VOINŢA

Definitie

Voinţa se poate defini ca un proces psihic apartinind sferei superioare a fiintei

umane care consta in actiuni de focalizare a energiei psiho-mentale si nervoase
pentru a depasi obstacolele intilnite si a realiza planurile stabilite anterior.
Schopenhauer este considerat filozoful Vointei. Pentru el vointa nu este numai una
psihologic individuala ci si un principiu metafizic universal, aspatial, necauzat si
atemporal. Adevarata fiinta umana se identifica in vointa care este esentiala in
cadrul dezvoltarii personale, ea reda puterea de a transforma intentia in actiune.
Vointa nu poate fi mentinuta in plina capacitate la nesfirsit fiind de obicei
temporara dar daca exista un interes afectiv pentru actiunea in care vointa este
mobilizata ea poate fi mentinuta un timp mai indelungat la cote maxime.

Bazele fiziologice ale voinţei.

Transmiterea si receptia informatiei din analizator in zona motorie a scoartei

cerebrale poate constitui drept un semnal de pornire a actului volitiv. Dar omul
poate si acumula informatiile, sintetizindu-le si generand o actiune volitiva in
functie de concluzia dobandita. Lobii frontali ai scoarţei cerebrale au o importanţă
imensa în înfăptuirea actului volitiv, lezarea lor duce la abulie care este lipsa
patologică de voinţă.

Calităţile voinţei

Vointa se formeaza in mod continuu dea lungul vietii prin succesiunea actiunilor
voluntare cerute de contextul vietii de zi cu zi si ca rezultat al exercitiilor
autoimpuse. Astfel se dobandesc anumite calitati care descriu capacitatea volitiva a
acestei persoane. Cele mai importante sunt: puterea volitiva, perseverenta,
independenta si promptitudinea in luarea deciziei.

Puterea voinţei
Aceasta se masoara dupa intensitatea cu care persoana in momentul in care
intalneste un obstacol persevereaza in depasirea acestuia. Valoarea telului pe care il
urmareste are un rol important: cu cat acesta este mai important cu atat vointa
primeste o motivatie mai puternica in a se energiza si a depasi obstacolul din cale.
Un handicap in realizarea telului prefixat poate fi aspectul negativ al slabiciunii
vointei care se manifesta prin imposibilitatea de a realiza depasirea obstacolelor din
cale in ciuda faptului ca suntem constienti de valoarea atingerii acestui scop pentru
viata noastra.
Un mod de a antrena vointa este aplicarea efortului voluntar pe perioade mai
lungi de timp chiar cand situatia este nefavorabila continuarii actiunii. Increderea in
fortele proprii si in valoarea telului sunt factori care sustin si hranesc perseverenta.
Unul dintre aspectele negative ale vointei este incapatanarea cand persoana
persista in atingerea scopului dorit chiar cand nu exista sanse reale de reusita,
aceasta se datoreaza rigiditatii mentale si lipsei de adaptabilitate la o noua situatie.
Un aspect pozitiv este independenta vointei care se exprima printr-o autonomie
proprie in luarea unei decizii, de a-si asuma plina responsabilitate in acesta si de nu
se lasa influentat fara discernamant de ideile si sugestiile altora ci a fi de asemenea
receptiv fata de ele in cazul in care au o valoare pentru situatia respectiva.
Opusul acestei calitati este sugestibilitatea manifestata prin diminuarea propriei
pozitii, printr-o adoptare oarba a influentelor externe si descarcarea propriei
responsabilitati asupra altora.
In cazul atingerii unui inalt grad de antrenare a vointei se manifesta
promptitudinea deciziei care consta in viteza cu care persoana pusa intr-o situatie
critica trebuie sa adopte decizia justa pentru rezolvarea cu succes a problemei.
Opusul acestei calitati a vointei este tergiversarea cand decizia este amanata
mereu fara motive justificate sau nehotararea in aleagerea unei cai specifice atunci
cand exista mai multe posibilitati.
Cand toate aceste calitati si insusiri ale vointei devin permanente ele reflecta nivelul
de dezvoltare a vointei personalitatii, desi fiecare dintre noi poseda aceste insusiri
volitive totusi ele au un nivel diferit de dezvoltare in functie de evolutia individuala
si de bogatia experientelor de viata pana in acel moment. Aparent barbatii prin
calitatile specific masculine ca: darzenia, barbatia, vitejia, au un avantaj in
cultivarea insusirilor vointei totusi nu este o regula, multe femei de-a lungul istoriei
au demonstrat o vointa de fier si in ciuda imenselor obstacole si greutati au reusit
ceea ce nimeni nu reusise pana atunci.
Ceea ce ar putea influenta vointa intr-o mare masura este motivatia. Aceasta
determina in mare parte succesul care la randul lui face sa creasca increderea in
sine, in fortele proprii. De asemenea un lung sir de esecuri diminueaza increderea
in sine si deci forta vointei va avea de suferit. Se creeaza astfel o iluzie a neputintei
insotita de descurajare care va slabi tonusul actului volitiv uneori iremediabil. Cand
increderea in propria valoare si in fortele proprii este absoluta putem regasi o forta
asemanatoare cu credinta care trece dincolo de ratiune, acea credinta de care
spunem: „chiar daca ar fi mica doar cat un bob de mustar ar fi capabila sa mute
muntii din loc”.
Vointa reprezinta principalul instrument folosit in multe terapii sau metode ce
vizeaza modificarea sau optimizarea personalitatii de exemplu in Programarea
Neuro-Lingvistică unde dupa constientizarea acelor programe sau aspecte din
personalitatea noastra care ne limiteaza libertatea si capacitatea de a atinge telul
dorit, cu ajutorul vointei energizam intentia de a produce o schimbare care sa puna
in valoare resursele ascunse ale personalitatii noastre.
In scoala de psihosinteza creata de Roberto Assagioli vointa este de asemenea un
instrument important pe care practicantul il foloseste in atingerea dimensiunii
spirituale sau transpersonale. Numai cu ajutorul vointei putem realiza integrarea
diferitelor noastre instante psihice fragmentate sau a subpersonalitatilor intr-un
centru unificator urmand deci un parcurs de psihosinteza personala si astfel
deschizand accesul la dimensiuni foarte elevate ale psihicului urmand un parcurs de
psihosinteza transpersonala. Psihologia existentiala afirma de asemenea ca aceasta
caracteristica intima a eului este autotranscendenta adica un act volitiv de a trece
dincolo de sine insusi printr-un proces de autorealizare iar eul sau sinele personal
fiind doar un reflex al Sinelui transcendent, al unui centru de constiinta
transpersonala in care toate lucrurile isi regasesc principiul constitutiv si originea
lor iar Sinele transcendent astfel formand liantul unificator al aparentei
multiplicitati.
Vointa de putere reprezinta un alt concept important in special in gandirea lui
Nietzsche care este inspirat din centralitatea vointei din filozofia lui Schopenhauer
inteleasa ca vointa de viata care se afirma in toate fiintele vii. Aceasta vointa de
putere se manifesta in primul rand prin dorinta de a se transcende in mod continuu
si a-si reinnoi mereu propriile valori. Pentru realizarea idealului de supraom
Nietzsche subliniaza importanta de a avea o vointa constructiva care sa puna mereu
in discutie idealurile si planurile prestabilite si de a le putea depasi reusind de
asemenea sa rupa barierele nihilismului prin recuperarea vointei de putere. Folosind
aceste aspecte ale vointei se realizeaza un proces de creatie si regenerare continua a
valorilor.
In final putem concluziona: vointa este instrumentul si totodata aspectul
fundamental al fiintei umane fiind absolut necesara pentru realizarea sinelui si
depasirea propriilor limite in evolutia personala regasind astfel bucuria si fericirea
interioara.