Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
INGRIJIRI PALIATIVE
PALIATIVE
Definitii
Definitii
• Ingrijirea paliativa este ingrijirea activa si totala acordata pacientilor care sunt
confruntati cu problemele asociate unei boli amenintatoare de viata si care are ca scop
imbunatatirea calitatii vietii bolnavilor si a familiilor acestora,prin prevenirea si
inlaturarea suferintei.
• Ingrijirea terminala este parte integranta a ingrijirii paliative.
• Î.P. sunt îngrijiri care ameliorează QOL a pacienţilor şi a familiilor lor, care
trebuie să facă faţă problemelor pe care le ridică o boală evolutivă. Această abordare se
referă la prevenirea şi alinarea suferinţelor, graţie unei identificări precoce, unei evaluări
riguroase şi unui tratament eficace al durerii şi al oricărei alte probleme, fizice,
spirituale.
psihosociale şi spirituale.
Îngrijirea Paliativă
Beneficiarii
Beneficiarii
1
• Copii sau adulti cu sechele care limiteaza speranta de viata,
viata, rezultate in urma unor
accidente sau traumatisme severe.
Echipa interdisciplinara
Serviciile
erviciile de ingrijiri paliative
2
- Autofinantare in conditiile legii.
3
Îngrijirile stării terminale sunt multilaterale, dar se concentrează pe controlul
medical al simptomelor şi semnelor fizice, elementele principale fiind:
– necesitatea combaterii optime a durerii
– combaterea altor simptome cauzatoare de disconfort şi suferinţă
– aplicarea îngrijirilor de către medici şi personal sanitar antrenat care manifestă o
atitudine pozitivă pentru îngrijirea paliativă
– respectul pentru dorinţele pacientului
– relaţia de încredere şi comunicare deschisă între medic–pacient–familie, ce
permite depăşirea anxietăţii şi pregăteşte familia şi pacientul pentru deces
4
– facilitarea circulatiei venoase:
venoase: exerciţii fizice moderate, ridicarea braţului când este
posibil, utilizarea masajelor terapeutice sau compresiuni pneumatice conform indicaţiilor
medicale
– anunţarea medicului terapeut imediat ce este diagnosticat edemul
– asigurarea că pacienta şi-a însuşit măsurile de precauţie, regulile de monitorizare şi
faptul că trebuie să se prezinte imediat la medic când survin simptomele (eritem cutanat,
tumefacţie, durere la nivelul braţului).
• Durerea datorată evoluţiei bolii sau tratamentului (chirurgie, RT)
• Chiar şi la începutul secolului XXI, circa 1/2 din pacienţii diagnosticaţi cu cancer
vor deceda datorită bolii în decurs de câţiva ani.
• Datele statistice nu explică în totalitate aspectele reale ale bolii şi consecinţele
pentru individul care trăieşte cu cancer, familia şi prietenii săi.
• Când boala malignă atinge stadiul terminal, scopul tratamentului încetează să mai
fie vindecarea sau prelungirea supravieţuirii.
• În această perioadă stresantă şi dificilă, terapeuţii trebuie să-şi continue eforturile
pentru a trata suferinţa pacientului şi a combate simptomele principale.
5
Durerea
• Alte simptome din stările terminale vor fi tratate pe măsură ce survin, ţinând cont
în permanenţă că principalul scop este promovarea confortului pacientului şi nu
ameliorarea supravieţuirii / vindecarea.
• Simptomele trebuie evaluate şi tratate rapid, intervenţiile optime fiind cele care
prezintă un impact minim asupra calităţii vieţii.
• Se vor evita acele măsuri care nu sunt neapărat necesare, scad confortul
pacientului şi pot contribui fie la creşterea suferinţei acestuia, fie la grăbirea evoluţiei
nefavorabile.
• Se contraindică unele măsuri ale medicinei tradiţionale, analizele de laborator şi
explorările inutile, ca şi monitorizarea permanentă a semnelor vitale.
Hidratarea Şi Nutriţia
6
• Se evită tehnicile invazive, cum ar fi nutriţia parenterală totală (NPT), şi
administrarea parenterală a medicaţiei; se va prefera o perfuzie S.C. lentă de suplimentare
nutriţională (hipodermocliza), care combate deshidratarea.
• Se va promova pe cât posibil nutriţia orală, însă pacientul nu va fi forţat să
mănânce; alimentarea forţată poate accentua senzaţia de greaţă sau creşte riscul de
aspiraţie.
• Se indică controlul secreţiei salivare etc. – scopolamina (30-60 mg I.V./S.C.), sau
hioscina hidrobromid (400-800 mg).
• Igiena cavităţii bucale şi umectarea periodică a mucoasei, cu seringa, diminuă
senzaţia de sete şi senzaţiile neplăcute locale.
• Anorexia finală nu va fi combătută prin tentative de alimentaţie forţată; nici o
medicaţie disponibilă actual nu este eficace în combaterea acesteia.
«Pacientul nu moare pentru că nu mănâncă, ci nu mănâncă pentru că moare»
Importanţa Comunicării
7
• Terapeuţii trebuie să îndrume familia prin momentul dificil pe care membrii
familiei îl parcurg, cu empatie şi înţelepciunea experienţei.
• Fiecare experienţă de moarte este unică, individualizată, şi poate afecta
comportamentul personalului medical de îngrijire.
• Cea mai frecventă întrebare care i se pune oncologului înaintea morţii este: „Cât
timp mai are de trăit pacientul?”
• Cel mai bun răspuns este explicarea în termeni simpli a semnificaţiei fiecărui
semn care apare (modificările respiratorii, modificarea culorii pielii, slăbirea pulsului,
starea de somnolenţă etc.), care poate ajuta şi ghida familia în decizia asupra timpului de
petrecut împreună cu pacientul şi a dorinţei de a-şi lua rămas-bun.
• Cel mai important indice al fazei terminale este rata de deteriorare clinică.
Concluzii