MINISTERUL EDUCATIE! St INVATAMINTULUI ALEXANDRU PASCANU ARMONIA Biblioteca Universitat de Arte "George Enescu’ lagi AU UNM A Hoe16465 100164 @ EDITURA DIDACTICA $1 PEDAGOGICA ~ BUCURESTI (“ 4 Heaceea, mult, inele care | mai? dui P Redactor: CARP GHEORGHE ‘Tehnoredactor : MIREA IONINTRODUCERE Cercetirile istorice au dus 1a conchuzia cy antichitate si multi vreme dupa aceea, oamenti au practicat numal eintarea pe © ‘sindurd voce! (la unison) sau, cel nuit, In stave, De-abia in evul mediu, intre tt ‘800900, se semnaleazi prix inele rudimente de polifoni Practicati 1a inceput spontan, fn mersuri paralele’, care se vor combina mat tirziu cu misetrl oblice! si contrarii, aceasti muzicll pe «art multe vocl® este eodificatd, in preajma eecolelor XX, printr-o serie de resuli ‘rermenut de concrapunci® apare citre anal 1300, 1 jucrarile teoretice ale ui Philippe de Vitry si Johannes de Muris, care jin s& consfinjeased 0 practicl, wel Narata intro menierd ce avea of se numeasel ars TOP, dupa ce muzica seco- elon XII si XITI fusese etichetatd ars antigua. Contrapunetul, care nu trebuie confundat ou polifonia (a carei sferé este mat larga), este arta si stlinja organiziril si fnlanguleli a doud sau mai multe melodii Simulane, care, posedind flecare independent $2, S° fmbind intr-un tot unitary In functie de un cantus firmus". yom fi mai aproape de adevlir dack vom interpreta etimologia, provenind din punetum contra ptinctum, ca insemnind {Paz contra frazi si nu nota contra notd, fam sé explicl de obicel, Vom acorda, astfel, jermenului de punctum, acceptia sa vel medievald, unde punctum reprezinti fraza st #A nota izolata, ca in ter- evga gregoriand, Se cuvine si sublini sn mod special, esenta melodicl sf caracterul orizon- tal al contrapunctulul, In opozitie cu axarea pe vertical, specific armoniei. Fard si ignore, si conteste saul si negiijeze intervalele armonice, pe verticald, llscute intre voel (pe care, deattfel, 1e verifick st 16 reglementeazi riguros), contra- punctul, totusl, are drept oblectiv principal destiisurarea imbinatl a melodiilor Careomatiente, fncepind oti contrapuntal 32 €rel 65 Oe multe vooi, putem avea ‘uneor! senzajia unor acordurl, Dar acestea nu rept? inta constructii organizate, cl vioar rézultante pe-verticald al anor mersurl simultane Pe orizontalé. 1 Monodica. 2 eetote pe mai multe voci, cu sunete diferite a Organum (cintarea in cvarte sau cvinis, ‘paraiele), Jar mat tirzia fatso-bor- done a gumel (mersurl paralele de tere saul sexe $2 Mearea oblica, 0 voce st pe loc, In Hae er ‘alta se mised. = Diafonia, identhcs orgenum-ului In. see TReRIT, va desemna, mai thrziu, ‘combinavea diferitelor migeari ; de asemenca, discantul. © Ars contrapuncti, $ Ars contrerMtirmus se injelege o tema melodiel principald, pe soliditatea eareia se construlesc toate celelalte melodii ‘concomitente. 3i As8, de pildi, unul din eele mat vechi exemple de aparente acordice ni. Guillaume de Machaut!, inte-o Iucrare contropunctied cline 1960, In Missal) cea mal veche miss polifonict pe patra voel, pet Dame, care este totodati s pind la noi: Va trebui si mai treacd peste trei secole, pentru ca aparitia si constiinta Srordulut — ca structurd’ organizaté — sh declangeze nagterea armoniel, ca disci- Plind! dé-Sine-stitdtoare?, Ti fot’ acest thinp, contrapunctul a coos tat cu armonia eu Precizarea c& arta contrapunetului, eunoscind 0 inflorire care avanseazi mat k Acesta, dezvoltindu-se mai Fepede, confine ‘in interioful ‘ei germenele armon! Jent si mai tardiv, va ajiinge, edtre sec. XVIT, si egaleze tn importan{a contra- cindva. Dealtiel, istoricti contrapunctului, eare Punctul, in sinul ciruia incol rmérese si stablleascd diferitele stadii care alcituiese evolujla, avestet arte, denen eae dupa faza realizdrit marilor forme contrapunctice, ultima etapl este Spare & Wfeverit spre, armonte, Binétnjater, nu trebule si ultima nicl tin moment of 4 Machaut (1300—1377) 4 Dest Procesul eristallzarit arcordulul incepe si se producd Secolului XVI. tre sfirsitulacoastii evolutie, pe care o parcurgem sumary nut este evoliifia unul proces de-sine- stator, pur muzical, mecanic si obiectiv. Istoria muzicit este istoria limbajului si sensibilitafit umane, In ca se oglindesc caracteristicile si evolutia spiritului ome- nese, asa cum s-a manifestat el de-a lungul veacurilor. Daci contrapunctul a precedat armonia, daci evintele paralele, admise la in- ceput, au fost interzise mai tirziu, dack anumite consanante (ca ter{ele si sextele) au fost ,descoperite' si acceptate de-abia intr-o anumiti epock, dacti multe alte estetice se deruleaza in timp si spatiu, ele apar st dispar nut Pentru c& au fost stabilite si statuate de teoreticient, ci pentru c& ele corespund unei profunde si generale necesititi ale sensibilitatii, congtiinfel si structurii comenesti explorari si cucer Revenind la faza de trecere spre as destusi mmonie, proces complex gi lent, se pot multe fenomene intrinseci, determinante, din care refinem, ca find mai semnificative — atengia sporita fata de ewvine ; — aparifia basului fundamental ; — adoptarea terfelor si emanciparea lor cae} tapi ; — rolut tritonului in afirmarea funcfiitor tonale, In ce mod putea favoriza aparitia acordulut si, deci, a armoniel, atentia fata de cuvint? Prin natura sa, contrapunctul, care urméreste independenta vocilor, cultiva si 0 independenta ritmicd, manifestata printr-o mare diversitate de valori acordati duratelor sunetelor, Acest fenomen, stimulat de virtuozitatea tehnic& spre un numéar mai mare de voei, 1a ca lao se adauga si practica stilului imitativ, a dus egradare a cuvintului, care nu mal poate fi recunoseut si urmarit in valmé- sauul sil belor, ce nu se mai emit simultan, Datorita amor reforme dar, mai ales, unei necesitati vitale si firesti, sub im- pulsul unei muzici Isice, construite simplu si-acordie (frottola, madrigalul), se reinstaureazi respectul fafi de cuvint, actiune care trebuia s& inceapa, in primul Find, prin emisiunea simultand a silabei, ceea ce corespunde, in bund parte, cu avordul, Simultaneitatea emiterli sunetelor este 0 conditie ecesard existentii acor- dulul, dar nu si suficienti, Pentru aceasta e nevoie de o viziune verticala, care si trateze acordul ca 0 entitate independenta si organizata. Cel de-al doilea factor, care va contribui substantial la emanciparea acor- dului, va fi aparitia baswlui fundamental, Sub impulsul unei intuitii armonice, unit compozitori incep distribuie cu precddere voeli celei mai grave (basul) DLufay- Alma cedemptoris mater I. Jeph | Jefundamentalele acorduritor, care se nase din intretaierile melodice, acumulind, astfel, salturi de cvarte i cvinte, mai ales in preajma cadentelor, fapt care sacri- fici intrucitva melodicitatea acestei voci, pentru ratiuni de ordin vertical Aceeasi intuitie sau spirit aimnonic a cistigat teren, spre definirea acordulut, prin adoptarea terjelor si sextelor lansate de gymel si falso-bordone, mai cu seama, atunei cind acaste intervale se afirma ca entitayi individuale. Funcfiile tonale incep si se defineasca, lar tritonul — care a preocupat $i a intrigat din capul locului pe polifonisti —. devine un element de miscare si afirmare a tonalitafii, sustinutd dealtfel, din ce in ce mai evident, de pilonii sub- dominantei, dominantet si tonicii. Secolul XVI ne aduce, prin muzica sa — in care culmineazi opera lui Pale- strina! — o strélucité contopire intre vertical si orizontal, fapt pentru care stilul palestrinian este numit, contrapunctic-acordic : 3 Palestrina. Stabat (later ete Este epoca de aur a contrapunctului care, ordonat si sustinut de pilonii acordicl, isi demonstreazi din plin virtuile expresive. Jumitatea secolulul XVII ne face si asistiim — gratie si unor ratiuni de ordin psihologic, estetic si social — la victoria tonatutui asupra modalutui, pe care il staurase polifonia, E in atmosfera acestui secol o tendinta general spre or- dine, simplitate, logicd si, mai tirziu, spre o sintezi care face fireascd aparifia Fenomenul col mai mareant al acestul nou spirit al armoniei il constituie aparijia muzicii de oper consacrind stilul dramatic al melodiei acompaniate, se situeaza la polul opus al polifoniei, Inceputul secolului XVII, dupa tatonari si ‘strédanii, culmineazd cu capodoperile lui Monteverdi? Acestea vor consacra still reprezentativ, demonstrindu-ne cd inaintasii lui si el acumulasera materialul acor- cari dic (de 9, 4 si 5 sunete), suficient si servenscd 1a indltarea monumentelor sonore ale-clasicismului ce va urma. * Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525(6)—1594), 2 Claudio Monteverdi (1567—1643).nulind, sacri dull, seami, Ipat si care si ii sub- i Pate > stilul Vater cordici, > ordin care il re or= paritia istituie aniate, nari i . stilt 1 acor- sonore 4 Monteverdt- Orfeo (Actul i) Inceputul secolul XVIII aduce consscrarea ferma a armoniel, In primul rind, opera lui J. S, Bach impleteste organic, la un nivel inegalabil, contrapanctul care apusese, cu armonia care risirea, demonsti prin reuni indu-ne totodata, ce culmi pot fi atinse celor doua discipline, care stau acum pe picior de egalitate : Bach- Caveciau! tine remperat . Gietul 1- Preludio 7Gietel 1 - Fuga? Daca ‘Palestrina pleca de la liniile melodicé pentru a ajunge la acorduri, Bach porneste de la o puternicé osaturé armonica, pe care va construl magnifice edificii sonore, contopind linii melodice, de o neasemuiti libertate, indréizmeali si frumusefe. Nicdieri contrapunctul si armonia nu-si dédusera atit de strins mina, tntr-o reunire mai desivirsité. Dar ele isi dédeau, totodat, mina si pentru a se despar{i. Fiecare fsi va urma drumul si destinul separat: contrapunctul re- tragindu-se din centrul atentiei, dup o multiseculara dezvoltare, care-si atinsese culmile, ldsind calea liberd armoniei, ce avea sii cunoasci de atunci o inflorive vertiginoasd si straluciti, $i totusi, cele dowd discipline vor pistra, ca o amintire convietuirii lor, 0 serie de influene care se intrepiitrund reciproc. De asemenea, ceea ce a mai contribuit substantial la consacrarea armoniet a fost aportul acus- ticli si teoretizarea muvicii, care au constientizat si sistematizat noua tehnicd a armoniel Teoreticienii armoniei nu au inventat un nou sistem, ci att descoperit legitd- tile pe care muzicienti se sprijineau instinctiv, intr-o practic’ de aproape doud secole. Fi s-au gasit mai intii in fata capodoperilor, ce justificau si girau noua dis- ciplind ; mu Je réminea decit si deducd, si sistematizeze si si sintetizeze fenome- nele si analogiile intilnite, Anul 1722 este sortit si marcheze un punct crucial in istorla muzicii, de- monstrindu-ne paralel, pe plan artistic, ca si pe cel teoretic, ci nout aspect al muzicii era iminent, plutea in atmosfera secolului. In acest an au aparut: partea T din Clavecinut bine temperat de Bach si Tratatul de armonie! conceput de Jean Philippe Rameau (1683-1764). Om de stlin{i si artist totodatt, savant (,scavant") cum finea si se intituleze mai inainte de orice, organistul si compozitorul Rameau devine parintele armoniei moderne. Cercetittar avid si obiectiv, el gindeste in spi ritul Huminist al secolului de sub egida lui Descartes’, pornind de la monocordul Scolii lui Pitagona’, concentie trecut’ si revaizute prin Zartino! ! Traité de !'Harmonie, réduite a ses Principes naturels, 2 René Descartes (15961650), filosof, matematician si fizician francez, 8 Pitagora din Samos (c. 580300 ie.n), filosof si matematician grec, care stabileste pentru elini primele notiuni stiintifice ale muzicii 24 Zarlin (0) Giose{jo (1517—1950), teoretician si compozitor italian, autor al _unor importante tratate: Institution armoniche, Dimonstrationi armoniche 5.2, find, poate, primul care detaseazi notiunea de armonie de cea de contrapunct, El prezinti ‘acordul ca o entitate, provenitadin suprapunerea de terte. |SISTEMUL DIATONIC |. Armonie—acord Daca armonia — a cérei aparitie a fost sumar expusi mai inainte — este o disciplina relativ tinara, in schimb termenul de armonie cunoaste © vechime considerabil si intelesul su s-a modificat de mai multe ori, Plasindu-se intotdeauna cu diferite sensuri, pe mai multe planuri, dintre care unul general gi altul particular — muzical. In muzica vechilor greci, armonia! reprezintaé o gama, o succesiune coordonata de sunete si, tot aici, mai poate fi atasat si de o notiune de simultaneitate, restrinsa, bineinteles, in muzica antica, In evul mediu, termenul incepe si fie legat de combinatii polifonice Pentru ca, odata cu secolul XVI, s& capete un infeles strict deosebit, anume de caracter structural si functional pe deoparte si didactic pe de alta. Renuntind Ja un detaliat tur de orizont istoric, ca si la nenumaratele acceptii ale acestui termen, ne vom indrepta atentia direct asupra armo- niei, privitd ca disciplina moderna. Armonia este stiinfa si arta, al citrei obiectiv consti in a studia $i reglementa relafiile, observind legile func- Honalitapii, atit in ceea ce priveste acordul Iuat izolat cit $i a inldnfuiri cw alte acorduri, precum si in raporturile sale cu melodia Armonia se preocupa, in sensul cel mai general, de rinduirea mate- rialului acordic si de coordonarea sa cu cel melodic, in scopul obtinerii unuj anumit ansamblu de ordine si echilibru. Acordul, care constituie materialul principal in studiul armoniei, poate avea in tehnica muzicalé doua acceptii : una cu o sfer& mai larga, Partial improprie, si alta cu o sferd mai restrins’, mai sever’. In primul caz, prin acord se infelege gruparea verticald, emisiunea simultang a * Cavintul grecese harmonia, intilnit deja la Homer, inseamnii ; aranjare, rin- duire, ajustare, potrivire, Dealtfel, harmonia este, nu intimplator, si numele uneia din fiicele lui Zeus, care va deveni mama muzelo! ‘Termenul — care va rémine constant atasat de ideea de organizare si ordine — capaté prin extensie, in sens general, semnificajia de? imbinare ochilibrata a p&rfilor unui intreg, astfel ca si tind& si si coopereze spre acelasi fel, idee co- muni, dealtfel, diferitelor oultumai multor sunete. In aceasta acceptiune pot intra si 0 serie de supra- Puneri sonore, earora li se atribuie aceasté denumire doar printr-o ana- Jogie aparenté cu acordurile reale. Nu orice suprapunere de sunete con- stituie un acord propriu-zis, de pilda: mersurile de burdon popular, intilnirile pe verticala in desfasurarea contrapunctica, efectul de ison Ja o melodie modal ete. Prin analogia aparentd, de care vorbeam mai sus, din spirit de simplificare si comoditate, ele sint numite impropriu, dar frec- vent, tot acorduri. Simultaneitatea mai multor sunete este o condifie necesard, dar nu suficienté. Se impune ca aceasta simultaneitate si fie 0 constructie in sine, 0 entitate care sé urméreascd un efect, un scop, atit prin em unea sa cit i prin raporturile create cu celelalte acorduri, Tata de ce, in al doilea caz, sensul este mai restrictiv si acesta va fi cel vizat in stu- Giul armoniei. In aceasta acceptie, acordul este un agregat sonor, alcdtuit din mai multe sunete simultane, cu o organizata si determinatd structura sonora $i esteticd, El este o entitate, atit cit priveste construc- tia sa, cit si functiunea pe care o exprima, rezultanta a relatiilor sale cu alte acorduri. Rezonanta naturala. Geneza acordului Aproape toate tratatele de armonie incep prin a explica generarea acordului din rezonanfa naturalé a sunetuluj muzical, Dar explicatia este © teoretizare tardiva, retroactiva, pentru cd, la timpul respectiv, acordul inmugurea spontan, compozitorii acelor vremuri cultivindu-1 instinctiv, acestia necunoscind existenja rezonantei naturale si nici laboratoarele acustice, grafie c4rora si fie detectata si demonstrat& Rezonanfa se produce, subzista latent in natura, in alc&tuirea intima a sunetului muzical $i fh noi, in sensul ed 0 putem sesiza, deslusi si ex- Plora instinctiy, treptat, prin evolutie. Inca de la primul Tratat de armonie, Rameau explicd nasterea acor- dului, ca provenient din rezonanja natural! a sunetului mucical. Cer- cetarile acustice ulterioare ca si studiul armoniei au confirmat si dez- voltat aceasta bazd stiintifica. Chiar daca, astazi, unii cercetitori incep manifeste rezerve faté de rolul rezonanjei, nimeni nu poate tigadui uPA descoperirile premergitoare ale mai multor teoreticieni, istoricil ti acorda Jui Sauveur (1653—1716) meritul de a fi primul care a determinat datele stllngifice ale rezonanjei (Comunicare 1a Academia de Stiinfe din Paris, 1700), 10insd cé aceasta a constituil, timp de secole, baza stiintificd pentru ex- Plicarea unor fenomene acustice si armonice. In ce consté rezonanfa natural? Sunetul muzical, aparent sim- plu, este in fond o complexitate sonora, el fiind insotit de o serie de su- nete secundare, coexistente, a céror prezenta este determinant& pentru anumite caracteristici ale sunetului. Acest ansamblu de sunete conco- mitente, numite armonice, constituind substratul sonor al sunetului muzical, se numeste rezonanfa muzicald. S-ar putea face intrucitva o analogie cu lumina albi, care, dupa cum s-a demonstrat, provine din suprapunerea culorilor spectrale. Acest fenomen acustic se explicé prin faptul ca, odaté cu vibratia sunetului principal se produc gi alte vi- brafii simultane ale unor porfiuni din coarda sau din coloana de aer, Pe care cu greu le-am putea detecta separat, dar care se contopesc in ansamblu. Cu cit Iungimea courdei sau a tubului sonor este mai mare gi su- netul este deci mai grav, cu atit rezonanta este mai bogatd in armonice. Lipsa sau prezenta unora dintre armonice ca gi variafia lor de inten- sitate contribuie la determinarea timbrului respectiv. Tata tabloul rezonantei superioare, cuprinzind armonicele sunetului fundamental Do, din éctava mare :! 7 MengrUd eV 1B oN ot HOR tO ang a +64 128 192 256 320 384 448 worati aN 3N an 5N 6N 7 : = 5 = as Manse = artine af coy 4 a 3 i 5 6 7 16 ae otha A$ 8 ao go Hg, 16 mo S12 576 GO 70h 6B BR 89696004 8N oN 10N ‘AN 420 bee 44H be 16" = +bhe —ba = a 8 9 © H 2 8 © 6 we Cereetind alcatuirea rezonanfei naturale remarcim ordinea, raportu- rile $i ierarhizarea sunetelor armonice. ‘ Cercetind succesiunea numerelor care reprezinta vibratille —(frecventele), apartinind fiecdrui sunet armonic, constatim o desiivirsitd ordine matematicd. Fie- care sunct adaugi fata de precedentul un numar constant de vibratii, egal cu nu- méral de vibratii al sunetului fundamental (N), in cazul de faté, N=64 WDublul unui numér ne ofera octava armonicului respectiv (fundamen- tala: 1, 2, 4, 8, 16 ete, evinta ; 3, 6, 12, 24 ete. ; terta; 5, 10, 20 ebe.). In ceea ce priveste importanta elementelor componente, se poate observa ci fundamentala este repetati cel mai mult, urmatd de cvintdé $i apoi de ter}. Nu intimplator, aceste elemente, detasate, in prim plan, reprezinta insdsi elementele constitutive ale acordului, Intr-adevar, eliminind repetirile, obtinem : 8 Care, intr-o forma mai strinsa, corespund cu armonicele 4, 5, 6 : 0 de unde acordul perfect major :t Recurgind mai departe la celelalte sunete armonice (respectiv 7, 9, 11), putem obfine acorduri din ce in ce mai complexe : Daca ne referim Ja indltimea sunetelor care alcdtuiesc rezonanta, remarcdim ci, fa{A de intonatia temperatd, unele din ele (7, 11, 14) sint Putin mai. jos, iar altele (13) ceva mai sus. Bazati pe aceasti inadver- tenfa intre aceste sunete netemperate, pe care muzica nu le utiliz 27, unii teoreticieni au manifestat rezerve, ba chiar au negat rolul rezonan- ‘In felul acesta, acordul se prezinté numai aparent cao suprapunere de ferfe, Gindit in functle de fundamentala care I-a generat, el este alcétuit din cvintt+terfa sau cvintd-+terfa+-septima ele. 12fei naturale in generarea acordurilor., Intr-adevar, existenta rezonantei nu este numai o realitate exterioard, fizied $i obiectiva, ci ea se oglindeste in insasi sensibilitatea interioara, subiectiva a spiritului omenesc, care a intuit-o si adaptat-o, punind-o in practic’ mai inainte ca stiinta si 0 fi demonstrat, Rezonanta naturala, pereeputé gradat, poate s& reprezinte totodata si tabloul dezvoltarii limbajului armonic, intr-un milenar proces evo- lutiv : nisonul Octava Cine §f crarte cord! de. terfe EE : = = Ss Prima, parte a Ieepind ey sec. Looe prints Antiohitatea Evelut “Medty Renasreres + hort ce satin} heart ce none | eel ge | Meprtbh ge, a Areeptad cv see.nit eephid ev sect treepind ey see. KK Existd oare si o rezonanfa inferioard ? ata o intrebare care, incepi din 1754, cind Tartinit pretindea ci aude octava infe1 oar a sune- tului emis, a constituit inca 0 preocupare pentru multi fizicieni si mu- zicieni, Sfirsitul secolului al XIX-lea contribuie la afirmarea? rezonantei inferioare, dar ea constituie mai degrab& o fictiune, o constructie ra- fionala decit o realitate efectiva?, Ceea ce a indemnat la deducerea re- zonantei inferioare a fost necesitatea de a explica provenienta acor- 4 Giuseppe Tartiné (1692—1770), strdlucit violonist $i compozitor italian, Aceastit pretins& depistare fusese semnalata i de alfil ; Brintre cei care o susjin : von Oettingen, Riemann, Gevaert, d'indy ete. ai voce,Un acond se poate prezenta in trei pozitii armonice : strinsi, larga sau mista. 1. In pozifia strinsit (sau pianistica), clementele acordului sint cit se poate de apropiate, incit nu mai rémine loc de intercalat un alt ele- ment al acordului. La determinarea pozitiei strinse se au in vedere toate vocile, in afard de bas, care se poate glsi la orice distanté de ele, po- zitia acordului raminind str ” 2. In pozifia larga (sau corald), sunetele acordului sint astfel eta- jate, incit intre fiecare din ele s-ar mai putea intercala un element al acordului : 32 3. In pozitia mixté, acordul se prezinta cu unele sunete aldturate, in pozitie strinsd, iar cu altele in pozitie larga : 33, le melodice Pozifiile melodice se refer’ la intervalul care separa sunetul cel mai fnalt (melodia) de bas, 9octa- La un acord in stare directa, pozitiile melodice pot fi : pozi vei, a terfei, sau a cvintei : a4 ori octever voritia terfe/ pozitia onintee ro) (a) @) (3) 6) (5) Dupa cum se constata din exemple, lum in consideratie intervalul simplu si nu cel real (compus), dintre vocile externe. Functionalitate. Tonalitate Sunetul, luat izolat, nu constituie obiectul muzicii, Fenomenul mu- zical necesiti existenta a cel putin doud sunete!, Sensibilitatea noastra nu se mulfumeste si fac o simpla inregistrare a sunetelor muzicale pe care le receptioneazi, ea determina in constiin{a comparatii, raporturi, cdrora le acordi o anumita apreciere de natura artistic’. In felul acesta sunetele, ca si acordurile capita, in cursul desfasurarii muzicale, dife- rite functiuni, Ce este funcfiunea muzicalé? Inainte de a o defini, vom lua un exemplu, Cintind urmatorul sir de acordur 35 * fi. vom constata c& sunetul comun mi, desi, din punct de vedere acustic nmine neschimbat, cu acelasi numar de vibratii, totusi, el ne produce acura, umite etape de dezvoltare (muzica primitiva, muziea de copii ete.) dos- fagurarea muzirali se limiteazd firesc la doud-irel sunete, «Este schema armonicd, simplificati si transpusi in Do major, a piesel Vis de dragoste" de Liszt, 20