Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
cu poporul de jos si Romanilor le-a aratat totdeauna multa buna-vointa. Din nenorocire,
actele sale erau sabotate cu viclenie de catre autoritatile unguresti, ori de cate ori ele
contineau dispozitiuni favorabile Romanilor. El a calatorit in doua randuri prin Ardeal ca
sa cunoasca situatia, ascultand plangerile poporului, mai intaiu in 1773, ca mostenitor la
tronului si regent, si apoi in 1783 ca imparat, cand a fost si la Alba Iulia si Zlatna, fiind
singurul Habsburg, care dela 1691, cand Transilvania ajunse sub domnia casei austriace,
a tinut sa viziteze aceasta tara atat de ruinata prin pacatele feudalitatii unguresti.
Pe atunci se agita in politica internationala a Europei urmatorul plan grandios,
faurit de imparateasa Ecaterina II a Rusiei ca pe ruinele imperiului turcesc sa se ridice
din nou statul independent, cunoscut in vechime sub numele Dacia, care urma sa se
formeze din principatele Moldovei si Munteniei, apoi din Basarabi, sub sceptrul unui
principe de religie ortodoxa si avand ca frontiere Nistrul si Marea Neagra inspre Rusia,
apoi Dunarea si Oltul dinspre Austria. Scopul imparatesei Ecaterina II prin acest plan,
care fu acceptat si de imparatul Iosif II la 13 Noembrie 1782, era ca sa nu mai fie nici o
vecinatate intre Rusia, Austria si intre noul stat, care urma sa se inalte pe ruinele
imperiului turcesc.
Intocmai ca in prima sa calatorie facuta in Ardeal in 1773, tanarul imparat primi si
in a doua sa vizita prin Ardeal o multime de petitiuni, in special dela iobagii romani. Cu
acest prilej, aflandu-se la Sibiu, a declarat de stearsa robia personala a iobagilor din
Ardeal, zicand: ca sa inceteze odata peste tot locul aceasta degradatoare stare de sclavie
a omenirii. Dar nobila sa intentiune intampinand o vehementa opozitiune din partea
nobilimii maghiare si din partea cancelariei aulice, desfiintarea iobagiei a ramas si de
asta data o simpla dorinta neexecutata.
Ambele calatorii ale imparatului Iosif II in Transilvania au lasat o adanca
impresiune in inima taranului roman, care i se adresa prin diferite deputatiuni cu
plangerile sale totdeauna plin de incredere.
Plangerile muntenilor, inaintate prin aceste deputatiuni in anii 1779-1782 fie
Curtei imperiale, fie cancelariei aulice, erau urmatoarele:
a) Ca pe langa taxa domeniala, care in anii din urma fusese urcata in mod excesiv,
li s-a interzis dreptul de pasunat, dreptul de a taia lemne de constructie si li s-au impus sa
faca o multime de lucrari ilegale si anume: sa taie 13.182 stanjeni de lemne pentru
domeniu, pe care sa le si transporte la locurile de consumatiune, sa coseasca fanetele
Statului, sa stranga si sa transporte fanul, sa duca vinul si rachiul (vinarsul) pana la
Zlatna, departare de cate 3-4 zile pentru unele comune, sa transporte fer dela Hunedoara
pentru stabilimentele minelor statului, precum si orz din Ungaria pentru beraria statului,
departare de cate 10-12 zile, sa sape un canal lung cat toate zilele si toate aceste lucrari
sa le faca gratuit sau pe langa o plata mizerabila.
b) Ca intreg tinutul muntilor Abrudului fiind un pamant neroditor, locuitorii aveau
mai inainte dreptul sa-si aduca alimente (grau, orz, porumb etc.) din Ungaria, libere de
orice vama, iar acum sunt siliti sa le cumpere cu pret indoit dela arendasul domeniului.
c) Ca preotii sunt supusi la taxe si servicii feudale la fel cu iobagii.
d) Ca s-au luat bisericele din proprietatea ortodoxilor si s-au dat la uniti.
e) Ca drepturile si libertatile proprietarilor de mine si ale minerilor nu se mai
respecta.
f) Ca daca moare un locuitor din munti, atunci rudele mai apropiate sunt fortate sa
Page 2 of 7
in targ, fiind luat de servitorii arendasilor cu injuraturi si lovituri cu patul pustei si dus la
inspectorul domeniului, se intalneste cu romanul din Zarand tocmai cand acesta spargea
butoiul cu vin al Armenilor arendasi si apoi dand chiote prin targ, se strange o multime
de tarani, cari sar cu totii la butoaiele arendasilor, spargandu-le si varsandu-le toata
bautura.
In fata acestei scene si a furiei multimei, carciumarii si servitorii arendasilor fug
imediat din targ, de frica de a nu fi masacrati.
Acest incident a dat insa prilej guvernului transilvan sa pedepseasca cu moartea pe
autorii scandalului, in care muntenii isi aparau un drept al lor si pentru care dansii mai
plateau statului si o taxa de rascumparare. Intr-adevar, 23 de primari si consilieri
comunali sunt condamnati de judecata forului domenial din Zlatna la cate 25-100
bastoane si cu 3 luni pana la 2 ani de inchisoare, iar alti 5, ca autori principali si sub
motivul ca au agitat poporul sa trimita deputatiuni la Viena, sunt condamnati la moarte.
Unul din acestia, cu numele Dumitru Todea, a fost condamnat si la tortura inainte de
executare, iar dupa executare sa i se taie capul, corpul sa i se despica in 4 parti, iar
bucatile sa i se puna in teapa.Astfel terorismul era la culme in muntii Abrudului.
In cursul lunei Maiu 1783 o noua deputatiune a Motilor lua drumul Vienei ca sa se
planga despre multele abuzuri si cruzimi si totodata sa ceara scaparea vietei celor 5
locuitori condamnati la moarte, precum si ordin ca deputatii lor sa nu mai fie arestati de
catre functionarii domeniului pentru faptul ca recalma dreptate la Curtea imparateasca.
La 7 Iunie 1783 imparatul dete ordin guvernului din Transilvania ca nici locuitorii din
muntii Abrudului si nici deputatii lor sa nu mai fie urmariti pentru plangerile ce le-au
inaintat la Viena si nici sa se execute vreo sentinta de moarte asupra lor.
Cu toate acestea, sentinta forului domenial din Zlatna fu executata in mare parte
asupra muntenilor. Numai pedeapsa cu moarte fu schimbata in inchisoare dela 1-2 ani si
cate 50-100 bastoane.
In luna Noembrie 1783, Horia, deputatul taranilor din Raul Mare (Albac), si
Closca, deputatul taranilor din Carpenis, Abrud, Bucium etc. pleaca pentru a treia oara la
Viena1). De asta data deputatii Motilor sunt siliti sa astepte luni intregi in capitala
Austriei, deoarece imparatul Iosif II era plecat la Roma, in Italia, de unde se intoarse la
10 Martie 1784. La 1 Aprilie acelasi an, Horia fu primit in audienta de imparat, caruia ii
prezinta o noua petitiune in numele comunelor Raul Mare, Vidra, Campeni, Bistra,
Misca, Baia de Cris, Bucium, Abrud si Carpenis si prin care locuitorii se plangeau ca cu
toate rugaciunile lor inaintate in diferite randuri la Curtea imperiala, ei n-au putut sa
obtina nici o usurare.
In 13 Aprilie 1784, imparatul comunica guvernului transilvan ca pana la hotararea
sa in ceea ce priveste ancheta ordonata inca in anul 1780, locuitorii comunelor
suplicante, ca si deputatii lor, sa nu mai fie arestati, iar cei inchisi pentru plangerile
facute sa fie imediat pusi in libertate.
Aceasta audienta a lui Horia la imparatul din primavara anului 1784 joaca un rol
important in tot cursul memorabilei revolutiuni ce i-a urmat. Intr-adevar, este fapt pozitiv
ca Horia, indata dupa intoarcerea sa acasa, incepu sa agite pe taranii din Ardeal, mai
intaiu in secret si mai tarziu pe fata, spunandu-le ca imparatul in repetate randuri a dat
ordine in Transilvania in semnul ca taranii sa nu mai faca servicii in masura de pan-aci,
dar ca nobilii si autoritatile nu vor sa respecte cuvantul imparatesc si sa-l aduca la
Page 4 of 7
cunostinta iobagilor; ca din aceasta cauza imparatul a dat ordin sa se militarizeze tara
intreaga si iobagii sa capete arme; ca dansul are hartii dela imparatul in care se ordona ca
taranii sa nu mai faca de aci inainte servicii nobililor, ci numai imparatului; ca monarchul
nu stie nimic de puzderia de impozite aruncate de nobilime si de functionari numai
asupra iobagilor, in folosul lor propriu si fara stirea imparatului, si ca deoarece nobilimea
nu vrea sa comunice taranilor ordinele date pentru usurarea lor, imparatul l-a autorizat pe
el ca sa rascoale pe Romanii din Ardeal si cu ajutorul lor sa extermine pe toti magnatii,
pe toti nobilii si pe ceilalti Unguri, sa le pradeze si prefaca in cenusa toate curitle si
averile, asa ca sa nu mai ramana piatra pe piatra, caci aceasta este vointa si porunca
imparatului.
Spre a convinge taranimea ca toate acestea sunt adevarate, Horia se prezinta in fata
poporului cu o cruce mica aurita, pe care se afla si chipul imparatului Iosif II si pe care,
zicea el, i-a dat-o insusi imparatul pentru ca Romanii sa aiba deplina incredere in
cuvintele sale si pentru ca soldatii din armata imperiala sa nu traga asupra lor, indata ce
vor vedea semnul crucii.
Fara indoiala, cuvintele lui Horia au gasit toata inceredea in randurile taranimei
ardelene, producand in acelasi timp o mare consternare printre toti nobilii Ardealului
cari, stiind antipatia imparatului fata de ei, credeau ca trebue sa existe un sambure de
adevar in cuvintele: cu voia si cu porunca imparatului.
Este de remarcat ca in primavara anului 1784, pe cand Horia tinea acest limbagiu
taranilor romani, acestia erau in plina agitatiune din cauza conscriptiunei militare,
ordonata inca la 1761, sub imparateasa Maria Tereza, in scopul infiintarei pe langa
granitele Ardealului a mai multor regimente de graniceri.
Lucru foarte natural, locuitorii comunelor romanesti alergau cu droaia sa se inscrie
in aceste regimente, stiind bine ca astfel scapa de iobagie, devin oameni liberi si
proprietari de pamant, avand o singura obligatiune: sa apere granitele tarei in timp de
pace si in timp de rasboiu.
Cuvintele lui Horia, puse in gura imparatului si spuse taranilor in semnul crucii,
prindeau de minune si scanteia revolutiei incoltise in aproape toate masele taranesti.
Comunele iobagesti, la auzul svonului ca imparatul voeste sa militarizeze tara intreaga,
incepura a alerga la ofiterii din Alba Iulia ca sa ceara arme si sa-si inscrie flacaii ca
militari. Inceputul il facura taranii dun comuna Hapria, judetul Alba, apoi urmara cei din
comunele vecine: Henig, Straja, Dumitra si Vingard si in scurt timp venira si taranii din
comitatele vecine, caci nimeni nu voia sa mai fie iobag. In decurs de 4 saptamani (15
Iulie 15 August) 81 comune din judetele Alba, Turda, Zarand si Cetatea-de-balta se
inscrisesera la Alba Iulia. O asemenea miscare se ivi repede si in Tara Hategului.
Comunele iobagesti, indata dupa inscriere, incepura sa refuze nobililor orice servicii si
orice plata de taxe feudale. In unele localitati, iritatiunea nascuta intre tarani si nobili, in
urma conscriptiei militare, ajunsese pana la acte de violenta.
In fata acestei situatiuni, baronul S. Bruckenthal, guvernatorul Ardealului, vazand
ca conscriptia se incepuse din partea armatei fara stirea guvernului, ca turburarile iau un
caracter din ce in ce mai serios, decise sa declare intreaga aceasta operatiune fara nici o
valoare si sa ordone taranilor ca sa continue serviciile iobagesti, ceea ce spori si mai
ingrijorator agitatiunea printre tarani.
Tendintele revolutionare se manifestau in toate partile. Prin unele sate taranii
Page 5 of 7
Popescu, dansul declarand odata ca ar fi din Bucuresti, iar alta data dela Iasi.
Note:
1)Rubin Patitia, fost avocat in Campeni, sustine in cartea sa: Muntii nostri, Tara
Topilor, ca Horia a fost de 4 ori la Viena: in 1779, in 1780 si fara a preciza data
calatoriei a treia, spune ca a patra calatorie a facut-o in anul 1783, in postul Craciunului.
Drumul pe jos, la dus si la intors, comptand 2 luni, Horia a fost primit pentru ultima oara
in audienta de imparatul Iosif II la 1 Aprilie 1784.
2)Casa era situata pe dealul Fericetului, aproape de culme, si s-a pastrat pana in anul 1898.
Page 7 of 7