SUFLETUL SATULUI COMENTARIU LUCIAN BLAGA

Comentariu "Sufletul satului" referat de Lucian Blaga

Copilo, pune-ti mainile pe genunchii mei./Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat./Aici orice gand e mai ncet,/si inimati zvcneste mai rar,/ca si cum nu ti-ar bate n piept/ci adanc n pamant undeva./Aici se vindeca setea de mantuire/si
daca ti-ai sangerat picioarele/te asezi pe un podmol de lut./Uite, e seara./Sufletul satului falfaie pe langa noi,/ca un
miros sfios de iarba taiata,/ca o cadere de fum din stresini de paie,/ca un joc de iezi pe morminte nalte.
Poezia "Sufletul satului", face parte din volumul "In marea trecere", aparut in 1924, la Editura "Radio" Cluj. In
aceasta poezie, ni se dezvaluie ca, n mijlocul resemnarii si al sfasierilor launtrice este descoperita totusi o realitate n
stare sa satisfaca exigentele spiritului: cosmosul expresionist este refacut de Blaga n spatiul satului romnesc. Cu
mult nainte de a elogia constient universul autohton axandu-se pe convingeri filozofice (vezi "Elogiul satului
romnesc", discurs de receptie rostit la primirea n Academie, 1937), poetul il descopera mai ntai ca realitate
sufleteasca, materializata ntr-o anumita atmosfera ("sufletul satului"), binecunoscuta nca din copilarie. El aspira
acum catre regasirea eului colectiv si mitic si catre abolirea celui real, pentru a se vindeca de nstrainare.
Aspiratia este acum, aceea de a da un sens "coborarii" n varste despre care am vorbit n legatura cu poemele aflate la
nceputul prezentului volum, de a valoriza pozitiv aceasta "miscare de retragere", pe care poetul o vede acum ca
retragere catre propria-i origine mitica, spre izvoare, spre un timp vesnic n care viata si moartea sunt
netraumatizante. Satul blagian este deci o realitate descoperita n mod abstract, transcendentalizata voluntar, investita
cu atributele unui "spatiu securizant si intim" (Ion Pop). El se situeaza n vesnicie, care nu mai e avant, ci ncetinire a
ritmului existentei: "Aici orice gand e mai ncet, / si inima-ti zvacneste mai rar, / ca si cum nu ti-ar bate n piept, / ci
adanc n pamant undeva". Epitetele diseminate n ntregul poem sunt toate din aceeasi sfera semantica: "ncet", "rar",
"adanc", "sfios". Desi ntalnim din nou zvacnetul inimii n pamant (vezi "Pamantul" Poemele luminii), o diferenta
de nuanta abia simtita ne ndeamna sa nu confundam aceasta stare de terapeutica
Satul blagian este de fapt o realitate a unui alt taram, descoperit tarziu, dupa aprige confruntari n constiinta. Cadrul
sau cuprinde semne vizibile ale mortii: "daca ti-ai sangerat picioarele / te asezi pe un podmol de lut", "sufletul satului
falfaie pe langa noi" (ca o naluca desprinsa de suportul ei concret), imaginea lui se asociaza cu aceea a "ierbii taiate"
(simbol mascat al jertfirii discrete a vietii) si cu "mormintele". "Zaristea cosmica" s-a schimbat aici n "cadere de fum
din stresini de paie"; cerul e "scund"; doar mormintele sunt "nalte"; satul blagian e un "satnecropola", misterul lui
e misterul mortii. Poetul se apleaca sa-l descifreze strabatut de nfiorari, ca si cum ar calca prin alt taram, nu n
realitate, ci n poveste. Acceptarea mitului, a "lumii-poveste" (sintagma introdusa n circulatie de criticul George
Gana), trebuie nteleasa ca o acceptare dureroasa, o solutie ultima din partea poetului, a carui principala tinta fusese
afirmarea unui eu individual, la modul cel mai modern. Cufun
In poezia de fata, trebuie adaugat, satul e mai putin prezent ca realitate mitologica sau metafizica, ci ca "suflet", n
sensul expresionist, asa cum o arata si titlul. Pentru poetul expresionist realitatea nu e un peisaj (n sensul clasic), nici
"impresie" senzoriala (la modul impresionist, adica), ci stare sufleteasca, emotie, sentiment. Acest lucru e mai evident
n pictura expresionista, unde, se stie, nu sunt pictate |"peisaje" pure, nici opusul lor, "idei", ci sentimente, cum mai
ales subliniaza Vianu, comentand o explicatie a lui Van Gogh pe marginea unui tablou n care pictoirul si propunea sa
ntruchipeze iubirea facand portretul unui prieten. Iata ce spunea T. Vianu n legatura cu definirea uneia din trasaturile
fundamentale ale expresionismului: |"Pentru ntaia oara un pictor, si propunea sa picteze "iubirea". Neaparat,
totdeauna artistii au gasit n preferintele inimii lor secretul acelui farmec comunicabil n care viziunile lor se nfasoara
si dobandesc plasticitatea si caldura vietii. Pentru nt
La fel satul, ca paleativ al setei de absolut este un "suflet", iar apropierea de "sufletul satului" are loc printr-un
adevarat ritual confesional ("Copilo, pune-ti mainile pe genunchii mei" este gestul tipic al confesiunii religioase, de
la care se asteapta "mntuirea" pacatosului) prin care are loc mpartasirea uneia dintre taine: "Eu cred ca vesnicia s-a
nascut la sat"; cu alte cuvinte, nemurirea sufletului, taina mare, s-a refugiat n lucruri marunte, n "mirosul sfios de
iarba taiata", n "caderea de fum din stresini de paie", n "joc de iezi pe morminte nalte".