canalul de cabluri a fost cuprins de flacar i, atunci in toate cazurile, spuma se introduce dispre partea galeriilor pentru

 

cabluri, a incaperilor care cuprind pupitrele cu relee si dispozitive de comanda . 4. Pericolul de electrocutare La stingerea unui incendiu se poate oricand intampla ca jetul sa atinga instalatii aflate sub tensiune (conductoare libere, instalatii, aparate electric e). Atunci cand se utilizeaza o substanta stingatoare buna conductoare de electr icitate in jet apare un curent de scurgere isc, care se ramifica in doua io si i p, din care: ip se scurge la pamant prin rezistenta Rp a vanei de lichid din con ducta de stingere (linia de furtun) si rezistenta de trecere la pamant Rtr, a se fului de teava. Cazul cel mai nefavorabil care trebuie considerat aici exclusiv, apare c and ip = 0 si i = isc. Aceasta se intampla cand, de exemplu, un furtun este inti ns de la o masina de incendiu, fara sa fie in legatura cu o priza de apa, prin i ntermediul unui furtun de presiune cauciucat. Curentul de scurgere trece atunci prin jet si prin corpul omenesc, la pamant, avand de-a face deci cu rezistenta d e trecere la pamant si rezistenta electrica a sefului de teava. Daca si pentru acest caz, sa presupunem in cele mai nefavorabile condist ii si anume cand seful de teava tine teava cu mainile ude si sta cu incaltaminte a umeda pe teren umed, atunci rezistenta corpului abia daca va ajunge la 1 kohm si Rtr va fi de cateva sute de ohmi. Incaltamintea uscata, cu talpa de piele, ar e o rezistenta foarte ridicata de mai multi Mohmi, din contra, incaltamintea ume da are sub 200 ohm. Limita curentului de scurgere va fi de aceea practic data nu mai de rezistenta Rsc a jetului. Efectul fiziologic al circuitului electric asupra omului este caracteriz at prin 3 valori limita si anume: 1) Pragul de excitatie, ≈ 1 mA intensitate curent pe care omul il mai po ate percepe la trecerea curentului prin corp. 2) Pragul de spasm, ≈ 10 mA, la care omul se mai poate desprinde de un c onductor sub curent electric. 3) Pragul de scintilatie, ≈ 50 mA, la care incepe sa apara pericolul mor tal de scintilatie pentru inima. Socurile de curent pana la 300 mA pe perioade scurte, nu prezinta perico le pentru sanatate. La aceasta se mai adauga faptul ca prin stropirea unei parti de instalatie electrica sub tensiune cu apa refulata dintr-o teava tinuta cu ma inile goale, nu apare situatia ca persoana respectiva sa nu se poata desprinde d e circuitul de curent, pentru ca orice impuls sensibil are ca efect o miscare re flexa a sefului de teava, deci o deplasare involuntara a jetului de apa de pe co nductor, determinand o intrerupere imediata a efectului circuitului de curent. Pe timpul actiunii de stingere a incendiilor la instalatiile electrice d e inalta tensiune trebuie avut in vedere si pericolul de electrocutare si de inc endiu datorita tensiunii de pas. In jurul punctului de contact cu pamantul al instalatiei aflate sub tens iune se formeaza o asa numita palnie de tensiune. Centrul acesteia ajunge la ace lasi potential cu instalatia aflata sub tensiune. In interiorul palniei de tensi une, tensiunea se poate determina pe baza produsului dintre curent si rezistenta solului. In cazul contactului cu pamantul a sistemului de 15 kV palnia de tensiun e se formeaza pe un cerc cu raza de 15 – 17 m. Tensiunea scade la zero numai la o distanta de 15 – 17 m de punctul de contact. In interiorul palniei de tensiune, in cazul unei retele de 120 kV, tensi unile de pas periculoase apar aproximativ in interiorul unui cerc cu raza de ≈ 2 5 m. Cu cat este mai mare rezistenta de propagare in sol, cu atat este mai mi ca raza palniei de tensiune, in schimb cu atat sunt mai mari gradientele de pote ntial, adica valorile tensiunilor de pas aparute intre diversele distante. O data cu micsorarea rezistentei de propagare in sol, raza palniei de te nsiune creste si in consecinta gradientul de potential descreste.

Capitolul IX Stingerea incendiilor in intreprinderi siderurgice, metalurgice si constructii d e masini 1. Stingerea incendiilor la gospodari de cabluri in intreprinderile siderugice, metalurgice si constructii de masini In intreprinderile siderurgice, instalatiile tehnologice sunt amplasate in aer l ibersi de constructie speciala si in cladiri, de regula, cu un singur nivel si v olume mari cu foarte multe subsoluri destinate in marea lor majoritate gospodari ilor de cabluri, amplasarii utilajelor de productie, recipientelor de ulei de un gere si instalatiilor respective, precum si diferitele canalizari. Din componenta unor combinate siderurgice fac parte si intreprinderile c ocso-chimice, ale caror produse principale prezinta un accentuat pericol de ince ndiu. Cele mai frecvente incendii in intreprinderile siderurgice se produc la gospodariile de cabluri electrice de la furnale, otelarii si laminoare. La furna le si otelarii incendiile de cabluri electrice se produc datorita scurtcircuitel or electrice, strapungerilor care sunt mai frecvente datorita socurilor de puter e la care sunt supuse, precum si fontei si zgurii in stare de incandescenta reva rsata din diferite motive, ca de exemplu, avarii la furnale, neglijentei in mani pularea oalelor de turnare, existenta unor defectiuni la aceasta si drept urmare suvoaiele de fonta, zgura si otel in deplasarea lor pot patrunde in tunelurile si canalele de cabluri, canalizari, de multe ori ajung la constructii, mijloace de transport, surprinzand chiar si oameni. Caldura degajata de metalul incandesc ent si temperatura ridicata constituie factori importanti in distrugerea a tot c e intalneste in cale. De aceea in asemenea situatii pentru organizarea actiunii de salvare si de stingere se impune cade la inceput sa se stabileasca locul si natura avariei sau incendiului, proportia si directiile de scurgere a metalului topit sau de pr opagare a arderii. De asemenea, este necesar sa se precizeze locurile de refugiu a persoane lor surprinse de metalul si zgura incandescenta, precum si posibilitatile de sal vare a oamenilor si bunurilor materiale. Pe timpul recunoasterii se vor mai urmari, instalatiile, constructiile s i agregatele afectate de metalul revarsat si se vor stabili masuri pentru protej area lor, consultand in acest scop specialistii din întreprindere. Vor mai fi st abilite caile ascunse de propagare a incendiului, din cauza metalului incandesce nt scurs din furnale si otelarii, in canalele si tunelurile de cabluri sau in di ferite incaperi auxiliare si posibilitatile de producere a exploziilor, ca urmar e a distrugerii sau deteriorarii conductelor de gaze. Intr-un tunel de cabluri cu sectiunea de 1,90 x 1,90 m, sarcina termica datorita izolatiei combustibile poate sa ajunga la 100 kgf/m lungime a cablului. Viteza liniara de propagare a incendiului pe cabluri este de 0,80 – 1,10 m/min, iar temperatura in zona de ardere poate sa se ridice la 900 - 1100 C. Usile metalice prin care se compartimenteaza unele tuneluri de cabluri a u o limita de rezistenta la foc de 15 – 20 min si deci nu indeplinesc rolul unor usi rezistente la foc. Practica a dovedit ca metalul si zgura topita se pot scurge si prin spat iile (cavernele) planseelor din beton turnat necorespunzator, in asemenea situat ii putand stabate grosimi de planseu sau de perete 40 cm, ajungand la gospodarii le de cabluri, pe care le poate aprinde cu foarte mare usurinta. O deosebita atentie se va acorda stabilirii cailor de patrundere a perso nalului de interventie catre locul avariei sau focarelor de ardere, precum si ca ile cele mai corespunzatoare de atac, folosind fortele avute la dispozitie, in r aport de situatia existenta, aare vor fi ferite de pericolul prabusirii instalat iilor si diferitelor elemente de constructie. 2. Stingerea incendiilor in subsoluri si tuneluri de cabluri

 

2.1. Caracteristicile incendiilor Indiferent unde subsolurile si tunelurile de cabluri sunt amplasate (fur nale, otelarii, laminoare etc.), ele constituie puncte vitale – vulnerabile la i ncendii pentru intreprinderile respective. Incendiile de cabluri electrice pozate in subsoluri si tuneluri se carac terizeaza prin degajarea de fum dens, abundent si toxic, care ingreuiaza actiune a de interventie. Vizibilitatea spre focar foarte redusa la care se mai adauga s i traseul complicat al cailor de acces ne da imaginea unei interventii destul de dificile. Dezvoltarea incendiului poate fi favorizata si de producerea unor scurtc ircuite in serie si a tirajului creat de putul vertical, in special daca nu s-a inceput interventia. Fumul se propaga in halele de productie si in imprejurimi ingreuind resp iratia si vizibilitatea celor aflati in imediata apropiere a incendiului. Produs ele arderii cuprind intregul subsol sau tunel, daca nu sunt compartimentate, deg radeaza izolatia cablurilor la care incepe sa se produca o descompunere termica a materialelor de izolatie, mai ales a policlorurii de vinil. Descompunerea term ica a policlorurii de vinil se face cu degajarea de acid clorhidric, incepand ch iar de la 150 – 200 C. Aceasta in contact cu umiditatea aerului sau cu apa favor izeaza formarea ruginii pe suprafata metalelor atacand chiar betoanele care deja sunt supuse la actiunea temperaturilor ridicate micsorandu-le rezistenta. Rezistenta betonului scade incepand de la temperatura de 300 C, iar la 6 00 C scade cu 20 – 30% fata de cea initiala. Utilizarea intr-o proportie mai mare de cabluri cu invelis din material plastic (PVC) duce la cresterea, la degajarea unei mari cantitati de acid clorhi dric in caz de incendiu. De exemplu, la descompunerea termica a unui kilogram de PVC se degaja aproximativ 400 l acid clorhidric. 2.2. Stingerea incendiilor Deoarece arderea are loc in tunel, in general, intr-un spatiu inchis, ma i ales la constructiile vechi, peretii acumuleaza mari cantitati de caldura, cee a ce ingreuiaza interventia. Din aceasta cauza un sef de teava poate lucra in zo na focarului aproximativ 5 min, bineinteles un costum de protectie si aparat izo lant. Prin folosirea unor mijloace de protectie adecvate si stropirea continua c u apa pulverizata a sefilor de teava se poate asigura o interventie corespunzato are. Temperatura radiata de betonul inferbantat al tunelului de cabluri incen diat incomodeaza foarte mult actiunea de stingere, mai mult chiar decat gazele t oxice rezultate din descompunerea materialelor plastice din izolatia cablurilor. Procesul de ardere este intretinut de caldura degajata din materialele p lastice si din arderea uleiului revarsat din cablurile avariate, in special daca nu este evacuata prin trape si instalatii de ventilatie. Pentru reusita stingerii incendiilor in faza incipienta este necesar ca prima interventie sa fie bine organizata si sa actioneze prompt si cu grija pent ru a nu se produce accidente. De fapt, in obiectivele siderurgice sunt organizat e si instruite echipe speciale de interventie echipate si dotate corespunzator, care pot sa-si indeplineasca misiunea de a localiza si lichida inceputul de ince ndiu, ajutate la nevoie de electricienii din sectiile respective, instruiti si a cestia pentru a contribui in bune conditii la stingerea incendiului. Se actionea za cu mijloacele initiale din dotare ca stingatoare cu bioxid de carbon si pulbe re, nisip etc. Pentru ridicarea gradului de securitate la incendiu a gospodariilor de c abluri electrice, acestea sunt prevazute in marea lor majoritate cu instalatii d e semnalizare si de stingere cu apa pulverizata si chiar cu instalatii de ventil atie a produselor de ardere. La semnalarea unui inceput de incendiu la centrala de semnalizare, la de clansarea unei protectii sau la observarea lui trebuie puse imediat in functiune

 

 

 

instalatiile de stingere cu apa pulverizata, care s-a dovedit a fi eficienta pe ntru stingerea unor asemenea incendii. Daca nu exista astfel de instalatii sau acestea prezinta defectiuni in f unctionare se impune realizarea unei actiuni energetice din partea formatiilor c ivile si unitatilor militare de pompieri. In acest caz se va executa recunoaster ea amanuntita a incendiului, a cailor de propagare, cu echipe mixte formate din ofiterii de pompieri si specialisti sau personal tehnic din întreprindere cunosc ator al traseelor tunelului de cabluri. Pentru iluminare se vor folosi mijloace speciale mobile, iar la nevoie si proiectare. Pe timp de noapte se va ilumina si exteriorul, cu proiectoare de la autospeciale sau acestea se vor monta fix pe s talpi. Organizarea si conducerea stingerii se efectueaza, de regula, pe sectoar ele de interventie cu misiuni de localizare si lichidare a incendiului. Din cauz a zgomotului este recomandabil ca operatiile sa se conduca cu gigafoane. Ca subs tante stingatoare se vor folosi apa pulverizata si spuma cu coeficient mare de i nfoire. In unele tari procedeul de a se folosi spuma cu coeficient mare de infoi ere la stingerea incendiilor din tuneluri si canale de cabluri, in special la ca nale, este destul de raspandit. Practica a dovedit si la noi in tara ca prin fol osirea acestui procedeu s-au obtinut rezultate bune. Pentru aceasta trebuie folosite generatoare de spuma cu debite mari. Spuma de coeficient mare de infoiere (spuma usoara) stinge imediat flaca rile. Jeraticul ramas in urma arderii se stinge prin racire numai daca grosimea lui nu depaseste 5 cm, altfel se reaprinde si trebuie actionat in continuare, pe ntru lichidare, cu jeturi de apa pulverizata. Dar o asemenea situatie in canalel e si tunelurile de cabluri apare foarte rar. Efectul bun al spumei usoare la stingerea incendiilor de materiale plast ice, deci si de cabluri electrice, s-a confirmat pe timpul unor experimentari de stingere executate in strainatate (tabelul 19). Spuma cu coeficient mai mare de infoiere este mai indicata. Tabelul 19 Timpul de refulare [min] Lungimea canalului inundat cu spuma [m] Coeficientul de infoiere al spumei usoare 500 1000 0,5 70 100 1 104 140 2 133 164 3 144 186 5 150 210 7 150 218 10 150 224 15 231 Pe timpul interventiei cu spuma se va evita intreruperea refularii, deoa rece cu cat va stationa mai mult, cu atat se va deplasa mai greu. Viteza de depl asare este in functie de contrapresiunea de aer existenta. Daca iesirea din tubu l de refulare se face cu 6,5 m/s, in primii 50 m ajunge la valori cuprinse intre 2 si 1 m/s. 3. Stingerea incendiilor in sectiile de productie din siderurgie, metalurgie si constructii de masini 3.1. Caracteristicile incendiilor Pe teritoriul unei mari intreprinderi siderurgice, metalurgice si constr uctoare de masini se gasesc o serie de trasee de conducte prin care se vehiculea za diferite categorii de gaze (gaz metan, gaz de furnal, acetilena etc.), pentru

alimentarea diferitilor consumatori, o parte dintre ele fiind chiar depozitate in recipiente. In orice punct unde se manevreaza o vana, unde aceste substante s e introduc in recipiente sau ajung la consumatori, precum si in alte locuri, din neglijenta sau din alte cauze se pot produce inceputuri de incendii, care se am plifica daca nu se iau uergente masuri de intrerupere a procesului de ardere de catre personalul de pe locul de munca, de prima interventie. 3.2. Stingerea incendiilor Majoritatea acestor incendii se lichideaza prin intreruperea prin diferi te procedee a procesului de ardere ca de exemplu intreruperea alimentarii instal atiilor cu substante combustibile. La gazometre, in cazul izbucnirii in apropiere a unui incendiu, se vor l ua masuri de evacuare a gazului din interior si racire continua a acestora. Daca bazinul de apa al gazometrului de tip umed se defecteaza si nu exis ta posibilitatea de a opri scurgerea apei, se iau masuri imediate de intrerupere a alimentarii gazometrului cu gaz si de pompare a acestuia spre consumatori sau se deschide siberul de pe conducta de evacuare in atmosfera. Incendiile produse la sarurile topite folosite la atelierele de forja si tratament termic in lipsa instalatiilor de stingere speciale, se sting cu nisip uscat. Pentru stingerea incendiilor de carbuni cocsificati din cadrul uzinelor cocsochimice, organizarea si stingerea incendiilor se efectueaza pe baza acelora si principii si procedee de stingere folosite la depozitele de carbuni din cadru l termocentralelor electrice care consuma combustibili solizi. In sectia de pregatire a carbunilor pentru cocsificare, la declansarea u nui incendiu, ca urmare a unei explozii a amestecului de carbuni cu aerul in sus pensie, se va proceda la stingerea lui cu tevi de apa pulverizata, alimentate de la hidrantii interiori, exteriori sau de la masinile de incendiu. Desi stingerea cocsului in sectia de cocsificare este o operatie tehnolo gica, ea se va realiza astfel incat sa se elimine toate cuiburile incandescente din masa lui. Cocsul nu se va evacua de pe rampa de racire cu benzile transporto are, decat daca a fost stins in intregime, controlandu-se acest lucru cu multa a tentie. In situatia in care se produc incendii provocate de aprinderea uleiului provenit din scapari, in prima urgenta se actioneaza, cu stingatoare cu spuma, i ar daca scurgerile sunt mai mari se folosesc 3 generatoare de spuma de la masini le de incendiu. Din zona bateriilor de cocsificare nu se va folosi apa ca substanta de s tingere, ci numai pulberi stingatoare, iar in spatiile inchise gaze inerte. Incendiul izbucnit in urma scaparilor de gaze se va lichida prin inchide rea vanelor pe conductele respective de gaze si se va actiona asupra focarului d e incendiu cu spuma chimica sau bioxid de carbon, respectandu-se intocmai reguli le de protectie de catre intregul personal angajat la interventie. In caz de aprindere a gazelor scapate din tevile din dreptul clapetei de reglare a presiunii de pe conducta de gaz brut, se intervine prompt pentru intr eruperea procesului de ardere prin inchiderea vanelor, cu jeturi de pulbere stin gatoare sau bioxid de carbon. In sectia de scoatere si expediere a cocsului, in caz de producere a unu i incendiu se vor opri utilajele de catre personlul de pe locul de munca, care a re obligatii de manevrare a utilajelor respective. Incendiile de praf de cocs se sting cu apa pulverizata. La incendiile de amoniac aparute in subsectia de sulfat de amoniu si apa amoniacala, se actioneaza cu jeturi de apa pulverizata, deoarece amoniacul este foarte solubil in apa. Pe timpul operatiilor de stingere este absolut necesar sa se foloseasca masti si aparate izolante, luandu-se masuri pentru inlaturarea posibilitatilor d e propagare a incendiilor la instalatiile aflate in apropiere. Pentru a nu da nastere la accidente este interzisa diluarea acidului sul furic concentrat prin introducerea de apa in recipientele unde este depozitat sa

u asupra scugerilor existente pe sol. Incendii de proportii se pot produce si la subsectia de obtinere a benze nului. La aparitia unui incendiu pe teritoriul acestei subsectii se vor opri ime diat alimentarile cu fluide inflamabile ale instalatiei respective, actionandu-s e simultan cu substante de stingere corespunzatoare, penutr fiecare produs in pa rte. De exemplu, pentru stingerea incendiilor de benzen in rezervoare se vor pun e in functiune instalatiile fixe de stingere cu spuma si de racire cu apa si se va actiona la racirea cu apa a rezervoarelor invecinate. Daca astfel de instalat ii nu exista, interventia se va realiza cu mijloace de stingere mobile. Organiza rea si conducerea actiunii de interventie, principiile care trebuie in mod oblig atoriu aplicate pe timpul stingerii benzenului si a altor lichide combustibile s unt similare cu cele descrise pentru depozitele de produse petroliere. La izbunirea unui incendiu in sala pompelor se va actiona cu abur prin i nundare, prin deschiderea vanelor din exteriorul cladirii, evacuandu-se in preal abil toate persoanele din interior. Daca se produce o avarie in cuptorul tubular se opresc imediat injectoar ele de combustibil si se introduce abur in interiorul cuptorului. In caz de aprindere a gazului de cocs sau a hidrogenului sulfurat, inain te de cuptorul Claus, la instalatiile de desulfurare si obtinere a sulfului, per sonalul de pe locul de munca va manevra vanele pentru decuplarea aparatelor resp ective. La instalatiile pentru cupru fosforos, in cazul unui inceput de incediu se vor lua masuri pentru evacuarea imediata din hala a cutiilor in care se depoz iteaza fosforul. Stingerea fosforului aprins se realizeaza cu apa sub forma de j et compact sau pulverizat, spuma si pulberi stingatoare, tevile respective manip ulandu-se cu multa grija. In sectiile pentru obtinerea unor aliaje speciale se folosesc ca materia le sodiul si magneziul. Aceste metale in caz ca se aprind se actioneaza imediat cu substante pulverulente, iar cele necuprinse de incendiu se evacueaza din inca peri. Este interzis a se folosi apa pentru stingerea incendiilor la astfel de me tale, indiferent sub ce forma ar putea fi refulata. La intreprinderile siderurgice, metalurgice si constructii de masini, de si nu ne referim la un incendiu propriu-zis, apar situatii cand trebuie sa se ac tioneze la limitarea scurgerii fontei, otelului si zgurei in cazul unor avarii, pentru a nu se pune in pericol oamenii, instalatiile sau cladirile. Intr-un asem enea caz se va actiona cu apa pulverizata din tunuri sau tevi cu ajutaje mari pe ntru racirea metalului topit sau a zgurii incandescente revarsate. Jeturile de a pa trebuie dirijate in prima faza la extremitatile suprafetei metalului revarsat , urmarind formarea si mentinerea unei cruste care sa nu mai permita curgerea, d upa care se manevreaza cu multa precautie jeturile de apa pulverizata din extrem itati catre centru, pe intreaga suprafata a metalului incandescent. Cantitatile mici de metal revarsat, incandescent, se acopera cu nisip, pulbere de grafit sau pamant. 4. Stingerea incendiilor de pulberi metalice In ultima perioada de timp a inceput sa se dezvolte, din ce in ce mai in tens, metalurgia pulberilor. Acest gen nou de metalurgie are ca obiect obtinerea de piese metalice din aliaje pornind de la pulberile metalice. Cele mai utiliza te pulberi metalice sunt cele de aluminiu, magneziu, titan, zirconiu, zinc, nich el, fier si uraniu. Stingerea incendiilor de pulbere de aluminiu este dificila, din cauza te mperaturii mari care se degaja (peste 2000 C) si a reactiei chimice care are loc intre apa si pulberea incalzita sau topita. Folosirea de la inceput a unei mari cantitati de apa reduce temperatura focarului si radiatia luminoasa, dar in final are loc o improscare a apei incalz ite, ceea ce prezinta un mare pericol pentru personalul care intervine la stinge rea incendiilor. Nici prin folosirea spumei chimice nu se pot obtine rezultate. Daca la inceput, datorita bioxidului de carbon, focarul poate fi inabusi t, ulterior are loc o reactivare a arderii, iar apa continuta in spuma poate da

 

nastere la o rabufnire a vaporilor si gazelor. Bioxidul de carbon, apa sau bicarbonatul de sodiu sunt distruse cu o vio lenta explozie daca sunt refulare asupra prafului de aluminiu aprins. Utilizarea tetraclorurii de carbon prezinta, de asemenea un mare pericol, deoarece acestea reactioneaza violent cu aluminiul. Pulberile clasice pe baza de bicarbonat de s odiu nu sunt eficace. Pentru stingerea incendiilor de pulberi de aluminiu se folosesc pulberi stingatoare special bine uscate. In strainatate se utilizeaza pulberea Met-L-X f ormata din clorura de sodiu cu aditivi. Aceasta pulbere refulata asupra focarulu i face ca caldura degajata pe timpul incendiului sa conduca la cocsificarea aces tei pulberi, formandu-se o crusta care opreste afluirea aerului, stingand incend iile. In unele tari, la stingerea incendiului se mai foloseste si pulberea Pyrom et. Unii specialisti mai recomanda ca substanta stingatoare clorura de sodiu (sare de bucatarie). Cercetatorii americani confirma eficienta clorurii de sodi u, dar mentioneaza ca, in unele cazuri, cand grosimea stratului de metal depases te 2 – 3 cm, crusta formata pe suprafata acestuia impiedica patrunderea pulberii in interior, permitandu-se continuarea arderii sub crusta. Pentru a se evita ac est neajuns se indica folosirea amestecului de clorura de sodiu (45 – 80%) cu fo sfat diamonic sau monoamonic (20 – 55%), care se topeste in zona metalului incen diat, patrunzand rapid in straturile interioare si antrenand dupa sine particule le de clorura de sodiu. Cea mai ieftina substanta stingatoare pentru stingerea incendiului de pu lberi de aluminiu si cea mai la indemana este nisipul. Apare insa o gretate si a nume ca nisipul este foarte rar complet uscat. Pulberea de aluminiu reactioneaza cu apa (umezeala), din nisip, producand nu numai abur, dar in anumite conditii, chiar o reactie exploziva metal-apa. Deci, in cazul incendiilor relativ mari de aluminiu, ca si de magneziu, se va evita folosirea nisipului umed. Nisipul fin complet uscat poate fi folosit pentru izolarea incendiilor i ncipiente de praf de aluminiu si in cantitati mari, chiar si la stingerea lor, p rin inabusire. Stingerea incendiilor de magneziu depinde in mare masura de forma in car e se gaseste acest metal. Placile, aschiile si particulele mici care ard pot fi inabusite si racite cu substanta de stingere adecvata. In cazul prafului de magn eziu trebuie sa se prevada formarea de suspensii in aer, in timpul refularii sub stantei de stingere, deoarece s-ar putea produce explozii. Cele mai eficiente su bstante stingatoare pentru stingerea incendiilor de aschii, pulberi, praf de mag neziu, sunt pulberile stingatoare, prin care se citeaza Pyrene G – 1, Met-L-X. P yromet, TEC etc. Pulberea de magneziu aprinsa poate fi insa stinsa si cu clorura de sodiu (sare de bucatarie). Nisipul uscat a fost adesea recomandat ca substanta stingatoare pentru s tingerea incendiilor de pulberi de magneziu, el trebuie insa dispersat sub forma de straturi uniforme pe suprafata incendiata. Actiunea trebuie intreprinsa cu atentie, pentru a se evita dispersarea p ulberii aprinse. In cazul in care fumul continua sa se degajeze in unele zone, s e poate folosi o cantitate mai mare de pulbere stingatoare. Atunci cand pulberea aprinsa se afla pe o suprafata combustibila, aceasta se va acoperi cu pulbere, dupa care, in imediata apropiere a focarului se va realiza un strat de pulbere c u grosimea de 3 – 5 cm. O grija deosebita trebuie acordata analizarii situatiei atunci cand se p une problema folosirii apei la stingerea incendiilor. Cand metalele incinse sunt stropite cu cantitati limitate de apa, acestea extrag oxigenul din apa si arder ea se inteteste. In acelasi timp se elibereaza hidrogenul, care se aprinde imedi at. Stingatoarele manuale cu apa sau cu spuma nu sunt recomandabile. Apa ref ulata insa in cantitati mari si imediat dupa declansarea incendiului poate fi fo losita la stingerea incendiilor de magneziu, deoarece are o puternica actiune de racire. Folosirea jeturilor compacte duce la disperarea pulberii de magneziu ap rinse, deci si a focarului. De aceea, acolo unde este cazul, se folosesc jeturi de apa pulverizata cu debite mari, care pot stinge unele incendii de pulberi de

magneziu. Ceata de apa intensifica insa incendiile de pulberi de magneziu. Apa nu se va folosi la stingerea incendiilor atunci cand pulberea de mag neziu aprinsa se afla in cantitati mari sau este in stare topita. Pulberea de magneziu aprinsa se stinge cel mai bine cu flourura de calci u, sub forma de pulbere. Fiind o substanta inerta in raport cu pulberea de magne ziu aprinsa, florura de calciu, datorita proprietatilor ei, poate fi folosita ca substanta de stingere (in stingatoare). Bioxidul de carbon sau pulberea care contine bicarbonat de sodiu nu au e ficacitate. Bioxidul de carbon se foloseste uneori la uzinele de prelucrare a metale lor si la turnatorii, ca substanta care previne aprinderea pulberii magneziului, fara a intrerupe procesul de ardere. Cele mai bune substante stingatoare raman totusi pulberile speciale. Stingerea incendiilor cu particule de titan se realizeaza cu pulberi sti ngatoare adecvate. Incendiul izbucnit la pulberea de titan in cantitate destul d e redusa poate fi controlat de obicei, prin separarea metalului aprins cu o subs tanta stingatoare, lasandu-se materialul, astfel izolat, sa arda complet. In actiunea de stingere a pulberilor metalice trebuie sa se asigure prot ectia personalului de interventie cu masti, aparate izolante si costume de prote ctie. Se vor folosi cartuse filtrante specifice fiecarui gaz toxic care se degaj a pe timpul incendiului. In privinta posibilitatii de stingere a unui incendiu d e pulberi de titan in cantitate mai mare, parerile sunt impartite. Unii speciali sti afirma ca un incendiu de titan poate fi stins, altii sustin eficacitatea fol osirii anumitor pulberi stingatoare la stingerea acestuia. Pentru localizarea incendiului de pulberi de titan se pot folosi pulberi stingatoare speciale sau fondati. Actiunea de localizare consta in acoperirea pulberii de titan cu pulbere stingatoare speciale si lasarea incendiului sa se lichideze de la sine, acordan du-se insa o atentie deosebita prevenirii formarii norului de praf de titan. Apa nu trebuie folosita la stingerea incendiilor de particule fine de ti tan si nici la incendiile care au cuprins bucati mari de metal. In acest ultim c az, cand nu exista alte posibilitati, apa poate fi folosita cu prudenta, sub for ma de jeturi cu debite mari. Bioxidul de carbon refulat din stingatoare cu debit mare nu este eficace , deoarece titanul fin divizat arde in atmosfera de bioxid de carbon; in afara d e aceasta, presiunea ar putea dispersa particulele de titan aprins. Din cauza continutului de apa nici spuma nu se poate folosi la stingerea incendiilor de pulberi de titan. Eventual, pentru localizare si stingere se mai poate folosi nisip comple t uscat si praful de roca sau de dolomit. Stingerea incendiilor de pulbere de praf de zirconiu se realizeaza cu pu lberi stingatoare speciale. In cazul arderii pulberii de zirconiu in cantitati m ici, se recomanda ca zona focarului sa fie inconjurata cu nisip uscat sau cu un material inert pulverizat, incendiul fiind lasat sa se lichideze de la sine. Fol osind apa sub forma de jet compact, puternic, incendiul de multe ori se lichidea za. Stingerea incendiilor de pulberi de zinc se executa cu nisip uscat, pulb ere de talc, grafit sau cu pulberi stingatoare speciale. Incendiile de pulberi de nichel se sting cu pulberi stingatoare, nisip u scat sau sare de bucatarie. Incendiile de pulberi (praf) de fier se sting cu pulberi stingatoare sau nisip uscat. Incediile de pulberi de uraniu (praf) pot fi stinse cu pulberi stingatoa re, nisip foarte uscat, sare de bucatarie uscata precum si cu pulberi de grafit si de talc. Uraniul in cantitati mici, in caz de aprindere, poate fi aruncat int r-un vas cu apa unde se stinge. Pulberea de uraniu nu se poate stinge cu apa, de oarece in urma contactului cu apa se degaja hidrogen, care intensifica arderea. Uraniul sub forma de aschii, span se poate stinge in caz de aprindere, cu jeturi puternice de apa. Pentru ca stingerea incendiilor de pulberi metalice sa se execute cu rap

iditate este necesar ca la inceput sa se acopere focarele de ardere cu substanta de stingere cea mai adecvata, sa se supravegheze procesul de ardere pana la com pleta intrerupere, sa se refuleze substanta stingatoare asupra focarelor de arde re, fara sa se ridice pulberile metalice in aer, sa se evacueze din zona incendi ata pulberile din ambalaje fara a le desface si sa se raceasca elementele combus tibile expuse radiatiei de caldura. 5. Stingerea incendiilor in sectiile de productie ale constructiilor de masini 5.1. Caracteristicile incendiilor Cladirile industriale ale intreprinderilor constructoare de masini conti n un numar insemnat de masini unelte si alte utilaje, pentru a caror ungere si a ctionare hidraulica este nevoie de o anumita cantitate de ulei. Cantitati apreciabile de lichide combustibile se intrebuinteaza in proce sele de lustruire fina, la bancurile de incarcare pentru prese, la sectii termic e pentru rezervoare sau bai de calire, precum si combustibil la cuptoare. O particularitate a intreprinderilor actuale constructoare de masini con sta in introducerea pe larg a liniilor in flux automat si banda, ceea ce in mult e cazuri obliga la existenta in aceleasi hale a sectoarelor de vopsire pe baza d e nitrolacuri sau rasini sintetice. Existenta sectoarelor cu pericol de incendiu in multe hale sau ateliere de productie, face ca dupa numai 10 – 15 min incendiul izbucnit sa ia proportii considerabile. Incendiul se propaga deosebit de repede pe acoperisurile combusti bile, care au mari suprafete si in mare parte nu sunt compartimentate. Incendiul se propaga la acoperis datorita curentilor de convectie, forma ti in interiorul cladirii de productie destul de inalta, precum si pe invelitoar ea combustibila, mai ales acolo unde este protejata cu bitum. Aceasta in grosime uneori de 6 – 10 cm, din cauza reparatiilor repetate ale acoperisului, poate sa se scurga si sa ajunga in interiorul halelor sau atelierelor de productie aprin zand materialele combustibile din interior. Prabusirea elementelor de constructie din lemn ale acoperisului se poate produce dupa numai 25 – 40 min de la izbucnirea incendiului. 5.2. Stingerea incendiilor Pe timpul recunoasterii la astfel de incendii este necesar sa se stabile asca: particularitatile constructive ale incendiul pe suprafata exterioara a a coperisului si prin golurile interioare; existenta peretilor antifoc; partic ularitatile caracteristice ale utilajelor folosite pentru productie; natura ma teriei prime si cantitatea care se afla in incaperile de productie; existenta in halele si atelierele de productie a magaziilor, boxelor; posibilitatile de amplasare a tevilor pe acoperis; posibilitatile de atac la acoperis, tinand se ama de inaltimea constructiei prin interior si exterior; posibilitatile de fol osire a scarilor interioare, a podurilor rulante, stalpilor, grinzilor etc.; d aca s-a decuplat echipamentul electric, cablurile si conductoarele electrice exi stente sub tensiune. Pentru stingerea incendiilor este recomandabil sa se actioneze simultan cu jeturi de apa cu diametre mari in doua directii, stabilindu-se in acest scop numarul de sectoare necesare in raport de situatia existenta: 1) Prin interiorul cladirii actionand la acoperis pentru stingerea incendiului, protejarea elementelor de constructie portante si oprirea propagarii incendiului in interiorul spatiului de productie. 2) La acoperis pentru stingerea incendiului, simultan cu izolarea prin t aiere spre a se limita propagarea arderii. Actiunea tevilor cu diametre mari trebuie bine conjugata pentru reusita in timp scurt a interventiei. Se pot folosi la nevoie si tunurile de apa, liniil e de furtun, pe cat posibil, se vor intinde sub zonele de protectie contra incen diilor si pasarelele transversale si longitudinale. Pentru a se opri propagarea incendiul se impune ca pe directia de inaint

are a acestuia sa se asigure o intensitate de refulare a apei de aproximativ 0,4 0 – 0,50 l/s ∙ m. Tunurile de apa pot fi folosite in cazul unor incendii evoluate la lichi darea incendiului in anumite limite; apoi pentru intreruperea totala a procesulu i de ardere intr-un acoperis izolat termic se folosesc tevi tip B. Acolo unde sunt montate conductele goale in cladiri se impune folosirea cu precadere a acestora pentru punerea in functiune rapida a tevilor de refulare a apei. Practica de stingere a incendiilor a demonstrat ca pentru lichidarea rap ida a incendiului, acolo unde sunt goluri in acoperis, este necesar sa se desfac a stratul superior al acoperisului, actionand cu apa pulverizata asupra termoizo latiei si suprafetei interioare a elementelor de constructie indreptate de-a lun gul golurilor, atat in directia focarului de ardere, cat si in directia opusa. In cazul unui incendiu avansat, efectivele si mijloacele principale dest inate localizarii incendiului se concentreaza in sectoarele cele mai apropiate d e peretii antifoc, sefii de teava actionand din pozitii in deplina siguranta. Daca nu se dispune de efective si mijloace suficiente in locurile unde s e presupune existenta unor focare in goluri aproape inaccesibile, se poate folos i, uneori, procedeul de a se efectua deschideri si introduce tevi de tip B. Pentru lichidarea focarelor de ardere individuala aparute in urma impras tierii particulelor care ard si a efectului radiatiei termice emise de flacari p e sectoarele de acoperis neincendiate, precum si pe teritoriul intreprinderii si pe acoperisurile cladirilor apropiate se organizeaza posturi de observatie spec iale, personalul respectiv fiind dotat cu mijloace de interventie. La incendiile declarate in interior in halele de tratamente termice, de forja si prese, dupa o prealabila consultare a specialistilor se vor da indicati i personalului de interventie unde ei nu trebuie sa indrepte jeturile de apa. Se interzice patrunderea apei in baile cu salpetru, deoarece este posibilia o impr oscare a acestuia, urmata de accidente. Uleiul aprins in baile de ulei si cel revarsat trebuie stins cu spuma cu coeficient mare de infoiere. Acolo unde exista instalatii fixe de stingere sau perdea de apa ele se v or pune in functiune imediat de catre personalul care indeplineste obligatiile p rimei interventii. Caldura, fumul si gazele de ardere, elemente de temut in interiorul clad irii, unde se pot impiedica actiunea de stingere si provoca pagube suplimentare, se imprastie in atmosfera. Personalul de interventie care aplica metoda ventila rii spatiilor incendiate, va putea, probabil, sa evacueze prin „deschidere” tot atata caldura, fum si gaze de ardere, cat s-ar fi absorbit prin intrebuintarea t evilor, micsorand astfel pagubele produse. Cablurile si instalatiile electrice incendiate, de regula, in timp de 1 min de ardere se decupleaza automat datorita dispozitivelor de protectie prin re lee, insa cele care sunt pozate alaturi pot fi sub tensiune si actionarea asupra lor cu apa si spuma, cu atat mai mult stingerea lor este extrem de periculoasa. De aceea, la stingerea incendiilor la echipamentele electrice si la incaperile in care acestea sunt montate se vor respecta aceleasi reguli de securitate a per sonalului de interventie descrise la cap. VIII. Capitolul X Stingerea incendiilor in transporturi 1. Stingerea incendiilor la garaje si parcuri de autovehicule Cladirile pentru garaje si ateliere de reparatii pot fi cu unul sau mai multe niveluri. In afara locurilor pentru gararea autovehiculelor in cladirile r espective mai sunt amenajate magazii pentru pastrarea pieselor de schimb, statii de pompare, de compresoare, incaperi pentru acumulatoare, generatoare de acetil ena, vulcanizate, forja, sudura, tratamente termice, tamplarie, tapiterie, vopsi

torie, pastrarea uleiului, precum si birouri. O buna parte dintre autovehicule s unt lasate de regula, pe teren descoperit, in apropiere de cladirea principala s au sub soproane, uneori combustibile. Rezervoarele autovehiculelor sunt lasate aproape intotdeauna cu combusti bil intre ele. 1.1. Caracteristicile incendiilor In cladirile destinate garajelor si atelierelor de reparatii se deosebes c 3 tipuri principale de incendii: de autovehicule; de constructii (acoperis , incaperi etc.); simultan de ambele (autovehicule si constructii). In cazul incendiilor de primul tip ard: benzina, ulei, tapiteria si inst alatiile electrice. Arderea se intensifica in cazul explodarii rezervoarelor cu combustibil si scurgerii acestuia. Combustibilul revarsat poate sa ajunga in gur ile de canalizare si sa formeze noi focare de incendiu in cladirea respectiva. I ntreaga cladire a garajului se umple cu fum si in urma arderii se degaja mari ca ntitati de caldura. Distantele reduse dintre autovehicule, existenta unor materiale combusti bile in tapiserie, instalatii electrice, contribuie la dezvoltarea rapida a ince ndiilor pe suprafata de garare si in incaperile invecinate. In cazul unor cladiri de inaltimi mari si al accesului in cantitati mari a aerului la focarele de ardere se produc curenti de convectie, iar produsele d e ardere incalzite contribuie la dezvoltarea incendiului la acoperisurile combus tibile. Datorita temperaturilor ridicate, grinzile metalice ale acoperisului se deformeaza in timp de 15 – 20 min, cauzand prabusirea constructiilor respective, ingreuindu-se astfel operatiile de evacuare a autovehiculelor. Incendiile de al doilea tip pot sa se produca si in lipsa autovehiculelo r din garaj. Dezvoltarea unor astfel de incendii nu se deosebeste de cele izbucn ite la cladirile obisnuite. 1.2. Stingerea incendiilor In actiunea de interventie pentru stingerea incendiilor la garaje si par curi de autovehicule se va tine seama de: marimea garajului si numarul de auto vehicule existente in interior; starea autovehiculelor garate si expuse actiun ii incendiului; posibilitatile de propagare a incendiilor de la autovehicule l a acoperis si invers; posibilitatile de dezvoltarea a incendiului in incaperil e auxiliare si la gurile de canalizare, favorizate de explozia rezervoarelor de combustibil si de imprastiere a acestora; intensitatea curentilor de convecti e in spatiul incendiat, precum si influenta lor asupra propagarii incendiului; temperatura degajata, cantitatea de fum si gaze toxice degajate; necesitatea si posibilitatea de remorcare a autovehiculelor aflate instare de nefunctionare; existenta mijloacelor de tractare, locul de parcare al autovehiculelor evacua te din garaj; starea acoperisului si pericolul de prabusire. Inainte sau concomitent cu actiunea de stingere se va organiza evacuarea buteliilor de oxigen, de acetilena si carbidului din interiorul garajului, prec um si evacuarea autovehiculelor garate, conform planului stabilit, folosindu-se personalul prezent in obiectiv. Evacuarea autovehiculelor se va face sub protect ia jeturilor de apa pulverizata si se va supraveghea in permanenta pentru a nu s e bloca caile de acces si anumite puncte ale garajului. Pentru evacuarea autovehiculelor in stare de functionare se folosesc sof erii de serviciu, iar in lipsa acestora, se va organiza evacuarea manual. Autove hiculele defecte se evacueaza prin remorcare, cu ajutorul celor in stare de func tionare. Operatiile de evacuare se conduc de comandantul interventiei sau de cat re o persoana special destinata. La stingerea incendiilor de garaje si parcuri de autovehicule se vor fol osi spuma, apa pulverizata sau pulberi stingatoare, actionandu-se concomitent la protejarea elementelor de constructie ale garajului, cu jeturi compacte de apa, refulata din tevi cu ajutaje mari. Asupra fermelor si grinzilor metalice ale ac

operisului se va actiona cu apa pulverizata, pentru evitarea deformarii si prabu sirii acestuia. De la inceput trebuie luate masuri ca incendiul sa nu se transmita la ac operis. Pe timpul actiunii de stingere se va organiza racirea rezervoarelor cu c ombustibil si a cauciucurilor autovehiculelor pana la evacuarea acestora din gar aj. In cazul incendiilor de acoperis, se actioneaza atat din interior, cat s i din exterior, dupa caz realizandu-se taieri pe directia de propagare a acestor a, luandu-se in acelasi timp masuri de asigurare a securitatii personalului care lucreaza pe acoperis, prin folosirea corzii de salvare. In cazul unui incendiu produs simultan la autovehicule si acoperis se va actiona in interiorul garajului cu apa refulata din tunuri sau tevi cu ajutaje mari pentru lichidarea focarului principal de ardere, iar la acoperis cu tevi B, executandu-se taieri pe caile de propagare a incendiului. In caz de urgenta in interiorul incaperilor garajului se va actiona si cu spuma. Incendiile produse la autovehiculele in mers sau stationate se sting cu stingatoare manuale cu pulberi stingatoare sau gaze inerte si prin acoperire cu prelate, de preferinta umede. 2. Stingerea incendiilor la depourile de troleibuze, tramvaie si locomotive 2.1. Caracteristicile incendiilor Incendiile izbucnite la astfel de obiective sunt considerate ca speciale , datorita particularitatilor lor. In organizarea actiunii de interventie se va tine seama in principal de: existenta pericolului de electrocutare a personalului care actioneaza neprote jat si de intoxicare cu fum si oxid de carbon degajat in cantitati mari; numar ul tramvaielor (troleibuzelor) cuprinse de incendiu si caile principale de propa gare a incendiului in incaperile auxiliare si la elementele combustibile din con structia depoului; starea tramvaielor (troleibuzelor) din depou, posibilitatea si ordinea in care urmeaza sa se execute evacuarea; starea cailor de acces – din interiorul depourilor si din exterior; modalitatea de evacuare a troleibuz elor, tramvaielor si locomotivelor; natura elementelor de constructie ale acop erisului si pericolul de prabusire peste tramvaie, troleibuze si locomotive. 2.2. Stingerea incendiilor Pentru stingerea incendiilor izbucnite la depourile de tramvaie, troleib uze si locomotive se va actiona cu apa pulverizata, spuma si pulberi stingatoare . Pe timpul actiunii de interventie se va asigura protectia prin racire cu apa p ulverizata, refulata prin tevi cu ajutaje mici, a tramvaielor, troleibuzelor si locomotivelor expuse efectului radiatiei de caldura, pana la evacuarea lor din z ona incendiului. Operatiile de evacuare trebuie bine organizate, atent supravegheate pent ru a nu se produce accidente sau bloca caile de acces. Daca incendiul izbucneste sau se propaga la acoperisul depoului se va ac tiona pentru localizare si lichidare cu jeturi puternice de apa, refulate cu tun uri si tevi cu ajutaje mari din interior si de pe acoperis. Sefii de teava care lucreaza pe acoperis vor ocupa pozitii care sa nu le puna viata in pericol, de e xemplu calcane, grinzi solide, bine rezemate etc. Atacul cu jeturi de apa trebuie dirijat pe directiile principale de dezv oltare a incendiului, urmarindu-se oprirea propagarii arderii la tramvaiele, tro leibuzele si locomotivele garate in interior. Incendiile declansate la locomotive se sting cu pulberi stingatoare, spu ma si apa pulverizata. La locomotivele cu tractiune electrica se actioneaza numa i dupa intreruperea curentului electric de forta. Pentru reusita interventiei, de la inceput se va realiza ventilarea spat

iului in care a izbucnit incendiul, prin folosirea deschiderilor existente. 3. Stingerea incendiilor la mijloacele de transport pe calea ferata 3.1. Caracteristicile incendiilor De obicei, incendiile la mijloacele de transport in comun izbucnesc in u rma unor accidente tehnice sau de circulatie. In interventia la astfel de incend ii apar greutati inca de la inceput, datorita in principal lipsei fortelor si mi jloacelor de stingere in prima faza a incendiului din cauza ca acestea isi au se diul la mari distante de locul de izbucnire a incendiilor. 3.2. Stingerea incendiilor Pentru pregatirea si crearea conditiilor optime de interventie trebuie l uate o serie de masuri care sa contribuie la buna desfasurare a operatiilor de s tingere: numarul vagoanelor si al persoanelor accidentate, care urmeaza sa fie salvati de urgenta; natura incarcaturii vagoanelor incendiate, precum si a ce lor care nu au fost afectate; continutul vagoanelor-cisterna, pericolul de exp lozie si masurile necesare pentru evitarea acesteia, posibilitatea de intrare in reactie a substantelor chimice revarsate din vagoanele-cisterna in urma acciden tului; pericolul de electrocutare, in cazul incendiilor izbucnite la garnituri le de cale ferata cu tractiune electrica; posibilitatile de raspandire a lichi delor combustibile care s-au scurs sau revarsat din vagoanele-cisterna in urma s pargerii sau exploziei acestora; modul de manifestare si posibilitatile de pro pagare a incendiului in intreaga garnitura de vagoane la constructiile vecine si catre terenurile in panta, paduri si rauri, datorita scurgerii lichidelor combu stibile; necesitatea si posibilitatea decuplarii vagoanelor necuprinse de ince ndiu si evacuarea lor in loc fara pericol; conditiile de amplasare a masinilor , de incendiile si posibilitatile de alimentare cu apa a acestora. Avand in vedere faptul ca incendiile pot izbucni in stati de cale ferata , triaje, rampe de incarcare si descarcare si chiar intre statii, departe de sub unitatile si formatiile civile de pompieri, se impune ca inca de la inceput aces te forte sa se concentreze cu repeziciune la locul incendiului pentru salvarea o amenilor in pericol si lichidarea incendiului. De mare importanta la aceste cate gorii de incendii este participarea la interventie a formatiilor civile pe calea ferata, adica asa zisul „tren pompier”. Actiunea de intreventie trebuie indreptata pe directiile unde sunt perso ane accidentate, care necesita a fi salvate de urgenta. Personalul de la caile f erate va lua masuri si va actiona pentru indepartarea materialului rulant avaria t si amenajat de incendiu si intreruperea temporara a circulatiei in zona incend iului. De asemenea se vor decupla vagoanele neavariate din garnitura de tren car e sub protectia jeturilor de apa vor fi indepartate pe linii libere. In prima ur genta se decupleaza din garnitura vagoanele incarcate cu substante explozive, ga ze si lichide combustibile. Daca decuplarea nu este posibila se iau imediat masu ri de protectie, concomitent cu lichidarea incendiului. La incendiile izbucnite la vagoanele de calatori si de marfuri se action eaza cu jeturi compacte si pulverizate de apa, spuma sau pulberi stingatoare. Co ncomitent cu actiunea de stingere se actioneaza la racirea vagoanelor, construct iilor expuse radiatiilor de caldura, cu jeturi compacte de apa refulata prin tev i cu ajutaje mari. Pentru intreruperea procesului de ardere sub forma de torta la vagoanele -cisterna se vor folosi jeturi puternice de apa refulata de tunuri sau tevi cu a jutaje mari, iar pentru lichidarea incediului de la sol, care a cuprins lichidel e combustibile scurse, se va actiona cu spuma refulata din tunuri si tevi genera toare. La incendiile izbucnite la garniturile de vagoane cu tractiune electrica se va actiona numai dupa ce au fost luate masuri de intrerupere a curentului el ectric, de forta atat pe linia respectiva, cat si pe cele invecinate. Daca incendiul s-a produs pe linii in apropierea magaziilor, silozurilor

, cladirii statiei sau a altor constructii, se vor lua masuri de protectie si de oprire a propagarii incendiului la acestea. 4. Stingerea incendiilor in porturile maritime si fluviale In prezent transportul maritim si fluvial capata un caracter preponderen t pentru toate celelalte mijloace de transport materiale (marfuri). Porturile ma ritime si fluviale sunt noduri de comunicatii pe apa si uscat, constituind locur i de transbordare si pastrare a unor marfuri si materiale foarte diferite. 4.1. Stingerea incendiilor izbucnite pe uscat si apa In porturi, de regula, se gasesc constructii dispersate destinate pentru depozite, terenuri de depozitare, instalatii de transbordare si cladiri adminis trative. Spatiile dintre cladiri se folosesc in special pentru construirea cailo r ferate si de transport auto. Cantitatea mari si diversitatea materiei prime a marfurilor si materialelor depozitate si transbordate, prezinta un mare pericol de incendiu si pentru navele acostate in porturi. In principiu, terenul unui port este organizat pe zone, in functie de ma terialele depozitate si transbordate, ca de exemplu: depozite de combustibil l ichid si instalatiile lor de transbordare; depozite de materiale si substante inflamabile si toxice; elevatoare si silozuri pentru depozitarea materialelor granulare; depozite de materiale combustibile in special lemn. Principiile de organizare si efectuare a operatiilor de salvare, precum si a celor de stingere la depozite si baze de combustibil lichid aflate in portu ri nu se deosebesc de actiunile la aceleasi obiective situate in alta parte. Pentru protejarea corespunzatoare impotriva incendiilor la depozitelor d e combustibili, porturile trebuie sa fie inzestrate cu instalatii fixe de stinge re si anume cu tunuri de apa si spuma, racordate la reteaua de apa, statii de po mpare si rezervoare de spumant. Aceste izolatii vor fi comandate manual si autom at. Amplasarea instalatiilor trebuie sa asigure posibilitatea debitarii jetului de substante stingatoare la rezervoarele si instalatiile de transbordare proteja te. Tunurile de apa trebuie montate la inlatime si cu posibilitate de rotire. In conditiile unui port comercial, actiunea fortelor si mijloacelor de i nterventie poate sa fie stanjenita foarte mult deoarece caile de acces si de cir culatie pe chei pot sa fie ocupate de trenurile de marfa si de mijloacele de tra nsport auto, precum si de posibilitatea propagarii incendiului la navele ancorat e la dane. Accesul la locul incendiului poate fi impiedicat si de macarale, poduri rulante, transportoare cu banda etc. Prin conventie, cu conducerea cailor ferate, manevrarea trenurilor se va efectua astfel ca la nevoie sa se poata asigura in cel mai scurt timp trecerea libera a subunitatilor si formatiilor de pompieri. La efectuarea operatiilor de salvare a persoanelor si bunurilor material e, atat pe teritoriul portului, cat si pe nave, se vor realiza succesiv urmatoar ele: recunoasterea; stabiliarea de variante (ipoteze) in care se va lucra; luarea dispozitivelor de interventie; inceperea actiunii; lichidarea incend iului. In fiecare din aceste faze ale interventiei scopul principal il constitu ie, in primul rand salvarea oamenilor. Recunoasterea trebuie sa stabileasca in m od deosebit unde, ce arde si care sunt caile de acces; ce anume este in pericol, in special oameni, cati si unde; caile de evacuare a bunurilor din zona incendi ului. In functie de situatia creata, de informatiile obtinute la efectuarea re cunoasterii, comandantul interventiei hotaraste: ordinea salvarilor de oameni si bunuri materiale; intrarea in dispozitivul de stingere conform ipotezei din planul unic de interventie sau planul de interventie; necesitatea chemarii fo rtelor in sprijin (celor prevazute in plan); posibilitatea punerii in functiun e a instalatiilor fixe de stingere, daca acestea nu au fost folosite; masuri p entru asigurarea continuitatii in alimentarea cu apa.

Pentru stingerea incendiilor izbucnite la magazii, depozite, constructii amenajate pe uscat, precum si la diferite tipuri de instalatii – procedeul si a gentul stingator se aleg in functie de natura materialului si a substantei combu stibile care arde. De aici rezida cunoasterea, in permanenta a naturii materiale or si substantelor combustibile depozitate sau manipulate frecvent in porturi si necesitatea elaborarii unor planuri unice de interventie sau planuri de interve ntie corespunzatoare, care sa cuprinda ipoteze realizabile in practica operativ si eficient. Planurile trebuie sa cuprinda: natura si cantitatea materialelor si su bstantelor depozitate in diferite sectoare; felul si starea cailor de acces, p recum si a intrarilor in diferite zone si obiective portuare; felul, starea si debitul retelei de apa, precum si rezerva de substanta de stingere; gradul pe ricolului de incendiu si punctele vitale. Planurile unice de interventie si cele de interventie trebuie actualizat e permanent si cunoscute de personalul de interventie, formatiile civile si de s ubunitatile militare de pompieri. Pentru aceasta este necesar sa se desfasoare p eriodic exercitii si aplicatii practice. O atentie deosebita trebuie acordata pr egatirii pentru stingerea produselor petroliere varsate sau scurse pe suprafata apei, in jurul bordului navei. Stingerea incendiilor se face prin folosirea unor jeturi puternice de ap a. Efectul de racire al apei este cu atat mai simtit, cu cat stratul de petrol e xistent deasupra oglinzii apei este de grosime mai redusa. Varsarea sau scurgerea produselor petroliere pe suprafata apei in bazinu l portuar in timpul incendiului sau al avariei poate sa duca la propagarea rapid a a arderii sau la extinderea avariei pe intreg teritoriul portului. In cazul av ariei instalatiilor sau conductelor pentru transvazarea petrolului sau in caz de ciocnire a navelor petroliere din port produsul scurs poate sa acopere mari sup rafete. De exemplu, varsarea a 500 t petrol formeaza in ≈ 5 min. o pata cu grosi mea de ≈ 2,5 cm, extinsa pe o suprafata de ≈ 20 ha. De aceea, este necesar ca po rturile sa fie inzestrate cu instalatii si mijloace pentru curatit suprafata ape i. Curatirea apei de produse petroliere se poate face prin mai multe metode : folosirea barierelor plutitoare, mobile; asipirarea produselor cu masini s peciale; stingerea impuritatilor cu mijloace contra produselor petroliere si i ndepartarea lor de pe suprafata apei; amestecarea si fractionarea impuritatilo r cu emulgatori sau detergenti; inecarea impuritatilor prin folosirea mijloac elor de precipitare; arderea petelor de produse petroliere pe suprafata apei.. 5. Stingerea incendiilor la navele maritime si fluviale Organizarea si realizarea stingerii incendiilor la nave constituie o pro blema dificila. Aceasta in primul rand datorita marii diversitati a tipului, mar imii, destinatiei, precum si a incarcaturiii diferitelor nave, ca si dotarii lor cu mijloace de stingere. 5.1. Caracteristicile incendiilor Lichidarea incendiilor depinde in mare masura de semnalarea lor in stare incipienta, de existenta in bunastare de functionare a instalatiilor de stinger e, de curajul, de priceperea persoanelor chemate sa actioneze, de calmul echipaj ului si al pasagerilor. Pe nave exista instalatii moderne de semnalizare si stin gere a incendiilor, parte dintre ele automate. Dintre acestea se enumera: instal atiile de stingere cu apa si abur; instalatii de stingere cu spuma; instalatii d e stingere cu bioxid de carbon. Cea mai raspandita este instalatia de stingere c u apa, destinate stingerii directe a incendiului, alimentarii cu apa a generatoa relor de spuma, precum si stropirii peretilor cu apa la navele petroliere. Pe toate navele maritime de pasageri si de produse petroliere se monteaz a instalatii de stingere a incendiilor. Organizarea si conducerea actiunii de stingere a incendiilor pe navele m aritime si fluviale in conditii optime sunt determinate de o serie de elemente d

in care se citeaza: dispunerea si numarul mare de incaperi cu volume reduse: temperatura ridicata, fum dens si degajari de gaze toxice; elemente de constr uctii metalice in stare de incandescenta; numarul mare de oameni pe punte, car e in cele mai multe cazuri nu pot fi salvati sau se salveaza tarziu si cu greuta te, creand panica; propagarea cu usurinta a incendiului izbucnit in interiorul navei, la punti si suprastructura, prin luminatoare si hublouri; propagarea asc unsa a arderii prin spatiile de aer izolate intre peretii exteriori ai bordului, peretii verticali despartitori, captuseala interioara de lemn a cabinelor si a plafoanelor; propagarea incendiului prin instalatiile de ventilatie si de cond itionare a aerului; explozia recipientelor cu gaze comprimate si lichefiate; producerea exploziilor la sala de masini, cazane, la instalatiile frigorifice, rezervoarele de carburanti si la magazii destinate marfurilor comerciale; impo sibilitatea actionarii la stingere pe un front larg. Pentru lichidarea incendiului si salvarea navei, trebuie sa se stabileas ca cu operativitate: persoanele care sunt in pericol; procedeele si mijloace le de salvare a acestora; natura materialelor depozitate in magazii si contrib utia lor la propagarea incendiului; gradul de deteriorare a suprastructurii si starea peretilor desparitori dintre compartimentul cuprins de incendiu si cele invecinate; pozitia navei fata de mal, constructii, navele apropiate si de dir ectia in care bate vantul. Reusita interventiei depinde in mare masura de: eficienta instalatiilo r fixe de stingere a incendiilor; masurile initiale luate de echipele de inter ventie organizate pe nave, pentru localizarea si lichidarea incendiului; proce deele si substantele de stingere stabilite a fi folosite; posibilitatile de re alizare a unei ventilatii controlate a compartimentelor incendiate; posibilita tea impiedicarii propagarii caldurii si arderii in incaperile importante ale nav ei. Incendiile care se declaseaza pe nave nu se manifesta toate la fel si ni ci nu se sting folosind aceleasi procedee. Tactica folosita pentru lichidarea in cendiilor pe nave variaza in raport ce natura si locul focarului, de materialele care ard si de tipul navei. Se disting nave pentru transportul persoanelor sau a marfurilor generale si nave petroliere. 5.2. Stingerea incendiilor la navele pentru transportul persoanelor sau a marfurilor generale. In raport de locul focarului si de caracteristicile lor, la navele pentr u transportul persoanelor sau marfurilor generale, incendiile se clasifica astfe l: incendii in magaziile si compartimentele navelor; incendii in sala cazane lor si masinilor; incendii in cabinele pasagerilor si echipajului. Aceste trei categorii de incendii prezinta caracteristici diferite. In magaziile navelor de transport se pot gasi materiale combustibile ca: bumbac, cereale, zahar, piei, lana, mobila etc., care ajuta la propagarea incendiilor. Caracteristic la incend iile de marfuri asezate compact in magazii este faptul ca la inceput arderea se produce incet, se dezvolta in mod treptat, propagarea avand loc in sus si cu deg ajare de fum mult, care ingreuiaza actiunea de stingere. Pe langa compactitatea marfurilor, un rol de seama in dezvoltarea lenta in faza intiala a incendiului i l are lipsa de spatiu liber in magazie si deci micsorarea cantitatii de oxigen. Acest lucru constituie un fapt pozitiv, deoarece in faza initiala a incendiului lichidarea acestuia se face cu mai multa usurinta. Daca nu se actioneaza la timp cu curaj si eficacitate, caldura care se degaja in mod continuu se concentreaza , temperatura creste ajungand in apropierea focarului la peste 900 C, elementele de constructie si materialele combustibile se distrug prin ardere, cele metalic e se incalzesc pana la rosu, incendiul poate sa ajunga la suprastructura si sa c uprinda intreaga nava. Incendiile din salile de cazane si de masini sunt in general mai rare, i nsa cu repercusiuni grave. Sectia de masini este cea mai importanta parte a nave i moderne; daca un incendiu cuprinde sala de masini inseamna ca nava respectiva nu mai poate fi comandata dupa necesitate, nemaifiind posibila o interventie efi

 

cace deoarece aproape toate pompele de incendiu se gasesc in aceasta sala. Incendiile de combustibil lichid degaja inca de la inceput fum dens si g aze. Incendiile izbucnite in cabinele pasagerilor, echipajului si in cele de serviciu se dezvolta datorita materialelor combustibile, a unui sistem de ventil atie prin ale carui canale si conducte se formeaza un puternic tiraj, a coridoar elor, luminatoarelor, ferestrelor si altor cai de propagare fapt ce face ca in s curt timp incendiul sa apara pe puntile superioare, pe partile exterioare ale su prastructurii. Fumul si gazele iritante degajate in cantitati mari puse in miscare de v entilatoare ridica probleme dificile de rezolvat in ceea ce priveste stingerea i ncendiului si evacuarea oamenilor si bunurilor de materiale. De la inceput fumul toxic se propaga prin instalatia de ventilatie si spatiul mort de aer. Multa greutati pot sa apara la stingerea incendiilor de nave si slepuri ancorate in porturi pe timpul degajarii unei mari cantitati de calduri sau vant puternic. Incendiul se poate propaga cu rapiditate datorita caldurii radiate. Pa ramele din canepa sau chiar din alte materiale combustibile se aprind, ard, tran smitand incendiului si la alte nave sau slepuri. Unul din factorii cei mai importanti care influenteaza dificultatea si r iscul de esuare a interventiei, poate sa fie pericolul de pierdere a stabilitati i navei. Acesta poate sa fie provocata de acumularea unei cantitati mari de apa in interiorul navei folosite la stingere, putand sa duca la inclinarea ei excesi va si chiar la rasturnare. Organizarea stingerii incendiilor pe mare constituie o problema prin ord in, atat pentru comandantul navei, cat si pentru intregul echipaj. Un principiu de baza in stingerea incendiilor pe nave este alarmarea si semnalizarea incendiului in timp util, in faza lui incipienta. Semnalizarea ince ndiului in special prin detectoare de fum si aparatura care detecteaza focarul f ac parte din conditiile de securitate care se cer in primul rand la navele de pa sageri si in al doilea rand la cele de marfuri ale caror magazii sunt inchise in timpul cursei si inaccesibile echipelor de control. La incendiile de nave se pot distinge doua cazuri: unul se refera la i ncendiile declansate in larg pe timpul navigatiei, comandantul si echipajul treb uind sa faca singuri fata cu utilajul din dotare si acesta constituie situatia c ea mai grea, cea mai riscanta, evacuarea pasagerilor si marfurilor facandu-se cu dubla dificultate; al doilea se refera la incendiile izbucnite pe navele anco rate in porturi unde pentru stingerea lor este posibila interventia subunitatilo r militare si formatiilor civile de pompieri de pe uscat a diferitelor nave echi pate special cu utilaj de stingere. Indiferent unde s-ar produce incendiul pentr u o mai usoara localizare si lichidare este necesar sa se efectueze imediat dupa alarmare o recunoastere cat mai calificata. Scopul principal al acestei recunoasteri este: stabilirea precisa a fo carului incendiului si ce anume arde; luarea masurilor pentru oprirea propagar ii; necesitatea anuntarii incendiului prin radio; salvarea pasagerilor; po sibilitatea evacuarii bunurilor de valoare si stabilirea locurilor de depozitare a acestora; starea despartiturilor etanse a usilor antifoc si a puntilor; p ozitia navelor fata de vant; departarea fata de mal si de navele apropiate; existenta si starea instalatiilor fixe pentru stingerea incendiilor. Ca o mare a acestei recunoasteri se trece imediat la organizarea evacuar ii pasagerilor, intial in locurile nepericuloase ale navei si ulterior pe alte n ave sau pe mal, in cea mai desavarsita ordine, dandu-se indicatii corespunzatoar e in acest sens si depunandu-se eforturi pentru a nu se crea panica. Intrcat pe mare incendiul se poate propaga pe cai ascunse, recunoasterea trebuie sa se exec ute cu mare atentie si pe tot timpul actiunii. Pentru oprirea propagarii incendiilor se inchid usile antifoc si cele et anse iar pe culoare se aseaza paravane din materiale incombustibile (azbest). In scopul micsorarii intensitatii arderii se inchid si luminatoarele, ch epengurile, se opreste functionarea instalatiilor de iluminare artificiala si na turala din compartimentele incendiate si invecinate. De asemenea se intrerupe cu rentul electric in portiunea cuprinsa de incendiu si numai in caz special admita

ndu-se iluminarea necesara pentru lucrul echipelor de salvare si de interventie la incendiu in indeplinirea misiunii. Daca nava incendiata se gaseste in larg, comandantul va reduce pe cat po sibil viteza de deplasare, manevrand-o incat astfel locul incendiului sa se afle in directia vantului. In acest fel flacarile sunt indepartate spre exterior si propagarea incendiului este simtitor redusa. In cazul navelor ancorate in dana sau in apropierea altor nave, nava inc endiata se va scoate intr-o zona nepericuloasa prin remorcare sau cel mai rau ca z i se va schimba pozitia printr-o a doua ancora si se vor lua masuri de proteja re a navelor din apropiere. La stingerea navelor ancorate in porturi, trebuie sa-si aduca contributi a substantiala subunitatile terestre ale portului precum si navele dotate specia l cu utilaje de stingere. O buna si rapida recunoastere conduce la realizarea stingerii in cel mai scurt timp precum si a celor mai adecvate metode de stingere in functie de natu ra incendiului, locul de declansare si stadiul in care el se gaseste la descoper irea focarului. Ca si la incendiile izbucnite pe uscat, pe nave, avem de -a face cu focare mici si mari, unele dintre ele greu accesibile si chiar inacce sibile. La incendiile in compartimentele navelor accesul la focar este intotdeau na dificil din cauza existentei fumului gros, a gazelor toxice si a caldurii ina busitoare. Pentru stingerea incendiilor se impune introducerea rapida in actiune a unor tevi cu apa pulverizata pe directiile de evacuare a oamenilor si pentru pre gatirea punctelor importante ale navei (puntea de comanda, pupitrele de comanda ale motoarelor). De asemenea se va actiona la racirea peretilor si puntilor maga ziilor (calelor) navei, in scopul remedierii temperaturii si usurarii actiunii d e stingere. Pentru evacuare se vor folosi toate posibilitatile existente pe nava sau pe interior. Incendiile declansate in magaziile navelor care transporta marfuri uscat e se sting destul de anevoios din cauza fumului si a caldurii care se degaja, a focarelor ascunse, fiind nevoie de cele mai multe ori sa se evacueze materialele pentru a fi salvate si lichidat incendiul. Metodele de stingere sunt diferite. Uneori se incearca inchiderea ermetica a magaziei lucru ce se reuseste foarte ra r. In acest caz arderea dureaza mult timp deoarece continutul de oxigen scade fo arte incet. Tendinta de a lichida incendiul in acest fel nu este recomandabila. Inchiderea completa a unei magazii este justificata numai atunci cand se folosesc instalatiile fixe de stingere a incendiilor introducandu-se in interio r bioxid de carbon si abur. Incendiile izbucnite in interiorul suprastructurii se sting de obicei cu pulberi stingatoare, spuma si apa, tinand seama de natura materialelor combusti bile si de modul de depozitare. In exteriorul suprastructurii se intervine cu je turi puternice de apa, folosind in acest sens tuburi si tevi cu diametre mari, i ndreptate direct asupra locurilor de intensitate maxima a arderii, actiune care trebuie desfasurata concomitent cu racirea cailor posibile de propagare a incend iului, cu deosebire spre directia salilor masinilor si magaziilor. Incendiile izbucnite in magazii: in raport de natura materialului combus tibil, de cantitate depozitata se actioneaza cu spuma usoara abur si bioxid de c arbon. In cazul folosirii bioxidului de carbon, trebuie sa se asigure un kg/1,83 m3 volum, concentratia de 30% din volumul magaziei fiind realizata in 15 min. D eschiderile magaziilor si a altor incaperi se protejeaza cu prelate si paturi de azbest. Jeturile de apa se introduc pe la partea de sus a compartimentarilor, ma gaziilor, prin gurile si canalele de ventilatie sau prin deschiderile practicate in coca, punti sau in alte locuri, dupa caz. Aceasta actiune se intreprinde can d instalatiile fixe din interior nu au putut fi puse in functiune sau nu au fost eficace. Intrarea in interiorul magaziei este o conditie esentiala pentru lichida rea rapida a incendilului. In situatii grele cand nu exista deschideri sau cele

existente nu se pot folosi se practica crificii in pereti sau acolo unde este ca zul, cu aparate autogene de taiat, acesta pentru a se crea posibilitatea introdu cerii in interior a jeturilor de apa. Daca totusi accesul in magazia incendiata nu este posibil din cauza prop agarii incendiului, trebuie luate toate masurile de oprire a extinderii, prin fo losirea unor puternice mijloace, aparand cu orice pret magaziile vecine, puntile si suprastructura. Pe tot timpul incendiului trebuie masurata continuu temperatura aerului din magazie. O scadere treptata a temperaturii si stabilizarea ei la o anumita v aloare indica ca intensitatea incendiului scade, fiind pe cale de lichidare. Dupa lichidarea incendiului magazia se goleste, acesta in ideea depistar ii micilor focare, care eventual nu au fost complet stinse, cazul bumbacului, ha rtiei, lanei, turtelor de floarea soarelui etc. Aceste mici focare se sting cu a pa pulverizata sau cu stingatoare manuale. De fapt principiul evacuarii marfuril or din magazia incendiata si din cele vecine se aplica cand este posibil si pe t impul stingerii incendiului, depozitarea lor facandu-se pe punte. O atentie deosebita trebuie acordata stingerii incendiilor la azotat de amoniu depozitat in magaziile navelor. Stingerea incendiilor se face cu apa mult a, tevile de refulare se vor fixa in pozitia care sa asigure o actiune eficienta , personalul de interventie se va retrage in locuri sigure, supraveghand actiune a tevilor pe suprafata incendita. Intrucat pericolul de descompunere termica a azotului de amoniu creste p roportional cu marimea temperaturii, este necesar ca pe timpul operatiilor de st ingere sa se refuleze apa in mod continuu si in mare cantitate, asigurandu-se in acelasi timp evacuarea apei care s-a scurs in diferite compartimente ale navei pentru a nu periclita stabilitatea acesteia. Atacurile trebuie sa fie masive si concentrate in punctele de intensitate maxima ale arderii, concomitent cu racire a cailor posibile de propagare a incendiilor. In cazul incendiilor izbucnite in sala de masini si la rezervoarele cu lichide combustibile, un rol important il a re actiunea de racire cu apa care poate asigura integritatea si buna stare a com partimentelor, instalatiilor, conductelor, agregatelor etc. Spargerea unui compa rtiment cu lichid combustibil duce la poluarea apei sau la transmiterea (propaga rea) si dezvoltarea incendiului, periclitand securitatea navigatiei si a persona lului. Incendiile din sala masinilor si la rezervoarele cu combustibil se sting cu pulberi stingatoare, bioxid de carbon, abur, spuma medie sau usoara, concomi tent cu actiunea de racire a elementelor de constructie expuse radiatiei de cald ura. Pentru evitarea scufundarii navei, atunci cand nu se urmareste acest luc ru si pentru inlaturarea poluarii apelor se impune sa se organizeze evacuarea ap ei din nava, concomitent cu actiunea de stingere. Evacuarea apei trebuie sa se f aca in locuri special amenajate pe tarm sau pe mal, luandu-se masuri pentru indi guirea ei (izolarea de restul apei). Datorita diversitatii marfurilor si substantelor combustibile de pe nava , precum si naturii constructive foarte variate a incaperilor, ceea ce deprima v iteze si caracteristici deosebite de ardere, este necesar ca in raport de aceste particularitati sa se precizeze: sectoarele de lucru, ordinea de urgenta a unor masuri, substantele stingatoare cele mai eficace, directiile principale si secu ndare la atac, masurile de securitate a servantilor, necesitatile de evacuare et c. Incendiile in cabinele de pasageri si din cele auxiliare se sting cu mi jloace initiale (stingatoare manuale, prelate etc.) cand sunt in faza incipienta si cu jeturi de apa pulverizata si compacta daca iau proportii. Jeturile se int roduc in incaperile respective pe usi, ferestre, luminatoare si coridoare. In atentia deosebita a comandantului navei si echipajului trebuie sa ste a salvarea oamenilor. Aceasta actiune trebuie organizata cu mult sange rece, ava nd in timp pregatite salupe de salvare, colaci si centuri de salvare, locurile d e pastrare fiind cunoscute si accesibile, mecanismele de lansare a salupelor fii nd in permanenta stare de functionare, iar echipajul cunoascandu-si atributiile pana la cele mai mici amanunte.

5.3. Stingerea incendiilor la navelor petroliere Incendiile pe navele petroliere sunt deosebit de periculoase. Posibilita tea izbucnirii incendiilor la acest tip de nave creste in timpul stationarii lor in port, la descarcare si incarcare. In principiu un rezervor plin nu se poate aprinde iar incendiul nu patrunde in interiorul lui. Acesta se datoreste faptulu i ca vaporii saturati umplu intregul spatiu liber al rezervorului de deasupra li chidului combustibil, iar surplusul de vapori se evacueaza prin canalul de venti latie mult deasupra catargelor. Explozie se poate produce numai in incaperi inchise atunci cand vaporii formeaza un amestec exploziv cu aerul. Apa de la fundul rezervorului, separa de produsul petrolier impurificat prin incalzire, poate sa provoace aruncarea produ sului petrolier in exterior. Cel mai mare pericol de explozie este la statia de pompare, in compartimentele de protectie si incaperile de la puncte, deci acolo unde se poate forma cel mai rapid amestecul exploziv de vapori si aer. Flacarile se propaga in vaporii de produse petroliere cu viteza de 4,80 m/s. Cea mai simpla metoda de stingere a inceputurilor de incendiu de pe nave le petroliere consta in inchiderea gurii rezervorului si etansarea ei. Daca situ atia devine amenintatoare, trebuie sa se puna in functiune instalatiile de sting ere a navei (spuma, abur sau bioxid de carbon), care vor refula substante stinga toare in compartimentele incendiate. In cazul interventiei la incendiu a unor na ve de incendiu sau utiaje de pe mal (cand navele sunt ancorate in porturi) se fo losesc instalatii de spuma mobile. Daca incendiul a izbucnit pe nava sau pe dana in timpul transvazarii pro duselor petroliere, este necesar sa se actioneze imediat ventilele care inchid c irculatia produsului petrolier, atat pe nava cat si pe uscat, iar conductele de legatura sa se decupleze. Toate personale straine, cu exceptia echipajului navei si al unitatii de interventie se indeparteaza de la locul incendiului. In cazul unui incendiu de proportii, care ameninta alte nave sau depozite de pe chei, nava trebuie sa fie adusa in centrul bazinului sau scoasa afara din port. La folosirea bioxidului de carbon, compartimentele trebuie sa fie bine e tansate, inainte de punerea in functiune a instalatiilor respective, automat sau manual. Debitul instalatiei trebuie sa asigure umplerea a 30% din volumul compa rtimentului in timp de un minut. Aburul, ca substanta stingatoare (acolo unde exista astfel de instalatii ) se introduce in compartimente si in coferdamuri, din instalatii fixe, realizan du-se 2,65 kg/h/1 m3 compartiment incendiat si de cel alaturat. La incendiile mari in compartimentele vecine cu cel incendiat se introdu ce in spuma, bioxid de carbon sau abur. Incendiile de produse petroliere grele s e pot stinge si cu apa pulverizata, introducandu-se in compartimente tevi pulver izatoare. Indiferent de substanta stingatoare folosita la lichidarea incendiului , se orienteaza perpendicular pe directia vantului, se actioneaza cu apa din tun uri pentru racirea bordurilor si puntilor in vederea preintampinarii deformarii constructiilor si de asemenea, se vor spala puntile pentru indepartarea hidrocar burilor, ori va utiliza apa pulverizata la racirea panourilor despartitoare. Incendiul nu trebuie sa se propage pe nava; pentru aceasta se vor lua toate masu rile de racire intensiva a elementelor prin care arderea s-ar putea transmite. U neori efectul de stingere se obtine prin umplerea rezervorului incendiat cu apa din exterior sau cu continutul unui alt rezervor, concomitent cu racirea intensi va a peretilor despartitori. Nivelul lichidului ridicandu-se pana la capacul gur ii, aerul se impinge afara si astfel incendiul se lichideaza. Aceasta metoda est e eficienta numai atunci cand rezervorul este intreg si micile lui defecte nu im piedica umplerea totala. In cazul in care produsul debordat arde la suprafata apei, acesta se sti nge cu jeturi de apa pulverizate, refulate de pe navele care se deplaseaza in di rectia contra scurgerii sau micsorarii apei. Limitarea intinderii lichidului si deci si a incendiului se face prin folosirea unor baraje special instalate asa c um s-a aratat la stingerea incendiilor in porturi.

La actiunea de stingere a incendiilor izbucnite la navele petroliere anc orate la dane, cu multa eficienta pot actiona si tunurile fixe montate pe uscat la port, bineinteles asigurandu-se debitul si presiunea necesara. Daca incendiul nu se poate stinge prin mijloacele de care se dispune sit uatia creata trebuie analizata cu multa competenta, privind hotararea de remorca re a navei in afara portului, pentru scufundare, locul de scufundare fiind indic at de catre un comandament, rolul hotarator avandu-l specialistii. 6. Stingerea incendiilor pe aeroporturi si la avioane Marile aeroporturi cuprind aerogarile, depozitele centrale si atelierele de reparatii, hangarele, depozitele de produse petroliere, de instalatiile de a limentare cu combustibil, constructii auxiliare, depozitele de marfuri si avioan e. Aeroporturile internationale constituie adevarate complexe industriale, la care pericolul de incendiu nu trebuie subestimat sau neglijat. Dotarea cu mijloace de stingere a incendiilor la avioane depinde, in gen eral, de natura si importanta traficului, deci categoria aeroportului. In acest scop trebuie avut in vedere si normele interrnationale. Este interesant de notat existenta unor puncte de vedere diferite de la o tara la alta, atat in ceea ce priveste dotarea minima cu substante stingatoare pentru aeroporturi, cat si in privinta debitelor de apa necesare stingerii ince ndiilor. Odata cu cantitatile din ce in ce mai importante de carburanti pe care l e aprovizioneaza cu reactie de mari distante, suprafetele care se pot incendia, in caz de accidente, cresc intr-o proportie simtitoare. Aceste suprafete sunt ce l putin de ordinul a 1000 m2. Pericolul depinde mai mult de suprafata de evapora re decat de cantitatile de carburant. Conditiile de apropiere si revarsarile de hidrocarburi (benzina, kerosen etc.) de mari dimensiuni devin grele. Importanta volumului de carburant care poate arde dintr-o data face ca l upta contra incendiului sa se desfasoare pe timpul unei mari degajari de caldura . Ca specific privind natura incendiile pe aeroporturi ne vom referi numai la incendii de hangare si incendii de avioane, in rest, pentru depozite, magazi i, diverse cladiri, se vor aplica aceleasi principii, procedee si substante stin gatoare ca si la obiectivele similare din economie. 6.1. Stingerea incendiilor in hangare Putine aeroporturi mari pastreaza in prezent avioanele in hangare, aceas ta datorita marilor dimensiuni ale avioanelor si numarului lor ridicat. In hanga re avioanele se introduc pentru reparatii sau revizii. In cazul unui incendiu la hangare se va trece imediat la organizarea eva cuarii avioanelor si protejarii acestora de actiunea flacarilor si caldurii. Avioanele cu trenurile de aterizare in stare de functionare se vor evacu a cu mijloacele de tractiune din obiectiv, sub protectia jeturilor de apa pulver izata. Cele care se gasesc pe suporti, se vor proteja impotriva radiatiei de cal dura cu prelate umezite cu apa, jeturi de apa pulverizata sau cu spuma. O atenti e deosebita se va acorda racirii permanente cu apa a fuseloajelor avioanelor. Combustibilul deversat din avioane sau din instalatii si chiar avioanele aprinse, la care fluxurile de cabluri si de conductoare electrice propaga arder ea cu mare degajare de fum si caldura, se sting cu pulberi stingatoare, spuma gr ea sau prin inudarea hangarului cu spuma medi sau usoara. Din cauza caldurii degajate pe timpul arderii elementelor combustibile c omponente ale avioanelor, se topeste aluminiul si duraluminiul din acestea, fapt ce ingreuiaza si mai mult actiunea de stingere. Pentru reusita interventiei la hangare, se impune ca actiunea sa se intr eprinda cu mare rapiditate, cu fortele necesare echipate cu tot ceea ce este nec esar pentru lichidarea unui incendiu in conditii speciale. Stingerea incendiului izbucnit la acoperisul hangarului sau la construct

iile anexe se va realiza cu jeturi compacte de apa refulata din tunuri sau tevi cu ajutaje mari. Pe timpul actiunii nu se va pierde din vedere asigurarea securi tatii servantilor pe timpul evacuarii si stingerii propriu-zise, posibile accide nte fiind cauzate in principal de prabusirea acoperisului, care are deschidere m are, sau a arsurilor din lipsa echiapemtului de protectie adecvat. 6.2. Stingerea incendiilor de avioane 6.2.1. Probleme de baza Incendiile pot izbucni la avioanele aflate la sol, fie in zbor. Actiunil e pentru stingerea incendiilor de avioane trebuie intreprinse intr-un timp extre m de rapid. Experienta arata ca primele doua minute dupa un accident de avion su nt capitale pentru salvarea oamenilor si stingerea incendiilor. In aceasta idee, unii specialisti au si enuntat principiul 2/3, adica in doua minute sa se execu te deplasarea si in trei minute sa fie inceputa actiunea de interventie. Daca ac est principiu nu se poate realiza, in cele mai dese cazuri succesul stingerii i ncendiilor nu poate fi obtinut. De aceea se impun mijloace rapide cu putere cons iderabila, ceea ce inseamna ca atacul incendiului sa se efectueze cu un maximum de putere. Numai cu un debit mare de substanta stingatoare se poate obtine efect ul dorit. Numarul de masini de stingere necesar pentru interventie pe un aeroport este stabilit in raport de categoria acestuia dupa normele internationale. Cert este ca trebuie sa posede caracteristici superioare (debit, cantitati mari de su bstante stingatoare) si functionalitati multiple. Personalul de interventie treb uie sa fie echipat cu costume usoare, care sa asigure o protectie apreciabila pa na in apropierea incendiului si sa permita libertatea miscarilor. Salvarea perso anelor se considera operatia cea mai importanta, careia i se subordoneaza celela lte operatii si mijloace aduse la locul incendiului. Operatiile de salvare trebu ie incepute in maximum 2 – 3 min. Recunoasterea, salvarea oamenilor si atacul incendiului sunt absolut nec esare, ele, pe cat posibil, trebuind executate concomitent, de regula cand sunt amenintate vieti omenesti, pentru ca una din trasaturile specifice ale incendiil or de avioane o constituie propagarea lor extraordinar de rapid. Pentru succesul interventiei se impune ca drumurile de acces catre aerop ort, pista si imprejurimi sa fie degajate de spectatori si vehicule asigurandu-s e o perfecta ordine pentru desfasurarea operatiilor de salvare si stingere. 6.2.2. Stingerea incendiilor de avioane aflate la sol (aterizare, decola re, stationare) Pe timpul recunoasterii trebuie sa se stabileasca in principiu: situat ia pasagerilor, a echipajului si posibilitatile de salvare; situatia rezervoar elor, natura si cantitatea carburantilor si posibilitatea cuprinderii lor de inc endiu; pericolul de explozie a rezervoarelor de carburanti si masurile care se impun pentru preintampinarea acesteia; suprafata de ardere in urma scurgerilo r carburantilor din rezervoare; natura marfurilor din avion, influenta lor asu pra dezvoltarii incendiului si producerii exploziei; directia si intensitatea vantului; la avioanele militare se va incerca sa se stabileasca incarcatura de bombe, de munitie si masurile de securitate necesare protectiei personalului, c are actioneaza la stingerea incendiului. Procedeul de stingere se va adopta in functie de: directia vantului; tipul avionului; starea pasagerilor; posibilitatile de evolutie a incendiul ui; cantitatea de combustibil existenta la bordul navei; fortele de care se dispune. Salvarea persoanelor din avionul incendiat se va executa prin deschideri le existente si in cazul blocarii acestora se vor executa alte deschideri in fus elaj, practicate cu atentie pentru a nu se periclita viata persoanelor aflate in interior. Pentru aceasta se va actiona cu mare rapiditate folosind toate fortel e si mijloacele existente la dispozitie. Mijloace de stingere existente la bordu

l aeronavei trebuie puse in functiune in cel mult 1 min. Evacuarea persoanelor din interiorul avionului se va realiza prin topoga nele existente la bordul avionului si scarile din dotarea aeroportului si pompie rilor. Incendiul se va ataca din spate, pe directia vantului sau pe flancuri si spate si chiar circular. In acest scop se vor lua masuri imediate pentru punerea in functiune a mijloacelor de stingere in vederea lichidarii focarelor de arder e, cu jeturi de pulbere, concomitent cu jeturi puternice de spuma pe directiile de evacuare a oamenilor, pentru racirea fuselajului in vederea deschiderii usilo r principale de avarie. Localizarea si lichidarea incendiului se va incepe cu stingerea combusti bilului scurs pe sol din rezervoarele avariate si apoi se va trece la corpul aer onavei. Daca se dispune de forte suficiente, stingerea incendiului de lichid com bustibil revarsat si la corpul aeronavei se va executa concomitent. Daca combust ibilul scurs din avion este greu de stins, atunci in limita posibilitatilor aero nava se deplaseaza cu tractoare sau masini utilitare. La stingerea incendiului din interiorul aeronavei se va actiona dupa eva cuarea pasagerilor si echipajului, folosind spuma medie sau usoara, pulbere stin gatoare sau bioxid de carbon. Eficacitatea procedeului combinat de stingere (pulbere si spuma) se obti ne prin refularea dintr-o data si la lungimi egale ale jeturilor de pulbere si s puma. Dupa stingerea flacarilor cu pulberi, fuselajul se acopera cu spuma. Efect ul de stingere al pulberii stingatoare este in functie de realizarea unui debit constant de la inceputlui si pana la sfarsitul refularii, din tunuri si tevi man uale. Pentru a realiza stingerea flacarilor este necesar sa se foloseasca cel pu tin 300 g pulbere /m3 spatiu inchis si pana la 750 g/m3 la incendiile de hidroca rburi. Actiunea fizica a pulberii asupra flacarilor prezinta avantajul ca duce i mediat la inabusirea si stingerea acestora. Cu multa eficacitate se poate folosi si spuma pulverizata obtinuta prin emulsie (apa-spumant), proiectata prin tevi pulverizatoare la tevile obisnuite. Spuma sub aceasta forma prezinta avantajul acoperirii intr-un timp scurt a unei suprafete aproape dubla fata de cazul cand se foloseste spuma obisnuita, aceasta depinzand de felul suprafetei incendiate si de grosimea stratului de combustibi l revarsat din rezervoare. Ea este indicata pentru stingerea fuselajului, a plan urilor, a interiorului avionului si a combustibilului revarsat in straturi subti ri. Daca flacarile incendiului nu pot fi lichidate si rezervoarele de caerbu ranti sunt predispuse unor explozii, se va actiona cu mijloacele adecvate la rac irea acestora, pentru a preintampina incalzirea si explozia, pana la concentrare a fortelor necesare lichidarii incendiului cu luare tuturor masurilor de securit ate a personalului de interventie. Apa pulverizata, de regula, se foloseste pentru racirea partilor incalzi te ale avionului, pentru a mentine o temperatura suportabila pentru pasagerii af lati in avion, pana cand acestia vor fi evacuati. Ea mai poate fi folosita la ne voie, si pentru lichidarea incendiilor la aeronave. Lichidarea focarelor de ardere din interiorul planurilor avionului se fa ce cu spuma medie sau usoara sau bioxid de carbon, refulate prin deschideri prac ticate in aripile aeronavei concomitent cu racirea cu apa pulverizata a suprafet elor ei exterioare. Stingerea incendiilor la motoare se poate face, daca mai este posibil, p rin punerea in functiune a instalatiei fixe de stingere existenta la bord si int reruperea alimentarii cu carburanti si a aprinderii. Concomitent cu acesta actiu ne se trece la protejarea materialelor combustibile din apropiere si racirea mot oarelor cu jeturi de apa pulverizata. Daca prin aceasta actiune nu se reuseste s a se stinga incendul se va folosi ca substanta stingatoare pulberi de tip florex si chiar bioxid de carbon. Daca se va hotara folosirea spumei este recomandabil sa nu se refuleze in prizele de aer sau in tevile de esapament ale motoarelor t urbopropulsoare. In scopul usurarii aterizarii aeronavelor cu defectiuni la trenul de ate rizare se realizeaza pe pistele de aterizare covoare de spuma. Ele asigura amort izarea socului in contact cu pamant, limitarea si eventual inlaturarea completa

a posibilitatii de aparitie a scanteilor, formarea unui strat de spuma pentru al unecare, localizarea incendiului cu un strat de spuma in cazul in care aceasta i zbucneste si crearea unui efect psihologic favorabil. Este indicat ca stratul de spuma sa se realizeze cu 10 – 15 min. inainte de aterizare pentru a da posibili tate ca o parte din apa continuta in spuma sa se separe, sa se aseza pe sol sub covorul de spuma. Stratul de spuma trebuie sa fie continuu si de cel putin 5 cm grosime. La locul actiunii, de la inceput trebuie luate masuri de aducere a autov ehiculelor de salvare necesare acordarii primului ajutor si transportare a perso anelor accidentate. Pe timpul acitunii de interventie se va tine in permanenta l egatura cu personalul de dirijare a zborului si cu organele sanitare care sprinj ina operatiile de salvare. Mai rare sunt cazurile cand se pot produce incendiile la avioanele care se gasesc la sol, fara pasageri. Ele pot fi ori la parcare ori la punctul de ali mentare cu combustibil. Cantitatile mari de combustibil (kerosen, benzine etc.) care uneori se r idica pana la cantitati in jur de 90 – 100 t solicita forte pentru lichidarea ra pida a unui eventual incendiu. Actiunea de interventie trebuie indreptata pentru racirea rezervoarelor de combustibil evitand spargerea sau explozia lor, urmate de scurgerea lichidulu i pe sol si imprastirea acestuia pe mari suprafete. Un incendiu izbucnit la lich idul combustibil revarsat, cuprinde cu siguranta si corpul aeronavei. De asemene a actiunea de interventie trebuie sa cuprinda si protejarea corpului aeronavei ( interior si exterior). In cazul unor asemenea incendii se va actiona pentru stingerea cu pulber i stingatoare refulate in cantitati mari si dintr-o data, apoi se va continua st ingerea cu spuma sau apa usoara, nedand posibilitate lichidului sa se reverse pe suprafete mari. Pentru racirea corpului aeronavei se va folosi apa pulverizata. Pulberile stingatoare si spuma vor fi refulate din tevile masinilor speciale, c u debite mari. Daca in interiorul aeronavei se gasesc marfuri combustibile, se destina un anumit numar de tevi pentru apa, care se introduc prin deschiderile aflate in partea de jos a aeronavei. Prin aceste dechideri se poate actiona si cu tevile pistol de la autospeciale de lucru cu pulbere stingatoare. La astfel de incendii , actiunea de interventie pentru stingerea incendiilor, trebuie condusa cu multa pricepere si rapiditate, dispozitivul urmand sa fie luat in raport de forma de manifestare a incendiului. La toate categoriile de incendiu izbucnite la aeronav e personalul care intervine la stingere se va proteja impotriva caldurii, fumulu i si eventualelor explozii ale rezervoarelor cu combustibil. Se vor folosi costu me de protectie anticalorice si aparate izolante. Stingerea incendiilor la aeronavele aflate in zbor. Un incendiu izbucnit pe aeronava in zbor prezinta un mare pericol pentru pasageri si echipaj. Daca s e au in vedere cantitatile mari de combustibil, de marfuri si posibilitatile lim itate de interventie pentru stingerea incendiului, rezida importanta dotarii aer onavei cu instalatii automate de stingere, cu mijloace initiale de mare eficient a. Un rol important il are instruirea echipajului asupra cunoasterii misiunii cu rapiditate si precizie a tuturor mijloacelor de stingere existente pe aeronava, actiunea de interventie fiind indreptata spre asigurarea securitatii intregului personal aflat in aeronava cu toate mijloacele din dotare. De fapt intregul ech ipaj este instruit special in acest sens; el este in masura sa supravegheze si s a puna in functiune instalatiile speciale de stingere cu bioxid de carbon, freon , light-water etc. si sa dirijeze pasagerii din locurile periculoase in zone mai sigure. La orice incident de zbor, comandantul aeronavei il anunta la turnul de control (incendiu la motoare sau cabina, defectiuni la butelii etc.), comunicand si hotararea sa pentru a-l inlatura. In cazuri mai grave se ia hotararea aterizarii pe un aeroport, situatie favorabila pentru rezolvarea in conditii corespunzatoare a incidentului. In aces t scop echipajul va pregati pasagerii pentru folosirea topoganelor de evacuare s i a corzilor de salvare. Personalul de interventie de pe aeroport va pregati pas

arelele de coborare, in cazul canbd echipamentul navei nu functioneaza. Intr-o a semnea situatie pe aeroport, unde urmeaza sa aterizeze, se vor lua toate masuril e pentru o interventie rapida, pentru salvarea pasagerilor si stingerea incendiu lui izbucnit pe aeronava, avand in vedere si posibilitatea unei aterizari fortat e, cu sau fara trenul de aterizare. Actiunea de interventie se va desfasura ca i n cazul unyi incendiu izbunit la aterizare sau decolare, descrisa anterior. Cea mai grea situatie apare insa cand se efectueaza o aterizare fortata in camp. In aces caz la stingerea incendiului trebuie sa participe formatiile ci vile de pompieri din localitatile apropiate si locuitorii satelor, precum si sub unitatile militare de pompieri trimise la fata locului. Capitolul XI Stingerea incendiilor in unitatile de tehnica nucleara 1. Caracteristicile incendiilor Interventiile intreprinse pentru stingerea incendiilor declasate in unit atile de tehnica nucleara sunt considerate interventii speciale. Pentru o buna reusita in interventie trebuie avute in vedere urmatoarele : - in conducerea actiunii de stingere trebuie cooptati specialisti sau co nsultate cadre specializate in protectia contra radiatiilor (din institutia afec tata de incendiu sau din alta parte); - pericolul pentru sanatatea efectivelor care participa la stingere, dat orita prezentei substantelor radioactive existente in zona de interventie; - posibilitatile infectarii utilajului de interventie a incendiilor; - posibilitatea aprinderii unor substante radioactive care se raspandesc dupa aceea in aer sub forma de vapori si gaze; - posibilitatea extinderii infectarii radioactive ca urmare a actiunii d e stingere; - delimintarea unor zone fara radiatii, in scopul actionarii de catre se rvanti, in conditii se siguranta; - delimitarea zonelor contaminate de radiatii si de catre substantele ra dioactive prezente in fum, pulbere si substante stingatoare; - localizarea, recuperarea si depozitarea in siguranta a surselor radioa ctive, daca transportarea radioactive intr-un loc lipsit de pericol nu este posi bila, trebuie sa se incerce ecranarea lor cu plumb, nisip sau cu alte materiale, cat mai etans posibil; - pe timpul interventiei nu este admis ca substantele radioactive sa se imprastie prin actiunea jetului comapact cu apa. In timpul incendiului pericolul radioactiv poate creste din cauza ruperi i containerelor si a ecranelor de protectie, a revarsarii sau imprastierii izoto pilor radioactivi, a topirii protector de plum etc. Temperatura ridicata a incendiului duce, de asemenea, la modificarea sta rii de agregare a diferitelor substante radioactive, care dupa trecerea, de exem plu, in stare gazoasa pot polua atmosfera. Doza de iradiere poate fi redusa daca se tine seama de: respectarea le gii distantei; respectarea exacta a timpilor de interventie; folosirea unei ecranari. Particulele de fum care ies din obiectivul aprins sunt contaminate si in miscarea lor in aer transporta contaminarea pe suprafete tot mai mari, a caror marime va depinde, intre altele, de forta si directia vantului. Deci, la asemenea incendii apare evident pericolul radiactiv care ingreu iaza actiunea de interventie, in special in cazul lipsei de aparatura pentru mas urarea dozelor de iradiere si a unei insuficiente pregatiri de asigurarea a unei interventii calificate si eficace. Pentru asigurarea protectiei impotriva radiatiilor este necesar sa se cu noasca locul unde sunt amplasate sursele de radiatie, cate surse exista si cel f el de radiatii emit, forma de depozitare a substantelor radioactive (bucati comp

acte, pulbere, lichid), precum si natura surselor de radiatie (inchise, deschise ). Operatiile executate de personalul de interventie trebuie sa tinda spre reducerea temperaturii incendiului si a indepartarii fumului. Aparitia pericolului de iradiere pe timpul lucrului efectiv la salvarea de persoane si bunuri si la stingerea incendiilor constituie prima particularita te a acestor categorii de incendiu. Pentru a nu se depasi doza admisibila de iradiere, personalul de interve ntie trebuie sa ramana numai au anumit timp in zona contaminata, timp care se st abileste in raport de aceasta zona, doza admisibila si puterea de iradiere de la locul incendiului. Cu ajutorul dozimetrelor se stabileste doza de radiatie existenta in loc urile in care trebuie sa intervina la stingere. Timpul admisibil de ramanere in zona a personalului de interventie: t = D / P ; t = intervalul de timp admisibil de ramanere in zona radiata; D = doza admisibila pentru o persoana care participa la interventie; P = valoarea masurata a dozei de radiatie. Aceasta restrictie, in favoarea pastrarii sanatatii personalului de inte rventie, constituie o alta particularitate a stingerii incendiilor in conditiile iradierii respective. Pentru evitarea unor vatamari prea mari pe timpul interventiei unele tar i au stabilit urmatoarele doze admisibile: - la o singura interventie normala 1,5 rem1) /an, in cazuri izolate 3 re m; - la o interventie obligatorie in caz de mare pericol 12,5 rem, o data i n timpul vietii; - la o interventie pentru salvarea unei vieti omenesti 25 rem o data in timpul vietii. 1) 1 rem = unitatea de masura a dozei absorbtiei la care se tine seama a tat de energia absorbita, cat si de eficacitatea biologica a radiatiei ionizate. Pentru ca doza de iradiere admisibila sa nu fie depasita la fiecare inte rventie in parte, trebuie sa se asigure: masurarea dozelor individuale cu ajut orul a doua procedee independente unul fata de altul, dintre care unul sa mentin a valoarea inregistrata, constituind proba documentara; stabilirea contaminari i; supravegherea in mod continuu a gazelor arse si a substantelor stingatoare. La majoritatea incendiilor de aceasta natura, intrarea in actiune nu tre buie facuta decat dupa ce s-aul luat toate relatiile de la un specialist din int reprinderea sau institutia respectiva. Comandantul interventiei se va edifica asupra urmatoarelor: cailor de acces; timpului de ramanere in zona contaminata; modului de protectie; tim pul inceperii actiunii de stingere; procedeului de stingere; masurarii radia tiilor; neutralizarii radiatiilor; proportiilor pericolului radioactiv exist ent; locul unde se gasesc oameni si gradul lor de periclitate; suprafata inc endiata si cea contaminata; conditiile de indeplinire a actiunilor de stingere si salvare; necesarul de forte care urmeaza a fi chemate in sprijin; aleger ea celor mai adecvate substante stingatoare. Aceste cerinte care trebuie indeplinite cu rigurozitate constituie, de a semenea, o alta particularitate a stingerii incendiilor de aceasta natura. Actiunea propriu-zisa de stingere trebuie sa inceapa dupa ce aparatele d e masurat indica doza de radiatie. Numai dupa cunoasterea acestei doze se poate trece efectiv la evacuarea oamenilor, daca este cazul si la stingerea incendiilo r. Ca o particularitate a stingerii unor asemenea incendii poate fi conside rata necesitatea intrebuintarii unor substante stingatoare care sa exercite efec

tul de stingere prin acoperis, racire si izolare de aerul atmosferic, evitandu-s e pe cat posibil imprastierea particulelor radioactive. Incendiile declansate in cladirile cu pericol de radioactivitate, in gen eral, nu sunt de mari proportii, dat fiind constructiile speciale in care substa ntele radioactive se pastreaza si se utilizeaza, precum si existenta unor cantit ati reduse de materiale combustibile. Trebuie insa respectate o serie de reguli printre care se citeaza: ver ificarea cu atentie a intregului echipament in special cel de protectie; respe ctarea intocmai a timpului de lucru (interventie) in zona contaminata marcata si supravegheata de organe speciale; schimbarea locului de lucru (interventie) n umai la ordin; reducerea la minimum a mijloacelor de stingere; interzicerea folosirii jeturilor compacte puternice de apa; interzicerea strangerii obiecte lor existente in zona de interventie fara a fi curatate; amplasarea masinilor de incendii cat mai departe de locul interventiei. 1.2. Planul de aparare al obiectivului La astfel de obiective planul de aparare trebuie sa cuprinda si o serie de date privind particularitatile obiectivului prin care se citeaza: felul sur sei radioactive; activitatea si natura radiatiilor emise; formele de agregar e (solid, lichid, gazos) si modul de pastrare (surse inchise, deschise); peric olul pe care-l prezinta (incorporare, contaminare, actiuni exterioare de radiati e); doza la suprafata sursei si la distanta de 1 m de aceasta; instalatiile de protectie contra incendiilor a surselor de radiatie; substantele care react ioneaza chimic cu substantele de stingere; substantele de stingere cele mai ef icace; locul unde se gasesc sursele de radiatie la diferite ore din zi si din noapte; aparatele de masura care urmeaza a fi folosite pe timpul interventiei la incendii; necesitatea decontaminarii dupa interventie; aparatele si mijlo acele auxiliare necesare pe timpul si dupa interventie; posibilitatea venirii in contact cu sursele de radiatii, cu materialele si substantele cu pericol acce ntuat de incendiu; existenta unor substante radioactive piroforice; posibili tatea accidentelor de masa critica. Prin cunoasterea acestor obiective speciale, comandantul interventiei ar e posibilitatea sa conduca in bune conditii o interventie la un eventual incendi u. 2. Substante stingatoare Se vor folosi substante stingatoare eficace, care pe cat posibil sa nu t ransmita infectarea, alegandu-se metode de stingere si idei tactice adecvate. Realizarea acestor factori duce implicit la economie de forte si mijloac e necesare stingerii incendiilor, transpunandu-se in practica ideea tactica dict ata ca o necesitate pentru astfel de incendii. Pentru materialele combustibile clasice, la care in mod obisnuit la stin gerea incendiilor se foloseste apa, se poate utiliza aceasta substanta stingatoa re in prezenta surselor radioactive, insa cu multa precautie, avandu-se in veder e pericolul ce-l prezinta spalarea substantelor radioactive cu jeturi de apa car e extind infectarea. Jetul compact nu trebuie folosit decat atunci cand din moti ve tactice este indispensabil. La stingerea incendiilor de sodiu, potasiu, litiu etc., metodele utiliza te ca medii de racire pentru reactoarele nucleare, precum si in alte scopuri, nu se poate folosi apa si nici alte substante stingatoare cu continut ridicat de a pa, deoarece in urma reactiei cu apa se degaja hidrogen, care poate forma cu aer ul amestecuri explozive. Bioxidul de carbon reactioneaza, de asemenea, cu metalele usoare; de exe mplu magneziul arde brusc intr-o atmosfera de bioxid de carbon. Pulberile stingatoare refulate cu ajutorul bioxidului de carbon nu pot f i folosite din aceleasi considerent; in rest se poate forma oxid de carbon, care impreuna cu aerul da amestecuri explozive, fiind in acelasi timp si un gaz toxi c.

Substantele stingatoare pe baza de clor nu pot fi utilizate, deoarece au proprietati toxice si genereaza explozii la contactul lor cu metale usoare inca lzite. De exemplu, sodiul detoneaza cu tetraclorura de carbon. De fapt sodiul p rovoaca reactie nu numai cu apa, ci si in prezenta bicarbonatului de sodiu. Carbonatul de sodiu, anhidru, clorura de sodiu, anhidra, grafitul anhidr u si anumite substante care genereaza o crusta la suprafata metalelor alcaline p ot fi folosite ca substante stingatoare. Pentru protectia diferitelor instalatii si echipamente se poate folosi azotul. 3. Stingerea incendiilor in laboratoarele cu izopoti radioactivi La aceste incendii, ca dealtfel la toate incendiile pe timpul carora apa re pericolui radioactivitatii, actiunea de stingere poate incepe numai dupa edif icarea completa asupra acestui pericol (determinat de natura si intensitatea rad iatiilor, de locul de depozitare a surselor de iradiere, felul containerelor), a supra timpului de lucru in zona infectata radioactiv, cu luarea tuturor masurilo r de protectie (echipament, aparate izolante, masti etc.). Inainte de intrarea in actiune, cat si pe timpul desfasurarii ei este ne cesar sa se foloseasca dozimetre. Personalul care intra in zona de pericol trebuie echipat cu imbracaminte de protectie. Contrar regulilor folosite la stingerea incendiilor obisnuite, ac tiunea de interventie se desfasoara in directia in care bate vantul, masinile de incendiu amplasandu-se in locuri protejate cat mai departe posibil. Pentru a nu se crea curenti de aer sau vartejuri, instalatia de ventilat ie se opreste. Particulele de fum fiind infectate radioactiv; contactul cu fumul nu este admis decat in cazuri exceptionale si numai atunci cand se folosesc apa rate de protectie. Pe timpul actiunii de stingere trebuie avuta in vedere mai intai salvare a oamenilor si apoi asigurarea integritatii preparatelor radioactive, tinand sea ma si de faptul ca conteinerele sunt in general din plumb, metal care se topeste la 325 C. Operatiile de salvare trebuie conduse de la cea mai mare distanta, folos ind ecrane fixe sau mobile. Puterea dozei de radiatie se modifica in zona pericl itata invers proportional cu patratul distantei. Pe timpul salvarii un element e sential al actiunii respective este pastrarea unei discipline riguroase din part ea tuturor persoanelor. Evitarea iradierii este posibila numai atunci cand perso anele respective vor folosi echipament de protectie, vor efectua control permane nt al dozelor existente de iradiatie si vor respecta cu strictete timpul de rama nere in zona infectata. In zona de radioactivitate este interzis fumatul, consum ul de alimente, bauturi, atingerea obiectelor contaminate. Ca substante de stingere se folosesc pulberile stingatoare refulate sub forma pulverulenta, bioxidul de carbon, spuma si apa fin pulverizata. Aceste mij loace se vor folosi in cantitati cat mai mici posibil, pentru a se evita imprast ierea substantelor radioactive. Apa, spuma si bioxidul de carbon se pot folosi si la stingerea incendiil or de deseuri impurificate radioactiv sau de filtre de aer folosite in laboratoa re. Personalul care lucreaza sau care a indeplinit diferite misiuni in legat ura cu aceasta actiune, dupa terminarea ei, vor dezbraca echipamentul de protect ie folosit, pentru a fi curatit, decontaminat, iar in situatiile critice, chiar ars. Utilajul folosit la stingere se va decontamina. 4. Stingerea incendiilor la reactoare nucleare si acceleratoare de particule Pe timpul stingerii incendiilor declansate la reactoarele nucleare, apar , in general, aceleasi probleme ca la orice incendiu dintr-o întreprindere, cu d eosebire ca apare pericolul radioactivitatii. La unele reactoare se folosesc ca mediu de racire sodiul sau potasiul in stare lichida. Folosirea apei la stingerea incendiilor de aceste metale este in

 

terzisa, deoarece reactiile care au loc intre apa si aceste metale sunt puternic exotermice, cantitatea de caldura fiind apreciabila, in multe cazuri putandu-se produce si explozii. Reactiile de hidratare duc la imprastierea metalelor, puna nd in mare pericol pe cei care lucreaza la stingere. In afara de aceasta, la ard erea acestor metale se degaja mari cantitati de fum si oxid de carbon, care exer cita o actiune nociva asupra organismelor respiratorii. Pentru stingerea incendiilor se folosesc pulberi stingatoare, nisipul fo arte uscat, sarea uscata, grafitul si talcul. La incendiile de uraniu se pot intalni doua situatii: aprinderea uraniul ui piroforic (sub fomra de span, particule mai mari) si aprinderea barelor de ur aniu. In primul caz, la stingerea incendiului se poate actiona cu apa sub jeturi sau pulverizata. Pulberea de uraniu nu se poate stinge cu apa, deoarece in cont act cu acesta degaja hidrogen care intensifica arderea. In cantitati mici uraniu aprins poate fi atuncat intr-un vas cu apa. Sti ngerea incendiilor de combustibili nucleari estre mult mai dificiladaat fiind po sibilitatea aparitiei pericolului atingerii masei critice. In anumite conditii c ombustibilii nucleari pot produce reactii in lant, atunci cand vin in contact cu apa, cu grafitul sau cu orice substanta care contine hidrogen. Pe timpul acesto r reactii o parte din nucleele combustibililor nucleari este scindata, degajandu -se o mare cantitate de caldura. Posibilitatea ajungerii la starea critica a combustibilului nuclear, in contact cu apa, este foarte greu de stabilit. Exista totusi o anumita cantitate denumita „cantitate sigura de combustibili nucleari”, care nu poate deveni criti ca. Pentru Pu239 aceasta cantitate este de 200 g, iar pentru U235 de 350 g. Uraniul sub forma de bare se stinge cu pulberi stingatoare speciale si s are de bucatarie, care s-a dovedit a fi o buna substanta de stingere. Substantel e de stingere care contin oxigen, cum ar fi de exemplu bioxidul de carbon, nu po t fi utilizate deoarece intensifica arderea. Pe timpul stingerii incendiilor personalul de interventie va folosi masc a si echipament de protectie. Probleme deosebite se ridica in cazul stingerii incendiilor la acclerato arele de particule. La asemenea obiective apare pericolul curentului eletric de inalta tensiune, al aprinderii si scurgerii unor medii de racire, de exemplu al uleiului de transformatoare si de la diferite dispozitive. In plus existenta par afinei pentru ecranarea (protejarea) neutronilor si prezenta razelor ionizante t rebuie avute in vedere pe timpul unui eventual incendiu. Prima masura care trebuie luata in caz de incendiu, consta in intreruper ea curentului electric care alimenteaza instalatia, luandu-se in acelasi timp ma suri de asigurarea iluminarii locului de interventie. Iluminatul este absolut ne cesar pe timp de noapte pentru citirea aparatelor de masurare a radiatiilor si a sigurearea unei interventii eficace. Incaperile acceleratoarelor de particule, de regula, se prevad cu instal atii automate de stingere cu bioxid de carbon. In caz de incendiu, instalatia se pune in functiune, incaperile raman inchise pana la disparitia completa a flaca rilor sau stingerea incendiului. In lipsa acestei instalatii sau a ineficacitatii ei, focarul de incendiu se ataca, in cazul prezentei uleiului de transformator in cantitati mari sau pe suprafete intinse, cu spuma sau apa pulverizata, in lipsa acestui ulei cu pulbe re stingatoare si bioxid de carbon. Incendiul declansat intr-o incapere a unei instalatii de accelerare a pa rticulelor trebuie lichidat in cel mai scurt timp posibil si prin orice mijloace pentru a opri o eventuala extindere, avand in vedere ca o asemenea instalatie e ste foarte costisitoare. Parafina sub actiunea caldurii se topeste si se evapora, prezentand peri col de formare a amestecurilor explozive. Nu este recomandabil ca personalul de interventie sa intre in incaperile in care exista parafina, decat dupa ce aceasta a fost in prealabil racita. 5. Stingerea incendiilor la mijloacele de transport surse radioactive

In cazul ranirii soferului si a insotitorului sau, deci in situatia cand asupra accidentului de circulatie nu are cine sa dea relatii, prezenta plumbulu i topit si eventual a radioactivitatii indica existenta unor surse radioactive ( plumbul topit provine din topirea containerelor). Apropierea de locul accidentului impune luarea unor masuri de prevedere pentru protectia celor care lucreaza la interventie. La incendii de mari proportii, de cele mai multe ori, salvarea resturilo r incarcaturii nu mai este indicata dat fiind pericolul ce ar putea apare prin c ontaminarea terenului incendiat. Recunoasterea si cercetarea in imediata apropiere a autovehiculului acci dentat, nu sunt recomandabile, inainte de a fi in posesia unor informatii tehnic e in legatura cu accidentul si continutul transportului. Daca continutul transportului nu este cunoscut, trebuie avuta in vedere surpriza existentei unor substante chimice care in contact cu apa ar putea sa pr ovoace reactii cu efecte daunatoare. Sursele de radiatii deschise imprastiate in cazul unui accident de circu latie pot sa contamineze terenurile inconjuratoare si in acest caz caile de acce s public vor fi inchise pana la efectuarea decontaminarii. Pe timpul stingerii unor asemenea incendii personalul de interventie va fi protejat cu echipament de protectie, sefii de teava pot folosi si adaposturi naturale (santuri, gropi etc.) sau ziduri, de unde interventia se face cu oareca re siguranta, mai mult impotriva unor eventuale explozii decat impotriva radiati ilor. Actiunea jetului de apa sau de pulbere va fi indreptata in directia vant ului. Jetul de apa trebuie refulat la distante cat mai aproape posibil, pentru c a apa sa cada pe focar sub forma de ploaie, astfel incat curentii de aer sa nu i mprastie sursele de radiatie. Daca pe timpul stingerii cu apa se produce o explozie, caz frecvent atun ci cand incarcatura contine sodiu, actiunea trebuie intrerupta. In asemenea situatii se va incerca sa se transporte autovehiculul chiar si in flacari, spre un loc fara pericol. Autovehiculele distruse nu vor fi indepartate prea mult de locul acciden tului, dat fiind pericolul de contaminare radioactiva. Pe timp de vant substanta radioactiva sub forma de pulbere trebuie umezi ta pentru a nu se imprastia in aer. Raspandirea ei in aer mai poate fi oprita si prin acoperirea cu prelate. 6. Decontaminarea Pe timpul interventiilor la unele incendii speciale, apare pericolul con taminarii personalului, a utilajului si accesoriilor folosite la stingerea incen diilor. Contaminarea nu este altceva decat existenta substantelor radioactive, f ixate prin diferite procese (chimic, fizic, mecanic) pe suprafata imbracamintei personalului de interventie, a partilor neprotejate ale corpului omenesc, pe uti laje si accesorii si orice obiect folosit la interventie. Aceste contaminari apa r in urma unor lucrari executate necorespunzator sau a producerii de accidente. Gradul de contaminare depinde de: natura izotopului radioactiv si de i ntensitatea concentrarii in masa obiectului contaminat; natura obiectului; timpul de decontaminare. Pentru eliminarea contaminarii, adica indepartarea substantelor radioact ive de pe suprafata infectata se executa o serie de operatii care poarta denumir ea de decontaminare. Printre substantele de decontaminare se citeaza: apa, ca principala su bstanta folosita la decontaminare; solventii organici (benzine, alcooluri, pet rolul lampant, tetraclorura de carbon, eterul etc.); substantele active de sup rafata; solutiile de acizi si alcooli (solutia apoasa de bioxid de sodiu); o xidantii (permanganatul de potasiu si perhidrolul); solutiile complexante si u nele saruri (acidul oxalic, acidul citric si acidul carbonic). Procedeele de decontaminare se pot imparti in 3 grupe:

In prima grupa intra procedeele de decontaminare folosite la indepartare a substantelor radioactive slab legate de suprafata, prin spalarea cu apa, solve nti organici etc. Din a doua grupa fac parte procedeele destinate eliminarii substantelor radioactive fixate solid de suprafata: pentru decontaminare se folosesc solutii speciale care contin detergenti si compusi chimici agresivi. Cea de-a treia grupa cuprinde procedeele bazate pe indepartarea substant elor radioactive de pe suprafetele contaminate prin scuturare, vacuumare, inlatu rarea stratului contaminat. Pentru decontaminarea personalului se foloseste notiunea de prelucrare s anitara, care poate fi partiala cand se executa cu mijloace existente la indem ana si totala atunci cand se efectueaza asupra intregului corp omenesc si in l ocuri special amenajate. Pentru decontaminarea imbracamintei, a echipamentului de protectie, a ut ilajelor si accesoriilor de interventie se utilizeaza notiunea de dezactivare, c are poate fi partiala, cand se executa de fiecare persoana, atat la echipament ul individual, cat si la accesoriile care le manuieste de la masina de incendiu pe care o deserveste si totala executata dupa stingerea completa. Capitolul XII Stingerea incendiilor la calculatoarele electronice 1. Caracteristicile incendiilor Daca domeniul prevenirii incendiilor la calculatoare s-a reusit sa se el aboreze norme care sa asigure in buna masura securitatea lor, cu privire la proc edeele si substantele folosite in caz de incendiu mai apar inca probleme controv ersate. Apararea impotriva incendiilor a calculatoarelor electronice se realizea za prin masuri eficace de prevenire, instalatii de semnalizare, folosind cele ma i adecvate deterctoare, instalatii de stingere automate, iar in lipsa acestora s e utilizeaza procedee si substante de stingere, dovedite in practica a fi de mar e eficienta. In caz de incendiu la un calculator pot sa arda cartelele perforate care sunt adesea depozitate in cutii de carton sau de material plastic in incaperea calculatorului electronic, benzile de hartie si cutiile lor, invelisul de protec tie a cablurilor si conductoarelor cu invelis de policlorura de vinil sau din al te materiale plastice, elementele de automatizare (relee, circutie etc.), precum si diferite piese din materiale plastice. La toate acestea se mai adauga izolat ia fonica a incaperilor unde este montat calculatorul. O buna parte din elementele componente sunt introduse in dulapuri si car case in interiorul carora in caz de incendiu sunt in caz de incendiu se intervin e cu greutate. Spatiile de sub plafoane din partea superioara a incaperilor calculatoar elor sunt adesea folosite pentru cablurile de alimentare si cele de legatura int re diferitele componente ale sistemului de calcul. Acolo unde cablurile sunt str ans grupate, incendiul rezultat ca urmare a unor defectiuni electrice pune in pe ricol echipamentul existent deasupra pardoselii respective, iar vaporii de acid clorhidric rezultati din arderea izolatiei de PVC de pe cabluri pot provoca coro ziuni grave, care se inlatura foarte greu. Pe timpul incendiilor de hartie se degaja multa caldura si putin fum, in comparatie cu cele izbucnite la instalatiile electrice formate din cabluri si c onductoare cu izolatia din policlorura de vinil, pe timpul carora se degaja mult fum. Instalatiile de conditionare a aerului, traseele de circuite electrice fav orizeaza propagarea incendiilor. 2. Stingerea incendiilor Pentru stingerea incendiilor de calculatoare se folosesc in primul rand

instalatiile fixe de stingere, in ordinea eficientei considerandu-se a fi cele c u hidrocarburi halogenate si bioxid de carbon. Folosirea halonului 1301 (hidrocarbura halogenata) la stingerea incendii lor de calculatoare este raspandita pe plan modial. Acest tip de halon este mai putin toxic si are un efect superior in ceea ce priveste eficacitatea stingerii incendiilor. In S.U.A. s-a elaborat chiar si un standard care prevede utilizarea unei concentratii de maximum 10% pentru anumite situatii. Instalatia fixa de stingere cu haloni trebuie pusa in functiune odata cu functionarea detectoarelor de fum montate pe plafon. Este preferabil ca instala tia sa fie conceputa pentru ca intrarea in functiune sa se faca fie pe compartim ente (local), fie general (inundare totala), cu asigurarea unei bune etansari. D esi inundarea totala este preferabila in majoritatea cazurilor, instalatiile loc ale pot sa-si gaseasca aplicarea acolo unde se poate mentine o concentratie adec vata de halon. In prezent pe plan mondial se cauta o metoda care sa permita o de terctare mai rapida a incendiului si o declansare a instalatiilor de stingere fa ra a se produce oprirea intregului sistem de functionare a calculatorului si in consecinta sa se ajunga la o reducere la minimum a deteriorarilor provocate echi pamentului. In acest scop s-au facut masuratori in ceea ce priveste cunoasterea cantitatii de gaze de ardere in stadiul initial al incendiului, a temperaturii, concentratiei gazelor de ardere si in special a oxidului de carbon, precum si a erorilor provocate in functionarea calculatorului. Instalatia de stingere cu haloni trebuie sa scoata din functiune toate s istemele de conditionare a aerului din incaperea calculatorului, pentru a preven i astfel propagarea caldurii si fumului din alte zone, ca si o imprastiere a hal onului 1301. In orice caz instalatiile de conditionare a aerului trebuie sa fie oprit e in cazul introducerii directe a substantei stingatoare pentru a evita iesirea acesteia din incapere. Totusi, in cazul variantei de inundare totala, instalatia de conditionare a aerului din incapere va ramane in functiune pentru a inlesni distribuirea uniforma a substantei stingatoare in intreaga zona. In acest ultim caz, deoarece majoritatea aerului este recirculat, reducerea concentratiei gazul ui nu este ingrijoratoare. S-ar putea pune intrebarea care dintre instalatii sunt mai indicate a se folosi, cele cu bioxid de carbon sau cele cu haloni ? O comparatie corecta este dificil de facut, avand in vedere perioada relativ scurta de utilizare a acesto ra din urma. Totusi, se poate aprecia ca unii haloni, in special halonul 1301, s unt mai siguri pentru viata omului, ca recipientele pentru depozitare necesita u n spatiul mai redus si cu aceasta substanta stingatoare incendiul se controleaza mult mai repede. Instalatiile fixe de stingere cu bioxid de carbon sau haloni se prevad s i cu dispozitive cu actionare manuala, pentru a fi puse in functiune numai dupa ce persoanele au parasit incaperile. Unii specialisti din strainatate sustin utilizarea instalatiilor de spri nklere pentru stingerea incendiilor la calculatoare. Comisia pentru energia atom ica din S.U.A. recomanda ca pentru incaperile de calculatoare sa se foloseasca i nstalatii de sprinklere cu apa. Aceste instalatii sunt considerate ca fiind cele mai simple, eficienta lor depinzand de amplasarea corecta fata de instalatiile de incalzire si ventilatie, pentru a preveni deschiderea imtempestiva. Instalatiile de sprinklere sunt avut in vedere pentru protectia depozite lor bancii de informatii ale calculatoarelor si pentru a actiona la stingerea un ui incendiu produs la materialele combustibile amplasate in apropiere, cum ar fi de exemplu cartelele perforate sau deseurile de hartie. Calculatoarele sunt ata t de sensibile incat in timpul functionarii pot degaja caldura suficienta pentru a declansa sprinklerele. Calculatoarele pot sa functioneze defectuos si la 60 C si sa inregisteze avarii permanente la 140 C. De regula, chiar la 32 si 80 C si umiditate relativa operatiile curente ar trebui sa fie intrerupte. In afara de aceasta apa refulata din sprinklere nu este eficace daca incendiul a izbucnit in carcasa calculatorului, pentru ca nu poate sa ajunga in interiorul acestuia. Fata de cele aratate se pot concluziona urmatoarele: Cele mai utilizate sunbstante stingatoare folosite la stingerea incendiu

 

 

 

lui in salile de calculatoare sunt: bioxidul de carbon (care se foloseste si l a noi in tara); hidrocarburile halogenate; apa. Bioxidul de carbon este apreciat ca o substanta stingatoare capabila sa lichideze atat incendiile de suprafata, cat si cele de spatii inchise. Aceasta s e datoreste, in principal, efectului sau de inabusire. Avand insa caldura specif ica redusa cand este intrebuintat sub forma de gaz, efectul termic este redus. I n cazul folosirii sub forma de jet pulverizat, racirea neuniforma produsa de bio xidul de carbon poate provoca daune. De aceea, cel mai indicat este sa se folose sca jeturi sub forma de nori de gaz. Cu ajutorul stingatoarelor manuale pot fi stinse cu succes decat de ince puturi de incendii izbucnite pe suprafata de cativa metri patrati. In prezenta u mezelii, bioxidul de carbon are o actiune acida si poate produce coroziuni. Eficienta stingerii incendiilor cu bioxid de carbon se realizeaza numai daca se asigura o buna etansare a incaperilor, precum si concentratia in timp, p revazuta de norme. La momentul declansarii instalatiilor de stingere in interior nu trebuie sa existe persoane, aceasta din cauza pericolului de intoxicare. Hidrocarburile halogenate (haloni) s-au dovedit a fi substante stingatoa re foarte eficace. In utilizarea lor sunt pareri impartite. Daca sunt retineri i n ceea ce priveste folosirea lor la stingerea incendiilor de calculatoare, aceas ta nu se refera la eficacitatea ci la posibilitatile de corodare si intoxicare, probleme care in parte au mai fost amintite anterior. Deoarece concentratia pent ru stingere este de numai ≈ 5 – 6% fata de 50% cat este necesar pentru bioxidul de carbon, constituie un argument in plus pentru extinderea utilizarii lor in vi itor. Apa s-a considerat o substanta care nu este recomandata la stingerea inc endiilor de calculatoare, deoarece poate provoca deteriorari instalatiilor elect ronice, mai ales daca ea contine impuritati. Aceasta a fost parerea multor speci alisti ca pana la producerea unor incendii si calamitati, care au dovedit ca ele mentele calculatoarelor sunt mai putin sensibile la deteriorare datorita folosir ii apei, decat s-a crezut initial. O institutie de cercetari din strainatate a studiat comportarea instalat iei electronice la actiunea apei. O astfel de cercetare s-a executat la placi de circuite imprimate, urmarindu-se efectul caldurii, fumului, apei si bioxidului de carbon. La diversele tipuri de placi cu circuite imprimate, la care s-a actio nat cu apa si apoi s-au supus uscarii s-a constatat ca o buna parte dintre acest ea au ramas utilizabile. Cu toate ca apa folosita la stingerea incendiilor, asa cum s-a constatat , nu dauneaza instalatiilor electronice in masura prea mare, totusi, in general, utilizarea ei este evitata, in special acolo unde incendiile se gasesc in faza inaintata si au ars izolatii ale cablurilor si conductoarelor pe baza de PVC. Ac est fenomen se produce deoarece la descompunerea termica a PVC se degaja cantita ti importante de acid clorhidric in stare gazoasa (HCl). De exemplu, la arderea unei cantitati de 1 kg izolatie PVC de formeaza 400 l acid clorhidric gazos. Ace st gaz este extrem de agresiv, cu efect corosiv si ataca partile metalice ale i nstalatiilor electronice, corodand elementele de contact. In acest caz, stratul de electrolit format modifica valorile de rezistenta ale circuitelor, care pract ic devin inutilizabile. Daca s-ar folosi apa pulverizata pentru stingerea incendiilor, aceasta a r intra in reactie cu acidul clorhidric in stare gazoasa, in anumite conditii fo rmand solutie acida, ceea ce ar accentua si mai mult efectul corosiv. Totusi se apreciaza ca eficienta apei la stingerea incendiilor de calcul atoare, in cazul in care nu functioneaza sau nu exista instalatii automate de st ingere, depinde in pricipal de timpul care se scurge de la producerea incendiulu i si inceperea actiunii de stingere cu apa. Daca incendiul este in apropierea calculatorului si se intervine imediat cu apa, procesul de ardere fiind deci in faza incipienta, apa poate fi folosita la stingerea lui. De exemplu, la ≈ 300 mm de calculator s-a initiat un focar, p rin arderea a 1,50 kg PVC, din diferitele placi si cabluri continand mase plasti ce. Dupa 10 min suprafata panoului de comanda, captusita cu mase plastice a sufe riot o deformatie pronuntata. Dupa 2 min incendiu a fost lichidat cu jeturi de a

pa pulverizata. Aburul format pe timpul actiunii de stingere a patruns in interi orul calculatorului, avand o oarecare actiune negativa. Fumul degajat pe timpul incendiului, depus in stare umeda pe elementele interioare ale calculatorului,da torita unei reactii acide, a inceput deja sa aiba o actiune coroziva. S-a trecut imediat la spalarea interioara si exterioara a calculatorului cu minutiozitate, cu jeturi de apa rece, curenta, timp de 0,5 h, pana la indepa rtarea completa a particulelor de fum. Dupa uscare, calculatorul a fost pus in f unctiune. Deci apa poate fi considerata ca substanta pentru stingerea incendiilor la calculatoarele electronice. Ea este indicata pentru stingerea incendiilor de materiale plastice si racirea partilor componente ale calculatorului. Apa curenta si la temperatura normala poate fi folosita la indepartarea particulelor de fum, a impuritatilor depuse pe elementele de contact ale calcula toarelor si de pe partile lor componente. Aceasta operatie trebuie efectuata dup a lichidarea incendiului si pe o perioada de timp indelungata (0,5 – 1 h), inlat urandu-se astfel posibilitatea producerii coroziunii. Apa refulata din tevi pentru stingerea incendiului produs in carcasa unu i calculator nu este eficienta. Totusi, experimentarile au aratat ca apa nu afec teaza banda magnetica. Dimpotriva apa a fost adesea folosita pentru spalarea ei. Informatia inmagazinata pe benzi nu este afectata de particulele pulverizate de apa. Este recomandabila indepartarea oricarei urme de umezeala dupa o astfel de situatie si uscare prompta a benzilor. Pulberile stingatoare nu sunt indicate pentru stingerea incendiilor de c alculatoare electronice din cauza deteriorarilor pe care le-ar putea produce ele mentele componente ale calculatorului, mai ales suprafetelor de contact. In cant itatea de 1 cm² pulbere obtinuta prin procese tehnologice moderne se gasesc apro ximativ 20 milioane particule. Acestea chiar si in cazul unei depozitari regulam entare se pot umezi, producand, in caz de intrebuintare la stingere, deteriorari ale elementelor de conexiune si de contact. Acolo unde pulberea stingatoare s-a folosit la stingerea incendiilor de calculatoare s-au produs deteriorari si pag ube insemnate. Cunoscandu-se substantele stingatoare recomandate a avea eficienta spori ta la stingerea incendiilor de calculatoare se precizeaza ca ele trebuie refulat e imediat dupa producerea incendiului, fie din instalatii fixe, fie cu ajutorul mijloacelor mobile. Instalatiile fixe de stingere trebuie sa intre imediat in functiune avan d in vedere faptul ca ele sunt proiectate sa intre in actiune automat. Pentru in stalatiile fixe de stingere cu bioxid de carbon, in unele obiective se practica metoda ca pe timpul noptii, in caz de incendiu, sa intre in functiune in mod aut omat, iar pe timp de zi cand in salile calculatoarelor exista personal muncitor, sa fie puse in functiune manual. Apa folosita din mijloacele mobile trebuie sa fie curata si refulata la presiune joasa. Metodele folosite pana in prezent si-au dovedit eficacitatea, mai ales c ele care au fost bine corelate cu cele de semnalizare a incendiilor. De fapt, de tectarea rapida a inceputurilor de incendiu are o foarte mare importanta in asig urarea succesului in actiunea de stingere. Evolutia stiintei si tehnicii, cercetarile care se vor efectua vor aduce si o imbunatatire a metodelor si instalatiilor de semnalizare si stingere, folo site in prezent. Pentru reducerea pierderilor si punerea imediata in functiune a calculat oarelor electronice, este necesar ca dupa incheierea actiunii de stingere sa inc eapa imediat indepartarea gazelor de ardere si a umiditatii, impiedicandu-se ast fel procesul de coroziune. 3. Incendiu la un calculator electronic La o întreprindere din strainatate, unde procesele tehnologice erau cond use de calculatoare electronice s-a produs un incendiu. Elementele de constructi e ale intreprinderii au suferit mari distrugeri. Centrala electronica de calcul,

amplasata in apropierea halelor de productie a putut fi salvata. Cercetarile ul terioare au scos la iveala faptul ca depunerile de fum cu continut de acizi au p ricinuit instalatiei electronice deteriorarea prin coroziune, scotand-o din func tiune. S-a pus intrebarea: ce s-ar fi intamplat daca cineva ar fi luat initiati va de a fi spalat instalatia imediat dupa incendiu cu apa rece ? Raspunsul il pu tem gasi, daca nu edificator, cel putin orientativ, intr-un alt caz de deteriora re produs la centrala electronica de calcul a aerodromului Vandebere apartinand NASA din California, a fost inundata de apa, timp de 1,5 h, in urma unor ploi to rentiale. Apa care se ridicase cu 1 m a inundat masinile de calcul si instalatii le electronice periferice, precum si dispozitivele electronice de lansare a rach etelor, care se gaseau la centrul de calcul. Cand s-a inceput actiunea de evacua re, nivelul apei si noroiului din incaperi era de 0,30 – 0,60 m. Apa a fost scoa sa cu pompele, noroiul indepartat cu jeturi de apa curenta la joasa presiune. Du pa accea, cablurile si dulapurile cu instalatii electronice au fost uscate in us catoare mobile. Nu s-au folosit detergenti si nici sapun. In urma restabilirii a limentarii cu energie electrica s-au folosit maximum instalatiile de ventilatie si de incalzire, pentru indepartarea umezelii. Dupa cateva zile, centrala elect ronica si-a reluat activitatea. In acest caz pagubele pricinuite de inundatie au fost de numai cateva su te de dolari, iar lucrarile de evacuare a apei si de punere in functiune a insta latiilor au necesitat mai multe mii de dolari. Capitolul XIII Stingerea incendiilor in industria lemnului 1. Stingerea incendiilor la depozitele de busteni 1.1. Caracteristicile incendiilor Un incendiu izbucnite la depozitele de busteni se dezvolta lent. Din cau za cantitatii mari de apa pe care o contine si a grosimii lor, bustenii ard cu v iteza redusa. Daca bustenii sunt uscati, incendiul se propaga mai repede. La depozitele de lemn rotund viteza liniara de propagare a incendiului a junge in medie la valori de 0,33 – 0,70 m/min; la lemnul pentru celuloza viteza de propagare a incendiului este de ≈ 0,10 – 0,15 m/min la o umiditate de 40 – 50 % si la 0,70 m/min la o umiditate mai redusa. 1.2. Stingerea incendiului Incendiile izbucnite la depozitele de busteni se sting cu apa multa, ref ulata din tunuri de apa sau tevi B cu ajutaje si presiuni mari, deci jeturi comp acte. Tevile se amplaseaza frontal, jeturile de apa dirijandu-se la inceput de j os in sus, apoi se deplaseaza de-a lungul stivei, aceasta operatie necesara pent ru lichidarea rapida a incendiului repetandu-se de mai multe ori pana la stinger ea completa. Daca incendiul a cuprins doua stive, atunci se va actiona de la inc eput cu tunuri si jeturi puternice de apa indreptate spre intervalul dintre stiv e. Pe timpul stingerii incendiului se va tine seama de posibilitatea rostog olirii bustenilor de pe partea frontala a stivei, datorita arderii sustinerilor sau despartiturilor. De aceea sefii de teava vor ocupa pozitii corespunzatoare p entru a actiona in aceste locuri. 2. Stingerea incendiilor la hale cu gatere 2.1. Caracteristicile incendiilor In procesul arderii lemnului se produce descompunerea lui, degajandu-se

vapori si gaze combustibile. Dupa depasirea temperaturii de 270 C adsorbtia de o xigen a stratului de carbune format la suprafata sa este tot mai mare, astfel in cat la ≈ 290 - 300 C se produce arderea cu flacara. Lemnul arde foarte repede, i ar viteza de ardere depinde de volumul, umiditatea, raportul dintre suprafata si volum, pozitia diferitelor parti in curenrul de caldura, temperatura mediului exterior si viteza curentilor de aer. Halele de gatere ocupa volume mari , au acoperisul din lemn, in apecial construc tiile vechi, si invelitoarea din carton asfaltat. Natura constructiilor ceruta d e procesul tehnologic, marea cantitate de material combustibil favorizeaza dezvo ltarea si propagarea incendiilor. In subsolul acestor hale, ale caror plansee si nt in marea lor majoritate din lemn, exista aproape in permanenta mult rumegus, talas si deseuri de lemn colectate. Un incendiu izbucnit la subsol se propaga prin canalele de transport rumegus, co lectoarele de deseuri, golurile practicate in planseu si prin diferitele deschid eri si se stinge foarte greu, mai ales in cazul cand se prabuseste acoperisul. V iteza liniara de propagare a incendiului in halele de gatere este in medie 2,00 -2,50 m/min, putand ajunge si la mai mult in anumite situatii. In halele de gatere care functioneaza in constructii de gradul V rezistenta la f oc viteza de crestere a suprafetei incendiate este de 30-35 m patrati / min, iar la cele de gradul II rezistenta la 20-40 m. patrati / min. Curentii de convectie si caldura de radiatie incalzeste materialele in lemn pana la temperatura de aprindere, dupa ce flacarile au cuprins 50% din suprafata in caperii. In acest moment practic incaperea este cuprinsa de incendiu in citeva m inute. Astfel se poate explica valoarea ridicata a vitezei liniare de ardere si de crestere a suprafetei incendiului. Pe timpul incendiului, in interior temperatura se ridica la 800-1000 grade celsi us si se degaja fum in cantitati mari. In cazul incendiilor care se manifesta si la exterior exista in permanenta peri colul propagarii in sectiile vecine si la alte obiective din apropiere, indeoseb i pe timpul formarii curentilor de aer si a unui vant puternic, cand scanteile s i bucatile de lemn aprins sant transportate la mari distante. 2.2. Stingerea incendiilor Exista suficiente conditii de propagare rapida a incendiului si nu rare au fost cazurile cand unele hale de gatere au fost distruse de incendiu in cateva min ute. De aceea este absolut necesar sa se intervina imediat pentru localizarea s i stingerea incendiului de catre personalul de pe locul de munca, adica prima in terventie are un rol hotarator. Formatia civila de pompieri trebuie sa puna in practica in timpul cel mai scurt posibil, ipoteza prevazuta in planul de aparare al obiectivului, actionand cu cu raj si abnegatie, dupa o operativa recunoastere, cu tevi de diametre care sa asi gure debit si presiuni ridicate. Ca substanta stingatoare se foloseste apa. Actiunea de stingere nu va fi inceputa pina nu se intrerupe curentul slectric, a vand in vedere faptul ca in interiorul halei de gatere sint multe circuite elect rice, care alimenteaza diferiti consumatori, existand pericol de electrocutare i n deosebi in cazul in care are loc prabusirea acoperisului si a altor elemente d e constructie. De la inceput trebuie sa se ia masuri pentru oprirea functionarii masinilor si a ventilatiei prin aspiratie si intreruperea instalatiilor de forta aflate sub te nsiune. Primele tevi care se pun in functiune sant indepartate de regula catre rfontul p rincipal de propagare a incendiului. Daca acoperisul helei isi mentine rezistenta mecanica se va actiona pentru prote jarea elementelor de sustinere ale acestuia, folosindu-se jeturi compacte de apa , la nevoie chiar tunuri de apa. Concomitent se vor raci partile din acoperis cu prinse de incendiu si se va actiona la lichidarea flacarilor pe suprafetele lemn oase care ard. In acest caz se vor organiza sectoare de interventie in interior, la acoperis dinspre interior si la exterior daca invelitoarea acestuia este com bustibila. Daca se produce prabusirea partiala a acoperisului, atunci se organi zeaza un sectior de interventie in interior cu scopul de a extinde extinderea ar derii, la restul halei de a intrerupe procesul de ardere la elementele combustib

 

 

ile prabusite si de a proteja elementele de sustinere si un altul pentru oprirea propagarii incendiului in subsolul halei. In toate sectoarele se vor utiliza tevi suficiente pentru a se putea acoperi int reaga suprafata incendiata si cea care este amenintata. La acoperis este recomandabil sa se foloseasca tevi B si C si unde este cazul l a exterior si interior si tunuri de apa. Pe timpul actiunii de interventie la incendii se va supraveghea permanent rezist enta mecanica a elmentelor de constructie ale acoperisului, iar in caz ca aparse mne deprabusire se vor lua masuri de retragere a personalului de interventie pe pozitii de siguranta.Pentru a mari eficienta in actiunea de stingere , sefii de teava vor ocupa pozitii dominate, vor actiona in principiu, cu debite si presiun i mari din interior si numai in cazul in care incendiul se manifesta si la exter ior se va lucra si din aceasta directie. Daca suprafata acoperisului combustibil este mare si incendiul se manifesta cu v iolenta, pentru oprirea propagarii incendiului se vor executa taieri si desfacer i, respectand intocmai regulile stabilite pentru asigurarea securitatii personal ului angajat in aceasta operatie ca si a celor care sa evite electrocutarile, ar surile, intoxicarile. Fara indoiala ca limentarea cu apa trebuie sa fie asigurat a in permanenta si in cazul cand fortele si mijloacele existente in faza initi ala a incendiului nu sant suficiente , mai ales daca suprafata incendiata este m are se va actiona la localizarea incendiului , pina la sosirea fortelor chemate in sprijin. 3. Stingerea incendiilor la depozitele de cherestea 3.1. Caracteristicile incendiilor In depozitele de cherestea se gasesc, de regula, scanduri, dulapi, grinzi, lemn rotund, lemn pentru celuloza, desuri si chiar lemn de foc. Unele depozite de cherestea se intindpe suprafete mari, organizate in stive, gru pe de stive si sectoare cu spatii intre ele si uneori de inaltimi destul de mari . Incendiile izbucnite la depozitele de cherestea se carcterizeaza prin: viteza ma re de propagare a incendiului pe suprafata; radiatie termica intensa, efectul ca ldurii simtindu-se pe o zona apreciabila; raspandirea incendiului la distante ma ri datorita scanteilor si bucatilor de scanduri aprinse, uneori pina la citeva s ute de metri; posibilitatea formarii unui tiraj in zona de ardere Din analiza unor incendii si din datele experimentale obtinute in strainatate re zulta ca viteza liniara e propagare a incendiului la depozitele de cherestea, va riaza intre 1 si 4 m/min, valoarea ei depinzand in peimul rand de gradul de umid itate a lemnului si viteza vantului. Referindu-se laviteza de crestere a suprafetei incendiului la depozitele de cher estea, literatura de specialitate indica limitele fiaete largi, de la 100 la 275 0m2/min, in functie de o serie de facori determinati; la lemn rotund valorile sa nt mai reduse, de la 40 la 252m2/min. La un mare depozit din strainatate, la o viteza liniara de propagare a incendiul ui de 10,50 m/min intr-un timp de 110-150 min, suprafetei incendiate de 3500m2/m in. Suprafata incendiului poate sa aiba forma circulara, dreptunghiulara sau ung hiulara. 3.2. Stingerea incendiilor Substantele stingatoare cele mai eficiente sant apa si spuma, rezultate satisfac atoare obtinuindu-se si cu apa imbunatatita chimic. La recunoastere trebuiw sa se stabileasca: grauk de pericol al stivelor vecine si numarul aproximati de grupe des tive; situatia spatiilor de siguranta dintre ele; stabilirea limitei de oprire a propagarii incendiuluui; determinarea direct iei si intensitatii vantului; alegerea punctelor de grupare pentru subunitati in caz de retragere fortata. Pentru stingerea incendiilor la depozitele de cherestea, aflandu-se de regula or ganizate in aer liber, se pot folosi toate tipurile de masini de incendiu care a u posibiltatea sa refuleze substantele stingatoare adecvate asupra incendiului; de asemenea este necesar sa se concentreze agregate pentru efectuarea unor lucra ri auxiliare ca buldozere, autobasculante.

Dupa 6-10 min de la izbucnirea incendiului, acesta poata sa cuprinda 3-5 stive, iar uneori si mai mult. Inca de la prima actiune a formatiilor civile si subunitatillor militare de pomp ieri vor folosi pentru stingerea incendiilor tevi B cu diamentre mari si tunuri de apa. Daca incendiul nu a luat inca mploare se pot folosi tevi cu spuma meca nica. La folosirea oncomitenta a tevilor cu apa si atevilor cu spuma, cele cu s puma se vor folosi la protejarea stivelor care nu sant cuprinse de incendiu. Tunurile cu apa se vor introduce de la inceput in actiune, jeturile acestora ind epartandu-se mai ales in directia in care se propaga incendiul. Se organizeaza sectoare de interventie pentru stingerea stivelor aprinse si prot ejarea celor necuprinse de incendiu. Pentru protejarea obiectivelor necuprinse de incendiu, pe partea ferita de vant adica neamenintata de scantei, aschii sau scanduriaprinse purtate da vant este recomandabil sa se organizeze un sector ind ependent, unde vor actiona, de regula, mincitori si alte forte chemate in spriji n, folosind si mijloacele de stingere se vor indrepta contrar directiei de depla sare a curentilor de aer. Daca pentru stingerea incendiului gasit intr-o stare inaintata nu exista suficie nte forte si mijloace se iau masuri pentru localizarea acestuia pe linia spatiil or de siguranta. Pe baza analizei unor incendii si a datelor experimentate in strainatate reiese ca pentru stingerea incendiilor in limita unei grupe de gherestea, intensitatea de refulare a apei variaza de la 0,21 la 0,45 l/s x m2, in functie de umiditat ea lemnului. Pentru localizarea unui incendiu care a cuprins cateva grupe de stive este nece sar sa se refuleze o cantitate de 0,6 l/s la 1m la un spatiu de siguranta de 10m . La depozitele de lemn rotund, pentru stingerea incendiului in limitele unei grup e, intensitatea de refulare a apei se ia egala cu 0,25-0,35 l/s x m2, iar pent ru localizarea unui incendiu in faza inaintata de 0,80-1,40 l/s x m2. Practica a demonstrat ca daca inca de la inceperea actiunii de stingere in faza initiala a incendiului nu se asigura intensitatea necesara de refulare a apei, in directia de propagare, atunci stingerea incendiului capata un caracter de dur ata. In procesul de stingere a incendiului, la inceput trebuie actionat pentru distru gerea flacarilor de pe suprafetele exterioare ale acestora pentru a reduce influ enta radiatiei termice, apoi se va continua folosirea jeturilor compacte de apa cu debite si presiuni mari in interiorul stivelor, incepand cu capetele frontale . Pentru desfacerea stivelor se folosesc muncitori si fortele chemate in sprijin, precum si efectivele care actioneaza in sectorul respectiv si cele din rezerva. Stingerea definitiva si udarea stivelor de cherestea se poate face cu tevi speci ale, folosind un debit de 10-12 l/s, precum si tevi B. In caz de incendiu la gramezile de rumegus, talas si lemn maruntis, procesul de ardere se intrerupe prin folosirea jeturilor de apa pulverizata si compacta, co ncomitent cu desfacerea gramezii respective. In a doua etapa de actiune pentru stingere se recomanda sa se foloseasca spuma cu coeficient mare de infoiere. Pentru eficienta actiunii de stingere a incendiului, sefii de teava trebuie sa s e apropie cat mai mult de focar, in care scop trebuie sa fie echipati cu costu me de protectie, la nevoie folosind masti si aparate izolante. De asemenea, se v or lua masuri de asigurare a securitatii lor, atunci cand se urca pe stive de ch erestea sau depozite de busteni. 4. Stingerea incendiilor la societati de prelucrare a lemnului 4.1 Caracteristicile incendiilor Sectiile principale si auxiliare ale fabricilor pentru industrializarea lemnulu i functioneaza, de regula, in hale de suprafete mari. Pericolul de incendiui al proceselor tehnologice, indiferent de specificul lor, este determinat de preze nta unei cantitati apreciabile de lemn uscat, de degajarea prafului si rumegusul ui fin, de existenta talasului, a unor aditivi, materiale plastice, vopseluri, l acuri si a altor materiale si substante combustibile si inflamabile.

Incendiile in aceste sectii, in noile constructii hale de sute si mii de metri p atrati, se caracterizeaza prin propagarea rapida in plan orizontal si vertical, degajare mare de caldura, fum si gaze toxice. Ele se pot transmite cu multa usur inta prin instalatiile de ventilatie. Produsele de ardere umplu incaperea si pa trund in conductele de ventilatie. De exemplu, la arderea PFL se degaja vapori de apa, bioxid de carbon, oxid de ca rbon, produse de ardere ale materialelor plastice utilizate ca adezivi la prepa rarea masei de fibre de lemn si cantitati mari de fum. Arderea PFL are loc mai violent decat arderea lemnului de brad, la care flacara se propaga mai lent. In timpul arderii temperatura gazelor degajate creste brus c, depasind dupa 5-10 min de la aprindere 360 grade celsius, spre deosebire de arderea bradului si fagului unde marimea temperaturii gazelor are loc treptat p e masura arderii acestora. La arderea PFL, in afara produselor amintite se mai degaja formaldehida, alcool metilic, care sunt toxice si iritante pentru ochi, cai respiratorii, aparatul ci rculator, piele, ochi Indiferent in care fabrici se prelucreaza sau se finiseaza materialul lemnos, cu toate ca incendiile se manifesta oarecum diferit, personalul de interventie are de infruntat pericolul fumului, caldurii si gazelor, unele dintre ele foarte to xice. 4.2. Stingerea incendiilor In caz de incendiu,personalul de pe locul de munca trebuie sa intervina cu promt itudine folosind mijloacele initiale din dotare si hidrantii interiori. Pentru c a inceputul de incendiu sa fie lichidat imediat, se impune ca prima interventie sa dea dovada de curaj, pricepere si initiativa, calitati care nu se insusesc, d ecat printr-o temeinica pregatire. Formatiile civile de pompieri trebuie sa intr e imediat in dispozitivul prevazut in ipotezele de stingere si sa se adapteze op rativ necesatatilor cerute de desfasurarea si evolutia incendiului Multe sectii de productie din interprinderile de prelucrare a lemnului sant prev azute cu instalatii de sprinklere si drencere, care trebuie mentinute in bunast are de functionare, pentru a actiona imediat la localizarea si lichidarea incend iului izbucnit in sectiile respective. In timpul recunosterii, in afara problemelor aratate la punctele 1 si 2 din aces t capitol este necesar sa se organizeze minutios nu numai spatiile in care se de sfasoara procesul de ardere ci si cele vecine, presi estacadele si galeriile. De asemenea , se vor controla intreaga instalatie de exhaustare, cicloanele si bun carele colectoare. Sectoarele pentru interventie se organizeaza in interiorul cladirii pe orizontal a si verticala, la subsol, pe acoperis, in exteriorul constructiilor, la estacad e si galerii, precum si ori unde necesitatile impun. De la prima interventie trebuie luate masuri pentru oprirea instalatiilor de ven tilatie, transport pneumatic si mecanic a deseurilor si materialelor combustibil e, stabilind tevi de apa pentru protectia si supravegherea acestora, precum si d e evacuare a materialelor, care se protejeaza impotriva caldurii. Pentru stinger e se utilizeaza jeturi de apa refulata prin tevi cu robinet, cu diametre mici sa u pulverizatoare, spre a se evita degradarea materialelor, masinilor si utilajel or. In mod obligatoriu in incaperile cu o cantitate apreciabila de praf depus pe ele mentle de constructie si utilajele se vor folosi jeturi de apa pulverizata. Incendiul se va ataca pe directiile principale de propagare, pe cat posibil circ ular. La stingerea incendiilor in camerele de uscare se poate folosi cu succes spuma u coeficient mare de infoiere sau abur daca exista instalatii sau echipament cor espunzator. In scopul folosiri aburului se inhid usile si se opreste functionarea instalatie i de ventilatie si a intregii uscatorii. In sectiile de vopsitorie si lacuire, pentru stingerea incendiilor se vor folosi spuma si pulberi stingatoare. Pentru apropierea de focarele de ardere si obtinerea unor succese rapide in stin gerea incendiilor, se vor lua masuri de evacuarea fumului in zona de ardere si e

chiparea personalului care intervine la stingere cu costume de protctie si masti sau aparate izolante, urmarindu-se in permanenta sa se respecte intocmai reguli le de asigurare a securitatii personalului de interventie. Cap. XIV Stingerea incendiilor la intreprinderile din industria usoara 1.Combustibilitatea materialelor folosite in industria textila Una din cele mai importante materii prime folosite in industria textila este bum bacul. Procesul de aprindere, generat de contactul bumbacului uscat si nepresat cu sursele de aprindere se manifesta diferit de cel al bumbacului presat in balo turi. Aprinderea bumbacului nepresat se desfasoara cu trecere rapida de la comb ustia lenta la arderea cu flacara. Temperatura de aprindere este de 210-250 grad e celsius. In cazul autoaprinderii, procesul de carbonizare a straturilor inter ioare incepe la 160 grade celsius. Materialele textile se aprin si ard cu atat mai usor cu cat greutatea tesaturii pe 1 m 2 este mai mica si incrucisarea firelor mai rara. Deci in cazul tesatu rilor mai subtiri si mai rare, pericolul de inendiu este mai mare. Inul are temperatura de aprindere de 232g.C, iar iuta 254 g,C. La tesaturile care folosesc fibre sinetice – relon, perlon, pericolul esre mai r edus. Fibrele sinteticeprezinta insa o caracteristica si anume, ele se topesc su b actiunea caldurii. De exemplu, policlorura de vinil se topeste la 125gC, perla nul si nailonulla 200-300 gC. Picaturile acestor topiri distrug tesaturile si po t aduce la arsuri serioase, ajungand pina la os. Combustibilitatea textilelor, in cazul tesaturilor si materialelor, amestecate e ste mai mre decat a materiilor prime, din care provin acestea. Asupra propagari iincendiului si a intensitatii lui, o mare influenta are ptanduirea in spatiu a materialelor. Datorita marii intensitatia arderii in cazul textilelor amestecate , are loc o ardere intensa, cu consum mare de oxigen si in consecinta, arderea e ste incompleta cu degajare masiva de fum si fumigene. In toate sectiile in timpul procesului de lucru se degaja mult praf si fire rupt e de bumbac extrem de fine, care plutesc in aer si apoi se depun. Cel mai mare p ericol de incendiu il prezinta materialele fibroase de origina vegetala.In stare afanata ele ard intens cu flacara deschisa. Fibrele presate in baloturi ard inc et, arderea putand patrunde in profunzime decurgand izolat de mediul inconjurato r, in decurs de mai multe zile. 2. Stingerea incendiilor in industria textila 2.1 Caracteristicile incendiilor Intreprinderile textile cuprindmulte sectii de productie, cele mai importante fi ind filaturile, tesatoriile, sectiile de finisare, de tricotaje si confectii. La astfel de intreprinderi exista un mare numar de depozite cu cantitati insemn ate de materii prime si produse finite. Intreprindele sectiile ocupa suprafete destul de mari, multe din ele fiind reali zate sub forma de sched, in special cele de constructie veche.Unele din cladiri sant prevazute cu luminatoare, altele nu. In unele cladirii vechi planseele sant combustibile si duble cu spatii goale de aer intre ele. In sectii se gasesc un mare numar de masini pentru prelucrarea fibrelor textile ca bumbac, in canepa, lana, iuta, matase, fibre sintetice, toate din acestea fii nd combustibile. Majoritatea etajelor si chiar incaperile de la parter au legatura intre ele pri n coridoare, usi, treceri prentru benzi transportoare, precum si cu multiple in stalatii de ventilatie. Pe perimetrul cladirilor cu mai multe etaje se gasesc momente exterioare de evac uare si de interventie. Multe intreprinderi sant inzestrate cu instalatii de sprinkleresau drencere. Saa rcina termica in sectiile de productie ajunge in medie la 40-80 kgf\m2, iar la d epozitele de materii prime si semifabricate de 60-180kgf\m2. Acumularea prafului si fibrelor scurte de bumbac, in cantitati apreciabile pe ma sinile de productie din sectie si pe suprafata elementelor de constructie, contr

ibuie la propagarea rapida a incendiului, prin diferite deschideri din pereti si plansee, benzi transportoare, conducte de transport pneumatice si canale de ven tilatie. Incendiul se poate propaga si pe canalele de ventilatie incombustibile intrucat in ele se aglomereaza, de regula o cantitate apreciabila de praf. In cladirile de constructie veche cu plansee combustibile imbibate cu ulei scurs pe timpul ungerii masinilor de productie, incendiul se poate extinde cu destula usurinta. Daca are loc un incendiu cu dezvoltare rapida si ardere intensa este posibila p rabusirea planseelor si impreuna cu ele masinile si utilajele respective, care p rezinta un mare pericol pentru personalul aflat dedesupt. Incendiile produse la depozitele de bumbac se propaga rapid, la suprafata baloti lor si atunci cand se gaseste sub forma nepresata. In depozite existenta culoarelor si spatiile libere intre baloti favorizeaza pro pagarea si dezvoltarea incendiilor in masa tivelor, intreguind extrem de mult ac iunea de localizare si lichidare a incendiului. In depozitele de mari suprafete si volume , lipsa unor trapr de evacuare a produ selor de ardere si a fumului, care sa functioneze automat, favorizeaza propagare a incendiului pe intreaga suprafata. De asemenea, se produce o propagare forte rapida a arderii in cladirile mari si fara trape de evcuare, atunci cand se deschid usile sau se patrunde in interior pe alte cai de acces, fara a pune imediat in functiune numarul necesar de tevi pentru refularea apei Daca depozitul de bumbac este amenajat in aer liber, in caz de vant puternic, pr opagarea incendiului are loc de asemenea foarte repede, aparand in acelasi timp si pericolul scanteilor purtate de vant catre celelalte stive necuprinse de inc endiu, chiar daca sunt acoperite cu prelate. In conditii meteorologice total nefaorabil, cu temperatura scazuta, vant in rafa le, vizibilitate redusa, in situatia in care din cauza umezirii balotilor, acest ia pot sa ajunga la 350 kg, interventia pentru stingerea incendiului devine foar te greoaie. In sectiile de productie, viteza liniara de propagare a incendiului variazade la 0,35 la 0,65 m/min, in spatiile unde pe elementele de constructie se acumuleaza o cantitate apreciabila de praf, viteza ajunge la 1-2m/min, iar pe suprafata ma terialelor fibroase in stare afanata la 7-8 m/min. Viteza de crestere a suprafetei incendiului in spatii inchise si in care exista o mare suprafata de praf poate sa ajunga uneori la 32m2/min, media fiind insa de 8-12 m2/min. De obicei, suprafata incendiului este limitata de peretii cladirii, peretii anti foc, insa de cele mai multe ori incendiul se propaga si in sectiile vecine prin diferite cai ca deschideri in pereti, palnsee combustibile, acoperis. Pe timpul incendiului se degajeaza o mare cantitate de caldura si fum abundent, chiar de la inceperea procesului de ardere, impiedicand lichidarea imediata a in ceputului de incendiu.Curentii de convectie pot sa ajunga de multe ori la viteze de 30-40 m/min. In multe cazuri dupa 2 min de la izbucnirea incendiului este posibila sa survina o pierdere totala a vizibilitati. O situatie cu totul deosebita poate sa apara la incendiile izbucnite in cladiril e fara luminatoare, destinate industriei textile, mai ales daca au plansee susp endate, in care sant practicate mici deschideri pentru montarea corpurilor de il uminat. Prin aceste deschideri produsele de ardere patrund la etajul tehnic unde se pot raspandi pe o suprafata apreciabila. Incendiul poate deveni complex si datorita unor suprafete mari ale incaperilor, cantitatilor apreciabile de materii si produse finite, propagarii incendiului pe verticala si orizontala si interventiei dificile din cauza lungimii cailor de a cces, fumului , vizibilitatii reduse . Au fost cazuri cand in incaperea incendia ta nu s-a putut patrunde in interior fara sa se foloseasca aparate izolante. 2.2 Stingerea incendiilor De la prima observare a incendiului se va actiona ferm de catre personalul de pe locul de munca, prima interventie, cu mijloace initiale din dotare ca stingatoa

re, prelate, nisip, tevi de refulare a apei de la hidrantii interiori, care poa te asigura lichidarea acestuia in faza incipienta. Prin intrarea in functiune a instalatiilor de sprinklere, acolo unde exista, inc endiul se localizeaza cu siguranta si se poate chiar stinge. La nevoie se pun in functiune si instalatiilee de drencere, care au rolul de la limita propagarea arderii prin goluri sau alte deschideri. Un aport deosebit in lichidarea incendiilor in primele minute de la aparitie, il aduc formaiile civile de pompieri ale intreprinderilor respective, atunci cand pun in practica rapid ipotezele de stingere elaborate si exersate periodic. La recunoasterea incendiilor izbunite la depozitele de bumbac si la sectiile de productie din industria textila amplasate in cladiri este necesar sa se stabile asca: cantitatea si suprafata stivelor de bumbac cuprinsa de incendiu; natura f ibrelor, firelor si materialelor folosite in procesul tehnologic; focarele de incendiu; starea si eficienta functionarii instalatiilor de sprinklere si dr encere; caile posibile de evacuare; caile de propagare a incendiului prin desc hideri, canale, conducte de ventilatie si elemente de constructie; prezenta oame nilor in incaperil pline cu fum sau ramase izolate in diferite locuri si incaper i din cauza incendiului; pericolul de surpare a planseelor; starea de functiona re a instalatiilor de ventilatie; necesarul de personal pentru evacuarea produ selor care sunt in pericol; necesarul mijloace mecanizate pentru evacuarea balot ilor de bumbac; necesitatea aducerii la locul incendiilor a fortelor de interven tie necesare. La executarea recunoasterilor in incaperile pline cu fum treuie sa se ia toate masurile pentru ca echipa de recunoastere sa fie dotata cu aparate izolante, co rdite si aparate radio. In unele situatii se impune organizarea si executarea recunoasterii pe mai multe directii, in special cand se pune problema evacuarii persoanelor, salvarea bunu rilor materiale si filosiri la interventie a hidrantilor interiori.Echipa de re cunoastere este obligata sa opreasca functionarea ventilatiei prin refulare, dar sa nu inchida ventilatia prin aspirare, deoarece incendiul din canale se va raspandi in incapere.Pentru stingerea incendiilor se vor organiza sectoare de i nterventie cu misiuni de lichidare a arderii la suprafata balotilor, protejarea elementelor de constructie si a cailor de evacuare, desfacerea balotilor si sti ngerea focarelor de ardere. Atacul focarelor de ardere se organizeaza pe directi ile principale de propgare a arderii, coccomitent cu actiunile de protectie a st ivelo din apropiere, a deschiderilor existente si elementelor de constructie. Da ca nu se dispune de forte si mijloace suficiente atunci se va actiona succesiv asupra stivelor incendiate, in paralel cu protejarea celorlalte stive. La suprafata baloturilor se actioneaza cu tevi cu apa pulverizata sau cu ajutaje mici, iar in spatiile dintre stivele incendiate, in paralel cu protejarea celo rlalte stive. La suprafata baloturilor se actioneaza cu tevi cu apa pulverizata sau cu ajutaje mici, iar in spatiile dintre acestea cu jeturi compacte de apa, refulate din tunuri sau tevi cu ajutaje mari. De asemenea, trebuie organizata in conditii optime evacuarea baloturilor, iar c elelalte care au focare de ardere se desfac si se actioneaza pentru lichidarea a rderii din interior cu apa pulverizata, respecandu-se regulile se securitate a l ucrului la desfacerea stivelor de baloturi. In cazul incendiilor izbucnite la depozitele la depozitele de bumbac organizate pe platforme deschise si acoperite cu prelate se va realiza o udare permanenta a prelatelor care acopera stivele de bumbac neincendiate, precum si o panza dens a de apa in jurul stivelor depozitului, care sa nu permita trecerea nici unei s cantei sau alte surse de aprindere. Atacul incendiului se va executa contra directiei vantului si din parti urmarind u-se cuprinderea si acoperirea intregii zone incendiate cu jeturi de apa, iar di spozitivul astfel intins, sa dea posibilitatea de manevra a tevilor. In caz de vant puternic, pericolul dezvoltarii fiind foarte mare este absolut necesar sa se dispuna de forte in rezerva care sa poata fi folsite la nevoie. Se va action a de la inceput cu un numar sporit de tevi cu apa pulverizata pe toata suprafata incendiata. Acest procedeu va inlatura aproape toate posibilitatile transport

arii scanteilor catre obiectivele invecinate. Incendiile izbucnite la depozitel de bumbac fiind in general de durata, este rec omndabil ca efectivele sa fie schimbate din timp in timp, pentru a se crea posi bilitati de adihna personalului care a lucrat la interventie. Daca depozitul este mare se va oganiza supravegherea intregului perimetru al ac estuia prin patrule si se va desina un pichet dotat corespunzator pentru lichida rea eventualelor focare care ar izbucni in alte puncte. Bumbacul se poate aprin de de la scanteile care zboara pina la 150 m de la locul incendiului. In intreprinderile textile, principalele substane de stingere a incendiului sant : apa; apa imbunatatita chimic; pulberile stingatoare; iar la subsoluri si spuma cu coeficient mare de infoiere. Actiunea de stingere se va organiza si desfasura pe sectoare de interventie. Liniile de furtun se introduc prin deschiderile usilor, golurile pentru ferestre , casele de scari, scarile exterioare pentru interventie, actionandu-se cu tevi tip B cu diametre mari si tevi cu robinet cu apa pulverizata. Daca incendiul a luat proportii se pot folosi si tunuri de apa. In locurile unde exista posibilitatea propagarii incendiului, ca de exemplu, pri n puturile escensoarelor, canalele de ventilati, la etajele situate mai sus sau mai jos de cel incendiat, la subsol unde s-a adunat mult praf sau exista materia le combustibile, se stabilesc si se introduc in supraveghere tevi B. In sectiil e de productie se vor lua masuri pentru protectia masinilor si utilajelor impot riva caldurii si apei. Pentru stingerea incendiilor in cladirile fara luminatoare se folosesc, de regul a, tevi cu diametre mari sau tunuri de apa, deoarece focarele de ardere por fi la distanta mare de la peretii exteriori. Focarele de ardere reduse se lichideaz a intotdeauna cu tevi cu robinet, cu apa pulverizata. Inainte de inceperea actiunii de stingere si concomitent cu aceasta se vor lua m asuri de evacuare a fumului si de refulare a substantelor de stingere direct asu pra focarului de ardere. Practica in stingerea incendiilor la stfel de obiective a dovedit ca intensitatea de refulare a apei variaza intr 0,10 – si 0,18 l/s x m2. Pentru eliminarea produselor de ardere si fumului din cladirile fara luminatoae se folosesc trapele de fum, destinate special acestui scop, precum si instalatii le de ventilatie mecanica dau rezultate, astfel se opresc. In lipsa unei ventilatii prin acoperis, gazele calde provine de la un eventual i ncendiu vor umple cladirea de la tavan in jos. Cand trapele de ventilatie sant deschise, fumul si gazele calde sant limitate la un strat existent linga acoperis; cu cat este mai amre suprafata trapelor de ve ntilare, cu atat este mai subtire stratul, desi nu este posibil sa se evacueze t oate gazele calde de sub tavan. La aparitia incendiului in canalele de ventilati e, care comunica cu podul, concomitent cu instalarea tevilor pentru lichidarea f ocarului de ardere, se impune sa se introduca tevi in pod, la etajele superioare ale cladirii, precum si in canalele verticale de ventilatie. In aceste canale, incndiul se stinge cu jet pulverizat de apa refulata de sus in jos. In cazul aprinderii instalatiei de ventilatie compune pentru intrega cladire se va organiza un control pe toate arajele, asupra tuturor canalelor de ventilatie, spre a se asigura inchiderea lor rapida la locurile de ramificatie in incaperil e de la etaje si a se actiona in consecinta. Daca incendiul se propaga la acoperis sau a izbucnit initial la acesta se action eaza cu tevi cu diametre mari, la nevoie executandu-se izolari prin taiere desfa cere pentru oprirea propagarii incendiului. In toate cazurile de actionare pentru stingerea incendiului izbucnit in sectiile de productie ale industriei usoare si mai ales in cladiri vechi, se impune luar ea de masuri urgente pentru inlaturarea apei refulata in cantitati excesive. Ace st lucru trebuie organizat chiar de la inceperea interventiei. Pe tot timpul actiunii de interventie pentru stingerea incendiului se vor lua m asuri sa se asigure securitatea servantilor, acestia fiind echipati corespunzato r conditiilor existente si create de incendiu, pentru indeplinirea misiunii in o rice situatie.

3.Stingerea incendiilor la depozitele de cauciuc si articole din cauciuc 3.1 Caracteristicile incendiilor La fabricarea incaltamintei de cauciu si articolelor de cauciuc se folosesc can titati relativ mari de substante inflamabile ca benzina, solutie de cauciuc, lac uri , negru de fum, extractorul de solventare . Pentru stingerea incendiilor de substant inflamabile ca benzina, extractul de sa lventare, lacuri se aplica aceleasi principii tactice si aceleasi substante de stingere ca si la produsele respective folosite in industria chimica. In continuare se vor trata numai cateva consideratii referitor la stingerea ince ndiilor la depozitele de cauciuc si de articole tehnice din cauciuc. Stingerea incendiilor de cauciuc prezinta o serie de dificultati, determinate i n primul rind de proprietatile fizico chimice ale arderii acestor materiale. Pe timpul arderii cauciucului brut, a cauciucului prelucrat si a articolelor de cauciuc, temperatura se ridica foarte mult ajungand pina la 1200gC, degajanduse o mare cantitate de caldura peste 10000 kcal/kg produse de ardere gazoase s i particole solide nearse sub forma de fum negru si dens. Cauciucul natural si o serie de cauciucuri sintetice la temperatura de peste 120g.C se topesc si curg , marind suprafata de ardere. Produsele de ardere gazoase , degajate in urma descompunerii termice a cauciucul ui si acumulate in spatii inchise, in unele cazuri pot sa provoace rabufniri si chiar explozii. Viteza medie de ardere a cauciucului, conform unor date din literatura straina, este de 21-35 kg/m2 x h , iar a cauciucului prelucrat de 40 kg/m2 x h. In unele situatii cauciucul si articolele de cauciuc se depoziteaza in magazi i peste normele administrative ceea ce impieteaza in mod serios asupra stingerii incendiilor. Dezvoltarea incendilui in depozite se produce foarte rapid, viteza de propagare liniara pe suprafata cauciucului poate sa junga la 0,70- 1,00 m/min. Odata cu inceperea arderii cauciucului cu flacara, procesul de ardere patrunde s i in stive printre interapatiile dintre baloturi, are loc muierea si topirea acs tuia si astfel stiva se compactizeaza si arderea se stabilizeaza la suprafata. Sectoarele de interventie se organizeaza in interioarul depozitului, pe partea c ompartimentelor invecinate, care comunica cu incaperea incendiata, la etajele si tuate deasupra, pe partea rampei de cale ferata a depozitelor unde se pot gasi b aloturi sau saci de cauciuc si in alte locuri unde este nevoie. Cauciucul butadien si metil stirenic si cel butadienstirenic se pot stinge cu ap a, apa imbunatatita chimic si spuma. Pentru stingerea acestor genuri de cauciuc s-au obtinut rezultatele bune si folosind spuma cu coeficient mare de infoiere, refulata cu intensitatea de cel putin 0,20 – 0,40 l/s x m2.Incendiul de cauc iuc cloroprenic se stinge cu pulberi stingatoare, spuma sau apa imbunatatita c himic. La sosirea fortelor de interventie la fata locului se actioneaza cu tevi cu d iametre mari si uneori chiar tunuri de apa, cu scopul de a localiza incendiul si de a reduce intensitatea de ardere. Pentru scaderea temperaturii din depozit si micsorarea concentratiei de fum se d eschid ferestrele si lucarnele, iar in unele cazuri se desface si acoperisul. Dupa aceasta actiune se trece la stingerea incendiilor pe sectoare, folosind sub stantele de stingere cele mai adecvate . Se impene insa sa se concentreze de la inceput fortele si mijloacele necesare pentru a se realiza debitul de spuma car e sa asigure localizarea si stingerea imediata a incendiului. Pentru a preveni provocarea incendiului in incaperile vecine sau de productie, p rin golurile existente, se impun ca odata cu intoducerea tevilor sa se puna in f unctiune si instalatiile de drencere. Concomitent cu stingerea incendiului se executa si operatiile de evacuare a cau ciucului din compartimentul incendiat si din cele invecinate, in special din sti vele lipite de peretii despartitori ai depozitului, folosindu-se auto sau motos tivuitoare, carucioare si un mare numar de oameni. Activitatea desfasurata pentru stingerea incendiilor in incaperi inchise poat sa fie ingreuitata de explozii care se produc, in anumite conditii, ca urmare a de scompunerii cauciucului, ca si din cauza prabusirii planseelor si acoperisurilo

r. Pe timpul actiunii de interventie se vor lua masuri de asigurarea deplina a secu ritati personalului de interventie. Cap. XV Stingerea incendiilor la obiectivele din industria alimentar a 1. Stingerea incendiilor la silozuri 1.1 Caracteristicile incendiilor In componenta constructiilor pentru silozuri de cereale, cu echipament functiona l se gasesc instalatii necesare pentru incarcarea si descarcarea materialelor , ca de exemplu instalatii de transport, instalatii de uscare, separatoatre pent ru curatirea cerearelor de impuritati, cantare automate dispozitive de aspiratie a prfului in locurile unde acesta se degaja intens. Distribuirea cerealelor in celule se face cu transportoare orizontale, montate la partea superioara, care primesc cerealelor prin intermdiul unor utilaje de tr ansport pe verticala. Golirea silozurilor se face prin gurile de evacuare prin cadere libera, de unde cerealele se dirijeaza in diferite directii dupa necesitati. Un siloz modern estecomplect mecanizat. Constructiile silozurilor, in marea lor majoritate, sant alcatuite din materiale incombustibile. Ca materiale care se pot aprinde si ard sant: cerealele; praful de cereale; b enzile transportoare si piesele combustibile din componenta unor masini; unele e lemente de constructie. In conditii normale cerealele se aprind relativ greu, ard de regula mocnit, iar in cazul continerii unor impuritati combustibile propagarea incendiului se face cu repeziciune. Viteza redusa de propagare, temperatura moderata de ardere a cerealelor, conduti vitatea termica redusa amasei de grau, determinata de adeziunea compacta a boab elor intre ele, creeaza uneori dificultati la determinarea focarelor de ardere. Viteza de ardere a boabelor intr-un curent de aer care se formeaza in mod deoseb it pe timpul functionarii utilajelor morii, creste mereu , daca nu se intervine in mod corespunzator. In cazul izbucnirii unui incendiu, praful depus pe elementele de constructii al e cladirii, pe utilaje, se aprinde usor si arde la suprafata. Daca din cauza urentilor de aer sau din alte motive se ridica in aer formeaza am estecuri explozive. In silozurile pentru cereale, ventilatoare, instalatii de transport pneumatic, p raful se gaseste in concentratii explozii, chiar in conditiile normale de lucru. Propagarea incendiilor intr-un siloz este favorizata de pozitia verticala a cons tructiilor, golurile dintre celule, tranportoarele vericale si cele orizontale i n deschiderile dintre ziduri, zone in care se formeaza curenti de aer si unde pr aful depus se aprinde cu usurinta, putand chiar provoaca explozii daca se afla i n suspensie in aer.Cele mai frecvente incendii izbucnesc la incaperile deasupra silozurilor, unde este posiila propagarea rapida a incendiului catre interiorul silozului, urmat si de o mare degajare de fum, in incaperile de sub silozurile, unde incendiul se raspandeste pe verticala catre celule, la benzile transportoa re, la nivelurile superioare, care se umplu de fum. 1.2 Stingerea incendiilor In caz de incendiu trebuie sa intre in functiune instalatiile de sprinklere si d rencere, care pot localiza si contribui la lichidarea incendiului. De asemenea prima interventie bine organizata si pregatita poate stinge un ince put de incendiu sau sa-l localizeze, folosind mijloacele initiale din dotare si hidrantii interiori. In caz de incendiu toate instalatiile tehnologice se opresc, se decupleaza siste mul de aspiratie si se iau masuri pentru inchiderea afluirii aerului si intreru perea alimentarii cu cereale a morilor. Recunoasterea se efectueaza simultan in mai multe directii, stabilindu-se in mo

d deosebit pericolul pentru oameni, in special pentru cei aflati la etajele sup erioare, organizandu-se salvarea lor, incaperile care fac legatura cu cea incend iata, particularitatile de constructie ale instalatiilor de transport vertical s i orizontal, caile posibile de propagare a incendiului, intensitatea de ardere, existenta cailor de acces pentru desfasurarea dispozitivelor de interventie, gr adul de functionare a instalatiilor de sprinklere in incaperile afectate de ince ndiu si cele neafectate, posibilitatile de evacuare a bunurilor. Sectoarele pentru interventie se stabilesc in functie de dezvoltarea incendiulu i si caracteristicile constructive. Principalul sector este fixat in zona incend iului cu misiunea de localizare, si lichidare a incendiului, actionand cu tevi B si C; se mai stabilesc sectoare de interventie pentru oprirea propagarii incend iului la nivelul superior, la cel superior si catre cladirile imediat invecinate , unde exista posibilitatea extinderii arderii prin deschideri, pereti si planse e. In caz de nevoie, se vor lua masuri si pentru evacuarea apei de la subsol. Sectoarele pentru interventie au misiunea sa limiteze propagarea incendiului pe caile verticale si orizontale, sa lichideze focarele de ardere, sa evacueze fum ul, a stropeasca cu ajutorul tevilor pulverizatoare praful, pentru a evita forma rea conceptiilor explozive. Se va avea in vedere sa se protejeze cu tevi de apa locurile de legatura a inca perilor aflate sub celule si deasupra acestora, pentru a impiedica propagarea in cendiului. Daca fortele si mijloacele nu sant suficiente pentru oprirea propagarii incendiu lui prin instalatiile de transport se pot evacua cerealele din una sau mai multe celule. Principala substanata stingatoare care se foloseste la stingerea incendiilor d e silozuri si mori esteapa refulata cu tevi B,C sub forma de jet compact si pulv erizat. Pozitiile pe care trebuie sa le ocupe personalul se interventie in special sefi i de teva, vor fi stabilite in functie de caracerul dezvoltari incendiului. In cazul inzbucnirii incendiului inspatiile existente deasupra silozului luniil e de furtun se vor intinde, pe scarile exterioar de interventie, folosindu-se l a nevoie si autoscarile mecanice, tevile indreptandu-se catre focar prin deschid erile erestrelor si pe acoperis. Simultan se pun in functiune tevile pe partea frontala a cladirii silozurilor. Pentru alimentarea cu apa se vor folosi si conductele goale, montate in exterio r. Pe timpul actiunii deasupra silozului se vor inchide gurile acestora pentu a se asigura securitatea servantilor si propagarea incendiului, evitandu-se si p atrunderea apei in interior. La un incendiu prudus in incaperile de sub siloz, tevile se dispun la intrarile in spatiile de desupt, se introduc prin ferestre acolo unde acestea exista, per sonalul de interventie fiind echipat cu masti contra fumului si aparate izolante . Pe timpul stingerii incendiilor la agregatele de uscare a cerealelor se recomand a sa se decupeze ventilatoarele, sa se intrerupa intrarea gazelor de ardere si i n cazul in care nu exista suber de inchidere, cosul de evacuare se acopera cu ap anza de sac umezita permanent. Cerealele aprinse se intind pe o suprafata plana, se stropesc cu apa si se invar tesc cu lopetile pina la intreruperea procesului de ardere. La silozurile care au legatura prin elementele de constructii cu morile se vor l ua toate masurile ca incendiul sa nu se propage la acestea, in care scop se dis pun tevi pe galeriile de trecere, tuneluri. Pe timpul stingerii incendiului se vor lua toate masurile de asigurare a securit aii servantilor. Ei trebuie sa actioneze in siguranta la acoperis sa nu cada si sa nu se infunde in cereale. 2. Stingerea incendiilor la magaziile de cereale 2.1. Caracteristicile incendiilor Intr-o magazie de cereale incendiul poate sa cuprinda in scurt, timp constructi a, in special daca este executata din lemn. Cerealele depozitele in vrac ard l a suprafata, incendiul propagandu-se lent. O propagare rapida a incendiului se p

roduce in magaziile in care cerealele sant ambalate in saci. Pe timpul incendiu lui se degaja mult fum. 2.2. Stingerea incendiilor Interventia pentru stingerea incendiului va incepe din exterior, de la partile s uperioare ale magaziei, in cazul in care arderea se produce in acest nivel. La s tingerea unei magazii de cereale, in mod deosebit la cea construita din materia le combustibile, trebuie sa se foloseasca un numar mare de tevi B si C, acesta fiind determinat de suprafata incendiata si construita. Pe masura ce incendiul este localizat la exterior, tevile se vor introduce in in teriorul constructiei insa se va actiona la lichidarea flacarilor de pe elemente le de constructie ale acoperisului si peretilor. Sub supravegherea si actiunea tevilor se vor executa deschideri in acoperis pentru ventilarea spatiilor incen diate. Stingerea incendiilor de cereale se va face cu jeturi de apa pulverizate. Pe mas ura ce focarele incendiului se lichideaza, cerealele se intorc cu lopata, operat ie care necesita un volum mare de munca. Deplasarea deasupra gramezilor de cere ale se va face numai pe scanduri, pentru a evita producerea de accidente. 3. Stingerea incndiilor la mori de cereale 3.1. Caracteristicile incendiilor in constructia morilor, in deosebi la cele vechi exista foarte mult lemn uscat, care daca nu a fost ignifugat cu regularitate, se aprinde si arde cu usurinta, p rocesul de ardere fiind foarte intens. De asemenea se gasesc mari cantitati de cereale, faina si praf de cereale si faina. Toate etajele mari sant legate in tre ele printr-un mare numar de conducte princare se vehiculeaza cereale si fain a. In camerele de amestec a fainii, la masinile de decortinat, instalatii de transp ort pneumatic, in interiorul valturilor si in spatiile morilor, praful se gasest e in concentratii explozive, chiar si in conditie normala de lucru. Exploziile de praf de faina-aer se produc in trepte. Initial se produce o apr indere exploziva cu caracter de rabufnire care initiaza oa doua explozie mult ma i puternica, urmata de efecte mecanice. In unele cazuri se poate produce si o a treia explozie. Propagarea arderii dupa prima si a doua axplozie se face rapid pe directia amest ecurilor locale de praf-aer datorita flacarilor produse initial si impinse deund a de explozie, precum si datorita temperaturii degajata, in urma acestor srderi speciale. La morile de cereale incendiile se propaga cu repeziciune prin deschiderile exis tente in plansee, ajungand pina la acoperis. In caz de aprindere a fainii, in in terioarul ativelor de saci cu faina se formeaza focare ascunse care rabufnesc du pa dezvoltarea incendiului. Incendiul se propaga cu repeziciune prin instalatiile de transport a fainii si i n deosebi a celor pneumatice. In timpul incendiului se degaja mult fum, care um ple toate spatiile din moara ingreunaid actiunea de interventie pentru stingerea incendiului. De asemenea se degaja multa caldura. 3.2. Stingerea incendiilor Procesul de ardere la mori este complicat, din care cauza de la inceput se impun e, pentru intreruperea lui executarea unei interventii rapide cu multe forte si mijloace. La recunoastere se vor stabili: persoanele care se afla in pericol si modul de e vacuare a acestora; natura constructiilor; gradul de rezistenta la foc al planse elor intre etaje si al podului; particularitatile de constructie ale instalatiil or de transport vertical si orizontal; caile posibile de propagare a incendiului ; intensitatea de ardere; existenta cailor de acces pentru intinderea dispozitiv elor de interventie; gradul de functionare al instalatiilor de sprinklere in inc aperil in care a izbucnit incendiul si posibilitatile de evacuare a bunurilor ma teriale. De mare importanta in localizarea si stingerea incendiului la mori este actionar ea operativa a personalului de pe locul de munca si declansarea imediata a sprin klerelor, adica actiunea eficienta a primei interventii.

Pentru lichidarea rapida a incendiului se stabilesc mai multe sectoare de intere ntie pe etaje. Se vor organiza sectoare de interventie pentru stingerea la etaje le superioare si inferioare, pod si in incaperile laterale. La organizarea sting erii incendiului comandantului interventiei va avea in vedere posibilitatea prod ucerii unei explozii. Pe timpul recunoasterii, ca de altfel si al stingerii se vor opri instalatiile de transport, cele de ventilatie, precum si masinile si utilajele. In incaperea in care exista praf de faina in stare depusa pe diferite elemente d e constructii si utilaje se actioneaza la inceput cu jeturi de apa pulverizata p ina la umezirea completa a acestuia, dupa care se pot folosi si jeturi compacte de apa. Se va evita indreptarea tevilor catre gramezile de faina in vrac. Pentru lichidarea arderii in conductele de transport si de aspiratie poate sa fi e eficienta si utilitatea spumei cu coeficient mare de infoiere. Tevile, in numar suficient, se introduc la etajul in care exist focarul, dispoz itivul intizandu-se prin casa scrii, ferestre si deschiderile prin care se face accesul din incaperile invecinate. In acelasi timp se introduc tevi in supravegh ere la toate nivelurile superioare, precum si la cele de jos. In incaperile inv ecinate in care exista praf, este recomandabil ca acesta sa fie umezit cu apa pu lverizata, de asemenea udate elementele de constructie combustibile si utilajul. Daca de la inceput personalul de pe locul munca nu a pus in functiune instala tiile de drencere montate deasupra golurilor, se vor lua masuri de folosire a lo r. Pe timpul interventiei pentru stingerea incendiilor la mori, in organizarea si c onducerea actiunii se va tine seama ca incendiul sa nu se propage la depozitele de faina; stingerea incendiului la altfel de produse este foarte dificila. Faina din depozit fie vrac, fie in saci care se sparg si se ard repede pe timpul incendiului, in amestec cu apa refulata pentru stingere formeaza o coca vascoas a, care acopera sub forma unui strat focarele ascunse de ardere. Apa se preling e peste aceasta crusta, actiunea de lichidare a focarelor de ardere devine posib ila numai dupa ce crusta se indeparteaza, unori cu destula greutate, neavand une lte adecvate. Pentru stingerea incendiilor izbucnite sau propagate la acoperis se va tine seam a de specificul de constructie al acestuia, actionandu-se simila ca la incendii le de poduri si acoperis de la constructiile civile si industriale, prezentate a nterior. Concomitent cu actiunea de stingere la mori se va organiza evacuarea bu nurilor materiale, in mod deosebit a sacilor de faina, asigurandu-se in acest sc op personalul necesar. Practica a dovedit ca la incendiile de mori, a caror constructii san combustibil e, se impune ca pentru localizarea si stingerea lor sa se actioneze foarte rapi d, altfel interventia devine ineficienta. De asemenea, este necesar sa se execut a recunoasteri in mod continuu pe timpul operatiilor de stingere, pentru a se pu tea lua masuri de schimbare a dispozitivului la nevoie, in scopul realizarii une i stingeri eficiente a incendiului. La stingerea, incendiilor de materiale combu stibile sub forma de particule mici, apa se va folosi in mod rational, deoarce a semenea produse in contact cu apa folosi in mod rational, deoarece asemenea prod use in contact cu apa folosita in exces formeaza o crusta, care pe linga faptul ca ingreuiaza si se comporta la incendiu ca orice material cimbustibil in stare solida. Pe timpul acestor transformari se creeaza conditii favorabile pentru a paritia focarelor ascunse, pentru a caror lichidare este nevoie de un timp mai i ndelungat si mina de lucru mai numeroasa. La depozitele de cereale se vor lua masuri ca personalul de interventie sa se d eplaseze asigurat cu cordite de salvare, pe punte asezate pe suprafata produselo r. 4. Stingerea incendiilor in silozurile de floarea soarelui 4.1. Caracteristicile incendiilor In masa semintelor de floarea soarelui se produc procese externe in stransa lega tura cu transferul de apa si cu reactiile chimice oxidative. In anumite puncte se degajeaza o mare cantitate de caldura. Aceasta nu se poate transmite in mediul inconjurator, atat din cuza bioxidului de carbon rezultat di

n reactia de oxidare a semintelor, cat si mai ales datorita slabei conductivitat i termice a semintelor, la caror coeficient de conductivitate termica variaza in tre 0,12 si 0,20 kcal/m x h x g,C. Caldura produsa neputand fi evacuata, duce i mplicit la crearea unor centre de autoincalzire, care daca nu se iau masuri de i nlaturare a fenomenului acestea se pot transforma in autoaprinderi, urmate deseo ri de incendii. In celule silozului, in urma unor intervenrii nfinalizate corespunzator, adica f ocarele de incendiu nu au fost lichidate in intregime, se pot produce si explozi i. Se poate da ca exemplu explozia produsa intr-o celula de floarea soarelui, du pa 3 zile de la inceperea operatiilor d lichidare a incendiului. Un astfel de fe nomen poate fi posibil in conditiile arderii intr-un spatiu inchis, cand acumula rea caldurii in unele puncte poate ajunge pina la 900g.C, apa care circula un ti mp indelungat de sus in jos fiind supusa acestui regim de temperatura. De asemen ea, este posibil ca urmare aarderii incomplete din celula sa se produca o degaj are deoxid de carbon, gaz care deseori poate da nastere la explozie. Caracteristica principala a unui incendiu produs intr-o celul de floarea soarelu i o constituie si existenta unor multiple focare de ardere in zone destul de int inse si aparitia flacarilor in momentul evacuarii bulgarilor de seminte incalzit e si carbonizate. 4.2. Stingerea incediilor Prin reconoastere trebuie sa se stabileasca zona din celula unde se gasesc focar ele de ardere si blocurile de seminte aglomerate. In acet scop comandantul se va consulta cu specialistii intreprinderii respective, stabilind in acelasi timp n ecesitatea si posibilitatea de evacuare a produselor. Reunoasterea se face din e xterior. Concomitent cu actiunea de stingere se executa si evacuarea semintelor de floare a soarelui spre instalatiile de fabricati cat si pe platforme amenajate special . La gura de evacuare se creeaza un sector de stingere in scopul de a controla i ntreaga cantitate de seminte vacuat si de a stinge eventualele focare. Ca substanta stingatoare se pot folosi bioxidul de carbon, azotul. Daca astfel d e substante lipsesc sau nu se obtin rezultate in lichidarea incendiului se va fo losi apa. Se va actiona cu jetuir puternice de apa de mare debit si presiune, pentru ca ef ectul mecanic al acestora sa desfaca portiune cu portiune din blocurile de semin te de floarea soarelui fixate de peretii silozurilor.In acest scop se deschid co mplet orificiile din acoperisul celulei si se asigura refularea unei mari cantit ati de apa care sa contribuie la scaserea temperaturi din interior, pentru prein tampinarea exploziei, ce-ar putea sa se produca ca urmare a dissocieri apei si f ormarea la partea superiora a celui a unei perne de hidrogen. Capacele si orifi ciile de la acoperisul celulei se deschid si pentru asigurarea evacuarii hidroge nului di bioxidului de carbon format in cazul unei arderi in implete sau pe ti mpul folosiri unor substante stingatoare, unele in cantitati reduse, care din ca uza temperaturilor ridicate se disociaza dand nastere la substante explozive. Pentru reusita interventiei si operativitati in actiuni apa se poate refula in i nterior prin prelungitoare special amenjate spre a se ajunge si la locurile greu accesibile sau inaccesibile, cu tevile obijnuite, unul din scopuri fiind despri nderea blocurilor de seminte de floarea soarelui fixate pe pereti. In cazul in care nu exista blocuri de seminte prinse pe pertii interiori ai cel ulelor se va actiona numai cu spuma sau gaze inerte, evacuand concomitent in ex terior semintele arse. Deoarece in cadrul operatiunilor de stingere se utilizeaza mari cantitati de spu ma sau de apa, care se scurge in subsolul silozului se impune ca concomitent cu introducerea substantelor stingatoare in celula sa inceapa si actiunea de evacu are folosind ejectoarele din dotare. 5. Stingerea incendiilor la depozitele de borhot 5.1. Caracteristicile incendiilor Cele mai multe incendii care s-au produs la depozitele de borhot s-au datorit au toaprinderii, care este influentata de o serie de factori dintre care se enumera : posibilitatea de acumulare intr-un loc a caldurii datorita procesului biologic

; efectul catalizator; gradul de umiditate; temperatura mediului inconjuratoe; prezenta in masa borhotului a prafului, tendinta substantei combustibile spre autoaprindere., La formarea cuiburilor de caldura din masa borhotului depozitat, o mare contribu tie o aduc taiteii supra incalziti sau in stare de incandescenta, scapati sub ac easta forma din tamburul de uscare. Praful de borhot in suspensie in aer este combustibil, care in caz de aprindere poate produce o rabufnire. Incendiul de borhot se caracterizeaza prin degajare de fum si flacari cand arder ea se produce la suprafata si prin propagarea cu usurinta la acoperis avand in v edere inaltimea mare a stivei de borhot depozitat, uneori, cand nu se intervine la timp incendiul poate cuprinde intregul depozit. 5.2.Stingerea incendilor La recunoastere se vor stabili aceleasi probleme ca la silozurile morilor de mac inat cereale. Descoperirea focarelor ascunse se face cu multa greutate pentru acasta trebuiind folosite mijloace adecvate. Se vor stabili sectoare de interventie in interiorul depozitului si la acoperis. Pentru stingerea incendiilor se foloseste apa refulata din tevi cu diametrul mar e dupa ce in prealabil sa stropit cu apa pulverizata intreaga suprafata de borho t depozitat. La stingerea incendiului izbucnite la magaziile de borhot trebuie sa se tina sea ma ca aceste incendii sunt de lunga durata, localizarea si lichidarea procesului de ardere este foarte anevoioasa din cauza focarelor ascunse, fumului abundent, posibilitati dezvoltarii incendiului in timp scurt pe suprafete mari. Existenta borhotului in gramezi mari si sub forma granulata, face ca urcarea per sonalului de interventie pe stive sa fie periculoase din cauza posibilitati de s urpare a acesteia. Actiunea de interventie din exterior trebuie desfasurata cu multa atentie avandu se in atentie pericolul prabusiri acoperisului. In acest caz, pericolul este des tul de mare atat de pentru cei de pe acoperis cat si la cei din interior. Dupa localizarea incendiului stingerea se va realiza treptat concomitent cu evac uarea borhotului din depozit. 6.Stingerea incendilor la instalatile frigorifice 6.1.Caracteristicile incendilor Pericolul de incendiu si de explozieeste generat de existenta materialelor izol ante de natura combustibila si de imflamabilitatea unor dintre agenti frigorific i. La aceste materiale si substante se mai adauga si produsele alimentare combus tibile depozitate in cantitati mari cum sunt grasimile, carnea, e.t.c. Ca materiale izolante se foloseste pluta, pluta bituminizata, rumegusul de lemn si in ultimul timp placile de polistiren expandat. O caracteristica a acestor ma teriale este arderea mocnita, cu mare degajare de fum, care creaza mari greutati in stabilirea focarului si la interventie. Asrfel de incendi se descopera, uneo ri, se descopera cu intarziere. Ca agenti frigorifici se folosesc peste 30 de compusi chimici, dar aproximativ v reo10 au o larga utilizare. Cei mai intrebuintati sunt amoniacul, clorura de met il, bioxidul de cabon, bioxidul de sulf si inultimul timp freonii. Cu toate ca printre conditiile impuse agentilor frigorifici figureaza si acelea de a nu fi novici si inflamabili, pina in prezent nu s-a ajuns inca la aceste d eziderate. De dorit ar fi ca in constructiafrigoriferelor sa se foloseasca materiale termo izolante necombustibile sau greu combustibile. Sarcina termica a camerelor frigorifice poate sa junga la 250 kgf/m2, iar in ca mera de pastrare pina la 2600kgf/m2. Pentru frigoriferele industriale este caracteristica, de asemenea, lipsa totala a ferestrelor; patrunderea in interior se poate face prin una sau doua usi. Incendiile la frigorifere izbucnesc cel mai frecvent in perioada lor de construc tie sau reparatii. In acest timp izolatia termica, de multe or, nu este acoperi ta cu stratul de tencuiala de protectie, in incaperi se aglomereaza rezerva apre

ciabile de materiale de izolatie si deseuri. Incendiile produse la izolaia termica si la alte materiale combustibile, uneori , iau mari proportii. Viteza de propagare a arderii izolatiei temice cu flacara este de 0,50-1,00 m/mi n. Din cauza suprafetei mici a deschiderilor de la usi in incaperile in care exist a incendiu, in scurt timp temperaturile ajung la valori ridicate degajandu-se ma ri cantitati de fum. Propagarea incendiului se face pe cai ascunse in interiorul elementelor de izolatie temica, fumul patrunde in incaperile invecinate, pe co ridoare, transportoare interioare si prin casele de scari. 6.2. Stingerea incendiilor Echipele de recunostere a locului incendiului din interior trebuie sa foloseasca aparate izolante. Pentru determinarea limitelor de propagare a incendiului este necesar sa se tatoneze izolatia termica si sa se procedeze la desfasurarea pe ntru control a izolatiei pe intreaga ei grosime. Pe timpul recunoasterii, impreuna cu specialisti, trebuie stabilit pericolul de degradare a alimentelor depozitate in frigorifer si masurile de evacuare. De ase menea , se va verifica posibilitatea de propagare a incendiului prin izolatia te rmica in incaperile vecine sau cele incendiate. Secroarele de interventie se stabilesc dupa necesitate, in interior,la etaje, ac operis, la izolatiile sistemului de conducte. Stingerea incendiilor produse la frigorifere se realizeaza cu mari dificultati. De la inceput trebuie luate masuri urgente pentru evacuarea agentului frigirific din instalatia de racire, in rezervorul de evacuare. Daca acest lucru nu este p osibil , se interzice evacuarea amoniacului in sectoarele de interventie. Deci se impune ca procedeul de golire a instalatiei frigorifice sa fie stabilit dina inte. Ca substante stingatoare se folosesc: apa sub forma de jeturi compacte si pulver izate, refulate de regula din tevi B; apa imbunatatita chimic; spuma cu coefi cient mare de infoiere. In zonele unde sant produse alimentare, care se pot degrada, ultimele 2 substan te stingatoare aratate mai inainte nu sant recomandabile a se folosi pentru sti ngerea incendiilor. Daca prin intrarile existente nu se poate ajunge la focarele de ardere, pentru a se lucra in mod corespunzator la stingerea incendiului, se vor practica desch ideri in pereti sau plansee. In acest fel se poate reduce temperatura din interi or si micsora concentratia de fum. Concomitent cu actiunea de stingere a incendi ilor se va organiza si evacuarea produselor din interior. In cazul executarii acestor deschideri se vor lua masuri de asigurare a numarul ui de tevi necesare, care poate intra imediat in functiune, dupa necesitati. O anumita scadere a temperaturii si reducerea cantitatii de fum in spatiile ince ndiate se poate obtine si prin folosirea exhaustoarelor din dotarea unitatilo r de inteventie. Trebuie sa existe intotdeauna numarul necesar de aparate izol ante, personalul de schimb, deoarece lucrul in interior pentru localizarea si l ichidarea incendiului se organizeaza pe echipe care lucreaza in conditii grele, motiv pentru care se inlocuiesc la un anumit interval de timp. Ele trebuie sa de sfaca tencuieli pina ajung la stratul de izolatie termica care arde, operatie c are este destul de dificila, in condiiile unei mari degajari de caldura si fum s ia arderii unor izolatii termice ca spume plastice, polistiren expandat. In caz de spargere sau fisurare a instalatiei sant posibile accidente din cauza tixicitatii agentilor frigorifici, in special a amoniacului. Daca amoniacul a aj uns la piele, portiunea respectiva se freaca cu un tampon pina la revenirea sens ibilitatii si inrosirea pielii, dupa aceea se sterge cu alcool si se pune pansa ment. Amoniacul se dizolva bine in apa; de aceea se va lucra cu jeturi pulverizate , c are il dizolva. In cazul incendiilor de durata se va avea in vedere posibilitatea surparii const ructiilor si necesitatea organizarii unei supravegheri continue. Cap.XVI

Stingerea incendiilor la depozite si magazine de marfuri 1. Probleme de baza Mai intotdeauna incendiile izbucnite la depozitele de marfiri , magazinele comer ciale si alimentare au produs pierderi destul de mari. Deseori la depozite si magazine , pe o suprafata relativ redusa se concentreaza valori materiale mari care pe timpul incendiilor sant expuse distrugerii sau de gradarii din cauza incendiului sant expuse distrugeri sau degradarii din cauza incendiului si a refulari unei mari cantitati de apa pe timpul interventiei. Cladirile magazinelor adapostesc in incinta lor sali de comert, de prezentare s i expunere, incaperi pentru primire, pastrare si pregatire a marfurilor pentru v anzare, incaperi auxiliare si tehnice, incaperi administrative si grupuri social e. Suprafata magazinelor si incaperi administrative si grupuri sociale. Supraf ata magazinelor si incaperilor pentru pregatirea marfurilor de vanzare, in multe cazuri se apropie de suprafata salilorr de comert, mai ales la magazinele de mo bila, produse chimice si de vopsitorie. Sarcina termica din magazinele comerciale se ridica pina la 100 kgf/m2. iar in i ncaperile de depozitare a diferitelor marfuri depaseste de 2-3 ori valoarea indi cata. La unele magazine universale mari cu mai multe caturi pot sa existe etape altern ative pentru comert si servicii publice. Depozitelede materiale ale intreprinderilor comerciale si industriale de cele ma i multe ori , se amenajeaza in cladiri separate cu unul sau mai multe niveluri, deseori in constructii necorespunzatoare din punct de vedere onstructiv. Sint si cazuri cind depozitele de marfuri se organizeaza in subsolul magazinelor si sub solul cladirilor de locuinte, in constructii vechi combustibile, fara cai de acc es corespunzatoare, situatie care ingreuiaza actiunea de interventie in caz de i ncendiu. Marfurile se pastraza in depozite pe rafturi de metal sau lemn, iar unle dintre ele in baloturi si rulouri. Pe timpul producerii incendiului in magazie si depozite pot sa se distruga difer ite categorii de produse, inclusiv materialele sintetice ale caror ardere si de scompunere termica, in majoritatea cazurilor sint insotite de o formare abundent a de fum si degajare de gaze toxice. Popagarea incendiului si ridicarea temperaturii la incendiile de materiale sinte tice se face foarte rapid si cu degajare de fum dens. Constructiile mtalice ale unor depozite deasupra focarelor de ardere se pot prab isi in timp de 20 min. Recunoaserea operativa a incendiului si punerea in functiune a tevilor la incen diile delarate la depozite si de multe ori la magazine reclama, deseori , sa se sparga usi, sisteme de incuietori, gratii masive metalice. Incendiileizbucnite uneori pe timpul transportului sau dupa sosirea materialelor la locul de destinatie, se axplica deseori prin faptul ca produsele, in specia l reactivii chimici se depoziteaza uneori fara respectarea normelor. 2. Organizarea stingerii incendiilor 2.1. Probleme ce se urmaresc la recunoastere Pentru organizarea in bune conditii a stingerii incendiilor izbunite la depozit e si magazine comeriale este necesar sa se stabileasca : caracteristicile const ructiv ale depozitului; stabilirea numarului persoanelor existente in depozite s i principalele cai de evacuare a lor; mijloacele si metodele potrivite pentru a cesta operatiune; natura, cantitatea, ordinea de asezare si caracteristicile mat erialelor depozitate; proportiile si directiile principale de propagare a incen diului; pericolul de explozie si intiicare pentru oameni; posibilitatile de desc ompunere termica a marfurilor cuprinse de incendiu si de degajare si raspandire a fumului si gazelor toxice; ce anume arde si c marfuri periculoase se mai gases c in zona expusa; necesitatea evacuarii materialelor neincendiate, locul de de pozitare a lor si modul de aducere la indeplinire a acestei actiuni; necesitatea desfaceri si demolarii unor elemente de constructie; conditiile care favorizeaz a si cele care ingreuiaza actiunea de stinere; existenta si amplasarea ascensoa relor si persoanelor imobilizate in acestea; caile de acces care se pot utiliza

pentru evacuarea persoanelor si bunurilor materiale; necesitatea si posibilitate a practicarii unor deschideri pentru patrunderea in cladire in vederea salvarii persoanelor si bunurilor materiale ca si a introducerii tevilor de refulare dest inate stingerii incendiilor; verificarea in subsoluri si in podul constructiei d aca exista sau nu depozitate marfuri; intreruperea curentului electric; sursele de apa disponibile,distantele pina la acestea; fortele si mijloacele necesare p entru stingere, caile de introducere a lor in dispozitivul de lupta; substantele stingatoare cele mai indicate in raport de materialele combustibile existente in interior. Toate aceste probleme trebuie avute in vedere la intocmirea planurilor de apara re, de interventie, iar la unele mari magazine hiar si a planurilor unice de i nterventie. O buna parte din aceste necesitati se au in vedere si la organizarea prevederii si stingerii incendiilor pe locul de munca. La intocmirea planurilor de aparare , de interventie si unice de interventie, pr intre altele trebuie avute in vedere studirea si cuprinderea, in actiunile de i nterventie a constructiilor si partilor de constructie portante, protejarea tocu rilor si deschiderilor, precum si elementele de compartimentare , protectia scar ilor si scarilor rulante impotriva propagarii incendiului, protectia obiectelor vecine aflate in apropierea incaperilor de depozitare ale magazinelor universal e. 2.2. Evacuarea persoanelor din magazinele universale Desitatile mari de persoane in magainele universale si situatiile complexe care survin in caz de incendiu, obliga luarea unor masuri speciale pentru evacuarea in bune conditii a personalului din interior. Din cercetarile efectuate in unel e tari,a reiesit ca la magazunele universale la intrarea si iesirea persoanelor se produc timpi critici. In zilele de lucru , in gneral, acestea sint orele 10,3 0 si 11,30 si ora 16,30 si 17,30 . In magazinele universale cu scari rulante, fluxul de persoane catre etaje se scu rge exclusiv pe acestea, casele scarilor si ascensoarelor de persoane iind relat iv putin folosite. In caz de evacuare scarile rulante sant scoase din functiune , iar in magazinele universale noi sint blocate. Persoanele care au ajuns la etajele magazinului folosind scari rulante, vor incerca sa paraseasca magazinul pe aceeasi cale, ast fel incat se poate ajunge la aglomerari in fata scarilor rulante. Calculele facute pentru desfasurarea evacuarii intr-un magazin universal, au con firmat in afara de aaceasta, ca in cazuri de evacuare, in majoritatea situatiilo r se produc aglomerari de persoane infata iesirilor majoritatea situatiilor se p roduc aglomeraride persoane in fata iesirilor de la etaje, precum si stagnari a le miscarii in casele scarilor, atunci cand se intalnesc fluxuri de persoane. Pentru asigurarea evacuarii intr-un timp scurt trebuie sa se evite incrucisarea cailor principale pentru a se unlatura concentratia de persoane prin concuenta fluxurilor din directii diferite, pe caile principale de circulatie. De asemenea, trebuie efectuata marcarea vizibila a iesirilor si casei scarilor. Inscriptiilor obijnuite din comert, pentru iesiri, au in general o eficienta fu nctionala relativ redusa in conditii normale. Daca se efectueaza o evacuare in c onditii de pericol, cand se produce o degajare puternica de fum si se ia in co nsideratie inaltimea stelajelor de marfuri de aproximativ 2 m si materialele dec orative existente in magazinele universale, inscriptiile amintite mai inainte nu-si mai indeplinesc functiunea. De aceea este necesar sa se foloseasca indica toare din materiale luminiscente. Prin iluminarea iesirilor de evacuare se asigura orientarea fluxului de persoan e care se scurge in mod corespunzator. Pentru asigurarea unei evacuari rapide a cladirii, tinand cont de vizitele difer ite de deplasare pe cai de acces si scari este necesar ca latimea usilor de la c asa scarii de la etaje sa corespunda cu latimea utila a treptelor. Realizarea evacuarii dupa un plan stabilit impune asigurarea unor posibilitati t ehnic. De asemenea , trebuie elaborate planuri concrete de evacuare, tinand seam a de criteriile aratate in cap. al IV-lea. Personalului i se va stabili obligati i specifice depozitelor si magazinelor comerciale. Alarmarea est necesara sa f ie codificata, luandu-e in consideratie si comunicarile care urmeaza sa fie facu

te in limbi straine. Personalul trebuie instruit saptamanal cu regularitate, in privinta sarcinilor s i periodic executate exercitii practice d evacuare. La instruirea personalului u n rol deosebit il are comportarea acestuia fata de reactia psihologica a persoan elor aflate in pericol. Actiunea calma si corecta a personalului, in caz de evac uare, constitue cea mai importanta sarcina. Specificul oricaror localuri cu mare densitate de public este posibilitatea apar itiei panici care poate avea urmari deoasebite de grave, chiar si in cazul cand incendiul are proportii reduse. Desitatea de la care panica prezinta perico pen tru evacuarea personalului este de ordinul a 0,28 m2/om. Fenomenul panicii se po ate produce si fara existenta unei situatii de pericol. La densitatea de 0,26 m2/persoana cand oamenii aflati unii linga altii se ating intre ei si nu mai pot evita contactul, se creaza starea de stres care poate deg enera in panica, fara nici o alta cauza. Caile de evacuare trebuie sa conduca la suprafete in aer liber. Din experienta constatata in unele tari reiese ca in acz de pericol, persoanele dupa ce au parasit obiectivul incendiat, se departeaza de acesta si dupa o anumi ta distanta isi reduc viteza de miscare. O astfel de situatie ar duce la formare a unui avantaj, forma cea mai apropiata fata de situatia de pericol. Din acest m oment este necesar, ca inainte de toate, iesirile sa fie astfel coordonate, inca t sa se asigure scurgerea nestingherita a persoanelor in aer liber, sub forma de sectoare de evacuare, care trebuie considerate ca suprafete libere dispuse ca un unghi la centru de 45 si 60 grade. In cazuri exceptionale evacuarea persoanelor de la etajele superioare se poate face pe scari metalice exterioare de salvare, cu conditia ca aceasta actiune sa fie bine orgnizata si condusa din interior si exterior de persoane competente. De asemenea , se mai pot folosi in aceleasi conditii autoscarile mecanice sosite la fata locului, precum si alte dispozitive. 3. Stingerea incendiilor la depozite si magazine comerciale Principalele tactice de stingere variaza in functie se specificul depozitului si de caracteristicile materialeor care ard, fapt care impune, de la inceput, lu area unor masuri care sa duca la desfasurarea, unei bune interventii in caz de i ncendiu. Personalul trebuie instruit saptamanal cu regularitate, in privinta sarcinilor s i perioadic executate exercitii practice de evacuare. La instruirea personalului un rol deosebit il are comportarea acestuia fata de reactia psihologica a pers oanelor aflate in pericol. Actiunea calma si corecta a personalului, in caz de evacuare, constitue cea mai importanta sarcina. Specificul oricarui localuri cu mare densitate de public, il constitue posibilit atea de aparitie a panicii care poate avea urmari deosebit de grave, chiar si in cazul in care incendiul are protectie redusa. Densitatea de la care panica prez inta pericol pentru evacuare personalului sintde ordinul a 0,28 m2/om. Fenomenu l panicii se poate produce si fara existenta unei situatii de pericol. La densitatea de 0,26 m2/ persoana, cind oamenii aflati unii linga altii se atin g intre ei si nu mai pot evita contactul, se creeaza starea care poate degenera in panica, fara nici o alta cauza. Caile de evacuare trebuie sa conduca pe suprafete in aer liber. Din experienta unor tari reiese ca in caz de pericol persoanele dupa ce au paras it abiectivul incendiat, se departeaza de acesta si dupa ao anumita distanta isi reduc viteza de miscare. O astfel de situatie ar duce la formarea unui avantaj, forma cea mai apropiata fata de situatia de pericol. Din acest motiv este neces ar, ca inainte de toate, iesirile sa fie astfel coordonate, icat sa se asigure scurgerea nestingherita a pesoanelor in aer liber, sectoare de evacuare, care tr ebuie considerate ca suprafete libere dispuse ca un unghi la centru de 45 si 60 grade. In cazuri exceptionale evacuarea persoanelor de la etajele superioare se poate f ace pe scari metalice exterioare de salvare cu conditia ca acesta actiune sa fi e bine organizata si condusa din interior si exterior de persoane competente. De asemenea, se mai pot folosi in acelasi conditii autoscaruile mecanice sosite la

fata locului, precum si alte dispozitive. 3.1. Caracteristicile incendiilor Un incendiu la un magazin comercial se propaga foarte repede cu degajare mare de caldura si fum ca urmare a existentei in magazin a produselor pe baza de materi ale plastice, a tesaturilor din fibre si fire sintetice care creeaza posibilitat ea producerii unui fum dens si care ingreuiaza actiunea de interventi. Incendiul se propaga pe verticala si orizontala, din cauza curentilor puternici care se f ormeaza. 3.2. Stingerea incendiilor Principiile tactice de stingere variaza in functie de specificul depozitului si de caracteristicile materialelor care ard, cea ce impune de la inceput luarea u nor masuri care sa duca la desfasurarea unei bune intervenrii in caz de incendiu . De la inceput, in caz de incendiu, trebuie sa se actioneze cu mijloace initiale de stingere, planul primei interventii se va pune in totalitate in practica. In afara de mijloacele initiale se va actiona imediat cu tevi de refulare de la hi drantii interiori de catre personalul depozitului sau magazinului universal. In vederea obtinerii succesului de interventie a subunitatilor, unitatilor si fo rmatiilor civile de pompieri inca de la inceput trebuie sa se realizeze: marcar ea, in prealabil, a cailor de acces pentru pompieri; fixarea locurilor de stati onare amasinilor si utilajelor de salvare; stabilirea directiilor de oprire si de intrare in dispozitiv a masinilor in fata si in jurul magazinelor universale; marcarea deschiderilor de acces pentru pompieri pe fatadele magazinelor unive rsale care sunt prevazute cu draperii; marcarea posibilitatilor de intrare in m agazinele mai vechi; amenejarea de suprafete marcate pentru instalarea masinilor si utilajelor de salvare in fata cladirilor in apropierea nemijlocita a partii carosabile. Este recomandabil ca o buna parte din aceste cerinte ale unei bune interventii p entru stingerea incendiilor poate fi inclusa si in planurile de aparare, interv entie sau unice. Desigur, conceptia tactica a comandantului interventiei joaca un rol hotarator in dezvoltarea si evolutia incendiului. Actiunea de interventie pentru stingerea incendiilor trebuie sa inceapa cu evacu area persoanelor din incaperile incendiate sau blocate de incendiu. Pentru aceas ta, fortele principale se vor dirija in acest scop inca de la inceputulintervent iei, avand in vedere ca actiunea sa fieindreptata pe directiile cailor prin care se organizeaza evacuarea bunurilor materiale aflate in magazin sau in depozit. Luarea la timp a masurilor de evacuare a marfurilor din incaperile incendiate al e magazinelor si depozitelor constitue una dintre sarcinile cele mai importante ale comandantului interventiei. Pentru conducerea acestei operatii se dsemneaza o persoana componenta care sa fi e in masura sa mobilizeze personalul de serviciu si alte forte chemate in spri jin. Acolo unde este posibil se vor folosi mijloace mecanizate carucioare, moto si electrostivuitoare, macarale si elevatoare. Stingerea incendiilor se va organiza pe sectoare, pe paliere, pe perimetrul cla dirii sau pe verticala, in raport deci de caracterul constructiv respectiv. Tinand seama de caracteristicile marfurilor depozitate si de specificul depozitu lui se vor folosi tevi cu diametre mari – tip B – cu ajutaje de 20-24 mm, precu m si tevi C, in mod combinat cu ajutaje de 14-16 mm, cu misiunea de a proteja ma terialele si incaperile necuprinse de flacari: tevile tip B vor mai fi folosite pentru apararea elementelor de constructie de pe directiile principale si lucru din exterior. La nevoi vor fi folosite si tevi pulverizatoare. Tevile se intr oduc prin usi,ferestre si alte deschideri, gratiile de la ferestre se taie cu di spozitive speciale. Majorittea fortelor se vor amplasa la etajul in care a izbucnit incendiul si pe directia principala de propagare a acestuia, iar la etajele superioare – inclus iv podul si etajele inferioarecelelalte forte, respectiv tevi din dispozitivul l uat. Avand in vedere faptul ca suprafata depozitului este incarcata aproape , pina l a refuz cu marfuri si ca incaperile se umplu cu fum comandantul interventiei si sefii de sectoare trebuie sa acorde o atentie deosebita posibilitatii de avansa

re cu tevi in interiorul depozitului la focarele de ardere cele mai intense. Se vor folosi masti si aparate izolante. La depozitele subterane, atunci cand sant la dispozitie forte suficiente, iar ca ile de acces sant insuficiente si reuse ca dimensiuni se procedeaza la aplicarea procedeului rin inundarea cu apa, abur, spuma sau gaze inerte. Concomitent cu actiunea de stingerea amterialelor care ard, se executa si protec tia celor care se evacueaza sau a celor care pot aduce la propagarea incendiulu i sau expoziilor si in mod special a celor care prezinta pericol de explozie si degajari mari de fum. Pentru evacuarea bunurilor materiale in ordinea importantei si valorilor , se vo r concentra numarul necesar de persoane si utilaje si se va organiza depozitarea lor intr-un loc sigur sub paza. La locul incendiului se va crea o rezerva de forte si mijloace cu ajutorul caro ra sa se poata interveni la paritia unor noi focare de ardere. Substantele de stingere se vor alege in raport de natura incendiului avitandu-se utilizarea apei in cazurile in care acesta ar putea provoca dezvoltarea arderii . Apa se foloseste sub forma de jet compact sau pulverizat in raport de cerinte. In cazul unui puternic curent de convectie a produselor arderii jeturile pulveri zate se vor indrepta asupra partilor inferioare ale stelajelor sau stivelor und e sant depozitate materiale, apa avand un efect corespunzator de racire. La stingerea incendiilor in depozite si magazine comerciale se mai poate utiliza spuma , in special cea cu coeficient mare de infoiere la produsele unde apa est e contraindicata. Daca se pot etansa spatiile de depozitare si cele din magazine este posibila si folosirea gazelor inerte cand se dispune de aceasta. Intensitatea de refulare a epei cea mai indicata pentru stingerea incendiilor in depozitele si magazinele comerciale se considera a fi de 0,08-1,10 l/s x m2, i ar a spumei cu coeficient mare de infoiere de 0,04l/s x m2. O atentie deosebita trebuie acordata stingerii incendiilor izbucnite la mafazin ele situate la perterul imobilelor de locuinte. In acest caz se verifica cu minu tiozitate apartamentele de la promul etaj , iar daca exista instalatii de ventil atie si conducte tehnico-sanitare, care trec prin magazin la etajele superioare , atunci la primul etaj se instaleaza tevi de rezerva. La stingerea incendiilor produse la magazine din expozitii sau piete construite din materiale combustibile, se folosesc, de la inceput, tevi cu mare presiune s au tunuri de apa, luandu-se masuri pentru a impiedica propagarea incendiilor la constructiile si eventual exponatele din vecinatate. In ultima perioada de timp se folosesc pentru depozitarea marfurilor, depozitate cu stive inalte, deoarece ele prezinta o serie de avantaje in comparatie cu cel e obijnuite. Ele se remarca printr-un grad ridicat de mecanizare si automatiza re a proceselor de prelucrare a incarcaturilor, coeficient inalt de utilizare a suprafetei si volumului incaperii. Experienta a aratat ca incendiile izbucnite l a aceste depozite aduc mari pierderi materiale. Dintr-o serie de motive procesul de evolutie a inccendiului in depizitele cu sti ve inalte prezinta particularitati esentiale in comparatie cu incendiile din in caperile depozitelor de tip traditional. Datorita inaltimii mari de depozitare a materialelor si produselor in ambalaje c ombustibile si protejate cu unsori pentru conservare, depozitate uneori pe supor turi de lemn, in timpul incendiului apar fluxuri puternice de convectie a produs elor de ardere, care influenteaza substantial asupra vitezei de propagare a i ncendiilor in sens vertical. Efectul maririi vitezei de ardere poate fi explic at prin incalzirea prealabila substantiala a suprafetei materialelor combustibi le de catre produsele de ardere, care se ridica in sus de la focarul de ardere, cuprinzand mari suprafete. Experimentarile au aratat ca viteza de propagare a flacari pentru cutiile de car ton, in care se gasesc icaltaminte, depozitate pe stive, chiar in perioada de e volutie a incendiului ajunge la 8-10 m/min. Incendiul se poate propaga si pe orizontala pe stive si in spatiile dintre ele. Din cauza vitezei mari de propagare a incendiului intensitatea de degajare a ca

ldurii creste rapid. Studiile dovedesc ca la modificarile inaltimii de depozitare de la 2,50 la 5,00 m, a aceleasi cantitati sinaturi de material combustibil, viteza maxima de degaj are a caldurii in timpul arderii creste cu mai mult de 9 ori. Acest lucru conduc e la o crestere brusca a temperaturii in incapere ea fiind deosebit de ridicat a la partea superioara, deasupra focarului de ardere. Particularitatile procesului de evolutie a incendiului in depozitele cu stive in alte justifica cerintele speciale pentru stingerea unui astfel de incendiu. De l a inceput se impune deci ca interventia trebuie sa fie prompta, deoarece in tim p de 1,5-2 min de la aparitia inceputului de incendiu, flacarile ajung la inalti mea stivelor, iar propagarea arderii pe orizontala se produce cu intensitate. In aceste conditii se impune ca durata de punere in functiune a primelor tevi , in cazul cel mai favorabil , nu poate fi mai redusa de 5-8 min, ceea ce depasest e cu mult durata admisa pentru evolutia libera a incendiului in astfel de incape ri. Chiar daca timpul de interventie se reduce si acest lucru este de dorit, sti ngerea incendiului in incaperea depozitului va fi mult ingreuiata. Latimea redus a a trecerilor dintre stive precum si existenta intre aceste treceri a macaralel or stivuitoare ingreuiasa accesul la focarul incendiului da de altfel si manev rarea tevilor. Inaltimea mare a stivelor si prin urmare si pozitia inalta a focarului de incend iu ingreuiaza debitarea corecta si precisa in acest focar a substantei pentru s tingerea incendiului. Probabilitatea prabusirii in trecerile dintre stive a supo rturilor cu produsele depozitate pe ele, fumul puternic si temperatura inalta di n interiorul incaperii depozitului creeaza pericolul pentru viata si sanatatea p ompierilor. Pe baza acestor considerente se pare ca stingerea incendiilor la depozitele si m agazinele comerciale, o grija deosebita trebuie acordata asigurarii securitatii servantilor. Se vor lua masuri de evacuare a fumului si a celorlalte produse de ardere prin ventilare naturala sau mecanica. La nevoie se vor practica deschid eri in plansee si acoperis, precum si utilizarea initiala a jetului de apa sub f orma pulverizata pentru decantarea particulelor de fum aflate in suspensie. Personalul care lucreaza la interventie, in functie de misiuni, vor folosi masti si aparate izolante. Se vor lua masuri ca cei ce lucreaza la inaltini sa fie do tati cu corzi si cordite, centuri de siguranta, iar cei care evacueaza marfuri i n situatii dificile se vor proteja cu jeturi de apa pulverizata. Cei care evacue aza produse cu pericol de explozie, vor fi atentionati, pregatiti si supraveghea ti, luandu-se toate masurile pentru a nu fi supusi unor accidente. Cap.XVII Stingerea incendiilor la cladiri de locuit, cladiri inalte, sali de spectacole si spitale 1.Stingerea incendiilor la cladiri de locuit 1.1. Caracteristicile incendiilor Inceputurile de incendiu se pot stinge cu usurinta cand exista la indemina mijl oace de stingere de prima interventie si daca se actioneaza in primele momente a le izbucnirii incendiului.Dupa ce incendiul a luat proportii, stingerea se real izeaza mult mai greu. Cladirile mai vechi sant construite in marea lor majoritate din elementele de co nstructii combustibile, in care incalzirea se face cu lemne, deci exista sobe si cosuri pentru evacuarea fumului, care strabat pe verticala o parte din elemente le combustibile ale constructiei respective. In prezent insa orientarea generala este de a se realiza constructii de locuint e in majoritatea din materiale si elemente de constructii incombustibile. In cladirile combustibile incendiul se dezvolta in primul rand datorita material elor combustibile, a instalatiilor si dotarii existente in interiorul incaperilo r.Pot arde pardoselilor combustibile, usile, tocurile si ferestrele din material e combustibile, elementele acoperisului, mobilierului si obiectele de uz casnic din interiorul cladirilor destinate locuintelor. Incendiul se propaga rapid in t oate directiile prin golurile existente in elementele de constructie, pe canalel e de ventilatie, golurile ascensoarelor,ferestrelor si caselor scarilor.

In caz de incendiu elementele de constructie din beton armat isi pierd rezisten ta din cauza deteriorarii stratului exterior de betonsub efectul temperaturilor ridicate. In afara de aceasta, la racirea elementelor de constructie incalzita, datorita jeturilor de apa, refulate asupra lor, se produc variatii de temperatur a la suprafata, crapaturi si desprinderi de beton din aceste elemente. Elementele de constructie portante greu combustibile si chiar combustibile , in caz de incendiu, se deformeaza mai putin decat elementele metalice neprotejate a caror prabusire este posibila dupa 15-30 min de ardere intensa. Rezistenta maxima la incendiu a planseelor executate pe grinzi de lemn poate sa ajunga la 30-35 min. Peretii din lemn au rezistenta limita la foc de la 20 pina la 50 min ; peretii c u schelet de lemn ard la imbinari in 5-10 min. Rezistenta limita la foc in caz d e umplere a scheletului cu materialele greu combustibile poate sa ajunga la 30 min. Experientele efctuate demonstreaza ca tencuiala poate sa protejeje elementele de constructie combustibile impotriva incendiului timp de 15-20 min. Lemnul folosit in cladirile de locuit si administrative arde cu o viteza de med ie 50 kg/m2 x h, iar in profunzime 1-1,5 mm/min. 1.2. Stingerea incendiilor in subsoluri Incendiile izbucnite in incaperile de la subsol difera prin natura lor, caracter izandu-se in primul rand prin desfasurarea proceselor de ardere din subsoluri, care depind in mare masura de natura planseelor existente deasupra incaperilor r espective, a golurilor practice in acestea si a intrarilor si iesirilor, precum si a sarcinii termice din interior. Planseele din materiale greu combustibile construite peste subsoluri au o rezis tenta la foc de 1 h, iar cele din materiale combustibile de 0,75 h. Majoritatea incaperilor de la subsol au un numar redus de deschideri. De mult or i ferestrele sant protejate cu gratii metalice, fapt ce ingreuiaza actiunile de interventie pentru stingerea incendiilor. Mai exista inca cladiri, in special de constructie mai veche, la care iesirile d e la subsol sau direct in casa scarii comuna. Necsitatile pentru interventie impun ca fiecare subsol cu suprafata peste 300m2 sa aiba cel putin 2 iesiri de evacuare, iar daca in subsol se depoziteaza materi ale combustibile se impune sa se realizeze o iesire independenta directa in aer liber. In functie de particularitatile constructive ale subsolurilor, de natura materia lelor depozitate si locul de aparitie a focarului, dezvoltarea incendiilor, se p oate face cu o viteza diferita. Incendiile izbucnite la incaperile de la subsol difera prin natura lor, caracter izandu-se in primul rand prin accesul insuficient de aer proaspat in zona de ard ere, ceea ce determina o ardere incompleta, formare intensa de fum, temperatura relativ ridicata a produselor de ardere. In toate cazurile, dupa primele 0-30 kg/m2 suprafata a podelei la sub sol, iar in magazii apreciabil mai mare. Datorita afluentei de aer in cantitati reduse, dezvoltarea in subsol a arderii s e face lent, in comparatie cu cea de la nivelurile superioare ale cladirii. Din aceasta cauza regimul de temperatura la incendiile in subsoluri difera de cel d in diverse alte incaperi. Cu toate acestea, temperatura la incendiile in subsolu ri este destul de inalta si in urma unor experimentari sau fost inregistrare ur matoarele valori: 400g.C la 20 min; 500gC dupa 40 min, 650gC dupa 1,5 h. La inceputul incendiul, datoritaprezentei aerului in subsol se produce arderea completa a substantelor combustibile. Dupa un scurt timp intensitatea arderii se micsoreaza, se produce din ce in ce mai mult o ardere incompleta, se degaja un fum gros si toxic, iar temperatura incepe sa creasca. Din cauza arderii incompl ete in produsele arderii, in afara bioxidului de carbon se gaseste oxid de carb on, care prezinta un mare pericol pentru viata si sanatatea oamenilor. La ardere a 1kg lemn se dehaja in medie 4,50m3 produse de ardere. Viteza de arde re a materialelor combustibile depozitate in subsol este egala cu 0,40 – 0,90 gk /m3. De multe ori fumul si flacarile patrund prin neetanseitatile existente la locu

l de trecere al conductelor prin plansee si prin alte deshideri. In incaperile umplute cu fum oamenii pierd orientarea, au tuse, ochii se irita s i lacrimeaza, ajungand chiar pina la sufocare. Cantitatea de oxid de carbon existenta in produsele arderii in interior, poate s a ajunga la 6%CO2 pina la 7%, iar la iesirea din subsol uneori poate sa se inreg istreze 1-2%; inspitatia aerului cu o concentratie de CO de 0,4-0,5%, timp de c ireva minute poate sa provoace o intoxicatie mortala. Influenta produselor de a rdere gazoase asupra organismului uman devine periculosa deoarece acestea, in g eneral, sint incalzite la o temperatura de 60g.C. Daca in subsoluri sint depozitate produse chimice ca spuma poliuretanica, policl orura de vinil , se degaja in caz de incendiu acid cianhidric, acid clorhidric, cantitati sporite de oxid de carbon si altele Un interes deosebit prezinta viteza de circulatie a produselor de ardere gazoase , prin golurile din incaperile. Daca ar exista date mai ample prin golurile di n incaperile de la subsoluri. Daca ar exista date mai ample cu privire la ventil area incaperilor pe timpul stingerii incendiilor, atunci stingerea ar putea fi efectuata cu mai mult succes; de asemenea si aspirarea gazelor din incaperi sau refularea aerului proaspat in interior s-ar putea face cu mai multa eficienta. Incendiul izbucnit la subsolul se poate propaga de la parter la etajele superio are numai in cladirile cu plansee combustibile si greu combustibile. In cazul incendiilor de linga durata rezistenta limita a planseelor de orice fel poate fi ineficienta si drept consecinta acesta se propaga la nuvelul superior. O astfel de propagare este posibila si datorita conductivitatii termice a grinz ilor si onductelor metalice neprotejate, situatii care apar cand la parter se g asesc magazine si depozite de diferite materiale. Incendiile produse in timpul zilei se observa relativ cu usurinta si se pot stin ge cu una sa u doua tevi. Daca focarul se afla departe de intrarea in subsol si incendiul a fost observat cu intarziere, interventia pentru stingere devine gr eoaie, in mod special si din cauza prezentei fumului in cantitati mari. Odata cu executarea recunoasterii se incepe actiunea de evacuare si salvare a p ersoanelor, precum si stingerea incendiului. Recunoasterea trebuie continuata p entru a cunoaste posibilitatea propagarii incendiului la parter, operatia fiind continuata pe tot timpul desfasurarii actiuni de stingere. Pentru salvarea oamenilor si verificarea tuturor incaperilor umplute cu fum, inc lusiv de la nivelurile superioare si a casei scarilor, este necesar sa se trimi ta echipe de salvare cu aparate izolante conduse de persoane bine pregatite si c u experienta. Operatia de salvare trebuie considerata ca terminata numai atunci cind toate in caperile sint evacuate de fum si persoanele in pericol evacuate, folosind pentr u aceasta mijloace adecvate, existente la dispozitie. Pentru evacuarea fumului din casa scarii se pot deschide ferestrele si chepengurile din pod, contribuindu -se astfel la efectuarea cu succes a lucrarilor de salvare. Daca in subsol s-a format o cocentratie mare de fum si temperatura este ridicata , iar accesul la focarul de ardere folosind aparate izolante nu este posibil d e la inceput, atunci stingerea incendiului poate sa dureze mai mult, in acest ca z actionandu-se cu prioritate pentru evacuarea persoanelor de la nivelurile sup erioare. Este un succes al actiunii de interventie daca evacuarea persoanelor de la nive lurile superioare se efectueaza inaintea umplerii acestora si a casei scarii cu fum, in timp scurt si cu efective reduse. Inca de la inceputul stingerii incendiului, concomitent cu salvarea si evacuarea persoanelor din incaperile umplute cu fum produse de ardere, trebuie sa se ia masuri pentru reducerea concentratiei de fum si a temperaturii. Pentru evacuarea fumului se mai pot folosi si exhaustoare care prin inversa circ ulatie refuleaza aerul proaspat din exterior in incapere. Exhaustoarele pentru fum se pun in functiune numai dupa terminarea operatiilor de salvare si gasirea focarului de ardere. Organizarea interventiei pentru stingerea incendiilor in bune conditii este posi bila numai daca comandantul interventiei pe timpul recunosterii stabileste modul de dispunere a incaperilordin subsol, particularitatile lui, natura materialelo

r depozitate, pericolul de propagare a incendiilor la parter si in incaperile in vecinate. Uneori , prezenta in subsol a fumului si a temperaturii ridicate poate sa creez e o impresie gresita despre situatia reala a focarului de ardere. De aceea, pra cticarea unor goluri suplimentare in subsol, a ferestrelor, nu trebuie efectuate numai atunci cand se gasesc deja pregatite mijloace de interventie, care urmeaz a sa fie folosite pentru pentru stingerea incendiului. Se vor pune imediat in functiune tevi tip B cu presiune marita sau generatoarele cu spuma cu coeficient mare de infoiere, pentru stingerea incendiului in subso l, urmate de introducerea unor tevi in supraveghere la parter, la etajele imedia t superioare, in canalele de ventilatie si la cele tehnice. La incendiile de proportii se stabilesc sectoare de interventie cum ar fi : la intrarea principala, incaperile invecinate si ferestrele de la parter. In multe incendii care izbucnesc la subsol se pot folosi generatoare de spuma cu coeficient mare de infoiere, numarul lor calculandu-se in raport de volumul de spuma necesar. Spuma umple bine subsolul, dizolva gazele calde si fumul, intrer upe procesul de ardere, localizeaza sau lichideaza in intregime incendiul, fara a degrada materialele si elementele de constructie. Daca umplerea cu spuma a une i incaperi incendiate temperatura scade pina la 60-40 g.C. Numarul necesar de generatoare pentru stingerea incendiului cu spuma cu coeficie nt mare de infoiere se stabileste cu relatia: Ng=Vk/Qgt; V= volumul incaperii t= timpul conventional de umplere a incaperii k= coeficientul de siguranta determinat de distrugerea spumei Qg= debitul generatorului. Pentru a se evita distrugerea spumei din cauza apei, nu este recomandabil sa se refuleze simultan jeturi de apa si spuma. Daca exista pericolul propagarii incendiului prin canalele de ventilatie, se exa mineaza elementele de constructie la toate etajele si pod, aderenre la canalele de ventilatie si se controleaza cu multa atentie incaperile de la parter pina la lichidarea definitiva a incendiilor. Pentru ajungerea la focarul de ardere se vor folosi toate caile de acces existen te. In imposibilitatea ajungerii, din cauza distantei mari de la deschiderile sau i ntrarile in subsol, precum si datorita ridicarii excesive a temperaturii, in une le situatii se impune spargerea planseului, pentru ca prin golurile realizate sa se poata introduce mijloacele de stingere catre aceste focare, folosindu-se tev i de refulare adecvate. Dupa terminarea operatiei de salvare a persoanelor se trec la evacuarea bunurilo r de la parter, cele de la subsol se evacueaza numai in extrema nevoie, de exemp lu, indepartarea unor substante periculoase . In unele situatii, stingerea incendiilor la subsoluri se prelungeste timp de cit eva ore, interventia trebuind sa fie executata numai cu folosirea aparatelor izo lante, comandantul interventiei urmand sa ia toate masurile pentru mentinerea ca pacitatii de lucru a efectivelor si securitatea lor. Se vor organiza echipe de l ucru care sa actioneze pein rotatie, echipe de rezerva pentru a fi folosite la n evoie la salvarea persoanelor intoxicate si puncte de uscare a echipamentului de interventie. Intre echipele care lucreaza la subsol este necesar sa existe legaturi prin radi o sai fir. Pe timpul localizarii si lichidarii incendiului la toate sectoarele de lucru tre buie organizata o supraveghere minutioasa a starii planseelor si a elementelor p ortante; de asemenea , se va acorda o atentie deosebita instalatiilor de gaze, a colo unde exista, pentru a nu fi deteriorate, cazuri care ar crea pericol pentru personal si greutati in interventie. La intrarea in subsoluri mari este recomandabil sa fie afisate planurile acestor a si traseele instalatiilor de gaze, electrice de forte si iluminat, precum si ale conductelor tehnice. 1.3.Stingerea incendiilor la parter si etaj incendiile izbucnite la parterul si etajele cladirilor constitue un periol direc

t precum oameni, pentru a carui inlaturare se impun actiuni prompte. Viteza liniara de propagare a incendiului pe peretii despartitori combustibili s i a mobilei din interior variaza in limitele de 0,50-0,70m/s, arderea existanduse de preferinta pe verticala si in directia golurilor deschise. Daca peretii si planseele au elemente combustibile cu goluri, este posibil ca in cendiul sa se propage ascuns in interiorul acestora, uneori fara semne exteruoar e vizibile, cu o viteza superioara celei aratate mai inainte. Pe elementele com bustibile din coridoare si galerii, viteza liniara de propagare a incendiilor p oate sa ajunga la 4,00-5,00 m/min mai ales cand peretii sant captusiti cu tapet. Incendiul se poate propaga de la un etaj la altul, chiar si in cazul in care pl anseele sant incombustibile, ca urmare a transfwrului de caldura prin conducte s i elemente de constructie metalice, canale de ventilatie si a aprinderii si arde rii materialelor combustibile aflate in apropiere. De asemenea, este frecventa p ropagarea incendiului de la etajele inferioare la cele superioare prin fatadele exterioare, flacarileiesind pe ferestre. In canalele de ventilatie incombustibil e, care deseori se monteaza in pereti sau in puturi de ventilatie speciale pot s a arda depunerile combustibile si praful depus, faptce poate produce umplerea su plimentara cu fum a etajelor si podurilor.Incendiile de la etajele sant insotite in mod frecvent de umplerea cu fum gros, nu numai a incaperilor incendiate, dar si a etajelor situate deasupra, fie prin casa scarii, fie prin diferite canale sau conducte. Umplerea intensa cu fum a incaperilor se produce in special la arderea asunsa a elementelor de constructie si la propagarea incendiilor prin planseesi pereti i interiori. La inceperea actiunii de stingere a incendiilor s edetermina mai intai directiil e principale de propagare a arderii la etajul unde exista focarul, precum si la cele superioare si inferioare. In continuare se verifica daca incendiul a patr uns in golurile elementelor de constructie si in canalele de venilatie, oate fo losi intr-o anumita masura la determinarea focarelor de ardere ascunse in aceste locuri. Pentru acelasi scop se mai pot urmari si alte manifestari ale arderii, simptomele exterioare ale acesteia , cu ingalbenirea si caderea tencuielii, inca lzirea canalelor de ventilatie. Stingerea incendiilor la parter si la etajele cladirilor se realizeaza cu apa re fulata din tevi cu diametre mici si chiar cu apa pulverizata cu pulberi stingat oare sau spuma. Un efect deosebit se obtine la folosirea apei imbunatatita chimi c. Tevile se introduc la etajul incendiat si al etajele superioar si inferioare, di spozitivul fiind luat pe scarile interioare, exterioare, ferestre, balcoane si pe scrile exterioare metalice de interventie. Intensitatea de refulare a apei pentru stingerea incendiilor in cladiri de locui t si administrative este recomandabil sa fie de 0,06- 0,10 l/s x m2,,adica o t eava B la 35-50 m2. Folosirea apei imbunatatita chimic permite sa se reduca ac easta intensitate de 1,5 ori. Spuma cu coeficient mare de infoiere se poate folosi cu succes la majoritatea i ncendiilor dezvoltate pentru localizarea si stingerea acestora, refulata la part ea interioara a cladirilor greu accesibile, in magazii la plansee cu goluri . La etajul incendiat primele tevi se pun in functiune pentru limitarea propagarii arderii si locurile cu arderea mai intensa. Daca incendiul se propaga pe canal ele de ventilatie si peretii interiori, goluri, tevile cu apa se indreapta catre focarele de ardere, la etajele situate deasupra si in pod, si in acelasi timp s e strapung canalele de ventilatie si peretii interiori, dupa care se actioneaza la lichidarea focarelor de ardere. Concomitent cu introducerea tevilor pentru stingerea incendiilor, comandantul in terventiei trebuie sa ia masuri pentru evacuarea fumului din incaperi prin desc hiderea ferestrelor, usilor, iar in unele cazuri prin utilizarea exhaustoarelor. In cladirile incalzite cu gaze se iau masuri de intrerupere a gazului prin inch iderea ventilelor cat mai de la distanta. Sectoarele de interventie , trebuie sa mentina o permanenta legatura. La evacuarea bunurilor din incaperile incendiate si din cele vecine se va lucra cu grija, insa repede, indreptandu-se in primul rand acelea care se pot aprinde

mai usor. Bunurile aflate in zona incendiata se vor acoperi cu paturi de azbest, prelate sau mijloace improvizate. Dupa lichidarea incendiului se va controla cu minutiozitate etajul incendiat, ce le superioare si inferioare, canalele de ventilatie si golurile din elementele d e constructie pentru a preintampina izbucnirea unui nou incendiu. 1.4. Stingerea incendiilor la poduri 1.4.1. Caracteristicile incendiilor La constructiile vechi elementele portante ale acoperisurilor sint executate di n elementele de lemn. La majoritatea podurilor se gasesc cantitati mari de materiale combustibile. Amp lasarea in pod a camerelor de ventilatie, existenta unor izolatii combustibile, pecum si depozitarea frecventa a diferitelor bunuri mareste sarcina termica din poduri. In poduri incendiul se propaga cu mare repeziciune din cauza curentilor de aer si materialelor combustibil. Viteza de propagare poate sa junga la 1,502,00 m/min. Aproape intotdeauna exista un pericol direct de propagare a incendiului la etaj ul situat dedesupt si la elementele de constructii ale acoprisului din cauza pa trunderii prin diferite deschideri din planseu. De multe ori se produce prabusir ea planseelor peste incaperile aflate dedesupt. Stingerea incendiilor de la mansardele se realizeaza cu mare dificultate. Din ca uza unor spatii bin aerisite intre pereti si plansee incendiul cuprinde rapid in treaga mansarda.Odata cu recunoasterea ce trebuie efectuata in pod se verifica i ncaperile de la etaj, situate sub partea incendiata a podului. 1.4.2. Stingerea incendiilor La recunoasterea incendiului se folosesc in primul rand scarile curente de evacu are, precum si scarile metalice exterioare de interventie. De la inceput trebuie luate toate masurile pentru localizare, atacandu-se incend iul din fata pe directia lui de propagare. La stingere se va actiona prin hidrantii interioari si exteriori, folosind tevi cu diametre mici, la inceput sub forma de jet compact, apoi pulverizat. La nevo ie se vor putea utiliza si tevi B. Daca invelitoarea este combustibila, tevile se amplaseaza pe acoperis. Concomitent cu tevile care actioneaza asupra focarelor, se vor introduce tevi si in incaperile care se gasesc imediat sub pod. Lihidarea incendiului la pod nu este posibila fara desvelirea acoperisului si ch iar spargerea planseului de sub el, linga cornise, pe partea din directia vantul ui de regula, pentru evacuarea fumului, reducerea temperaturii in pod si introdu cerea tevilor in scopul stingerii incendiului. Suprafata dezvelita este de obice i de 1,50-2,00 m2. Sectoarele de interventie se organizeaza de regula in pod, la etajul de sub el si uneori si la accopeirs. De regula, cand fortele de interventie si mijloacele de stingere nu sant suficie nte si podurile au suprafete mari, este necesar ca in calea propagarii incendiul ui sa se relizeaza desfaceri in versantii acoperisului. Incendiile de la mansarda se sting cu apa pulverizata refulata direct asupra foc arelor de ardere, dupa ce in prealabil s-a desfacut acoperisul caldurii. La inc endiile pe suprafete mari este necesar, pentru succesul actiunii de stingere, s a se desfaca si peretii combustibili interiori. Cand se lucreaza la desfacerea acoperisului sau la stingerea incendiului, pompie rii trebuie sa fie echipati in mod obligatoriu cu cordite de salvare, centuri de siguranta pentru autosalvare. Pe tot timpul lucrului pe acoperis trebuie sa fie instalata la acoperis o scara de perete. Pe timpul lucrului in pod pompierii trebuie sa fie atenti sa ne se lo veasca de diferite obiecte ascutite sa nu cada prin gurile de pod sau sa se pra buseasca odata cu tavanele construte sau distruse de incendiu. Daca focarul nu este vizibil , iar podul este plin cu fum, inseamna ca exista f ocare ascunse, care trebuie cautate si depistate pe linga cosuri. In caz de pericol personalul de interventie trebuie retras imediat pe pozitii si gure.

2. Stingerea incendiilor la cladiri inalte 2.1. Evacuarea fumului Marile aglomerari si conditiile vietii moderne au determinat dezvoltarea constru ctiilor pe verticala, inaltimea constructiilor administrative, socil-culturale s i de locuit crescand continuu. Din punct de vedere al protectiei contra incendiilor, cladirile inalte comporta insa pericol deosebit, generat pe de o parte de greutatile legate de evacuarea r pida a persoanelor aflate in primejdie, iar pe de alta parte, de consecintele foarte grave pe care le-ar antrena prabusirea lor partiala sau chiar totala. O atentie deosebita trebuie acordata conditiilor in care s-ar realiza o interven tie de stingere la un etaj superior, tinand seama de dificultatile ce ar apare la urcarea pompierilor, utilajelor si apei de atingere la mare inaltime. In caz de incendiu in cladirile inalte se degaja mari cantitati de fum ca urmare a arderii materialelor combustibile in special materialele plastice, folosite l a captuseli, la finisari, a mochetelor pentru pardoseli si a altor asemenea mate riale care intra in componenta elementelor de constructii, a azvoarelor fonice s i termice si chiar la tapiserii. Cu toate ca o cladire inalta trebuie sa aiba un sistem de protectie contra fumul ui care sa impiedice patrunderea masiva a fumului in canalele verticale, pe casa scarii, pe fatade, totusi in multe situatii in special in incaperile incendiate si in cele vecine se degaja si se gasesc mari cantitati de fum. Problema evacuarii fumului este cel putin tot atat de importanta ca cea a rezist entei la foc si se apreciaza a fi foarte dificil de rezolvat. O cladire inalta se comporta, in caz de izbucnire a unui incendiu, la unul din n ivelurile sale, ca un cos imens al carui tiraj este extrem de puternic. Acest ti raj depinde de temperatura exterioara si cea interioara, de vint, de planul etaj elor, de etanseitatea usilor si ferestrelor de buna functionare a sistemelor aut omate sau manuale ale trapelor, registrelor automate destinate sa obtureze ghen ele de ventilatie, precum si de buna functionare a altor sisteme concepute pentr u evacuarea fumului provenit din incendiile declansate in cladirile inalte. Cu cat este mai mare diferenta dintre temperatura interioara si cea de la exteri orul cladirii, cu atat mai puternic este tirajul de aer, care creste odata cu in altima cladirii. In conditiile unei ierni grele, tirajul in cladirile inalte fo rmeaza motivul principal de scurgere a aerului. Aceasta are o importanta foarte mare, deoarece in cazul in care incendiul apare la un etaj inferior, fumul se imprastie la etajele de deasupra. Vantul provoaca o afluire a aerului spre partile cladirii din directia din care bate , astfel incat patrunderea aerului in acest caz este orizontala. Se intampl a totusi ca o parte din aerul care patrunde in timpul vantului in interiorul cla dirii sa se indrepte, in cladire, in sus. Prin urmare, vantul poate sa intensif ice afluirea aerului in sus, povocat de asa numitul efect de tiraj, de exemplu c and in nivelul atajului de mai jos, unde a aparut incendiul, exista deschideri i n peretii exteriori, pe partea din care bate vantul. Un factor care contribuie in mare masura la raspandirea fumului este temperatur a marita, care determina dilatarea gazelor la etajul cuprins de foc. Volumul ac estor gaze poate creste de 3 ori, cu care ocazie 2/3 din aceasta cantitate este transportata in afara etajului unde a izbucnit incendiul. Procesul de raspandir e a gazelor are loc foarte repede si poate provoca aparitia unor presiuni mari c are transporta fumul stre alte parti ale cladirii. De eficacitatea sistemelor de evacuare a fumului rezulta posibilitatea de inte rventie a popierilor in evitarea panicii. Rezolvarea problemei evacuarii fumului conduce la rezolvarea problemei salvarii persoanelor si a evacuarii bunurilor materiale. Curentii de aer in coridoare de la etajele inferioare si superioare ale cladirii sant de sens invers. La etajele inferioare ale cladrii acesti curenti se indrea pta spre casa scrii , iar la etajele superioare dimpotriva din casa scarii in c oridor. Curentii de aer in coridoare sant purtatorii particulelor de fum. In eta pa initiala a incendiului fumul patrunde in corodor numai la primele etaje ale c ladirii unde presiunea aerului in incaperi este mai mare decat in coridoare. Concentratia fumului in cladire, in afara zonei incendiului, poate fi reglata in

2 moduri: primul mod consta in introducerea aerului curat intr-o cantitate car e sa asigure cutatirea aerului impurificat ce aflueste in interior, urmand sa se asigure 100 unititati volumetrice de aer curat la o cantitate de aer impurifica t ce apare la etajul cuprins de incendiu; al doilea mod se refera la actionarea impotriva fumului prin limitarea raspandirii acestuia in spatiile invecinate, p rin care fumul ar putea sa patrunda. Inaintea de alegerea si folosirea unuia d intre cele 2 procedee, trebuie sa se tina seama de presiunea aerului si conditii le de patrundere in cladire, care sint necesare pentru otinerea rezultatului dor it, precum si de conditiile atmosferice curente. Independent de aceste procedee sau de altele, pentru indepartarea fumului, in ge neral, este recomandabil sa se ventilze zonele incendiului in stadiul initial al dezvoltarii lui, adica sa se asigure evacuarea fumului produs in exterior. O a semenea evacuare se poate obtine prin executarea unor trape in peretii exteriori , la fiecare etaj; trapele ar urma sa se deschida la acel etaj unde a izbucnit incendiul. Indepartarea produselor de ardere se mai poate realiza si cu ajutoru l asa numitului ,,canal de evacuare a fumului” , cu deschideri la fiecare etaj, continuandu-se peste acoperis. In caz de incendiu, toate ramificatiile canalului sant inchise, cu exceptia celei care uneste etajul unde a aparut incendiul. Ve ntilarea prin canalul de evacuare a fumului reduce pericolul de raspandire a fum ului spre alte etaje, datorita tirajului natural, indiferenr de etajul la care s -a produs incendiul. Canalul de evacuare a fumului poate fi folosit cu succes at unci cand exista un tiraj natural si numai in cazul in care etajele nu au geamu ri, de exemplu, in cazul, in care subsolurilor. Sistemele moderne de evacuare a fumului , care sant de natura constructiva si fu nctionala diferite, dar indeplinesc acelasi scop, asigura evacuarea tuturor prod uselor de ardere in caz de incendiu, insa ele trebuie bine intretinute si cunos cute . De exemplu, se construiesc instalati de ventilatie, pentru cazuri de ince ndiu amplasate de-a lungul cailor de evacuare, actionate automat de detectoarele de incendiu sau puse in functiune manual. La cladirile inalte de peste 12 nivel uri se folosesc de asemenea si instalatii pentru crearea de suprapresiune in cas a scrii si in putul ascensorului, care impiedica patrunderea si raspandirea fumu lui. Sant cladiri inalte care nu au organizata in bune conditii oprirea raspandirii f umului si evacuarea acestuia. In acest caz, pentru reusita salvarii persoanelor si stingerea incendiului se folosesc exhaustoare de la autospecialele de incendi u, precum si orice instalatie sau sistem de ventilatie existente in cladire, chi ar adoptandu-se solutii practice de moment, eficiente. 2.2. Salvarea persoanelor Majoritatea specialistilor considera ca evacuarea complecta a oamenilor din clad irile inalte, intr-un timp scurt este aproape imposibila. Aceasta parere se refera, in special la cladirile pentru hoteluri, birouri, spit ale. In schimb toti sant de acord ca trebuie, in mod amanuntit, elaborate si p regatite conditiile de evacuare a persoanelor din zonele periclitate, catre zone mai sigure. Evacuarea persoanelor in caz de incendiu din cladirile inalte este destul de dificila. Temperatura gazelor, care patrund pe caile de evacuare, depaseste de multe ori valoarea suportabila a organismului omenesc. S-a inregistrat un caz, in strain atate, cand intr-o camera cu suprafata de 15-20m2 de la etjul III, dupa 5 min s -a produs o crestre a temperaturii pe coridor pina la 280-300 g.C si de 120-400 g.C in casa scarii. In timpul unui alt incendiu de locuinte de la etajul VIII in tr-o cladire de 20 etaje, destinata birourilor ar putea fi evacuata in conditii normale, fara panica, in cel putin 1h. Pentru a evacua o cladire inalta de 30 e taje ar fi necesar un timp de 1h20 min. Pentru ca o cladire inalta sa fie evacuata in tinmp scurt este necesar sa fie r espectate urmatoarele 2 principii: 1) Cladirea sa fie onstruita astfel ca un incendiu sa poata fi limitat, d upa toate probabilitatile, la un etaj, cel mult doua. 2) Evacuarea persoanelor de la etajul cuprins de incendiu si de la cel exis tent deasupra. Persoanele evacuate vor fi conduse in zonele de siguranta amenej

ate din 5 in 5 etaje in cladirile mai aglomerate sau din 10 in 10 etaje, la clad irile de locuit. Pentru evacuare se mai pot folosi si ascensoarele dar cu conditia sa fie rezolva te anumite probleme ca existenta unei surse duble de allimentare cu energie elec trica, sisteme de control a functionarii, neutralizarea dispozitivelor, care ser vesc la manipularea usilor atunci cand acestea sant deteriorate de fum si gaze c alde, desi in unele tari se interzice folosirea lor la evacuarea persoanelor, av and in vedere accidentele care se pot produce. La multe cladiri inalte, independent de ascensoarele destinate persoanelor marfu rilor, se mai instaleaza si ascensoare speciale separate pentru pompieri si evac uarea oamenilor. Mentinerea in timp cat mai indelungat a functionarii acestor a constitue una din sarcinile cele mai importante ale serviciilor tehnice ale u nor astfel de cladirii. Daca ascensoarele sant in stare de functiune si puturil e lor nu sant umplute de fum, ele asigura evacuarea cea mai rapida si sigura. De o mare importanta in evacuarea oamenilor este functionarea in bune condidii a tuturor elementelor interdependente ale sistemului de protectie contra incendii lor ale intregii cladiri. Toate acestea trebuie sa conlucrze, pentru ca zonele l ocuite sa fie in siguranta, iar oamenii sa-si pastreze calmul si increderea. Zon ele de refugiu si caile care duc la ele sa fie in permanenta ferite de produsele de ardere. Cea mai sigura evacuare a persoanelor se realizeaza pe scarile interioare de sal vare, mai ales acolo unde numarul lor este corespunzator, ele fiind prevazute cu indicatoare vizibile si iluminat de siguranta, care trebuie sa functioneze in b une conditii. Un principiu recunoscut de specialisti si practicieni este urmatorul: personalul de sub etajul imediat se evacuaeaza de regula pe scarile interioare si exterio are de evacuare sau cu autoscarile mecanice, iar cel deasupra se deplaseaza in z onele de refugiu pentru a se evacua pe scarile exterioare de salvare sau se urc a pe pletformele special amenajte in vedrea folosirii eleicopterelor. La inaltimi mari nu mai pot fi luati in consideratie sacii de salvare, cablurile sau dispozitivele de coborare mai scurte, saltele cu perna de aer si nici autos carile mecanice. In raport cu conditiile existente, de ingeniozitatea si competenta comandantului interventiei sa mai pot folosi si alte procedee stabilite la fata locului. De exemplu, la incendiul de la Sao Paolo, pompierii au salvat 100 persoane cu ajut orul unei scarii , care la inaltimea etajului XV a fost intinsa si a format o p unte intre cladirea cuprinsa de incendiu si cea invecinata. De asemenea, sa mai por folosi diferite dispizitive de coborare de la inaltimi, pe fatadele cladiril or, capetele acestora fiind fixate undeva in incaperile de unde oamenii urmeaza sa se evacueze. Operatia de evacuare a persoanelor din cladirile inalte necesita din partea pomp ierilor pricepere, mult tact, rezistenta fizica si in primul rand curaj. Pentru slavarea oamenilor care se gasesc in pericol se pot folosi si eleicptere. In timpul catastrifelor inregistrate in lumea intreaga, in untimii ani, suplete a de a adapta elicopterul la operatiile de salvare a fost clar demonstrata, mai ales atunci cand este vorba de evacuarea persoanelor de pe acoperisuri greu ac cesibile. Elicopterele se pot utiliza pentru operatii de slavare, daca acoperis ul cladirii inalte exista loc de aterizare. Ideal ar fi amenajarea de terase cu suprafata corespunzatoare de aterizare, speciala pentru elicoptere iar in unul din colturile terasei trebuie amenajat un acces complet liber pentru oameni. In timpul actiunii, una din sarcinile de baza a schipei de salvare este impisdi carea panicii. In orice situatie locul de aterizare trebuie asigurat impotriva eccesului necontrolat al oamenilor care asteapta ajutor. De o mare importanta este alarmarea in caz de incendiu a personalului existent i n cladirile inalte. Ori care ar fi categoria cladirii inalte, practic, 2 operatii trebuie sa aiba l oc simultan: larmarea cu mijloace de atentionare a grupului de persoane care oc upa compartimentul imediat si care trebuie sa-l paraseasca; anuntarea pompieril or, daca este posibil prin telefon direct. Pentru prima operatie exista totusi o restrictie la spitalele, unde trebuie atentionat numai serviciul de zi sau cel

organizat in acest scop. Anuntarea trebuie sa poata fi data, in toate cazurile, in functiune de diferite categorii de cladiri inalte din diferite locuri, folosi ndu-se interfonul individual sau colectiv. Ori care sr fi sistemul intrebuintat, in toate cladirile inalte la un tablou trebuie sa se indice vizual, la seviciu l organizat in acest scop, nivelul de la care s-a facut apelul, pina la anulare a voluntara a acestui semnal. De asemenea, este recomandabil ca sistemele de larmare sa fie concepute pe zone , transmiterea de informatii specifice, comunicari, pe banda pentru anumite eta je, zone, in ordinea urgentei. Se mai pot folosi gigafoane amplasate in apropie rea obiectivului cuprins de incendiu. 2.3. stingerea incendiilor Incendiile in cladirile inalte se pot declansa la nivelurile tehnice unde exist a aparatura de mare importanta, in camerele de locuit, a instalatiile electric e in special la etajul tehnic si in mod deosebit la fluxurile de cabluri, la can alele de evacuare a gunoaielor menajere in subsoluri, la depozite de materiale c ombustibile, tablouri electrice de comanda pentru distributia energiei electrice , instalatii de inclazire centrala sau ventilatie, in camerele ascensosrelor, in birourile administrative, la blocul alimentar si in oriare alt punct in care se gasesc materiale combustibile si urme de nelijenta, concomitent cu prezenta une i surse de aprindere. Incendiile izbucnite la cladirile inalte se caracterizeaza prin propagarea rapi da a arderii de la etajele inferioare la cele superioare prin interior si fatade , degajarea si raspandirea rapida a produselor de ardere, inclusiv a fumului, in special pe caile de acces, datorita tirajului, cresterea panicii, blocarea ailo r de evacuare, dificultatile ce pot apare la evacuarea persoanelor si patrundere a cu greutate a pompierilor catre focarele de ardere mai ales la cele aflate la inaltime. Incendiile se mai pot propaga prin canalele ablurilor telefonice, spatiile ascun s din jurul conductelor de conditionarea aerului, bransamentele electrice din pl anseu si chisr prin fluxurile de cabluri. La recunoastere trebuie sa se stabileasca : numarul aproximativ al persoanelor e xistente in cladire si in starea lor; posibilitatile de evacuare a persoanelor s i bunurile materiale; posibilitatile de evacuare a fumului si caile prin care s e evacueaza ; modalitatile de patrundere a pompierilor in interior si luarea d ispozitivlor de interventie; existenta si starea instalatiilor de stingere a in cendiilor; posibilitatea folosirii electroexhaustoarelor si electroventilatoare lor si a altor aparate si dispozitive; situatia incaperilor si a cladirilor inve cinate cu focarele de ardere; existenta conductlor uscate de apa si posibilitat ea folosirii lor. In componeneta recunoasterii este recomandabil sa intre cel putin 4 persoane ech ipate cu aparate izolant, corzi, statii radio portabile, lanterne , rangi. Daca este necesar, recunoasterea se va face pe mai multe directii.Echipele de recunoa stere in misiunea pe care o au de indeplinit trebuie sa foloseascala maximum asc ensoarele de persoane si cele introduse in paralel cu ele pentru interventie, tr ebuie sa fie in posesia cheilor de la toate incaperile, sa aiba butelii de rezer va pentru aparatele izolante, surse de iluminat, precum si accesorii manuale de salvare tehnica. In urma operatei incendiilor de o deosebita importanta pentru lichidarea acestor a o constitue instalatiile automate de stingere acolo unde sant montate, ca de e xemplu instalatiile sprinkler. Este indicat ca astfel de instalatii sa fie montate in toate spatiile incaperil or inalte al carui potential caloric este superior maximului fixat de norme. O cerinta obligatorie pentru aceste instalatii este aceea de a sigura cu exactitat e prevederile normelor referitoare laalimentrea cu apa si verificarea bunei lor functionari. Si in aceste obiective prima interventie in caz de incendiu a personalului prez ent si organizat, trebuie sa se desfasoare cu maximum de operativitate si eficie nta. Prima interventie trebuie sa actioneze prompt pentru: evacuarea personalului ; verificarea functionarii unor dispozitive simple ; sa lucreze efectiv la stin

gerea inceputului de incendiu cu mujloace initiale de stingere, cu tevil de refu lare a apei de la hidrantii interiori ; de asmenea , tehnicienii sau personalu l special instruit trebuie sa ctioneze laintreruperea curentului electric; ment inerea in stare de functionare a pompelor de incendiu pentru alimentarea cu apa ; manevrarea dispozitivelor existente la canalele de evntilatie si alte coloane pentru dirijarea controlata a evacuarii fumului ; eliminarea pisibilitatii ras pandirii lui in incaperi si in mod deosebit pe coridoare si casa scarilor ; me ntinerea in stare de functionare a ascensoarelor. De modul de punere in practica a obligatiilor stabilite pentru prima interventie ca si a masurilor prevazute in planurile de aparare, de anuntarea la timp a pom pierilor depinde reusita interventiei pentru evacuarea persoanelor si stingerea incendiilor la o cladire inalta. Un incendiu izbucnit la o cladire inalta daca nu este lichidat in prima faza de catre personalul de pe locul de munca, interventia pentru stingere de catre pomp ieri deevine foarte dificila, necesitand un mare numar de forte si mijloace prin tre care si scari automatice. Pentru stingerea unui incendiu la o cladire inalta de 26 de etaje in strainatate , dupa unele informatii este nevoie de cel putin 250 pompieri dupa altele de 150 -1200 persoane. Dupa stabilirea nivelului la care s-a produs incendiul grupele de interventie tr ebuie sa ajunga la etajul situat mai jos si in masura posibilitatilor si deasupr a nivelului cuprins de incendiu. Punctul de comanda al actiunii se stabileste, de regula, la etajul unde a izbucn it incendiul, iar la incendiile mari intr-un punct de central. De asemena se mai poate organiza la centrala telefonica locul instalatiei de co manda al sistemului de ventilatie, de alimentare cu energie, pentru ca este posi bila mentinerea unor legaturi operative cu diferite posturi de stingere, cu gru pele de evacuare. Ca substante stingatoare se folosesc apa refulata din tevi tip C cu robinet si a jutaje pulverizate, uneori chiar si pulberi stingatoare si bioxid de carbon, in raport de natura incendiului si de locul unde s-a produs. Apa necesara stingerii este asigurata din hidrantii interiori, din coloanele usc ate sau de la masinile de incendiu. Liniile de furtun se introduc prin interio r si exterior. Pentru intinderea liniilor de furtun se pot folosi 2 metode: de sus in jos ; de jos in sus; La prima metoda fiecare rola de furtun este urcata sus cu ajutorul corzilor si r acordata la fiecare al V-lea etaj. La cea de a doua metoda rolele de furtun sant transportate sus cu ascensoarele s au pe scara mecanica si apoi sant coborate racordate. Se recomanda lasarea in distribuitor a unei iesiri libere – pentru scurgerea lin iei dupa terminarea interventiei. Practica si experintele au dovedit ca pentru intinderea unei linii pina la inalt imea corespunzatoare a 15 niveluri ale unei cladiri inalte este nevoie de 8-10 min, iar pentru fiecare 5 niveluri urmatoare mai sant necesare 7-8- min in plus. In cazul in care este nevoie de folosirea unor linii de furtun mai sus de 15 niv eluri se recomada folosirea exclusiv a tevilor de tip C. Actiunea de stingere a incendiilor trebuie realizata din ambele case de scari , organizandu-se sectoare de interventie la etajul incendiat, la etajele superioar e si inferioare. Tevile principale vor fi introduse in actiune pentru lichidarea focarelor de ard ere si pe directiile de dezvoltare a incendiului. Dacatotusi personalul care trebuie sa actioneze in prima interventie nu a reusit sa puna in functiune instalatiile de stingere , iar cele automate au prezentat la inceput unele neajunsuri, se vor lua imediat masuri ca si acestea sa contrib uie la localizarea si lichidarea incendiului. In incaperi, pentru a nu se deteriora mobilierul si aparatura se va lucra cu te vi pulverizatoare si cu multa atentie. Una din actiunile de baza trebuie indre ptata spre oprirea dezvoltarii incendiului pe cai ascunse, care uneori nu se p oate realiza cu succes decat prin executarea unor deschideri prin care sa se ref

uleze apa sub forma de jeturi pulverizate sau compacte. Probleme deosebite se pot ridica la stingerea incendiilor care a cuprins fluxuri le de cabluri electrice. Aici trebuie respectate cu strictete regulile stabilit e pentru securitatea personalului. Actiunea de interventie se va incepe numai du pa intreruperea curentului electric, cerinta care este obligatorie in toate sect oarele de interventie. Incendiile de cabluri si conducte electrice se sting cu bioxid de carbon sau apa pulverizata. Daca incendiul se propaga de la etajele inferioare catre cele superioare pe fata dele cladirii, datorita flacarilor care rabufnesc in afara, precum si tirajul, a cestea isi maresc lungimea si viteza de propagare, fiind indicat sa se actioneze cu tunuri de apa, pentru a le intrerupe si lichida. Apa care patrunde pe ferestre in interior contribuie la stingerea incendiului, e ventual la oprirea propagarii acesteia. Incendiile cele mai dificile de stins santcele care se dezvolta in locuri ascuns e si ard materualele plastice ca polistiren, poliuretan spongios. Spuma de pol iuretan degaja gaze inflamabile la 100g.C, facand intensitatea incendiului sa fi e foarte mare. In asemenea situatie actiunea de interventie trebuie sa fie ener gica, curajoasa iar personalul sare lucreaza pentru stingerea incendiului sa poa rte echipamente de protectie adecvat, sa fie schimbat la timp si sa aiba asigura te caile de retragere in caz de nevoie. Se vor folosi substante stingatoare , in raport de natura materialului care arde, chiar si spuma cu coeficient ridicat d e infoiere. O problema importanta care trebuie avuta in vedere inca de la inceputul actiunii este asigurata alimentarii cu apa. Daca statia de pompe a cladirii se opres te , in special din cauza intreruperii curentului electric, o a doua sursa de en ergie independenta . Daca acest lucru nu este inca rezolvat atunci se iau mas uri sa se asigure apa necesara de la masinile de incendiu mobile folosind condu ctele uscate montate la caldirile inalte, precum si rezerva de apa existenta la etajele tehnice prevazuta pentru unele zone stabilite anterior. La folosirea masinilor de incendiu mobile pentru alimentarea cu apa la inaltimi se va avea in vedere si principiul ca montarea pompelor in serie ducand la o ma jorare substantiala a presiunii finale de care este absoluta nevoie la lichidare a incendiului la cotele superioare. Se reaminteste asigurarea securitatii personalului de interventie pe tot timpul actiunii, prin folosirea costumelor de protectie, acolo unde este nevoie, chiar si cele anticalorice si prin mentinerea unei legaturi permanente pein radio sa u alte mijloace. 3. Stingerea incendiilor in sali de spectacole 3.1. caracteristicile incendiilor Salile de spectacole fac parte din categoria constructiilor cu sali aglomerate . Se pot cita teatrele, cinematografele, casele de cultura, caminele culturale, cluburile. Caracterizarea unor astfel de obiective o constitue faptul ca pe timpul prezenr arii programelor artistico-culturale in salile de spectacole, pe scena si in in caperile anexa se gaseste un mare numar de persoane. Incendiul izbucnind intr-o sala de spectacole in care se afla spectatori, capat a uneori proportii datorita panicii, precum si flacarilor care se propaga cu vio lenta. Locul cel mai expus este scena cu toate anexele ei . In acoperisul scenei se gas esc trapele de evacuarea fumului si a produselor de ardere. De obicei in subsol sant amplasate punctul cenral de comanda a iluminatului scenei si mecanismele pe ntru punerea in miscare a scenelor rotative. Caracteristicile unor asemenea incendii sant determinate de existent, in genere a, a unor insemnate cantitai de materile combustibile, propagarea rapida a arder ii datorita numeroaselor deschideri in elementele de constructie interioare, vol umul mare de aer carer patrunde prin anumite goluri create pentru interventie fa ra a fi asigurate prezenta tevilor necesare, sarcini termice sporite si temperat uri ridicate. Posibilitatea transmiterii cu usurinta si rapiditate a incendiului

dintr-o incapere in alta este favorizata si de cantitatile apreciabile de mater iale combustibile existente in incaperi ca mobilier, decoruri, draperii, costume , articole de recuzita, pelicula. Incendiul de propaga si pe cai ascunse: golurile existente in peretii constructi ei; canalele de ventilatie; caile de evacuare a fumului. In cazul incendiilor izbucnite in salile de spectacole , unele produse ale arder ii, precum si fumul se concentreaza in special spre partile superioare ale inc aperilor, constituind un mare pericol pentru spectatorii aflati in loje, balcoa ne. Pe scena sarcina termica poate sa ajunga pina la 200-350 kgf/m2. Sub pardoseala salii, din motive constructive, exista goluri cu suprafete destul de mari. Un pericol deosebit in prezinta salile cu loji si balcoane, deoarece sant execut ate de multe ori din elemente de constructie combustibile prevazute cu goluri. P ericolul este si mai mare daca la tapisarea scaunelor din sala de spectacole se folosesc materiale plastice, care ard foarte repede si cu degajare mare de fum si produse de ardere. Sala de spectacole fiind prevazuta cu instalatii de conditionare a aerului si de ventilatie au multe ramificatii care favorizeaza propagarea unui eventual incen diu. Sarcina termica in sala de spectacole se ridica de regula la 30-50 kgf/m2. Aceas ta sala comunica cu scena prontr-o deschidere sub forma de portal, care la salil e de spectacole mari se separa printr-o cortina metalica de protectie. Partea superioara a secenei, cortina de protectie , precum si golurile din incap erile laterale sant protejate cu instalatii de sprinklere si drencere. Problema centrala care se impune a fi rezolvata cu precadere in cele mai une con ditii, in caz de incendiu, este evacuarea spectatorilor, care urmeaza sa se ex ecuta conform planului stabilit in acest scop, folosind personalul special instr uit. Acesta va urmari, in primul rand evacuarea spectatorilor de la balcoane, unde se cumuleaza gazele rezultate dupa procesul de ardere si temperatura este r idicata. Obligatia aceasta, destul de importanta , se executa de personalul de pe locul d e munca nominalizat si instruit, precum si de catre formatia civila de pompieri. Operatia de salvare trebuie condusa cu mare atentie, cu mult spirit de preveder e, competenta si calm. Pe timpul recunoasterii incendiului se vor lua masuri pentru: buna desfasurare a evacuarii spectatorilor ; se va verifica daca s-a coborat cortina metalica de protectie ; de asemenea se vor mai stabili: locul de izbucnire a incendiului ; numarul persoanelor existente in interior si mai ales a celor aflate in peri col ; caile cele mai sigure de evacuare ; posibilitatile de propagare a incend iului ; starea iluminatului de siguranta; daca curentul electric a fost intre rupt si pe circuite; posibilitatile de evacuare a decorurilor , costumelor ; d aca s-au deschis trapele de evacuare a fumului si produselor de ardere; daca sau asigurat pentru interventie tevi de refulare cu apa si in mod deosebit buna functionare a instalatiilor fixe de stingere. In raport de toate aceste se vor alege caile de introducere a dispozitivelor de lupta, procedeul si mijloacele de stingere. 3.2. Stingerea incendiilor la scena In majoritatea stuatiilor, locul de izbucnire a incendiilor este scena ,de unde flacarile pot trece cu usurinta in sala de spectacole daca nu se iau masuri op erative si eficiente, in special coborirea cortinei si punerea in functiune a in stalatiilor de sprinklere si drencere. Variatia sensului de circulatie a aerului, determina pe de o parte de diferenta de temperatura a acestuia, iar pe de alta parte de deschiderile usilor si ferest relor pentru evacuarea fumului, constitue un factor activ in dezvoltarea incendi ului. Curentii de aer turbionati formati intensifica procesul de ardere. In cazul unui incendiu pe scena, temperatura ajunge la 1100-1200 g.C, ceea ce p rovoaca deformarea elementelor de constructie incombustibile. Viteza medie de ar dere a decorurilor si a altor materiale pe scena se ridica la 80 kgf/m2h. In spatiul scenei se creeaza o presiune apreciabila, ea putand sa ajunga la 40-6

0kgf/cm2 si chiar mai mult. Intr-o asemenea situatie se pot deschide usile si in cendiul se propaga la subsol si in incaperile alaturate. Prin neetansitati, sala si incaperile invecinate se umplu cu fum. Prin deschiderea trapelor de evacuare a fumului sia poduselor de ardere, existen te in acoperisul scenei, intensitatea arderii se micsoreaza, se reduce pericolul de propagare a incendiului in sala, dar este posibil si aparitia acestuia la ac operis. Toate aceste fenomene sant mult diminuate daca se intervine prompt din partea personalului de pe locul de drencer, cat si cu tevi manuale de refulare a apei. Daca nu exista cortina de siguranta si nici trapa de evacuare a fumului si pro duselor de ardere, incendiul se propaga rapid in sala de spectacole creând un ma re pericol pentru plansee si pod. In subscena incendiul se dezvolta ca si la subsolurile diferitelor cladiri. In cazul unui incendiu izbucnit pe scena: 1) Se va actiona dinspre sala spre scena 2) Se vor organiza sectoare de interventie pe scena, la nivelul pasarelelo r si acoperisului casei si in sala de spetacole, precum si acolo unde mai este n evoie. Pentru stingerea incendiilor la scena si acoperis se va folosi apa refulata din tevi B cu ajutaje de diametre mari, la nevoie si C, luandu-se toate masurile reg ulamentare de asigurare a securitati personalului antrenat la interventie. Inten sitatea de refulare se ia 0,20 – 0,30 1/s x m2. 3.3. Stingerea incendiilor la sala de spectacole In cazul cand incendiul a izbucnit la scena nu este stapanit, in timp de 1,5 – 2 min, sala de spectacole se umple cu fum si in 3 min de la initierea procesulu i de ardere se pot crea conditii periculoase pentru viata oamenilor. In multe sa li de spectacole exista plansee suspendate, care inscurt timp dupa incendiu se p rabusesc; chiar daca sunt construite pe baza de lemn ele ard ascuns, iar cele di n elemente metalice se deformeaza sub efectul caldurii si a jeturilor de apa. In unele cazuri incendiul izbucneste initial in sala de spectacole. Ca masura im ediata ce trebuie luata este coborirea cortinei de siguranta daca nu este deja c oborata. In situatii mai usoare, comandantul interventiei, odata sosit la locul incendiul ui, hotareste daca este cazul sa se faca evacuarea persoanelor , in caz ca ea in ca nu a inceput. In caz de pericol pentru oameni, evacuarea trebuie organizata rapid, folosind in acest scop efectivele si mijloacele necesare, la nevoie punand in functiune tev i pentru protejarea cailor de evacuare. Daca nu exista pericol se iau masuri de prevenire a panicii. Dupa terminarea operatiei de evacuare se controleaza cu grija sala, balcoanele, logile, precum si cabinele destinate artistilor. Daca incendiul a izbucnit in sala, diectia de atac va fi dinspre scena pentru a impiedica propagarea incendiului catre acestea , racindu-se in acelsi timp si co rtina metalica de siguranta. Pentru reusita interventiei se vor organiza sectoare de interventi in sala, la s cena, la pod si acoperis. La stingere se actioneaza cu tevi B, cu ajutaje mari si la nevoi si cu C, cu r obinet si ajutaje pulverizatoare. 3.4. Stingerea incendiului la pod si acoperis Daca incendiul a izbucnit in pod se va organiza un sector de interventie pentru localizarea si lichidarea incendiului la pod si acoperis, unul pentru acoperis si casa scenei si un altul de supraveghere a salii de spectacole, ca misiunea d e a localiza si lichida, inca de la inceput, eventualul incendiu care se propag a sau apare aici. La nevoie se pot stabili si alte sectoare de interventie. Tevile de apa, cu diametre mari, se vor indrepta catre ferme, asigurand stinger ea incendiului la ansanblurile principale ale planseului, urmarindu-se in acelas i timp evacuarea , pe cat posibil, aapei adunate pe planseul suspendat, pentru a micsora sarcina si a evita prabusirea. Pentru luarea dispozitivului de interventie se vor folosi toate intrarile si ies irilr de serviciu, precum si casele scarilor si scarile metalice exterioare de e

vacuare si interventie. In toate cazurile de participare la stingerea incendiilor la teatre si institu tii similare se impune respectarea stricata a regulilor de tehnica securitatii p ersonalului, care participa la interventie, acesta fiind supus in permanenta per icolului de a fi surprinsi de prabusirea planseelor suspendate, grinzilor, eleme ntelor de acoperis, ornamentelor. Sub aceste elemente este recomandabil sa nu s e concentreze personal prea numeros, iar actiunea lor trebuie in permanenta supr avegheata. Daca exista semne evidente de pericol de surpare a elementelor de co nstructie sau a altor obiecte, sefii de teava trebuie amplasati in locuri sigure , ca pereti portanti , golurile protejate , iar restul personalului se va retrag e pe o anumita perioada de timp, impusa de rezolvarea situatiei nou create. La i naltimi orice persoana care indeplineste o mosiune in cadrul actiunii de interve ntir, va fi asigurata cu cordite si centuri de siguranta, ele lucrand in echipe de cite 2 persoane. De asemenea , se vor folosi in raport de situatia existenta si creata pe parcurs , masti si aparate izolante. Succesul in stingerea incendiilor la teatre si institutii similare depinde in ma re masura de catre actiunea primei interventii, de calitatea planului de aparare si de evacuare al obiectivului, a numarului cailor de acces, de pregatirea ce lor chemati sa-l puna in aplicare, de cunoasterea particularitatilor constructiv e si dispunerea interioara a cladirii respective de catre comandantul interventi ei si subunitatilor de pompieri chemate sa actioneze la stingere, de rapiditatea luarii dispozitivului de inteventie si asigurarea alimentarii cu apa pentru sti ngere a incendiului. 4. Stingerea incendiilor la spitale 4.1. Caracteristicile incendiilor Spitalele moderne cu multe niveluri sant construite apecial, amenajate si dotat e cu saloane pentru bolnavi, cabinete de tratamente, sali de operatii, cabinete de radiologie si incaperi de pastrare a filmelor Roentgen, farmacii, incaperi au xiliare cu prifil diferit, bloc alimentar, depozit de lenjerie, garderoba. Saloanele pentru bolnavi, in timpul incendiului, prezinta un mare pericol, deoar ece in ele se gasesc intotdeauna un mare numar de bolnavi. La cabinetele de radiologie, la incaperile de depozitar a filmelor Roentgen, la depozitele de medicamente si farmacii, in cazul arderii diferitelor materiale s i substante combustibile se degaja caldura, fum,produse de ardere si gaze toxice . Pericolul este ridicat si la constructiile vechi ale spitalelor deoarece in comp unerea lor intra cantitati mari de materile combustibile, iar cladirile nu sant compartimentate. Caracteristica incendiilor izbucnite la spitale consta in dezvoltarea lor rapid a, in special la poduri si acoperisuri combustibile intinse pe mari suprafete, d egajarea unei temperaturi ridicate in jur de 900-1000 g.C, cu degajari de fum de ns, gaze toxice in special oxid si bioxid de carbon, prabusirea unuor elemente d e constructii vechi cu plansee, scari interioare. 4.2. Stingerea incendiilor La astfel de obiective rolul personalului angajat si instruit pentru evacuarea b olnavilo, in ordinea prioritatii stabilite sia acelui fixat pentru prima interve ntie este determinat. Evacuarea persoanelor netransportabile trebuie rezovata de catre personalul spitalului in faza incipienta a incendiului si nicaieri nu se cere atita strictete in punerea in aplicarea a planului de evacuare in caz de i ncendiu, ca la astfel de obiective. De aceea, la recunoastere, in primul rand trebuie sa se stabileasca: pericolul care exista pentru bolnavi in partea cuprinsa de incendiu a spitalului; numaru l celor care sant in pericol si in ce sectii; personalul medico-sanitar prezent care sa contribuie efectiv la evacuarea bolnavilor; existenta mijlocelor de tra nsportare a bolanvilor cu targi ; brancarde; carucioare; existenta in stare de functionare a ascensoarelor si cailor de acces; numarul bolnavilor gravi v \care au nevoie de tratament in continua supraveghere; numarul celor care se po t deplasa singuri; numarul persoanelor bolnave psihic, care au nevoie de insoti

ri speciale; locurile unde se evacueaza bolnavii pe categorii si cine-i suprave gheaza. Realizarea evacuarii bolnnavilor dintr-un spital este foarte dificila si numai eleborarea unui plan detaliat de evacuare, verificat cel putin partial, prin exe rcitii practice si cu un personal foarte bine instruit se poate pune cu eficient a in practica , in caz de nevoie. Recunoasterea incendiilor in saloanele cu bol navi se va face cu personal imbracat in halate albe si fara casca pe cap. Daca in conditiile incendiului este imposibil sa se evacueze bolnavii pe casa s carii sau pe scarile de incendiu exterioare, atunci se folosesc autoscarile si c orzile de salvare, cu rspectarea masurilor de securitate corespunzatoare. Pentru majoritatea bolnailor, netransportabili, din experienta unor astfel de in stitutii afetate de incendiu, reiese ca situatia desfasurari actiunii de evacuar e nu s-a putut aprecia in mod corespunzator. Intreaga actiune de evacuare se va organiza si desfasura de comun acord cu spec ialistii spitalului. Desigur, se mai pune probleme, in caz de incendiu, sa se srabilesca ordinea de e vacuare a aparaturii si instrumentalului medical de valoare, cine executa aceas ta opratie si unde se evacueaza. Pe timpul operatiilor de stingere a incendiilor laspitale, tot personalul care actiomeaza la salvarea vietii bolnavilor este necesar sa fie echipat cu aparate izolnte, masti contra fumului si gazelor si sa pastreze o perfecta ordine si di sciplina pe timpul actiunii. Comenzile pentru indeplinirea diferitelor misiuni v or fi date cu voce incetata si semnale pentru a evita panica in randul bolnavilo r. Ca o scurta concluzie privind stingerea incendiilor la caldiri se poate rata ca accesul in acesta importanta actiune depinde in mare masura de modul in care cma ndantii interventiilor si la inceputul actiunii prima interventie inteleg sa apl ice principiile de baza ale termodinamici si in consecinta ale evacuarii fumulu i si caldurii. Mijloacele de baza pentru interventie sant pe de o parte, apa din tevile de refulare, care absorb caldura, iar pe de alta parte, daca responsabil i de aceste ativitati cunosc bine ce au de facut, iar pe de alta daca personal ul de executie isi indeplineste sarcinile. 5. Incendii izbucnite la cladiri inalte Scenele de groaza ale marelui incendiu izbucnit in orasul Sao Paulo, la 1 febru arie 1974, in timpul caruia numeroase persoane au pierit in flacari si fum sau c uprinse de panica s-au aruncat in gol , au fost transmise la televiziune in intr eaga lume. Numai in citeva minute, iesirea printr-o singura cale de evacuare a aproape 700 oameni de la etajele superioare a fost barata de o mare de flacari : 225 persoane au ars sau s-au sufocat , iar alte 540 au fost ranite. De fapt ca tastrofa de la Sao Paulo nu a fost singura care s-a produs in ultimul deceniu. Din unele cladiri cuprinse de incendii, oamenii in disperare se arunca de la eta j. In afara sinistrelor care fac ravagii in salile de dans, locauri de distractii sau hotrluri, se poate semnala o serie de incendii interesantr declansate la cla diri inalte, in apropape toate tarile lumii. O catastrofa apropae tot atat de mare cu ceea de la Sao Paolo s-a produs la 25 d ecembrie 1971 la Seul unde si-au perdut viata 163 oameni si altii 66 au fost ra niti. Ar fi interesant sa comparam modul de mnifestare si consecintele a 2 incendii la 2 ani unul dupa altul , in acelasi oras Sao Paolo – Brazilia . Primul incendiu a izbucnit intr-o cladire cu 31 etaje la etajul al IV-lea si s-a propagat cu o repeziciune rar intalnita . Etajele IV, V, VI, VII< au fost cupri nse de incendiu, practic simultan. Incendiul si-a gasit un alimet execelent in l ambriurile si acoperisurile interioare de lemn, astfel ca a fost necesar foarte putin timp pentru ca caile de acces sa fie complec blocate, 1000 persoane se gas ea in cladire. Aparitia incendiului in zona centrala a cladirii propagarea rapida prin canalele de aerisire si casele scarilor, fumul dens raspandit pretutindeni, au facut ca scarile si coridoarele sa devina inutilizabile pentru persoanele prezente la eta

jele superioare. La acest incendiu s-au vazut multi oameni uluiti care au sarit in strada pe ferestre, dupa ce s-au dotat cu perne si saltele pentru a atenua so cul. Altii inodau perdele pentru a se evacua la etajele inferioare. Unii cuprins i de panica s-au refugiat pe acoperis. Ei au trebuit sa fie amenintati de catre pompieri si politie cu pistolul, deoarece impiedicau manevrele eleicopterelor d e interventie. La aceasta imagine infernala a contribuit caldura ridicata, mugetul flacarilor s i strigatele celor care sareau pe fereastra. Se mai poate adauga, la toate acest ea , interventia tarzie a pompirilor blocati de circulatia intensa, ramasi nepu tinciosi la furia marii d foc, practic imposibil de contrlat. Datorita marii can titati de caldura incendiul s-a propagat uluitor de rapid de la etajul al VII-le a la al XXXI-lea. Lipsa de etanseitate a casei scarilor , lipsa cailor de evacuare sigure, a unor instalatii de detectare si stingere automate, sant elemente care au contribuit la consecintele dezastroase ale incendiului. Declansarea incendiului, aproape si multan in 4 etaje, fiecare 883 m2 si cantitatea de materiale combustibile sant elemnte care ne fac sa intelegem mai bine natura acestui incendiu. La amplasarea incendiului a contribuit si starea meteorologica : in ziua cand a izbucnit incendiul tem era de 28 g.C motiv pentru care ferestrele au fost de schise, vantul batea dinspre sud cu 28-30 km/h . Deoarece incediul s-a declansat intr-o curte limitata, amplasata spre partea de sud a cladirii, a existat o poz itie ideala pentru ca in interior sa patrunda o cantitate mei mare de oxigen si produsele de ardere fierbinti sa treaca peste o mare cantitate de combustibil a ccelerand si directionand propagarea. Directia si viteza vantului a contribuit la abaterea frontului de incendiu, dat orita parapetului cladirii inalt de 0,90 m si care depasea cu 1,5 m fatada acest uia. Vantul puternic a indepartat produsele de ardere,a alimentat cu aer proaspat per soanele aflate in cladire, care ar fi devenit cu certitudine victime. Evacuarea cu succes a unui numar mare de persoane de pe acoperis cu ajutorul el icopterelor, a facut ca multe persoane sa vada in acest mijloc de salvare solut ia pentru rezolvarea problemei sigurantei vietii oamenilor in cladiri foarte ina lte. Cel de al doilea incendiu a izbucnit tot la Sao paolo, la 1 februarie 1974, la aproximativ 9 dimineata, la etajul al XII-lea al blocului Joelma de 25 de etaje , din beton armat. Primele 10 etaje erau ocupate de o parcare pentru masini, ca re nu au fost cuprinse de incendiu. Ultimile 15 etaje erau destinate unor birour i in care functionau mai multe banci. Nu existau pereti despartitori intre cele 2 aripi ale cladirii si nici usi antifoc. Se pare ca incendiul a fost anuntat cu intarziere si ca nu existau instalatii interioare de detectare pentru a anunta persoanele prezente la etajele superioare. Cand acestea au fost totusi alarmate , practic iesirea in strada era imposibila, deoarece pe unia scara cantitatea de caldura era foarte mare si intregul spatiu era plin de fum. Cu foarte putine posibilitati de alegere , 80 persoane s-au dus pe acoperis, res tul s-au refugiat catre pozitii exterioare, asteptand salvarea, care nu s-a putu t efectua. Desi intre cele 2 incendii sant unele asemanari , ele se deosebesc in esenta ca manifestare. La incendiul de la Andraus s-a produs aprinderea practic si simult ana a 4 niveluri in care erau depozitate materiale , dand nastere la un incendi u unic, care a pus in pericol deodata mai multe etaje. Intr-un timp foarte scurt intreaga cladire ardea. La cladirea Joelma incendiul a izbucnit la un etaj, s-a propagat pe orizontala distrugand prin ardere etajul respectiv, a crescut in in tensitate extinzandu-se prin scara interioara la etajul superior. Acesta desfas urare s-a repetat de la etaj la etal. Pe masura ce noi niveluri erau cuprinse de incendiu, ceraul de foc a crescut si odata cu el si cantitatea de caldura. In timpul incendiului de la Joelma nu a fost vant care sa influenteze dezvoltare a. El s-a propagat si dezvoltat sub influenta curentilor de gaze de ardere. Ultimele 3 etaje de la Andraus nefiind ocupate, sarcina termica redusa nu a cont ribuit la marirea cantitatii de caldura degajata. Blocul Joelma insa era in int

regime ocupat si ca atare si cantitatea de caldura ajunsa la acoperis era mai ma re. In afara de aceasta, deschiderile din parapetul paltformei acoperisului au cont ribuit la canalizarea caldurii catre centrul acoperisului, catre centrul acoperi sului, provocand moartea a 80 persoane, care asteptau sa fie evacuate de elicopt ere, in care isi puneau mari sperante, avand in vedere reusita de la primul ince ndiu, actiune care a fost ratata, din cauza ca elicopterele datorita curentilor ascendenti creati de incendiu nu au putut fi manevrate in vedrea evacuarii perso anelor. De asemenea, procesul arderii si produsele de ardere au micsorat contin utul de oxigen in aer si vizibilitatea , facand ca motoarele sa nu functioneze c orect si in acest caz , orice interventie ar fi dus la prabusirea elicopterelor.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->