Ca si cronologie, iluminismul se incardreaza in perioada 1829-1830 si 1860.

In aceasta
perioada, literatura se dezvolta in toate domeniile fiind promovate specii literare noi. Se pune
baza dupa dezvoltarea bibliotecilor, pe infiintarea de teatre in care se vor juca atat comedii cat si
dramele vremii. Scolile pun baza pe materii de studiu ce va dezovolta omul in spirit autohton.
Mihail Kogalniceanu va incerca o orientare a literaturii romane autohtone spre autenticitate,
spre valoare, incercand sa diminueze lucrarile straine ce ajungeau la noi in forma tradusa si de
multe ori eronate. In acest sens va incerca initierea unei reiste numita Dacia literara in care sa
incurajeze unificarea limbii si literaturii romane.
Dacia literara, cu toate ca este o inovatie in epoca, nu va avea o viata lunga. Va fi publicata in 3
numere ianuarie-februarie, martie-aprilie, mai-iunie, fiind interzisa de regim.
Kogalnicenu isi defineste revista Dacia literara ca fiind o publicatie ce va parasi poltiica si viata
sociala ocupandu-se astfel numai de literatura. O foaie, dar, care, parasind politica, s-ar
indeletnici numai cu literatura nationala, o foaie care, facand abnegatie de loc, ar fi numai o foaie
romaneasca si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti, fie din orice parte a Daciei,
numai sa fie bune, aceasta foaie, zic, ar implini o mare lipsa in literatura noastra. O asemenea
foaie ne vom sili a sa fie DACIA LITERARA.
Va da un caracter pur literar revistei datorita intentiei de a cuprinde in paginile ei doar operele
literare originale si capabile de a face parte din literatura unei natii. In speranta unificarii graiului
si a literaturii din toate regiunile romanesti, Kogalniceanu isi defineste revista ca un repertoriu
general. asadar, foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturii romanesti, in care, ca intr-o
oglinda, se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiestecare cu
ideile sale.
In opozitie, cu spiritul literaturii originale sunt prezentate traducerile. Dorul imitatie s-a facut la
noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national. Operele traduse sunt
condamnate pentru ca nu apartin spiritului autohton sunt realizate interpretari proaste ale
continuturilor si in final, o literatura nu se poate baza pe opere traduse din alte literaturi.
Traductiile insa, nu fac o literatura. Noi vom prigoni cat vom putea aceasta manie ucigatoare a
gustului original.
Pentru a surprinde valoarea unei opere, Kogalniceanu impune anumite principii de critica
literara, dusmani ai arbitraliului vom critica cartea, iar nu persoana. Se vor impune cele trei
mari teme romantice pe baza carora literatura iluminista si cea care va urma se va dezvolta:
istoria, natura si folclorul: Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt
destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi si
la noi sujeturi de scris.
Pentru o buna organizare in functionarea publicatiei sunt organizate in 4 sectiuni.