Ana Blandiana - Inca un pas ( poezie lirica)

Att de putine lucruri ma pricep sa fac

Nici piersici ca piersicii,
Nici struguri ca via,
Nici macar nuci
Ca arborii cu umbra amara
Si fosnet usor,
Un singur lucru stiu sa fac
Cu o pricepere extraordinara:
Stiu sa mor.
Nu ma laud,
Stiu sa mor cum putini oameni stiu Ma nvelesc nti n tacere,
Apoi n pustiu
Si pornesc astfel ncet, un pas,
nca un pas, si nca un pas,
Pna nu se mai vede din mine
Dect un glas
Asezat somptuos
n al cartii sicriu.
Nu ma laud,
Credeti-ma, stiu sa mor
Si stiu, mai ales, sa nviu,
Dar asta e, binenteles,
Mult mai usor.

Ana Blandiana Cuplu (Poezie de dragoste)

Unii te vad numai pe tine,

Altii ma vad numai pe mine,
Ne suprapunem atat de perfect
Incat nimeni nu ne poate zari deodata
Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia
De unde putem fi vazuti amandoi.
Tu vezi numai luna,
Eu vad numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stam spate in spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sangele duce zvonuri
De la o inima la alta.
Cum esti?
Daca ridic bratul
Si-l intind mult inapoi,
Iti descopar clavicula dulce
Si, urcand, degetele iti ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc si-mi strivesc
Pana la sange gura.
Oh, numai noi cunoastem dorul
De-a ne putea privi in ochi
Si-a intelege astfel totul,
Dar stam spate in spate,
Crescuti ca doua crengi
Si daca unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singura privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Insangerat, infrigurat,
Al celuilalt.

Liliacul i cele dou nevstuici La Fontaine (fabula)

Un Liliac, zburatacind ca un nauc,
Era sa dea-ntr-o seara de bucluc,

Caci nimeri, pe-o ferestruica,

ntr-un culcus de nevastuica.
Cum nu era cu neamul guzganilor n pace,
Ea si sari la dnsul sa-l nsface.
- Cutezi sa vii aici, cnd neamul tau
A cautat, cum stii, sa-mi faca rau?
Caci ce mai tot ncolo si ncoace,
Esti Soarece si pace!
(Sau nu-s, eu, Nevastuica!)
- Am fost zvrlit, aici, ca o fituica,
De-o pleasna mai puternica de vnt,
Dar Soarece n-am fost si nici nu sunt,
Ca n-am nimic comun cu rozatoarele.
Priviti-ma: eu sunt cu aripi, Doamna,
Si aripile pasare nseamna...
Jos Soarecii! Traiasca Zburatoarele!
Cum i vorbise bine, ca din carte,
Ea l-a lasat sa plece mai departe.
Dar poate ca blestemele pacatelor
L-or fi mnat cu joaca lor poznasa
La alta Nevastuica, - o vrajmasa
A tuturor naripatelor Si ea, cu gndul la obrsie,
Voia ca pasare sa-l sfsie.
- Eu pasare?! Sunt mai de vita!
N-am pene, ca sa ma feresc.
Nu vezi ca-s Soarece, Domnita?
Traiasca neamul soricesc!

Stiind s-o schimbe si s-o dreaga,

Scapa din nou cu pielea-ntreaga

Mgarul purttor de moate La Fontaine (fabula)

Ducnd pe drum, odata, o racla cu relicve,

Magarul si umfla cu fala narile,
Creznd cu biata minte a tantosei lui tigve

Ca pentru el sunt toate: si smirna si cntarile.

Dar un drumet, vazndu-i greseala, i-ar fi spus
Catrului ce, tantos, privea n jur de sus:
- Jupne Magarila, din pacate,
Cntarile si smirna si tamia
Si tot alaiul asta sunt doar pentru momia
Pe care tu o duci ca prostu-n spate!
Cnd judele e prost si cascaui,
Nu-i bai: saluti n el doar roba lui

Tuii Marin Sorescu (poezie de forta)

La cele mai bune replici ale mele

Ai tuit,
Scorpie btrn.
Ele erau cheia
ntregului spectacol,

Le pregteam n febr
Ani n ir,
Oamenii m-ateptau cu respiraia tiat,
Efectul trebuia s fie formidabil,
Dar pe tine tocmai atunci
Te neca tusea,
Scorpie btrn.
Dac se-ntmpla
S lipseti odat,
ncepea s tueasc
Scaunul pe care sttusei.
Acum ai molipsit
Toat sala,
Piesa se petrece de la un cap la altul
ntr-o tuse mgreasc...
Tuii,
Rguit, piigiat, dogit,
Cu pauze, n accese, uscat, pistruiat,
Ca la vocalize, ca la doctor,
Tuii!
Credei c spun rolul pentru voi,
Ochii mei par c se uit la voi,
Cnd, de fapt, eu privesc peste capetele voastre
Becul rou din fundul slii.
Pentru el vorbesc,
Lui i spun sufletul meu nvat n nopi de insomnie,
Becului rou care arat locul pe unde, la sfrit,
Voi trebuie s evacuai sala,
Scorpii btrne.

Dai-mi un trup, voi munilor Lucian Blaga (poezie de forta)

Numai pe tine te am, trectorul meu trup,

i totui
flori albe i roii eu nu-i pun pe frunte i-n plete,
cci lutul tu slab
mi-e prea strmt pentru stranicul suflet
ce-l port.

Dai-mi un trup,
voi munilor,
mrilor,
dai-mi alt trup s-mi descarc nebunia
n plin!
Pmntule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei nprasnice inimi,
pref-te-n lcaul furtunilor cari m strivesc,
fii amfora eului meu ndrtnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea mreii mei pai
i-a apare nvalnic i liber
cum sunt,
pmntule sfnt.
Cnd as iubi,
mi-a ntinde spre cer toate mrile
ca nite vnjoase, slbatice brae fierbini,
spre cer,
s-l cuprind,
mijlocul s-i frng,
s-i srut sclipitoarele stele.
Cnd a ur,
a zdrobi sub picioarele mele de stnc
biei sori
cltori
i poate-a zmbi.
Dar numai pe tine te am, trectorul meu trup.

Oda sarmalei - Pstorel Teodoreanu

Poezie populara

Cum s-ar defini sarmaua?

Vis naripat al verzei ce-l avu ct a durat
somnul lung metamorfozic n butoiul de murat
Potpuriu de porc i vac, simfonia tocturii,
imn de laud mncrii, nlat n cerul gurii.

O cochet care-i scald trupu-n sos i n smntn

i se-nfoar n varz ca n valuri de cadn.
O abil diplomat ce-a-ncheiat o strns lig
c-o brdac de vin rou i-un ceaun de mmlig.
Oponent din principiu i un stranic adversar
pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivol parfumat
ce te-mbie cu mirosuri de slnin afumat.
Locatara principal ine-n spaiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaicnnscut, cum s-o prinzi n prozodie
c de cnd e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aductor de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iat-n cteva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!

Grigore Vieru - Iarta-ma

Poezie lirica
Iarta-ma, Doamne,
ca-ti hulesc pinea
Dar orice pita
e o gura fara cuvnt.
Nu te mai pot vedea
de atta fum
n care pini se coc!
De ce nu ne-ai dat
altceva-n loc?

De pilda, raza de soare,

pe ea sa o rontai blnd,
iar cine si doarme ziua,
sa ramie flamnd.
Stapne,
mi-i gura pecetluita
c-o pine.

Ana Blandiana - Totul simplu

Poezie lirica
O, dac-a fi o lumnare numai,
S m consum treptat
De la un capt spre altul,
Simplu, ca-n aritmeticile
Copiilor...
Capul nti - ce fericire! Mi-ar disprea,
Lumea ar spune:

"Ce fr cap este fata aceasta!",

Eu a fi uitat totul
i nimic n-a mai cuta s-neleg.
Inima apoi mi s-ar topi,
i n-a mai iubi,
i n-a mai ur,
i nici o suferin nu m-ar atinge,
i lumea ar spune:
"Ce fr inim este fata aceasta!"
i aa mai departe.
i apoi n-a mai avea nici o dorin,
i nici o patim,
i sngele meu purttor de corbii
S-ar spulbera,
i mi-ar rmne numai genunchii uscai,
Tremurtori cu demnitate sau ngenuncheai,
Nimeni nu s-ar mai obosi s spun ceva.
n ultima linite,
Balta de cear
S-ar rci, pedepsit anume
Pentru toate ngrozitoarele umbre pe care
Lumina ei le-a adus n lume...

Matei Visniec - O tragere cu arcul (vezi caii la fereastra)

Poezie de forta

Trage n mine, i spuneam, trage n mine

snt aici, pe acoperiul oraului
el trgea i sgeata m lovea n picior
i-o ntindeam i-l rugam: mai intete o dat
el trgea i m nimerea n umr
eu mi scoteam sgeata din umr
i alergam dup el, i spuneam: ai greit

mai ncearc o dat

el m privea rugtor, m vedea
furios i nrit, i ncorda arcul
i m intea n urechea stng
minciun, strigam eu, o mare minciun,
oare nimeni nu m poate inti n inim
sau n frunte, bastarzilor!
m repezeam la el, l prindeam de piept cu
palmele negre, i urlam n ureche:
bastardule, uit-te la mine cnd loveti
prinde cu putere de coarda arcului
i intete-m n inim
el m sgeta cu mna tremurnd
i vrful ascuit trecea pe lng mine
nfigndu-se n inima calului meu
pe care-l iubeam i care
nu era vinovat cu nimic

Magda Isanos - Vis Vegetal - Poezie de dragoste

As vrea s fiu copac
Si-as vrea s cresc langa fereastra
ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna
s-nfloresc,
Ca s te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face
cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe
frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori

M-as apleca
usoara s-ti sarut
Cnd parul ce pe frunte ti-a cazut,
Cnd buzele
cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de
aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de
ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, cnd va fi si
luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-m femeie s
fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si
pmnt,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari n casa si
senina,
Uitind de-atata vreme s vorbesc,
Cu cate-un cuib n fiecare
mana, As incepe s
zambesc.
Marin Sorescu Boala
Poezie lirica

Doctore, simt ceva mortal

Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.
Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti

Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,

Am fost bun si-am fost frumos...
Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.

Bietul Ion I.L.Caragiale

Poezie comica

A tot rbdat Ion, rbdat,

Pn cnd foc s-a suprat,
C prea-i btea joc toi de el,
Ba c-i nerod, ba c miel,
i cte alte, fel de fel!
A scos un par din gard, i feri!
De-or hi mojici, de-or hi boieri;
C a pornit ca un netot,
i d-i la cap i stric tot!
O zi ntreag a sbierat
i val-vrtej a alergat
Pe toi n spaime i-a bgat...
Cnd tocmai seara-ntr-un trziu,
Hop! Iat dete de zapciu,

i aoleu! i vai! i chiu!

C i l-a-ntins zapciul jos,
L-a legnat foarte frumos
i-l adormi ntors pe dos...
S-a scrpinat a doua zi
Bietul Ion cnd se trezi
Se duse drept acas i,
De necazul satului,
Rupse furca patului.

Idil poezie populara

de Ion Luca Caragiale

Ia vezi toanta de Mrie,

Ce gtit-i! Cum i-a dat
Pe obraz cu rumenie
i pe cap cu alifie:
S se mire toi n sat.
Ia te uit i Ilie,
Ce flcu bun de peit!
Cu iari noi de dimie
i cu flori la plrie,
i cu cisme s-a-nnoit.
F Mrie, nu dai laba?
Nu i-o dau, mcar s mori!
F, te rog! M rogi degeaba...
Apoi dac-aa i-e treaba,
Te iau altfel, i... ori, ori.
M! se vede nu i-e bine...
Fii de treab nu fii prost:
Intri-n iad, srac de tine!

Ai uitat, nu i-e ruine

C acum suntem n post!
Dac-i post, de ce la Nic
Ochii toat ziua-i cati?
Meri te plimb! Ce-i adic.
Numai ochii? Tu... n-ai fric!
Tu ateapt pn-la Pati...
i-a plecat ptruns Ilie...
Ce mndree de flcu!
Cu iari noi de dimie
i cu flori la plrie.
Da-l strngea o cism ru.