Hagi-Tudose

Barbu tefnescu Delavrancea

Caracterizarea personajului principal
Scriitor de nuvele, dramaturg, avocat si om politic roman,,Barbu Stefanescu Delavrancea s-a
remarcat in literatura romana prin realismul operelor sale. Desi a scris nenumarate opere literare ca
Sultnica", Bunicul", Trubadurul", marile sale capodopere Hagi Tudose", Domnul Vucea", Apus
de soare, realizeaza caractere in sens clasic.
Hagi -Tudose, personajul principal din nuvela cu acelai nume, are ca trstura dominanta
patima sa faa de bani care-l dezumanizeaz si l aduce in pragul nebuniei.
Personajul este urmrit in evoluie din copilrie si pana la btrnee, pe msur ce plcerea
de a economisii bani se transforma intr-o zgrcenie distrugtoare.
Caracterizarea personajului se realizeaz att direct, cat si indirect.
Cele mai semnificative rmn nsa faptele si vorbele personajului. Portretul personajului
schiat sumar de autor se completeaz treptat cu detalii semnificative: Purta pe umeri o scurteic
galbena, splcita, ptata de untdelemn si picata cu ceara. Dei acas ngroap mereu cazanele cu
galbeni, hagiului nu-i plcea sa cheltuiasc nimic.
Ca sa nu plteasc mncarea el folosea diferite scuze cu multa viclenie: intra in prvlii, gusta
cate ceva pe motiv c ncerca produsul, apoi pleca spunnd ca sunt prea scumpe. Astfel bea si manca
pe banii negustorilor, dei pe el l ddeau banii afara din casa. Dorina lui de a nu cheltui nici un ban
din cei strni pentru plcerea de a-i avea si admira l face sa-i repare singur cizmele, sa-i
crpeasc singur hainele.
El pndete sa ia, ca un om nevoia cate o prescur de la biserica, cere cu mprumut cte o
igara si se sustrage tuturor obligaiilor comunitii care ar presupune cheltuieli.
De cnd era de-o chioapa, pricepuse lumea. Cnd mama lui ii ddea bani sa-si cumpere un
simit el nu cheltuia bnuul, fiindc tia ca are o bucata de pine in ghiozdan. Strngnd ban dupa
ban, el se gndea ce putea face cu ei, ca sa guste bucuria lucrului pe care nu l-a cumprat.
Prezentarea casei hagiului ne dezvluie alte trsturi ale proprietarului.
Csua era mica si ntunecoasa, zvort cu grija, cu pereii cojii si galbeni, tavanul negru si
prfuit, mobilierul srccios, patul de scnduri acoperit cu o ptura loas, doua perne din paie si
una de lna mbrcat intr-o fa soioas.
Viaa hagiului a fost plina de privaiuni, fr foc, fr fiertura. El nu a iubit pe nimeni, nu a
avut familie, considernd ca prietenii, copiii si nevasta erau bani agonisii si ascuni.
Ultimele clipe ale hagiului dezvluie tragismul acestei existente.
Btrn si bolnav, simindu-i sfritul aproape, vznd ca nu mai rezista in frig si foame, hagiul
i calca pe inima si da un bnu nepoatei sa cumpere lemne pentru foc si sa-i fac o ciorba de gin.
El considera aceasta dorina drept o ,,pofta de copil, apoi se ciete amarnic pentru banii
cheltuii si-i cere nepoatei sa duca napoi crbunii, cenua, fulgii si bucile de carne ramase pentru a
recupera jumtate din suma cheltuita.
Moartea l-a gsit singur si bolnav, chinuit de frig si foame, neprimind nimic din puterea
galbenilor strni o viat ntreag: Sracu, ce bogat este!
Prin acest personaj, scriitorul Barbu tefnescu Delavrancea a creat cel mai reusit tip de avar
din literatura romana, acesta inscriindu-se in tipologia avarilor din literatura universala.