Calcule Diferentiale Si Integrale

Calcul diferential si integral
(notite de curs)
St. Balint
E. Kaslik, L. Tanasie, A. Tomoioaga, I. Rodila, N. Bonchis, S. Maris
Cuprins
0 La ce poate fi util un curs de calcul diferential si integral
pentru un student de anul nt
ai care doreste s
a fie licentiat n
informatic
a?
9
I
Introducere
1 Notiunile: multime, element al unei multimi, apartenenta la o multime:

sunt notiuni fundamentale n matematic
a.
9
2 Simboluri folosite n teoria multimilor.
3 Operatii cu multimi.
10
4 Relatii binare.
12
5 Functii.
14
6 Functia compus
a. Inversa unei functii.
16
7 Simboluri logice.
17
8 Afirmatia contrar
a, teorema contrar
a si teorema reciproc
a.
18
9 Conditie necesar
a si conditie suficient
a.
19
II Calcul diferential si integral pentru functii reale de o

variabil
a real
a
20
10 Elemente de topologie n R1 .
20
11 S
iruri de numere reale.
21
12 Convergenta sirurilor de numere reale.
22
13 Reguli privind convergenta sirurilor de numere reale.
23
14 Punct limit
a al unui sir de numere reale.
27
15 Serii de numere reale.
28
16 Reguli privind convergenta seriilor de numere reale.
31
17 Serii absolut convergente.
36
18 Limita ntr-un punct a unei functii.
38
19 Reguli privind limita functiei ntr-un punct.
40
20 Limite laterale.
42
21 Limite infinite.
44
22 Punctele limit
a ale unei functii ntr-un punct.
46
23 Continuitatea unei functii ntr-un punct.
47
24 Reguli privind continuitatea unei functii ntr-un punct.
48
25 Propriet
ati ale functiilor continue.
49
26 S
iruri de functii. Multimea de convergent
a.
53
27 Convergenta uniform
a a unui sir de functii si continuitatea.
54
28 S
iruri de functii reale egal continue si egal m
arginite.
55
29 Serii de functii. Convergent

a si convergenta uniform
a.
56
30 Criterii de convergent
a pentru serii de functii.
58
31 Serii de puteri.
59
32 Operatii cu serii de puteri.
61
33 Derivabilitatea functiilor.
62
34 Reguli de derivabilitate.
64
35 Extreme locale.
69
36 Propriet
ati fundamentale ale functiilor derivabile.
70
37 Derivabilitatea (diferentiabilitatea) de ordin

superior.
73
38 Polinoame Taylor.
74
39 Teorema de clasificare a punctelor de extrem.
79
40 Integrala Riemann-Darboux.
80
41 Propriet
ati ale integralei Riemann-Darboux.
82
42 Clase de functii integrabile Riemann-Darboux.
87
43 Teoreme de medie.
90
44 Teorema fundamental
a de calcul integral.
91
45 Tehnici de determinare a primitivelor.
93
45.1 Integrarea prin parti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94

45.2 Schimbarea de variabila . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
46 Integrale improprii.
97
47 Serii Fourier.
99
48 Diferite forme ale seriei Fourier.
104
III Calcul diferential si integral pentru functii de n variabile

reale
109
49 Elemente de topologie n Rn .
109
50 Limita ntr-un punct a unei functii de n variabile.
113
51 Continuitatea functiilor de n variabile.
114
52 Propriet
ati remarcabile ale functiilor continue de n variabile.
116
53 Diferentiabilitatea functiilor de n variabile.
117
54 Propriet
ati fundamentale ale functiilor diferentiabile.
123
55 Diferential
a de ordin superior.
127
56 Teoremele lui Taylor.
129
57 Teoreme de clasificare a extremelor locale.
130
58 Extreme conditionate.
131
59 Integrala Riemann-Darboux dubl

a pe un interval bidimensional.
132
60 Calculul integralei Riemann-Darboux duble pe un

interval bidimensional.
135
61 Integrala Riemann-Darboux dubl

a pe o multime
m
asurabil
a Jordan.
138
62 Calculul integralei Riemann-Darboux duble pe o

multime m
asurabil
a Jordan.
144
63 Integrala Riemann-Darboux pe o multime

n-dimensional
a m
asurabil
a Jordan.
147
64 Calculul integralei Riemann-Darboux pe o multime n-dimensional

a
m
asurabil
a Jordan.
153
65 Curbe simple si curbe simple nchise.
154
66 Integrala curbilinie de speta nt

ai.
161
67 Integrala curbilinie de speta a doua.
163
68 Transformarea integralelor duble n integrale curbilinii.
164
69 Suprafete simple.
168
70 Integrale de suprafat
a de speta nt
ai.
173
71 Integrale de suprafat
a de speta a doua.
174
72 Propriet
ati ale integralelor de suprafat
a.
175
73 Derivarea integralelor cu parametru.
177
La ce poate fi util un curs de calcul diferential si

integral pentru un student de anul nt
ai care doreste
s
a fie licentiat n informatic
a?
Aceasta ntrebare ne-a fost pusa de mai multe ori chiar la primele lectii de catre studentii
care au participat la curs.
Este dificil sa dam un raspuns complet si convingator la ntrebare la nceput pentru ca
trebuie sa vorbim despre utilitatea unor concepte si instrumente matematice pe care cei
care ntreaba nu le cunosc nca n rezolvarea unor probleme cu care nu s-au ntalnit.
Chiar daca asa stau lucrurile ntrebarea nu trebuie si nu poate fi ocolita. Este necesar
sa formulam un raspuns partial care arata utilitatea acestei discipline n rezolvarea unei
probleme reale si o face interesanta pentru viitorii informaticieni. Dorim sa subliniem
aici ca pentru studentii care au optat pentru licenta n matematica disciplina de calcul
diferential si integral reprezinta o parte consistenta a edificiului matematicii pe care ei
trebuie sa-l studieze si problema utilitatii nu se pune de obicei n termenii unei utilitati
n afara matematicii.
Revenim acum la ncercarea de formulare a unui raspuns partial promis studentilor
informaticieni. Dorim sa spunem de la nceput ca n acest curs vor fi prezentate concepte
si instrumente clasice de calcul diferential si integral folosite n analiza functiilor reale sau
vectoriale de una sau mai multe variabile reale. Pentru a ilustra utilitatea unor concepte
si instrumente prezentate n curs vom considera problema reala de elaborare a unui mers
al trenurilor si vom sublinia acea faza n care anumite concepte si instrumente de calcul
diferential sunt utile.
Elaborarea unui mers al trenurilor pentru o retea de cai ferate data este o problema
reala si complexa. Ea se bazeaza pe: cunoasterea restrictiilor de viteza pe retea; pe
cunoasterea statiilor; pe cunoasterea materialului rulant care urmeaza sa circule pe retea;
pe optiuni privind oprirea sau nu si stationarea unor trenuri n anumite statii si pe un
calcul prealabil din care rezulta ca daca nu intervin lucruri neprevazute atunci conform
mersului, trenurile nu se ciocnesc. Anumite concepte si instrumente de calcul diferential
si integral se dovedesc utile tocmai n acest calcul. Vom ilustra un fragment dintr-un
asemenea calcul. Pentru a se asigura ca trenurile nu se ciocnesc este necesar sa cunoastem
la fiecare moment pozitia trenurilor care circula pe aceeasi linie si sa ne asiguram ca nu
exista un moment la care pozitiile a doua trenuri coincide. Sa alegem de exemplu linia
g ca n figura urmatoare:
Timisoara Bucuresti pe care o reprezentam cu o curba AB
iar un tren care circula pe aceasta linie n intervalul de timp [t0 , t0 +T ] va fi reprezentat cu
un punct P . Daca n intervalul de timp considerat sunt mai multe trenuri care circula pe
6
aceasta linie va trebui sa descriem miscarea fiecaruia. Pentru a descrie matematic miscarea
unui tren reprezentat cu P , putem asocia fiecarui moment de timp t [t0 , t0 +T ] lungimea
g, unde P este punctul de pe curba AB
g unde se afla trenul la momentul
arcului de curba AP
t. Se obtine astfel o functie f definita pentru t [t0 , t0 + T ] si care are valori n multimea
[0, l]: f : [t0 , t0 + T ] [0, l]; l este distanta pe calea ferata de la A la B.
Subliniem aici ca obiectul aparut aici n mod natural pentru a descrie miscarea unui tren,
este o functie reala de o variabila reala care este un obiect matematic si este un subiect
de studiu al cursului.
Trenul despre care vorbim, trebuie sa soseasca la anumite ore n statiile n care are opriri
si are restrictii de viteza pe parcurs, de aceea functia f poate fi destul de complicata.
Cu toate acestea sunt cateva caracteristici ale miscarii reale care trebuie sa se regaseasca
n proprietatile functiei f . Astfel, de exemplu, miscarea reala este continua; prin aceasta
ntelegem ca trenul P ajunge dintr-o pozitie P1 ntr-o pozitie P2 treptat, trecand prin toate
pozitiile intermediare si nu printr-un salt. Aceasta nseamna ca functia f care descrie
miscarea chiar daca este complicata trebuie sa aiba urmatoarea proprietate: oricare ar fi
t2 [t 0, t0 + T ] daca t1 tinde la t2 atunci f (t1 ) tinde la f (t2 ).
O functie cu o asemenea proprietate, se numeste n curs, functie continua pe segmentul
[t0 , t0 + T ] si este studiata punandu-se n evidenta diferite proprietati ale acesteia. Prin
urmare functiile continue studiate n cadrul cursului sunt utile, de exemplu, pentru a
descrie miscarea unui tren pe o linie ferata.
Daca trenul pleaca n momentul t0 din statia A si se ndeparteaza continuu de A fara sa
se opreasca pana la momentul t1 n prima statie S1 atunci functia f care descrie miscarea
are urmatoarea proprietate: oricare ar fi t0 , t00 [t0 , t1 ], t0 < t00 rezulta f (t0 ) < f (t00 ).
In curs o functie cu aceasta proprietate este numita monoton crescatoare. Tot n curs
sunt prezentate si functiile monoton descrescatoare si proprietati ale functiilor monotone.
In cazul miscarii considerate, acest concept este util pentru ca exprima apropiere sau
ndepartare.
Datorita restrictiilor de viteza si a opririlor n statii viteza trenului depinde de locul n
care se afla. Mai exact depinde de momentul t: aceasta ntrucat trenul n intervalul de
timp [t0 , t0 + T ] poate sa treaca de mai multe ori prin acelasi loc. Pentru a afla viteza
f (t) f (t1 )
trenului la momentul t1 se considera viteza medie
pe un interval de timp
t t1
mic [t, t1 ] si limita acesteia pentru t tinzand la t1 reprezinta viteza trenului la momentul
t1 . In curs aceasta limita se numeste derivata functiei f n t1 si se noteaza f 0 (t1 ). Daca
trenul se afla ntr-o statie n intervalul de timp [t1 , t2 ] atunci viteza lui este zero f 0 (t) = 0
pentru t [t1 , t2 ]. Daca f 0 (t) > 0, atunci trenul se ndeparteaza de A, iar daca f 0 (t) < 0
atunci trenul se apropie de A. Daca trenul merge cu o viteza constanta n intervalul
[t1 , t2 ], atunci f 0 (t) = const pe intervalul [t1 , t2 ]. Aceste consideratii arata cat de util este
conceptul de derivata studiat n curs n descrierea miscarilor mecanice.
In final subliniem ca dintr-un profil de viteza v(t) (care rezulta din restrictii de viteza,
fixarea apriori a momentelor de sosire si plecare din statii) functia f (t) care descrie
miscarea se recupereaza folosind formula integrala:
Zt
f (t) = f (t0 ) + v( )d.
t0
prezentata n curs.
Nadajduim sa credem ca aceasta argumentatie extrem de simpla si partiala reuseste
7
sa convinga studentii informaticieni ca vor face cunostiinta la acest curs cu obiecte si

rezultate matematice utile ce le vor fi de folos n viitoarea cariera de informatician.
Cursul scris este prezentat ntr-o forma destul de standard foarte asemanator cu un curs
prezentat pentru cei care se pregatesc sa fie licentiati n matematica.
Cursul vorbit nsa este plin cu comentarii si exemple menite sa ilustreze pe parcurs
utilitatea si aplicabilitatea conceptelor si a rezultatelor la rezolvarea unor probleme reale.
Autorii
Partea I
Introducere
1
Notiunile: multime, element al unei multimi,

apartenenta la o multime: sunt notiuni fundamentale n matematic
a.
Intr-un curs de matematica riguros, notiunile care se folosesc trebuiesc definite.

O definitie descrie o notiune (A) folosind o alta notiune (B) presupusa cunoscuta sau n
orice caz mai simpla decat (A). Notiunea (B) la randul ei trebuie si ea sa fie definita si n
definitia ei se va folosi o alta notiune (C) mai simpla ca (B), si asa mai departe.
Astfel, n constructia unei teorii matematice, n care notiunile sunt definite, se degaja un
set restrans de notiuni simple la care celelalte pot fi reduse si care la randul lor nu sunt
definite. Notiunile din acest set vor fi numite notiuni fundamentale. Notiunile fundamentale n matematica trebuie sa fie asa de evidente ca sa nu necesite definitii. Semnificatia
notiunilor fundamentale se descrie prin exemple.
Notiunile: multime, element al unei multimi, apartenenta unui element la o multime,
sunt notiuni fundamentale n matematica. Nu exista definitii precise a acestor notiuni,
dar semnificatia lor se poate clarifica prin exemple.
Sa consideram notiunea de multime. Putem vorbi fara nici o ambiguitate despre:
multimea studentilor dintr-o sala de curs, multimea zilelor dintr-un an, multimea
punctelor dintr-un plan, etc. In cazurile enumerate; fiecare student din sala de curs,
fiecare zi a anului, fiecare punct al planului este un element al multimii respective.
Atunci cand se considera o multime concreta ceea ce este esential este ca sa existe un
criteriu n baza caruia se poate decide pentru orice element daca apartine sau nu apartine
la multime. Astfel, n cazul multimii zilelor unui an; 20 mai, 3 iulie, 29 decembrie
sunt elemente ale multimii, iar miercuri, vineri, ziua libera, ziua lucratoare nu
sunt elemente ale multimii. In cazul multimii punctelor dintr-un plan doar punctele din
planul considerat sunt elemente ale multimii. Daca un punct nu este n planul considerat
sau daca elementul nu este un punct, atunci punctul sau elementul nu este element al
multimii.
Pentru a defini o multime concreta este necesar sa se descrie clar elementele care apartin
acestei multimi. Orice descriere defectuoasa poate duce la contradictie logica.
Simboluri folosite n teoria multimilor.
Daca x este un element al multimii A, atunci aceasta se noteaza astfel x A. Daca x nu

este element al multimii A, atunci aceasta se noteaza cu x
/ A. Simbolul se numeste
simbolul apartenentei.
Definitia 2.1. Doua multimi A si B care sunt formate exact din aceleasi elemente se zic
egale.
9
Altfel spus n familia multimilor egalitatea A = B nseamna ca aceeasi multime se noteaza

cu litere diferite, sau altfel, A si B sunt nume diferite pentru aceeasi multime. Notatia
A = {x, y, z, ...} nseamna ca multimea A este formata din elementele x, y, z, .... Daca
ntr-o asemenea notatie anumite simboluri se repeta acestea desemneaza acelasi element.
De exemplu: {1, 1, 1, 2, 2, 3, 4, 5} = {1, 2, 3, 4, 5}.
O multime A formata din toate elementele x ale unei multimi B care au o anumita
proprietate, se noteaza astfel: A = {x B| ...}, unde proprietatea este specificata dupa
linia verticala. De exemplu, fie a si b doua numere reale astfel
ncat a < b. Mult
imea de
puncte ale intervalului nchis [a, b] este multimea [a, b] = x R1 a x b , unde

R1 este multimea tuturor numerelor reale.
Definitia 2.2. Daca orice element dintr-o multime A este element al unei multimi B,
atunci zicem ca A este o submultime a multimii B si notam A B sau B A.
Relatia A B se citeste astfel multimea A este inclusa n multimea B, iar relatia
B A se citeste astfel multimea B include multimea A. Se vede usor ca A = B daca
si numai daca A B si B A.
Operatii cu multimi.
Definitia 3.1. Oricare ar fi multimile A si B reuniunea A B este multimea de elemente

care apartin la A sau la B sau la ambele multimi.
Definitia 3.2. Oricare ar fi multimile A si B intersectia AB este multimea de elemente
care apartin la A si la B.
Definitia 3.3. Oricare ar fi multimile A si B diferenta A B este multimea de elemente
din A care nu apartin la B.
Daca multimea B este o submultime a multimii A atunci multimea A B se numeste
complementara lui B n A si se noteaz
a CA B.
Comentariu:
1. Este posibil ca doua multimi A si B sa nu aiba nici un element n comun. Intr-un
asemenea caz intersectia A B nu are nici un element. Cu toate acestea convenim
ca si n asemenea cazuri sa consideram ca intersectia A B este o multime; care nu
contine nici un element. Aceasta multime se numeste multimea vida (sau multimea
nula) si se noteaza cu simbolul .
2. Notiunile de reuniune a doua multimi si de intersectie a doua multimi pot fi extinse
la trei, patru, cinci sau mai multe multimi. Astfel:
Daca A1 , A2 , ..., An sunt n multimi atunci:
- reuniunea A1 A2 ... An este multimea elementelor care apartin la cel putin
una din multimile A1 , A2 , ..., An .
- intersectia A1 A2 ... An este multimea elementelor care apartin la toate
multimile A1 , A2 , ..., An .
10
3. Oricare ar fi multimea A sunt adevarate urmatoarele incluziuni: A A si A.

Altfel spus multimea A si multimea vida sunt submultimi ale multimii A. Aceste
doua submultimi ale lui A se numesc submultimi improprii ale multimii A. O
submultime B a multimii A diferita de A si se numeste submultime proprie a
multimii A.
4. Uneori reuniunea multimilor poarta denumirea de suma multimilor si intersectia
multimilor poarta denumirea de produs al multimilor.
5. Operatiile de reuniune si intersectie sunt definite de obicei pe multimea tuturor
submultimilor (partilor) unei multimi S, care se noteaza cu P(S).
Operatiile de reuniune si intersectie au urmatoarele propriet
ati:
- asociativitate:
(A B) C = A (B C)
oricare ar fi A, B, C P(S)
(A B) C = A (B C)
- comutativitate:
AB =BA
oricare ar fi A, B P(S)
AB =BA
oricare ar fi A, B P(S)
- intersectia este distributiva fat

a de reuniune:
A (B C) = (A B) (A C)
- reuniunea este distributiva fat

a de intersectie:
A (B C) = (A B) (A C)
- pentru orice A P(S) exist

a un singur B P(S) astfel nc
at sa avem A B = S si
A B = . Multimea B este multimea CS A.
- pentru orice A P(S) avem A S = S si A = .
- pentru orice A, B P(S) avem:
CS (A B) = CS A CS B
CS (A B) = CS A CS B
Aceste egalit
ati se numesc legile lui De Morgan.
Definitia 3.4. Oricare ar fi multimile A si B produsul cartezian A B este multimea de
perechi ordonate (a, b) cu a A si b B.
A B = {(a, b)| a A, b B} .
Produsul cartezian este distributiv fat
a de reuniune si intersectie:
A (B C) = (A B) (A C)
oricare ar fi A, B, C
A (B C) = (A B) (A C)
oricare ar fi A, B, C
11
Relatii binare.
Definitia 4.1. O relatie binara n (sau pe) multimea A este o submultime R a produsului
cartezian A A : R A A.
Prin traditie apartenenta (x, y) R se noteaza cu xRy.
Multimea R = {(x, y) R1 R1 | x2 + y 2 1} este o relatie binara n multimea R1 a
numerelor reale.
Definitia 4.2. O relatie binara R n multimea A este reflexiv
a daca pentru orice x A
avem xRx.
Multimea R = {(x, y) R1 R1 | x y 0} este o relatie binara reflexiva n multimea
R1 a numerelor reale.
Definitia 4.3. O relatie binara R n multimea A este simetrica daca
xRy yRx
pentru orice x, y A
Multimea R = {(x, y) R1 R1 | x2 + y 2 1} este o relatie binara simetrica n multimea

Definitia 4.4. O relatie binara R n multimea A este antisimetrica daca
xRy si yRx x = y
pentru orice x, y A
Multimea R = {(x, y) R1 R1 | x y 0} este o relatie binara antisimetrica n

multimea R1 a numerelor reale.
Definitia 4.5. O relatie binara R n multimea A este tranzitiv
a daca:
xRy si yRz xRz
pentru orice x, y, z A.
Multimea R = {(x, y) R1 R1 | x y 0} este o relatie binara tranzitiva n multimea

Definitia 4.6. O relatie binara R n multimea A este totala daca pentru orice x, y A
este adevarat
a cel putin una dintre urmatoarele doua afirmatii: xRy, yRx.
Multimea R = {(x, y) R1 R1 | x y 0} este o relatie binara totala n multimea R1
a numerelor reale.
Definitia 4.7. O relatie binara R n multimea A este partial
a daca exista x, y A astfel
nc
at nici una din urmatoarele doua asertiuni nu este adevarat
a: xRy, yRx.
Multimea R = {(x, y) R1 R1 | x2 + y 2 1} este o relatie binara partiala n multimea
12
Definitia 4.8. O relatie binara R n multimea A este o relatie de ordine partial

a daca
are urmatoarele proprietati: R este relatie partial
a; R este reflexiv
a; R este antisimetrica;
R este tranzitiv
a.
Relatia de incluziune a multimilor este o relatie de ordine partiala n multimea partilor
unei multimi.
Definitia 4.9. O relatie binara R n multimea A este relatie de ordine totala daca are
urmatoarele propriet
ati: R este relatie totala; R este reflexiv
a; R este antisimetrica; R
este tranzitiv
a.
Multimea R = {(x, y) R1 R1 | x y 0} este o relatie binara de ordine totala n
multimea R1 a numerelor reale.
Definitia 4.10. O multime A mpreun
a cu o relatie de ordine partial
a n A se numeste
sistem partial ordonat si se noteaz
a cu (A, R).
Multimea partilor unei multimi X mpreuna cu relatia de incluziune este un sistem partial
ordonat.
Definitia 4.11. O multime A mpreun
a cu o relatie de ordine totala R n A se numeste
sistem total ordonat si se noteaz
a tot cu (A, R).
Multimea numerelor reale mpreuna cu relatia R = {(x, y) R1 R1 | x y 0} este
un sistem total ordonat.
Definitia 4.12. Fie (A, R) un sistem partial ordonat si A0 o submultime a lui A : A0 A.
Un element a A este majorant pentru multimea A0 dac
a a verifica a0 Ra oricare ar fi
a0 A0 . Un majorant a pentru A0 este margine superioar
a pentru A0 daca a verifica
a Ra pentru orice majorant a al lui A0 . Marginea superioar
a a lui A0 dac
a exista se
0
noteaz
a cu sup A .
Definitia 4.13. Fie (A, R) un sistem partial ordonat si A0 o submultime a lui A : A0 A.
Un element a A este minorant pentru multimea A0 daca a verifica aRa0 pentru orice
a0 A0 . Un minorant a pentru A0 este margine inferioar
a pentru A0 daca a verific
a aRa
0
pentru orice minorant a al lui A . Marginea inferioar
a a lui A0 daca exista se noteaz
a cu
0
inf A .
Definitia 4.14. Fie (A, R) un sistem partial ordonat. Un element a A este maximal
daca pentru orice a0 A cu proprietatea aRa0 rezult
a a0 Ra.
Remarca 4.1. Familia P (X) a partilor unei multimi X cu relatia de incluziune R =
este un exemplu bun pentru ilustrarea acestor concepte. Sistemul partial ordonat este
(P (X); ). Un majorant
P (X) este orice submultime a multimii X
[al unei multimi B [
care contine multimea
B, iar multimea
B este marginea superioar
a a multimii B.
BB
\ BB
Analog, multimea
B este marginea inferioar
a a multimii B. Singurul element maximal
BB
n multimea P (X) este multimea X.

13
Definitia 4.15. O relatie R n multimea A este relatie de echivalent

a daca are urmatoarele
propriet
ati: R este reflexiv
a, R este simetrica si R este tranzitiv
a. Un exemplu de relatie
de echivalent
a este egalitatea n multimea partilor P (X) ale unei multimi X.
Multimea R = {(x, y) Z Z | x y divizibil cu 5} este o relatie de echivalenta n
multimea Z a numerelor ntregi.
Definitia 4.16. O relatie R ntre elementele unei multimi A si elementele unei multimi
B este o submultime a produsului cartezian A B; R A B.
Prin traditie daca (x, y) R se noteaza cu xRy.
Definitia 4.17. O functie f definita pe o multime A si cu valori n multimea B este o
relatie R ntre elementele multimii A si elementele lui B (R AB) care are urmatoarele
propriet
ati:
a) pentru orice x A , exista y B astfel ncat xRy.
b) daca pentru x A si y1 , y2 B avem xRy1 si xRy2 , atunci y1 = y2 .
Prin traditie, o functie f definita pe multimea A si cu valori n multimea B se noteaza cu
f : A B.
Functii.
Notiunea de functie joaca un rol important n matematica. Nu este o notiune fundamentala pentru ca asa cum am vazut poate fi definita folosind notiunea de multime (o relatie
binara cu anumite proprietati). Cu toate acestea pentru cei care abia ncep sa studieze
analiza matematica este mai usor sa considere notiunea de functie drept notiune fundamentala clarificand semnificatia ei prin exemple si descriind-o de o maniera satisfacatoare
(pentru sensul comun).
Descrierea 5.1. Daca la fiecare element x al unei multimi A (x A) am pus n
corespondenta (am asociat) un element y dintr-o multime B (y B) pe baza unei reguli,
atunci zicem ca am definit o functie (corespondenta, aplicatie) f pe multimea A cu valori
n multimea B si o notam cu f : A B. Astfel o functie este determinata de multimile
A si B, precum si de regula de corespondenta (legea) care asociaza unui element x A
un element y B.
De ce Descrierea 5.1. a functiei nu este o definitie? Ce-i lipseste?
Descrierea 5.1. foloseste notiunile de corespondenta si regula care nu au fost definite
n prealabil si de aceea Descrierea 5.1. nu este o definitie. Desigur intuitiv este clar
ce este o regula si ce este o corespondenta. In cazuri simple, aceste notiuni nu conduc la
confuzii si sunt suficient de clare pentru a conferii notiunii de functie calitate de notiune
fundamentala. Altfel spus si notiunea de functie poate fi considerata notiune fundamentala. Trebuie nsa sa retinem ca acest lucru nu este necesar pentru ca functia poate fi
definita cu ajutorul notiunii de multime.
Este de asemenea important de retinut ca n cazul n care functia f : A B este gandita
ca notiune fundamentala descrisa de 5.1., atunci regula prin care unui element x A se
14
asociaza un element y B este aplicabila fiecarui element x din multimea A. Elementul

x A se numeste argumentul functiei, iar elementul y B ce corespunde lui x se numeste
valoarea functiei si se noteaza y = f (x). Intr-o asemenea notatie si viziune functia f apare
ca o regula care transforma fiecare element x A ntr-un element y = f (x) B. De
aceea functia se numeste adesea si transformare.
Multimea A se numeste domeniul de definitie al functiei f si multimea elementelor y B
pentru care exista x A astfel ca y = f (x), se numeste domeniul de valori al functiei f .
Acesta se noteaza de obicei cu f (A) :
f (A) = y B exista x A astfel ncat f (x) = y

si se numeste adesea imaginea multimii A prin functia f .
Adesea va trebui sa consideram functii care asociaza la fiecare numar real x dintr-o
submultime A a multimii numerelor reale; x A R; un numar real = f (x) R1 .
Acest gen de functii se numesc functii reale de o variabila reala si n cazul unora regula
de corespondenta este data de o expresie algebrica explicita. De exemplu:
q
1x
5
2
y = x + 2x; y =
; y = 1+ 7x
x+2
Membrii drepti ai acestor egalitati reprezinta regula dupa care x se transforma n y. Regula n primul caz este: fiecare x se ridica la patrat si apoi se adauga dublul lui x.
Regulile n cel de-al doilea si cel de-al treilea caz pot fi formulate n mod asemanator.
Regula poate fi formulata si cu ajutorul functiilor elementare exp, loga , sin, cos, tg, ctg, arctg, etc
n combinatie cu operatii algebrice. De exemplu:
y = log2
1 + sin x; y =
1
.
tgx 2x
Membrii drepti ai acestor egalitati arata regula dupa care x se transforma n y.

O alta metoda, utilizata frecvent, pentru a defini o regula este urmatoarea: se considera
doua functii f1 si f2 definite printr-o expresie ca cele prezentate mai sus si un numar a,
dupa care se scrie:
f1 (x)
pentru x < a
f (x) =
f2 (x)
pentru x a
Egalitatea aceasta se interpreteaza ca o regula care la un numar x mai mic decat a face
sa corespunda un numar y dupa regula f1 si la un numar x mai mare sau egal cu a face
sa corespunda un numar y dupa regula f2 .
15
Functia compus
a. Inversa unei functii.
Definitia 6.1. Fie f : X Y si g : Y Z doua functii. Pentru orice x X elementul

g(f (x)) apartine multimii Z. Corespondenta:
x 7 g(f (x))
defineste o functie pe multimea X cu valori n multimea Z, care se noteaz
a cu g f : X
Z si se numeste compusa functiilor g si f .
Comentariu: Regula dupa care elementului x X i se asociaza elementul g(f (x)) se
formuleaza n cuvinte astfel: prima oara se aplica f elementului x si se obtine elementul
f (x) Y , dupa aceea se aplica functia g elementului f (x) si se obtine elementul g(f (x))
din multimea Z. De exemplu:
f (x) = sin x ; g(y) = y 2 (g f )(x) = g(f (x)) = sin2 x
f (x) = x2 ; g(y) = tg y (g f )(x) = g(f (x)) = tg x2
x
x
f (x) = ; g(y) = cos y (g f )(x) = g(f (x)) = cos
2
2
Definitia 6.2. Functia f : X Y este injectiv
a daca pentru orice x1 , x2 X, x1 6= x2
rezult
a f (x1 ) 6= f (x2 ).
Definitia 6.3. Functia f : X Y este surjectiva daca pentru orice y Y exista x X
astfel nc
at f (x) = y.
Definitia 6.4. Functia f : X Y este bijectiv
a daca este injectiv
a si surjectiv
a.
Comentariu:
1. O functie injectiva f : X Y are urmatoarea proprietate: daca f (x1 ) = f (x2 )
atunci x1 = x2 .
Functiile numerice: y = 5x; y = ex ; y = arctg x sunt injective.
2. O functie surjectiva f : X Y se numeste functie cu valori pe Y . Daca functia
definita pe X este cu valori pe Y atunci pentru orice y Y ecuatia f (x) = y are cel
putin o solutie n X. Functia numerica y = sin x este o functie definita pe multimea
R1 a numerelor reale si cu valori pe segmentul nchis [1, 1] si nu este o functie
surjectiva pe multimea R1 a tuturor numerelor reale. (Ecuatia sin x = 2 nu are
solutie).
3. O functie bijectiva f : X Y este o corespondenta unu la unu. Aceasta nseamna
ca: orice x X are un corespondent y Y, y = f (x) si la diferiti x corespund y
diferiti; pentru orice y Y exista x X astfel ca y = f (x) si pentru diferiti x,
elementele y sunt diferite.
Definitia 6.5. Fie f : X Y o functie bijectiva. Pentru orice y Y exista un x X,
unic! astfel ca f (x) = y. Corespondenta y 7 acel x pentru care f (x) = y defineste o
functie pe multimea Y cu valori pe multimea X, care se numeste inversa functiei f si se
noteaz
a cu f 1 ; f 1 : Y X.
16
Comentariu:
1. Regula de corespondenta din definitia 6.5 implica urmatoarea proprietate a functiei
inverse:
f (f 1 (y)) = y pentru orice y Y
f 1 (f (x)) = x pentru orice x X
2. Functiile f si f 1 sunt mutual inverse; adica:
(f 1 )1 = f
3. Pentru a gasi inversa unei functii numerice y = f (x) (daca f este bijectiva) trebuie
sa exprimam x n functie de y. Astfel de exemplu: daca y = 3x + 2 functia inversa
y2
; daca y = x3 functia inversa este: x = 3 y.

este x =
3
Simboluri logice.
In matematica se folosesc frecvent urmatoarele expresii: pentru orice element si

exista. Aceste expresii sunt notate cu simboluri speciale.
Expresia: pentru orice element se noteaza cu simbolul care se obtine prin inversarea
literei A; prima litera din cuvantul Any.
Expresia exista se noteaza cu simbolul care este imaginea n oglinda a literei E; prima
litera din cuvantul Exist.
Se foloseste de asemenea simbolul cu semnificatia rezulta. Daca A si B sunt doua
afirmatii atunci A B nseamna ca din A rezulta B.
Daca A B si B A atunci afirmatiile A si B sunt echivalente si aceasta se noteaza
cu A B. A B nseamna ca afirmatia A este adevarata daca si numai daca B este
adevarata.
Folosind aceste notatii injectivitatea unei functii f : X Y poate fi scrisa sub forma:
x1 , x2 X, x1 6= x2 f (x1 ) 6= f (x2 )
iar surjectivitatea aceleasi functii sub forma:
y Y x X | f (x) = y.
Linia verticala inaintea egalitatii f (x) = y se citeste astfel ncat.
def
Notatia A B se foloseste cand vrem sa definim o notiune A folosind o afirmatie B.

Ea se citeste: prin definitie A este B. Astfel de exemplu notatia:
def
X Y {(x)(x X) (x Y )}
defineste X ca submultime a multimii Y . Partea dreapta a notatiei se citeste astfel: orice
element x din X este element al multimii Y .
17
Afirmatia contrar
a, teorema contrar
a si teorema
reciproc
a.
Definitia 8.1. Oricare ar fi afirmatia A, notam cu A afirmatia: afirmatia A este falsa.

Afirmatia A se numeste afirmatia contrar
a.
Exemplu 8.1. Daca A este afirmatia: 7 este un numar impar atunci A este afirmatia:
7 nu este un numar impar. Daca A este afirmatia: maine va ploua atunci afirmatia
A va fi: maine nu va ploua. Daca A este afirmatia: toate rachetele vor atinge tinta,
atunci A este afirmatia: cel putin o racheta nu va atinge tinta.
se
Definitia 8.2. Pentru teorema daca A atunci B afirmatia daca A atunci B
numeste teorem
a contrar
a. Teorema contrar
a a teoremei contrare este teorema initial
a.
Exemplu 8.2. A=suma marimilor a doua unghiuri opuse ntr-un patrulater este egala
cu 180o , B=patrulaterul este inscriptibil, A=suma

marimilor a doua unghiuri opuse
o
ntr-un patrulater nu este egala cu 180 , B=patrulaterul

nu este inscriptibil
Teorema daca A atunci B se formuleaza astfel: daca suma marimilor a doua unghiuri
opuse ntr-un patrulater este egal cu 180o atunci patrulaterul este inscriptibil. Teorema
se formuleaza astfel: daca suma marimilor a doua unghiuri
contrara: daca A atunci B
opuse ntr-un patrulater nu este egala cu 180o atunci patrulaterul nu este inscriptibil
In acest exemplu ambele teoreme: cea directa si cea contrara sunt adevarate.
Definitia 8.3. Pentru orice afirmatie n matematica (teoremele inclusiv) care au forma
A B se poate construi o noua afirmatie permut
and A si B. Astfel se obtine afirmatia
B A care se numeste afirmatie reciproc
a sau teorem
a reciproc
a. Mai exact teorema
B A este reciproca teoremei A B. Reciproca teoremei reciproce este teorema initial
a.
De aceea teoremele A B si B A se zic mutual reciproce.
Daca teorema directa A B este adevarata, reciproca ei B A poate fi adevarata sau
falsa.
Exemplu 8.3. Teorema directa (teorema lui Pitagora) este: daca triunghiul este
dreptunghic atunci patratul laturii celei mai mari a triunghiului este egal cu suma
patratelor celorlalte doua laturi. Teorema reciproca este: daca patratul laturii celei mai
mari a triunghiului este egal cu suma patratelor celorlalte doua laturi atunci triunghiul
este dreptunghic.
In acest exemplu atat teorema directa cat si cea reciproca sunt adevarate.
Exemplu 8.4. Teorema directa: daca doua unghiuri sunt drepte atunci cele doua
unghiuri sunt egale. Teorema reciproca: daca doua unghiuri sunt egale atunci cele
doua unghiuri sunt drepte.
In acest exemplu teorema directa este adevarata, iar teorema reciproca este falsa.
Teorema reciproca este echivalenta cu teorema contrara. Aceasta nseamna ca teorema
reciproca este adevarata daca si numai daca teorema contrara este adevarata.
18
Conditie necesar
a si conditie suficient
a.
Definitia 9.1. Dac

a teorema A B este adevarat
a atunci: conditia A este suficienta
pentru B si conditia B este necesar
a pentru A.
Daca teorema reciproc
a B A este adevarat
a atunci: conditia B este suficienta pentru
A si conditia A este necesar
a pentru B.
Definitia 9.2. Daca teorema direct
a A B si teorema reciproc
a B A sunt adevarate
atunci : conditia A este necesar
a si suficienta pentru B si conditia B este necesara si
suficienta pentru A. Cu alte cuvinte conditiile A si B sunt echivalente. A este adevarat
a
daca si numai daca B este adevarat
a.
Exemplu 9.1. Teorema lui Bezout este: Daca este o radacina a polinomului P (x)
atunci polinomul P (x) este divizibil cu x .
Reciproca teoremei lui Bezout este: Daca polinomul P (x) este divizibil cu x atunci
este o radacina a polinomului P (x).
Stim ca atat teorema lui Bezout cat si reciproca ei sunt adevarate. Rezulta de aici ca o
conditie necesara si suficienta pentru ca numarul sa fie radacina a polinomului P (x)
este ca polinomul P (x) sa fie divizibil cu x . Prin urmare, este adevarata teorema:
polinomul P (x) este divizibil cu x daca si numai daca este radacina a polinomului
P (x).
19
Partea II
Calcul diferential si integral pentru

functii reale de o variabil
a real
a
10
Elemente de topologie n R1.
Definitia 10.1. O vecin

atate a punctului x R1 este o multime V R1 care contine un
interval deschis (a, b) R1 ce contine pe x: adica x (a, b) V .
Orice interval deschis care contine pe x este vecinatate pentru x. Un interval deschis este
vecinatate pentru orice x ce apartine intervalului.
Definitia 10.2. Un punct x R1 este punct interior al multimii A R1 daca exista un
interval deschis (a, b) astfel nc
at x (a, b) A.
Un punct x al intervalului (a, b) este un punct interior al multimii (a, b).
Definitia 10.3. Interiorul unei multimi A R1 este multimea punctelor interioare ale
lui A.
Traditional interiorul multimii A se noteaza cu Int(A) sau cu
A. Daca A = (a, b), atunci
A = (a, b) = A.
Definitia 10.4. Multimea A R1 este deschis
a dac
aA=
A.
Orice interval deschis este o multime deschisa. Multimea A R1 este deschisa, daca si
numai daca fiecare punct al ei este n multime cu o ntrega vecinatate.
Reuniunea unei familii de multimi deschise este o multime deschisa.
Intersectia unui numar finit de multimi deschise este multime deschisa.
Multimea numerelor reale R1 si multimea vida sunt multimi deschise.
Definitia 10.5. Multimea A R1 este nchis
a daca complementara ei CR1 A este
deschisa.
Orice interval nchis [a, b] este o multime nchisa.
Intersectia unei familii de multimi nchise este nchisa.
Reuniunea unui numar finit de multimi nchise este o multime nchisa.
Multimea numerelor reale R1 si multimea vida sunt multimi nchise.
Definitia 10.6. Punctul x R1 este punct limita sau punct de acumulare al multimii
A R1 , daca orice vecin
atate
T V a lui x contine cel putin un punct y din A care este
diferit de x; y 6= x si y V A.
A a multimii A R1 este intersectia tuturor multimilor

Definitia 10.7. Inchiderea
nchise care contin multimea A.
20
Inchiderea unei multimi A are urmatoarele proprietati:

A B = A B;
A A; A = A;
A = A daca si numai daca A este multime nchisa.
x A daca si numai daca orice vecinatate V a lui x intersecteaza multimea A (V A 6= ).
Definitia 10.8. Multimea A R1 este marginit
a daca exista m, M R1 astfel nc
at
m x M pentru orice x A.
Definitia 10.9. Multimea A R1 este compact
a dac
a este m
arginit
a si nchis
a.
Orice interval nchis [a, b] este multime compacta.
11
S
iruri de numere reale.
Definitia 11.1. O functie definita pe multimea numerelor naturale N = {1, 2, 3, ..., n, ...}
si cu valori n multimea R1 a numerelor reale se numeste sir de numere reale.
Comentariu: Valoarea functiei, care defineste sirul de numere reale, n 1 se noteaza cu
a1 , valoarea n 2 se noteaza cu a2 , ... , valoarea n n cu an , ... .
Traditional a1 se numeste primul termen al sirului, a2 cel de-al doilea termen al sirului,
... ,an cel de-al n-lea termen al sirului sau termenul general.
Sirul a1 , a2 , ..., an , ... se noteaza traditional cu (an ). Pentru a defini un sir trebuie sa
definim toti termenii sirului. Altfel spus trebuie data o regula care permite determinarea
fiecarui termen al sirului.
Exemplu 11.1.
an = q n1 , q 6= 0;
1
an = ;
n
a n = n2 ;
an = (1)n ;
1 + (1)n
an =
;
2
a2 = q;
1
a1 = 1;
a2 = ;
2
a1 = 1;
a2 = 4;
a1 = 1; a2 = 1;
a3 = q 2 ;
1
a3 = ;
3
a3 = 9;
a3 = 1;
a1 = 0;
a3 = 0;
a1 = 1;
a2 = 1;
... an = q n1 ;
1
... an = ;
n
... an = n2 ;
... an = (1)n ;
1 + (1)n
... an =
;
2
...
...
...
...
...
Se poate ntampla ca atunci cand n creste si an creste.

Definitia 11.2. Sirul (an ) este cresc
ator daca pentru orice n N are loc inegalitatea
an an+1 .
Definitia 11.3. Un sir (an ) este descresc
ator daca pentru orice n N are loc inegalitatea
an+1 an .
ator sau este descresc
ator.
Definitia 11.4. Un sir (an ) este monoton daca este cresc
Exemplu 11.2. Daca q > 1 atunci sirul an = q n este crescator, iar daca q (0, 1) atunci
sirul an = q n este descrescator. Daca q (0, ) si q 6= 1 atunci sirul an = q n este
monoton
21
Definitia 11.5. Un sir (an ) este marginit daca exista un numar M > 0 astfel nc
at pentru
orice n N are loc inegalitatea |an | M .
Daca q (0, 1) atunci sirul an = q n este marginit (|an | < 1). Sirul an = (1)n este
marginit (|an | 1).
Definitia 11.6. Un sir (an ) este nemarginit daca nu este marginit. Altfel spus, pentru
orice M > 0 exista nM N astfel nc
at |anM | > M .
Daca q > 1 atunci sirul an = q n este nemarginit.
Definitia 11.7. Un subsir al sirului (an ) este un sir de forma (ank ) unde (nk ) = n1 , n2 , ...
este un sir strict cresc
ator de numere naturale.
Comentariu:
Orice subsir al unui sir crescator este sir crescator.
Orice subsir al unui sir descrescator este sir descrescator.
Orice subsir al unui sir marginit este sir marginit.
12
Convergenta sirurilor de numere reale.
Se poate ntampla ca daca n creste termenii an ai sirului (an ) sa se apropie de un numar

L. In acest caz ajungem la o notiune matematica importanta, acea de convergenta a unui
sir la un numar.
Definitia 12.1. Sirul de numere reale (an ) converge la numarul real L dac
a pentru orice
> 0 exist
a un numar N = N () astfel ca toti termenii de rang n > N () ai sirului sa
verifice inegalitatea:
|an L| <
Faptul ca sirul (an ) converge la numarul L se noteaza pe scurt cu lim an = L si se exprima
n
L
prin cuvintele: pentru n tinzand la infinit limita lui (an ) este egala cu L sau an
n
si se exprima prin cuvintele pentru n tinzand la infinit an tinde la L.
In cazul an
L se mai spune (an ) converge la L.
n
Comentariu: Daca sirul (an ) converge la L, atunci orice subsir (ank ) al sirului (an )
converge la L. Aceasta ntrucat pentru orice > 0 exista N = N () astfel ncat pentru
n > N () sa avem |an L| < . De aici rezulta ca pentru orice nk > N avem |ank L| < .
Nu orice sir este convergent. De exemplu, sirul an = (1)n nu converge. Aceasta ntrucat
subsirul a2k = (1)2k = 1 converge la 1 si subsirul a2k+1 = (1)2k+1 = 1 converge la -1.
Limita unui sir convergent este unic
a.
Afirmatia contrara ar nsemna ca sirul (an ) converge la L1 si L2 cu L1 6= L2 . Rezulta
|L1 L2 |
de aici ca exista N1 si N2 astfel ncat |an L1 | <
pentru orice n > N1
2
22
|L1 L2 |
pentru orice n > N2 . De aici rezulta ca pentru orice
2
n > max{N1 , N2 } avem: |L1 L2 | |L1 an | + |L2 an | < |L1 L2 | ceea ce este
absurd.
si |an L2 | <
Dac
a un sir (an ) converge la L, atunci este m
arginit. Aceasta ntrucat exista N (1)
astfel ca pentru orice n > N (1) sa avem: |an L| < 1 si astfel |an | = |an L|+|L| < 1+|L|
pentru orice n > N (1). Rezulta n continuare ca pentru orice n are loc inegalitatea:
|an | max{|a1 |, . . . , |aN (1) |, 1 + |L|}
1
Exemplu 12.1. Vom arata ca lim = 0. Consideram > 0 si conditia:
n
n
1
0 <
n
1
1
1
Rezulta de aici inegalitatea < sau < 2 echivalent cu n > 2 .
n
n

1
1
1
Punem N () = 2 + 1, unde 2 este partea ntreaga a numarului 2 . Este evident
1
1
ca daca n > N () atunci n > 2 si inegalitatea 0 < este satisfacuta.
n
In acest exemplu am demonstrat convergenta la zero folosind definitia convergentei.
In urmatoarea sectiune vom stabili reguli care permit verificarea convergentei si calcularea
limitei de o maniera mult mai simpla.
In anumite cazuri se spune ca sirul (an ) converge (tinde) la infinit. Sensul acestei notiuni
este precizat n urmatoarele definitii:
Definitia 12.2. Sirul (an ) tinde la + dac
a pentru orice M > 0 exista N (M ) astfel
nc
at an > M oricare ar fi n > N (M ).
Sirul an = n2 tinde la + n sensul acestei definitii.
Definitia 12.3. Sirul (an ) tinde la daca pentru orice M > 0 exist
a N (M ) astfel
nc
at an < M pentru n > N (M ).
Sirul an = n2 tinde la n sensul acestei definitii.
13
Reguli privind convergenta sirurilor de numere

reale.
Fie (an ) si (bn ) doua siruri de numere reale convergente la numerele reale a si respectiv b.
Regula sumei: Sirul (an + bn ) converge la numarul real a + b.

23
1
a
b exist
. Deoarece an
si bn
a N1 = N1 (0 )
n
n
2
astfel ncat |an a| < 0 , n > N1 si exista N2 = N2 (0 ) astfel ncat |bn b| < 0 , n > N2 .
Fie N3 = max{N1 , N2 }. Pentru orice n > N3 avem:
Demonstratie. Fie > 0 si 0 =
|an bn a b| |an a| + |bn b| < 0 + 0 = 20 =

a + b.
Aceasta demonstreaza ca an + bn n
Regula produsului: S
irul (an bn ) converge la numarul real a b.
b exist
Demonstratie. Deoarece bn n
a M > 0 astfel ca |bn | M pentru orice n N.
Rezulta:
|an bn a b| = |an bn a bn + a bn a b| = |bn (an a) + a (bn b)|

|bn | |an a| + |a| |bn b| M |an a| + |a| |bn b|, n N
Fie > 0 si fie 1 =

, 2 =
.
2M
2(|a| + 1)
a, bn n
b exist
Deoarece an n
a N1 si N2 astfel ncat: |an a| < 1 , n > N1 si
|bn b| < 2 , n > N2 .
Fie N3 = max{N1 , N2 }. Pentru orice n > N3 avem: |an bn a b| < . Altfel spus:
a b.
a n bn
n
an
Regula c
atului: Dac
a bn 6= 0, n N si b 6= 0 atunci sirul
converge la numarul real
bn
a
.
b
1
1
Demonstratie. Prima oara aratam ca
. Pentru aceasta evaluam diferenta:
bn n b
1
1
si gasim:
bn
b
1
= |bn b|
bn
b |bn | |b|
1
Intrucat bn
b exist
a N1 astfel ncat sa avem: |bn b| < |b| pentru orice
n
2
2 1
1
n > N1 . Consideram numarul M = max
,
,...,
si remarcam ca are loc
|b| |b1 |
|bN1 |

1
inegalitatea < M pentru orice n.
bn
|b|
Fie acum > 0 si 0 =
. Pentru 0 > 0 exista N2 = N2 (0 ) astfel ncat |bn b| < 0
M
1
1
pentru orice n > N2 . De aici rezulta ca < pentru orice n > N3 = max{N1 , N2 }.
bn
b
1
1
an
a
Cu alte cuvinte
. In virtutea regulii produsului rezulta:
.
bn n b
bn n b
24
Regula de nmultire cu un num

ar: S
irul (k an ) converge la numarul real k a pentru
orice numar real k.
Regula de nmultire cu un numar este un caz special al regulii produsului.
Aplicatie 13.1 Determinati limita:
n2 + 2n + 3
=?
n 4n2 + 5n + 6
lim
Solutie: Regula catului nu poate fi aplicata direct pentru ca nici numaratorul nici
n2 + 2n + 3
numitorul fractiei
nu converge la o limita finita.
4n2 + 5n + 6
Cu toate acestea daca se da factor comun n2 si la numarator si la numitor si fractia se
simplifica cu n2 se obtine:
2
3
1+ + 2
n n
an =
5
6
4+ + 2
n n
1
Se arata usor ca 0 si ca sirul constant (k) converge la k. Aplicand acum regula
n n
sumei, a produsului si a nmultirii cu un numar rezulta urmatoarele convergente:
1+
2
3
+ 2 1
n n n
4+
5
6
+ 2 4
n n n
Aplicand n continuare regula catului obtinem urmatoarea convergenta:

2
1+ +
n2 + 2n + 3
n
=
an = 2
5
4n + 5n + 6
4+ +
n
3
n2 1
6 n 4
n2
Regula clestelui: Fie (an ), (bn ), (cn ) trei siruri de numere reale care verifica
inegalit
atile:
an bn cn ,
n N
Daca sirurile (an ) si (cn ) sunt convergente la aceeasi limita L atunci sirul (bn ) converge
la L.
Demonstratie. Deoarece an bn cn , n N avem: an L bn L cn L,
deci:
|bn L| max{|an L|, |cn L|}, n.
Pentru > 0 exista N1 = N1 () si N2 = N2 () astfel ncat sa avem:
|an L| < , n > N1 () si |cn L| < , n > N2 ()
Rezulta ca avem:
|bn L| < , n > N3 = N3 () = max{N1 (), N2 ()}.
L.
Cu alte cuvinte bn
n
25
n si
1
Aplicatia 13.2. Aratati ca (1)n 2 0.
n n
1
1
1
Solutie: Fie an = 2 ; bn = (1)n 2 ; cn = 2 .
n
n
n
Intrucat an n
0; cn n
0
0.
si an bn cn rezulta (aplicand regula clestelui) bn n
Regula de convergent
a a sirurilor monotone: Daca (an ) este un sir monoton si
marginit atunci este convergent la un numar real.
Demonstratie. Vom demonstra afirmatia pentru un sir crescator si marginit. Demonstratia
este similara pentru un sir descrescator si marginit.
Fie (an ) un sir crescator si marginit si fie M0 = sup{an |n N}. Pentru orice > 0 exista
N = N () astfel ncat aN > M0 .
Daca n > N , atunci an aN si deci an > M0 . In plus an M0 pentru orice n N.
M0 .
Rezulta astfel ca |an M | < pentru n > N . Aceasta demonstreaza ca an
n
Aplicatie 13.3. Un sir (an

) este definit astfel: a1 = 1 si an+1 = an + 1 pentru n 1.
1+ 5
Sa se arate ca: an
.
n
2
Solutie: Prima oara se arat
a, prin inductie, ca sirul (an ) este crescator.
Deoarece a1 = 1 si a2 = 2 avem: a1 a2 . Calculam acum diferenta an+1 an si gasim:
an+1 an =
an + 1
an1 + 1 =
an an1
an + 1 + an1 + 1
Intrucat suma an + 1 + an1 + 1 este pozitiva daca an1 an , atunci an an+1 .

Astfel rezulta prin inductie ca sirul
(an ) este crescator.
Din relatia de recurenta an+1 = an + 1 prin ridicare la patrat se obtine egalitatea:
2
1
5
2
2
2
an an+1 = an an 1 = an
2
4
si deoarece sirul (an ) este crescator avem: (an 21 )2
5
4
0. Din aceasta inegalitate
1+ 5
rezulta imediat ca sirul (an ) este marginit superior de numarul
. Cu regula de
2
convergenta a sirurilor monotone deducem ca sirul (an ) este convergent. Fie L = lim an .
n
L
obt
inem
c
a
L
=
Deoarece an+1
L
+
1
s
i
astfel
L
=
L
+
1.
Ecuat
ia
de
gradul
n
1
al doilea L2 = L + 1 are doua radacini: (1 5). Intrucat an 1, n N, radacina
2
1
pozitiva este limita. Adica L = (1 + 5).
2
Teorema 13.1. Teorema lui Weierstrass-Bolzano Dac
a sirul de numere reale (an )
este marginit atunci contine un subsir convergent la un numar real.
Demonstratie. Fie SN = {an |n > N }.
Daca fiecare multime SN are un cel mai mare element, atunci consideram urmatorul subsir
al sirului (an ):
b1 = an1 = max S1 ; b2 = an2 = max Sn1 ; b3 = an3 = max Sn2 ; . . .
26
Sirul (bn ) este un subsir al sirului (an ) si este descrescator. Deoarece (an ) este marginit,
sirul (bn ) este si el marginit. Rezulta astfel ca sirul (bn ) este convergent. Daca pentru un
M , SM nu are un cel mai mare element atunci pentru orice am cu m > M exista an cu
n > m si an > am . Fie c1 = aM +1 si c2 primul termen al sirului an dupa c1 = aM +1 care
are proprietatea c2 > c1 . In continuare fie c3 primul termen al sirului (an ) dupa c2 care
verifica c3 > c2 si asa mai departe. Se obtine n acest fel un subsir (cn ) al sirului (an );
care este monoton crescator. Deoarece (cn ) este marginit este convergent.
L atunci termenii
Intuitiv este clar ca daca an
sirului care au rang mare difera putin
n
de L si deci si unul de celalalt. Mai exact avem:
Teorema 13.2. Criteriul Cauchy de convergent

Un sir (an ) de numere reale este convergent la un numar real daca si numai daca pentru
orice > 0 exista N = N () astfel nc
at avem:
|ap aq | < , p, q > N ()
Demonstratie. Presupunem ca sirul (an ) converge la numarul L si consideram un numar
> 0. Exista N = N () astfel ncat |an L| < pentru orice n > N (). Prin urmare:
2
|ap L| < si |aq L| < 2 , p, q > N () si rezulta ca:

2
|ap aq | |ap L| + |aq L| < , p, q > N ().
Presupunem acum ca pentru orice > 0 exista N = N () astfel ncat |ap aq | < ,
p, q > N (). Pentru = 1 si N1 = N (1) ales astfel ncat |ap aq | < 1, p, q > N1 ,
avem:
|an | = |an aN1 +1 + aN1 +1 | |an aN1 +1 | + |aN1 +1 | 1 + |aN1 +1 |, n N1 + 1
si deci:
|an | max{|a1 |, |a2 |, . . . , |aN1 |, |aN1 +1 | + 1} = M, n
Cu alte cuvinte sirul (an ) este marginit.
Conform teoremei lui Weierstrass-Bolzano sirul (an ) contine un subsir (ank ) convergent.
Fie L = lim ank si un numar real pozitiv > 0. Exista N1 = N1 () astfel ncat
nk
|ank L| < , nk > N1 si exista N2 = N2 () astfel ncat |ap aq | < , p, q > N2 . De

2
2
aici rezulta ca pentru orice n > N3 = max{N1 , N2 } avem:
|an L| |an ank | + |ank L| <

+ =
2 2
unde nk este ales astfel ncat nk > N3 .
14
Punct limit
Definitia 14.1. Un punct x R1 este punct limita al sirului (an ) daca exista un subsir
(ank ) al sirului (an ) care converge la x; ank
x.
n
k
27
Definitia 14.2. Multimea punctelor x R1 care sunt puncte limita ale sirului (an ) se
noteaz
a cu L(an ) si se numeste multimea punctelor limita sau pe scurt multimea limita a
sirului (an ).
L) dac
Sirul marginit (an ) converge la L (an
a si numai daca L(an ) = {L}.
n
Definitia 14.3. Limita superioar

a a sirului (an ) este marginea superioar
a a multimii
L(an ). Limita superioar
a a sirului (an ) se noteaz
a traditional cu lim sup an sau cu lim an ;
n
lim an = sup L(an ).
Definitia 14.4. Limita inferioar

a a sirului (an ) este marginea inferioar
a a multimii
L(an ). Limita inferioar
a a sirului (an ) se noteaz
a traditional cu lim inf an sau cu lim an ;
n
lim an = inf L(an ).
Sirul (an ) converge daca si numai daca are loc:

lim an = lim an .
n
Exemplu 14.1. In cazul sirului an = (1)n multimea punctelor limita L(an ) este:
L(an ) = {1, 1} si:
lim an = 1;
lim an = 1.
n
15
Serii de numere reale.
Fie (an ) un sir de numere reale. Pentru orice n N fixat, suma:

sn = a1 + a2 + ... + an
are sens.
Daca sirul (sn ) converge la s atunci s poate fi numit n mod justificat suma seriei
infinite
X
an = a1 + a2 + ... + an + ...
n=1
Mai precis:
Definitia 15.1. O serie infinita de numere reale este un sir de numere reale (sn ) al carui
termen general sn are forma sn = a1 + a2 + ... + an unde (an ) este un sir de numere reale
dat.
In mod traditional o serie infinita se noteaza cu simbolul
an si an se numeste prin
n=1
traditie termenul general al seriei.
X
Tot prin traditie simbolul
an se numeste serie iar sirul de numere reale (sn ) cu
n=1
sn = a1 + a2 + ... + an se numeste sirul sumelor partiale ale seriei.

28
Definitia 15.2. Seria
an este convergent
a daca sirul sumelor partiale (sn ) este
n=1
convergent. Limita sirului (sn ) : lim sn = s se numeste suma seriei si se noteaz

a cu
n
X
an = s.
n=1
an este divergent
a daca sirul sumelor partiale (sn ) este diver-
n=1
gent.
X
1
Exemplu 15.1. Sa se verifice ca
= 1.
2n
n=1
n
X
X
1
1
1
este
s
=
=
1
. Deoarece
n
n
k
n
2
2
2
n=1
k=1
X
X
1
1
este convergenta si
= 1.
1 rezulta ca seria
n
n
2
2
n=1
n=1
Solutie: Sirul sumelor partiale al seriei
sn
n
Exemplu 15.2. Sa se verifice ca seria
n este divergenta.
n=1
Solutie: Sirul sumelor partiale al seriei

(sn ) este divergent seria
n este sn =
n=1
n
X
1
k = n(n + 1). Deoarece sirul
2
k=1
n este divergenta.
n=1
X
n=1
cu 1.
Solutie: Intrucat:
n2
n2
1
este convergenta si suma ei este egala
+n
1
1
1
1
=
=
+n
n(n + 1)
n n+1
termenul general al sirului sumelor partiale este:

1
1 1
1
1
1
+
+ ... +
=1
sn = 1
2
2 3
n n+1
n+1
1.
si deci sn
n
Comentariu: Exemplul 15.1 este un caz particular de serie geometrica avand forma
X
axn , n care x este un numar real. Remarcam ca aici nsumarea ncepe cu n = 0 si nu
n=0
cu n = 1. Pentru o serie geometrica suma primilor n termeni este:

sn = a + ax + ax2 + ... + axn1
29
Un calcul standard arata ca

sn =
a(1 xn )
pentru x 6= 1.
1x
a
|x| < 1.
1x
Deoarece sirul (sn ) este divergent pentru |x| 1 obtinem urmatorul rezultat:
X
Seria geometric
a
axn = a + ax + ax2 + ... + axn + ... , a 6= 0 converge daca si numai
De aici sn
n
n=0
a
.
1x
Deoarece suma unei serii convergente este definita ca limita sirului sumelor partiale al
seriei, rezultatele privind convergenta sirurilor de numere reale pot fi folosite pentru a
stabili convergenta seriilor.
Urmeaza un rezultat care poate fi adesea util pentru a testa divergenta unei serii.
daca |x| < 1. Mai mult suma seriei este
Teorema 15.1. Convergenta la zero a termenului general

Daca seria
0
an este convergent
a atunci an
n
n=1
Demonstratie. Daca seria
an este convergenta atunci sirul sumelor partiale (sn )
n=1
converge la o limita s. Rezulta ca sirul sn1 converge tot la s si astfel an = sn sn1

0.
converge la 0. Prin urmare an
n
Aplicatie 15.1 Consideram seria
X
n=1
n
n
. Deoarece an =
1 6= 0 rezulta ca
n+1
n+1
seria considerata nu este convergenta.
0 nu rezult
Trebuie retinut ca daca an
a ca seria
n
an este convergenta. Astfel de
n=1
exemplu n cazul seriei

( n n 1) avem:
n=1
an =
si
sn =
n1=
n
X
ak =
k=1
n+
n+1
0
n
n +
n
Criteriul lui Cauchy de convergent

a a unei serii de numere reale
X
Seria
an converge daca si numai daca pentru orice > 0 exist
a N = N () astfel nc
at
n=1
pentru n N () si p 1 avem:
|an+1 + an+2 + . . . + an+p | <
30
Demonstratie. Seria
an converge daca si numai daca sirul sumelor partiale (sn ):
n=1
sn = a1 + a2 + . . . + an ; converge.
Sirul (sn ) converge daca si numai daca pentru orice > 0 exista N = N () astfel ncat
|sq sr | < pentru q, r > N (). Aceasta este echivalent cu conditia: > 0 N = N ()
astfel ncat n N () si p 1 avem: |an+1 + an+2 + . . . + an+p | < .
16
Reguli privind convergenta seriilor de numere

reale.
In continuare prezentam cateva reguli relative la convergenta seriilor de numere reale, care
sunt utile n aplicatii. Aceste reguli se obtin aplicand regulile de convergenta a sirurilor
la sirurile sumelor partiale.
Regula sumei
X
X
X
Daca seriile
an si
bn sunt convergente atunci seria suma
(an + bn ) este convern=1
n=1
n=1
genta si are loc egalitatea:
X
X
X
(an + bn ) =
an +
bn
n=1
n=1
n=1
Regula de nmultire cu un num

ar
X
X
1
Daca seria
an este convergent
a atunci k R , seria
k an este convergent
a si
n=1
n=1
are loc egalitatea:
k an = k
n=1
an
n=1
Criteriul 1 al comparatiei. Daca 0 an bn , n N si daca seria

convergent
a, atunci seria
bn este
n=1
an este convergent
a.
n=1
Demonstratie. Fie sn =
n
X
k=1
0 sn tn . Daca seria
ak si tn =
n
X
bk . Din ipoteza rezulta ca n N avem
k=1
bn converge atunci sirul tn converge la un numar t: tn t.

n
n=1
Sirul (tn ) fiind crescator pentru orice n are loc tn t. De aici si din sn tn rezulta
inegalitatea sn t, n. Prin urmare sirul crescator sn este marginit superior si deci este
X
convergent. Aceasta nseamna ca seria
an este convergenta.
n=1
31
X
n=1
1 + cos n
este convergenta.
3 2n + 5 3n
1 + cos n
1
. Pentru orice n avem an 0 si an n . Consideram
n
n
32 +53
2
X
X
1
1
sirul bn = n si seria
bn =
. Aceasta serie din urma fiind convergenta rezulta
n
2
2
n=1
n=1
X
ca seria
Solutie. Fie an =
n=1
Criteriul 2 al comparatiei. Daca seriile
an si
n=1
bn sunt cu termeni pozitivi
n=1
X
X
an
(an 0 si bn 0) si
L 6= 0 atunci seria
an converge daca si numai daca
bn
bn
n=1
n=1
converge.
Demonstratie. Presupunem ca seria
bn este convergenta si consideram sumele partiale:
n=1
sn = a1 + a2 + . . . + an ;
Deoarece
tn = b1 + b2 + . . . + bn
an
L pentru = 1 exista N1 = N (1) astfel ncat avem:
bn n
an
L < 1, n > N1 .
bn
De aici rezulta inegalitatea:

an
an an an
= = L + L L + |L| < 1 + |L| = k, n > N1 .
bn
bn
bn
bn
Consideram acum seriile cu termeni pozitivi
X
n=1
n = k bN1 +n .
Inegalitatea 0 n n , n si convergenta seriei
n si
X
n=1
n unde n = aN1 +n si
n=1
n =
k bn implica ca seria
n=N1 +1
n este convergenta. Deoarece natura unei serii nu se schimba daca se adauga la ea
n=1
un numar finit de termeni rezulta ca seria
X
n=1
Am aratat astfel ca din convergenta seriei
X
n=1
bn rezulta convergenta seriei
X
n=1
an .
Reciproca acestei afirmatii se arata inversand rolurile lui an si bn n rationamentul

1
bn
.
precedent si observand ca
an n L
32
1
este convergenta.
7 3n + 2 5n
n=1
1
1
an
1
si bn = n . Raportul
converge la 6= 0 si seria
n
7 +25
5
bn
2
X
X
X
1
bn =
este convergenta. Rezulta astfel ca seria
n
5
n=1
n=1
n=1
Demonstratie. Fie an =
3n
Criteriul raportului.Dac
a seria
an este cu termeni poztivi (an > 0) si sirul
n=1
X
an+1
converge la L atunci: din L > 1 rezult
a ca seria
an este divergent
a; din
an
n=1
X
L < 1 rezult
a ca seria
an este covergent
a; din L = 1 nu putem trage nici o concluzie.
n =
n=1
1
(1 L). Observam ca > 0 si
2
L + = k < 1. Deoarece n L exista N = N () astfel ncat n = |n L + L|
Demonstratie. Presupunem L < 1 si consideram =
n
+ L = k < 1, n > N (). De aici rezulta inegalitatea an+1 k an , n > N (). Fie
n = aN ()+n . Pentru orice n 1 avem n+1 k n si prin inductie rezulta inegalitatea:
n+1 k n 1 , n N
Seria
k n 1 este o serie geometrica convergenta pentru ca k < 1. De aici rezulta ca
n=0
seria
n converge si , prin urmare, seria
n=1
an converge de asemenea.
n=1
Presupunem acum L > 1 si fie = L 1. Numarul este pozitiv ( > 0) si deoarece

n L exista N = N () astfel ncat n > L pentru orice n > N (). Rezulta ca
n
an+1 > an , n > N () si an > aN () , n > N ().

Deoarece aN () 6= 0 sirul (an ) nu tinde la zero si deci seria
an este divergenta.
n=1
Exemplu 16.3. Sa se determine valorile lui x pentru care seria
n (4x2 )n este
n=1
convergenta.
1
(n + 1) (4x2 )n+1
2
= 4x 1 +
Solutie: Fie an = n(4x ) si n =
. Sirul (n ) converge
n (4x2 )n
n
la 4x2 ; n 4x2 .
n
X
1
De aici rezulta ca seria
an este divergenta daca 4x2 > 1( |x| > ) si este convergenta
2
n=1
1
1
1
daca |x| < . Nu stim deocamdata ce se ntampla daca |x| = . Daca |x| = atunci
2
2
2
2 n
33
an =
n=1
n si deci seria este divergenta.
n=1
1
n (4x2 )n este convergenta daca si numai daca |x| < .
2
n=1
X
Criteriul r
ad
acinii. Fie seria
an o serie cu termeni pozitivi.
n=1
Daca exista k (0, 1) si N N astfel nc

at n an k, n > N atunci seria este convergenta.
Daca n an 1 pentru o infinitate de termeni ai seriei atunci seria este divergent

a.
In consecinta seria
Demonstratie. Daca exista k (0, 1) si N astfel ncat n an k pentru n > N atunci
X
n
an k pentru n > N . Prin urmare seria
an poate fi comparata cu seria geometrica
n=1
k n , care este convergenta pentru ca k < 1. Aceasta este demonstratia n primul caz.
k=1
Daca n an 1 pentru o infinitate de termeni ai seriei, atunci an 1 pentru o infinitate

de termeni ai sirului (an ) si an nu tinde la zero. Rezulta astfel ca seria este divergenta.
Aceasta este demonstratia n al doilea caz.
X
1
Seria
este convergenta.
nn
n=1
Aplicatie 16.1.
r
1
1
1
n
= , n 2.
n
n
n
2
Folosind criteriul radacinii avem:
Criteriul de convergent
a pentru serii alternate (Leibnitz). Daca sirul (bn ) este
monoton
X
descresc
ator si converge la zero (bn 0) atunci seria alternata
(1)n1 bn
n
n=1
converge.
Demonstratie. Consideram sm
m
X
=
(1)n1 bn termenul general al sirului sumelor
n=1
X
partiale al seriei
(1)n1 bn . Subsirul termenilor de rang par s2m are proprietatea:
n=1
s2m = b1 (b2 b3 ) . . . (b2m2 b2m1 ) b2m b1

si
s2m = (b1 b2 ) + (b3 b4 ) + . . . + (b2m1 b2m ).
Deci este marginit superior si este crescator.
Rezulta n acest fel ca sirul (s2m ) este convergent. Fie s = lim s2m .
m
In mod analog se arata ca subsirul termenilor de rang impar (s2m+1 ) este descrescator si
marginit inferior. Rezulta astfel ca sirul (s2m+1 ) este convergent si fie t = lim s2m+1 .
m
Avem:
t s = lim (s2m+1 s2m ) = lim b2m+1 = 0
m
34
Aratam n final ca sn s = t.
n
Pentru aceasta fie > 0 si N1 = N1 (), N2 = N2 () alesi astfel ncat |s2m s| <
m > N1 si |s2m+1 s| < , m > N2 . Fie N = max{2N1 , 2N2 + 1}. Orice n > N
este par n = 2m (m > N1 ) sau este impar n = 2m + 1 (m > N2 ). In ambele cazuri
X
|sn s| < daca n > N . Cu alte cuvinte sirul (sn ) converge la s si deci seria
(1)n bn
n=1
este convergenta.
X
1
1
(1)n
este convergenta pentru ca sirul
este monoton
n
n
n=1
descrescator si tinde la 0.
Exemplu 16.4. Seria
Fie f : R1+ R1+ o functie continu

a descresc
atoare si
Rn
an = f (n), n N. Consideram sirul jn = f (x)dx.
Criteriul integral.
Seria
an este convergent
a daca si numai daca sirul (jn ) converge.
n=1
Demonstratia acestei teoreme va fi facuta n sectiunea n care integrala Riemann este

definita.
X
1
Aplicatie 16.2. Aratati ca seria
converge daca si numai daca p > 1.
np
n=1
1
Solutie: Consideram functia fp (x) = p , x > 0 si p > 0. Functia fp este continua,
x
1
descrescatoare si fp (n) = p = an . Pentru p 6= 1 avem:
n
Zn
jn =
1
Pentru p > 1 avem jn

n
avem:
n
1
x1p
1
dx =
(n1p 1).
=
p
x
1p 1
1p
1
p1
si pentru p < 1 sirul (jn ) este divergent. Pentru p = 1

Zn
jn =
1
dx = ln x|n1 = ln(n)
x
si sirul (jn ) este divergent.
X
1
Remarca 16.1. Daca p 0 seria
este divergenta pentru ca termenul general al
np
n=1
seriei nu tinde la zero.
X
X
1
1
Exemplu 16.5. Seria armonica
este divergenta si seria
este convergenta.
2
n
n
n=1
n=1
X
1
Comentariu. Seriile
mpreuna cu seriile geometrice constituie o clasa de serii a
np
n=1
caror convergenta (divergenta) este cunoscuta.
35
17
Serii absolut convergente.
an este absolut convergent

a daca seria valorilor absolute
n=1
|an |
n=1
este convergent
a.
O serie convergent
a care nu este absolut convergent
a este serie simplu convergent
a.
Convergenta absolut
a implic
a convergent
a. Daca seria
atunci seria
|an | este convergent

a,
n=1
an este convergent
a.
n=1
Demonstratie. Pentru orice n, m N, n > m avem:

|sn sm | = |am+1 + . . . + an | |am+1 | + . . . + |an |
Daca seria
|an | este convergenta, atunci pentru orice > 0 exista N = N () astfel
n=1
ncat pentru orice n, m cu proprietatea n > m > N avem:

|am+1 | + . . . + |an | <
De aici rezulta |sn sm | < , n, m, n > m > N (). Folosind criteriul lui Cauchy obtinem
X
convergenta seriei
an .
n=1
Exemplu 17.1. Seria
X
(1)n
n=1
Seria armonica alternata
2n
converge pentru ca este absolut convergenta.
X
(1)n
n=1
este simplu convergenta. Ea converge (asa cum rezulta
X
1
din criteriul lui Leibnitz), dar nu converge absolut pentru ca seria
este divergenta.
n
n=1
Comentariu. Convergenta absoluta poate fi stabilita cu ajutorul criteriilor de convergenta

prezentate pentru serii cu termeni pozitivi.
Convergenta absoluta este importanta pentru ca suma unei serii absolut convergente este
independenta de ordinea n care se aduna termenii.
X
Pe de alta parte, se poate arata ca oricare ar fi seria
an simplu convergenta si oricare
n=1
ar fi numarul real S, prin rearanjarea termenilor seriei
n=1
an putem avea:
X
n=1
an = S .
De exemplu, putem obtine orice numar real prin rearanjarea termenilor seriei armonice
alternate.
36
Produsul Cauchy a dou

a serii.
X
X
Daca seriile
an si
bn sunt absolut convergente si
n=1
n=1
cn = a1 bn + a2 bn1 + . . . + an b1
atunci seria
cn este absolut convergent

a si are loc egalitatea:
n=1
cn =
n=1
! !
X
an
bn
n=1
Demonstratie. Admitem la nceput ca seriile
n=1
an si
n=1
si consideram produsele:
a1 b1
a2 b1
a3 b1
...
a 1 b2
a 2 b2
a 3 b2
...
bn sunt serii cu termeni pozitivi
n=1
a1 b3 . . .
a2 b3 . . .
a3 b3 . . .
...
...
Daca wn este suma produselor din acest tabel situate n patratul n n cu varful n a1 b1
X
X
atunci wn = sn tn unde sn si tn sunt sumele partiale ale seriilor
an si
bn .
n=1
De aici
lim wn =
Observam acum ca
!
an
n=1
n=1
!
bn
n=1
cn este suma produselor din acest tabel adunate dupa diagonala.
n=1
Astfel daca un este suma partiala a lui
cn atunci:
n=1
w " n # un w n
2
Cu regula clestelui rezulta un
! !
X
an
bn .
n=1
n=1
In cazul general, rationamentul precedent poate fi repetat pentru seriile
|cn | pentru a deduce ca seria
n=1
Deoarece seria produs
|an |;
n=1
|bn |;
n=1
cn este absolut convergenta.
n=1
cn este o combinatie liniara a seriilor:
n=1
X
n=1
37
a+
n;
X
n=1
a
n;
X
n=1
b+
n;
b
n avem:
n=1
cn =
n=1
18
! !
X
an
bn .
n=1
n=1
Limita ntr-un punct a unei functii.
In calculul diferential si calculul integral un concept important este conceptul de limita

a unei functii ntr-un punct. Conceptul este folosit n studiul continuitatii, derivatei,
integralei si alte studii.
Consideram o functie f : A R1 R1 . Vom analiza comportamentul lui f (x) atunci
cand x se apropie de o valoare reala fixata a. Pentru aceasta se presupune ca f (x) este
definit pentru orice x care se apropie de a, nu nsa neaparat si n a. Cu alte cuvinte
vom presupune ca domeniul de definitie A contine o multime de forma (ar, a)(a, a+r)
unde r > 0.
Definitia 18.1. Functia f are limita numarul L n punctul a daca pentru orice > 0
exista un numar = () > 0 astfel ca |f (x) L| < , x A, x 6= a si |x a| < .
Faptul ca functia f are limita L n punctul a se noteaza prin traditie astfel: lim f (x) = L
xa
sau f (x)
L.
xa
Comentariu:
1. Valoarea functiei f n punctul a, daca exista, nu intervine n definitia limitei.

Valoarea f (a) poate sa nu verifice inegalitatea din definitia limitei.
2. Fiind data functia f si numarul L, inegalitatea |f (x) L| < nseamna L <
f (x) < L + si prin urmare poate fi interpretata ca si acuratetea prescrisa cu care
se aproximeaza L; cat de aproape vrem sa fim de L.
3. Numarul nu este determinat n mod unic de . Dupa ce sa gasit un (), orice
0 < () poate fi luat.
x2 4
= 4.
x2 x 2
Exemplu 18.1. Sa se arate ca lim
Solutie: Fie > 0 si sa consideram inegalitatea:
x 4
x2 4
x 2 4 < sau 4 < x 2 < 4 +

pentru x 6= 2. Aceasta este echivalenta cu inegalitatea: 4 < x + 2 < 4 + sau
2 < x < 2 + , aratand ca putem lua = .
38
Exemplu 18.2. Sa se arate ca n orice punct a > 0, functia f (x) =
lim x = a.
x are limita si
xa
Solutie: In adevar, daca > 0, atunci are loc
a< x< a+
| x a| < sau
care prin ridicare la patrat devine:
a 2 a + 2 < x < a + 2 a + 2 .
Pentru un a si un dat, putem lua = 2 a + 2 .

Exemplu 18.3. Sa se arate ca lim sin
x0
1
nu exista.
x
Solutie: Reamintim ca oricat de aproape de a = 0 exista x0 astfel ca f (x0 ) = 1 si x00

astfel ca f (x00 ) = 1. Rezult
a ca pentru orice L exista > 0 astfel ncat > 0 x cu
1
|x 0| < si sin L > .
x
Limita functiei f n punctul a (daca exista) este unica.
In adevar: sa presupunem prin absurd ca lim f (x) = L1 si lim f (x) = L2 si L1 6= L2 .
xa
xa
|L1 L2 |
exista 1 astfel ncat |f (x) L1 | < pentru 0 < |x a| < 1
Pentru =
2
si exista 2 astfel ncat |f (x) L2 | < pentru 0 < |x a| < 2 . De aici, pentru
0 < |x a| < min{1 , 2 } avem |L1 L2 | |L1 f (x)| + |f (x) L2 | < |L1 L2 | ceea ce
este absurd.
Teorema 18.1. (Teorema lui Heine) Functia f : A R1 R1 are limita finita n
a
a daca si numai daca pentru orice sir (xn ), xn A, xn 6= a, si xn n
sirul (f (xn ))
converge.
Demonstratie. Presupunem ca f (x)
si consideram un sir (xn ) de numere reale cu
L
xa
a. Pentru > 0 exist
a = () > 0
urmatoarele proprietati: xn A, xn 6= a, si xn
n
astfel ncat 0 < |x a| < |f (x) L| < . Pentru > 0 exista N = N () astfel ncat
|xn a| < , n > N . De aici rezulta |f (xn ) L| < pentru n > N , deci sirul (f (xn ))
converge la L.
Presupunem acum ca pentru orice sir de numere reale (xn ) cu urmatoarele proprietati:
a,
sirul (f (xn )) converge. Vom arata la nceput ca lim f (xn )
xn A, xn 6= a, si xn
n
n
nu depinde de (xn ). Rationam prin reducere la absurd si presupunem ca exista doua

6 a,
siruri de numere reale (x0n ) si (x0n 0 ) cu urmatoarele proprietati: x0n , x00n A, x0n =
0
00
0
0
00
00
00
x n 6= a, lim xn = lim x n = a si lim f (xn ) = L 6= L = lim f (x n ). Cu sirurile
n
(x0n ), (x00n ) construim sirul (xn ) definit astfel:

0
xk pentru n = 2k
xn =
x00k+1 pentru n = 2k + 1
39
a. Prin
si remarcam ca acest sir are urmatoarele proprietati: xn A, xn 6= a, si xn
n
0
0
00
urmare sirul (f (xn )) converge la un numar L. Deoarece f (xn )
si f (x00n )
L
L
n
n
trebuie sa avem L = L0 si L00 = L si astfel avem L0 = L00 absurd.
Fie L valoarea comuna a limitelor sirurilor (f (xn )). Vom arata ca f (x)
L. Pentru
xa
aceasta presupunem contrariul. Rezulta ca exista 0 > 0 astfel ncat pentru orice n N
1
exista xn A, xn 6= a astfel ncat |xn a| < si |f (xn ) L| 0 . Rezulta de aici ca
n
a. Absurd.
sirul (f (xn )) nu converge la L desi xn A, xn 6= a si xn
n
Criteriul Cauchy-Bolzano pentru limita functiei.

Functia f : A R1 R1 are limita finita n a daca si numai daca pentru orice
> 0 exista = () > 0 astfel nc
at 0 < |x0 a| < si 0 < |x00 a| < implica
0
00
|f (x ) f (x )| < .
Demonstratie. Presupunem ca f (x)
si consideram > 0. Exista = () > 0 astfel
L
xa
ncat pentru 0 < |x a| < sa avem |f (x) L| < . De aici, pentru orice x0 , x00 cu
2
0 < |x0 a| < si 0 < |x00 a| < avem |f (x0 ) f (x00 )| |f (x0 ) L| + |f (x00 ) L| < .
Presupunem acum ca pentru orice > 0 exista = () astfel ncat pentru orice x0 , x00
cu 0 < |x0 a| < si 0 < |x00 a| < avem |f (x0 ) f (x00 )| < si consideram un sir de
numere reale (xn ) cu urmatoarele proprietati: xn A, xn 6= a si xn a.
Pentru = () > 0 exista N = N () astfel ncat |xn a| < pentru orice n > N . De
aici, pentru n, m > N avem |f (xn ) f (xm )| < . Aceasta arata ca sirul (f (xn )) este
convergent. Cu teorema lui Heine rezulta ca f are limita n a.
19
Reguli privind limita functiei ntr-un punct.
Fie L, M , k R1 .
a) Daca f (x) = k =constant atunci f (x) k, a.
xa
b) Daca f (x) L si g(x) M atunci

xa
xa
L M
f (x) g(x)
xa
f (x) g(x) L M.
xa
c) Daca f (x) L, g(x) 6= 0 si g(x) M 6= 0 atunci

xa
xa
f (x)
L
.
g(x) xa M
Demonstratie. Vom demonstra doar implicatia

f (x) L si g(x) M
xa
xa
f (x) + g(x) L + M.
xa
Celelalte se fac asemanator sau sunt mai degraba tehnice si pot fi omise la prima citire.
Pentru > 0 exista 1 = 1 () > 0 si 2 = 2 () > 0 astfel ncat:
0 < |x a| < 1 = |f (x) L| <

2
40
0 < |x a| < 2 = |g(x) M | <
Pentru 0 < |x a| < min{1 , 2 } avem:

|f (x) + g(x) (L + M )| |f (x) L| + |g(x) M | <
Regula clestelui.
Daca pe o multime de forma I = (a r, a) (a, a + r), r > 0 functiile f, g, h verifica
inegalit
atile f (x) g(x) h(x) si daca f (x) L si h(x) L atunci g(x) L.
xa
xa
xa
Demonstratie. Deoarece f (x) g(x) h(x), x I avem f (x)L g(x)L h(x)L.

De aici rezulta inegalitatea: |g(x) L| max{|f (x) L|, |h(x) L|}, x I. Pentru
> 0 exista 1 = 1 () > 0 si 2 = 2 () > 0 astfel ncat sa avem:
0 < |x a| < 1 = |f (x) L| < si 0 < |x a| < 2 = |h(x) L| < .
De aici rezulta ca:
0 < |x a| < min{1 , 2 } = |g(x) L| max{|f (x) L|, |h(x) L|} <
Exemplu 19.1. Sa se arate ca sin 0 si cos 1.

0
Solutie: Fie unghiul la centru masurat n radiani ntr-un cerc de raza 1.
Figura 19.1:
||
| sin |
Aria sectorului circular OAB este
si aria triunghiului OAB este
. De aici
2
2
avem:
| sin |
||
0
sau 0 | sin | ||
2
2
Functiile f () = 0; g() = | sin |; h() = || verifica conditiile din regula clestelui si
rezulta astfel ca: sin 0.
0
Pentru a arata ca cos 1 pornim de la identitatea sin2 +cos2 = 1 din care obtinem
0
cos2 = 1sin2 si deci cos2 1. De aici rezulta cos 1, dar cos fiind pozitiv
0
n vecinatatea lui 0 rezulta ca cos 1.

0
41
Exemplu 19.2. Folosind regula clestelui, putem arata ca x sin
1
0.
x x0
1
verifica inegalitatile:
x
|x| x sin |x|, x 6= 0

x
1
Alegem f (x) = |x|, g(x) = x sin , h(x) = |x| si aplicam regula clestelui; rezulta
x
Observam ca x sin
x sin
Putem arata n acest fel si ca x2 sin
1
0.
x x0
1
0.
x x0
Exemplu 19.3. Putem arata ca ex 1 prinzand exponentiala ex ntre 1 + x si

x0
1 + x + x2 pe o vecinatate a lui 0. Mai precis:

1 + x ex 1 + x + x2 , x (, 1).
Folosind inegalitatile precedente putem arata:
ex 1
1.
x0
x
Limita functiei compuse: Daca f (x) L, g(y) M si g f este definit pe o

xa
yL
multime ce contine I = (a r) (a, a + r), r > 0 atunci g(f (x)) M .

xa
Demonstratie. Fie > 0.
Deoarece g(y) M exista 1 = 1 () astfel ncat

yL
0 < |y L| < 1 = |g(y) M | < .

Asemanator din f (x) L rezulta ca exista 2 = 2 (1 ()) astfel ncat 0 < |x a| <
xa
2 = |f (x) L| < 1 .
De aici rezulta: 0 < |x a| < 2 = |f (x) L| < 1 = |g(y) M | = |g(f (x)) M | < .
Ceea ce arata ca g(f (x)) M .
xa
20
Limite laterale.
Limita L = lim f (x) prezentata n Definitia 18.1 este o limita bilaterala pentru ca variabila
xa
x se poate apropia de a si din stanga si din dreapta. Vom analiza acum limite unilaterale,
cand variabila x se apropie de a doar din stanga sau doar din dreapta. Aceasta este
necesar atunci cand functia este definita doar n stanga sau doar n dreapta punctului
a sau atunci cand apropiindu-ne din stanga si din dreapta obtinem limite diferite. Vom
folosi urmatoarea terminologie:
x tinde la a dinspre dreapta sau x coboara la a si notam x a+ sau x & a.
x tinde la a dinspre stanga sau x urca la a si notam x a sau x % a.
42
Definitia 20.1. Limita la dreapta a functiei f n punctul a este L (sau limita lui f (x)
atunci cand x tinde la a dinspre dreapta este L) daca pentru orice > 0 exista = () > 0
astfel nc
at a < x < a + = |f (x) L| < .
Faptul ca limita la dreapta a functiei f n punctul a este L se noteaz
a astfel:
L = lim+ f (x) sau L = lim f (x)
x&a
xa
Definitia 20.2. Limita la stanga a functiei f n punctul a este L (sau limita lui f (x)
atunci cand x tinde la a dinspre stanga este L) daca pentru orice > 0 exist
a = () > 0
astfel nc
at a < x < a = |f (x) L| < .
Faptul ca limita la stanga a functiei f n punctul a este L se noteaz
a astfel:
L = lim f (x) sau L = lim f (x)
x%a
xa
Observatia 20.1. Daca functia f are limita la stanga si limita la dreapta n a si aceste
limite laterale sunt egale cu L:
lim f (x) = L = lim f (x)
xa+
xa
atunci functia f are limita n a si aceasta limita este L:

lim f (x) = L = lim+ f (x) = lim f (x)
xa
xa
Exemplu 20.1. Functia f (x) =
lim+ x = 0.
xa
x este definita doar pentru x 0.
lim f (x) =
x0+
x0
Exemplu 20.2. Functia

x
sign(x) =
=
|x|
nu are limita n a = 0.
1, pentru x > 0
1, pentru x < 0
Limitele laterale nsa exista:
lim sign(x) = 1.
lim sign(x) = 1 si
x0+
x0
Exemplu 20.3. Functia treapta si functia scara.

Functia treapta este definita astfel:
0, pentru x < 0
1
step(x) =
, pentru x = 0
2
1, pentru x > 0
Pentru x 6= 0 functia treapta poate fi scrisa astfel:
1
step(x) = (1 + sign(x)).
2
Functia treapta are limite laterale n 0 si: lim+ step(x) = 1; lim step(x) = 0.
x0
x0
Functia treapta translatata step(x a) are treapta n punctul a (nu n 0) unde are limite
laterale: lim+ step(x a) = 1 si lim step(x a) = 0.
xa
xa
43
Functia scara este o functie cu mai multe trepte. De exemplu:

Sm (x) =
m
X
step(x n)
n=0
La fiecare treapta functia scara are o limita laterala la stanga si o limita laterala la dreapta
care sunt diferite si sunt diferite si de valoarea functiei Sm n punct. In toate celelalte
puncte limitele laterale coincid si deci functia scara are limita n puncte x 6= n.
Definitia 20.3. Functia f : A R1 R1 este cresc
atoare daca pentru orice
x1 , x2 A, x1 x2 rezult
a f (x1 ) f (x2 ).
Definitia 20.4. Functia f : A R1 R1 este descresc
atoare daca pentru orice
x1 , x2 A, x1 x2 rezult
a f (x1 ) f (x2 ).
Definitia 20.5. Functia f : A R1 R1 este monotona daca este cresc
atoare sau este
descresc
atoare.
Existenta limitelor laterale n cazul functiilor monotone
Daca functia f : (a, b) R1 este monotona atunci pentru orice x0 (a, b) limitele
lim+ f (x), lim f (x) exist
a.
xx0
xx0
Demonstratie. Fie x0 (a, b) si multimea:

Sx0 = {f (x)|x < x0 }
Daca functia f este crescatoare, atunci multimea Sx0 este marginita superior de f (x0 ) si
daca f este descrescatoare, atunci multimea Sx0 este marginita inferior de f (x0 ).
Daca functia f este crescatoare, atunci marginea superioara a multimii Sx0 este limita la
stanga a lui f n x0 : sup Sx0 = lim f (x) si daca f este descrescatoare atunci marginea
xx0
inferioara a multimii Sx0 este limita la stanga a lui f n x0 ; inf Sx0 = lim f (x).
xx0
Considerand multimea:
Rx0 = {f (x)|x > x0 }
se arata de aceeasi maniera ca daca f este functie crescatoare atunci lim+ f (x) = inf Rx0
si daca f este functie descrescatoare atunci lim+ f (x) = sup Rx0 .
xx0
xx0
21
Limite infinite.
Plus infinit + si minus infinit sunt simboluri matematice si nu sunt numere cu care
se fac operatii algebrice.
Definitia 21.1. Limita la dreapta a functiei f n punctul a este + daca pentru orice
M > 0 exista = (M ) > 0 astfel nc
at:
f (x) > M, x (a, a + )
Faptul ca limita la dreapta a functiei f n a este + se noteaz
a astfel: lim+ f (x) = +.
xa
44
Definitia 21.2. Limita la dreapta a functiei f n punctul a este dac

a pentru orice
M > 0 exista = (M ) > 0 astfel nc
at:
f (x) < M, x (a, a + )
Faptul ca limita la dreapta a functiei f n a este se noteaz
a astfel: lim+ f (x) = .
xa
Remarca 21.1. Limitele la stanga:

lim f (x) = +;
lim f (x) =
xa
xa
si limitele bilaterale:
lim f (x) = +;
lim f (x) =
xa
xa
se definesc analog.
Exemplu 21.1. Sa se verifice ca:
a) lim
x0
1
= ;
x
lim+
x0
1
= +.
x
1
= +.
x0 x2
Exemplu 21.2. Se poate ntampla ca o functie sa aibe o limita laterala finita si cealalta
limita laterala infinita ntr-un punct a. De exemplu:
(
0, pentru x 0
1
h(x) =
, pentru x > 0
x
b) lim
lim h(x) = 0;
lim h(x) = +
x0
x0+
Limitele care se obtin pentru x + sau x se numesc limite la si nu

trebuiesc confundate cu limita infinita.
Definitia 21.3. (limita la infinit) Limita functiei f la + este L daca pentru orice
> 0 exist
a un numar M > 0 astfel nc
at:
|f (x) L| < , x > M
Limita la se defineste analog.
Exemplu 21.3. Functia f (x) =
1 x2
are urmatoarele limite la infinit:
1 + x + x2
lim f (x) = 1;
x+
lim f (x) = 1
Definitia 21.4. (limita la infinit este infinit). Limita functiei f la + este + dac
a
pentru orice M > 0 exista M 0 > 0 astfel nc
at f (x) > M, () x > M 0 si se noteaz
a
lim f (x) = +.
x+
Limita functiei f la + este dac

a pentru orice M > 0 exista M 0 > 0 astfel nc
at
0
f (x) < M, () x > M si se noteaz
a lim f (x) = .
x+
45
Limitele
lim f (x) = ,
Exemplu 21.4.
22
lim f (x) = + se definesc analog.
lim x2 = +;
x+
lim x2 = +;
lim x3 = +;
x+
lim x3 = .
Punctele limit
a ale unei functii ntr-un punct.
Definitia 22.1. Numarul L este punct limita al functiei f n a daca exista un sir (xn ) de
numere reale cu urmatoarele propriet
ati: xn A, xn 6= a, xn a si f (xn ) L;
n
n
unde A este domeniul de definitie al functiei f .
Traditional multimea punctelor limita a lui f n a se noteaza La (f ).
Definitia 22.2. Limita inferioar
a a functiei f n a este marginea inferioar
a a multimii
La (f ), adica inf La (f ). Limita inferioar
a a lui f n a se noteaz
a cu lim f (x) si avem:
xa
lim f (x) = inf La (f )
xa
Definitia 22.3. Limita superioar

a a functiei f n a este marginea superioar
a a multimii
La (f ), adica sup La (f ). Limita superioar
a a lui f n a se noteaz
a cu lim f (x) si avem:
xa
lim f (x) = sup La (f )
xa
Are loc urm

atoarea afirmatie:
Functia f : A R1 R1 m
arginit
a pe o vecin
atate a punctului a are limita L n punctul
a daca si numai daca:
lim f (x) = lim f (x) = L
xa
xa
Demonstratie. Prima oara presupunem ca f (x) L si consideram un sir (xn ) cu

xa
urmatoarele proprietati: xn A, xn 6= a, xn a. Pentru orice > 0 exista = ()

x
astfel ncat:
0 < |x a| < = |f (x) L| <
Intrucat xn a exista N = N () astfel ncat |xn a| < pentru orice n > N . Rezulta
x
ca pentru n > N avem |f (xn ) L| < . Se obtine astfel egalitatea La (f ) = {L} si prin
urmare:
lim f (x) = lim f (x) = L
xa
xa
Presupunem acum ca lim f (x) = lim f (x) = L si vrem sa aratam ca f (x) L.

xa
xa
xa
Rationam prin reducere la absurd si admitem ca f (x)

L. Rezulta ca exista 0 astfel
xa
1
ncat pentru orice n N exista xn cu proprietatea |xn a| < si |f (xn ) L| > 0 . Sirul
n
(f (xn )) are un subsir (f (xnk )) care are limita. Este clar ca lim f (xnk ) 6= L.
Rezulta ca La (f ) nu se reduce la un element.
46
nk
1
Exemplu 22.1. Sa se arate ca daca f (x) = sin , x 6= 0 atunci L0 (f ) = [1, 1].
x
1
Fie l [1, 1].
Ecuatia sin
= l are o infinitate de solutii:
x
1
xn =
.
n
(1) arcsin l + n
Sirul (xn ) are urmatoarele proprietati: xn R1 , xn 6= 0, xn 0 si f (xn ) = l. Rezulta
Solutie:
l L0 (f ).
Prin urmare avem incluziunea [1, 1] L0 (f ). Aratam acum incluziunea L0 (f ) [1, 1].
Pentru aceasta fie l L0 (f ). Exista un sir (xn ) cu urmatoarele proprietati: xn 6= 0,
xn 0 si f (xn ) l.
x
n
Intrucat f (xn ) = sin 1 rezulta ca |f (xn )| 1 si deci |l| 1. De aici avem apartenenta
xn
l [1, 1].
23
Continuitatea unei functii ntr-un punct.
Imprecis dar sugestiv, o functie f : A R1 R1 este continua daca graficul ei este o

curba continua. In particular daca A contine o vecinatate a punctului a A, graficul lui f
se traseaza prin (a, f (a)) fara a ridica creionul de pe hartie. Un asemenea comportament
n (a, f (a)) se realizeaza daca se impune ca pentru x aproape de a, f (x) sa fie aproape
de f (a). Daca punctul a este izolat atunci x nu se poate apropia oricat de mult de a si
continuitatea are alta semnificatie.
Fie f : A R1 R1 si a Int(A).
Definitia 23.1. Functia f este continu
a n a daca lim f (x) = f (a).
xa
Aceasta definitie impune trei conditii: f (a) este definita; exista lim f (x); f (a) = lim f (x).
xa
xa
Daca a este un punct izolat atunci prin definitie f este continua n a.
Definitia limitei ntr-un punct a functiei f , formulata n limbajul , poate fi usor
transpusa pentru a formula o definitie a continuitatii n a a functiei f .
a in punctul a daca
= () astfel nc
at |x a| < |f (x) f (a)| < .
>
0,
Exemplu 23.1. Sa se verifice ca functia f (x) = x2 , x R1 este continua n a = 0.
2
2
Solutie: Pentru > 0 determin
a
m
x
pentru
care
|x
0|
=
|x
|
<
s
i
g
a
sim
|x|
<
.
Prin urmare, daca = atunci |f (x) f (0)| < , pentru x astfel ncat |x 0| < .
Definitia 23.3. Daca functia f este continu
a pentru orice x (a, b) zicem ca f este
continu
a pe intervalul (a, b).
Daca functia f este continua n orice punct x din domeniul de definitie zicem ca f este
continua.
47
Definitia 23.4. Daca lim+ f (x) = f (a) atunci f este continu

a la dreapta n a.
xa
a la stanga n a dac
a lim f (x) = f (a).
xa
Are loc urmatoarea afirmatie:

Functia f este continu
a n a daca si numai daca este continu
a la stanga si la dreapta n
a.
Remarca 23.1. Daca f : [a, b] R1 si este continua aceasta nseamna ca f este continua
pe (a, b), este continua la dreapta n a si continua la stanga n b.
Teorema 23.1. [de continuitate a lui Heine.]Functia f : A R1 R1 este
continu
a n punctul a
A dac
a si numai daca pentru orice sir (xn ) cu propriet
atile:
xn A, xn
a
s
irul
(f
(x
))
converge
la
f
(a).
n
n
Demonstratie. Acest rezultat se obtine din teorema lui Heine pentru limita.
Teorema 23.2. [de continuitate a lui Cauchy-Bolzano.] Functia f : A R1 R1
este continu
a n punctul a
A daca si numai daca > 0 = () > 0 astfel nc
at
0
00
0
00
|x a| < si |x a| < |f (x ) f (x )| < .
Demonstratie. Rezultatul se obtine din teorema Cauchy-Bolzano pentru limita.
24
Reguli privind continuitatea unei functii ntr-un

punct.
Regula sumei: Daca functiile f si g sunt continue n punctul a R1 atunci functia

f + g este continu
a n punctul a.
Regula produsului: Dac
a functiile f si g sunt continue n punctul a R1 atunci functia
f g este continu
a n punctul a.
Regula c
atului: Daca functiile f si g sunt continue n punctul a R1 , g(x) 6= 0 pentru
f
orice x atunci functia este continu
a n punctul a.
g
Regula clestelui: Daca functiile f, g si h sunt astfel nc
at inegalitatea:
f (x) g(x) h(x)
este verificat
a pe o vecin
atate a punctului a R1 si f (a) = g(a) = h(a) atunci
continuitatea functiilor f si h n punctul a implica continuitatea functiei g n punctul
a.
Aceste reguli se demonstreaza folosind regulile cu aceeasi denumire de la limita ntr-un
punct.
Regula de continuitate a functiei compuse:
Daca functia f este continu
a n a R1 si functia g este continu
a n f (a) R1 atunci
functia compus
a g f este continua n a.
48
Demonstratie. Fie b = f (a). Deoarece g este continua n b, > 0 1 = 1 () > 0 astfel

ncat |t b| < 1 |g(t) g(b)| < .
Deoarece f este continua n a pentru 1 = 1 () exista 2 = 2 (1 ) = 2 () astfel ncat
|x a| < 2 |f (x) f (a)| < 1 . Deducem ca |x a| < 2 |g(f (x)) g(f (a))| < .
Prin urmare: > 0 = 2 () > 0 astfel ncat |x a| < |(g f )(x) (g f )(a)| <
.
Aplicatie 24.1 Deoarece functia identica x 7 x, functia constanta x 7 k si functiile
trigonometrice sin si cos sunt continue, n virtutea regulilor precedente, urmatoarele functii
sunt continue:
(
1
2
x + 2x + 3
x sin
pentru x 6= 0
3
2
x 7 2
; x 7 x cos x ; x 7
x
x +x+1
0
pentru x = 0
Prelungirea prin continuitate.
Daca functia f : A R1 R1 nu este definita n punctul a dar L = lim f (x) exista si
xa
este finita atunci functia g : A {a} R1 R1 , definita prin g(x) = f (x) pentru x 6= a
si g(a) = L este continu
a n a.
Functia g se numeste prelungirea prin continuitate a functiei f .
Exemplu 24.1. Functia g : R1 R1 definita cu:
(
sin x
pentru x 6= 0
g(x) =
x
1
pentru x = 0
este prelungirea prin continuitate a functiei f : R1 \ {0} R1 definita cu f (x) =
25
sin x
.
x
Propriet
ati ale functiilor continue.
Proprietatea de m
arginire: Dac
a functia f : [a, b] R1 este continu
a atunci:
1. functia f este marginit
a pe [a, b].
2. functia f si atinge marginile n anumite puncte din [a, b].
Comentariu:
1. Prima afirmatie nseamna ca exista numerele reale m si M astfel ncat m f (x)
M , x [a, b].
2. Cea de-a doua afirmatie nseamna ca daca m = inf {f (x)| x [a, b]} si M =
sup {f (x)| x [a, b]} atunci exista c si d n [a, b] astfel ncat m = f (c) si M = f (d).
Demonstratie. Demonstratia marginirii. Fie B = {x| x [a, b] si f este marginta pe [a, x]}.
Multimea B contine pe a (a B) si este marginita; y b, y B. Fie c = sup B.
Intrucat functia f este continua la dreapta n punctul a, pentru = 1 exista 1 = () =
49
(1) > 0 astfel ncat: a < x < a + 1 |f (x) f (a)| < 1. De aici rezulta inegalitatea
1
|f (x)| < 1 + |f (a)|, x [a, a + 1 ]. Prin urmare c > a +
> a.
2
De fapt va trebui sa aratam ca c = b. Deocamdata am obtinut doar ca c > a. Presupunem
prin absurd ca c < b. Deoarece c > a si f este continua n c rezulta ca pentru = 1 exista
0 = 0 () = 0 (1) > 0 astfel ncat |x c| < 0 |f (x)| 1 + |f (c)|. Altfel spus functia f
0
este marginita pe [c, c + 0 ]. De aici c + B si aceasta contrazice faptul ca c = sup B.
2
Prin urmare c = b si astfel f este marginita pe [a, b].
Demonstratie. Demonstratia atingerii marginii. Deoarece functia f este marginita pe
[a, b] multimea: A = f ([a, b]) = {f (x)|x [a, b]} este marginita. Fie m = inf A si
M = sup A. Sa presupunem prin absurd ca f (x) 6= M, x [a, b] si sa consideram
1
functia g(x) =
definita pentru x [a, b]. Functia g construita n acest fel este
M f (x)
continua si conform primei parti din aceasta demonstratie, este marginita pe [a, b]. Fie
K astfel ncat:
g(x) K, x [a, b].
De aici se obtine:
1
1
1
K
M f (x) f (x) M ,
M f (x)
K
K
x [a, b]
Aceasta din urma inegalitate contrazice egalitatea M = sup A. Prin urmare ipoteza
f (x) 6= M, x [a, b] este absurda. Trebuie deci sa admitem ca exista xM [a, b]
astfel ncat f (x) = M. Analog se arata ca f si atinge marginea inferioara.
Proprietatea valorii intermediare (proprietatea lui Darboux)
Daca f : [a, b] R1 este continu
a atunci pentru orice situat ntre = f (a) si = f (b)
exista c (a, b) astfel nc
at f (c) = .
Comentariu: De aici rezulta ca daca f are valorile 0 si 0 n punctele x0 si x00 din [a, b]
atunci f are toate valorile posibile ntre 0 si 0 .
Demonstratie. Pentru a face o alegere, admitem ca < < si consideram multimea
S = {x | x [a, b] si f (x) < }.
Multimea S contine pe a deci S nu este vida. Consideram c = sup S si observam ca
c (a, b). Vom arata ca f (c) = . Pentru aceasta rationam prin reducere la absurd si
admitem ca f (c) 6= . Rezulta de aici ca f (c) < sau f (c) > .
Daca f (c) < atunci pentru = f (c) exista = () > 0 astfel ncat:
|x c| < |f (x) f (c)| <
In particular
|f (c + ) f (c)| <
2
si astfel: f (c + ) f (c) < f (c).

2
De aici f (c + ) < si deci c + S. Aceasta contrazice egalitatea c = sup S. Prin

2
2
50
urmare nu putem avea f (c) < .

Daca f (c) > , atunci pentru = f (c) > 0 exista = () > 0 astfel ca:
|x c| < |f (x) f (c)| < . De aici rezulta ca daca x (c , c] atunci f (x) > si
deci x
/ S. Altfel spus sup S c ceea ce contrazice c = sup S.
Rezulta n final f (c) = .
Proprietatea lui Darboux are multe aplicatii. Iata una din acestea:
Aplicatia 25.1 Orice polinom de grad impar are cel putin o radacina reala.
Demonstratie. Fie P (X) = a0 + a1 X + ... + an X n un polinom de grad n= impar. Fara a
pierde din generalitate, putem presupune an = 1.
Stim ca P = P (X) este o functie continua si consideram functia
r(X) =
P (X)
1,
Xn
X 6= 0
Functia r(X) se majoreaza astfel:

a a
an1
P (X)
a1
a0 an1
1 0
=
1
+
...
+
+
|r(X)| =
+
...
+
n1 + n
n
n1
n
X
X
X
X
X
X
X
si daca M = max {|an1 |, ..., |a1 |, |a0 |} atunci:
n
X
X
1
1
M
|r(X)| M
<M
=
, |X| > 1
r
r
|X|
|X|
|X| 1
r=1
r=1
De aici |r(X)| < 1 pentru |X| > 1 + M . In particular 1 + r(X) > 0 pentru orice X cu
|X| > 1 + M . De aici rezulta ca P (X) = X n (1 + r(X)) are acelasi semn ca X n pentru
|X| > 1 + M .
Intrucat n este numar impar rezulta ca exista > 0 si < 0 astfel ca P () > 0 (se
alege > 1 + M ) si P () < 0 (se alege < (1 + M )). Folosind proprietatea valorii
intermediare rezulta ca exista c (|c| < 1 + M ) astfel ncat P (c) = 0.
Aceasta arata ca P are o radacina n intervalul ((1 + M ), 1 + M ).
De fapt toate radacinile reale ale polinomului P sunt n interalul ((1 + M ), 1 + M ).
Proprietatea de transformare a intervalului n interval
Daca functia f : [a, b] = I R1 este continu
a atunci multimea f (I) este un interval
marginit si nchis.
Comentariu: Aceasta proprietate a functiei continue arata ca ea transforma un interval
marginit si nchis tot ntr-un interval marginit si nchis.
Demonstratie. Din proprietatea de marginire rezulta ca exista c, d I astfel ncat:
f (c) = m0 = inf{f (x) | x I}
f (d) = M0 = sup{f (x) | x I}
Pentru a face o alegere presupunem ca c d. Proprietatea valorii intermediare aplicata
pe subintervalul [c, d] arata ca f ia toate valorile dintre m0 = f (c) si M0 = f (d). Cu alte
cuvinte f (I) = [m0 , M0 ].
51
Proprietatea de punct fix.

Daca functia f : [a, b] [a, b] este continu
a atunci exista cel putin un punct c [a, b]
astfel nc
at f (c) = c (c este punct fix pentru f ).
Comentariu: Aceasta propritate spune ca gaficul functiei intersecteaza prima bisectoare
y = x.
Demonstratie. Fie g : [a, b] R1 definit prin g(x) = f (x) x. Functia g este continua.
Daca f (a) = a sau f (b) = b atunci nu avem nimic de demonstrat. Putem deci presupune
ca f (a) 6= a si f (b) 6= b. De aici g(a) = f (a) a > 0 si g(b) = f (b) b < 0. Proprietatea
valorii intermediare n cazul functiei g arata ca exista c (a, b) astfel ncat g(c) = 0. De
aici rezulta egalitatea f (c) = c.
Proprietatea de continuitate a functiei inverse
Daca f : I J este o bijectie continu
a definita pe intervalul I si cu valori pe intervalul
J atunci functia inversa f 1 : J I este continu
a.
Demonstratie. Consideram o bijectie continua f : I J definita pe intervalul I si cu
valori pe intervalul J.
Prima oara aratam ca functia f este sau strict crescatoare sau strict descrescatoare.
Pentru aceasta rationam prin reducere la absurd si presupunem ca f nu este nici strict
crescatoare nici strict descrescatoare. In acest caz exista n I trei numere a1 , a2 , a3 cu
urmatoarele proprietati: a1 < a2 < a3 si f (a1 ) < f (a3 ) < f (a2 ). Aplicam proprietatea
valorii intermediare functiei f pe [a1 , a2 ] si deducem ca exista c (a1 , a2 ) astfel ncat
f (c) = f (a3 ). Aceasta contrazice faptul ca f este bijectie. In demonstratie presupunem
n continuare ca f este crescatoare. Demonstratia este similara daca f este descrescatoare.
Functia f fiind deci strict crescatoare, functia f 1 este si ea strict crescatoare.
Fie acum b J si a = f 1 (b) I. Pentru orice > 0 (suficient de mic) functia f
transforma intervalul Ia = [a , a + ] n intervalul Jb = f (Ia ) = [m, M ]. Deoarece
functia f este strict crescatoare, rezulta b (m, M ). Fie = min {b m, M b} > 0.
Intervalul nchis [b , b + ] este o submultime a intervalului [m, M ] = f (Jb ) si f 1
transforma intervalul [b , b + ] n Ia = [a , a + ]. Rezulta astfel ca pentru > 0
exista = () > 0 astfel ca
|y b| < |f 1 (y) f 1 (b)| <
Daca functia f : I J este o surjectie strict monotona a intervalului I pe intervalul J

atunci functia f si inversa ei f 1 sunt continue.
a pe A daca pentru orice
Definitia 25.1. Functia f : A R1 R1 este uniform continu
> 0 exist
a = () > 0 astfel nc
at:
|x0 x00 | < |f (x0 ) f (x00 )| <
x0 , x00 A
Teorema de continuitate uniform

a.
1
Daca functia f : [a, b] R este continu
a atunci f este uniform continu
a.
Comentariu: Aceasta teorema afirma de fapt ca o functie continua pe un interval
marginit si nchis este uniform continua.
52
Demonstratie. Este tehnica si nu o facem.
26
S
iruri de functii. Multimea de convergent
a.
Fie A R1 si f1 , f2 , . . . , fn , . . . un sir de functii reale definite pe A: fn : A R1 , n N.

Vom nota acest sir cu (fn ).
Definitia 26.1. Un element a A este punct de convergent
a al sirului (fn ) dac
a sirul
de numere reale (fn (a)) converge.
Multimea punctelor de convergent
a ale sirului (fn ) se numeste multimea de convergent
a
a sirului (fn ).
Fie B A multimea de convergenta a sirului (fn ). Pentru orice b B exista lim fn (b)
n
si are sens sa consideram functia f : B R1 definita prin:

f (b) = lim fn (b)
n
Functia f definita n acest fel se numeste limita sirului de functii fn pe multimea B. Se

mai spune ca sirul fn converge la f pe B.
Definitia 26.2. Fie (fn ) un sir de functii reale definite pe A R1 : fn : A R1 . Functia
f : A R1 este limita sirului de functii (fn ) daca pentru orice x A si orice > 0
exista N = N (x, ) astfel ca pentru n > N (x, ) sa avem:
|fn (x) f (x)| <
Faptul ca functia f este limita sirului de functii (fn ) pe A se noteaz
a astfel: fn f
n
pe A.
Comentariu: Daca n definitia precedenta N depinde doar de si nu depinde de x atunci
zicem ca sirul (fn ) converge uniform la f pe A.
Definitia 26.3. Sirul de functii (fn ) converge uniform la functia f pe multimea A dac
a
pentru orice > 0, exista N = N () astfel nc
at pentru orice n > N () si x A are loc:
|fn (x) f (x)| <
Exemplu 26.1. Consideram A = [0, 1], fn (x) = x , f (x) =
1, pentru x = 1
.
0, pentru 0 x < 1
Sirul de functii (fn ) converge la f si nu converge uniform la f .

Exemplu 26.2. Consideram A = [0, 2], fn (x) =
Sirul de functii (fn ) converge uniform la f pe A.
sin nx
, f (x) = 0, x A.
n
Faptul ca sirul de functii (fn ) converge uniform la functia f pe multimea A se noteaza

astfel:
u
fn f, pe A
n
53
Urmeaza n continuare doua criterii de convergenta uniforma.

Criteriul 1 (Cauchy). S
irul de functii reale (fn ): fn : A R1 R1 converge uniform
la functia f : A R1 dac
a si numai daca pentru orice > 0 exist
a N = N () astfel nc
at
pentru orice n, m > N () si orice x A are loc:
|fn (x) fm (x)| <
Demonstratie. Presupunem prima oara ca fn f pe A. Pentru > 0 exista N = N ()

n
astfel ncat pentru orice p N () are loc |fp (x) f (x)| < , x A. Fie n, m > N ()
2
si x A. Are loc inegalitatea:
|fn (x) fm (x)| < |fn (x) f (x)| + |f (x) fm (x)|

+ =
2 2
Presupunem acum ca pentru orice > 0 exista N = N () astfel ncat pentru n, m > N ()
si x A are loc:
|fn (x) fm (x)| <
u
si aratam ca exista f : A R1 R1 astfel ca fn f .

n
Din ipoteza rezulta ca pentru orice x A sirul de numere (fn (x)) este convergent. Deci
sirul de functii (fn ) converge la o functie f pe A: fn f pe A.
n
Consideram > 0 si N = N () astfel ncat pentru n, m > N () si x A sa avem:

|fn (x) fm (x)| <
Alegem m0 > N () si din fn f deducem ca:
n
|f (x) fm0 (x)| ,
x A
Aceasta arata ca fn f pe A.
n
Criteriul 2. Fie (fn ) un sir de functii reale: fn : A R1 R1 si o functie real

a
1
1
f : A R R . Daca exista un sir de numere reale pozitive (an ) care converge la zero
u
si verifica |fn (x) f (x)| an pentru orice n N si orice x A atunci fn f pe A.
n
Demonstratie. Fie > 0. Deoarece an 0, exista N = N () astfel ncat pentru n N ()

are loc an < . Rezulta ca |fn (x) f (x)| < pentru n > N () si x A. Cu alte cuvinte
u
fn f .
n
27
Convergenta uniform
a a unui sir de functii si
continuitatea.
Propozitia urmatoare arata ca, convergenta uniforma pastreaza continuitatea:

54
Propozitia 27.1. Fie (fn ) un sir de functii reale fn : A R1 R1 uniform convergent

u
la o functie real
a f : A R1 R1 ; fn f . Daca functiile fn sunt continue ntr-un
n
punct a A atunci functia f este continu
a n a.
u
Demonstratie. Fie > 0. Deoarece fn f exista N = N () astfel ncat pentru orice

n

x A are loc |fN () (x) f (x)| < . In particular, avem:
3
|fN () (a) f (a)| <

3
Deoarec functia fN () este continua n punctul a exista = () astfel ncat
|x a| < = |fN () (x) fN () (a)| < .

3
De aici, rezulta ca pentru orice x cu |x a| < avem:
|f (x) f (a)| |f (x) fN () (x)| + |fN () (x) fN () (a)| + |fN () (a) f (a)| < .
Aceasta arata ca functia f este continua n a.
Consecinta 27.1. Limita unui sir uniform convergent de functii continue este functie
continu
a.
28
S
iruri de functii reale egal continue si egal m
arginite.
Fie (fn ) un sir de functii reale de variabila reala: fn : A R1 R1 .

Expresia:
(fn ) este un sir de functii continue pe A nseamna ca:
n N, x A, > 0, = (n, x, ) > 0, a.. |xx0 | < = |fn (x0 )fn (x)| < .
Daca functiile fn sunt uniform continue pe A, atunci nu depinde de x. Prin urmare,
expresia
(fn ) este un sir de functii uniform continue pe A nseamna ca:
n N, > 0, = (n, ) > 0, a..
|x0 x00 | < = |fn (x0 ) fn (x00 )| < , x0 , x00 A.
Se poate ntampla ca nu depinde de n, dar depinde de x si . In acest caz sirul (fn ) este
un sir de functii egal continue. Mai precis:
Sirul de functii (fn ) este un sir de functii egal continue pe A dac
a pentru orice x A
si orice > 0 exist
a = (x, ) > 0 astfel nc
at pentru orice n are loc:
|x x0 | < = |fn (x) fn (x0 )| < .
55
Daca nu depinde de x si n, atunci functiile din sirul (fn ) sunt uniform continue si egal
continue. Mai exact:
Sirul de functii (fn ) este un sir de functii egal uniform continue pe A daca pentru
orice > 0 exist
at:
|x0 x00 | < () |fn (x0 ) fn (x00 )| <
n N si x0 , x00 A.
Sirul (fn ) este un sir de functii marginite pe A daca n N, M = M (n) > 0

astfel nc
at |fn (x)| < M, x A.
Daca M nu depinde de n atunci functiile din sirul (fn ) sunt egal marginite. Mai exact:
Sirul (fn ) este un sir de functii egal marginite pe A daca exista M > 0 astfel nc
at
|fn (x)| < M, n N, x A.
Teorema 28.1. [Arzela-Ascoli]. Fie I = [a, b] un interval nchis si (fn ) un sir de
functii reale fn : [a, b] R1 . Daca sirul (fn ) este un sir de functii egal continue si egal
marginite atunci sirul (fn ) contine un subsir (fnk ) care este uniform convergent.
Demonstratie. Demonstratia este tehnica si este omisa n acest curs.
29
Serii de functii. Convergent

a si convergenta uniform
a.
Fie A R1 si fn un sir de functii reale fn : A R1 .

Definitia 29.1. Simbolul
numerica
fn este o serie de functii convergent

a n a A dac
a seria
n=1
fn (a) este convergent

a.
n=1
Simbolul
fn este o serie de functii divergent

a n a A dac
a seria numerica
n=1
X
n=1
este divergent
a.
Definitia 29.2. Un punct a A este punct de convergent

a al seriei de functii
fn
n=1
daca seria converge n a.
Multimea punctelor de convergent

a ale seriei de functii
convergent
a a seriei de functii
fn (a)
X
n=1
fn .
n=1
56
fn se numeste multimea de
Fie B A multimea de convergenta a seriei de functii
fn . Pentru x B notam cu
n=1
S(x) suma:
S(x) =
fn (x).
n=1
Stabilim astfel o corespondenta de la multimea B la R1 . Adica o functie

S : B A R1 R1
Functia definita mai sus se numeste suma seriei de functii
Traditional suma seriei de functii se noteaza cu S =
fn pe multimea B.
n=1
fn pentru x B.
n=1
Definitia 29.3. Fie
fn o serie de functii definite pe A si S o functie definita pe
n=1
B A. Seria de functii
fn converge la S pe multimea B daca pentru orice x B si
n=1
orice > 0 exista N = N (x, ) > 0 astfel nc

at pentru orice n > N avem:
|f1 (x) + f2 (x) + ... + fn (x) S(x)| < .
Daca numarul N nu depinde de x atunci seria converge uniform la S pe B. In acest caz
avem urmatoarea definitie:
X
Definitia 29.4. Seria de functii
fn converge uniform la S pe B daca > 0 N =
N () astfel nc
at:
n=1
fk (x) S(x) < ,
n > N (), x B.
k=1
Definitia 29.5. Seria de functii reale
fn converge absolut pe B daca seria de functii
n=1
|fn | converge pe B.
n=1
Daca seria de functii
fn converge absolut pe B atunci ea converge pe B.
n=1
x2
a) Consideram sirul de functii fn (x) =
n 0, si seria de
(1 + x2 )n
Exemplu 29.1.
functii
fn .
n=1
Multimea de convergenta a seriei de functii este R1 si suma seriei este functia:
1 + x2
pentru x 6= 0
S(x) =
0
pentru x = 0
57
Seria de functii este absolut convergenta pe R1 .

b) Pentru n 1 consideram sirul de functii definit pe R1 astfel: fn (x) =
X
de functii
fn .
sinn x
si seria
n2
n=1
Seria de functii este absolut convergenta pe R1 . Seria de functii este uniform

convergenta pe R1 .
n
c) Pentru n 1 consideram fn (x) = cos x si seria de functii
fn . Multimea de
n=1
convergenta a seriei este R1 \ {k}kZ . Seria este absolut convergenta pe aceasta

multime.
X
en|x|
d) Pentru n 1 consideram fn (x) =
si seria de functii
fn . Multimea de
n
n=1
convergenta a acestei serii de functii este vida.
30
Criterii de convergent
a pentru serii de functii.
Consideram seria de functii
fn definite pe A; fn : A R1 R1 .
n=1
Definitia 30.1. Seria de functii
fn se numeste restul de ordinul k + 1 al seriei
n=k+1
fn .
n=1
Criteriul 1: Seria de functii
fn este convergent
a pe A daca si numai daca restul de
n=1
orice ordin al seriei este convergent pe A.

Demonstratie. Consideram sumele partiale:
Sk = f1
+f2
+ ... +fk
k
p = fk+1 +fk+2 + ... +fk+p
si observam ca
Sk+p = Sk + pk
Din aceasta egalitate rezulta ca sirul (Sk+p ) converge pentru p daca si numai daca
sirul (pk ) converge pentru p .
Criteriul 2: Seria de functii
fn este convergent
a pe A dac
a si numai daca sirul
n=1
sumelor resturilor converge la zero pe A.

58
Demonstratie. Imediata.
Criteriul 3 (Cauchy): Seria de functii
fn converge uniform pe A dac

a si numai
n=1
daca pentru orice > 0 exista N = N () astfel ca pentru n N si p 1 s

a aibe loc:
|fn+1 (x) + fn+2 (x) + ... + fn+p (x)| <
xA
Demonstratie. Criteriul este o consecinta a criteriului Cauchy pentru siruri.

Criteriul 4: Fie
an o serie de numere pozitive convergent

a.
n=1
an , x A, n N atunci seria de functii
Daca |fn (x)|
fn este uniform convergent

a pe A.
n=1
31
Serii de puteri.
Definitia 31.1. O serie de functii de forma
an xn , x R1 se numeste serie de puteri.
n=1
Orice serie de puteri converge pentru x = 0.

Multimea de convergent
a a unei serii de puteri.
Teorema 31.1. [Abel-Cauchy-Hadamard.]Seria de puteri
R = +
si = lim
an xn este absolut con-
n=1
vergent
a n orice punct x cu |x| < R unde R este:
R=
pentru 0 < +
pentru
=0
p
n
|an |.
Seria de puteri este divergent

a n orice punct x cu |x| > R.
Pentru orice r (0, R) seria de puteri este uniform convergent
a pe intervalul nchis
[r, r].
R se numeste raza de convergent
a a seriei de puteri.
59
Demonstratie. Consideram un punct x0 R1 si seria

radacinii acestei serii si obtinem: daca lim
p
n
absolut convergenta. Cu alte cuvinte, seria
|an | |x0 |n . Aplicam criteriul
n=1
|an | |x0 | < 1, atunci seria
an xn0 este
n=1
an xn0 este absolut convergenta pentru
n=1
p
1
|x0 | < R, unde R = daca 0 < + si R = + daca = 0, iar = lim n |an |.
n
X
Aplicand acelasi criteriu rezulta ca seria
an xn0 este divergenta pentru orice x0 cu
n=1
|x0 | > R.
Pentru r (0, R) seria
|an | rn converge (x = r este un punct n care
n=0
an xn
n=0
converge absolut) si pentru x [r, r] are loc:

|an | |x|n |an | rn
Conform Criteriului 4 de convergenta seria
an xn este uniform convergenta pe
n=0
[r, r].
Exemplu 31.1.
a) Seria de puteri
xn este absolut convergenta pentru |x| < 1 si
n=0
este divergenta pentru |x| > 1. Raza de convergenta a seriei este R = 1; multimea
de convergenta este intervalul deschis (1, 1).
b) Pentru seria de puteri
X
xn
n=0
raza de convergenta R este R = 1. Multimea de
convergenta este [1, 1).
c) Multimea de convergenta a seriei de puteri
X
n=0
d) Seria de puteri
X
xn
n=0
(1)n
xn
este (1, 1].
n
> 1 este absolut convergenta pe [1, 1].
In ceea ce priveste continuitatea sumei unei serii de puteri avem:

Teorema 31.2. Teorema de continuitate a sumei. Suma S a seriei de puteri
an xn
n=0
este o functie continu

a pe (-R,R).
Demonstratie. Fie x0 (R, R). Exista r > 0 si r < R astfel ncat sa aiba loc:
R < r < x0 < r < R. Deoarece pe intervalul nchis [r, r] seria converge uniform si
termenii seriei sunt functii continue, suma S este functie continua pe [r, r]. In particular,
S este o functie continua n x0 .
60
Suma S a seriei de puteri
an xn este uniform continua pe orice interval compact
n=0
continut n (R, R).
Remarca 31.1. Consideratiile acestea pot fi aplicate si n cazul seriilor de forma:
X
an (x a)n .
n=0
32
Operatii cu serii de puteri.
Consideram seriile de puteri
an x si
n=0
bn xn avand razele de convergenta R1 si R2 si
n=0
presupunem ca are loc 0 < R1 R2 . Notam cu f (x) suma seriei

seriei
an xn si cu g(x) suma
n=0
b n xn :
n=0
an xn = f (x)
si
n=0
bn xn = g(x)
n=0
Regula sumei. Seria de puteri
(an + bn ) xn are raza de convergent

a cel putin R1 si
n=0
are loc:
X
X
X
n
n
bn xn , x : |x| < R1
an x +
(an + bn ) x =
n=0
n=0
n=0
Regula nmultirii cu un num

ar. Seria de puteri
k an x = k
n=0
X
n=0
X
n=0
an xn , x : |x| < R1
n=0
Regula produsului. Seria de puteri
unde cn =
k an xn are raza de convergent

a
n=0
cel putin R1 si are loc:
n
X
cn xn =
cn xn are raza de convergent

a R1 si are loc:
!
!
X
a n xn
bn xn
n=0
n=0
ak bnk .
k=0
Demonstratie. Aceste reguli se obtin n baza regulilor generale relative la serii de functii.
Remarca 32.1. Aceste reguli pot fi aplicate si la serii de forma:
X
n=0
61
an (x a)n .
33
Derivabilitatea functiilor.
Intuitiv vorbind, o functie f : A R1 R1 este derivabila(diferentiabila) n c A daca

n punctul P (c, f (c)) se poate trasa tangenta la graficul functiei.
Panta corzii P Q din figura 33.1:
Figura 33.1:
f (x) f (c)
si ceea ce se cere este ca aceasta sa tinda la panta tangentei n P atunci
xc
cand Q se apropie de P .
Aceasta idee geometrica motiveaza urmatoarea definitie:
este
Definitia 33.1. Functia f : A R1 R1 este derivabila (diferentiabil

a ) n punctul
f
(x)
f
(c)
daca exista limita lim
cA
si este finita.
xc
xc
df
Traditional valoarea limitei se noteaza cu f 0 (c) sau cu
(c) si se numeste derivata lui f
dx
n c.
Exemplu 33.1. Functia f (x) = x2 , x R1 este derivabila (diferentiabila ) n orice punct
c R1 .
In adevar pentru c fixat, f (x) f (c) (pentru x 6= c) n cazul de fata este:
xc
f (x) f (c)
x2 c 2
(x c) (x + c)
=
=
= x + c 2c
xc
xc
xc
xc
De aici, rezulta ca functia f este derivabila (diferentiabila ) n punctul c si f 0 (c) = 2c.
Exemplu 33.2. Functia f (x) = |x|, x R1 este derivabila (diferentiabila ) n orice
c 6= 0.
Este usor de verificat ca functia f este derivabila (diferentiabila ) n orice c 6= 0 si f 0 (c) = 1
pentru c > 0 si f 0 (c) = 1 pentru c < 0.
Pentru c = 0 avem:
|x|
f (x) f (0)
1, pentru x > 0
=
=
1, pentru x < 0
x0
x
De aici
f (x) f (0)
f (x) f (0)
s
i
1
x0+
x0
x0
x0
Deoarece aceste limite laterale nu coincid, f nu este derivabila (diferentiabila ) n c = 0.
62
Definitia 33.2. Dac

a functia f : A R1 R1 este derivabila (diferentiabil
a ) n orice
f
(x)
f (a)
punct a A atunci functia f 0 : A R1 R1 definit
a prin f 0 (a) = lim
se
xa
xa
numeste derivata functiei f .
Remarca 33.1. In general, punctele n care f nu este derivabila (diferentiabila ), pot fi
f (x) f (c)
identificate adesea examinand limitele laterale ale raportului
daca x c.
xc
Limita la stanga lim
noteaz
a cu f 0 (c).
xc
f (x) f (c)
se numeste derivata la stanga a functiei f n c si se
xc
Analog, limita la dreapta lim+

xc
f (x) f (c)
se numeste derivata la dreapta a functiei f n
xc
c si se noteaz
a cu f 0+ (c).
Evident, f 0 (c) exist
a daca si numai daca f 0 (c) = f 0+ (c).
Teorema 33.1. Daca f este derivabila (diferentiabil

a ) n punctul c, atunci f este
continu
a n c.
Demonstratie. Definim functia:
f (x) f (c)
,
x
c
Fc (x) =
f 0 (c),
daca x 6= c
daca x = c
Deoarece f este derivabila (diferentiabila) n c, Fc (x) Fc (c) si deci Fc este functie

xc
continua n c. Intrucat
f (x) = f (c) + Fc (x) (x c), x A
rezulta ca functia f este continua n c.
Mentionam ca exista functii continue care nu sunt diferentiabile.
63
Tabelul urmator contine cateva functii elementare si derivatele lor:

f (x) = k
f 0 (x) = 0
f (x) = xn , n N
f 0 (x) = n xn1
f (x) =
34
1
f 0 (x) =
2 x
x, x > 0
f (x) = sin x
f 0 (x) = cos x
f (x) = cos x
f 0 (x) = sin x
f (x) = tg x
f 0 (x) =
f (x) = ctg x
f 0 (x) =
f (x) = ex
f (x) = ex
f (x) = ln x
f 0 (x) =
1
cos2 x
1
sin2 x
1
x
Reguli de derivabilitate.
Regula sumei: Daca f si g sunt functii derivabile n c, atunci suma functiilor f + g

este derivabila n c si are loc egalitatea:
(f + g)0 (c) = f 0 (c) + g 0 (c).
Regula produsului: Daca f si g sunt functii derivabile n c, atunci produsul functiilor
f g este functie derivabila n c si are loc egalitatea:
(f g)0 (c) = f 0 (c) g(c) + f (c) g 0 (c).
Regula reciproc
a: Dac
a f este o functie care nu se anuleaz
a si este derivabila n c,
1
atunci este derivabila n c si are loc egalitatea:
f

1 0
f 0 (c)
(c) = 2 .
f
f (c)
Demonstratie. (pentru regula produsului)
64
Pentru x 6= c avem:
(f g)(x) (f g)(c) f (x) g(x) f (c) g(c)
=
=
xc
xc
f (x) g(x) f (x) g(c) + f (x) g(c) f (c) g(c)
=
=
xc
f (x) f (c)
g(x) g(c)
=
g(c) + f (x)
.
xc
xc
Daca x c atunci,
f (x) f (c)
f 0 (c) si
xc
Deci
(f g)(x) (f g)(c)
xc
xc
g(x) g(c)
g 0 (c).
xc
f 0 (c) g(c) + f (c) g 0 (c).
Regula produsului si a reciprocei pot fi combinate pentru a obtine regula catului.

Regula c
atului: Dac
a f si g sunt functii derivabile n c si g(x) 6= 0, atunci
derivabila n c si are loc egalitatea:

f 0
f 0 (c) g(c) f (c) g 0 (c)
(c) =
.
g
[g(c)]2
f
este
g
Exemplu 34.1. Folosind regulile de mai sus sa se calculeze pentru fiecare din urmatoarele
functii derivata n punctele indicate:
i) f (x) = x2 + sin x x R1 ;
ii) f (x) = x2 sin x x R1 ;
iii) f (x) = tg x x R1 si x 6= (2n + 1) , n numar ntreg;

2
iv) f (x) = xn , n Z, n 6= 0 , x 6= 0;
v) f (x) = sec x, x 6= (2n + 1) ;

2
vi) f (x) = cosec, x 6= n;
vii) f (x) = tg x, x 6= (2n + 1) ;

2
viii) f (x) = ctg x, x 6= n.
65
Regula clestelui: Fie f , g si h trei functii care verifica relatiile: g(x) f (x) h(x),
pentru orice x n vecin
atatea lui c si g(c) = f (c) = h(c). Daca functiile g si h sunt
derivabile n c, atunci si f este derivabila n c si este verificat
a relatia:
f 0 (c) = g 0 (c) = h0 (c).
Demonstratie. Din inegalitatile date rezulta ca pentru orice x > c avem:
g(x) g(c)
f (x) f (c)
h(x) h(c)
xc
xc
xc
si pentru orice x < c avem:
g(x) g(c)
f (x) f (c)
h(x) h(c)
xc
xc
xc
Rezultatul cautat se obtine din regula clestelui pentru limite de functii daca g 0 (c) = h0 (c).
Pentru a demonstra aceasta egalitate din urma, fie:
g(x) g(c)
daca x 6= c
Gc (x) =
xc
g 0 (c)
daca x = c
si
h(x) h(c)
Hc (x) =
xc
h0 (c)
daca x 6= c
daca x = c.
Fie k(x) = Gc (x) Hc (x). Deoarece functiile g si h sunt derivabile n c, functiile Gc si Hc

sunt continue n c. Astfel functia k este continua n c. Din primele inegalitati rezulta ca
daca x > c, atunci k(x) 0, iar daca x < c, atunci k(x) 0. Asadar, k(c) = 0 si atunci
Gc (c) = Hc (c). Cu alte cuvinte, g 0 (c) = h0 (c).
Exemplu 34.2. Functia
x2 sin
x
f (x) =
daca x 6= 0
daca x = 0.
verifica inegalitatea: g(x) f (x) h(x), daca h(x) = x2 si g(x) = x2 . Deoarece g si

h sunt derivabile n 0, iar derivata celor doua functii n 0 este 0, din criteriul clestelui se
obtine ca f este derivabila n x = 0.
Folosind alte reguli se obtine ca functia f este derivabila pentru orice x 6= 0 si n plus,
1
1
2x sin cos
daca x 6= 0
x
x
f 0 (x) =
0
daca x = 0.
Se observa ca lim f 0 (x) nu exista, desi f 0 (0) exista, si f 0 nu este continua n 0.
x0
66
Regula de derivare a functiei compuse: Daca functia f este derivabila n c si functia

g este derivabila n b = f (c), atunci functia g f este derivabila n c si are loc egalitatea:
(g f )0 (c) = g 0 (f (c)) f 0 (c).
Demonstratie. Fie
si
f (x) f (c)
xc
Fc (x) =
f 0 (c)
g(y) g(b)
yb
Gb (y) =
g 0 (b)
daca x 6= c
daca x = c
daca y 6= b
daca y = b.
Functia Fc este continua n x = c si pentru orice x avem:

f (x) = f (c) + (x c) Fc (x).
Functia Gb este continua n y = b si pentru orice y avem:
g(y) = g(b) + (y b) Gb (y).
Asadar
(g f )(x) =g(f (x)) = g(y) = g(b) + (y b) Gb (y) =
=g(f (c)) + (f (x) f (c)) Gb (f (x)) =
=g(f (c)) + (x c) Fc (x) Gb (f (x)).
si astfel
(g f )(x) (g f )(c)
= Fc (x) Gb (f (x)).
xc
Functia din membrul drept al egalitatii de mai sus este continua n x = c. Deci
(g f )(x) (g f )(c)
= Fc (c) Gb (f (c)) = f 0 (c) g 0 (f (c)),
xc
xc
lim
Regula de derivare a functiilor compuse, n literatura anglo saxona, este adesea numita
the chain rule. Formula de derivare a functiilor compuse este mai sugestiva n notatia
lui Leibniz. Daca x = h si y = f (x + h) f (x), atunci
y
f (x + h) f (x)
= lim
.
x0 x
h0
h
f 0 (x) = lim
dy
Notatia lui Leibniz pentru aceasta limita este:
. Daca se noteaza y = g(u), unde
dx
du
dy
dy
u = f (x), atunci f 0 (x) =
si g 0 (f (x)) =
si (g f )0 (x) =
. Regula de derivare
dx
du
dx
poate fi scrisa astfel:
dy du
dy
=
.
dx
du dx
67
Exemplu 34.3. Sa se arate ca h(x) = sin x2 este derivabila.

Solutie: Daca consideram functiile g(x) = sin x si f (x) = x2 , atunci h = g f . Deoarece
f si g sunt derivabile n orice punct, din regula de derivare a functiei compuse rezulta ca
functia h este derivabila. In plus,
h0 (x) = g 0 (f (x)) f 0 (x) = 2x cos x.
Regula de derivare a inversei: Presupunem ca f : A B este o functie bijectiv
a
0
si continu
a, unde A si B sunt intervale. Daca f este derivabila n a A si f (a) 6= 0,
atunci f 1 este derivabila n b = f (a) si are loc egalitatea:
1
(f 1 )0 (b) =
f 0 (a)
Demonstratie. Pentru a A. Consideram:
f (x) f (a)
xa
Fa (x) =
f 0 (a)
daca x 6= a
daca x = a.
Fa este continua n x = a si pentru orice x A

f (x) = f (a) + (x a) Fa (x).
Daca b = f (a) si y = f (x) pentru x A atunci:
Fa (x) =
yb
xa
pentru x 6= a.
Gb (y) =
xa
yb
pentru y 6= b
Consideram
si remarcam ca aceasta verifica:
Gb (y) =
xa
1
1
=
=
,
f (x) f (a)
Fa (x)
(Fa f 1 )(y)
y 6= b.
Deoarece functia f este bijectiva si continua, f 1 este continua. Pe de alta parte Fa este
continua n x = a si astfel functia Fa f 1 este continua n y = b. In plus au loc egalitatile:
(Fa f 1 )(b) = Fa (f 1 (b)) = Fa (a) = f 0 (a) = f 0 (f 1 (b)) 6= 0
Astfel rezulta ca:
1
1
xa
= Gb (y) =
.
1
yb
(Fa f )(y) yb (Fa f 1 )(b)
Cu alte cuvinte:
f 1 (y) f 1 (b)
=
lim
yb
yb
68
1
0
f f 1
(b) =
1
f 0 (a)
Consecinta 34.1. Daca functia f este bijectiv

a si derivabila pe intervalul A si f 0 (a) 6= 0
pentru orice a A atunci functia inversa f 1 este derivabila pe f (A) si are loc egalitatea
1
(f 1 )0 (f (a)) = 0 .
f (a)
Exemplu 34.4. Functia f : (0, ) (0, )
definita prin relatia f (x) = x2 este o functie
bijectiva. Inversa functiei f este f 1 (x) = x. Functia f este

derivabila pentru x > 0 si
0
1
f (x) = 2x 6= 0. Folosind regula inversei, functia f (x) = x este derivabila si are loc
relatia:
1
(f 1 )0 (x) = .
2 x

Exemplu 34.5. Functia g : ,
(1, 1) data prin relatia g(x) = sin x este o
2 2
functie bijectiva, iar inversa ei este data de relatia g 1 (x) = arcsin x. Functia g este
derivabila si are loc relatia:
(g 0 g 1 )(x) = cos(arcsin x)
pentru |x| < 1.
Folosind regula inversei, functia g 1 este derivabila si are loc egalitatea:

(g 1 )0 (x) =
35
1
1 x2
pentru |x| < 1.
Extreme locale.
In aceasta sectiune sunt prezentate rezultate referitoare la determinarea maximului si

minimului local pentru functii derivabile.
a exista un interval deschis I
Definitia 35.1. O functie f are un maxim local n c dac
care contine pe c astfel nc
at f (x) f (c) pentru orice x I. Daca f (x) f (c) pentru
fiecare x I, atunci f are un minim local n c.
Teorema 35.1. [Teorema extremelor locale, teorema lui Fermat] Daca functia f
este derivabila n c si are n c un minim sau maxim local, atunci f 0 (c) = 0.
Demonstratie. Presupunem ca x = c este un punct de minim local pentru f . Exista un
interval deschis I astfel ncat f (x) f (c) 0 pentru orice x I. Daca x > c, atunci
f (x) f (c)
f (x) f (c)
0 si daca x < c, atunci
0. Astfel f 0+ (c) 0 si f 0 (c) 0.
xc
xc
Dar f 0 (c) exista si avem: f 0+ (c) = f 0 (c). Deci f 0 (c) = 0.
Desi conditia f 0 (c) = 0 trebuie sa fie ndeplinita ntr-un punct de maxim sau minim
local, aceasta conditie nu este suficienta pentru a avea un extrem local n c. De exemplu,
consideram urmatoarea functie: f (x) = x3 . In punctul x = 0, avem f 0 (0) = 0, dar 0 nu
este nici maxim local, nici minim local.
Exemplu 35.1. Sa se delimiteze o multime n care se afla punctele de minim si maxim
local pentru urmatoarea functie:
f (x) = x (x 1) (x 2)
69
36
Propriet
ati fundamentale ale functiilor derivabile.
In aceasta sectiune sunt prezentate cateva proprietati fundamentale ale functiilor derivabile.
Teorema 36.1. [Teorema lui Rolle.]
Dac
a o functie f este continu
a pe [a, b],
derivabila pe (a, b) si daca f (a) = f (b), atunci exista cel putin un c (a, b), astfel nc
at
f 0 (c) = 0.
Demonstratie. Deoarece functia f este continua pe [a, b], ea este marginita pe [a, b] si
atinge o valoare maxima, notata f (c1 ), si o valoare minima, notata f (c2 ), c1 si c2 situate
n intervalul [a, b].
Daca f (c1 ) = f (c2 ), atunci functia f este constanta pe [a, b]. De aici, rezulta f 0 (x) = 0,
pentru orice x [a, b] si teorema este demonstrata.
Daca f (c1 ) 6= f (c2 ), atunci cel putin una din valorile c1 si c2 este diferita de a si b.
Prin urmare, functia f are un maxim sau un minim local n intervalul (a, b) (sau pe
amandoua).
Conform teoremei de extrem local f 0 este zero cel putin ntr-un punct din intervalul
(a, b).
Teorema 36.2. [Teorema valorii medii, Lagrange.] Daca functia f este derivabila
pe intervalul (a, b) si este continu
a pe intervalul [a, b], atunci exista cel putin o valoare
c (a, b), atfel nc
at:
f (b) f (a)
f 0 (c) =
.
ba
f (b) f (a)
. Functia g
ba
este derivabila pe (a, b) si continua pe intervalul [a, b]. a fost ales astfel ncat g(a) = g(b).
Aplicand teorema lui Rolle, exista cel putin o valoare c, c (a, b), astfel ncat g 0 (c) = 0.
f (b) f (a)
Prin urmare, f 0 (c) = 0 si rezulta ca f 0 (c) =
.
ba
Demonstratie. Consideram functia g(x) = f (x) x, unde =
Teorema 36.3. [Teorema de monotonie.] Dac

a functia f este derivabila pe intervalul
(a, b) si este continu
a pe intervalul [a, b], atunci:
(1) Daca f 0 (x) > 0 pentru orice x (a, b) atunci f este strict cresc
atoare pe intervalul
[a, b];
atoare pe
(2) Daca f 0 (x) < 0 pentru orice x (a, b) atunci f este strict descresc
intervalul [a, b];
a pe [a, b].
(3) Daca f 0 (x) = 0 pentru orice x (a, b) atunci f este constant
Demonstratie. Consideram x1 , x2 [a, b], cu x1 < x2 . Deoarece functia f ndeplineste
ipotezele din teorema de medie pe intervalul [x1 , x2 ] exista c, x1 < c < x2 astfel ncat sa
avem:
f (x2 ) f (x1 )
= f 0 (c)
x2 x1
70
Deoarece f 0 (c) > 0, rezulta ca f (x2 ) > f (x1 ). Cu alte cuvinte, f este functie strict
crescatoare pe intervalul [a, b].
Demonstratia pentru 2 si 3 este similara.
Observatia 36.1. Teorema anterioara este folosita pentru determinarea si clasificarea
punctelor de extrem si pentru stabilirea unor inegalitati dintre functii.
Exemplu 36.1. Pentru functia f (x) = x2 ex determinati punctele de extrem si precizati
natura lor: .
Solutie: Functia f este derivabila si derivata ei este:
f 0 (x) = ex (2 x) x.
Punctele de extrem se afla printre solutiile ecuatiei f 0 (x) = 0. De aici rezulta ca x = 0 si
x = 2 sunt eventual puncte de extrem. Deoarece ex > 0, avem urmatoarele situatii: daca
x < 0 atunci f 0 (x) < 0, daca x (0, 2) atunci f 0 (x) > 0 si daca x > 2 atunci f 0 (x) < 0.
Astfel functia f este descrescatoare pe intervalul (, 0), este crescatoare pe intervalul
(0, 2) si este descrescatoare din nou pe intervalul (2, +). Rezulta ca x = 0 este un punct
de minim local pentru functia f si x = 2 este un punct de maxim local pentru functia f .
Exemplu 36.2. Aratati ca ex 1 + x, pentru orice x.
Solutie: Consideram functia f (x) = ex 1 x. Functia f este derivabila si f 0 (x) = ex 1.
Deoarece f 0 (x) > 0 pentru x > 0 rezulta ca f (x) > f (0) = 0 pentru x > 0.
Deoarece f 0 (x) < 0 pentru x < 0 rezulta ca f (x) > f (0) = 0 pentru x < 0.
In final se obtine ca f (x) 0 pentru orice x R1 , adica ex 1 + x.
Rezultatul urmator este greu de interpretat geometric, dar este necesar pentru a demonstra regula lui l 0 Hospital. Aceasta este o regula foarte potrivita pentru determinarea
f (x)
limitelor de forma: lim
, unde f (x0 ) = g(x0 ) = 0.
xx0 g(x)
Teorema 36.4. [Teorema de medie a lui Cauchy.] Dac
a f si g sunt functii derivabile
0
pe intervalul (a, b) sunt continue pe intervalul [a, b] si g (x) 6= 0 pentru orice x (a, b),
atunci exista cel putin o valoare c (a, b), astfel nc
at:
f 0 (c)
f (b) f (a)
=
0
g (c)
g(b) g(a)
Demonstratie. Observam ca g(a) 6= g(b). In caz contrar aplicand teorema lui Rolle pentru
functia g n intervalul [a, b] se obtine ca functia g 0 se anuleaza ntr-un punct din intervalul
(a, b) ceea ce contravine ipotezei.
f (b) f (a)
.
Consideram functia h(x) = f (x) g(x), unde =
g(b) g(a)
Functia h ndeplineste ipotezele din teorema lui Rolle. Asadar exista c (a, b), astfel
ncat h0 (c) = 0, ceea ce implica: f 0 (c) = g 0 (c).
71
Teorema 36.5. [Regula lui l 0 H

ospital, versiunea A] Fie f si g doua functii
care ndeplinesc ipotezele teoremei de medie a lui Cauchy si fie x0 (a, b). Daca
f (x0 ) = g(x0 ) = 0, atunci
f 0 (x)
f (x)
lim
= lim 0
xx0 g (x)
xx0 g(x)
cu conditia ca limita din dreapta exista.
Demonstratie. Aplicand teorema de media a lui Cauchy pentru functiile f si g pe
intervalul [x0 , x] unde x0 < x b, rezulta ca exista c, x0 < c < x astfel ncat:
f (x) f (x0 )
f (x)
f 0 (c)
=
=
.
0
g (c)
g(x) g(x0 )
g(x)
De aici rezulta ca:
lim+
xx0
f (x)
f 0 (c)
f 0 (x)
= lim+ 0
= lim+ 0
g(x) cx0 g (c) xx0 g (x)

Un rezultat similar se obtine pentru intervalul [x, x0 ], unde a x < x0 :
lim
xx0
f (x)
f 0 (x)
= lim 0
g(x) xx0 g (x)

Regula rezulta imediat.
sin x
= 1.
x0 x
lim
Solutie: Functiile f (x) = sin x si g(x) = x ndeplinesc ipotezele regulei lui l 0 Hospital. In
plus,
sin x
cos x
lim
= lim
= 1.
x0 x
x0
1
1
lim (1 + x) x = e.
x0
Solutie: Folosind regula compunerii pentru limite de functii se obtine:
1
1
ln(1 + x)
.
ln lim (1 + x) x = lim ln(1 + x) x = lim
x0
x0
x0
x
iar cu regula lui l0 Hospital:
1
ln(1 + x)
= lim
= 1.
x0 x + 1
x0
x
lim
Deci
lim (1 + x) x = e.
x0
72
Regula lui l0 Hospital poate fi folosita pentru evaluarea multor limite nedeterminate, odata
f (x)
ce acestea sunt exprimate ca si limite de caturi de functii, cu conditia ca lim
sa se
xx0 g(x)
poata evalua.
Adesea, limita de mai sus este tot o nedeterminare (adica f 0 (x0 ) = g 0 (x0 ) = 0) si s-ar
putea aplica din nou regula lui l0 Hospital, dar trebuie ca functiile f 0 si g 0 sa fie si ele
derivabile.
37
Derivabilitatea (diferentiabilitatea) de ordin

superior.
Definitia 37.1. Dac

a f este o functie derivabila si derivata sa f 0 este la randul ei o
functie derivabila, atunci se spune ca functia f este de doua ori derivabila, iar derivata
lui f 0 se numeste derivata de ordinul al doilea a lui f si se noteaz
a: f 00 sau f (2) .
general, f este derivabila de n ori daca f este derivabila de (n 1)
Definitia 37.2. In
ori si derivata de ordinul n 1 este o functie derivabila.
Derivata derivatei de ordinul n 1 se numeste derivata de ordinul n a lui f si se noteaz
a
cu f (n) . Daca, n plus f (n) este o functie continu
a, atunci se spune ca functia f are
derivata de ordinul n continu
a (este de clasa C n )
Exemplu 37.1.
1. Daca f (x) = xm , m N, atunci
m!
xmn pentru n m
(n)
f (x) =
(m n)!
0
pentru n > m.
n
pentru n 1.
2. Daca f (x) = sin x, atunci f (n) (x) = sin x +
2
3. Daca f (x) = ln x, atunci f (n) (x) =
(1)n1 (n 1)!
pentru n 1.
xn
Derivatele de ordin superior pentru un produs de functii f si g sunt:

(f g)0 =f 0 g + g 0 f
(37.1)
(f g)(2) =f (2) g + 2 f 0 g 0 + f g (2)
(37.2)
(f g)(3) =f (3) g + 3 f (2) g 0 + 3 f 0 g (2) + f g (3) .
(37.3)
Formula ce urmeaza este des folosita si poate fi demonstrata prin inductie dupa n.
Teorema 37.1. [Formula lui Leibnitz.] Daca f si g sunt functii derivabile de n ori,
atunci h = f g este o functie derivabila de n-ori si este verificat
a relatia:
h(n) =
n
X
Cnk f (nk) g (k) .
k=0
73
Teorema 37.2. [Regula lui l0 H

ospital, versiunea B.] Fie f si g dou
a functii care
au derivatele de ordinul n continue pe intervalul (a, b), iar x0 cu proprietatea a < x0 < b.
Daca
f (k) (x0 ) = g (k) (x0 ) = 0 pentru 0 k n 1
si
g (n) (x0 ) 6= 0
atunci
lim
xx0
f (x)
f (n) (x0 )
= (n)
.
g(x)
g (x0 )

1 cos x
1
=
2
x0
x
2
lim
si
lim
x0
38
1
ctg x
x
= 0.
Polinoame Taylor.
Consideram o serie de puteri
an xn cu raza de convergenta R > 0. Fie f (x) suma seriei
n=0
pentru |x| < R.

Se poate demonstra ca f este o functie derivabila si derivata verifica egalitatea:
0
f (x) =
an n xn1
pentru |x| < R.
n=1
Derivata de ordin k verifica:

f
(k)
(x) =
an n (n 1) . . . (n k + 1) xnk
pentru |x| < R.
n=k
Daca x = 0, atunci
ak =
f (k) (0)
k!
pentru k = 1, 2, . . .
f (n) (0)
Asadar coeficientul an al lui xn n seria de puteri este
unde f (x) este suma seriei
n!
de puteri. Deci:
X
f (n) (0) n
f (x) =
x pentru |x| < R.
n!
n=0
Pentru valori mici ale lui x, suma f (x) poate fi aproximata cu polinomul de gradul N :
f (0) +
f 0 (0)
f (2) (0) 2
f (N ) (0) N
x+
x + ... +
x
1!
2!
N!
74
n care N este un numar natural oarecare.

In aceasta sectiune vom analiza cat de bine aproximeaza acest polinom functia f (x), n
cazul n care f (x) nu este neaparat suma unei serii de puteri.
Definitia 38.1. Fie f o functie derivabila de n-ori n 0. Polinomul Taylor de gradul n
pentru f n 0 este definit de egalitatea:
Tn f (x) = f (0) +
f 0 (0)
f (2) (0) 2
f (n) (0) n
x+
x + ... +
x .
1!
2!
n!
Exemplu 38.1. Fie f (x) = ex . Pentru k = 1, 2, . . ., avem f (k) (0) = 1. Astfel

T0 f (x) =1
T1 f (x) =1 + x
1
T2 f (x) =1 + x + x2
2
Primul rezultat se obtine din estimarea diferentei ntre f (b), valoarea functiei date n
x = b si Tn f (b), valoarea polinomului Taylor de gradul n n x = b.
Teorema 38.1. [Prima teorem
a a restului] Daca f este o functie de clasa C (n+1) pe
un interval deschis ce contine punctele 0 si b, atunci diferenta dintre f si Tn f n punctul
x = b este data de:
bn+1
f (b) Tn f (b) =
f (n+1) (c)
(n + 1)!
n care c (0, b).
Demonstratie. Pentru simplificare, vom presupune ca b > 0. Daca
hn (x) = f (b)
n
X
f (k) (x)
k=0
k!
(b x)k
atunci hn (b) = 0 si hn (0) = f (b) Tn f (b). Daca

n+1
bx
hn (0)
g(x) = hn (x)
b
x [0, b].
x [0, b].
atunci g este continua pe intervalul [0, b], este derivabila pe intervalul (0, b) si este verificata
relatia g(0) = g(b) = 0. Conform teoremei lui Rolle exista c ntre 0 si b astfel ncat
g 0 (c) = 0. Dupa un calcul simplu se obtine
h0n (x) =
Astfel
g 0 (x) =
f (n+1) (x)
(b x)n
n!
f (n+1) (x)
(n + 1)(b x)n
(b x)n +
hn (0)
n!
bn+1
si
0 = g 0 (c) =
f (n+1) (c)
(n + 1)(b c)n
(b c)n +
hn (0)
n!
bn+1
75
obtinandu-se
hn (0) =
bn+1
f (n+1) (c).
(n + 1)!
Diferenta f (b) Tn f (b) se noteaza cu Rn f (b) si se numeste restul aproximarii n x = b.

Astfel:
f (b) = Tn f (b) + Rn f (b)
si eroarea de aproximare a lui f (b) prin polinomul Tn f (b) este data de restul aproximarii
Rn f (b). Deoarece f (n+1) este continua pe un interval nchis ce contine punctele 0 si b, ea
este marginita pe acest interval. Exista deci un numar M astfel ncat |f (n+1) (c)| M si
n+1
b
M.
|Rn f (b)|
(n + 1)!
Astfel, pentru un n fixat, restul aproximarii poate fi mic pentru valori ale lui b apropiate
de zero. Cu alte cuvinte, polinoamele Taylor reprezinta o buna aproximare a functiilor n
vecinatatea lui x = 0. Urmatorul exemplu ilustreaza acest fapt:
Exemplu 38.2. Daca f (x) = sin x, atunci
x3 x5 x7
x8
+
R7 f (x) = ( sin c)
3!
5!
7!
8!
pentru c ntre 0 si x. Conform primei teoreme a restului se obtine:
T7 f (x) = x
R7 f (0.1)
0.18
= 2.48 1013 .
8!
Vom arata n continuare cum polinoamele Taylor pot fi utilizate pentru a dezvolta n serie
de puteri functia f care este indefinit derivabila pe un interval deschis ce contine pe 0 si
pe x. Pentru x avem:
f (x) = Tn f (x) + Rn f (x).
si
lim Tn f (x) =
X
f (k) (0)
k=0
k!
xk
pentru |x| < R
unde R este raza de convergenta a seriei de puteri.

Daca lim Rn f (x) = 0 pentru |x| < R0 < R, pentru o anumita valoare R0 , atunci
n
f (x) =
X
f (n) (0)
n=0
n!
xn
pentru |x| < R0 .
Aceasta serie de puteri este numita serie McLaurin pentru f (x).

Exemplu 38.3. Dezvoltarea n serie McLaurin a functiei f (x) = ex .
76
Solutie: In primul rand

x2
xn
x
Tn f (x) = 1 + +
+ ... +
1!
2!
n!
X
xn+1 c
xn
e unde c (0, x). Seria
, conform criteriului raportului este
(n + 1)!
n!
n=0
absolut convergenta pentru orice numar real x
si Rn f (x) =
lim Tn f (x) =
X
xn
n=0
Convergenta la zero a termenului general

n+1
x
|Rn f (x)| =
(n + 1)!
n!
xn
0 implica
n! n
c
e 0 pentru n
oricare ar fi x fixat. Deci, pentru x fixat, lim Rn f (x) = 0, si rezulta

n
ex =
X
xn
n=0
n!
=1+
x
x2
xn
+
+ ... +
+ ...
1!
2!
n!
In mod asemanator, seriile de puteri pot fi generate pentru functiile standard. In fiecare
caz, suma seriei de puteri este lim Tn f (x) si egalitatea dintre functie si suma seriei este
n
valabila pentru acele valori x pentru care:
a) seria de puteri determinata converge si
b) restul Rn f (x) 0 pentru n .
In alcatuirea urmatoarei liste, dificultatea consta n stabilirea conditiei de la punctul b):
x
e =
X
xn
n=0
sin x =
cos x =
n!
x R1
X
(1)n x2n+1
n=0
X
n=0
(2n + 1)!
(1)n x2n
(2n)!
(1 + x) = 1 +
ln(1 + x) =
(38.1)
x R1
(38.2)
x R1
(38.3)
X
t (t 1) . . . (t n + 1)
n=1
X
n=1
(1)n1 xn
n
n!
1 < x 1.
xn
t
/ N, x (1, 1)
(38.4)
(38.5)
Forma restului determinata n prima teorema a restului se numeste forma Lagrange.

77
Primii cativa termeni ai seriei McLaurin pentru o functie f data dau o buna aproximare
a lui f (x) n vecinatatea lui 0.
Dar care este aproximarea lui f (x) pentru x n vecinatatea unui numar real a? In acest
caz polinoamele trebuie considerate ca puteri ale lui (x a) si nu puteri ale lui x.
Definitia 38.2. Fie f o functie de n-ori derivabila pe un interval deschis ce contine pe
a, a numar real fixat. Polinomul Taylor de gradul n pentru f n a este definit astfel:
Tn,a f (x) = f (a) +
f 0 (a)
f (2) (a)
f (n) (a)
(x a) +
(x a)2 + . . . +
(x a)n .
1!
2!
n!
Prima teorema a restului poate fi acum generalizata.

Teorema 38.2. Teorema lui Taylor Daca f este o functie de clasa C (n+1) pe un interval
deschis ce contine punctele a si b, atunci diferenta dintre f si Tn,a f n b este data de relatia:
(b a)n+1 n+1
f (b) Tn,a f (b) =
f (c)
(n + 1)!
pentru c (a, b).
Demonstratie. Pentru fiecare t ntre a si b avem:
f (b) = f (t) +
f 0 (t)
f (n) (t)
(b t) + . . . +
(b t)n + F (t)
1!
n!
unde
F (t) = Rn,t f (b) = f (b) Tn,t f (b).
Derivand n raport cu t se obtine:
(2)
f (2) (t)
f (t)
f (3) (t)
0
0
2
0 =f (t) + f (t) +
(b t) +
(b t) +
(b t) + . . .
1!
1!
2!
f (n) (t)
f (n+1) (t)
n1
n
... +
(b t)
+
(b t) + F 0 (t).
(n 1)!
n!
Reducand termenii asemenea se obtine egalitatea:
f (n+1) (t)
(b t)n .
n!
Conform teoremei de medie a lui Cauchy pentru functiile F si G pe intervalul marginit
de punctele a si b (unde G(t) = (b t)n+1 ), exista un numar c ntre a si b astfel ncat:
F 0 (t) =
f (n+1) (c)
(b c)n
F (c)
F (b) F (a)
n!
= 0
=
.
G(b) G(a)
G (c)
(n + 1)(b c)n
Deci
f (n+1) (c)
(b c)n
(f (b) Tn,a f (b))
n!
=
(b a)n+1
(n + 1)(b c)n
sau
f (b) Tn,a f (b) =
(b a)n+1 n+1
f (c).
(n + 1)!
78
Eroarea de aproximare a lui f (b) prin polinomul Tn,a f (b) este restul aproximarii::
Rn,a f (b) =
(b a)n+1 n+1
f (c)
(n + 1)!
n care c (a, b). Aproximarea este buna cand b este aproape de a.

Seriile de puteri pot fi generate ca serii de puteri ale lui (x a),numite serii Taylor, pentru
functii n a. Egalitatea dintre functie si suma seriei este valabila pentru acele valori x
pentru care:
a) seria de puteri determinata este convergenta si
b) Rn,a f (x) 0 pentru n .
39
Teorema de clasificare a punctelor de extrem.
Formula lui Taylor, ntalnita des n analiza numerica si prezentata n continuare, se

foloseste la investigarea punctelor de extrem.
In formula lui Taylor:
f (x) = Tn,a f (x) + Rn,a f (x) =
= f (a) +
f (2) (a)
f (n) (a)
(b a)n+1 n+1
f 0 (a)
(x a) +
(x a)2 + . . . +
(x a)n +
f (c)
1!
2!
n!
(n + 1)!
c este ntre a si x, c (a, x) si daca x a = h, atunci c este ntre a si a + h si se scrie

astfel c = a + h cu (0, 1). Rezulta:
f (a + h) = f (a) +
h 0
hn
hn+1 n+1
f (a) + . . . + f (n) (a) +
f (a + h)
1!
n!
(n + 1)!
cu (0, 1).
Aceasta expresie subliniaza ca valoarea lui f n a + h este determinata de valoarea lui f
si a derivatelor n a, iar reprezinta gradul de nedeterminare.
Atunci cand se investigheaza extremele functiei f care are punctul stationar x = a (adica
f 0 (a) = 0), este necesara determinarea semnului expresiei f (a + h) f (a) pentru valori
mici ale lui h. Aceasta se poate face folosind expresia precedenta si se obtine urmatorul
rezultat.
a f este o functie
Teorema 39.1. Teorema de clasificare a punctelor de extrem Dac
de clasa C (n+1) ntr-o vecin
atate a lui a si f (k) (a) = 0 pentru k = 1, 2, . . . , n (n particular
f 0 (a) = 0, deci x = a este un punct stationar pentru f ) si f (n+1) (a) 6= 0 atunci:
(1) daca n + 1 este par si f (n+1) (a) > 0, atunci f admite un minim local n x = a.
(2) daca n + 1 este par si f (n+1) (a) < 0, atunci f admite un maxim local n x = a.
79
(3) daca n + 1 este impar, atunci f nu admite nici minim local, nici maxim local n
x = a.
Demonstratie. Deoarece f (k) (a) = 0 pentru k = 1, 2, . . . , n, obtinem ca
f (a + h) f (a) =
hn+1 (n+1)
f
(a + h)
(n + 1)!
unde 0 < < 1. Dar f (n+1) (a) 6= 0 si f (n+1) este continua, deci exista > 0 astfel
ncat f (n+1) (x) 6= 0 pentru |x a| < . Asadar pentru orice h care satisface |h| < ,
f (n+1) (a + h) are acelasi semn ca si f (n+1) (a), deci f (a + h) f (a) are acelasi semn ca si
hn+1 f (n+1) (a) pentru orice h cu |h| < .
(1) Daca n + 1 este par si f (n+1) (a) > 0, atunci f (a + h) f (a) 0 pe un interval deschis
(a , a + ). Deci x = a este un minim local pentru f .
(2) Daca n + 1 este par si f (n+1) (a) < 0, atunci f (a + h) f (a) 0 pe un interval deschis
(a , a + ). Deci x = a este un maxim local pentru f .
(3) Daca n + 1 este impar, semnul lui f (a + h) f (a) se schimba dupa semnul lui h. Se
spune ca x = a este un punct orizontal de inflexiune.
Exemplu 39.1. Sa se determine natura punctelor stationare:
f (x) = x6 4x4 .
40
Integrala Riemann-Darboux.
Definitia 40.1. O partitie P a segmentului [a, b] R este o multime finita de puncte

{x0 , x1 , x2 , ..., xn } cu proprietatea:
a = x0 < x1 < x2 < ... < xn = b
Fie o functie f : [a, b] R marginita pe [a, b] si m, M astfel ncat
m f (x) M
x [a, b]
Functia f este marginita pe fiecare subinterval [xi1 , xi ] si notam:

mi = inf{f (x)|x [xi1 , xi ]}
Mi = sup{f (x)|x [xi1 , xi ]}
Definitia 40.2. Suma superioar

a Darboux a functiei f corespunz
atoare partitiei P este,
prin definitie, numarul:
n
X
Uf (P ) =
Mi (xi xi1 )
i=1

atoare partitiei P este,
Definitia 40.3. Suma inferioar
prin definitie, numarul:
n
X
Lf (P ) =
mi (xi xi1 )
i=1
80
Propozitia 40.1. Oricare ar fi partitia P a segmentului [a, b], au loc urmatoarele

inegalit
ati:
m(b a) Lf (P ) Uf (P ) M (b a)
Demonstratie.
Uf (P ) =
n
X
Mi (xi xi1 )
i=1
Lf (P ) =
n
X
M (xi xi1 ) = M
i=1
n
X
mi (xi xi1 )
i=1
n
X
n
X
(xi xi1 ) = M (b a)
i=1
m(xi xi1 ) = m
i=1
n
X
(xi xi1 ) = m(b a)
i=1
Inegalitatea Lf (P ) Uf (P ) este evidenta.

Remarca 40.1. Propozitia 40.1 arata ca multimile:
Lf = {Lf (P )|P partitie a segmentului [a, b]}
Uf = {Uf (P )|P partitie a segmentului [a, b]}
sunt marginite.
Fie Lf = sup Lf si Uf = inf Uf .
Propozitia 40.2. Are loc inegalitatea:
Lf Uf
Demonstratie. Fie P o partitie a segmentului [a, b] si P 0 partitia P 0 = P {y} unde
xi1 < y < xi pentru un anumit i, 1 i n. Cu alte cuvinte, P 0 este obtinuta prin
adaugarea unui punct y la punctele partitiei P .
Vom arata acum ca au loc urmatoarele inegalitati:
Lf (P ) Lf (P 0 ) si Uf (P 0 ) Uf (P )
Consideram numerele Mi 0 = sup{f (x)|x [xi1 , y]} si Mi 00 = sup{f (x)|x [y, xi ]} si
remarcam inegalitatile imediate Mi 0 Mi si Mi 00 Mi .
T
inand seama de acestea, deducem:
0
Uf (P ) =
i1
X
00
Mj (xj xj1 ) + Mi (y xi1 ) + Mi (xi y) +
j=1
n
X
Mj (xj xj1 )
j=i+1
j=1
i1
X
n
X
Mj (xj xj1 ) + Mi (y xi1 ) + Mi (xi y) +
n
X
Mj (xj xj1 )
j=i+1
Mj (xj xj1 ) = Uf (P )
j=1
Intr-un mod asemanator se arata ca are loc si inegalitatea Lf (P ) Lf (P 0 ).

Se poate acum afirma ca, daca P 00 = P {y1 , y2 , ..., ym } unde yi sunt numere distincte n
[a, b], atunci au loc inegalitatile:
Lf (P ) Lf (P 00 ) si Uf (P 00 ) Uf (P )
81
Consideram acum doua partitii P1 si P2 ale segmentului [a, b] si notam cu P3 partitia

P3 = P1 P2 . Pe baza celor aratate avem: Lf (P1 ) Lf (P3 ) si Uf (P3 ) Uf (P2 ) si tinand
seama de inegalitatea Lf (P3 ) Uf (P3 ) deducem inegalitatea:
Lf (P1 ) Uf (P2 )
Cu alte cuvinte, orice suma inferioara este mai mica decat orice suma superioara. De aici
rezulta Lf Uf .
Definitia 40.4. O functie f : [a, b] R m
arginit
a pe [a, b] este integrabil
a RiemannDarboux pe [a, b] dac
a Lf = Uf . Aceast
a valoare comun
a se noteaz
a cu
Zb
f (x) dx = Lf = Uf
a
si se numeste integrala Riemann-Darboux a functiei f pe segmentul [a, b].

Exemplu 40.1. Functia f : [0, 1] R, f (x) = x este integrabil
a Riemann-Darboux pe
Z1
1
[0, 1] si
x dx = .
2
0
Intr-adev
ar, pentru n N, fie Pn = {0, n1 , n2 , ..., 1}. Avem:
Uf (Pn ) =
n+1
2n
si Lf (Pn ) =
n1
2n
si astfel
n1
n+1
L f Uf
2n
2n
Pentru n + rezult
a Lf = Uf = 12 .
Exemplu 40.2. Functia f : [0, 1] R, f (x) = 1 daca x este rational si f (x) = 0 dac
a
x este irational, nu este integrabil
a Riemann-Darboux pe [0, 1].
Intr-adev
ar oricare ar fi partitia P avem Lf (P ) = 0 si Uf (P ) = 1. Prin urmare, Lf = 0
si Uf = 1, si astfel Lf 6= Uf .
Zb
Comentariu: Aceasta definitie a integralei
f (x) dx este doar una din multiplele

a
definitii existente (de exemplu, un alt tip de integrala este integrala Lebesque). In cazul
functiilor continue nsa, aceste integrale coincid.
41
Propriet
ati ale integralei Riemann-Darboux.
Teorema 41.1. Fie f, g : [a, b] R functii marginite pe segmentul [a, b]. Daca functiile
f si g sunt integrabile Riemann-Darboux pe [a, b] atunci toate integralele care apar n
relatiile urmatoare exista si relatiile sunt adevarate:
82
Zb
(1)
Zb
Zb
(f (x) + g(x)) dx =
f (x) dx +
Zb
(2)
Zc
f (x) dx =
g(x) dx
a
Zb
f (x) dx +
f (x) dx
c (a, b)
Zb
(3) daca f (x) g(x), x [a, b] atunci
Zb
f (x) dx
g(x) dx
a
Zb
Zb
f (x) dx |
(4) |
, R
| f (x) | dx
a
Demonstratie.
(1) Demonstratia egalitatii (1) se reduce la demonstrarea egalitatilor:
Zb
Zb
f (x) dx =
Zb
f (x) dx si
Zb
(f (x) + g(x)) dx =
Zb
Faptul ca egalitatea
Zb
f (x) dx +
g(x) dx
a
Zb
f (x) dx =
f (x) dx este adevarata pentru orice 0
rezulta din egalitatile Lf (P ) = Lf (P ) si Uf (P ) = Uf (P ), valabile pentru orice

0 si orice partitie P a lui [a, b] .
Zb
Zb
Faptul ca egalitatea
f (x) dx = f (x) dx este adevarata pentru orice < 0
rezulta din egalitatile Lf (P ) = Uf (P ) si Uf (P ) = Lf (P ), valabile pentru orice
partitie P a lui [a, b].
Zb
Zb
Zb
Faptul ca egalitatea (f (x) + g(x)) dx = f (x) dx + g(x) dx este adevarata se
a
obtine observand ca pentru orice partitie P a lui [a, b] are loc:

Lf (P ) + Lg (P ) Lf +g (P ) Uf +g (P ) Uf (P ) + Ug (P )
din care rezulta inegalitatile:
Lf + Lg Lf +g Uf +g Uf + Ug
Aceste inegalitati mpreuna cu egalitatile:
Zb
L f = Uf =
Zb
f (x) dx si Lg = Ug =
g(x) dx
a
demonstreaza ca are loc:

Zb
Lf +g = Uf +g =
Zb
(f (x) + g(x)) dx =
f (x) dx +
a
83
Zb
g(x) dx
a
(2) Pentru demonstratia egalitatii (2) fie P1 si P2 partitii ale lui [a, c], respectiv [c, b].
Reuniunea P = P1 P2 este o partitie a lui [a, b] si avem:
Lf (P ) = Lf (P1 ) + Lf (P2 )
Consideram numerele:
L1f = sup{Lf (P1 ) | P1 este partitie a lui [a,c]}
L2f = sup{Lf (P2 ) | P2 este partitie a lui [c,b]}
Zb
Intrucat Lf (P )
f (x) dx (din definitie) rezulta ca are loc inegalitatea:

a
Zb
Lf (P1 ) + Lf (P2 )
f (x) dx
a
Zb
f (x) dx Lf (P2 ), din care se obtine n
De aici rezulta inegalitatea Lf (P1 )

a
continuare inegalitatea:
Zb
L1f
f (x) dx Lf (P2 )
a
Din aceasta inegalitate rezulta succesiv:

Zb
f (x) dx L1f
Lf (P2 )
a
Zb
L2f
f (x) dx L1f
Zb
L1f
L2f
f (x) dx
Consideram acum sumele superioare si observam ca avem:

Uf (P ) = Uf (P1 ) + Uf (P2 )
In continuare consideram:
Uf1 = inf{Uf (P1 ) | P1 este partitie a lui [a,c]}
Uf2 = inf{Uf (P2 ) | P2 este partitie a lui [c,b]}
84
Zb
Intrucat Uf (P )
f (x) dx (din definitia integralei) rezulta

a
Zb
Uf (P1 ) + Uf (P2 )
f (x) dx
a
De aici se obtine succesiv:

Zb
Uf (P1 )
f (x) dx Uf (P2 )
a
Zb
Uf1
f (x) dx Uf (P2 )
a
Zb
f (x) dx Uf1
Uf (P2 )
a
Zb
Uf2
f (x) dx Uf1
a
Zb
Uf1 + Uf2
f (x) dx
a
Am obtinut n acest fel inegalitatile:

Zb
L1f
L2f
f (x) dx Uf1 + Uf2
Intrucat f este integrabila Riemann-Darboux pe [a, b], pentru orice > 0 se poate
alege P astfel ncat Uf (P ) Lf (P ) < .
Alegand P1 si P2 astfel ncat P = P1 P2 sa satisfaca conditia de sus, obtinem:
Uf (P1 ) Lf (P1 ) + Uf (P2 ) Lf (P2 ) = Uf (P1 ) + Uf (P2 ) (Lf (P1 ) + Lf (P2 )) =
= Uf (P ) Lf (P ) <
De aici rezulta inegalitatile:
0 Uf (P1 ) Lf (P1 ) < si 0 Uf (P2 ) Lf (P2 ) <
Aceste inegalitati demonstreaza ca avem:
L1f = Uf1 si L2f = Uf2
adica f este integrabila Riemann-Darboux pe [a, c] si [c, b] si are loc egalitatea (2.2).
85
(3) Pentru a demonstra (3) este suficient sa se arate ca daca f (x) 0 pe [a, b] atunci
are loc :
Zb
f (x) dx 0
a
Zb
Faptul ca inegalitatea
f (x) dx 0 este adevarata rezulta din inegalitatile:

a
0 Lf (P ) Uf (P )
valabile pentru orice partitie P a lui [a, b].
(4) Pentru a arata (4) demonstram n primul rand ca daca f este integrabila RiemannDarboux pe [a, b], atunci functia |f | este integrabila Riemann-Darboux pe [a, b].
Pentru aceasta introducem functiile f + , f : [a, b] R, definite astfel:
f (x) daca f (x) 0

+
f (x) =
0 daca f (x) 0
si
f (x) =
0 daca f (x) 0
f (x) daca f (x) 0
si remarcam urmatoarele egalitati:

f (x) = f + (x) f (x) si |f (x)| = f + (x) + f (x)
Aratam n continuare ca daca functia f este integrabila Riemann-Darboux pe [a, b],
atunci functiile f + , f : [a, b] R sunt integrabile Riemann-Darboux pe [a, b].
Marginirea functiilor f + si f este evidenta.
Fie P o partitie a segmentului [a, b]. In cazul functiei f + notam:
+
m+
si Mi+ = sup{f + (x) | x [xi1 , xi ]}
i = inf{f (x) | x [xi1 , xi ]}
si observam ca au loc urmatoarele inegalitati:

Mi+ m+
i Mi mi
i = 1, 2, ..., n
unde:
mi = inf{f (x) | x [xi1 , xi ]} si Mi = sup{f (x) | x [xi1 , xi ]}
Rezulta de aici ca are loc inegalitatea:
0 Uf + (P ) Lf + (P ) Uf (P ) Lf (P )
pentru orice partitie P .
De aici rezulta integrabilitatea Riemann-Darboux a functiei f + pe segmentul [a, b].
Integrabilitatea Riemann-Darboux a functiei f pe segmentul [a, b] se arata la fel.
In baza afirmatiei (1) si a egalitatii |f | = f + + f rezulta ca functia |f | este
86
integrabila Riemann-Darboux pe [a, b].

Pentru a obtine inegalitatea (4) tinem seama de inegalitatile:
|f (x)| f (x) |f (x)|
si folosind (3) deducem inegalitatile:
Zb
Zb
|f (x)| dx
Zb
f (x) dx
|f (x)| dx
a
care demonstreaza (4).
Remarca 41.1. Daca functia f : [a, b] R este marginita si integrabila pe [a, b] atunci
f este integrabila pe orice subinterval [c, d] [a, b].
Mai mult, daca a = c0 < c1 < ... < cn = b, atunci are loc egalitatea:
Zb
f (x) dx =
n Zci
X
i=1 c
Remarca 41.2. Prin definitie,
f (x) dx
i1
Za
f (x) dx = 0
a
Remarca 41.3. Daca a > b, atunci, prin definitie

Zb
Za
f (x) dx =
42
f (x) dx
b
Clase de functii integrabile Riemann-Darboux.
Teorema 42.1. Dac

a f : [a, b] R este o functie continu
a pe [a, b] atunci f este
integrabil
a Riemann-Darboux pe [a, b].
Demonstratie. Vom arata ca pentru orice > 0 exista o partitie P astfel ncat Uf (P )
Lf (P ) .
.
Consideram n acest scop un numar > 0 si numarul 0 = 2(ba)
Daca pentru orice x [a, b] avem:
|f (x) f (a)| < 0
87
atunci consideram partitia P = {x0 , x1 } cu x0 = a si x1 = b si verificam ca

Uf (P ) Lf (P ) < .
Daca nsa multimea S definita prin:
S = {x [a, b]| |f (x) f (a)| = 0 }
este nevida atunci consideram punctul x1 = inf S. Acesta este primul element al
segmentului [a, b] care are proprietatea |f (x) f (a)| = 0 .
Daca x1 = inf S = b atunci consideram partitia P = {x0 , x1 } cu x0 = a si x1 = b si
verificam ca Uf (P ) Lf (P ) < .
Daca x1 = inf S < b atunci se considera x2 primul element din [x1 , b] pentru care
|f (x) f (x1 )| = 0 .
Daca x2 = inf{x [x1 , b]||f (x) f (x1 )| = 0 } = b atunci consideram partitia
P = {x0 , x1 , x2 } cu x0 = a, x1 = inf S si x2 = b si verificam ca Uf (P ) Lf (P ) .
Daca x2 = inf{x [x1 , b]||f (x) f (x1 )| = 0 } < b atunci se considera x3 primul element
din [x2 , b] pentru care |f (x) f (x2 )| = 0 si se continua procesul.
Trebuie sa aratam ca acest proces nu poate fi continuat la nesfarsit.
Sa presupunem prin absurd ca n acest fel se obtine un sir infinit (xn ). Este clar din
constructie ca sirul (xn ) este crescator si marginit. Prin urmare (xn ) este convergent
la un punct x [a, b]. Deoarece f este functie continua rezulta ca f (xn ) f (x) si
f (xn1 ) f (x). Pe de alta parte, din constructie avem |f (xn ) f (xn1 )| = 0 , ceea ce
este n contradictie cu f (xn ) f (xn1 ) 0.
Rezulta astfel ca sirul (xn ) este finit, adica exista N astfel ncat P = {x0 , x1 , ..., xN } este
o partitie a lui [a, b] pentru care |f (xi ) f (xi1 )| = 0 , i = 1, 2, ..., N .
Pentru aceasta partitie P avem:
Mi mi 20
Rezulta:
Uf (P ) Lf (P ) =
N
X
i = 1, 2, ..., N
(Mi mi )(xi xi1 ) 20 (b a) =
i=1
Folosim aceasta inegalitate si obtinem succesiv:

Lf Lf (P ) Uf (P ) Uf
Deoarece > 0 este oarecare, rezulta Lf Uf . Aceasta inegalitate mpreuna cu
inegalitatea Lf Uf implica Lf = Uf . Rezulta astfel ca functia continua f este integrabila
Riemann-Darboux pe segmentul [a, b].
Definitia 42.1. O functie f : [a, b] R se zice continu
a pe portiuni daca exista o
partitie P = {x0 , x1 , ..., xn } a segmentului [a, b] si functiile continue fi : [xi1 , xi ]
R, i = 1, 2, ..., n astfel nc
at f (x) = fi (x), x (xi1 , xi ).
a pe portiuni este integrabil
a RiemannTeorema 42.2. O functie f : [a, b] R continu
Darboux si are loc egalitatea:
Zb
f (x) dx =
a
n Zxi
X
i=1 x
88
i1
fi (x) dx
Demonstratie. Este suficient sa aratam ca daca o functie f : [a, b] R are proprietatea

f (x) = g(x), x (, ) [a, b] si g : [, ] R este continua, atunci f este integrabila
Riemann-Darboux pe [, ] si are loc egalitatea:
Z
Z
f (y) dy =
g(y) dy
Pentru aceasta consideram o partitie P

= y0 < y1 < ... < yn = si scriem:
{y0 , y1 , ..., yn } a segmentului [, ],
Lf (P ) = Lg (P ) + (mf1 mg1 ) (y1 y0 ) + (mfn mgn ) (yn yn1 )

Uf (P ) = Ug (P ) + (M1f M1g ) (y1 y0 ) + (Mnf Mng ) (yn yn1 )
unde am notat:
mf1 = inf{f (y)|y [y0 , y1 ]}
mfn = inf{f (y)|y [yn1 , yn ]}
M1f = sup{f (y)|y [y0 , y1 ]}
Mnf = sup{f (y)|y [yn1 , yn ]}
mg1 = inf{g(y)|y [y0 , y1 ]}

mgn = inf{g(y)|y [yn1 , yn ]}
M1g = sup{g(y)|y [y0 , y1 ]}
Mng = inf{g(y)|y [yn1 , yn ]}
Prin scadere se obtine:

Uf (P ) Lf (P ) = Ug (P ) Lg (P ) + (M1f mf1 + mg1 M1g )(y1 y0 ) +
+ (Mnf mfn + mgn Mng )(yn yn1 )
Ug (P ) Lg (P ) + [(M f mf ) + (M g mg )](y1 y0 + yn yn1 )
Alegand > 0 si P astfel ncat Ug (P ) Lg (P ) < /2 si y1 y0 + yn yn1 <
/[2(M f mf + M g mg )] rezulta ca Uf (P ) Lf (P ) < . Numarul putand fi oricat
de mic, rezulta ca f este integrabila pe [, ].
Pentru a demonstra egalitatea:
Z
Z
f (y) dy =
g(y) dy
remarcam urmatoarele:
f () g() implica mf1 mg1 si f () > g() implica mf1 = mg1
de unde rezulta inegalitatea mf1 mg1 0.
f () g() implica mfn mgn si f () > g() implica mfn = mgn
de unde rezulta inegalitatea mfn mgn 0.
Inegalitatile mf1 mg1 0 si mfn mgn 0 implica inegalitatea Lf (P ) Lg (P ).
f () g() implica M1f = M1g si f () > g() implica M1f M1g
de unde rezulta inegalitatea M1f M1g 0.
f () g() implica Mnf = Mng si f () > g() implica Mnf Mng
89
de unde rezulta inegalitatea Mnf Mng 0.

Inegalitatile M1f M1g 0 si Mnf Mng 0 implica inegalitatea Uf (P ) Ug (P ).
Prin urmare avem:
Lf (P ) Lg (P ) Ug (P ) Uf (P )
Z
Deoarece Lf = Uf =
obtinem egalitatile:
f (y) dy (am aratat ca f este integrabila), din aceste inegalitati
Z
Lf = Uf =
Z
f (y) dy = Lg = Ug =
g(y) dy
Comentariu: Exista diferite caracterizari ale integrabilitatii Riemann-Darboux. Una

dintre aceste caracterizari, care se leaga de rezultatele stabilite n teoremele precedente
este urmatoarea:
O functie marginita f : [a, b] R este integrabila Riemann-Darboux daca si numai daca
f este continua aproape peste tot.
Mentionam ca functia f este continua aproape peste tot daca multimea punctelor sale de
discontinuitate este neglijabila.
O multime A [a, b] se zice neglijabila daca pentru orice > 0 exista o familie cel mult
numarabila de intervale deschise (an , bn ) astfel ncat sa avem:
A
(an , bn ) si
n=1
(bn an ) <
n=1
O functie continua pe portiuni este continua aproape peste tot.
43
Teoreme de medie.
Teorema 43.1. Daca functiile f, g : [a, b] R sunt continue si g(x) 0 oricare ar fi

x [a, b], atunci exista c [a, b] astfel nc
at sa avem:
Zb
Zb
f (x) g(x) dx = f (c)
g(x) dx
a
Demonstratie. Daca functia g este identic nula, egalitatea de mai sus este verificata,
pentru orice c [a, b]. Presupunem n cele ce urmeaza ca g nu este identic nula, de
Zb
unde
g(x)dx > 0. Consideram m = inf{f (x)|x [a, b]} si M = sup{f (x)|x [a, b]}.
a
Intrucat g(x) 0 avem:

m g(x) f (x) g(x) M g(x), x [a, b]
90
De aici rezulta:
Zb
m
Zb
g(x) dx
Zb
f (x) g(x) dx M
si
Rb
K=
g(x) dx
a
f (x) g(x) dx
Rb
[m, M ]
g(x) dx
Functia f fiind continua exista c [a, b] astfel ncat f (c) = K. De aici rezulta:
Zb
Zb
f (x) g(x) dx = f (c)
a
g(x) dx
a
Consecinta 43.1. Daca f este continu

a pe [a, b] atunci exista c [a, b] astfel nc
at:
Zb
f (x) dx = f (c) (b a).
a
44
Teorema fundamental
a de calcul integral.
Teorema 44.1. Dac

a f : [a, b] R este marginit
a si integrabil
segmentul [a, b] si F : [a, b] R este functia definita prin
Zx
F (x) =
f (t) dt
a
atunci functia F este continu

a pe [a, b]. Mai mult, daca functia f este continu
a pe [a, b],
0
atunci F este derivabila pe [a, b] si F (x) = f (x), x [a, b].
Demonstratie. Deoarece f este marginita, exista M > 0 astfel ncat |f (t)| M,
t [a, b]. Pentru c [a, b] fixat, avem:
x
x
Z
Z
Zc
|F (x) F (c)| = f (t) dt f (t) dt = f (t) dt
Pentru x > c rezulta inegalitatea:

Zx
|F (x) F (c)|
|f (t)| dt M (x c)
c
91
Pentru x < c rezulta inegalitatea:

Zc
|F (x) F (c)|
|f (t)| dt M (c x)
x
Rezulta n final inegalitatea:

|F (x) F (c)| M |x c|, x [a, b]
Aceasta inegalitate demonstreaza continuitatea functiei F n punctul c.
Sa presupunem acum ca functia f este continua pe [a, b] si sa consideram c [a, b] fixat.
Pentru c < x < b avem:
x
x
Zc
Z
Z
f (t) dt f (t) dt
f (t) dt
F (x) F (c)
a
c
f (c) =
f (c)
f (c) =
xc
xc
xc
Z
Zx
(f (t) f (c)) dt
|f (t) f (c)| dt
c
=
xc
xc
Cum f este continua, pentru > 0, exista = () > 0 astfel ncat |f (t) f (c)| <
pentru orice |t c| < . De aici, pentru x (c, c + ), rezulta:
Zx
dt
F (x) F (c)
f (c) < c
=
xc
xc
Cu alte cuvinte, derivata la dreapta F+ 0 (c) exista si F+ 0 (c) = f (c).
In mod analog rezulta ca derivata la stanga exista si F 0 (c) = f (c).
Remarca 44.1. Daca f : [a, b] R este continua si x1 , x2 [a, b], x1 < x2 , atunci:
Zx2
f (t) dt = F (x2 ) F (x1 )
x1
Zx
unde F (x) =
f (t) dt.
a
Remarca 44.2. Daca f : [a, b] R este continua si : [a, b] R este derivabila cu

0 (x) = f (x), x [a, b], atunci exista o constanta reala C astfel ncat:
(x) = F (x) + C
Zx
unde F (x) =
f (t) dt.
a
92
x [a, b]
Remarca 44.3. Daca f : [a, b] R este continua si : [a, b] R este derivabila cu

0 (x) = f (x), x [a, b], atunci oricare ar fi x1 , x2 [a, b], x1 < x2 avem:
Zx2
f (t) dt = (x2 ) (x1 )
x1
Zx2
Comentariu: Evaluarea integralei
f (t) dt pe baza formulei:

x1
Zx2
f (t) dt = (x2 ) (x1 )
x1
depinde de gasirea unei functii care are proprietatea 0 (x) = f (x), x [a, b].
Exemplu 44.1.
Z1
a)
1
9
(x3 + 2) dx = ( x4 + 2x)/10 =
4
4
Z0
x3 x 2 0
5
(x x) dx = ( )/1 =
3
2
6
2
b)
1
Definitia 44.1. Orice functie : [a, b] R care are proprietatea 0 (x) = f (x),
x [a, b] se numeste o primitiva a functiei f .
Remarca 44.4. Din pacate exista multe functii a caror primitiva nu poate fi scrisa n
Zx2
termeni de functii elementare. In asemenea situatii calculul integralei
f (t) dt se face
x1
numeric.
45
Tehnici de determinare a primitivelor.
In sectiunea precedenta am vazut ca integrala Riemann-Darboux

Zb
f (x) dx
a
poate fi calculata gasind o primitiva a functiei f , daca asa ceva exista si este exprimabila
n termeni de functii simple.
Exista numeroase tehnici de determinare a primitivelor si n aceasta sectiune prezentam
doua din cele mai importante tehnici: integrarea prin parti si schimbarea de variabila.
93
45.1
Integrarea prin p
arti
Teorema 45.1. Dac

a functiile f, g : [a, b] R sunt derivabile si au derivate continue pe
[a, b] atunci are loc egalitatea:
Z
Z
0
f (x)g (x) dx = f (x)g(x) f 0 (x)g(x) dx
Z
Z
0
unde simbolul
f (x)g (x) dx reprezint

a multimea primitivelor functiei f g , iar
f 0 (x)g(x) dx
reprezint
a multimea primitivelor functiei f 0 g.
Demonstratie. Functia h = f g are derivata continua pe [a, b] si
h0 (x) = f 0 (x)g(x) + f (x)g 0 (x)
Z
Fie acum
f (x)g 0 (x) dx si diferenta = f g. Prin derivare se obtine egalitatea:

0 = 0 f 0 g f g 0 = f 0 g
Z
care arata ca
f 0 g.
Z
0
Astfel am obtinut ca functia = f g + si f g. Altfel spus, f g f 0 g.

Z
Analog se arata ca oricare ar fi f 0 (x)g(x) dx, functia = f g +
Z
f (x)g 0 (x) dx.
Consecinta 45.1. Daca functiile f, g : [a, b] R au derivate continue pe [a, b], atunci
are loc egalitatea:
Zb
Zb
0
f 0 (x)g(x) dx
f (x)g (x) dx = f (b)g(b) f (a)g(a)

a
Exemplu 45.1. Multe formule de recurent

a se stabilesc prin integrare prin parti repetat
a.
De exemplu, fie:
Z
In =
cosn x dx
Integr
and prin parti rezult
a:
In = cosn1 x sin x + (n 1)In2 (n 1)In
De aici avem:
nIn = cosn1 x sin x + (n 1)In2
n 2
Aceast
a formula mpreun
a cu egalit
atile I0 = x si I1 = sin x conduc la evaluarea primitivei
In , pentru n N.
94
45.2
Schimbarea de variabil
a
Propozitia 45.1. Dac

a functia g : I R J R este surjectiv
a, este derivabila cu
0
derivata g continu
a pe I si diferita de zero, si daca functia f : J R R este continu
a
pe J atunci are loc egalitatea:
Z
Z
( f (x) dx) g = (f g)(t) g 0 (t) dt
Z
unde simbolul ( f (x) dx) g reprezint
a multimea de functii ce se obtine compun
and
Z
primitivele functiei f cu functia g, iar simbolul (f g)(t) g 0 (t) dt reprezint
a multimea
primitivelor functiei (f g) g 0 .
Z
Demonstratie. Fie G (
Z
f (x) dx) g. Exista F
f (x) dx astfel ncat G = F g.
Functia G : I R este derivabila si :

G0 (t) = F 0 (g(t)) g 0 (t) = f (g(t)) g 0 (t) = (f g)(t) g 0 (t)
Z
Aceasta egalitate demonstreaza apartenenta G (f g)(t) g 0 (t) dt.
Z
Fie acum G (f g)(t) g 0 (t) dt. Functia g : I J este bijectiva si inversa g 1 : J I
este derivabila , functia derivata (g 1 )0 este continua si verifica:
(g 1 )0 (x) =
1
g 0 (t)
unde x = g(t)
Se considera functia F = G g 1 : J R. Functia F este derivabila si verifica:

F 0 (x) = G0 (g 1 (x)) (g 1 )0 (x) = (f g)(g 1 (x))[(g 1 )0 (x)]1 (g 1 )0 (x) = f (x)
Z
Prin urmare, F
f (x) dx. Din definitia lui F avem G = F g si se obtine astfel
Z
apartenenta G ( f (x) dx) g.
Consecinta 45.2. Dac
a f si g satisfac conditiile din Propozitia 45.1 si daca [a, b] I si
[, ] J verifica g([a, b]) = [, ] atunci are loc egalitatea:
Zb
Z
f (g(t)) g 0 (t) dt =
f (x) dx
dx
consider
am f (x) =
x lnx
0 si g(t) = et , t R. Suntem n conditiile Propozitiei 45.1 si avem:
Z
Z
Z
dx
et
1
(
)g =
dt =
dt = lnt + C
t > 0
t
x lnx
te
t
Exemplu 45.2. Pentru a gasi multimea de functii
Rezult
a de aici egalitatea:
dx
= ln(lnx) + C
x lnx
95
1
,x
xlnx
>
Remarca 45.1. Tehnica schimbarii de variabila se numeste adesea integrare prin

substitutie, unde x = g(t) defineste substitutia.
Remarca 45.2. Formula de schimbare a variabilei:
Zb
Z
0
f (g(t)) g (t) dt = f (x) dx
a
ramane adevarata si n ipoteza n care functia f este continua pe portiuni, iar g satisface
conditiile din Propozitia 45.1 si este strict crescatoare (g(a) = si g(b) = ).
Remarca 45.3. Daca f : [a, a] R este continu
a pe portiuni si este simetrica
(f (x) = f (x)) atunci:
Za
Za
f (x) dx = 2 f (x) dx
a
iar daca f este antisimetrica (f (x) = f (x)) atunci:

Za
f (x) dx = 0
a
Za
In ambele cazuri se prezinta integrala
f (x) dx sub forma:

a
Z0
f (x) dx =
a
Za
f (x) dx +
f (x) dx
0
si apoi se aplica primei integrale substitutia x = t.

Remarca 45.4. Dac
a f : R R este periodic
a de perioad
a T si este continu
a pe portiuni
atunci pe orice interval de lungime T integrala acestei functii are aceeasi valoare:
a+T
Z
ZT
f (x) dx =
f (x) dx
a R
Pentru demonstratie se scrie:

a+T
Z
Z0
f (x) dx =
ZT
f (x) dx +
a+T
Z
f (x) dx +
0
f (x) dx
T
a+T
Z
In integrala
f (x) dx se aplica schimbarea de variabila x = t + T si se obtine:

T
a+T
Z
Z0
f (x) dx =
f (x) dx
a
96
46
Integrale improprii.
Integrala Riemann-Darboux a fost definita numai pentru functii marginite definite pe un

interval marginit.
In aceasta sectiune relaxam aceste conditii si definim integralele improprii.
Definitia 46.1. Fie f : [a, +) R o functie marginit
a si integrabil
a Riemann-Darboux
pe intervalul [a, b] pentru orice b > a. Daca limita
Zb
lim
f (x) dx
b+
a
Z+
exista si este finita atunci zicem c
a integrala
f (x) dx converge (f este integrabila pe
a
[a, +)) si prin definitie:
Z+
Zb
f (x) dx = lim
f (x) dx
b+
Zb
Daca limita lim
b+
Z+
f (x) dx nu exista sau nu este finita zicem ca integrala
f (x) dx
este divergent
a (f nu este integrabil
a pe [a, +)).
Remarca 46.1. Pentru f : (, b] R marginita si integrabila Riemann-Darboux pe

Zb
orice [a, b], a < b, integrala
f (x) dx se defineste n mod analog:
Zb
Zb
f (x) dx = lim
f (x) dx
Remarca 46.2. Pentru a pastra aditivitatea n cazul integralelor improprii, integrala pe

R se defineste astfel:
Z+
Z0
Z+
f (x) dx =
f (x) dx +
f (x) dx
cu conditia ca ambele integrale din membrul drept al egalitatii sa fie convergente.

In continuare vom defini integrala unei functii pe un interval marginit atunci cand functia
nu este marginita pe interval. Aceste integrale se numesc integrale improprii de speta a
doua.
97
Definitia 46.2. Fie f : (a, b] R integrabil

a Riemann-Darboux pe [a + , b] pentru orice
(0, b a). Daca limita:
Zb
lim+
f (x) dx
0
a+
Zb
exista si este finita atunci zicem ca integrala
f (x) dx converge (f este integrabila pe

a
[a, b]) si prin definitie:
Zb
Zb
f (x) dx = lim
0+
a+
f (x) dx
Remarca 46.3. Pentru f : [a, b) R integrabila Riemann-Darboux pe [a, b ] pentru

Zb
orice (0, b a), integrala f (x) dx se defineste n mod analog:
a
Zb
Zb
f (x) dx = lim
f (x) dx
0+
Propozitia 46.1 (Criteriu de comparatie pentru integrale improprii). Fie

f, g : [a, +) R functii marginite si integrabile Riemann-Darboux pe [a, b] pentru
orice b > a. Daca sunt ndeplinite urmatoarele conditii:
1) 0 f (x) g(x), x a
2)
+
R
g(x) dx converge
Z+
atunci integrala
f (x) dx converge de asemenea si are loc inegalitatea:
a
Z+
Z+
f (x) dx
g(x) dx
a
Demonstratie. Pentru orice b > a avem:

Zb
0
Zb
f (x) dx
g(x) dx
a
Zb
Functia b 7
g(x) dx este crescatoare si marginita:

a
Zb
Zb
g(x) dx lim
b+
Z+
g(x) dx =
g(x) dx
98
Zb
Prin urmare functia crescatoare b 7
Z+
f (x) dx este marginita si deci integrala
f (x) dx
este convergenta.
Un criteriu de comparatie pentru integrale improprii de speta a doua se formuleaza si se

demonstreaza prin analogie.
Propozitia 46.2. Fie f, g : (a, b] R integrabile Riemann-Darboux pe [a + , b] pentru
orice (0, b a). Daca sunt ndeplinite urmatoarele conditii:
1) 0 f (x) g(x), x (a, b]
Zb
2)
g(x) dx este convergent

a
a
Zb
atunci integrala
f (x) dx converge de asemenea si are loc inegalitatea:

a
Zb
Zb
f (x) dx
47
g(x) dx
Serii Fourier.
Pentru ca o functie f sa fie dezvoltabila n serie Taylor este necesar ca f sa fie indefinit
derivabila. Aceasta restrictie este severa. Chiar daca se foloseste formula lui Taylor cu
rest pentru reprezentarea functiei, functia trebuie sa fie derivabila de un numar finit de
ori. Aceasta din urma conditie implica continuitatea functiei. Multe functii nsa, care
descriu fenomene fizice importante, nu sunt continue si nu pot fi reprezentate nici cu
formula lui Taylor. De exemplu, functia care descrie evolutia n timp a tensiunii ntr-un
circuit electric n care apar comutari de contacte, nu este continua.
Seriile Fourier ofera posibilitatea de reprezentare a functiilor continue si continue pe
portiuni. Aceasta ntrucat pentru a construi seria Fourier, functia trebuie sa fie doar
integrabila Riemann-Darboux.
a pe portiuni. Seria Fourier a lui
Definitia 47.1. Fie f : [, ] R o functie continu
f este, prin definitie, seria de functii:
f (x)
a0 X
+
(an cos nx + bn sin nx)
2
n=1
99
n care coeficientii Fourier an , bn sunt calculati cu formulele:

an
1
=
bn =
f (x) cos nx dx
n = 0, 1, 2, ...
f (x) sin nx dx
n = 1, 2, 3, ...
Remarca 47.1. In mod traditional, pana cand problema convergentei seriei Fourier nu
este transata, relatia dintre functia f si seria Fourier a lui f se noteaza cu semnul n
loc de egalitate.
Rezultatul fundamental care va fi stabilit n aceasta sectiune se refera la convergenta seriei
Fourier a unei functii continue pe portiuni si la suma seriei. Acest rezultat se bazeaza pe
alte doua rezultate care au importanta lor n sine si le vom prezenta sub forma a doua
leme.
Lema 47.1. [de reprezentare integral
a a sumei partiale Sn (x)] Suma partial
a de
1
ordinul n, Sn (x), a seriei Fourier a unei functii f : [, ] R continue pe portiuni si
prelungit
a prin periodicitate la R1 poate fi reprezentat
a sub forma:
1
Sn (x) =
sin(n + 12 )u
f (x u)
du
2 sin 12 u
xR
Demonstratie. Consideram suma partiala Sn (x) a seriei Fourier a functiei f :

n
Sn (x) =
a0 X
(ak cos kx + bk sin kx)
+
2
k=1
In virtutea definitiei coeficientilor Fourier ak , bk putem scrie:

1
Sn (x) =
2
Z
Z
n
1X
f (t) dt +
[coskx f (t) cos kt dt + sinkx f (t) sin kt dt]
k=1
Introducand cos kx si sin kx sub semnul de integrala si folosind identitatea trigonometrica:

cos k(x t) = cos kx cos kt + sin kx sin kt
obtinem:
1
Sn (x) =
1 X
f (t)[ +
cos k(x t)] dt
2 k=1
Aplicand identitatea:
n
sin(n + 12 )(x t)
1 X
+
cos k(x t) =
2 k=1
2 sin 21 (x t)
100
si introducand u = x t, Sn (x) devine:

1
Sn (x) =
x+
Z
sin(n + 21 )u
du
f (x u)
2 sin 12 u
Integrantul este o functie de u periodica de perioada 2 si prin urmare:

1
Sn (x) =
Z
f (x u)
sin(n + 12 )u
du
2 sin 12 u
Lema 47.2. Dac

a f : [, ] R este o functie continu
a pe portiuni atunci sunt
adevarate urmatoarele egalit
ati:
a) lim an = lim bn = 0
n
Zb
b) lim
1
f (x) sin(n + )x dx = 0 dac
a a < b
2
unde an si bn sunt coeficientii Fourier ai functiei f .

Demonstratie. Se considera identitatea:
Z
Z
[f (x) Sn (x)]2 dx =
Z
f 2 (x) dx 2
Z
[Sn (x)]2 dx
f (x)Sn (x) dx +
Prin calcul se arata ca avem:

Z
Z
n
a20 X 2
2
(ak + b2k )]
[Sn (x)] dx = f (x)Sn (x) dx = [ +
2
k=1
T
inand seama de aceasta egalitate din urma, identitatea considerata devine:
Z
[f (x)]2 dx [
[f (x) Sn (x)] dx =
a20 X 2
+
(ak + b2k )]
2
k=1
De aici se deduce inegalitatea:

n
1
a20 X 2
+
(ak + b2k )
2
k=1
Z
f 2 (x) dx
valabila pentru orice n si cunoscuta sub denumirea de inegalitatea lui Bessel.

Din inegalitatea lui Bessel rezulta ca seria numerica:
a20 X 2
+
(ak + b2k )
2
k=1
101
este convergenta si , prin urmare, ak

Remarcam aici faptul ca daca:
0 si bk
0.
Z
[f (x) Sn (x)]2 dx = 0
lim
atunci are loc egalitatea:
1
a20 X 2
+
(an + b2n ) =
2
k=1
numita egalitatea lui Parseval.
Convergenta:
Z
f 2 (x) dx
lim
[f (x) Sn (x)]2 dx = 0
se numeste convergenta n medie a sirului de sume partiale Sn (x) la functia f (x).

Trecem acum sa aratam ca pentru a < b, a, b [, ] avem:
Zb
lim
1
f (x) sin(n + )x dx = 0
2
Remarcam la nceput ca pentru < avem:

1
1

sin(n + 1 )x dx = cos(n + 2 ) cos(n + 2 ) 2
n+

2
n + 12
1
2
Fie a = x0 < x1 < ... < xp = b o partitie a segmentului [a, b] si descompunerea

corespunzatoare a integralei:
Zb
a
p1
X
1
f (x) sin(n + )x dx =
2
i=0
xi+1
Z
1
f (x) sin(n + )x dx
2
xi
Notam:
mi = inf{f (x)|x [xi , xi+1 ]}
Zb
si reprezentam integrala
1
f (x) sin(n + )x dx n forma urmatoare:
2
Zb
a
p1
X
1
f (x) sin(n + )x dx =
2
i=0
xi+1
xi+1
Z
Z
p1
X
1
1
mi
[f (x) mi ] sin(n + )x dx +
sin(n + )x dx
2
2
i=0
xi
xi
Pentru i = Mi mi , unde Mi = sup{f (x)|x [xi , xi+1 ]}, avem:

f (x) mi Mi mi = i
x [xi , xi+1 ] si i = 0, ..., p 1

102
De aici rezulta:
Z
p1
X
1
2
f (x) sin(n + )x dx
i xi +
2
n+
i=0
a
p1
X
1
2 i=0
|mi |
Pentru > 0 alegem partitia astfel ncat sa avem:

p1
X
i xi <
i=0
Acest lucru este posibil pentru ca functia f este continua pe portiuni si este integrabila.
4
Acum putem lua n > M (b a), unde M = sup{f (x)|x [a, b]} si pentru asemenea
valori ale lui n obtinem inegalitatea:
1
f (x) sin(n + )x dx
> 0
Teorema 47.1. [Fourier] Fie f : [, ] R o functie continu

a pe portiuni care se
prelungeste prin periodicitate la toat
a axa real
a. Daca f are derivate laterale finite n
punctele ei de discontinuitate atunci urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
a) daca x0 este un punct de continuitate a lui f atunci:
lim Sn (x0 ) = f (x0 )
b) daca x0 este punct de discontinuitate a lui f atunci:

1
lim Sn (x0 ) = [f (x+

0 ) + f (x0 )]
n
2
Demonstratie. Facem demonstratia n cazul n care f nu este continua ntr-un punct x0 .
Consideram:
si f (x+
f (x
0 ) = lim f (x)
0 ) = lim+ f (x)
xx0
xx0
Conform lemei 47.1 avem:

1
Sn (x0 ) =
Z
f (x0 u)
Avem de asemenea:
1
1
f (x+
0) =
2
Z0
f (x+
0)
1
1
f (x
0) =
2
sin(n + 21 )u
du
2 sin 12 u
Z
f (x
0)
0
103
sin(n + 12 )u
du
2 sin 12 u
sin(n + 21 )u
du
2 sin 12 u
si, prin urmare:

1
1
Sn (x0 ) [f (x+
0 ) + f (x0 )] =
2
Z0
[f (x0 u)
f (x+
0 )]
1
+
sin(n + 12 )u
du +
2 sin 12 u
Z
[f (x0 u) f (x
0 )]
0
sin(n + 12 )u
du
2 sin 12 u
Integranzii sunt bine definiti peste tot, cu exceptia lui u = 0 unde trebuie facuta o analiza.
Primul integrant poate fi scris sub forma:
1
F1 (u) sin(n + )u
2
unde
1
u
f (x0 u) f (x+
0)
F1 (u) =
21
u
sin 2 u
Pentru u 0 , cel de-al doilea factor tinde la 1 si produsul tinde la f 0 (x+

a
0 ). Astfel dac
punem F1 (0) = f 0 (x+
)
integrantul
este
bine
definit
n
u
=
0.
0
In mod similar, avem:
1u
f (x0 u) f (x
0)
21
F2 (u) =
u
sin 2 u
are limita +f 0 (x
si daca punem F2 (0) = +f 0 (x
0)
0 ) cel de-al doilea integrant este bine
definit.
Prin urmare avem:
1
1
Sn (x0 ) [f (x+
0 ) + f (x0 )] =
2
Z0
1
1
F1 (u) sin(n + )u du +
2
1
F2 (u) sin(n + )u du
2
si aplicand lema 47.2 concluzionam ca:

1
lim Sn (x0 ) = [f (x+

0 ) + f (x0 )]
n
2
Pe firul acestei demonstratii se arata usor ca daca f este continua n x0 atunci:
lim Sn (x0 ) = f (x0 )
48
Diferite forme ale seriei Fourier.
Teorema 48.1. [schimbarea originii intervalului fundamental [, ]] Dac

a
f : [, ] R este o functie continu
a pe portiuni si este prelungit
a pe R prin periodicitate, atunci pentru orice , coeficientii Fourier an , bn ai lui f verific
a relatiile:
1
an =
+
Z
f (x) cos nx dx
104
n = 0, 1, 2, ...
1
bn =
+
Z
f (x) sin nx dx
n = 1, 2, 3, ...
si
a0 X
+
f (x) =
2
n=1
n orice punct de continuitate x [ , + ].

Demonstratie. Functiile f (x) cos nx, f (x) sin nx sunt periodice de perioada 2. Rezulta
ca integralele lor sunt aceleasi pe orice interval de lungime 2. Se obtin n acest fel
egalitatile:
+
Z
Z
1
1
f (x) cos nx dx =
f (x) cos nx dx = an
+
Z
Z
1
f (x) sin nx dx =
f (x) sin nx dx = bn
Pentru egalitatea:
a0 X
f (x) =
+
2
n=1
consideram sirul yk = x 2k, k Z. Exista k0 Z astfel ncat yk0 [, ] si pentru

k0 avem: f (yk0 ) = f (x 2k0 ) = f (x), precum si:
a0 X
a0 X
+
(an cos nyk0 + bn sin nyk0 ) =
+
f (yk0 ) =
2
2
n=1
n=1
Remarca 48.1. In conditiile Teoremei 48.1, daca x este un punct de discontinuitate a

prelungirii lui f prin periodicitate, atunci are loc:
1
a0 X
[f (x+ ) + f (x )] =
+
2
2
n=1
Aceasta egalitate se demonstreaza asemanator cu egalitatea din Teorema 48.1.
Teorema 48.2. [schimbarea lungimii intervalului] Dac
a f : [L, L] R1 este o
functie continu
a pe portiuni, atunci pentru orice x [L, L] are loc:
nx
nx
a0 X
+
(an cos
+ bn sin
)
f (x) =
2
L
L
n=1
dac
a f este continu
a n x
a0 X
nx
nx
1
[f (x+ ) + f (x )] =
+
(an cos
+ bn sin
) daca f nu este continu
a n x
2
2
L
L
n=1
105
n care:
1
an =
L
ZL
f (x) cos
nx
dx
L
n = 0, 1, 2, ...
f (x) sin
nx
dx
L
n = 1, 2, 3, ...
1
bn =
L
ZL
L
Demonstratie. Consideram functia : [, ] [L, L] definita prin (y) = L y si

functia g : [, ] R definita prin g = f , g(y) = f ((y)) = f ( Ly
).
Remarcam ca functia g este continua pe portiuni si punctele de discontinuitate yd ale lui

g se obtin din punctele de discontinuitate xd ale lui f cu formula yd = xLd .
Daca ntr-un punct y functia g este continua atunci:
X
a
(g)
g(y) = 0 +
(a(g)
n cos ny + bn sin ny)
2
n=1
(g)
iar daca g este discontinua n y, atunci:
X
1
a
[g(y + ) + g(y )] = 0 +
(an(g) cos ny + b(g)
n sin ny)
2
2
n=1
(g)
unde:
a(g)
n
1
=
Z
g(y) cos ny dy
n = 0, 1, 2, ...
g(y) sin ny dy
n = 1, 2, 3, ...
b(g)
n
1
=
x
(g)
(g)
pentru an si bn obtinem:
L
Z
ZL
ZL
1
1
x
nx
1
nx
=
g(y) cos ny dy =
g( ) cos
dx =
f (x) cos
dx
L
L
L
L
L
Prin schimbarea de variabila y =

a(g)
n
bn(g)
1
=
1
g(y) sin ny dy =
L
ZL
x
nx
1
g( ) sin
dx =
L
L
L
ZL
f (x) sin
nx
dx
L
si astfel avem:
X
a0
a0 X
nx
nx
(g)
+
(a(g)
cos
ny
+
b
sin
ny)
=
+
(an cos
+ bn sin
)
n
n
2
2
L
L
n=1
n=1
(g)
x
Daca x este punct de continuitate pentru f atunci f (x) = g( ) = g(y) si daca x este
L
punct de discontinuitate pentru f atunci:
1
1
[f (x+ ) + f (x )] = [g(y + ) + g(y )]
2
2
106
x+ x
cu y + =
,y =
.
L
L
Rezulta n acest fel egalitatile din enunt.
Remarca 48.2. Daca f : [, ] R1 este o functie para (f (x) = f (x)) atunci functia
f (x)cos nx este functie para si functia f (x)sin nx este functie impara. Coeficientii Fourier
an , bn n acest caz sunt:
2
an =
Z
f (x) cos nx dx
n = 0, 1, 2, ...
bn = 0
n = 1, 2, 3, ...
Prin urmare, daca functia f este par

a atunci dezvoltarea ei n serie Fourier contine doar
functia cosinus:
a0 X
+
an cos nx
x [, ]
f (x) =
2
n=1
Aceasta dezvoltare se numeste dezvoltare Fourier n serie de cosinusuri a functiei pare
f (x).
Remarca 48.3. Daca f : [, ] R1 este o functie impara (f (x) = f (x)) atunci
functia f (x)cos nx este functie impara si functia f (x)sin nx este functie para. Coeficientii
Fourier an , bn n acest caz sunt:
an = 0
2
bn =
n = 0, 1, 2, ...
Z
f (x) sin nx dx
n = 1, 2, 3, ...
Prin urmare, dac

a functia f este impar
a atunci dezvoltarea ei n serie Fourier contine
doar functia sinus:
X
f (x) =
bn sin nx
x [, ]
n=1
Aceasta dezvoltare se numeste dezvoltare Fourier n serie de sinusuri a functiei impare

f (x).
Remarca 48.4. Aceste rezultate pot fi folosite pentru o functie oarecare f (x) care trebuie
dezvoltata n serie Fourier pe intervalul [0, ]. Definind o functie noua g(x) cu regula:
f (x), pentru x < 0

g(x) =
f (x), pentru 0 x
obtinem o functie para care coincide cu functia initiala f pe intervalul [0, ].
Functia g se dezvolta n serie Fourier de cosinusuri:
a0 X
+
an cos nx
g(x) =
2
n=1
107
si coeficientii an se obtin cu formula:

Z
2
an =
f (x) cos nx dx
n = 0, 1, 2, ..
Astfel se obtine o dezvoltare n serie de cosinusuri a functiei f pe [0, ]:
a0 X
f (x) =
+
an cos nx
2
n=1
cu:
2
an =
Z
f (x) cos nx dx
n = 0, 1, 2, ..
Remarca 48.5. Aceeasi functie f : [0, ] R1 care trebuie dezvoltata poate fi extinsa
pe [, ] prin imparitate:
f (x), pentru x < 0

h(x) =
f (x), pentru 0 x
Functia h fiind impara se dezvolta n serie de sinusuri pe [, ]:
h(x) =
bn sin nx
n=1
cu
2
bn =
Z
f (x) sin nx dx
n = 1, 2, 3, ...
De aici rezulta dezvoltarea lui f n serie de sinusuri pe intervalul [0, ]:

f (x) =
bn sin nx
n=1
cu
2
bn =
Z
f (x) sin nx dx
n = 1, 2, 3, ...
Am obtinut astfel urmatorul rezultat:

Teorema 48.3. Dac
a f : [0, ] R1 este continu
a pe portiuni, atunci functia f poate fi
dezvoltata pe [0, ] n serie de cosinusuri sau n serie de sinusuri:
a0 X
+
an cos nx
f (x) =
2
n=1
unde:
2
an =
sau
f (x) =
bn sin nx
n=1
Z
f (x) cos nx dx
n = 0, 1, 2, ...
f (x) sin nx dx
n = 1, 2, 3, ...
bn =
Z
0
108
Partea III
Calcul diferential si integral pentru

functii de n variabile reale
49
Elemente de topologie n Rn.
Definitia 49.1. Multimea Rn este prin definitie multimea tuturor sistemelor ordonate
x = (x1 , x2 , . . . , xn ) de n numere reale.
Rn = {(x1 , x2 , . . . , xn ) | xi R1 }
Definitia 49.2. O functie real
a de n variabile reale este o functie f : A Rn R1 .
Exemplu 49.1. Functia f : R2 R1 definita prin f (x1 , x2 ) = x21 + x22 este o functie
reala de doua variabile.
Definitia 49.3. O functie vectoriala de n variabile reale este o functie f : A Rn Rm .
Exemplu 49.2. Functia f : R3 R2 definita prin
f (x1 , x2 , x3 ) = (x1 + x2 + x3 , x1 x2 x3 )
este o functie vectoriala de trei variabile.
O functie vectorial
a de n variabile f : A Rn Rm poate fi scrisa sub forma:
f (x1 , x2 , . . . , xn ) = (f1 (x1 , x2 , . . . , xn ), . . . , fm (x1 , x2 , . . . , xn ))
Functiile reale de n variabile fi : A Rn R1 care apar n aceast
a reprezentare a lui f
se numesc componentele scalare ale functiei f .
La investigarea functiilor reale de o singura variabila reala s-au considerat numere x care
sunt aproape de numarul a. Aceasta a condus la considerarea modulului |x a|, care
reprezinta distanta dintre x si a.
O distanta analoaga poate fi introdusa n Rn n felul urmator:
Cu operatiile:
(x1 , x2 , . . . , xn ) + (y1 , y2 , . . . , yn ) = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn )
(x1 , x2 , . . . , xn ) si (y1 , y2 , . . . , yn ) Rn
k (x1 , x2 , . . . , xn ) = (kx1 , kx2 , . . . , kxn ), k R1 , (x1 , x2 , . . . , xn ) Rn
multimea Rn se structureaza ca spatiu vectorial real n-dimensional.
Pentru vectorul x = (x1 , . . . , xn ) Rn se defineste norma (sau lungimea) lui x prin
n
!1/2 q
X
kxk =
x2i
= x21 + x22 + . . . + x2n .
i=1
109
Pentru doi vectori x = (x1 , x2 , . . . , xn ) si a = (a1 , a2 , . . . , an ) Rn se defineste distanta

cu formula:
" n
#1/2
X
p
(xi ai )2
kx ak =
= (x1 a1 )2 + (x2 a2 )2 + . . . + (xn an )2 .
i=1
atate a vectorului a Rn este o multime V Rn cu urmatoarea

Definitia 49.4. O vecin
proprietate:
r > 0 a.. multimea Sr (a) = {x Rn | kx ak < r} este inclusa n V : Sr (a) V .
Definitia 49.5. Multimea Sr (a) definita prin
Sr (a) = {x Rn | kx ak < r}
se numeste sfera deschisa centrat
a n punctul a.
Definitia 49.6. O functie f : N Rn se numeste sir de puncte din Rn .
Ca si n cazul sirurilor de numere reale f (k) = ak se numeste termenul de rang k al sirului
de vectori din Rn si tot sirul se noteaza cu (ak ).
Definitia 49.7. Sirul de puncte (ak ), ak Rn converge la punctul a Rn dac
a
> 0, N = N () > 0 a.. k > N kak ak < .
Faptul ca sirul de puncte (ak ), ak Rn converge la punctul a Rn se noteaza cu:
lim ak = a sau ak a
iar numarul a este limita sirului.

Propozitia 49.1. Daca un sir de puncte (ak ) din Rn este convergent atunci limita este
unica.
Demonstratie. Ca si pentru siruri de numere reale.
Propozitia 49.2. Daca un sir de puncte (ak ) din Rn este convergent atunci sirul (ak )
este marginit. Adic
a: M > 0 a.. kak k < M k N.
Propozitia 49.3. Daca sirul (ak ), ak Rn converge la a Rn atunci orice subsir al
sirului (ak ) converge la a.
Propozitia 49.4. Sirul de puncte (ak ), ak Rn converge la a Rn dac
a si numai daca
sirurile de numere reale (ai,k ) converg la numerele ai , i = 1, n. Unde ak = (a1k , . . . , ank ).
110
Demonstratie. Daca ak a atunci > 0, N = N () > 0 a.. kak ak <

k
k > N (). Rezulta de aici ca |aik ai | < k > N (), i = 1, n. Prin urmare
aik ai , i = 1, n.
k
Daca aik ai , i = 1, n atunci > 0, Ni = Ni () a.. |aik ai | < n , k > Ni .

k
Rezulta de aici ca pentru orice k > max{N1 , . . . , Nn } avem kak ak < .

ak a.
Adica
Propozitia 49.5. (Weierstrass-Bolzano) Daca sirul de puncte (ak ) din Rn ; (ak ) Rn ;

este marginit atunci contine un subsir convergent.
Demonstratie. Daca sirul (ak ) este marginit atunci sirurile de coordonate (aik ) sunt
marginite si se aplica Weierstrass-Bolzano pentru siruri de numere reale.
Criteriul de convergent
a Cauchy. S
irul de puncte (ak ) din Rn este convergent daca
si numai daca > 0, N = N () a.. p, q > N kap aq k < .
Demonstratie. Se aplica criteriul lui Cauchy pentru sirurile de coordonate (aik ).
Definitia 49.8. Un punct x Rn este punct interior al multimii A daca exista o sfera
deschisa Sr (x) cu proprietatea Sr (x) A.
Un punct y din sfera deschisa Sr (x) este punct interior al multimii Sr (x).
Definitia 49.9. Interiorul unei multimi A Rn este multimea formata cu toate punctele
interioare ale lui A. Traditional interiorul multimii A se noteaz
a cu
A sau cu Int(A).
Daca multimea A este o sfera deschisa Sr (a), atunci
A = A.
Definitia 49.10. O multime A Rn este deschisa daca
A = A.
O sfera deschisa Sr (x) este o multime deschisa.
O multime A Rn este deschisa daca si numai daca orice element al multimii A i
apartine cu o ntreag
a vecin
atate.
Reuniunea unei familii de multimi deschise este o multime deschisa.
Intersectia unui numar finit de multimi deschise este o multime deschisa.
Multimile Rn si sunt deschise.
Definitia 49.11. O multime A Rn este nchisa daca multimea CRn A este deschisa.
Intersectia unei familii oarecare de multimi nchise este o multime nchis
a.
Reuniunea unui numar finit de multimi nchise este multime nchis
a.
Multimile Rn si sunt nchise.
Sfera nchis
a de raz
a r, S r (a), centrat
a n a Rn este definita prin:
S r (a) = {x Rn | kx ak r}
111
Definitia 49.12. Un punct a Rn este punct limita (sau punct de acumulare) al multimii
A Rn daca orice vecin
atate redus
a V 0 = V {a} a lui a intersecteaz
a multimea A.
Definitia 49.13. Inchiderea

A a multimii A Rn este intersectia tuturor multimilor
nchise care contin multimea A.
Multimea punctelor din A care nu sunt n interiorul multimii A este frontiera multimii A
si se noteaz
a traditional cu A sau Front (A); A = A
A
Operatia de nchidere a multimilor are urmatoarele proprietati::
A B = A B;
A A;
A = A;
A=A
A este nchisa;
x A Vx , Vx A 6= .
Definitia 49.14. Multimea A Rn este marginit
a daca exista r > 0 astfel nc
at
A Sr (0).
Altfel spus: kak < r, a A
Definitia 49.15. Multimea A Rn este compact
a daca este marginit
a si nchis
a.
O sfera nchisa S a (r) este compacta.
Exemplu 49.3. Multimea D definita prin:
D = {(x, y) | x + y 1 si x 0 si y 0}
este compacta.
Solutie: In adevar, multimea D este marginita pentru ca este inclusa n sfera
S2 (0) = {(x, y) | x2 + y 2 < 4}.
Pe de alta parte, daca a CR2 D, atunci a se afla la o distanta r > 0 de cel putin una din
dreptele x + y = 1, x = 0, y = 0. Rezulta ca sfera deschisa Sr (a) este inclusa n una din
regiunile x + y > 1, x < 0 sau y < 0. Deci Sr (a) CR2 D, si prin urmare multimea CR2 D
este deschisa. Rezulta astfel ca multimea D este nchisa.
a multimea A Rn este compact
a, atunci orice sir (xk ) de elemente
Remarca 49.1. Dac
din A (xk A) contine un subsir (xkl ) care converge la un punct x0 A.
Definitia 49.16. O multime A Rn este conex
a daca nu exista doua multimi deschise
G1 , G2 care sa aibe urmatoarele propriet
ati:
A G1 G2 , A G1 6= , A G2 6= , si (A G1 ) (A G2 ) = .
112
50
Limita ntr-un punct a unei functii de n variabile.
Fie f : A Rn R1 o functie reala de n variabile si a Rn un punct de acumulare

pentru multimea A (orice vecinatate V a punctului a contine cel putin punctul x0 cu
urmatoarele proprietati: x0 6= a si x0 V A).
Definitia 50.1. Functia f are limita L R1 n punctul a daca > 0, = () > 0
a.. 0 < kx ak < |f (x) L| < .
Faptul ca functia f are limita L n a se noteaza traditional n felul urmator:
lim f (x) = L
xa
sau
f (x) L
xa
Ca si n cazul functiilor reale de o singura variabila verificarea faptului ca functia f are

limita L n a, pe baza definitiei 50.1 este anevoioasa. De aceea se folosesc de obicei reguli
referitoare la suma, produs, cat etc care se obtin pe o cale asemanatoare cu cea de la
functii de o singura variabila. Utilizarea acestor reguli este ilustrata n exemplul urmator:
Exemplu 50.1. Sa se determine lim f (x, y) unde f (x, y) =
x2 y 2
; (x, y) 6= (0, 0).
x2 + y 2
Solutie: x 2 si y 1 x2 y 2 3 si x2 + y 2 5
x2 y 2
3
.
x2 + y 2 (x,y)(2,1) 5
x2
y1
Definitia 50.2. Functia f : A Rn Rm are limita L Rm n punctul de acumulare

a al lui A daca > 0 = () > 0 a.. kx ak < kf (x) Lk < . Faptul ca
functia f are limita L n a se noteaz
a traditional n felul urmator:
L = lim f (x)
xa
sau
f (x) L
xa
Daca f (x1 , . . . , xn ) = (f1 (x1 , . . . , xn ), . . . , fm (x1 , . . . , xn )) si L = (L1 , . . . , Lm ) atunci are

loc:
Propozitia 50.1.
lim f (x) = L
xa
lim fi (x) = Li
xa
i = 1, m.
Demonstratie. imediata
Exemplu 50.2. Sa se determine limita lim f (x, y) unde f (x, y) =

x2
y1
(x, y) 6= (0, 0).

Solutie:
3
xy
;
x2 + y 2 x2
5
y1
x y 1 f (x, y)
x2
y1
(x,y)(2,1)
113
,
1
.
5
xy
,x y ;
x2 + y 2
Criteriul lui Heine pentru limite:

Functia f : A Rn R1 are limita n punctul de acumulare x = a daca si numai daca
pentru orice sir (xk ) avand propriet
atile: xk A, xk 6= a, si xk a sirul (f (xk )) este
k
convergent.
Demonstratie. Aceeasi ca pentru functii de o singura variabila.
Functia f : A Rn Rm are limita n punctul de acumulare x = a dac
a si numai daca
pentru orice sir (xk ) avand propriet
atile: xk A, xk 6= a, si xk a pentru k
k
sirul (f (xk )) este convergent.
Demonstratie. Se aplica acelasi criteriu valabil pentru componentele f1 , . . . , fm ale lui

f.
Criteriul Cauchy-Bolzano pentru limite:
Functia f : A Rn Rm are limita pentru x a dac
a si numai daca > 0, =
() > 0 a.. 0 < kx0 ak < si 0 < kx00 ak < kf (x0 ) f (x00 )k < .
Demonstratie. Pentru m = 1 criteriul se demonstreaza la fel ca pentru functii de o singura
variabila.
Pentru m > 1 criteriul se demonstreaza aplicand acelasi criteriu pentru componentele
f1 , . . . , fm ale lui f .
51
Continuitatea functiilor de n variabile.
a de n variabile reale f : A Rn R1 este continu

a n
Definitia 51.1. Functia real
a A daca lim f (x) = f (a).
xa
In aceasta definitie se cere ca: lim f (x) sa existe; f (a) sa fie definita si cele doua valori sa
xa
coincida.
In termeni de , aceasta definitie este echivalenta cu urmatoarea:
Definitia 51.2. Functia f : A Rn R1 este continu
a n a A daca pentru orice
> 0 exist
a = () > 0 cu urmatoarea proprietate:
kx ak <
|f (x) f (a)| < .
Definitia 51.3. Functia vectorial

a de n variabile reale f : A Rn Rm este continu
a
n a A daca pentru orice > 0 exista = () > 0 cu urmatoarea proprietate:
x A si kx ak <
114
kf (x) f (a)k < .
Teorema 51.1. Functia f : A Rn Rm , f (x1 , . . . , xn ) = (f1 (x1 , . . . , xn ), . . . , fm (x1 , . . . , xn ))

este continu
a n a A dac
a si numai daca functiile fi : A Rn R1 sunt continue n
a.
Exemplu 51.1. Folosind conditia de continuitate formulata n termeni de , aratati ca
functiile urmatoare sunt continue n punctele mentionate:
a) f (x, y) = x2 + y 2 n x = y = 0;
b) f (x, y) = (x2 y 2 , x y) n x = 1, y = 1;
c) f (x, y, z) = x + y + z n x = y = z = 0;
d) f (x, y, z) = (x2 + y 2 + z 2 , x + y + z) n x = y = z = 1.
Regulile de continuitate formulate pentru functii reale de o singura variabila pot fi
transpuse cu usurinta la functii de n variabile. Aceste reguli sunt formulate n urmatoarele
teoreme.
Teorema 51.2. Daca functiile f, g : A Rn R1 sunt continue n a A atunci:
i) functia f + g este continu
a n a;
ii) functia f g este continu
a n a;
iii) daca f (x) 6= 0 x A atunci functia
1
: A R1 este continu
a n a.
f
a functia f : A Rn B Rm este continu

a n a A si
Teorema 51.3. Dac
m
p
p
g : B R R este continu
a n b = f (a) R atunci functia compus
a g f : A Rp
este continu
a n a A.
Exemplu 51.2. Functia f : R2 R1 defiinita prin f (x, y) = x2 + y 2 este continua n
orice punct (x, y) R2 .
Exemplu 51.3. Examinati continuitatea n (0, 0) a functiei f : R2 R1 definita prin
xy
x2 + y 2 daca (x, y) 6= (0, 0)

f (x, y) =
.
0
daca (x, y) = (0, 0)
Solutie: Deoarece
f (x, mx) =
mx2
m
m
=
2
2
2
2
x +m x
1 + m x0 1 + m2
functia f nu are limita n (0, 0). Rezulta ca functia f nu este continua n (0, 0).
Exemplu 51.4. Analizati continuitatea n (0, 0) a functiei f : R2 R1 definita prin
xy 3
pentru (x, y) 6= (0, 0)

2
6
x
+
y
f (x, y) =
.
0
pentru (x, y) = (0, 0)
115
Solutie: Pentru orice m R1 avem

f (x, mx) =
m3 x2
0.
1 + m6 x4 x0
Cu toate acestea functia f nu este continua n (0, 0) pentru ca

f (x,
x) =
x2
1
6= f (0, 0).
2
2x x0 2
De fapt, f nu are limita n (0, 0).

Teorema 51.4. [Criteriul de continuitate a lui Heine] Functia f : A Rn Rm
este continu
a n a A daca pentru orice sir de puncte (xk ) cu propriet
atile xk A,
xk a, sirul de puncte (f (xk )) converge la f (a).
k
Teorema 51.5. [Criteriul de continuitate Cauchy-Bolzano] Functia f : A Rn

Rm este continu
a n a A dac
a si numai daca pentru orice > 0 exista > 0 cu
urmatoarea proprietate:
x0 , x00 A,
kx0 ak < si kx00 ak <
kf (x0 ) f (x00 )k < .
Observatia 51.1. Daca functia f : A Rn Rm este continua n a A atunci functia

kf k : A Rn R1+ definita prin kf k(x) = kf (x)k este continua n a.
Observatia 51.2. Generalizarea teoremelor stabilite pentru functii continue de o singura
variabila apeleaza la consideratii topologice n dimensionale.
52
Propriet
ati remarcabile ale functiilor continue de
n variabile.
Teorema 52.1. [m
arginirea] Daca functia f : A Rn Rm este continu
a pe multimea
compact
a A, atunci:
a) multimea f (A) este marginita.
b) exista a A astfel nc
at kf (a)k = sup kf (x)k.
xA
Demonstratie. a) Sa presupunem prin absurd ca multimea f (A) este nemarginita. In

aceasta ipoteza pentru orice k N exista xk A astfel ncat kf (xk )k > k. Sirul (xk )
este marginit si prin urmare exista un subsir (xkl ) al sirului (xk ) convergent la un punct
x0 A, xkl x0 . Rezulta de aici ca f (xkl ) f (x0 ).
kl
kl
Prin urmare exista N astfel ncat pentru kl > N avem: kf (xkl )k kf (x0 )k + 1. Absurd.
b) Consideram R = sup kf (A)k si observam ca pentru orice k N exista xk A astfel
ncat
1
R < kf (xk )k R.
k
116
Pentru sirul (xk ) exista un subsir xkl convergent la x0 A: xkl x0 . Rezulta

f (xkl ) f (x0 ) si deci kf (xkl )k kf (x0 )k. Din inegalitatea
kl
kl
kl
1
< kf (xkl )k R.
kl
rezulta ca kf (x0 )k = R.
Consecinta 52.1. Daca f : A Rn R1 este functie continu
a si A este multime
compact
a, atunci:
a) exista m, M R1 astfel nc
at
m = inf{f (x) | x A}
M = sup{f (x) | x A}
b) exista c si d n A astfel nc
at f (c) = m si f (d) = M .
Definitia 52.1. Functia f : A Rn R1 este uniform continu
a pe A dac
a pentru orice
> 0 exist
at pentru x0 , x00 A avem:
kx0 x00 k <
kf (x0 ) f (x00 )k < .
a pe A daca si numai
Teorema 52.2. Functia f : A Rn Rm este uniform continu
daca componentele scalare f1 , f2 , . . . , fm ale lui f sunt uniform continue.
Teorema 52.3. Daca functia f : A Rn Rm este uniform continu
a pe A si A este o
multime compact
a, atunci f este uniform continua pe A.
Teorema 52.4. Fie A Rn , A0 Rm si f : A A0 surjectiv
a. Functia f este continu
a
pe A dac
a si numai daca pentru orice multime deschisa G0 Rm exista o multime deschisa
G Rn cu proprietatea:
G A = f 1 (G0 A0 ).
Consecinta 52.2. Functia f este continu
a pe A dac
a si numai daca pentru orice multime
0
m
n
nchis
a F R , exista o multime nchis
a F R astfel nc
at:
F A = f 1 (F 0 A0 ).
a multimea A Rn este conex
a si functia f : A Rn Rm este
Teorema 52.5. Dac
continu
a, atunci multimea f (A) este conex
a.
a si conex
a si functia
Consecinta 52.3. Daca A Rn este o multime compact
f : A Rn R1 este continu
a, atunci f (A) este un interval nchis.
53
Diferentiabilitatea functiilor de n variabile.
In aceasta sectiune vom defini ce ntelegem prin aceea ca o functie de n variabile este
diferentiabila. Vom ncepe cu analiza conceptului de de derivabilitate (diferentiabilitate)
partiala.
117
Definitia 53.1. Functia f : A Rn R1 are derivata partial

a n raport cu variabila xi
ntr-un punct a
A dac
a exista limita
f (a1 , ..., ai1 , ai + h, ai+1 , ..., an ) f (a1 , ..., ai , ..., an )
h0
h
lim
si este finita.
Valoarea acestei limite se noteaza traditional cu
functiei f n raport cu variabila xi , n punctul a.
f
(a) si se numeste derivata partiala a
xi
a functia f are derivata partial

a n raport cu variabila xi ntr-o
Definitia 53.2. Dac
f
vecin
atate V a punctului a atunci functia x 7
(x) definit
a pentru x V se numeste
xi
derivata partial
a a functiei f n raport cu xi .
Observatia 53.1. Pentru a calcula derivata partiala n raport cu xi se deriveaza n mod
obisnuit n raport cu xi considerand celelalte variabile constante. In acest scop se folosesc
regulile obisnuite de derivare a sumei, produsului si a catului de la functii de o singura
variabila.
y
Exemplu 53.1. In cazul functiei f (x, y, z) = x2 y + x sin y + ; z 6= 0 derivatele partiale
z
sunt:
f
1
f
y
f
= 2xy + sin y ;
= x2 + x cos y + ;
= 2
x
y
z
z
z
In cazul functiei f (x1 , ..., xn ) =
n X
n
X
aij xi xj , (x1 , ..., xn ) Rn derivatele partiale sunt:
i=1 j=1
n
X
f
=
(akj + ajk )xj .
xk
j=1
Definitia 53.3. Functia f : A Rn Rm are derivata partial
a n raport cu variabila
xi ntr-un punct a
A dac
a componentele
scalare
f
,
.
.
.
,
f
ale
functiei f au derivate
1
m
f1
fm
partiale n raport cu xi n a. Vectorul
(a), . . . ,
(a) se numeste derivata partial
a
xi
xi
f
a lui f n raport cu xi n a si se noteaz
a cu
(a)
xi
f1
fm
f
(a) =
(a), . . . ,
(a) .
xi
xi
xi
Daca functia f = (f1 , ..., fm ) are derivata partiala n raport cu variabila xi pe o vecinatate
f
V a lui a atunci functia V 3 x 7
(x) se numeste derivata partiala a lui f n raport
xi
cu xi :
f
f1
fm
V 3 x 7
(x) =
(x), . . . ,
(x) .
xi
xi
xi
118
Exemplu 53.2. In cazul functiei f (x, y, z) = (x + y + z, xy + xz + yz, xyz), derivatele

partiale sunt:
f
= (1, y + z, yz) ;
x
f
= (1, x + z, xz) ;
y
f
= (1, x + y, xy).
z
Definitia 53.4. Functia f : A Rn R1 este derivabila dupa directia u Rn (kuk = 1)

ntr-un punct a
A dac
a exista limita:
f (a + t u) f (a)
t0
t
lim
si este finita.
f
Valoarea acestei limite se noteza traditional cu u f (a) sau
(a) si se numeste derivata
u
dupa u a lui f n a.
Observatia 53.2. Fie ei = (0, ..., 0, |{z}
1 , 0, ..., 0), i = 1, n. Derivata functiei f dupa
i
directia ei n a este:
f
f
(a) =
(a) , i = 1, n.
ei
xi
Prin urmare derivatele partiale sunt cazuri particulare de derivate dupa directie.
ei f (a) =
Exemplu 53.3. Daca u = (ux , uy ) si f (x, y) = x y atunci

u f (x, y) =
f
f
ux +
uy = y ux + x uy .
x
y
Definitia 53.5. Functia f = (f1 , . . . , fm ) este derivabila dupa directia u Rn (kuk = 1)

ntr-un punct a
A dac
a exista limita:
f (a + t u) f (a)
t0
t
lim
Aceasta limita se numeste derivata dupa u a lui f n a si se noteza cu u f (a) sau
f
(a).
u
Se vede usor ca are loc egalitatea:

u f (a) = (u f1 (a), . . . , u fm (a)).
Observatia 53.3. Derivata dupa directia u: u f (a) exista daca si numai daca derivatele
componentelor scalare f1 , . . . , fm ale lui f dupa directia u: u f1 (a), . . . , u fm (a) exista.
Exemplu 53.4. Derivata dupa directia u = (ux , uy , uz ) a functiei f (x, y, z) = (xy + xz +
yz, xyz) n (x, y, z) este:
u f (x, y, z) = ((y + z)ux + (x + z)uy + (x + y)uz , yz ux + xz uy + xy uz ).
119
f
, i = 1, n ale functiei f : A Rn R1
xi
exista pe o vecin
atate V a punctului a
A si sunt functii continue n punctul a
f
V 3 x 7
, i = 1, n functii continue atunci are loc urmatoarea egalitate:
xi
"
#
n
X
1
f
lim
f (a + h) f (a)
(a) hi = 0.
h0 khk
x
i
i=1
Teorema 53.1. Dac
a derivatele partiale
Demonstratie. Se considera punctele vj = (a1 , a2 , . . . , aj + hj , aj+1 + hj+1 , . . . , an + hn )

pentru j = 1, n precum si vn+1 = a si se reprezinta diferenta f (a + h) f (a) sub forma:
f (a + h) f (a) =
=
n
X
j=1
n
X
j=1
[f (vj ) f (vj+1 )] =
f
(vj+1 + j hj ej ) hj
xj
cu j [0, 1], i = 1, n si ej = (0, ..., 0, |{z}

1 , 0, ..., 0).
j
De aici rezulta:
"
#
n
n
X
f
1
1 X f
f
f (a + h) f (a)
(a) hi =
(vi+1 + i hi ei )
(a) hi .
khk
x
khk
x
x
i
i
i
i=1
i=1
Observam acum ca kvi+1 + i hi ei ak khk, i = 1, n si de aici rezulta ca daca pentru
orice > 0, exista = () > 0 cu proprietatea
f

f
khk <
(vi+1 + i hi ei )
(a) < , i = 1, n
xi
xi
n
atunci
X
1
f
(a) hi < .
khk <
f (a + h) f (a)
khk
xi
i=1
Comentariu: In conditiile teoremei 53.1 functia f este derivabila dupa orice directie
u
X
f
u = (u1 , . . . , un ) n a si are loc egalitatea u f (a) =
(a) ui , iar pe o vecinatate a
xi
i=1
punctului a functia f se poate aproxima cu un polinom de n variabile de gradul ntai:
n
X
f
f (a + h) f (a) +
(a) hi .
xi
i=1
Definitia 53.6. Functia f : A Rn R1 este diferentiabil

a n a
A dac
a are derivate
partiale n raport cu fiecare variabila xi n punctul a si
#
"
n
X
1
f
f (a + h) f (a)
(a) hi = 0.
lim
h0 khk
xi
i=1
120
Functia da f : Rn R1 definita prin

n
X
f
da f (h) =
(a) hi
xi
i=1
h Rn
se numeste diferentiala Frechet (derivata Frechet) a lui f n a.

Observatia 53.4. Diferentiala Frechet a lui f n a este un polinom omogen de gradul
ntai n variabilele h1 , h2 , . . . , hn . Pentru orice h Rn cu khk = 1 are loc egalitatea
da (h) = h f (a).
Exemplu 53.5. Urmatoarele functii sunt diferentiabile Frechet si diferentialele lor
Frechet sunt:
a) f (x, y) = x2 + y 2 , d(x,y) f (hx , hy ) = 2x hx + 2y hy
b) f (x, y) = x y, d(x,y) f (hx , hy ) = y hx + x hy
c) f (x, y, z) = xy+xz +yz, d(x,y,z) f (hx , hy , hz ) = (y+z)hx +(x+z)hy +(x+y)hz .
Observatia 53.5. Daca functia f : Rn R1 este diferentiabila n a
A atunci f este
continua n a.
daca fiecare
Definitia 53.7. Functia f : A Rn Rm este diferentiabil
a n a A
n
m
component
a scalar
a f1 , . . . , fm : A R R a lui f este diferentiabil
a n a.
Functia da f : Rn Rm definit
a cu egalitatea:
n
!
m
X
X fj
da f (h) =
(a) hi ej
xi
j=1
i=1
h Rn
este diferentiala (derivata) Frechet a lui f n a. Unde ej = (0, . . . , 0, |{z}

1 , 0, . . . , 0) Rm .
j
Diferentiala Frechet a lui f n a este un sistem ordonat de m polinoame omogene de gradul

ntai n variabilele h1 , h2 , . . . , hn care sunt diferentialele Frechet ale componenetelor scalare
a lui f .
Exemplu 53.6. Functia f : R3 R2 definita cu formula
f (x1 , x2 , x3 ) = (x1 x2 x3 , x21 + x22 + x23 )
este diferentiabila Frechet n orice punct (x1 , x2 , x3 ) R3 si are loc egalitatea
dx1 ,x2 ,x3 f (h1 , h2 , h3 ) = (x2 x3 h1 +x1 x3 h2 +x1 x2 h3 , 2x1 h1 +2x2 h2 +2x3 h3 ), (h1 , h2 , h3 ) R3
Definitia 53.8. Matricea aplicatiei liniare da f : Rn Rm se numeste matricea Jacobi a
lui f n a. Aceasta este o matrice m n si elementele sale sunt date de:
fi
Ja (f ) =
(a)
xj
mn
da f (h) = Ja (f ) h.
121
Exemplu 53.7. Functia f : Rn Rm definita cu formula:

n
!
m
X
X
f (x1 , . . . , xn ) =
aij xj ei
i=1
j=1
este diferentiabila Frechet n orice x Rn si au loc urmatoarele egalitati:

n
!
m
X
X
dx f (h) =
aij hj ei
i=1
Ja (f ) =
j=1
fi
(a)
= (aij )mn .
xj
mn
Observatia 53.6. Daca functia f : A Rn Rm este diferentiabila n a

A atunci f
este continua n a.
si
Teorema 53.2. Daca f : A Rn B Rm este diferentiabil
a n a A
g : B Rm Rp este diferentiabil
a n b = f (a) B atunci h = g f este diferentiabil
a
n a si are loc egalitatea:
da h = db g da f.
Demonstratie. f este diferentiabila n a
A
f (x) f (a) = da f (x a) + 1 (x) kx ak cu 1 (x) 0
xa
g este diferentiabila n b = f (a)

g(y) g(b) = db g(y b) + 2 (y) ky bk cu 2 (y) 0
yb
De aici rezulta:
h(x) h(a) =g(f (x)) g(f (a)) = db g(f (x) f (a)) + 2 (f (x)) kf (x) f (a)k
=db g(da f (x a) + 1 (x) kx ak) + 2 (f (x)) kda f (x a) + 1 (x) kx akk
=db g da f (x a) + kx akdb g(1 (x)) + kda f (x a) + 1 (x)kx akk) 2 (f (x)).
Prin urmare avem:
h(x) h(a) db g da f (x a)
kx ak
kda f (x a) + 1 (x) kx akk
=db g(1 (x)) +
2 (f (x))
kx ak
3 (x) =
si astfel:
k3 (x)k kdb gk k1 (x)k + (kda f k + k1 (x)k) k2 (f (x))k
De aici rezulta egalitatea:
lim 3 (x) = 0.
xa
122
Observatia 53.7. Matricea Jacobi a functiei h n a este produsul matricei Jacobi a lui
g n b si a lui f n a:
m
X gi
hi
fk
(a) =
(b)
(a),
xj
yk
xj
k=1
i = 1, p , j = 1, n.
Exemplu 53.8. Se considera f : R2 R2 definita cu formula f (x1 , x2 ) = (x1 +x2 , x1 x2 )

si g : R2 R2 definita cu formula g(, ) = ( cos , sin ). Sa se determine h(, ) =
h h
(f g)(, ) si
,
.

Consecinta 53.1. Daca bijectia f : A Rn B Rn de la multimea deschisa A la
multimea deschisa B este diferentiabil
a n a A si f 1 : B A este diferentiabil
a n
n
n
b = f (a) atunci da f : R R este un izomorfism si
(da f )1 = df (a) f 1 .
Aceasta afirmatie rezulta din egalitatea f 1 f = IA folosind regula de diferentiere a
functiilor compuse.
54
Propriet
ati fundamentale ale functiilor diferentiabile.
Teorema de medie (Lagrange) (cresterilor finite) Fie x, h Rn si multimea

[x, x + h] definita prin:
[x, x + h] = {x + th Rn | 0 t 1}
Aceasta multime se numeste segment nchis care uneste x cu x + h.
Consideram o functie f : A Rn R1 , A =
A si x, x + h A.
Teorema 54.1. Daca sunt ndeplinite urmatoarele conditii:
a) [x, x + h] A
b) f este diferentiabil
a n toate punctele segmentului [x, x + h]
atunci exista t0 (0, 1) cu urmatoarea proprietate:
n
X
f
(x + t0 h) hi
f (x + h) f (x) = dx+t0 h f (h) =
x
i
i=1
Demonstratie. Se considera functia (t) = f (x + th) pentru t [0, 1]. Functia este
derivabila n orice punct t (0, 1) si 0 (t) = dx+th f (h). Deoarece f (x + h) f (x) =
(1) (0) aplicam teorema Lagrange (cresterilor finite) functiei pe segmentul [0, 1] si
obtinem ca exista t0 (0, 1) cu proprietatea:
n
X
f
(x + t0 h) hi
(1) (0) = (t0 ) = dx+t0 h f (h) =
x
i
i=1
0
123
Observatia 54.1. Daca functia de n variabile este vectoriala; f : A Rn Rm , m > 1

atunci teorema precedenta nu mai este adevarata. Astfel de exemplu pentru functia
f (t) = (cos t, sin t), t [0, 2] (n = 1, m = 2) teorema nu este adevarata pentru ca
f (2) f (0) 6= f 0 (t0 ) 2 pentru orice t0 [0, 2].
In cazul functiilor vectoriale de n variabile, f : A Rn Rm , m 1 teorema lui
Lagrange (a cresterilor finite) este urmatoarea:
Teorema 54.2. Daca sunt ndeplinite urmatoarele conditii:
a) [x, x + h] A
a n toate punctele segmentului [x, x + h]
b) f este diferentiabil
c) kdx+th f k M,
t [0, 1]
atunci kf (x + h) f (x)k M khk .

Demonstratie. Se considera din nou functia (t) = f (x + th), t [0, 1] si
n
X
(t) =
(i (1) i (0)) i (t), t [0, 1]. Pentru functia exista t0 [0, 1] cu propriei=1
tatea: (1) (0) = 0 (t0 ). De aici rezulta:

m
m
X
X
2
[i (1) i (0)] =
[i (1) i (0)] 0i (t0 )
i=1
i=1
# 21
" m
# 21 " m
X
X
[0i (t0 )]2 M khk k(1) (0)k
[i (1) i (0)]2
i=1
i=1
Rezulta n acest fel inegalitatea:

k(1) (0)k M khk
Extreme locale (Teorema Fermat; punct stationar)

daca exista o
Definitia 54.1. Functia f : A Rn R1 are un maxim local n a A
vecin
atate deschisa Va A a punctului a cu proprietatea: f (x) f (a), x Va . Daca
f (x) f (a), x Va , atunci f are n a un minim local.
Teorema 54.3. Dac
a functia f este diferentiabila ntr-un punct a
A si punctul a este
f
(c) = 0 pentru i = 1, n.
un extrem local pentru f atunci
xi
Demonstratie. Pentru h Rn si t R1 suficient de aproape de 0 consideram functia
(t) = f (a + th). Functia f are n t = 0 un maxim sau un minim local si este functie
derivabila. Rezulta ca 0 (0) = 0 adica
n
X
f
(a) hi = 0
(0) =
xi
i=1
0
124
h Rn .
Rezulta de aici egalitatile:
f
(a) = 0 ,
xi
i = 1, n.
f
(a) = 0, i = 1, n nu sunt suficiente pentru ca punctul a sa fie punct de
xi
maxim sau minim local pentru f .
Conditiile
f
f
= y si
= x. De aici rezulta ca punctul
x
y
0 = (0, 0) este singurul punct care ar putea fi punct de extrem local pentru f . Pe de alta
parte pentru orice > 0 avem f (, ) = 2 si f (, ) = 2 < 0. Prin urmare n orice
vecinatate a lui 0, f are valori pozitive si negative. Rezulta de aici ca (0, 0) nu este nici
maxim nici minim local pentru f .
Exemplu 54.1. Daca f (x, y) = xy atunci
Definitia 54.2. Un punct c este stationar pentru f daca
f
(c)
xi
= 0 pentru i = 1, n.
Ca si n cazul functiilor de o singura variabila punctele stationare se clasifica cu ajutorul

aproximarii Taylor.
fi
, i = 1, m, j = 1, n ale functiei
xj
sunt continue atunci functia f este de clasa C 1 pe A.
a derivatele partiale A 3 x 7
Definitia 54.3. Dac
f : A Rn Rm
Teorema 54.4 (de inversare locala). Daca functia f : A Rn Rn este de clasa C 1
f
i
(a)
pe multimea deschisa A si matricea Jacobi Ja (f ) =
este nesingulara (adica
xj
nn
f
i
det
(a) 6= 0), atunci exista o vecin
atate deschisa Ua a punctului a si o vecin
atate
xj
deschisa Vb a punctului b = f (a) cu proprietatea: f : Ua Vb este bijectiv
a. Mai mult,
1
functia inversa f : Vb Ua este diferentiabil
a n b = f (a) si are loc egalitatea:
db f 1 = (da f )1 .
Demonstratie. demonstratia este tehnica si va fi omisa.
Exemplu 54.2. Functia f (, ) = ( cos , sin ) definita pentru (, ) R2 , 6= 0 este
local inversabila.
Functia f (, , ) = ( sin cos , sin sin , cos ) definita pentru (, , ) R3 , 6= 0
este local inversabila.
Functii implicite: Fie A Rn si B Rm doua multimi deschise si f : A B Rm o
functie. Notam cu f1 , f2 , ... , fm componentele scalare ale functiei f : f = (f1 , f2 , ..., fm )
si consideram sistemul de ecuatii:
f1 (x1 , x2 , ..., xn , y1 , y2 , ..., ym ) = 0
f2 (x1 , x2 , ..., xn , y1 , y2 , ..., ym ) = 0

()

fm (x1 , x2 , ..., xn , y1 , y2 , ..., ym ) = 0

125
Definitia 54.4. O functie : A0 A B, = (1 , 2 , ..., m ) care verifica egalit

atile:
f1 (x1 , x2 , ..., xn , 1 (x1 , x2 , ..., xn ), ..., m (x1 , x2 , ..., xn )) = 0
f2 (x1 , x2 , ..., xn , 1 (x1 , x2 , ..., xn ), ..., m (x1 , x2 , ..., xn )) = 0

()

fm (x1 , x2 , ..., xn , 1 (x1 , x2 , ..., xn ), ..., m (x1 , x2 , ..., xn )) = 0

pentru orice (x1 , x2 , ..., xn ) A0 se numeste functie definita implicit de sistemul de ecuatii
().
Sistemul de ecuatii () poate fi scris sub forma
f (x, y) = 0
unde x = (x1 , x2 , ..., xn ) si y = (y1 , y2 , ..., yn ).
Teorema 54.5 (de existenta si unicitate a functiei implicite). Dac
a functia f are
urmatoarele propriet
ati:
1) a A si b B a.. f (a, b) = 0
2) f este de clasa C 1 pe A B
3) diferentiala Frechet db fa : Rm Rm este izomorfism (unde fa : B Rm este
definita prin fa (y) = f (a, y)), atunci exista o vecin
atate deschisa Ua a lui a, o
vecin
atate deschisa Vb a lui b si o functie : Ua Vb care are urmatoarele
propriet
ati:
i) (a) = b
ii) f (x, (x)) = 0
x Ua
iii) este de clasa C 1 pe Ua si diferentiala lui este data de:

dx = (dy fx )1 (dx fy )
unde: fx (y) = f (x, y), fy (x) = f (x, y) si y = (x).
Trebuie subliniat faptul ca functia definita implicit, n general, nu poate fi exprimata
n mod explicit.
Aplicatie 54.1
a) Gasiti functia y = (x) definita implicit de ecuatia x2 + y 2 = 1.
b) Aratati ca ecuatia y 5 + y x = 0 defineste implicit o functie y = (x).
126
55
Diferential
a de ordin superior.
Fie functia f : A Rn Rm o functie care are derivate partiale pe multimea deschisa

A, n raport cu fiecare variabila xj , j = 1, n .
Definitia 55.1. Functia f are derivate partiale de ordinul al doilea n a n raport cu
f
fiecare variabila xk dac
a fiecare derivata partial
a x 7
este derivabila partial n a A
xj
n raport cu fiecare variabila xk ,
fi
se noteaz
a cu
Derivata partial
a n raport cu variabila xk a derivatei partiale
xj
2f
f
2f
(a), i.e.
(
)(a) =
(a) si se numeste derivata partial
a de ordinul
xk xj
xk xj
xk xj
al doilea al functiei f .
Exista n2 derivate partiale de ordinul al doilea.
Exemplu 55.1. Consideram functia f (x, y) = x2 + y 2 + ex cos y, pentru care exista
derivatele partiale de ordinul ntai n fiecare punct (x, y) R2 si sunt date de:
f
= 2x + ex cos y
x
f
= 2y ex sin y
y
Derivatele partiale de ordinul ntai ale lui f au la randul lor derivate partiale si n fiecare
punct (x, y) R2 avem:
f
2f
( )=
= 2 + ex cos y
2
x x
x
f
2f
( )=
= ex sin y
y x
yx
f
2f
( )=
= ex sin y
x y
xy
f
2f
( )=
= 2 ex cos y
y y
y 2
Aceste derivate partiale sunt derivatele partiale de ordinul al doilea.

general, functia f are derivate partiale de ordin k n a A n raport
Definitia 55.2. In
cu toate variabilele, daca f are derivate partiale de ordin (k 1) n raport cu toate
variabilele pe o vecin
atate deschisa a punctului a si fiecare derivata partial
a de ordinul
k1 f
are derivate partiale n a prin raport cu toate variabilele xjk .
(k 1):
xjk1 xj1
k1 f
Derivata partial
a
)(a) va fi numita derivata partial
a de ordinul k a
(
xjk xjk1 xj1
lui f si va fi notata cu:
kf
xjk xjk1 xj1
(a) =
k1 f
)(a)
(
xjk xjk1 xj1
Exemplu 55.2. Sa se determine derivatele partiale de ordinul 4 ale functiei f (x, y) =

x2 + y 2 + ex cos y.
fi
sunt diferentiabile n punctul a A
xj
atunci f este diferentiabil
a de doua ori n punctul a.
a derivatele partiale x 7
Definitia 55.3. Dac
127
Definitia 55.4. Derivata (diferentiala) Frechet de ordinul al doilea a functiei f n punctul

a este prin definitie functia d2a f : Rn Rn Rm definita cu formula:
n n
!
m
X
X X 2 fi
2
da f (u)(v) =
(a) uj vk ei
xj xk
i=1
j=1 k=1
u, v Rn , ei = (0, ..., 0, 1, 0, ..., 0), i = 1, m.
d2a f este un sistem ordonat de m forme biliniare n variabilele u1 , u2 , . . . , un , v1 , v2 , . . . , vn .
Teorema 55.1. Derivata (diferentiala) Frechet de ordinul al doilea are proprietatea:
1
kda+u f (v) da f (v) d2a f (u)(v)k = 0, v Rn .
u0 kuk
lim
Demonstratie. Demonstratia este tehnica si este omisa.

Polinomul da+u f se poate aproxima cu polinomul da f + d2a f (u).
Teorema 55.2. [de intervertire a ordinii de derivare; Schwarz.]
este diferentiabil
a de doua ori n a, atunci au loc urmatoarele egalit
ati:
2 fi
2 fi
(a) =
(a)
xj xk
xk xj
i = 1, m
Daca functia f
j, k = 1, n

Exemplu 55.3. In cazul functiei f (x, y, z) = (xy + xz + yz, xyz) verificati egalitatile:
2f
2f
=
xy
yx
2f
2f
=
xz
zx
2f
2f
=
yz
zy
Teorema 55.3. [Criteriu de diferentiabilitate de ordinul al doilea.]

Dac
a
2
fi
derivatele partiale de ordinul al doilea
exista pe o vecin
atate deschisa a punctului
xj xk
a si daca acestea sunt functii continue n a, atunci f este diferentiabil
a de doua ori n a.
k1 fi
sunt
xjk1 xj1
diferentiabile n a A, atunci zicem ca f este diferentiabil
a de k ori n a si derivata
k
Frechet de ordinul k a lui f n a este prin definitie functia da f : Rn Rn Rm ,
n n
!
n
m
k
X
X
XX
f
i
dka f (u1 )(u2 ) (uk ) =

(a) u1j1 u2j2 ukjk ei
x
x
j1
jk
j =1
i=1
j =1 j =1
Definitia 55.5. Daca derivatele partiale de ordinul k 1: x
Teorema 55.4. Derivata Frechet de ordinul k are urmatoarea proprietate:

1
1
2
k1
)dka f (u1 )(u2 ) (uk )k = 0
f (u1 )(u2 ) (uk1 )dk1
kdk1
a f (u )(u ) (u
a+uk
kuk k0 kuk k
lim
128

Teorema 55.5. [de permutare a ordinii de derivare]
diferentiabil
a de k-ori n a, atunci au loc urmatoarele egalit
ati:
Dac
a functia f este
k fi
k fi
(a) =
(a)
xj1 xj2 xjk
x(j1 ) x(j2 ) x(jk )
Teorema 55.6. [Criteriu de diferentiabilitate de ordin k.]
Dac
a functia f
are derivate partiale de ordinul k ntr-o vecin
atate a punctului a si acestea sunt functii
continue n a, atunci f este diferentiabil
a de k-ori n a.
56
Teoremele lui Taylor.
Teorema 56.1. [formula lui Taylor cu rest integral] Dac

a functia f : A Rn Rp
are derivate partiale de ordinul m + 1 continue pe multimea deschisa A (A =
A) si
segmentul nchis [x, x + h] este inclus n A, atunci:
m
1
1
1 m z }| {
f (x + h) = f (x) + dx f (h) + d2x f (h)(h) + +
d f (h) (h) +
1!
2!
m! x
m+1
Z 1
z }| {
1
+
(1 t)m dm+1
x+th f (h) (h) dt
m! 0
Demonstratie. Functia g(t) = f (x + th) pentru t [0, 1] verifica relatiile:
k
z }| {
dk g
(k)
k
=
g
(l)
=
d
f
x+th (h) (h)
dtk
k = 1, m + 1
Pe de alta parte ea verifica si relatiile:

1t 0
(1 t)m m
(1 t)m m+1
d
[g(t) +
g (t) + +
g (t)] =
g
(t)
dt
1!
m!
m!
Z 1
1 0
1 m
1
g(1) [g(0) + g (0) + +
g (0)] =
(1 t)m g m+1 (t) dt
1!
m!
m! 0
De aici rezulta egalitatea:
m
1 m z }| {
1
1
f (x + h) = f (x) + dx f (h) + d2x f (h)(h) + +
d f (h) (h) +
1!
2!
m! x
m+1
Z 1
z }| {
1
m+1
m
(1 t) dx+th f (h) (h) dt
+
m! 0
129
Teorema 56.2. [formula lui Taylor cu restul lui Lagrange] Daca functia este
diferentiabil
a de m + 1 ori pe multimea deschisa A: f : A Rn Rp si kdm+1
fk M
x
pe segmentul [x, x + h] A atunci are loc inegalitatea:
m
1
1 m z }| {
khkm+1
kf (x + h) f (x) dx f (h)
dx f (h) (h) k M
1!
m!
(m + 1)!
Teorema 56.3. [formula lui Taylor cu restul 0 (khkm ).]
Dac
a functia f este
diferentiabil
a de (m 1) ori pe multimea deschisa A, este diferentiabil
a de m-ori n
x A si segmentul [x, x + h] este inclus n A, atunci are loc inegalitatea:
m
1
1 m z }| {
kf (x + h) f (x) dx f (h)
d f (h) (h) k = O(khkm )
1!
m! x
Demonstratie. Prin inductie dupa m.
57
Teoreme de clasificare a extremelor locale.
Teorema 57.1. Dac

a functia f : A Rn R1 are derivate partiale continue de ordinul
al doilea pe multimea deschisa A si da f = 0 n punctul a A, atunci:
i) daca f are n a un minim local, atunci d2a f (h)(h) 0
ii) daca f are n a un maxim local, atunci d2a f (h)(h) 0
Demonstratie. Consideram formula lui Taylor:
1
1
f (a + h) = f (a) + da f (h) + d2a f (h)(h) + O(khk2 )
1!
2!
si o scriem sub forma:
1
f (a + h) f (a) = d2a f (h)(h) + O(khk2 )
2!
i) daca a este un punct de minim local pentru f , atunci exista r > 0 cu proprietatea:
1 2
d f (h)(h) + O(khk2 ) 0
2! a
r
pentru h Rn (h 6= 0) si t R1 cu proprietatea |t| <
avem
khk
krk < h = f (a + h) f (a) =
1 2
d f (th)(th) + O(kthk2 ) 0
2! a
O(kthk2 )
1
]0
t2 [ d2a f (h)(h) + khk2
2!
kthk2
O(kthk2 )
d2a f (h)(h) + khk2
0
kthk2
De aici rezulta inegalitatea d2a f (h)(h) 0.
130
ii) Cea de-a doua afirmatie se demonstreaza analog.
Teorema 57.2. [conditie suficient

a de extrem local] Presupunem ca functia
f : A Rn R1 are derivate partiale continue de ordinul al doilea pe multimea deschisa
A si da f = 0 ntr-un punct a A.
i) Daca d2a f (h)(h) 0, h Rn si det(
local;
ii) Daca d2a f (h)(h) 0, h Rn si det(
local.
2f
(a)) 6= 0, atunci f are n a un minim
xi xj
2f
(a)) 6= 0, atunci f are n a un maxim
xi xj

Exemplu 57.1. Determinati si clasificati punctele stationare ale functiei:
f (x, y) = x4 y 4 2(x2 y 2 )
Exemplu 57.2. Determinati valorile lui k pentru care functia
f (x, y) = k(ey 1) sin x cos x cos 2y + 1
are minim local n O = (0, 0).
Exemplu 57.3. Determinati si gasiti natura punctelor stationare ale functiilor urmatoare:
a) f (x, y) = x2 + y 2 + 2x + 4y + 10;
b) f (x, y) = x3 + y 3 + 3xy;
c) f (x, y) = sin2 x cos y + sin2 y cos x, 0 < x < , 0 < y < .
58
Extreme conditionate.
Fie functia f : A Rn R1 , definita pe multimea deschisa A si A multimea::

= {x A | gi (x) = 0 i = 1, p}
unde gi sunt functii gi : A R1 , p < n .
Presupunem ca f si gi , i = 1, p, (p < n) au derivate partiale continue pe A.
Definitia 58.1. Dac
a restrictia f/ are extrem local ntr-un punct a , zicem ca acest
extrem este un extrem conditionat (legat) (de ecuatiile gi (x) = 0 i = 1, p).
131
Teorema 58.1. Dac

a diferentialele da g1 , , da gp : Rn R1 sunt liniar independente
si f are n punctul a un extrem legat, atunci exista p constante 1 , , p cu urmatoarea
proprietate:
p
X
da f =
i da gi
i=1
sau echivalent
X gi
f
i
(a) =
(a)
xk
x
k
i=1
k = 1, n

Exemplu 58.1. Determinati extremele legate n urmatoarele cazuri:
a) f (x, y) = x3 , g(x, y) = x2 + 6xy + y 2 1
b) f (x, y) = xy, g(x, y) = 2x + 3y 1
c) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 , g(x, y, z) = x + y + z 1
59
Integrala Riemann-Darboux dubl

a pe un interval
bidimensional.
Integrala Riemann-Darboux pe un segment [a, b] prezentata pentru functii reale de o

variabila reala poate fi generalizata cu usurinta la integrala Riemann-Darboux dubla pe
un interval bidimensional pentru functii reale de doua variabile reale.
Definitia 59.1. Se numeste interval bidimensional real o multime R2 care are
proprietatea:
= [a, b] [c, d]
unde [a, b] si [c, d] sunt segmente pe axa real
a.
Definitia 59.2. O partitie P a intervalului bidimensional este o multime finita de
intervale bidimensionale ij , i = 1, 2, ..., m; j = 1, 2, ..., n, de forma:
ij = [xi1 , xi ] [yj1 , yj ]
unde:
a = x0 < x1 < ... < xm = b si c = y0 < y1 < ... < yn = d
Fie f o functie f : R marginita pe si m, M astfel ncat:
m f (x, y) M
(x, y)
Functia f este marginita pe fiecare subinterval ij si notam cu:

mij = inf{f (x, y)|(x, y) ij }
Mij = sup{f (x, y)|(x, y) ij }
132

a Darboux corespunz
atoare partitiei P este prin definitie
numarul:
m X
n
X
Uf (P ) =
Mij (xi xi1 )(yj yj1 )
i=1 j=1
Definitia 59.4. Suma inferioar

a Darboux corespunz
atoare partitiei P este prin definitie
numarul:
m X
n
X
Lf (P ) =
mij (xi xi1 )(yj yj1 )
i=1 j=1
Propozitia 59.1. Oricare ar fi partitia P a intervalului bidimensional au loc

urmatoarele inegalit
ati:
m(b a)(d c) Lf (P ) Uf (P ) M (b a)(d c)
Demonstratie. analoaga cu cea din cazul unidimensional.
Remarca 59.1. Propozitia 59.1 arata ca multimile
Lf = {Lf (P )|P partitie a intervalului }
Uf = {Uf (P )|P partitie a intervalului }
sunt marginite.
Lf Uf
Demonstratie. asemanatoare cu cea din cazul unidimensional.
Definitia 59.5. O functie marginit
a f : R este integrabil
daca Lf = Uf . Aceast
a valoare comun
a se noteaz
a cu:
ZZ
f (x, y) dx dy = Lf = Uf
si se numeste integrala dubla Riemann-Darboux a functiei f pe intervalul .

Teorema 59.1. Dac
a functiile marginite f, g : R sunt integrabile RiemannDarboux pe atunci toate integralele care apar n relatiile urmatoare exista si relatiile
sunt adevarate:
ZZ
ZZ
(f + g) dx dy =
(1)
ZZ
(2)
ZZ
f dx dy =
ZZ
f dx dy +
ZZ
f dx dy +
g dx dy
f dx dy
2
1
2 =
pentru orice descompunere = 1 2 , 1 , 2 intervale cu
133
ZZ
(3) daca f (x, y) g(x, y), (x, y) atunci
ZZ
f (x, y) dx dy
ZZ
(4) |
g(x, y) dx dy
ZZ
f (x, y) dx dy|
|f (x, y)| dx dy

Remarca 59.2. Daca f : R este marginita si integrabila pe atunci f este
integrabila pe orice subinterval 0 . Mai mult, daca = 1 2 ... n , unde i
sunt intervale cu proprietatea i j = , i 6= j atunci:
ZZ
f (x, y) dx dy =
n ZZ
X
f (x, y) dx dy
i=1
i
a pe atunci f este integrabil

a
Teorema 59.2. Daca f : R este o functie continu
Riemann-Darboux pe .
Definitia 59.6. O functie f : R se zice continu
a pe portiuni daca exista o partitie
P = {1 , ..., n } a intervalului si functiile continue fi : i R, i = 1, 2, ..., n astfel
i .
nc
at f (x, y) = fi (x, y), (x, y)
a Riemann-Darboux si are
Teorema 59.3. O functie continua pe portiuni este integrabil
loc egalitatea:
ZZ
n ZZ
X
f (x, y) dx dy =
fi (x, y) dx dy
i=1
i

Teorema 59.4 (Teorema de medie in cazul bidimensional). Daca functiile f, g : R
sunt continue si g(x, y) 0 oricare ar fi (x, y) atunci exista (, ) astfel nc
at:
ZZ
ZZ
f (x, y) g(x, y) dx dy = f (, )
g(x, y) dx dy

Consecinta 59.1. Daca f este continu
a pe atunci exista (, ) astfel nc
at:
ZZ
f (x, y) dx dy = f (, )(b a)(d c)
134
60
Calculul integralei Riemann-Darboux duble pe un

interval bidimensional.
Dorim sa aratam ca n anumite conditii calculul integralei duble pe un interval bidimensional se reduce la calcularea succesiva a integralelor unor functii de o singura variabila.
Fie = [a, b] [c, d] un interval bidimensional si f : R.
Teorema 60.1. Daca functia f este integrabil
a pe si daca pentru orice x [a, b]
(x - fixat) functia fx (y) = f (x, y) este integrabil
a pe [c, d], adica:
Zd
I(x) =
Zd
fx (y) dy =
f (x, y) dy
c
exista, atunci integrala succesiv

a:
Zb
Zb Zd
I(x) dx = ( f (x, y) dy) dx
exista de asemenea si are loc egalitatea:

ZZ
Zb Zd
f (x, y) dx dy = ( f (x, y) dy) dx
a
Demonstratie. Se considera partitiile:

Px = {a = x0 < x1 < ... < xm = b} a lui [a, b]
si
Py = {c = y0 < y1 < ... < yn = d} a lui [c, d]
Multimea de intervale bidimensionale P = {ij }, unde ij = [xi1 , xi ] [yj1 , yj ], i =
1, 2, ..., m; j = 1, 2, ..., n, este o partitie a lui .
Notam:
mij = inf{f (x, y)|(x, y) ij }
Mij = sup{f (x, y)|(x, y) ij }
Pentru (x, y) ij avem mij f (x, y) Mij , i = 1, 2, ..., m; j = 1, 2, ..., n.
Rezulta:
Zyj
mij (yj yj1 )
f (x, y) dy Mij (yj yj1 )
yj1
i = 1, 2, ..., m; j = 1, 2, ..., n, x [xi1 , xi ].
135
Deducem de aici inegalitatile:

Zyj
mij (yj yj1 ) inf {
x
f (x, y) dy|x [xi1 , xi ]}
yj1
Zyj
Zyj
f (x, y) dy sup{
x
yj1
f (x, y) dy|x [xi1 , xi ]}
yj1
Mij (yj yj1 )

si nmultind cu (xi xi1 ) obtinem:
Zyj
mij (yj yj1 )(xi xi1 ) (xi xi1 ) inf {
f (x, y) dy|x [xi1 , xi ]}
yj1
Zyj
(xi xi1 )
f (x, y) dy
yj1
Zyj
(xi xi1 ) sup{
x
f (x, y) dy|x [xi1 , xi ]}
yj1
Mij (yj yj1 )(xi xi1 ).

Prin nsumare dupa i, j rezulta:
Zyj
m X
n
X
Lf (P ) LI(x) (Px )
(xi xi1 )
f (x, y) dy UI(x) (Px ) Uf (P )
i=1 j=1
yj1
Intrucat:
ZZ
sup Lf (P ) = inf Uf (P ) =
f (x, y) dx dy
rezulta ca:
Zb Zd
sup LI(x) (Px ) = inf UI(x) (Px ) = ( f (x, y) dy) dx
a
si obtinem egalitatea:
ZZ
Zb Zd
f (x, y) dx dy = ( f (x, y) dy) dx
a
Remarca 60.1. Schimband rolul lui x cu rolul lui y obtinem urmatoarea afirmatie:
Daca f este integrabila Riemann-Darboux pe si daca pentru orice y fixat functia
136
Zd Zb
fy (x) = f (x, y) este integrabila pe [a, b] atunci integrala succesiva ( f (x, y) dx) dy
c
exista si are loc egalitatea:

ZZ
Zd Zb
f (x, y) dx dy = ( f (x, y) dx) dy
c
a atunci functia:
Teorema 60.2. Daca f : R este continu
ZZ
F (x, y) =
f (u, v) du dv
[a,x][c,y]
definita pentru (x, y) este de clasa C 1 pe .

2F
plus, derivata partial
In
a de ordinul al doilea
exista si are loc egalitatea:
xy
2F
= f (x, y)
xy
(x, y)
Demonstratie. Functia F (x, y) se reprezinta sub forma:

Zx Zy
F (x, y) =
a
Zx Zy
Zy Zx
f (u, v) du dv = ( f (u, v) dv) du = ( f (u, v) du) dv
Teorema 60.3. Daca exista o functie : R astfel nc

at:
2
= f (x, y)
xy
atunci are loc egalitatea:
ZZ
f (x, y) dx dy = (a, c) (b, c) + (b, d) (a, d)
Demonstratie. Se considera partitiile:

Px = {a = x0 < x1 < ... < xm = b} a lui [a, b]
si
Py = {c = y0 < y1 < ... < yn = d} a lui [c, d]
si apoi partitia P = {ij }, ij = [xi1 , xi ] [yj1 , yj ], i = 1, 2, ..., m; j = 1, 2, ..., n.
Pentru evaluarea expresiei:
E = (xi , yj ) (xi , yj1 ) (xi1 , yj ) + (xi1 , yj1 )
137
se aplica de doua ori Teorema de medie si se obtine:

E=
2
(ij , ij )(xi xi1 )(yj yj1 ) = f (ij , ij )(xi xi1 )(yj yj1 )
xy
unde xi1 ij xi si yj1 ij yj .

De aici rezulta:
m X
n
X
f (ij , ij )(xi xi1 )(yj yj1 ) = (a, c) (b, c) + (b, d) (a, d)
i=1 j=1
si egalitatea:
ZZ
f (x, y) dx dy = (a, c) (b, c) + (b, d) (a, d)
61
Integrala Riemann-Darboux dubl

a pe o multime
m
asurabil
a Jordan.
Vom prezenta o cale de extindere a conceptului de integrala Riemann-Darboux dubla

pe multimi care nu sunt neaparat intervale bidimensionale. Intrucat acest concept (deja
creionat n cazul intervalelor bidimensionale) utilizeaza aria dreptunghiului (intervalului
bidimensional) va trebui sa luam n considerare submultimi ale lui R2 care au arie si
partitii ale caror elemente au arie. Vom identifica o clasa de submultimi ale lui R2 care
au aceasta proprietate si le vom numi multimi masurabile Jordan.
Consideram multimea intervalelor unidimensionale marginite deschise (forma (a, b)),
nchise (forma [a, b]), deschise la stanga si nchise la dreapta (forma (a, b]), nchise la
stanga si deschise la dreapta (forma [a, b)). Produsul cartezian = I 1 I 2 a doua
intervale I 1 , I 2 de acest fel va fi numit interval bidimensional sau dreptunghi. Astfel,
multimile 1 = (a, b) [c, d], 2 = [a, b) (c, d], 3 = (a, b) (c, d), 4 = [a, b) [c, d)
etc sunt dreptunghiuri n R2 . Aria dreptunghiului = I 1 I 2 este prin definitie
Aria=lungimeaI 1 lungimeaI 2 , Aria1 = (b a) (d c); Aria2 = (b a) (d c).
Consideram multimea C a reuniunilor finite de intervale bidimensionale :
C = {C | C =
n
[
i , i interval bidimensional }
i=1
.
Propozitia 61.1. Multimea C are urmatoarele propriet
ati:
a) C1 , C2 C C1 C2 C;
b) C1 , C2 C C1 \ C2 C;
c) C C exista un numar finit de intervale bidimensionale 1 , ..., n astfel ca
n
[
C=
i si i j = , i 6= j.
i=1
138
Demonstratie.
a) Este evidenta;
b) Se reduce la a arata ca diferenta a doua intervale bidimensionale este o reuniune

finita de intervale bidimensionale.
c) este tehnica si este omisa.
Definitia 61.1. Pentru C C definim aria cu formula:

aria(C) =
n
X
aria(i ) =
i=1
unde C =
n
[
n
X
(bi ai ) (di ci )
i=1
i si i j = , i 6= j
i=1
Aceasta definitie a ariei nu depinde de reprezentarea lui C sub forma de reuniune finita
de intervale bidimensionale disjuncte.
Propozitia 61.2. Aria definita n acest fel pentru orice C C are urmatoarele proprietati:
1) aria(C) > 0 pentru orice C C;
2) daca C1 , C2 C si C1 C2 = atunci aria(C1 C2 ) = aria(C1 ) + aria(C2 )
Demonstratie. Imediata
Definitia 61.2. Pentru o multime marginit
a A R2 definim aria interioar
a ariai (A) si
aria exterioar
a ariae (A) astfel:
ariai (A) = sup {aria(C) | C A} si ariae (A) = inf {aria(C) | C A} .
C C
C C
Definitia 61.3. O multime marginit

a A R2 este masurabil
a Jordan daca:
ariai (A) = ariae (A)
Definitia 61.4. Dac
a multimea marginit
a A R2 este masurabil
a Jordan atunci aria
multimii A, aria(A), este prin definitie numarul:
aria(A) = ariai (A) = ariae (A)
a.
Propozitia 61.3. Fie A R2 o multime marginit
echivalente:
a Jordan.
1) A este masurabil
at C1 A C2 si
2) > 0 exista C1 , C2 C astfel nc
aria(C2 ) aria(C1 ) < .
139
Urmatoarele afirmatii sunt
3) exista doua siruri (Cn1 ), (Cn2 ), Cn1 , Cn2 C astfel nc

at Cn1 A Cn2 si
lim aria(Cn1 ) = lim aria(Cn2 )
4) aria(F r A) = 0
5) > 0 exista A , B masurabile Jordan astfel nc
at A A B si
aria(B ) aria(A ) <
at An A
6) exista doua siruri (An ), (Bn ) de multimi masurabile Jordan astfel nc
Bn si
lim aria(An ) = lim aria(Bn )
n
Demonstratie. Aceste echivalente au demonstratie tehnica.

a multimile A1 si A2 sunt masurabile Jordan, atunci multimile
A1 A2 , A1 \ A2 si A1 A2 sunt masurabile Jordan si daca A1 A2 = , atunci:
aria(A1 A2 ) = aria(A1 ) + aria(A2 )
Demonstratie. Este demonstratie tehnica.
Fie A R2 o multime marginita, masurabila Jordan.
Definitia 61.5. O partitie P a multimii A este o multime finita de submultimi Ai ,
i = 1, 2, ..., n a multimii A care satisface urmatoarele conditii:
1) A =
n
S
Ai ;
i=1
2) fiecare multime Ai este masurabil

a Jordan;
3) daca i 6= j atunci Ai Aj = .
Norma partitiei P este numarul (P ) = max{d1 , . . . , dn }, unde di = sup kx yk.

x,yAi
Fie f : A R o functie marginita si m, M astfel ncat:

m f (x, y) M
(x, y) A
Functia f este marginita pe fiecare multime Ai P si fie

mi = inf{f (x, y) | (x, y) Ai }, Mi = sup{f (x, y) | (x, y) Ai }
140

atoare partitiei P este:
n
X
Uf (P ) =
Mi aria(Ai )
i=1
Suma inferioar
n
X
Lf (P ) =
mi aria(Ai )
i=1
atoare partitiei P este numarul:

Definitia 61.7. Suma Riemann a functiei f corespunz
f (P ) =
m
X
f (i , yi ) aria(Ai ).
i=1
Remarca 61.1. Suma Riemann f (P ) depinde si de alegerea punctelor (i , i ) Ai .

Indiferent nsa de alegerea acestor puncte avem:
m aria(A) Lf (P ) f (P ) Uf (P ) M aria(A)
Rezulta din aceste inegalitati ca multimile:
Lf = {Lf (P ) | P este partitie a lui A}
Uf = {Uf (P ) | P este partitie a lui A}
sunt marginite.
Lf Uf
Demonstratie. Fie P o partitie a lui A si P 0 partitia P 0 = P {Ai 0 , Ai 00 }, unde
Ai 0 Ai 00 = Ai pentru un anumit i fixat, Ai 0 , Ai 00 sunt masurabile Jordan si Ai 0 Ai 00 = .
Vom arata ca au loc urmatoarele inegalitati:
Lf (P ) Lf (P 0 ) si Uf (P ) Uf (P 0 )
Consideram n acest scop numerele:
Mi 00 = sup{f (x, y) | (x, y) Ai 0 }
Mi 0 = sup{f (x, y) | (x, y) Ai 0 }

si remarcam ca Mi 0 Mi , Mi 00 Mi . Rezulta:
0
Uf (P ) =
i1
X
00
00
Mj aria(Aj ) + Mi aria(Ai ) + Mi aria(Ai ) +
i1
X
j=1
n
X
Mj aria(Aj )
j=i+1
j=1
n
X
Mj aria(Aj ) + Mi aria(Ai 0 ) + Mi aria(Ai 00 ) +
n
X
j=i+1
Mj aria(Aj ) = Uf (P )
j=1
141
Mj aria(Aj )
Asemanator se arata ca are loc:

Lf (P ) Lf (P 0 )
Rezulta pe aceasta baza ca daca P 00 = P {Ai1 00 , ..., Aim 00 }, atunci:
Lf (P ) Lf (P 00 ) si Uf (P 00 ) Uf (P )
Daca P1 si P2 sunt doua partitii ale lui A:
P1 = {A1 , A2 , ..., Am } si P2 = {B1 , B2 , ..., Bn }
atunci consideram partitia:
P3 = {Ai Bj | i = 1, m, j = 1, n}
Rezulta
Lf (P1 ) Lf (P3 ) Uf (P3 ) Uf (P2 )
Cu alte cuvinte, suma inferioara corespunzatoare unei partitii a lui A nu poate depasi
suma superioara corespunzatoare la orice partitie a lui A. Orice suma inferioara este
margine inferioara pentru multimea sumelor superioare.
Astfel, Lf (P ) Uf pentru orice partitie P . De aici rezulta:
Lf Uf
Definitia 61.8. Functia marginit

a f : A R este integrabil
a Riemann-Darboux pe A
daca
Lf = Uf
Aceast
a valoare comun
a se numeste integrala Riemann-Darboux dubla a lui f si se noteaz
a
cu
ZZ
f (x, y) dx dy = Lf = Uf
A
Teorema 61.1. Functia f : A R este integrabil

a Riemann-Darboux pe A daca si
numai daca pentru orice > 0 exist
a o partitie P astfel nc
at sa avem:
Uf (P ) Lf (P ) <
Demonstratie. Rezulta imediat n baza Propozitiei 61.5
numai daca exist
a un numar I cu proprietatea ca pentru orice > 0 exista = () > 0
atfel nc
at pentru orice partitie P cu (P ) < rezult
a ca suma Riemann f (P ) are
proprietatea:
|f (P ) I| <
Demonstratie. Afirmatia rezulta n baza teoremei precedente si a inegalitatii
Lf (P ) f (P ) Uf (P )
142
Remarca 61.2. Functia constanta f (x, y) = 1 este integrabila Riemann-Darboux pe o

multime masurabila Jordan A si are loc:
ZZ
dx dy = aria(A)
A
Teorema 61.3. Daca functiile f si g sunt integrabile Riemann-Darboux pe multimea

masurabil
a Jordan A, atunci toate integralele care apar n relatiile de mai jos exista si
relatiile sunt adevarate:
ZZ
(1)
ZZ
( f + g) =
ZZ
ZZ
f=
(2)
A
A1
f +
A
ZZ
f+
ZZ
g
A
f , unde A1 A2 = A si A1 A2 =
A2
(3) daca f (x, y) g(x, y)
(x, y) A atunci
ZZ
ZZ
f (x, y) dx dy
g(x, y) dx dy
A
ZZ
(4) |
ZZ
f (x, y) dx dy|
|f (x, y)| dx dy
A
Demonstratie. Analoaga cu cea facuta pentru integrale pe interval bidimensional.

Remarca 61.3. Daca f este integrabila Riemann-Darboux pe A si multimea A1 A
este masurabila Jordan, atunci f este integrabila Riemann-Darboux pe A1 .
n
[
Mai mult, daca A =
Ai si Ai Aj = i 6= j, atunci:
i=1
ZZ
f=
A
n ZZ
X
i=1 A
i
Teorema 61.4. Dac

a f : A R este continu
a si A este masurabil
a Jordan atunci f este
integrabil
a Riemann-Darboux pe A.
Demonstratie. Analoaga cu cea facuta pentru intervale bidimensionale.
Definitia 61.9. O functie f : A R se zice continu
P = {A1 , A2 , ..., An } a lui A si functiile continue fi : Ai R i = 1, 2, ..., n, astfel nc
at:
i
f (x, y) = fi (x, y) (x, y) A
Teorema 61.5. O functie f : A R continu
a RiemannDarboux pe multimea masurabil
a Jordan A si are loc egalitatea:
ZZ
n ZZ
X
f=
fi
A
i=1 A
i
143
Demonstratie. Analoaga cu cea pentru integrala pe intervale bidimensionale.

Teorema 61.6. Daca f : A R este integrabil
a Riemann-Darboux pe A, atunci:
ZZ
m aria(A)
f M aria(A)
A
unde:
m = inf{f (x, y) | (x, y) A}
M = sup{f (x, y) | (x, y) A}
Remarca 61.4. Teorema de medie enuntata pentru integrala dubla pe un interval bidimensional nu mai este adevarata.
De exemplu, fie A = [0, 1] [0, 1] [2, 4] [2, 4] si functia f (x, y) = 1 pentru
(x, y) [0, 1] [0, 1] si f (x, y) = 2 pentru (x, y) [2, 4] [2, 4]. Avem:
ZZ
ZZ
ZZ
f (x, y) dx dy =
f+
f =1+8=9
A
[0,1][0,1]
[2,4][2,4]
iar aria(A)Z=Z 1 + 4 = 5.
Egalitatea
f = f (, ) aria(A) ar nsemna
A
9 = f (, ) 5 adica f (, ) =
9
5
imposibil.
62
Calculul integralei Riemann-Darboux duble pe o

multime m
asurabil
a Jordan.
Dorim sa aratam ca n anumite conditii calculul integralei duble pe o multime masurabila

Jordan se reduce la calcularea sucesiva a integralelor unor functii de o singura variabila.
Fie A o multime masurabila Jordan cu proprietatea urmatoare: exista g, h : [a, b] R
functii continue astfel ncat g(x) h(x) x [a, b] si
A = {(x, y) | x [a, b] si g(x) y h(x)}
a functia f : A R este integrabil
a Riemann-Darboux pe A si daca
Teorema 62.1. Dac
pentru orice x [a, b], x - fixat, functia fx (y) = f (x, y) este integrabil
a Riemann-Darboux
pe [g(x), h(x)], adica exista
h(x)
h(x)
Z
Z
I(x) =
fx (y) dy =
f (x, y) dy
g(x)
g(x)
144
atunci integrala succesiv

a:
Zb
h(x)
Zb Z
I(x) dx = (
f (x, y) dy) dx
g(x)

ZZ
h(x)
Zb Z
f (x, y) dx dy = (
f (x, y) dy) dx
a
g(x)
Demonstratie. Putem demonstra aceasta afirmatie reducand-o la cazul intervalelor bidimensionale pentru care am vazut ca ea este adevarata. Iata cum procedam:
Consideram
m = inf{g(x) | x [a, b]} si M = sup{h(x) | x [a, b]}
si intervalul bidimensional [a, b] [m, M ] = .
Pe acest interval consideram functia F : R definita astfel:
f (x, y), daca (x, y) A

F (x, y) =
0, daca (x, y) \ A
Functia F este integrabila Riemann-Darboux pe si avem:
ZZ
ZZ
ZZ
F =
F+
F
\A
In continuare pentru functia F aplicam teorema de integrare succesiva stabilita n cazul

intervalelor bidimensionale si gasim:
ZZ
Zb ZM
F (x, y) dx dy =
( F (x, y) dy) dx
h(x)
Zb Zg(x)
Z
ZM
( F (x, y) dy +
F (x, y) dy +
F (x, y) dy) dx
=
a
Zb
h(x)
Z
(
a
g(x)
f (x, y) dy) dx
g(x)
Rezulta n acest fel egalitatea:

ZZ
h(x)
Zb Z
f (x, y) dx dy = (
f (x, y) dy) dx
a
145
g(x)
h(x)
Remarca 62.1. Fie A o multime masurabila Jordan cu urmatoarea proprietate: exista

g, h : [c, d] R functii continue astfel ncat g(y) h(y) y [c, d] si
A = {(x, y) | y [c, d] si g(y) x h(y)}.
Daca o functie f : A R este integrabila Riemann-Darboux pe A si are proprietatea ca
pentru orice y [c, d], y - fixat, functia fy (x) = f (x, y) este integrabila Riemann-Darboux
pe [g(y), h(y)], adica exista
Zh(y)
Zh(y)
I(y) =
fy (x) dx =
f (x, y) dx
g(y)
g(y)
atunci integrala succesiva:

Zd
Zd Zh(y)
I(y) dy = ( f (x, y) dx) dy
g(y)

ZZ
Zd Zh(y)
f (x, y) dx dy = (
f (x, y) dx) dy
c
g(y)
Remarca 62.2. Fie A o multime masurabila Jordan cu urmatoarele proprietati:

- exista g, h : [a, b] R functii continue astfel ncat g(x) h(x) x [a, b] si
A = {(x, y) | x [a, b] si g(x) y h(x)}
- exista l, k : [c, d] R functii continue astfel ncat l(y) k(y) y [c, d] si
A = {(x, y) | y [c, d] si l(y) x k(y)}
Oricare ar fi functia f : A R integrabila Riemann-Darboux pe A cu proprietatea ca
pentru orice x [a, b], x - fixat, functia fx (y) = f (x, y) este integrabila Riemann-Darboux
pe [g(x), h(x)] si pentru orice y [c, d], y - fixat, functia fy (x) = f (x, y) este integrabila
Riemann-Darboux pe [l(y), k(y)], integralele succesive
h(x)
Zb Z
(
f (x, y) dy) dx si
Zd Zk(y)
( f (x, y) dx) dy
g(x)
l(y)
exista si au loc egalitatile:

ZZ
A
h(x)
Zb Z
Zd Zk(y)
f (x, y) dx dy = (
f (x, y) dy) dx = ( f (x, y) dx) dy
a
g(x)
146
l(y)
Teorema 62.2 (Calculul ariei lui g(A)). Fie A R2 o multime deschisa masurabil
a
Jordan si g : A g(A) = B R2 o functie bijectiv
a g de clasa C 1 si cu inversa de clasa
C 1 . Multimea deschisa B este masurabil
a Jordan si are loc egalitatea:
ZZ
D(g x , g y )
aria(B) =
D(x, y) dx dy
A
Demonstratie. Notam cu g x , g y componentele scalare ale difeomorfismului g, g(x, y) =

(g x (x, y), g y (x, y)) si consideram determinantul matricii Jacobi a difeomorfismului g, adica
determinantul:
g x g x
x y
D(g , g )
x y
= det g
y
g y
D(x, y)
x y
Daca PA = {A1 , ..., An } este o partitie a lui A, atunci PB = {B1 , ..., Bn }, Bi = g(Ai ), este
o partitie a multimii B = g(A). In plus, pentru orice > 0 exista o partitie PA (suficient
de fina) astfel ncat sa avem:
n
n
X
X
D(g x , g y )
aria(Ai ) <
(
,
)
aria(Bi )
i
i
D(x, y)
i=1
i=1
unde (i , i ) Ai . Rezulta de aici egalitatea din enunt.

Teorema 62.3 (Schimbarea de variabila). Fie A R2 o multime deschisa masurabil
a
2
1
Jordan si g : A g(A) = B R o functie bijectiv
a g de clasa C si cu inversa de clasa
C 1 . Daca funct
ia
f
:
B
R
este
integrabil
a
Riemann-Darboux
pe B, atunci functia
D(g x ,g y )
(f g) | D(x,y) | : A R este integrabil
a Riemann-Darboux pe A si are loc egalitatea:
ZZ
ZZ
f (X, Y ) dX dY =
D(g x , g y )
dx dy
f (g (x, y), g (x, y))
D(x, y)
x
Demonstratie. Asemanatoare cu cea a Teoremei 62.2.
63
Integrala Riemann-Darboux pe o multime

n-dimensional
a m
asurabil
a Jordan.
Vom prezenta o cale de extindere a conceptului de integrala pe o multime bidimensionala

masurabila Jordan pe multimi n-dimensionale. Intrucat n dimensiunea doi conceptul de
integrala Riemann-Darboux utilizeaza conceptul de arie va trebui sa luam n considerare submultimi ale lui Rn care au volum si partitii ale caror elemente au volum. La
nceput vom identifica o clasa de asemenea multimi si le vom numi multimi n-dimensionale
masurabile Jordan.
147
Consideram multimea intervalelor unidimensionale marginite deschise (forma (a, b)),

nchise (forma [a, b]), deschise la stanga si nchise la dreapta (forma (a, b]), nchise la
stanga si deschise la dreapta (forma [a, b)). Produsul cartezian = I 1 I 2 . . . I n a
n intervale I 1 , I 2 , . . . , I n de acest fel va fi numit interval n dimensional sau paralelipiped.
Astfel multimile 1 = (a1 , b1 )(a2 , b2 ). . .(an , bn ), 2 = (a1 , b1 )[a2 , b2 ]. . .[an , bn )
etc. sunt paralelipipezi n Rn . Volumul paralelipipedului = I 1 I 2 . . . I n este prin
definitie vol() = lung(I 1 )lung(I 2 ) . . .lung(I n ), vol(1 ) = (b1 a1 )(b2 a2 )...(bn an ),
vol(2 ) = (b1 a1 ) (b2 a2 ) ... (bn an ).
Notam cu C multimea reuniunilor finite de intervale n-dimensionale :
C = {C | C =
m
[
i ,
i interval n dimensional}
i=1
Propozitia 63.1. Multimea C are urmatoarele propriet

ati:
a) C1 , C2 C C1 C2 C;
b) C1 , C2 C C1 \ C2 C;
c) C C exista un numar finit de intervale n-dimensionale 1 , ..., m astfel ca
m
[
C=
i si i j = , i 6= j.
i=1
Demonstratie.
a) Este evidenta.
b) Revine la a arata ca diferenta a doua intervale n-dimensionale este o reuniune finita

de intervale n-dimensionale.
c) este tehnica si este omisa.
Definitia 63.1. Pentru C C definim volumul cu formula

vol(C) =
m
X
vol(i )
i=1
unde C =
m
[
i si i j = pentru i 6= j.
i=1
Acest concept de volum nu depinde de reprezentarea lui C sub forma de reuniune finita
de intervale n-dimensionale disjuncte.
Propozitia 63.2. Volumul definit n acest fel pentru orice C C are urmatoarele
propriet
ati:
1) vol(C) > 0
C C;
2) daca C1 , C2 C si C1 C2 = atunci
vol(C1 C2 ) = vol(C1 ) + vol(C2 )
148
Definitia 63.2. Pentru o multime marginit
a A Rn definim volumul interior voli (A) si
volumul exterior vole (A) astfel
voli (A) =
sup
vol(C)
vole (A) =
CC, CA
inf
CC, CA
vol(C)
a A Rn este masurabil
a Jordan daca
Definitia 63.3. O multime marginit
voli (A) = vole (A)
Definitia 63.4. Dac
a multimea marginit
a A Rn este masurabil
a Jordan, atunci
volumul multimii A, vol(A) este ,prin definitie, numarul
vol(A) = voli (A) = vole (A)
Propozitia 63.3. Fie A Rn o multime marginit
a.
echivalente:
Urmatoarele afirmatii sunt
1) A este masurabil
a Jordan.
2) > 0 exista C1 , C2 C astfel nc
at C1 A C2 si
vol(C2 ) vol(C1 ) < .
at Ck1 A Ck2 si
3) exista doua siruri (Ck1 ), (Ck2 ), Ck1 , Ck2 C astfel nc
lim vol(Ck1 ) = lim vol(Ck2 )
4) vol(F r A) = 0
5) > 0 exista A , B masurabile Jordan astfel nc
at A A B si
vol(B ) vol(A ) <
6) exista doua siruri (Ak ), (Bk ) de multimi masurabile Jordan astfel nc
at Ak A
Bk si
lim vol(Ak ) = lim vol(Bk )
k

a multimile A1 , A2 R sunt masurabile Jordan, atunci multimile
A1 A2 , A1 \ A2 , A1 A2 sunt masurabile Jordan si, daca A1 A2 = , atunci:
vol(A1 A2 ) = vol(A1 ) + vol(A2 )
Fie A Rn o multime marginita si masurabila Jordan.
Definitia 63.5. O partitie P a multimii A este o multime finita de submultimi Ai ,
i = 1, 2, ..., m ale multimii A care satisfac urmatoarele conditii:
1) A =
m
[
Ai ;
i=1
149
2) fiecare multime Ai este masurabil

a Jordan;
3) daca i 6= j atunci Ai Aj = .
Norma partitiei P este numarul (P ) = max{d1 , d2 , . . . , dn } unde di = sup kx yk.
x,yAi
Fie f : A R o functie marginita si

m = inf{f (x) | x A} M = sup{f (x) | x A}
Functia f este marginita pe fiecare multime Ai P si fie:
mi = inf{f (x) | x Ai } Mi = sup{f (x) | x Ai }
Uf (P ) =
m
X
Mi vol(Ai )
i=1
Suma inferioar
Lf (P ) =
m
X
mi vol(Ai )
i=1
Definitia 63.7. Suma Riemann a functiei f corespunz

atoare partitiei P este numarul:
f (P ) =
m
X
f (i ) vol(Ai )
i=1
unde i Ai .
Remarca 63.1. Suma Riemann f (P ) depinde si de alegerea punctelor i Ai . Indiferent
nsa de alegerea acestor puncte avem:
m vol(A) Lf (P ) f (P ) Uf (P ) M vol(A)
Rezulta din aceste inegalitati ca multimile:
Lf = {Lf (P ) | P este partitie a lui A}
Uf = {Uf (P ) | P este partitie a lui A}
sunt marginite.
Lf Uf
Demonstratie. Analoaga cu cea facuta n dimensiunea doi.
150
Definitia 63.8. Functia marginit

a f : A R este integrabil
a Riemann-Darboux pe A
daca
Lf = Uf
Aceast
a valoare comun
a se numeste integrala Riemann-Darboux n-dimensionala a lui f
pe A si se noteaz
a cu
Z
Z
f (x1 , ..., xm ) dx1 ... dxm = Lf = Uf
| {z }
n ori
numai daca pentru orice > 0 exist
a o partitie P astfel nc
at sa avem:
Uf (P ) Lf (P ) <
Demonstratie. Rezulta imediat n baza Propozitiei 63.5.
numai daca exist
a un numar I cu proprietatea ca pentru orice > 0 exista = () > 0
astfel nc
at pentru orice partitie P si cu (P ) < suma Riemann f (P ) verifica:
|f (P ) I| <
Demonstratie. Afirmatia rezulta n baza teoremeii precedente si a inegalitatii
Lf (P ) f (P ) Uf (P )
Remarca 63.2. Functia constanta f (x1 , ..., xm ) = 1 este integrabila Riemann-Darboux

pe o multime masurabila Jordan A si are loc:
Z
Z
dx1 ... dxm = vol(A)

| {z }
n ori
Teorema 63.3. Daca functiile f si g sunt integrabile Riemann-Darboux pe multimea
masurabil
a Jordan A, atunci toate integralele care apar n relatiile de mai jos exista si
relatiile sunt adevarate:
Z
(1)
( f + g) = f + g
| {z }
| {z }
| {z }
Z
(2)
f = f + f , unde A1 A2 = A si A1 A2 =
| {z }
| {z }
| {z }
A
A1
(3) daca f g pe A atunci
A2
f g
| {z }
| {z }
A
151
Z
(4) |
f | |f |
| {z }
| {z }
A
Demonstratie. Analoaga cu cea facuta pentru integrale duble.

Remarca 63.3. Daca f este integrabila Riemann-Darboux pe A si multimea A1 A
este masurabila Jordan, atunci f este integrabila Riemann-Darboux pe A1 .
m
[
Mai mult, daca A =
Ai si Ai Aj = i 6= j, atunci:
i=1
m Z
X
f =
| {z }
i=1
f
| {z }
Ai
Teorema 63.4. Dac

a f : A R este continu
a si A este masurabil
a Jordan, atunci f
este integrabil
a Riemann-Darboux pe A.
Demonstratie. Analoaga cu cea facuta pentru integrale duble.
Definitia 63.9. O functie f : A R se zice continu
P = {A1 , A2 , ..., Am } a lui A si functiile continue fi : Ai R i = 1, 2, ..., m, astfel
nc
at:
i
f (x1 , ..., xm ) = fi (x1 , ..., xm ) (x1 , ..., xm ) A
Teorema 63.5. O functie f : A R continu
a RiemannDarboux pe multimea masurabil
a Jordan A si are loc egalitatea:
Z
f =
| {z }
m Z
X
i=1
fi
| {z }
A
Demonstratie. Analoaga cu cea pentru integrala pentru integrale duble.

Teorema 63.6. Daca f : A R este integrabil
a Riemann-Darboux pe A, atunci:
Z
Z
m vol(A) f M vol(A)
| {z }
A
unde:
m = inf{f (x1 , ..., xm ) | (x1 , ..., xm ) A}
M = sup{f (x1 , ..., xm ) | (x1 , ..., xm ) A}
152
64
Calculul integralei Riemann-Darboux pe o multime

n-dimensional
a m
asurabil
a Jordan.
Dorim sa aratam ca n anumite conditii calculul integralei Riemann-Darboux pe o multime

n-dimensionala masurabila Jordan se reduce la calcularea succesiva a unor integrale
Riemann-Darboux pentru functii de o singura variabila.
Consideram la nceput cazul n care multimea A este un interval n-dimensional de forma:
A = [a1 , b1 ] [a2 , b2 ] ... [an , bn ]
Teorema 64.1. Dac
a functia f : A R este integrabil
a Riemann-Darboux pe A si daca
pentru orice x1 [a1 , b1 ], functia fx1 defint
a prin fx1 (x2 , ..., xn ) = f (x1 , x2 , ..., xn ) este
integrabil
a Riemann-Darboux pe A1 = [a2 , b2 ] ... [an , bn ], adica integrala
Z
I(x1 ) =
Zb2
fx1 (x2 , ..., xn ) dx2 ... dxn =
Zbn
...
a2
A1
f (x1 , x2 , ..., xn ) dx2 ... dxn

an
exista, atunci integrala iterat

a
Zb1
a1
Zb1 Zb2 Zbn

I(x1 ) dx1 = ( ... f (x1 , x2 , ..., xn ) dx2 ... dxn ) dx1
a1
a2
an

Z
Zb1 Zb2 Zbn

f (x1 , x2 , ..., xn ) dx1 ... dxn = ( ... f (x1 , x2 , ..., xn ) dx2 ... dxn ) dx1
a1
a2
an
Demonstratie. Este similara cu cea facuta pentru integrale duble.

Z
Remarca 64.1. Aceasta teorema reduce calculul integralei
f (x1 , x2 , ..., xn ) dx1 ... dxn
la calculul succesiv a n integrale Riemann-Darboux pentru functii de o singura variabila:

Zb1 Zb2
Zbn
...
a1 a2
an
Zb1 Zb2 Zbn

f (x1 , x2 , ..., xn ) dx1 dx2 ... dxn = ( (... f (x1 , x2 , ..., xn ) dxn ) dxn1 ) ... dx1
a1
a2
an
Remarca 64.2. Teorema 64.1 este adevarata si n cazul unor multimi n-dimensionale A
mai complicate, ca si n cazul bidimensional.
Fie A Rn o multime masurabila Jordan cu proprietatea ca are loc egalitatea:

[
A=
{x1 } x1
x1 [a1 ,b1 ]
unde x1 Rn1 este o multime masurabila Jordan pentru orice x1 [a1 , b1 ].

153
Teorema 64.2. Daca functia f : A R este integrabil

a Riemann-Darboux pe A si
daca pentru orice x1 [a1 , b1 ], functia fx1 : x1 R defint
a prin fx1 (x2 , ..., xn ) =
f (x1 , x2 , ..., xn ) este integrabil
a Riemann-Darboux pe x1 , adica integrala
Z
Z
I(x1 ) = f (x1 , x2 , ..., xn ) dx2 ... dxn
x1
exista, atunci integrala iterat

a
Zb1
a1
Zb1 Z
Z
I(x1 ) dx1 = ( f (x1 , x2 , ..., xn ) dx2 ... dxn ) dx1
a1
x1

Z
Zb1 Z
Z
f (x1 , x2 , ..., xn ) dx1 ... dxn = ( f (x1 , x2 , ..., xn ) dx2 ... dxn ) dx1
a1
x1
Demonstratie. Este similara cu cea facuta pentru integrale duble.

Teorema 64.3. Fie A Rn o multime deschisa, masurabil
a Jordan si g : A g(A) =
B Rn o functie bijectiv
a de clasa C 1 definit
a pe A av
and inversa de clasa C 1 . Multimea
B este masurabil
a Jordan si are loc egalitatea:
Z
Z
D(g1 , ..., gn )
vol(B) = |
| dx1 ... dxn
D(x1 , ..., xn )
A
Demonstratie. Este similara cu cea din cazul bidimensional.

Teorema 64.4 (Schimbarea de variabila). Fie A o multime deschisa, masurabil
a Jordan
si g : A g(A) = B Rn o bijectie de clasa C 1 definit
a pe A cu inversa de clasa
C 1 . Dac
a Riemann-Darboux pe B, atunci functia
a functia f : B R este integrabil
D(g1 , ..., gn )
: A R este integrabil
f g
a Riemann-Darboux pe A si are loc egalitatea:
D(x1 , ..., xn )
Z
Z
Z
Z
D(g1 , ..., gn )
dx1 ... dxn
f (y1 , ..., yn ) dy1 ... dyn = f (g(x1 , ..., xn ))
D(x1 , ..., xn )
B
Demonstratie. Este similara cu cea din cazul bidimensional.
65
Curbe simple si curbe simple nchise.
Integralele curbilinii pot fi definite asemanator cu integralele definite. Pentru a face acest
lucru este nsa nevoie sa introducem conceptul de curba si cel de lungime a unui arc de
curba. Vom prezenta aceste concepte ntr-un cadru particular care poate fi extins ntr-un
mod natural la unul mai general.
154
Definitia 65.1. Curba simpla (arc simplu) este o multime de puncte C R3 cu

proprietatea ca exista un segment [a, b] R si o functie : [a, b] C care are urmatoarele
propriet
ati:
a) este bijectiv
a;
b) este de clasa C 1 si 0 (t) 6= 0, t [a, b] .
Punctele A = (a) si B = (b) de pe curba se numesc extremit
ati sau capete, iar se
numeste reprezentarea parametric
a a curbei simple C. Vectorul 0(t) este tangent la curba
n punctul (t).
Figura 65.1:
a este o multime de puncte C R3 cu proprietatea
Definitia 65.2. Curba simpla nchis
ca exista un segment [a, b] R si o functie : [a, b] C care are urmatoarele propriet
ati:
a) este bijectiv
a de la [a, b) la C si (a) = (b) ;
b) este de clasa C 1 si 0 (t) 6= 0, t [a, b] .
Figura 65.2:
Functia se numeste reprezentarea parametrica a curbei nchise C. Vectorul 0(t) este
tangent la curba n punctul (t).
155
Exemplu 65.1. Dac

a x0 = (x01 , x02 , x03 ) si h = (h1 , h2 , h3 ) sunt doua puncte din R3 , atunci
acest caz,
segmentul [x0 , x0 + h] care uneste punctele x0 , x0 + h este o curba simpla C. In
segmentul [a, b] este [0, 1], iar functia : [0, 1] C este:
(t) = (x01 + th1 , x02 + th2 , x03 + th3 )
Exemplu 65.2. Cercul C definit prin:
C = {(x1 , x2 , x3 ) R3 | x21 + x22 = 1, x3 = 0}
este o curba simpla nchis
a.
: [0, 2] C este:
acest caz, segmentul [a, b] este [0, 2], iar functia

In
(t) = (cos t, sin t, 0)
Remarca 65.1. Orice curba simpla sau curba simpla nchisa are o infinitate de
reprezentari parametrice.
Remarca 65.2. Punctele A, B, numite extremitatile curbei simple, nu depind de
reprezentarea parametrica a curbei. Prin aceasta ntelegem ca daca : [c, d] C este o
alta reprezentare parametrica a curbei simple C, atunci multimea de puncte {(c), (d)}
coincide cu multimea {(a), (b)} = {A, B}. Acest fapt poate fi demonstrat prin reducere
la absurd. Presupunand, de exemplu, ca (c)
/ {A, B}, se poate arata ca exista 1 [c, d]
astfel ncat 0 (1 ) = 0.
Astfel, oricare ar fi reprezentarea parametrica a segmentului [x0 , x0 + h] ce leaga punctele
A = x0 si B = x0 + h, capetele sunt punctele A si B: de exemplu: ( ) = x0 + (2 )h,
[1, 2], (1) = x0 + h = B; (2) = x0 = A.
Folosind o reprezentare parametrica, putem defini lungimea curbei simple si a curbei

simple nchise.
Definitia 65.3. Lungimea curbei simple (a curbei simple nchise) este, prin definitie,
numarul l, definit prin:
Zb
l=
Zb q
||0 (t)k dt =
21 (t) + 22 (t) + 23 (t) dt
a
di
(t), i = 1, 2, 3.
dt
Remarca 65.3. Aceasta definitie este independenta de reprezentarea parametrica a
curbei C. Altfel spus, daca : [c, d] C este o a doua reprezentare parametrica a
curbei C, atunci numarul
Zd
k 0 ( )k d
unde (t) = (1 (t), 2 (t), 3 (t)) si i (t) =
este egal cu numarul
Zb
k0 (t)k dt
a
Egalitatea rezulta din teorema de schimbare de variabila pentru functii de o singura variabila, care se poate aplica tinand seama de faptul ca 0 (t) 6= 0 si 0 ( ) 6= 0 pentru orice t
si pentru orice .
156
Exemplu 65.3. Lungimea segmentului [x0 , x0 + h] este

Z1 q
h21 + h22 + h23 dt = khk
l=
0
iar lungimea cercului C = {(x1 , x2 , x3 ) R3 | x21 + x22 = 1, x3 = 0} este

l=
Z2 p
sin2 t + cos2 t dt = 2
Exemplu 65.4 (Ilustreaza independenta lungimii de reprezentarea parametrica). Pentru

cercul C = {(x1 , x2 , x3 ) R3 | x21 + x22 = 1, x3 = 0} alegem : [0, ] C definit
a astfel
(t) = (cos 2t, sin 2t, 0)
Utilizand aceast
a reprezentare obtinem:
Z p
l = 2 sin2 2t + cos2 2t dt = 2
0
aceeasi valoare ca si cea obtinut

a n cazul reprezent
arii
(t) = (cos t, sin t, 0)
t [0, 2]
Remarca 65.4. Conditia 0 (t) 6= 0, t [a, b] asigura faptul ca o curba simpla are doar
doua capete, acestea nedepinzand de reprezentarea parametrica. Altfel spus, exista doua
puncte A, B C astfel ncat oricare ar fi reprezentarea parametrica : [c, d] C a lui
C avem: {(c), (d)} = {A, B}.
cazul (c) = A si (d) = B daca parcurge segmentul [c, d] de la c la d, atunci ( )
In
parcurge curba C de la A la B.
cazul (c) = B si (d) = A daca parcurge segmentul [c, d] de la c la d, atunci ( )
In
parcurge curba C de la B la A.
Cele doua sensuri de parcurs pe C, de la A la B sau de la B la A se numesc orientari
pe curba simpla si din cele aratate pan
a acum rezult
a ca pe o curba simpla exista doua
orietari si oricare ar fi reprezentarea parametric
a sensul de parcurs dat de este una din
cele doua orientari. Altfel spus multimea reprezent
arilor parametrice ale curbei simple
se descompune n doua clase (submultimi) disjuncte. Pentru toate reprezent
arile dintr-o
clasa avem un sens de parcurs (o orientare) pentru toate reprezent
arile de cealalt
a clasa
avem sensul de parcurs opus (cealalt
a orientare).
Consideram o curba simpla C avand reprezentarea : [a, b] C a lui C pentru care
sensul de parcurs este de la A la B ((a) = A, (b) = B).
Daca n formula lungimii curbei
Zb
k0 ( )k d
l=
a
157
Figura 65.3:
nlocuim limita superioara b cu t obtinem o functie care depinde de t, sA (t), data de
Zt
k0 ( )k d
sA (t) =
a
Valoarea sA (t) reprezinta lungimea arcului de curba AA0 C, unde A0 = (t) ( AA0 este
doar o parte a curbei C).
Functia sA este definita pe intervalul nchis [a, b] si este o bijectie de la [a, b] la [0, l],
sA (a) = 0 si sA (b) = l. Mai mult, sA si s1
ii de clasa C1 .
A sunt funct
1
Functia sA poate fi folosita pentru a construi o reprezentare parametrica remarcabila a
curbei simple: anume x

eA : [0, l] C, x
eA = s1
a reprezentare parametrica
A . In aceast
a lui C, s [0, l] este parametrul si x
eA (0) = A, x
eA (l) = B, iar daca s parcurge [0, l] de
la 0 la l, atunci x
eA (s) parcurge C de la A la B. Reprezentarea x
eA este canonica n cazul
orientarii de la A la B. Parametrul s este lungimea arcului de curba Ae
xA (s). Nu mai
exista o alta reprezentare parametrica cu aceste proprietati.
Daca pentru aceeasi curba simpla C cu capetele A, B se considera o reprezentare
: [c, d] C pentru care sensul de parcurs este de la B la A ((c) = B si (d) = A) si
daca n formula lungimii curbei
Zd
k 0 ( )k d
l=
c
nlocuim limita superioara d cu t, obtinem o functie care depinde de t, sB (t), data de

Zt
k 0 ( )k d
sB (t) =
c
Valoarea sB (t) reprezinta de data aceasta lungimea arcului de curba BB 0 C, unde

B 0 = (t).
Functia sB : [c, d] [0, l] este bijectiva, sB (c) = 0, sB (d) = l si sB , s1
ii de
B sunt funct
1
1
clasa C . Reprezentarea parametrica x
eB = sB a curbei simple C are proprietatea
x
eB (0) = B, x
eB (l) = A si daca s parcurge [0, l] de la 0 la l, atunci x
eB (s) parcurge C de
la B la A. Reprezentarea x
eB este canonica n cazul orientarii de la B la A, parametrul s
158
fiind n acest caz lungimea arcului Be

xB (s) (este unica reprezentare parametrica cu aceste
proprietati).
Exemplu 65.5. In cazul segmentului [x0 , x0 + h] ce leaga punctele A = x0 si B = x0 + h,
daca se considera reprezentarea parametrica (t) = x0 +th, t [0, 1], atunci sensul de parcurs este de la A la B, iar daca se considera reprezentarea parametrica ( ) = x0 +(2 )h,
[1, 2], atunci sensul de parcurs este de la B = x0 + h la A = x0 .
Cu reprezentarea , lungimea arcului de curba AA0 este data de
Zt q
h21 + h22 + h23 d = t khk
sA (t) =
0
cu sA (0) = 0 si sA (1) = khk.

Functia s1
a de s1
A : [0, khk] [0, 1] este dat
A (s) =
x
eA : [0, khk] C este
0
x
eA (s) = ( s1
A )(s) = x +
s
,
khk
iar reprezentarea canonica
1
s h.
khk
Cu reprezentarea , lungimea arcului de curba BB 0 este data de

Zt
Zt q
0
sB (t) =
h21 + h22 + h23 d = (t 1) khk
k ( )k d =
1
cu sB (1) = 0 si sB (2) = khk.

Functia s1
a de s1
B : [0, khk] [1, 2] este dat
B (s) = 1 +
x
eB : [0, khk] C este
0
x
eB (s) = ( s1
B )(s) = x + (2 1
Reprezentarea x
eA (s) = x0 +
s
,
khk
iar reprezentarea canonica
s
s
) h = x0 + (1
)h
khk
khk
1
khk
s h este canonica n cazul orientarii de la A la B, iar

s
reprezentarea x
eB (s) = x + (1 khk
) h este canonica n cazul orientarii de la B la A. In
ambele reprezentari, parametrul s parcurge segmentul [0, l].
0
La o curba simpla nchisa C nu mai avem doua capete A si B, ca sa putem vorbi de

parcurgerea curbei de la A la B sau de la B la A. Cu toate acestea, si n cazul unei
curbe simple nchise, putem introduce doua orientari care corespund la doua sensuri de
parcurgere a curbei. Calea este urmatoarea:
Pentru curba simpla nchisa C consideram o reprezentare parametrica : [a, b] C si
punctul A = (a) de pe C.
Deoarece 0 (t) 6= 0 daca t creste de la a la b atunci (t) descrie curba parcurgand-o
ntr-un sens. Aceasta miscare a lui (t) este o orientare pe curba. Miscarea opusa pe C
este orientarea opusa. Daca : [c, d] C este o reprezentare parametrica oarecare a lui
159
C atunci daca t creste de la c la d miscarea lui (t) se face conform uneia din cele doua
d
dt
orientari: daca
1 ( ) =
> 0 atunci (t) si ( ) se misca n acelasi sens
d
d
d
dt
daca t creste de la a la b si creste de la c la d; daca
1 ( ) =
< 0 atunci
d
d
(t) si ( ) se misca n sensuri opuse cand t creste de la a la b si creste de la c la d.
Si n cazul curbei simple nchise C putem considera functia sA : [a, b] [0, l] definita
prin:
Z t
sA (t) =
k 0 ( ) k d
a
sA (t) este lungimea arcului A(t) descris de ( ) cand creste de la a la t.
Figura 65.4:
Functia sA : [a, b] [0, l] e o bijectie si poate fi folosita pentru a defini o noua reprezentare
a lui C: x
e : [0, l] C, x
eA = s1
A . In aceasta reprezentare a lui C, s [0, l] este
parametrul si x
eA (0) = x
eA (l) = A, iar daca s creste de la 0 la l atunci x
eA (s) se misca
pe C si descrie curba C miscandu-se n acelasi sens ca (t). aceasta reprezentare este
e
canonica modulo punctul A (unica modulo A). Functia x
eA : [0, l] C definita prin
e
eA (l s) este reprezentarea parametrica canonica care corespunde orientarii
x
eA (s) = x
opuse.
De exemplu n cazul cercului:
C = {(x1 , x2 , x3 )|x21 + x22 = 1, x3 = 0}
pentru reprezentarea parametric
a (t) = (cos t, sin t, 0) cu t [0, 2] avem: (0) =
Z t
(1, 0, 0) = A, sA (t) =
d = t; x
eA (s) = (cos s, sin s, 0), s [0, ]; x
eA (0) = (1, 0, 0) =
0
A; x
eA (s) se misca pe cerc ca n figura 65.4, iar e
x
eA (s) = (cos(2 s), sin(2 s), 0) si se
misca pe cerc ca n figura 65.5:
Figura 65.5:
160
Rezulta ca o curba simpla si o curba simpla nchisa poate fi reprezentata parametric astfel:
x(s) = (x1 (s), x2 (s), x3 (s)), 0 s l
unde l este lungimea curbei si s [0, l] este lungimea arcului de curba x(0)x(s) C.
Pentru o curba simpla C exista doua reprezentari de acest fel ce corespund la cele doua
orientari ale lui C. Pentru o curba simpla nchisa C daca se fixeaza un punct A pe C
atunci avem de asemenea doua reprezentari corespunzatoare la cele doua orientari ale
curbei.
66
Integrala curbilinie de speta nt

ai.
Fie C o curba simpla si x(s) = (x1 (s), x2 (s), x3 (s)) una din reprezentarile parametrice ale
ei n functie de arcul s [0, l]. Exista doar doua reprezentari de acest fel care corespund
la cele doua orientari ale lui C. Pentru a face o alegere sa presupunem ca reprezentarea
considerata x(s) este cea corespunzatoare parcurgerii lui C de la A la B.
Fie acum f o functie reala de trei variabile, f : R3 R, definita pe multimea deschisa
care include curba simpla, f continua n punctele curbei, adica f (x1 (s), x2 (s), x3 (s))
este continua.
Consideram o partitie P = {A = Q0 , Q1 , ..., Qm = B} a curbei C (A si B sunt capetele
lui C)
Figura 66.1:
si valorile corespunzatoare ale lungimilor arcelor determinate de punctele partitiei: si =
lungimea arcului AQi :
0 = s0 < s1 < s2 < ... < sm = l
Alegem un punct oarecare pe fiecare portiune de curba:
R1 ntre Q0 , Q1 , R2 ntre Q1 , Q2 , ... , Rm ntre Qm1 , Qm
s0i [si1 , si ],
Ri = (x1 (s0i ), x2 (s0i ), x3 (s0i ));
i = 1, dots, m
si consideram suma
Im =
m
X
i=1
f (Ri ) (si si1 ) =
m
X
f (x1 (s0i ), x2 (s0i ), x3 (s0i )) (si si1 )
i=1
161
Aceasta suma Im depinde de partitia considerata si de alegerea punctelor Ri . Daca nsa

norma partitiei
P = max{si si1 | i = 1, 2, ..., m}
tinde la zero, atunci indiferent de alegerea punctelor intermediare Ri , suma Im tinde la
un numar real I care se numeste integrala curbilinie de speta nt
ai a lui f pe curba C si
se noteaza cu
Z
f ds
C
Acest fapt este imediat daca observam ca functia s f (x1 (s), x2 (s), x3 (s)) este continua
si suma Im este suma Riemann a acestei functii continue.
Din aceasta observatie rezulta si egalitatea:
Z
Zl
f (x1 (s), x2 (s), x3 (s)) ds
f ds =
0
De aici rezulta n continuare ca daca : [a, b] C este o reprezentare parametrica

oarecare a curbei C, atunci are loc egalitatea:
Zb
f ((t)) k0 (t)k dt
f ds =
a
De aici rezulta si independenta de orientare a integralei curbilinii de speta ntai.

Prin urmare, integrala curbilinie este egala cu o integrala Riemann obisnuita ntr-o singura
dimensiune si are proprietati similare cu aceasta.
Propozitia 66.1. Au loc urmatoarele egalit
ati:
Z
Z
a)
k f ds = k f ds
C
Z
b)
Z
(f + g) ds =
Z
c)
Z
f ds =
Z
f ds +
f ds +
C1
g ds
C
f ds
C2
unde curba C este reuniunea arcelor disjuncte C1 , C2 .

Toate aceste integrale sunt independente de orientarea curbei C.
Integralele curbilinii de speta ntai pe curbe simple nchise se definesc n mod analog.
Pentru integrale curbilinii pe curbe nchise C se foloseste adesea si simbolul
I
f ds
C
Pentru a calcula integrala curbilinie de speta ntai a unei functii f pe o curba simpla sau
pe o curba simpla nchisa C se alege o reprezentare parametrica a curbei.
162
- Daca aceasta reprezentare este una canonica (n functie de elementul de arc s)

x(s) = (x1 (s), x2 (s), x3 (s))
atunci avem:
0sl
Zl
f ds =
f (x1 (s), x2 (s), x3 (s)) ds

0
- Daca reprezentarea este data de functia : [a, b] C, atunci:

Z
Zb
f ((t)) k0 (t)k dt
f ds =
a
Remarca 66.1. Integralele curbilinii ale functiilor care sunt date numeric sau care conduc
la integrale definite complicate se calculeaza numeric.
67
Integrala curbilinie de speta a doua.
In diferite domenii ale fizicii (mecanica, electricitate etc.) si ale chimiei, se considera
integrale curbilinii de speta ntai pe curbe orientate din functii care depind de curba de
orientarea acesteia si sunt de forma:
f
dx1
ds
dx2
ds
dx3
ds
dx1 dx2 dx3

unde
,
,
sunt derivatele functiilor care apar n reprezentarea parametrica n
ds ds ds
functie de lungimea arcului s.
x(s) = (x1 (s), x2 (s), x3 (s))
a curbei orientate.
Aceste integrale curbilinii se numesc integrale curbilinii de speta a doua si se noteaza
astfel:
Z
Z
dx1
ds = f dx1
f
ds
C
C
Z
Z
dx2
ds = g dx2
g
ds
C
C
Z
Z
dx3
h
ds = h dx3
ds
C
In termenii reprezentarii parametrice considerate aceste integrale de speta a doua sunt

egale cu urmatoarele integrale Riemann:
Z
Zl
f dx1 =
dx1
f (x1 (s), x2 (s), x3 (s))
ds =
ds
Zl
f (x1 (s), x2 (s), x3 (s)) cos (s)ds
0
163
Zl
gdx2 =
Zl
hdx3 =
dx2
g(x1 (s), x2 (s), x3 (s))
ds =
ds
Zl
g(x1 (s), x2 (s), x3 (s)) cos (s)ds
0
dx3
ds =
h(x1 (s), x2 (s), x3 (s))
ds
Zl
h(x1 (s), x2 (s), x3 (s)) cos (s)ds
0
unde (s), (s), (s) sunt unghiurile tangentei la curba cu axele de coordonate Ox1 , Ox2 ,
Ox3 .
In termenii unei reprezentari parametrice oarecare : [a, b] C care corespunde aceleasi
orientari a curbei aceste integrale de speta a doua sunt egale cu urmatoarele integrale
Riemann:
Z
Zb
1 (t)
f dx1 = f ((t)) p 2
dt
1 (t) + 22 (t) + 23 (t)
C
Zb
g((t)) p
gdx2 =
C
Zb
21 (t)
+ 22 (t) + 23 (t)
3 (t)
h((t)) p
hdx3 =
C
2 (t)
21 (t)
+ 22 (t) + 23 (t)
dt
dt
Toate aceste integrale depind de orientarea curbei C. Daca orientarea curbei se schimba
valoarea integralei schimba semnul.
Pentru suma celor trei integrale de speta a doua adesea se foloseste notatia simplificata:
I
f dx1 + g dx2 + h dx3
C
si aceasta n termeni de integrala Riemann este

Zl
[f (x1 (s), x2 (s), x3 (s)) cos (s) + g(x1 (s), x2 (s), x3 (s)) cos (s) + h(x1 (s), x2 (s), x3 (s)) cos (s)] ds
0
68
Transformarea integralelor duble n integrale curbilinii.
Integrala dubla pe un domeniu plan poate fi transformata n integrala curbilinie pe

frontiera domeniului si reciproc. Aceasta transformare are atat importanta teoretica cat
si importanta practica si se bazeaza pe teorema urmatoare.
Teorema 68.1 (Teorema lui Green n plan). Fie D un domeniu marginit n R2 a carui
frontier
a D este o reuniune finita de curbe simple nchise. Fie f, g : R functii de
164
aceste ipoteze, are loc

clasa C 1 , definite pe un domeniu care contine D, D . In
egalitatea:
ZZ
I
I
g f
(
) dx dy = f dx + g dy = (f cos + g cos )ds.

x y
D
unde C este frontiera domeniului D si pe fiecare component

a a lui C (care, prin ipotez
a,
este o curba simpla nchis
a) orientarea este aleasa astfel nc
at domeniul D este n stanga
atunci cand parcurgem aceast
a component
a n sensul orientarii alese.
Demonstratie. Facem demonstratia teoremei n cazul particular n care domeniul D poate

fi reprezentat sub forma:
D = {(x, y) | x [a, b] si y [u(x), v(x)]}
si
D = {(x, y) | y [c, d] si x [p(y), q(y)]}
165
In acest caz, avem:

ZZ
D
f
dx dy =
y
Zb Zv(x)
Zb
f
dy] dx = [f (x, v(x)) f (x, u(x))] dx
[
y
a u(x)
Zb
=
Za
f (x, u(x)) dx
Ia
=
Z
f (x, v(x)) dx =
Z
f (x, y) dy
f (x, y) dx
f (x, y) dx
C
deoarece y = u(x), x = x este reprezentarea parametrica a curbei orientate C si y = v(x),

x = x este reprezentarea parametrica a curbei orientate C .
In cazul n care domeniul D nu are proprietatea mentionata la nceputul demonstratiei,
dar poate fi descompus ntr-o reuniune de subdomenii cu proprietatea mentionata, se
aplica egalitatea stabilita pe subdomenii si apoi se aduna aceste egalitatii. Membrul
drept al egalitatii obtinute n acest fel contine integrala curbilinie pe C si integrale pe
curbe introduse pentru a partitiona D n subdomenii. Fiecare din aceste integrale din
urma apare de doua ori: o data ntr-un sens de parcurs si o data n sensul opus. Prin
urmare, aceste integrale curbilinii se reduc si ramane integrala curbilinie pe C.
Acum prezentam o a doua teorema a lui Green, care se refera la transformarea integralei
duble a Laplacianului unei functii n integrala curbilinie a derivatei normale a functiei.
Fie w(x, y) o functie de clasa C 2 ntr-un domeniu .
Definitia 68.1. Laplacianul functiei w este, prin definitie, functia w : R, definita
astfel:
2w 2w
w(x, y) =
+
x2
y 2
Sa presupunem acum ca contine un domeniu D de tipul celui considerat n teorema lui
Green.
Teorema 68.2. Are loc urmatoarea egalitate:
I
ZZ
I
w
w
w
ds =
n1 +
n2 ds
w dx dy =
n
x1
x2
C
D
C
I
w
w
=
cos 1 +
cos 2 ds
x1
x2
C
Demonstratie. In egalitatile de mai sus, expresiile

w
w
w
w
n1 +
n2 =
cos 1 +
cos 2
x1
x2
x1
x2
166
sunt diferite exprimari ale derivatei normale.

w
w
si remarcam egalitatea
Pentru demonstratie, consideram f = , g =
y
x
w =
g f
x y
Aplicam teorema lui Green si obtinem:
ZZ
I
I
w
w
w dx w dy
w dx dy =
dx +
dy =
ds
y
x
y ds
x ds
D
C
C
I
=
grad w n ds
C
unde:
w w
dy dx
si
grad w =
,
n=
,
x y
ds ds
Vectorul
n este versorul normalei exterioare la C. Aceasta pentru ca vectorul =

dx dy
,
este versorul tangentei la C si n = 0.
ds ds
w
. Am obtinut astfel egalitatea:
Produsul scalar grad w n este derivata normala
n
ZZ
I
w
w dx dy =
ds
n
D
Fie v = v(x, y) = (f (x, y), g(x, y)) o functie vectoriala de doua variabile reale x, y, definita
pe un domeniu R2 de clasa C 1 .
Definitia 68.2. Divergenta lui v este, prin definitie, functia real
a div v : R, definita
astfel:
f
g
div v =
+
x y
Teorema 68.3. Daca contine un domeniu D de tipul celui considerat n teorema lui
Green, atunci are loc egalitatea:
ZZ
I
div v dx dy = v n ds
D
unde n este versorul normalei exterioare la C.

Demonstratie. Aplicand Teorema 68.1, obtinem:
ZZ
I
ZZ
f
g
+
dx dy = g dx + f dy
div v dx dy =
x y
C
D
ID
=
v n ds
C
167
69
Suprafete simple.
Pentru a prezenta integralele de suprafata este nevoie sa prezentam n prealabil cateva

elemente de baza privind suprafetele.
Definitia 69.1. O multime S R3 se numeste suprafat
a simpla daca exista o multime
2
marginit
a D R deschisa si simplu conex
a si o functie : D S cu urmatoarele
propriet
ati:
a) este bijectiv
a;
b) este de clasa C 1 si vectorul

2 3 3 2 3 1 1 3 1 2 2 1
= N = (
)
u v
u v
u v u v
u v u v
u v
este nenul pentru orice (u, v) D.
Functia se numeste reprezentare parametric
a a suprafetei simple S. Vectorii
sunt tangenti la S n punctul (u, v).
Vectorul N este vector normal la suprafat
a si vectorul n =

,
u v
N
se numeste versorul
kN k
vectorului normal N .
Exemplu 69.1. Multimea S = {(x1 , x2 , 1) R3 | 0 < x1 < 1 , 0 < x2 < 1} este o
suprafata simpla. O multime marginita D R2 deschisa si simplu conexa si o functie
: D S care are proprietatile a) si b) sunt:
D = {(u, v) R2 | 0 < u < 1 , 0 < v < 1} si (u, v) = (u, v, 1)
Vectorul N = (0, 0, 1) este normal la suprafata simpla S si versorul vectorului normal
N este n = (0, 0, 1).
Exemplu 69.2. Multimea S = {(x1 , x2 , x3 ) R3 | x21 + x22 = 1 , x1 > 0 , x2 > 0 , 0 <
x3 < 1} este o suprafata simpla. O multime marginita D R2 deschisa si simplu conexa
si o functie : D S care are proprietatile a) si b) sunt:
D = {(u, v) R2 | 0 < u <
, 0 < v < 1} si (u, v) = (cos u, sin u, v)

2
Vectorul N = (cos u, sin u, 0) este normal la suprafata simpla S si versorul vectorului

normal N este n = (cos u, sin u, 0).
Exemplu 69.3. Multimea S = {(x1 , x2 , x3 ) R3 | x21 + x22 + x23 = 1 , x1 > 0 , x2 >
0 , x3 > 0} este o suprafata simpla. O multime marginita D R2 deschisa si simplu
conexa si o functie : D S care are proprietatile a) si b) sunt:
D = {(u, v) R2 | 0 < u <
, 0 < v < } si (u, v) = (cos sin v, sin u sin v, cos v).

2
2
Vectorul N = sin v (cos u sin v, sin u sin v, cos v) este normal la suprafata simpla S
si versorul vectorului normal N este n = (cos u sin v, sin u sin v, cos v).
168
Remarca 69.1. O suprafata simpla S are o infinitate de reprezentari parametrice.

Directia vectorului normal N nu depinde de reprezentarea parametrica, dar sensul
vectorului normal N depinde de reprezentarea parametrica a suprafetei S. Daca n
locul reprezentarii parametrice x = (u, v), cu (u, v) D se considera reprezentarea
parametrica x = (u0 , v 0 ), unde x = (u0 , v 0 ) = (u0 , v 0 ) cu (u0 , v 0 ) D0 obtinut
din D prin transformarea T : D D0 definita prin T (u, v) = (u, v), atunci sensul
vectorului normal N construit cu reprezentarea parametrica este contrar sensului
vectorului normal N construit cu reprezentarea parametrica .
In general, daca x = (u, v) cu (u, v) D si x = (u0 , v 0 ) cu (u0 , v 0 ) D0 sunt doua
reprezentari parametrice ale suprafetei S, atunci:
- daca Jacobianul transformarii T = 1 , T : D D0 , T (u, v) = (u0 , v 0 ) este
pozitiv, atunci vectorii normalei N si N au acelasi sens;
- daca Jacobianul transformarii T = 1 , T : D D0 , T (u, v) = (u0 , v 0 ) este
negativ, atunci vectorii normalei N si N sunt de sens contrar.
Remarca 69.2. Fie o suprafata simpla S data prin reprezentarea parametrica
: D R2 S, x = (u, v). O curba simpla C situata pe S (C S) poate fi
obtinuta din curba simpla C 0 = 1 (C), C 0 D. O reprezentare parametrica u = g(t),
v = h(t) cu t [a, b] si (u, v) D a curbei C 0 , genereaza reprezentarea parametrica
x = (g(t), h(t)) a curbei C.
cazul suprafetei simple
Exemplu 69.4. In
S = {(x1 , x2 , 1) R3 | 0 < x1 < 1 , 0 < x2 < 1}
reprezentat
a parametric prin (u, v) = (u, v, 1), unde (u, v) (0, 1)(0, 1) = D, multimea
1 2
3
C = (x1 , x2 , x3 ) R | x1 = x2 , x3 = 1 , x1 ,
3 3
este o curba simpla situata pe suprafata S. Aceast
a curba simpla se obtine din curba
1 2
0
1
simpla C = (C) D avand reprezentarea parametric
a: u = t, v = t, t
, .
3 3
Reprezentarea parametric
a a curbei C obtinut
a pe aceast
a cale este x(t) = (t, t, 1).
Exemplu 69.5. In cazul suprafetei simple
S = {(x1 , x2 , x3 ) R3 | x21 + x22 = 1 , x1 > 0 , x2 > 0 , 0 < x3 < 1}
reprezentata parametric prin (u, v) = (cos u, sin u, v), unde (u, v) D = {(u, v)
R2 | 0 < u < 2 , 0 < v < 1}, multimea
)
(
1
1
3
3
1
,
< x2 <
C = (x1 , x2 , x3 ) R3 | x21 + x22 = 1 , x3 = , < x1 <
2 2
2
2
2
este o curba simpla situata pe suprafata S.
Aceasta curba simpla se obtine din

1
curba simpla C 0 = 1 (C) D avand reprezentarea parametrica: u = t, v = ,
2
2
t
,
. Reprezentarea parametrica a curbei C obtinuta pe aceasta cale este
3 3
1
x(t) = cos t, sin t,
.
2
169
Remarca 69.3. Din formula de reprezentare parametrica x = (u(t), v(t)) a lui C S,

rezulta ca tangenta la curba C este data de:
dx
1 du 1 dv 2 du 2 dv 3 du 3 dv
=
+
,
+
,
dt
u dt
v dt u dt
v dt u dt
v dt
Vectorii:
=
u
1 2 3
,
,
u u u
si
=
v
1 2 3
,
,
v v v
dx
du dv
sunt vectori tangenti la suprafata S, ei sunt liniar independenti si
=
+
.
dt
u dt v dt
In cazul din Exemplul 69.4, tangenta la curba este vectorul dx = (1, 1, 0) iar vectorii
dt

,
sunt vectorii
= (1, 0, 0),
= (0, 1, 0).
tangenti la suprafata
u v
u
v
In cazul din Exemplul 69.5, tangenta la curba este vectorul dx = ( sin t, cos t, 0) iar
dt

vectorii tangenti la suprafata

,
sunt vectorii
= ( sin u, cos u, 0),
= (0, 0, 1).
u v
u
v
~ considerat n Definitia 69.1 este de fapt produsul vectorial
Vectorul normal la suprafata N
al vectorilor tangenti
si
, adica:
u
v
N=
u
v
si este perpendicular pe toti vectorii din planul tangent n punctul x = (u, v) la suprafata
S.
Daca suprafata S este data prin reprezentarea parametrica x = (u, v) cu (u, v) D si
curba C situata pe S (C S) este data prin reprezentarea parametrica x = (u(t), v(t)),
t [a, b], atunci lungimea l a curbei C este data de formula:
l=
Zb
E u 2 + 2F u v + G v 2 dt
n care:
F =
E=
(u(t),
v(t))
(u(t), v(t))
(u(t), v(t))
u
u
v
du
dv
u =
G = (u(t), v(t))
v =
v
dt
dt
Expresia E u 2 + 2F u v + G v 2 de sub radical se numeste prima forma fundamentala

a suprafetei S. Importanta ei rezida n faptul ca permite calcularea lungimii curbelor
situate pe S si a unghiului dintre doua curbe situate pe S.
Am vazut deja cum se calculeaza lungimea curbei C situata pe S. Pentru a vedea cum se
calculeaza unghiul dintre doua curbe situate pe S (curbe care se intersecteaza) consideram
curbele C1 si C2 situate pe S date prin reprezentarile parametrice:
C1 :
x = (g(t), h(t))
C2 :
170
x = (p(t), q(t))
cu t [a, b] si presupunem ca aceste curbe se intersecteaza ntr-un punct P S,

P = (g(t0 ), h(t0 )) = (p(t0 ), q(t0 )).
Vectorul tangent n P la curba C1 este T1 si vectorul tangent n P la curba C2 este T2 :
T1 = (
1 2
2 3
3
1
g +
h,
g +
h,
g +
h)
u
v
u
v
u
v
1
1
2
2
3
3
p +
q,
p +
q,
p +
q)
u
v
u
v
u
v
Unghiul n punctul de intersectie P dintre C1 si C2 este, prin definitie, unghiul dintre
T1 si T2 n P si astfel:
T1 T2
cos =
kT1 k kT2 k
T2 = (
Intrucat:
T1 T2 = E g p + F (g q + h p)
+ G h q
q
kT1 k = E g 2 + 2F g h + G h 2
p
kT2 k = E p2 + 2F p q + G q2
obtinem ca unghiul dintre cele doua curbe se exprima n termeni de E, F , G si derivatele

functiilor care reprezinta curbele.
Vom arata n continuare cum se calculeaza aria unei portiuni de pe suprafata S.
Aria A a unei portiuni S 0 de pe suprafata simpla S, reprezentata parametric prin
x = (u, v) cu (u, v) D, este data de:
ZZ
A=
EG F 2 du dv
R
unde R este partea din D ce corespunde portiunii A.

Formula aceasta a ariei provine din egalitatea:
A = EG F 2 u v
n care A reprezinta aria unui paralelogram avand laturile
x
u si
u
x
v
v
Aceasta din urma egalitate provine din definitia produsului vectorial:

A = |
x
x x
x
u
v| = |
| u v = EG F 2 u v
u
v
u v
Aria portiunii S 0 se obtine mpartind S 0 n parti mici S1 , S2 , ..., Sn si aproximand aria

fiecarei parti Sk prin aria paralelogramului din planul tangent la S ntr-un punct din Sk si
facand suma ariilor aproximative. Aceasta se face pentru n = 1, 2, ... astfel ca dimensiunile
171
celui mai mare Sk sa tinda la zero atunci cand n . Limita acestor sume este integrala.
In diverse aplicatii apar integrale de suprafata pentru care conceptul de orientare a
suprafetei este esential.
In cazul unei suprafete simple S pentru versorul normal n exista doua sensuri posibile si la
fiecare din aceste sensuri asociem o orientare a suprafetei, asa cum am facut la orientarea
curbelor cu ajutorul sensului de parcurs.
Multimea reprezentarilor parametrice ale suprafetei simple se descompune n doua clase
(submultimi) disjuncte. Pentru toate reprezentarile dintr-o clasa avem una din cele doua
sensuri ale normalei (o orientare) pentru toate reprezentarile din cealalta clasa avem orientarea opusa a normalei (cealalta orientare).
Daca frontiera lui S este o curba simpla nchisa C, atunci putem asocia celor doua
orientari posibile ale suprafetei simple S cate o orientare a lui C, asa cum este reprezentat
pe figura urmatoare:
Regula este urmatoarea: privind din varful versorului normalei, sensul de parcurs pe
curba este contrar acelor de ceasornic.
Folosind acest concept putem extinde conceptul de orientare la suprafete care pot fi descompuse n suprafete simple (sunt suprafete simple pe portiuni).
O suprafata S care se descompune n suprafete simple este orientabila daca putem orienta fiecare parte simpla astfel ncat de-a lungul curbelor C , care sunt frontiere comune
a doua parti S1 , S2 , directia pozitiva pe C relativ la S1 sa fie contrara directiei pozitive
pe C relativ la S2 .
172
Exemplu 69.6. Suprafata unui paralelipiped este o suprafata neteda pe portiuni,

orientabila.
Definitia 69.2. O suprafat
a S este orientabila daca pentru orice P0 S si orice curba
simpla nchis
a C S care trece prin P0 sensul normalei nu se inverseaz
a atunci cand
aceasta se deplaseaz
a pe C de la P0 si revine n P0 .
Remarca 69.4. O suprafata simpla S este ntotdeauna orientabila. Exista nsa suprafete
care nu sunt orientabile, cum este banda lui Mobius.
70
Integrale de suprafat
a de speta nt
ai.
Fie S o suprafata simpla de arie finita data prin reprezentarea parametrica x = (u, v)
cu (u, v) D si f : R3 R o functie continua cu proprietatea S.
Impartim suprafata S n n suprafete mai mici S1 , S2 , ..., Sn , avand ariile A1 , A2 , ..., An . In
fiecare parte Sk alegem un punct oarecare Pk si consideram suma:
In =
n
X
f (Pk ) Ak
k=1
Definitia 70.1. Dac

a n creste si S1 , S2 , ..., Sn sunt astfel nc
at cel mai mare Sk tinde la
un punct pentru n , atunci sirul de numere I1 , I2 , ..., In , ... tinde la un numar care
nu depinde de diviziune si de alegerea punctelor Pk . Aceast
a limita se numeste integrala
de suprafat
a de speta nt
ai a functiei f pe S si se noteaz
a cu
ZZ
f (x1 , x2 , x3 ) dS
S
De fapt, sirul I1 , I2 , ..., In , ... tinde la integrala dubla

ZZ
f ((u, v)) EG F 2 du dv
D
si valoarea acestei integrale duble este integrala de suprafat

a de speta nt
ai a lui f pe S:
ZZ
ZZ
f (x1 , x2 , x3 ) dS =
f ((u, v)) EG F 2 du dv
S
173
Valoarea integralei de suprafata de speta ntai nu depinde de reprezentarea parametrica

a suprafetei.
71
Integrale de suprafat
a de speta a doua.
Fie S o suprafata simpla avand reprezentarea parametrica x = (u, v), (u, v) D.

N
Orientam S cu versorul normalei n, n = kN
, dat de aceasta reprezentare.
k
N =(
3 2 2 3 1 3 3 1 2 1 1 2
)
u v
u v u v
u v u v
u v
(u, v) D
Notam cu 1 , 2 , 3 unghiurile dintre n si directiile pozitive ale axelor de coordonate

Ox1 , Ox2 , Ox3 si avem:
n = (cos 1 , cos 2 , cos 3 )
Fie acum functiile W1 = W1 (x1 , x2 , x3 ), W2 = W2 (x1 , x2 , x3 ), W3 = W3 (x1 , x2 , x3 ) definite
si continue n orice punct din S.
a notate cu
Definitia 71.1. Integralele de suprafat
ZZ
ZZ
W1 dx2 dx3
W2 dx3 dx1
S
definite prin:
W3 dx1 dx2
S
ZZ
ZZ
W1 dx2 dx3 =
W1 cos 1 dS
S
ZZ
ZZ
W2 dx3 dx1 =
W2 cos 2 dS
S
ZZ
ZZ
W3 dx1 dx2 =
ZZ
W3 cos 3 dS
S
se numesc integrale de suprafat

a de speta a doua.
Integralele de suprafata de speta a doua sunt integrale de suprafata de speta ntai din
functii care depind de suprafata si de orientarea suprafetei.
Este clar ca valoarea unei asemenea integrale depinde de n (de reprezentarea parametrica) care defineste o orientare a lui S. Trecerea la orientarea opusa corespunde nmultirii
cu 1 a integralei, deoarece componentele cos 1 , cos 2 , cos 3 ale lui n se nmultesc cu
1.
Suma celor trei integrale de suprafata de speta a doua poate fi scrisa ntr-o forma simpla
alegand o notatie vectoriala:
W = (W1 (x1 , x2 , x3 ), W2 (x1 , x2 , x3 ), W3 (x1 , x2 , x3 ))
174
si obtinem:
ZZ
ZZ
W1 dx2 dx3 + W2 dx3 dx1 + W3 dx1 dx2 =
(W1 cos 1 + W2 cos 2 + W3 cos 3 ) dS
S
ZSZ
=
W n dS
S
Fiecare integrala de suprafata de speta a doua se exprima ca o integrala dubla n termenii

reprezentarii parametrice:
ZZ
ZZ
D(2 , 3 )
W1 dx2 dx3 =
W1 ((u, v))
du dv
D(u, v)
S
ZZ
ZZ
W2 dx3 dx1 =
D(3 , 1 )
du dv
D(u, v)
W3 ((u, v))
D(1 , 2 )
du dv
D(u, v)
ZZ
ZZ
W3 dx1 dx2 =
72
W2 ((u, v))
Propriet
ati ale integralelor de suprafat
a.
Integralele de suprafata de speta ntai si cele de speta a doua sunt liniare si aditive.
Aceasta ntrucat ele se reduc la integrale duble care au aceste proprietati.
Astfel avem:
ZZ
ZZ
a)
k f dS = k
f dS
S
ZZ
b)
ZZ
(f + g) dS =
ZZ
c)
ZZ
f dS =
ZZ
f dS +
ZZ
f dS +
S1
g dS
S
f dS
S2
Pe langa aceste proprietati, integralele de suprafata au urmatoarele proprietati importante.

Fie A o multime marginita si nchisa n R3 a carei frontiera este o suprafata orientabila
S, simpla pe portiuni.
a u este de
Teorema 72.1 (teorema de divergenta a lui Gauss). Daca functia vectorial
1
clasa C pe un domeniu care contine multimea A, atunci are loc egalitatea:
ZZ
ZZZ
u n dS
div u dx1 dx2 dx3 =
S
unde n este versorul normalei exterioare la S.

175
Demonstratie. Demonstratia este tehnica.

Consecinta 72.1. Daca u = grad f , atunci:
ZZZ
ZZ
f
f dV =
dS
n
A
si pentru f = 0 avem:
ZZ
f
dS = 0
n
Consecinta 72.2. Daca u = f grad g, atunci:

div u = f g + grad f grad g
u n = f (n grad g) = f
si
ZZZ
g
n
ZZ
(f g + grad f grad g) dV =
g
dS
n
Aceast
a egalitate poart
a numele de prima formula a lui Green.
Schimband rolurile lui f si g si scaz
and se obtine egalitatea:
ZZZ
ZZ
g
f
(f g g f ) dV =
(f
g
) dS
n
n
A
care poarta denumirea de cea de a doua formula a lui Green.

Fie S o suprafata simpla orientata, a carei frontiera este o curba simpla nchisa C orientata
conform regulii descrise dupa Remarca 69.4
Teorema 72.2 (Stokes). Dac
a functia vectorial
a v = v(x1 , , x2 , x3 ) este de clasa C 1 ntrun domeniu care contine suprafata S, atunci:
ZZ
Z
(rot v) n dS = v t ds
S
v3
v2 v1
v3 v2
v1
), n este versorul normalei la S, iar t

x2
x3 x3
x1 x1
x2
este versorul tangentei la C.
unde: rot v = (
176
73
Derivarea integralelor cu parametru.
Exista situatii n care functia care se integreaza depinde nu numai de variabila de integrare x, ci si de un parametru real t (de exemplu, timpul). Mai mult, domeniul pe care se
calculeaza integrala depinde si el de timpul t. In aceste cazuri valoarea integralei depinde
si ea de parametrul real t.
In aceasta sectiune vom prezenta conditii suficiente de derivabilitate n raport cu parametrul t a unei asemenea integrale.
Mai ntai consideram cazul 1-dimensional:
Z(t)
I(t) =
f (t, x) dx
(t)
Teorema 73.1. Dac

a functiile , : [c, d] R sunt derivabile pe [c, d] ((t) < (t),
t [c, d]) si functia f (t, x) este continu
a n raport cu x pe intervalul [(t), (t)] si este
1
de clasa C n raport cu t, atunci functia I(t) este derivabila si avem:
d
dt
Z(t)
Z(t)
f
0
0
f (t, x) dx = (t) f (t, (t)) (t) f (t, (t)) +
(t, x) dx
t
(t)
(t)

Consecinta 73.1. Daca functia f (t, x) este continu
a n raport cu x pe intervalul [a, b] si
este de clasa C 1 n raport cu t, atunci:
d
dt
Zb
Zb
f (t, x) dx =
f
(t, x) dx
t
Fie acum D R3 un domeniu si (a, b) R un interval deschis. Consideramm o functie

x : (a, b) D R3 de clasa C 1 si o submultime marginita 0 D a carei frontiera S0
este o suprafata simpla pe portiuni.
Pentru un t arbitrar, dar fixat, notam cu (t) multimea:
(t) = {x(t, ) | 0 }
si presupunemm ca jacobianul
xt () = x(t, ) este nenul.
D(x1 , x2 , x3 )
functiei xt : 0 (t) definita prin
D(1 , 2 , 3 )
Consideram acum o functie F : (a, b) R3 R de clasa C 1 si integrala:

ZZZ
I(t) =
F (t, x) dx1 dx2 dx3
(t)
177
Teorema 73.2. Functia I(t) este de clasa C 1 si are loc egalitatea:

ZZZ
ZZ
dI
F
=
dx1 dx2 dx3 +
F v n dS
dt
t
(t)
unde S(t) este frontiera lui (t), v =
S(t)
x
si n este versorul normalei exterioare a lui S(t).
t
BIBLIOGRAFIE
[1] R. Haggarty, Fundamentals of Mathematical Analysis; Addison-Wesley, 1989, Oxford
[2] A. B. Israel, R. Gilbert, Computer-Supported Calculus; Springer Wien New York,
2001, RISC Johannes Kepler University, Linz, Austria
[3] C. Lanczos, Applied Analysis; Sir Isaac Pitman, 1967, London
[4] F. Ayres, J. Cault, Differential and Integral Calculus in Simetric Units; Mc.GrowHill, 1988
[5] A. Jeffrey, Mathematics for engineers ad scientists; Van Nostrand, 1961
[6] E. Kreiszig, Advanced engineering mathematics; Wiley & Sons, 1967
[7] O. V. Manturov, N. M. Matveev, A course of higher mathematics; Mir, 1989
178

Calcule Diferentiale Si Integrale

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Calcule Diferentiale Si Integrale

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Calcul diferential si integral

1 Notiunile: multime, element al unei multimi, apartenenta la o multime:

II Calcul diferential si integral pentru functii reale de o

12 Convergenta sirurilor de numere reale.

13 Reguli privind convergenta sirurilor de numere reale.

15 Serii de numere reale.

16 Reguli privind convergenta seriilor de numere reale.

17 Serii absolut convergente.

18 Limita ntr-un punct a unei functii.

19 Reguli privind limita functiei ntr-un punct.

23 Continuitatea unei functii ntr-un punct.

24 Reguli privind continuitatea unei functii ntr-un punct.

29 Serii de functii. Convergent

32 Operatii cu serii de puteri.

37 Derivabilitatea (diferentiabilitatea) de ordin

39 Teorema de clasificare a punctelor de extrem.

42 Clase de functii integrabile Riemann-Darboux.

45 Tehnici de determinare a primitivelor.

45.1 Integrarea prin parti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94

48 Diferite forme ale seriei Fourier.

III Calcul diferential si integral pentru functii de n variabile

50 Limita ntr-un punct a unei functii de n variabile.

51 Continuitatea functiilor de n variabile.

53 Diferentiabilitatea functiilor de n variabile.

56 Teoremele lui Taylor.

57 Teoreme de clasificare a extremelor locale.

59 Integrala Riemann-Darboux dubl

60 Calculul integralei Riemann-Darboux duble pe un

61 Integrala Riemann-Darboux dubl

62 Calculul integralei Riemann-Darboux duble pe o

63 Integrala Riemann-Darboux pe o multime

64 Calculul integralei Riemann-Darboux pe o multime n-dimensional

66 Integrala curbilinie de speta nt

67 Integrala curbilinie de speta a doua.

68 Transformarea integralelor duble n integrale curbilinii.

73 Derivarea integralelor cu parametru.

La ce poate fi util un curs de calcul diferential si

sa convinga studentii informaticieni ca vor face cunostiinta la acest curs cu obiecte si

Notiunile: multime, element al unei multimi,

Intr-un curs de matematica riguros, notiunile care se folosesc trebuiesc definite.

Simboluri folosite n teoria multimilor.

Daca x este un element al multimii A, atunci aceasta se noteaza astfel x A. Daca x nu

Altfel spus n familia multimilor egalitatea A = B nseamna ca aceeasi multime se noteaza

puncte ale intervalului nchis [a, b] este multimea [a, b] = x R1 a x b , unde

Definitia 3.1. Oricare ar fi multimile A si B reuniunea A B este multimea de elemente

3. Oricare ar fi multimea A sunt adevarate urmatoarele incluziuni: A A si A.

- intersectia este distributiva fat

- reuniunea este distributiva fat

- pentru orice A P(S) exist

Multimea R = {(x, y) R1 R1 | x2 + y 2 1} este o relatie binara simetrica n multimea

Multimea R = {(x, y) R1 R1 | x y 0} este o relatie binara antisimetrica n

Multimea R = {(x, y) R1 R1 | x y 0} este o relatie binara tranzitiva n multimea

Definitia 4.8. O relatie binara R n multimea A este o relatie de ordine partial

n multimea P (X) este multimea X.

Definitia 4.15. O relatie R n multimea A este relatie de echivalent

asociaza un element y B este aplicabila fiecarui element x din multimea A. Elementul

f (A) = y B exista x A astfel ncat f (x) = y

Membrii drepti ai acestor egalitati arata regula dupa care x se transforma n y.

Definitia 6.1. Fie f : X Y si g : Y Z doua functii. Pentru orice x X elementul

; daca y = x3 functia inversa este: x = 3 y.

In matematica se folosesc frecvent urmatoarele expresii: pentru orice element si

Notatia A B se foloseste cand vrem sa definim o notiune A folosind o afirmatie B.

Definitia 8.1. Oricare ar fi afirmatia A, notam cu A afirmatia: afirmatia A este falsa.