93 dincolo de Dunire in vremile statului Valacho-bulgar, nu este de nevoe a inchipuica ei si fi fost foarte numerogi in ,Moe- sia“ gi apoi a esplica mai tirziv disparerea lor din aceasta fara, punéndu-i si treacit Dundrea, Cei dintéi capi ai rés~ coalei erau valachi; cele d’intéi lupte pentru résturnare a-. vurd drept teatru muntele Haemus, patria Valachilor; ele- mentul bulgar, care era singurul maj cultivat, sfirsi prin a predomni si statul valacho-bulgar se schimba pe nesimtite in un stat curat bulgirese. Cit despre ritul bulgar care se intilneste la Rominii de la nordul Dunarei, el a fost introdus aici in vremurile intéiu- lui stat bulgar, care ‘si intindea stapinirea lui pind in Pa- nonia. Nu este de nevoe a face pe Romini sii primeasc’ a- cest rit la sudul Dunirei gi chiar legiturile bisericilor mol- dovenegti si muntenesti cu scaunul arhiepiscopal din Ohrida, aratd ci Rominii n’au putut primi crestinismul bulgar de cit la nordul Dunirei, in férile pe care ei le ocupa gi astizi. Caci dact Rominii av fi venit din Moesia dup& veacul al Xil-lea, ar trebui s& asculte de patriarchul de Trnowo; daci s’au reintors de mai jos din sudul Balcanilor dupé 1018, ei ar trebui s& slujeascd in biserica lor in limba greceasci ca si acei din Macedonia. A se admite insi ci Rominii si fi revenit mai inainte de secolul al X-lea in Dacia, nu este de loc nimerit, intra cit violenta ndvilirei, care se presupune ca ‘i ar f putut alunga din Dacia, stiruia inci in toataé fu- ria ei. Vv CRONICARI ST ISTORICL. Se mai intimpind impotriva aflirei Rominilor in Dacia Tra- iani, tacerea absoluti pe care ar pazi-o asupra acestui fapt toate izvoarele veacului de mijloc. Chiar cind aceasta tacere ar fi intr’adevér, inc& ea nu ar94 dovedi nimic, cici Dacia a fost 0 tari care rémase, pentru a zice ast-fel, afari din migcarea istori Nefiind civi si lipsité de atingere cu popoare care cunosteau intrebuin- tarea scrierei, se infelege usor cum se face ci isvoarele vea- eului de mijloc nu pomenese despre aflarea Rominilor in a- ceastd regiune. Insi autorii bizantini contin destul de des a- ritéri care se rapoarta ciitre {érile agezate la nordul Duni- rei, si deci firesc lucru ar fi ca ei si vorbeasci despre Ro- mini ca locuind in aceste pirfi, dac& ei s’ar fi aflat pe ait Aceasta este foarte drept ; inst trebue luat aminte c& nici odati férile Daciei n’au ayut in acest restimp un traiu nea- tarnat, ci trecénd fara incetare din minile unor barbari in accle ale altora, primiau in tot-d’auna numele_nivéalitorilor: Ast-fel Dacia fu numita succesiv Gotia, Hunia, Gepidia, A- varia, Bulgaria, Cumania etc., si popoare care o locuiau, ori de ce neam ar fi fost, igi schimbau numele la fie-care schim- bare de stipin, gi aceste nume sunt singurele cunoscute de autorii bizantini. Ast-fel Pachymeres ne pare a amesteca Valachii din aceasti parte a Dunarei cu Scitii, de oare-ce el observa ci impiratul Andronie s’ar teme ca Valachii de pe lingé Constantinopole si nu yin& in ajutorul Scitilor care se agteptau se navileasci~—fiind trasi in partea lor prin a- seminarea viefuirei si doar’ si prin comunitatea singelai gi a neamului.“ 1) Am vézut mai sus ci Valachii din muntele Haemus cauti scipare la Scitii de pe ripa sting’ a Dunirei*). Se crede in deobste ct acesti Scifi ar fi Camanii; dar s’ar putea tot aga de cu temeiu vedea in ei Valachii, fiind ca este mai de crezut cA Valachii din Haemus sa fi cerut aju- tor la cei din Dacia de cit ta niste barbari cu care nu a- veau nimic de impirtit. Apoi si se mai bage de seama ci 4) Bachyweres, Bonn. p. 430. 2) Nicetas Choniates, Bonn. p. 48 Bago: cov “logov Suxddveeg nal v095 atunci cind Bizantinii nu numese pe locuitorii agezati Ja nor- dul Dunirei dupi numele stipinitorilor lor, ei ‘i boteaz’ cu porecle vechi, precum: Scifi, Geti, Daci, Tribali, etc. Ast-fel noi credem a regisi pe Romini in acest loc a Ini Cantacu- zen: ,dar Gefii de dincolo de Istru, care se slujise cu acc- leasi arme ca si Tatarii, si care venise pentru a ajuta Misi- enilor® *). Este cu atita mai putin afari din cale de a vedea pe scri- itorii bizantini ci se indeletnivese aga de putin cu Rominii de dincoace de Dundre, cu cit ‘i aflim pomenind asa de rar despre acei ce locuiau in inima chiar a impératiei lor. Ast- fel am vézut mai sus ci cea d’intéiu pomenire aacestui po- por, ca rasi deosebité, purtind numele de Valachi, cade in anul 976, deci citre sfirgitul secolului al X-lea gi cu toate acestea acclasi Pachymeres, citat mai sus zice ci ei locuiau ling’ mahalalele Constantinopolei. Cit timp Valachii nu jucara nici un rol in istorie,ea nu se indeletnici cu dénsii; de in- dati ce ei incep a pune in cumpéna soarta impériitiei bi- zautine, se véd pe istoricii ei scofindu-i din uitarea in care’i pirasise. Nicetas Choniates vorbeste de ei mai pe fie-care fat. D-l Jung observa cu multé dreptate, ci Valachii care Jocuese ast&-zi in Austria, de si alcdtuesc a 12-a parte a poporatiei impéritiei si locuese o intindere de pimént de 2000 mile pitrate, mai nu sunt amintiti in istoria acestui stat pind la 1848 unde ei incep a se aréta“ *), Intr’un cuvént, argumentul @ silentio, nu dovedeste ab- solut nimic. Indaté ce incep a se afla documente sau scrieri asupra Daciei traiane, se véd in ele pomenifi Rominii. Daca deci, acestia par a nu fi amintiti de istoricii veacului de mijloc, Jucru isi are esplicarea sa in imprejurarea ci dén- 1) deci Valachilor. Cantacucenus, Bonn, L. p. 465. 2) In istoria Austriei a profesorului Krones ei nu sunt pomenifi de cit de vr°0 12 ori. Veri Tung, Romer und Romanen inden Do- naulacndern, Innsbruck, 1877, p. 245.96 sii nwi cunosteau. A se deduce de aici nefiinfarea lor pare 0 incheiere cam pripita. Dar este oare adevérat cit nici un isvor istoric pina in se- colul al XII-lea si nu pomeneasct pe Romini la nordul Du- narei? Protivnicii staruintei Rominilor procedeazi in chipul urmator pentru « intemeia aceasté axiomi: Ori unde ei in-° tilnesc veri un loc care si pomeneasci despre acest popor ca locuind in Dacia traiana, ei il interpreteazi gi'l résucese pind ce scot din el un infeles cu totu) altul de cit acel pe care ’l are in adevér. Cind se intémpl& de dau peste is- yoare Inai ind&r&tnice, cérora nu li s’ar putea aplica aceasta operatiune, atunci declara isvorul insugi de mincinos. Ast- fel se ajunge Ia incheierea doriti ci Rominii nu s’ar afla in isvoarele, din care ei ingii i alunga. Sistemu) urmat de protivnicii Rominilor este foarte indeminatec. Cind intilnese dovezi conforme teoriei ler, le primesc firé nici un control; cind dau peste dovezi ce nu ‘se impact cu dénsa, cauta sit scape de ele prin unuldin mijloacele aritate. Cu o aseminea metod& se poate proba ori-ce. Rémine numai intrebarea dacd aceasta se chiama a face istorie. Este un cronicar ungurese Axonymus Belae regis notar, care pomeneste in chipul cel mai neindoelnic despre fiinta- rea Roiminilor in Transilvania pe timpul cind Ungurii au cu- cerit aceasté tara. El ‘i arat&é chiar ca alcatuind un stat sub un duce a lor numit Gelw gi *i di drept oamenii cei mai ti- c&logi ai pamintului ,fiind c& ar fi Valachi gi Slavi*. ’) Pen- tru ca teoria lui Résler si poati réminea, trebuia cu ori-ce 2) Schwandéner, Scriptores rerum hungaricarum Vindobonnae 1746, L p. 17: ,tune Tuhutum—dum coepisset audire ab incolis boni- tatem terrae ultra silvanae ubi Gelou quidam Blaccus dominium te- nebat* p. 18: ct habitatoros illius tevrae viliores homines essent totius mundi, quia essent Blasié et Sclavi et dux eorum Gelow minus esset tenax“. A, Thierry, Attila, IL, p. 369 pune traiul a- costui notar sub Bela 1 (L061—1063) ; Résler il strimutd tocmai sub Bela TV (12351240).97 pref inliturat4 aceasté miéarturisire a notarului anonim. De aceea si vedem c& Résler isi deschide chiar cariera de in- vétat prin o critic’ nimicitoare a cronicarului ungurese *). Risler se sileste mai ales a dovedi in aceasta scriere nesti- inta fabuloasd a cronicarului gi sistemul séu de a falgifica is- toria in interesul gloriei maghiave. S& cercetim mai cu dea- maruntul aceste invinuiri. Anonimus aduce pe Unguri din Scitia; dar Regino, ,singu- rul izvor pe care cronicarul l’ar fi avut inaintea ochilor“, pune ca pricing a acestei pardsiri a vechei lor patrii, pusti- irea Ateluzului de citre Peceneghi, fapt intarit si prin ard- tarile lui Constantin Porfirogenitul, care adaugi c& Pecene- ghii fura ajutati in aceasté intreprindere de catre Bulgari, sub regele lor Simeon *), Anonimus trece peste acest motiv nu prea de fala, si atribue egirea Ungurilor din Scifia spo- rirei peste masurd a poporatiunei. Anonimus apoi schimba in izbinzi perderile invederate suferite de Unguri, precum spre esemplu acea din 955, unde oardele lor furd sfaramate de citre Othon cel Mare in c&mpia de la Lech. In neunire cu toate izvoarele veacului de mijloc, fir’ a scoate pe Regino, Anonimus face pe Unguri si manueascé sabia si numeste po- poarele care se slujiau cu arcul gi cu sigeata, méargave gi ti- ciloase, cand este cunoscut c& tocmai Ungurii intrebuintar aceasta arma, dup cum faiceau si Hunii stribunii lor. Cind el descrie ruinele vechii regedinti a lui Attila, le arat& cd ar fi de peatri, pe cind Priscus, care vézuse aceasta capitali pe timpul chiar cind traia intemeietorul ei, 0 descrie ca fiind de lemn. Eat&é in ceea ce priveste reaua credinta. 1) BR. Rosler. Zur Kritik der altesten ungarischen Geschichte, Trop- pan 1860. Reprodusa gi adaosd in cap. TV a Rom. Stud. 2) Porphyr.De adm. imp. Bonn, p. 173: ,petk 3& w nahw wv Yopdov perk t08 Basthdus tidy ‘Powatay elpnvéveadar nat rafbety dBewwy, Bremsybare neds ros Martivanlzag, xal pePadsiiv Gyo- gomae vob naranohepiaag nal deevijong rede Todensus,98 Cit pentru nestiinfa Tui ea nu ar reegi mai putin la lumina, dac& se pun in asemiinare fabulele sale cu faptele istorice dovedite intr’un chip neindoeltic. Aga el vorbeste despre un duce al Kievului care s’ar fi supus Ungurilor cind acestia trecurit prin statul stu, cind este cunoscut ci pe vremile ve- nirei Ungurilor in Panonia, nici micar nu fiinfa un ducat ne- atirnat al Kievului, cici acesta fusese intrunit cu ace) al Novgorodului sub puternica mind a lui Oleg, care nu era om si tremure inaintea unor fugari. Cucerirea Serbiei si accea a Croatiei de citre Unguri nu putea si aib’ loc Ja intrarea Ungurilor in Panonia, fiind ci cea d'intéi nu fu nici odat& cucerit’ de Unguri, care n’au trecut nici cind preste riul Sava, ear a doua n’a fost supusi de Unguri de cit mult mai tirziu. Anonimus nu pomeneste nimic despre Avari, care trebuiau si se afle inci in Panonia de meazi-zi; el nu cunoaste apoi nici pe Gepizi care triiau inc’ in Dacia pe la anul 871. Tot atit de necunoscétor este el despre girul ducilor celor dintai ai Ungariei, c&ici el pune in fruntea lor pe Almus care ar fi fost urmat de Zulta, pe cind Porfirogenitul arat& ca cel d’in- tii pe Arpad al carni fiu si urmay ar fi fost Leonta. Anonimus vorbeste si de un duce al Bulgarilor, Sala- nus, si Résler observa ci fiintarea unui ducat bulgar neatir- nat pe ripa sting’ a Dunirei nu este cu putinti, fiind cd chiar daci, Bulgarii si-ar fi intins stipinirea si pe malul sting al Dunarei, statul bulgar care se afla tocmai pe atunci in culmea inflorirei sale, n’ar fi putut ingddui fiinfarea unui stat neatirnat bulgiresc, ci l’ar fi contopit in propria sa unitate. Este netigiduit ci unele din aceste invinuiri sunt inte- meate. Anonimus era fri indoiali tot atita de nestiutor pe cit nu se sfia a infringe adevirul de indata ce el nu se im- paca cu gloria maghiaré. Dar critica lui Résler merge prea departe, de exemplu cind giseste de vind tui Anonimus pen- tru ce nu ar pomeni nimica despre Avari si Gepi99 buia inc’ pe timpul venirei Ungurilor si se fi aflat in Pa- nonia. O asemene invinuire nu i s’ar putea face nici chiar atunci cind el ar fi descris niste fapte contimpurane, cici un cropicar nu este f{inut s& arate toate faptele care ar putea si ne intereseze pe noi; el povesteste acele care lui i se p&reau de sami. Pentru Anonimus care trieste insi, dupa susfine- rea lui Résler, vr’o 300 de ani dupa venirea Ungurilor, 0 a- semene invinuire nu are nici un inteles. El nu au pomenit de Gepizi si de Avari pentru ca sau nu iau gasit amintifi in cronicele anterioare intrebuintate de dinsul, sau pentru ci traditiunea ticea asupra lor: Necunostinta apoi ce ise pune in socoteala despre sirul ducilor unguresti, este tot atit de putin intemeeti, intru cit se aduce numai cit pe Porphiro- genitul pentru a combate aratirile sale, si acesta, de gi mai apropiat de epoca emigrirei Ungurilor din Ateluza in Pano- nia (952), totusi ca strein nu putea cunoaste cu atita exac- titate istoria unui popor barbar, in cit s’ar putea intimpla ca Anonimus si aiba dreptate, sau chiar ca ambii si se insele'). Résler mai biinueste incé lui Anonimus ci ar vorbi despre existenfa unui duce rusesc in Kiev, cind este cunoscut c& la 898 un asemene ducat nu era in fiinta, cdci ar fi fost intru- pat in ducatul lui Oleg din Nowgorod Dar daca n’a fost un duce, a fost cel putin un comandant al oragului cu care Un- gurii s’au luptat, si acest popor nu era tinut sd se informeze despre relatiunile politice ale popoarelor prin teritoriile ci- rora trecea, in cit se lese traditiunei niste aratari precise a- supra unor asemene imprejurari. Apoi pentru ce oare nu ar fi tolerat imperiul bulgar de peste Dunare existenta unor du- cate vasale bulgare pe malul sting al fluviului? Ori cine vede ci toate aceste critici sunt silite si fara indoialé c& daci Résler giseste numai atita de spus in potriva lui Anonimus, 1) Comp. Katona, Historia Critica 1. p. 180. Cap.: ,Qno modo Be- lae notarius cum Porphyrogenito conciliari potest." :100 aceste lipsuri, chiar in casul c&ind ar fi adevirate, inc’ nu pot ridica lui Anonimus ori ce putere doveditoare, dupi cum Rosler se incearci a sustinea: Se poate ins& intimpla ca numele atit a ducelui romin cit si a celor bulgari amintifi de Anonimus si fie iscodite, fie de dinsul, fie de traditiune. Este insi peste putinfi de ad- mis ci Anonimus si fi iscodit si popoarele slave, bulgare gi valache, care constituiau acele ducate. Cu toate cA Anonimus pare a se apara de a fi urmat in expunerea sa datele traditionale si spune ca gi-ar fi scris cronica dupa istoriografii de mai inainte,") noi credem c4 nu s'ar putea pune iare temiu pe aceasté pretentie a unui om negtiutor care vroia si treaci drept invétat, si care de gi a putut scoate cite-va fapte de la un izvor de mai inainte, to- tosi culegea cele mai multe din intimplarile povestite de dinsul din bogatul cimp al traditiunei. Se poate observa ca. de cite ori povestirea sa urmeazi marele trasituri ale tra- ditiei nationale, ea contine adevérul; aminuntimele pe care el le adaoga pot fi falge sau inchipuite; ele ins& nu pot res- turna substanta traditiei insisi, cu atita mai mult cé ea poate fi adeverita si prin alte méarturisiri contimpurane cu notarul. Asa Anonimus spune ci Ungurii veniré din Scitia in Pa- nonia trecénd pe lingd Kiev gi intrard in acea fara prin par- tea de meazi-noapte, trecénd peste muntii Carpati. Résler, care pare a gasi o placere deosebita de a arita de neade- varate toate spusele notarului anonim, gi care fine a dovedi inca odaté c&é Buigarii nu stapineau Valachia, face pe Un- gurii cei alungati din tara lor de citre Peceneghi gi Bul- 1) Schwandtner 1. c. 1. p. 2: ,Etsi tamen nobilissima gens Hun gariae primordia suae generationis ot fortia quaeque facta sna cx falsis fadulis rusticorum vel a garullo cantu joculatorum quasi somniando andiret, valde indecorum et satis indecens csset,—,Et secundum traditiones diversorum historiographorum divinae gra- tiae fultus auxilio’,101 gari, si apuce ‘calea sudic& pentru a intra in Panonia, prin Valachia si Banat. El zice in scrierea sa de cApitenie: ,Daci Ungurii ar fi putut in 892 s& intreprindi prin partea de meazi noapte o espeditie in potriva Moravilor, cifi-va ani dupa acea ei n’ar mai fi putut apuca aceiasi cale pentru a ciluta alta locuinta. In anul 892 Ungurii locuiau intre Nipru si Carpatii rasiriteni ai Transilvaniei. Nici un popor puter- nic nu-i impedeca de a trece prin Podolia si podigurile nor- dice ale Carpafilor citre Ungaria. In 895 ei nu mai locuiau acolo, ci se strémutasera si locuiau acuma regiunea asezati intre Aluta si Portile de fer. Cumplifii Peceneghi a caror putere o sim{iré in cea de pe urma a lor supunere, i-ar fi impedecat de a incunjura Carpatii‘* *). ‘ Acest loc desgoleste pe deplin sistemul autorului in inte- meierea teoriei sale, anume acela de a pune ca dovedit, lu- crul care tocmai are nevoe de dovadi. In 892 Ungurii ar fi putut si treacd prin Podolia pentru a intra in Ungaria prin nordul acestei fri, cici nici un popor puternice uu le inchi- dea aceasté cale. In 895 ei nu puteau s’o mai faci. Pentru ce? ori cine s’ar astepta de a gisi pricina acestei impede- cari in un popor puternic care s’ar fi agezat in Podolia, In locul acestei incheieri logice, Résler pune o alta anume ca Ungurii n’ar mai fi Jocuit in Ateluzu, dar se agezaseré in Oltenia, pentru a gési ast fel in Peceneghi acel popor pu- ternic de care are nevoie spre a impedeca pe Unguri de a incunjura Carpafii. Eat& deci pentru ce Résler, ii stramuta in Oltenia. Dar de unde ia Résler aceasté locuinjé a Ungurilor in acea regime? Care istoric al acelor timpuri i-o spune? eatd ceea ce a uitat si ne aréte. EI sustine acest fapt find ci are nevoie de el din doud puncte de vedere: intaiu pen- tru a combate pe Anonimus sial doilea pentru a arata ci Un- ) Rom. stud. p- 198.102 gurii, putind trece liber prin Valachia, aceasta nu era su- pusi, Bulgarilor. Intarirea spuselor notarului’i vine dintr’o parte de unde ea n’ar prea putea fi asteptata. Cronica rusascé atribuita lui Nestor (scrisi citre anul 1100) contine o aratare identic& cu acea a luiAnonimus: ,Anii 6396, 6397, 6398, 6399, 6400, 6401, 6402, 6403, 6404, 6405, 6406 (898). Ungurii trecura pe lingt Kiev, ling muntele care si astizi se numeste inc’ muntele Ungurilor. Ajunsi la malurile Niprelui ei agezarai acolo cor- turile lor, ciciei erau nomazi precum sunt gi astazi Polovzii. Ei veniau de la risarit si trecura niste munti inalti care s’au numit muntii Unguresti si se apucari la lupti cu Valachii gi Slavii care locnian in aceste {éri.* '). Este greu de crezut ci Anonimus sa fi cunoscut cronica lui Nestor gi sa fi luat din ea aritarea sa asupra drumului urmat de Unguri. Aceastii réspundere deplini intre Anoni- nimus gi eronicarul rus, da fird indoialt spuselor celui d’in- tdi o strilucita intirire si arati ci acolo unde n’avea interes a ascunde adevérul, ef il da Ja lumina. Résler crede ci A- nonimus ,n’ar putea fi scipat nici chiar prin ajutorul lui Nes- tor.“ ®) Daci s’av urma principiile de critic’ puse in lucrare de Résler, cind e vorba de a nimici o dovada care vine in sprijinul Romtnifor, ar trebui si ne lepiidiim pentru tot-dea- una de incercarea de a intemeia adevéruri istorice. Noi cre- dem ci aceasti potrivire deplina intre doua isvoare asa de deosebite este coa mai bunit dovad’ a fiinfirei uni fapt is- toric, si cé Résler care stramuté pe Unguri fara nici o do- vadi in Oltenia, u’are dreptul de a invinui pe Anonimus cu atita amariciune, caci si el ii urmeazi intocmai, iscodind fapte ‘) Chronique dite de Nestor, par Louis Léyer, Paris 1884, Cap. XIX, p. 19. : ) Rom. Stud. p. 199.108 acolo unde nu le afli potrivite cu dorintele sale, pentru a sluji unei cause streine istoriei. Este apoi de observat ci Porphirogenitul spune c& Un- gurii ar fi pirdsit Ateluzul fiind impedecati de a’) reocupa, de catre Peceneghi. Ungurii care atacase mai inainte pe Si- mon regele Bulgarilor se indugmiinise cu el. Cind in 892 ceata resboinicd a Ungurilor apuc& c&tra apusul Europei pen- tru a ajuta pe Arnulf contra lui Swiatopluc, Bulgarii trimit soli la Peceneghi ca si atace familiile Ungurilor remase acasi. fard apivare si pustiese impreuni Ateluzul intr’un mod in- grozitor. Cind se intore Ungurii inapoi din expeditiunea lor, unde avusera prilegiul a cunoaste intinderea gi manogia cim- piilor panonice, ei, gasind tara ler prapadita, fyi culeg fami- liile si averile lor imprastiete de Bulgari si Peceneghi si se strémuté in Panonia. Pe unde au apucat? Chiar logica cea mai elementari ne araté ci ei mau putut urma alt dium de cit acele pe care ‘l cunosteau, de vreme ce s’au dus ear ctr’ Panonia, de unde tocmai ei se intorceau. Fiind insi ¢& trebue si ne inchipuim ci Bulgarii si cu Peceneghi nu vor fi pirasit cu tofu) fara pustiité si cucerité de ei—causa pen- tru care Peceneghii locuiau in Ateluzu pe timpul lui Con- stantin Porphirogenitul—apoi Ungurii nici nu puturé sé se in- cerce a stribate citré sud, ci apucari inapoi cAtré Panonia. Parte din Ungurii cei rimayi a casi spre paza familiilor, fu- gise de atacul combinat al Bulgarilor si Peceneghilor in mun- tii Moldovei sudice ; eirimaser& apoi aice, alcituind natiunea Secuilor, care sunt tot de rasi maghiari,de gi limba [or e ceya mai barbara de cit a Ungurilor propriu zisi. Singur aceast{ imprejurare explicd cum se face de intalnim numai cit aceast’ parte din poporul maghiar agezat in munti, pe cind fot celafaft ocupi sesul. Aga dar lovirea Ateluzului de Bulgari si Peceneghi a avut dove urmiri pentru natiunea maghiari: parte din ea céut&é un adapost in muntii Moldovei104 —Secuii, cealalt’ parte, care revinea din expeditia in Pa- nonia se intoarse pe calea pe unde venise earisi in acea far. Din aceast expunere a faptelor se vede intr’un chip neindoelnic ci Ungurii nici odaté n’au putut si ocupe Olte- nia pentru a trece apoi de aice in Panonia. Anonimus are deci deplind dreptate cing el pune pe Un- guri si intre in Panonia pe la nord si nu pe aiurea. O patrundere a Ungurilor in Panonia prin sud era chiar peste putinfi din mai multe pricini: Intaiu, fiind c& Ungurii au o cunosteau, pe cind calea de ia nord le era pe deplin cu- noscuti, cici eio apucase in mai multe rinduri in espeditiile lor in potriva apusului, Aga este de crezut ci inst Risler nu gindea a aduce pe Unguri pe hotarele monarvhiei france in 862, faicindu’i si treacd strimtorile Portilor de fer. Am vézut mai sus ci chiar dinsul admite cA in 892 Ungurii ar fi lovit Moravia venind de cétre meazd-noapte Apoi chiar cind Ungurii, presupunéndu-i asezati in Oltenia, ar fi vrnt sé treacd din Valachia in Panonia, pe acele timpuri nu era nici o cale deschisi intre aceste doud regiuni, si aceasta cu atit mai putin cind era vorba de strémutarea unui popor in- treg. Avem asupra acestei imprejurari 0 dovada invederata. Istoricul bizantin Menandru, rapoarti ci Chaganul Avarilor Baian, (care locuia in Panonia) vroind in 581 s& pedepseasca pe Slavii care locuiau in Valachia, pentru ci acestia nu vro- iau si asculte de ordinile sale si s&-i pliteascd tributul, si rugat tot odat& si de imparatul Mauriciu ca si pedepsasca pe Slavi pentru o invasiune a lor in imp&ritia bizantind, tre- ce Dunirea la Singidunum, merge de a lungn! ripei drepte a fluviului pina in dreptul Schitiei (Dobrogia) si’l trece i- napoi pe malul nordic pentru a ajunge pe supusii sti rés- yratitori.*) Este ins’ invederat ci daci Baian ar fi putut 4) Menander, Bon. p. 404, Comp, Piz, Abstammung der Rumi- nen, p. 75,105 trece de a dreptul din Panonia in Valachia, el nu ar fi fi- cut acest incunjur. Résler, pentru a devedi cum Anonimus turburé pretutin- dene adevérul, pune intr’o necontenité aseménare spusele sale cu acele ale cronicilor apusene. Aceasti metoda, de gi foarte nimerit4, nu poate conduce la resultate sigure de cit in pri- virea istoriei exterioare a Ungurilor, atingerea lor cu popoa- rele apusului, Ea nu poate fi pus in lucrare pentra istoria éntericard a acestui popor, faptele petrecute la cucerirea Un- gariei, pentru ca nici o cronicd apusani nu cunoagte aceste fapte. Inductiunea trasi de Risler ex Anonimus find prins de mai multe ori cu minciuna in spnsele sale, nu ar putea fi crezut nici odaté, nu este logic’, si apoi am vézut ci a- supra unui punct prea insemnat din istoria lduntricé a Ungurilor, calea urmatié de ei pentru a trece din Ateluzu in Panonia Anonimus chiar confine adevérul. El nu ayea interes aici de a falsifica cele petrecute, gi chiar nestiinta sa, facéndu-l si priimeasc’ traditiunea ca temelia povestirei sale, di cuvin- telor sale si mai multé crezare. Marturisirea sa despre aflarea Rominilor in Transilvania, cu toate fabulele de care el o inconjoar’, s& nu contin’ ea care un fond de adevér? Ce interes ar fi avut Anonimus a iscodi fiinfarea acestui popor? Nu se poate admite falsifica- rea unui fapt istoric, de cit din o pricini oare-care. Insa in zadar s'ar ciuta 0 asemenea in casul nostru. Résler ins& care © pregatit asupra tuturor punctelor, descopere in curénd pri- cina care ar fi impins pe Anonimus a iscodi fiintarea Romini- lor in Transilvania pe yremile venirei Ungurilor. Gasind in timpul séu (1235—1270) Romini in Transilvania, el trebuia si dea o esplicare a aflirei lor in aceast& tari. $i ast-fel inchipui el pe acest popor ca aflat in Transilvania de cuce- virea maghiarit. Eatié originea fabulelor sale privitoare. pe Gelu. Cel mai bun respuns ce se poate opune unei aseme-106 nea sustineri a fost fitcut de d-l. Zomaschek, pe cind era inci protivnicul lui Résler. Reproducem ined odati envintele sale aduse si mai sus: ,Anonimus nu putea fi aga de nepriceput sit _vrea a face sit cread& pe compatriotii séi ci Valachii ar fi niste locuitori vechi ai férei, cind—dupi cum sustine Rés- Jer—ei abia ar fi fost intrat in ea eu 60 de ani mai inainte- ‘Nu, traditiunea mai yeche de cit amintirea oamenilor si cre- dinfa obsteasci a timpului séu i arita ca atari pe Valachi si pe Slavi, Dac& ar fi putut privi pe Valachi, pe care ‘i nu- meste cei mai ticklosi dintre oameni, ca pe niste vagabonzi noi veniti, de sigur ci e] nu le-ar fi crufat gi aceasta ocari.* Anonimus insi pu este singurul isvor al veacului de mijloc care si, aminteasea fiinfarea Rominilor in Transilvania, Da- tele sale sunt sprijinite si de alte cronici contimporane sau cu putin timp posterioare, a caror credinti n’a fost nici o- dataé bainuita. Aga cronica intitulata De facto Hengariae mag- nue invento scrisi in 1287, incepe prin cuvintele: ,S’au gi- sit in faptele Ungurilor erestin’, c& av fi alti’ Ungarie mare, de unde au egit 7 duci cu popoarele lor, care au venit in tara ce asti-zi se numeste Ungaria, ear pe atunci se numea péguncle Romanilor, pe care si-o alesese spre a o locui, dupa. ce au supus popoarele ce tréiau aturci intr’insa,“ ") Nu tre- bue uitat c& si Anonimus vorbeste de anale pe care le-ar fi avut sub ochii sti si reproduce din aceste anale tocmai fap- tul raportat si de cronica de mai sus; el spune: ,In anul intruprei lui Dumnezeu 884 dupd cum se spune in croni- 1) yInventum est in gestis Hungarorum Christianorum, quod esset alia Hungaria maior de qua VII duces cum populis suis egress duevant qui vencrunt in terram quae nunc Uungaria dicitur, tune yero diechatur pascua Romanorum, quai inhabitandam prac ter- ris ceteris elegerunt, subieetis sibi populis qui tune habitabant. Citaté de Tomaschek in critica c&rfii Ini Rosier, Zeitschr. fiir 0. G., 1872,107 ecle anale, gapte fete de cipitenie au esit din tara Seitici ciitre apus.“*) Cronica anterioar’ consultaté de Anonimus era deci aceeasi pe care a avut’o in vedere si scrierea de Mag- nae Hungariae invento. Anonimus aductnd dintr’énsa poves- tirea despre esirea Ungurilor din Seitia, este firese lucru de a admite ci el reproduce dnp’ acel isvor intreaga espunere despre esirea lor din vechea lor patrie gi agezarea lor in cea noud, cu atit mai mult ca cuvintele intrebuintate de din- sul suni aproape in acelagi mod, vorbind si e) despre pi torii Romanilor pe care “i di ca Valachi: ,Pe care tara dict Panonia) o locuiau Slavii, Bulgarii si Valachii sau pis- torii Romanilor.* *) Anonimus deci in privirea atlirei Romi- nilor in Tyausilvyania, nu face de cit st reproduc& un izvor anterior, ceea ce'l pune afar’ din cearta intreprins’ asupra a- devérului acestei notite Archidiaconul Thomas in Istoria pon- tificilor din Salona gsi Spalato scrisi cttr’ 1266, zice ch ,Un- gurii veniré in Panonia si dupa ce uciser’ locuitorii acelei regiuni, si pe o parte din ei fi redusera in sclivie, s’au a~ gezat in ace] elmp—aceast’ regiune se zice cA din yechime a fost peégunele Romanilor.* *) In sfirgit Simon Keza zice in cronica sa, scvisi citraé 1285; ,Valachii care furi pdstorié si colonii Romanilor viménénd de bund voia lor in Pano- nia.“ 4) Termenii deci de Valachi si de pastorii Romanilor 4) Anno dominicae incarnationis D CCLXXXIMI sicut in anali- bus continetur cronicis, septem principales personae egressi sunt de terra Seitica versus oceidentem.* Sehwandtner Le. 1, p. & 4) »Quam terram inhabitabant Slavi, Bulgari et Blachi ac pastores Romanorum.“ Schwandtner, 1. e. p. 8. 4) Interfectis nomque incolis regionis illins, aliisque in servitudi- nem redactis posuerunt se in planitie illa—haee regio dicitur an- tiquitus fuisse paseua Romanorum®. Thomas archidiaconi spala- tensis, Historia Salonitarum politifieum atque Spalatensium, Sch- wandtner 1. e. TH p. 349, ‘) Blakis, qui Romanorum fuere pastores et coloni, remanentibus sponte in Pannonia®, Ed. Endlicher p. 37.108 (de unde numele térei de pasunele Romanilor) sunt intrebu- intati fara osebire unul pentru altul, spre a insemna aceagi poporatiune, si acest termen este cu atita mai potrivit cu eit Valachii fusese redusi prin imprejurarile espuse mai sus Ja starea de pastori. Résler dovedeste pe Anonimus de fals in toate pirtile is~ toriei sale care se rapoarta la atingerea Ungurilor cu natiu- nile apusene, unde am vézut ci el avea interes a ascunde adevérul, O asemanare de acelasi fel ficuti cu alte izvoare indigene in privirea faptelor lituntrice ale istoriei unguresti, intireste din potriva spusele sale in chipul cel mai védit ; ce trebui dedus de aici? Nimic alt ceva, dupé cum eredem noi, de cit ci Anonimus nu este cu mult mai nestiutor nici mai fals de cit cele mai multe din cronicele veacului de mij- loc, ci el nu ascundea adevérul de cit acolo unde era inte- resat a 0 face, si cd prin wrmare aritirile sale in priyirea Valachilor, intemeindu-se pe traditiune si chiar pe niste cronici mai yecbi, ele trebue s& fie privite ca vrednice de credinta. Cronica atribuitié lui Nestor, pe care am gasit’o mai sus intirind spusele lui Auonimus in ceea ce priveste calea ur- mata de Unguri pentru a veni din Atelnzu in Panonia, a- minteste pomenirea ficuti de acesta despre aflarea Romini lor in Transilvania si anume la sosirea Ungurilor in a- ceasti tard. Reproducem in intregul séu locul unde el espune aceastii imprejurare: ,,Ungurii trecuré pe lingd Kiev, lingi muntele care si astizi se numeste inci mun- tele Ungnrilor. Ajunsi la malurile Niprului ei agezari a- colo corturile lor, cici ei eran nomazi precum sunt si astizi Polovzii. Ki veneau de la rasirit; ei trecurd niste munti inalti care s’au numit muntii unguresti sise apucar’ Ja lupta cu Valachii si Slavii care traiau in aceste féri; cici mai intai se asezase Slavii aice; apoi venira Valachii care supuseri109 pimintul Slavonilor ; apoi Ungurii alungind pe Valachi si cu- cerind aceasta fari, se asezaré aice cu Slavonii dupa ce i supuserii: de aice vine numele férii de Ungaria“*). Nestor repeteazi aceste cuvinte in doué alte locuri. Aga capul al III-lea contine vorbele urmiteare: ,Valachii venind la Slavii Dunarei, agezindu-se in mijlocul lor gsi facindu-le silnicie, acesti Slavi se duser& si s’aseze pe Vistula gi luarad numele de Lechi‘ *), El revine asupra acestei teme in capul al VIII-lea al cro-~ nicei sale: ,Atunci veniré Ungurii albi si mostenira tara Sla- vonilor, dupa ce alungarad pe Valachi care o avenu luatdé de mai inainte“ *), Chiar cind acest de pe urm& loc ar fi res- pins ca interpolat, totusi nu este mai putin sigur ci Nestor vorbeste de Valachi in mai multe rinduri si este vorba a se gti ce popor intelege el sub aceasti denumire. Se intelege ci nu poate fi de cit un popor de vita latina, cici Slavonii pastreazi aceasti numire in deosebi pentru popoarele aces- tei rase *). Résier pe care acest loc il incurea deopotriva cit si Ano- nimus, gi care nu putea declara de falgificator si pe croni- carul rusesc, gisi un mijloe destul de ghibaciu de a inter- preta acest loc ast-fel ca si’l faci de tot nelovitor pentru teoria sa. El sustine ci Valachii lui Nestor nu sunt de cit —Francii imperiului Carloviagian {! $i Résler sustine aceasta tesa in aparenfi cu toataé seriositatea. El se rostegte asu- *) Nestor, par Louis Léger, Cap. XIX, p 19. ) Idem, p. 4. 3) Idem, 4. 8, Partea sabliniati, neaflindu-se de cit in dou’ ma- nuscripte, este presupusi a fi fost interpolati de citri capisti D-l Franz Miklosisch au Visat’o afara din editiunea sa a croni- carului rus, Viena 1860. ‘) Martin Cromer de origine et rebus gestis Polonorum Cap. XII: Polonorum atque Slavonum Tingua non modo hi populi, verum e- tiam onmes qui sunt Ialici generis Vlassi et Vlossi dicuntur, auod ipsum etiam argumento est Ttalicam hanc gentem esse,"110 pra acestui punt in chipul urmator: ,,Valachii lui Anonimus notar, loctese in Ungaria resiiriteana, fara agezati pe ripa stingt a Tisei; acei ai lui Nestor trebue se fie ciutafi pe partea opusi, in vechea Panouie Valachii lui Auonimus sunt poporul acela pe care si noi modernii fl cuprindem sub acest nume; Valachii lui Nestor sunt Francii imperiului Carlovin- gienilor. $i aceasti deosebire insemnati n’a fost descoperiti pind astizi Ceea ce s'a presupus in tot-dea-una si cu drept cuvént este Valachii Jui Nestor n’ar putea fi Rominii de astizi. Schlézer °i tinea drept Italieni, Fraehn din potriva presupunea c& tara Valachilor lui Nestor ar fi fost Francia. Daca se observa ci la el Gallicanii sau Galifii, adecd Spa- niolii din sordul Spaniei sunt numiti indati ling& Valachi, se va gitsi o noui intirire a acestui adevér. Dac& deci Francii sunt numiti Valachi in totalitatea popoarelor care ficeau parte din impérafia lor, atunci se intelege de Ja sine c& Ger- manii Francjei risiritene sunt si ei cupringi sub acest nme‘ ’). Mai intaiu nu intelegem de unde iea Résler deosedirea intre Valachii Tui Nestor care ar trebui ciiutati din dreapta Tisei si acej ai lui Anonimus care ar fi de a stinga ei. Este cunoscut ci Ungurii au cucerit intii Transilvania, chiar atunci cind ei au pagit peste Carpati, si cd numai cit mai tirziu au intins ei domnia Jor asupra Panoniei, anime dupi moartea Tui Sviatopluk in timpul resboiului civil ce au izbucnit intre fii acestuia Moimir si Zentobolch, 896—898, Data cueeririi Transilvaniei si a Panoniei nu se potriveste in tocmai in de- osebifii cronicari si istorici. Anonimus 0 pune in 894, Const. Porphirogenitul in 896 si continuatorul analelor faldense in 898. Sar putea impaca aceste deosebite aritdri aplicindu-se data adusi de Anonimus la cucerirea Transivaniei si celealti Ja acea a Panoniei. *). ) Rom. Stud. p. 86 2) Vezi si Katona Hist. Crit. dueum, p. 186 §. u.111 Nestor face in capul al I-lea 0 enumerare a popoarelor din rasa jafeti »Waregii, Suedezii, Normanii, Gotii, Rusii, Englezii, Spaniolii (Galitzani), Valachii (Volochi), Romanii (Rimlieni, romineste vechin, Rimleni) Germanii (Nemtzi), Kor- liazii, Venetianii (Veneditzky), Francii (Friagovie)“.*) El cu- noagte deci tot atit de bine pe Franci ca si pe Romani, si nu putea deci, si numeascé imperiul Francilor Carlovingiani cu termenul de Valachi, ci ar fi intrebuintat acel de Fria- govie, sau de Rimliani, cici acest imperiu purta de la 800 gi titlul de imperiu roman. Cit despre rindul in care sunt ex- puse aceste popoare, de unde Résler vrea sa tragi un argu- ment pentru agezarea lor geograficd si intelege sub Valachi pe Italieni, observizn c& Nestor nu urmeazd in expunerea lui nici agezarea geografica nici asemanarea nationali; aga el sare de la Rugi la Englezi, pentru a trece de la acegtia la Spanioli peste Franci, pe care nu-i aduce de cit la sfirsit dupi ce au pomenit pe Valachi, Romani, Nemti si Venetiani. Necunoscénd el agezarea popoarelor dupa cum era in reali- tate, el aratt numai numele lor care lovise urechile sale. I- talienii nici nu fiinfau ca popor pe vremile lui Nestor, si poporatiunile de cipetenie ale Italiei in acest timp erau toc- mai Venefienii si Romanii pe care Nestor “i cunoaste gi *i numegte cu numiri deosebite. } Nestor par Léyer, Cap. I, p. 2. In acest cap. enumerarea este precedata de urmitorul lor: ,lingi marea Varegilor locuese Va- regi pani la risirit citri mostenirea Ini Sem, gi spre apus ci se intind pind la fara Englejilor sia Valachilor“. Aceasti aritare face pe domnul Léger si infeleagi sub Valachii din acest loc al Jui Nestor pe Italieni. (Vezi Idem, p. 391). Ins atunci cum si se infeleagi: spusele Iui Nestor care arati ci Varegii adec Scan- dinavii (Idem, p. 385) ar atinge spre apus pink la fara Engleji- lor si a Valachilor ? Suedia si se margineascd spre apus cu Ita- lia 1! Se vede deci cit de confuse eran cunostinfele geografice a le lui Nestor, gi deci ce valoare se poate pnne pe sirul enume- rarei sale.112 Daca este adevérat ci Carol cel Mare cucerise Panoniaa- supra Avarilor in 797, oare aceste parti nu schimbase sté- pinul lor in decursal seculului care trecuse, si ascultau ele in 898 tot de impéritia Francilor? ,Situatia térilor duna- rene se schimbase mult de la moartea lui Carol cel: Mare si nimicirea des&virsiti a imperiului avar. Acuma confederatia Slavilor Marahani sau Moravi stipinea de pe inilfimea unde ea intemeiase scaunul puterii sale, sesurile de la nordul Du- narii si tinea in cumpand Francia risiriteani. Carol cel Mare nu avuse drept urmasi de cit niste principi slabi care nu stiura sa duced greutatea toiagului séu impératesc, sau nigte copii ambitiosi a ciror impirecheri rupseré impératia in bu- citi*. ‘) Imperiul roman apoi fiinfa cétra sfirgitul veacului al IX-lea tot atit de putin ca si regatul’ Francilor. Cel in- tai incetase dea mai fi cu Carol cel Gros in 887 si nufusese inci infiintat in legitura cu Germania prin Othon cel Mare (962). El fusese inlocuit in partea sa rasiriteana tocmai prin acest regat al Germaniei in persoana lui Arnulf din Carnitia. Un- de se giseste oare in aceasta stare de lucruri cel mai slab motiv care sit fi facut pe Nestor a pomeni pe Francii impe- riului carlovegian cu numele de Valachi? Nestor apoi zice respicat si in mai multe rinduri ci Va- lahii se asezase in mijlocul Slavonilor; el pare deci a fi fost bine stiutor asupra acestei imprejuriri. Nu e yorba numai cit de o stipinire a Valachilor asupra terilor cizute mai a- poi sub Unguri, dar de o niivalire a Valachilor ca popor in aceste {éri, de o colonisare a Valachilor agezata aici in urma unei cuceriri. Francii inst nici odat& n’au venit ca popor si se ageze in Panonia. Carol cel Mare orinduise aici cite-va comitate, ocirmuite de Franci; dar coloniile pe care el le trimise aici erau ,de obirsie germand, ridicate din Bavaria sau slavone, aduse din Carnitia. Numerul lor agezat aici de- 4) A Thierry, Attila, I, p. 215.113 veni insemnat si ast-fel se didu nagtere in jurul Vienei gi a muntelui Comagene unui simbure de poporatiune teu- tonicit *). Cum dara si espliciim intr’un chip logic si potrivit cu fap- tele istorice cunoscute tesa sprijiniti de Nestor, ci Valachii lovira pe Slavoni si se agezari in mijlocul lor, ci mai tirziu Ungurii veniré peste dingii yi supusera domniei lor pe Va- lachi gi pe Slavi? Trebue luat aminte ci nn putem cere prea multa logica si precisiune cronicarilor veacului de mijloe, si c& tocmai nézu- inta noastré de a esplica faptele aduse de dingii potrivit cu cunostintele noastre actuale, poate si le dea un inteles pie- zig gi st inducd in eroare asupra adevératului lor infeles. Faptul adus de Nestor cé Slavonii alungati de pe malurile Dunirii de citra Valachi, se agazaraé pe acele ale Vistulei sub numele de Lechi, este una din acele gicitori: neesplica- bile, care igi are obirgia in cunostinjele incureate, legendele sau traditiunile far’ temeiu, unite cu stirile mai mult sau mai putin sigure a le cronicarului rusesc. Résler care gi- seste tot atit de putin esplicarea acestei relatiuni, admite ci a putut fiinta printre Slavoni o traditie care punea in lega- turd emigrarea Slavonilor catra’ nord cu cucerirea Panoniei *), S’ar putea lua spusele lui Nestor drept o intunecatd a- mintire a cucerirei romane gi a efectului ce aceasta cucerire trebui si’l aiba asupra popoarelor sarmatice care locuia in Dacia alaturea cu Dacii*). Valachii lui Nestor nu pot deci fide cit Rominii Transilvaniei, cici Ungurii au cucerit chiar de 1) ‘Thierry, Attila, TI, p. 194. 2) Rom, Stnd. p. 81. ") Aceagi pirere este reprodusii si de Dlugosz Historia polo- nica I, 1122: ,Stephano Moldaviae Woiewodae apud Wa- lachos mortno, quorum maiores et aboriginarii de Italiae re- gno pulsi (genus et natio Volscorum esse fuisse eveduntur) ve~ teribus dominis et colonis Ruthenis, primum subdoli deinde abun- 8114 la inceput Transilvania, si deci Valachii lui Nestor, cari nu pot fi in nici un ehip Francii lui Carol cel Mare, trebue si fie numai decit poporulromanesc. Noué ni se pare ci Scl zer are pe deplin dreptate cind zice ci: ,acesti Va- lachi ai lui Nestor nu sunt alt ceva decit acei pe care si as- ti-zi "i cunoagtem sub acest nume; ev eit mé indeletnicese mai mult cu cronicele rusegti, cu atita mé ineredintez pe fie ce zi despre acest fapt si retrag deci cele ce am spus mai sus *). Nu sunt nici Romani, nici Bulgari, nici Franci, dar iar Valachi coboritori din vechiul si marele popor a] Tra- cilor, Dacilor si Getilor, cari au inc& gi asta-zi limba lor deosebitit si traese in numér de mai multe milioane, de si apasati in Moldova, Valachia si Transilvania“ *). De aceeasi pirere este si ultimul traducator si comentator al lui Nestor, d-l Louis Léger. *) Mirturisirea lui Anonimus ci Valachii s’ar fi aflat in Tran- nsilvania la venirea Ungurilor, capataé-intarire si dintr’o alta parte, inci mai neasteptati de eft cronica rusasci. In po- emul german Nibelungen se gisesc pomeniti Valachii prin- tre popoarele care veniri si feliciteze pe Attila cu prilejul cisitoriei sale cu Crimbilda (cintul 22): avon vil maneger spriiche sal man tif den wegen vor Kzelen riten vil manegent kuenen degen kristen und heiden vil manee witin schar da si ir frowen funden, si fuoren vroelicben dar. dante in dies multitudine per violentiam expulsis, illam occupa- runt in Ruthenorumque ritus et mores quo facilior proveniret oeen- patio a propriis degenerantes transmigrarunt,“ Be Nestor, Russische Amalen in ihrer slayonischen Grundsprache von L. A. von Schlézer, Gott. 1805, D, p. 90, unde ef crede ci Valachii lui Nestor ar fi Italieni, Résler (v. an. sus, p. 110) eiteazi numai cit pirerea cea d'intiin a Ini Schlozer; pe accasta de a dona, prin care Schlézer revine asupra ci, 0 trece sub ticere. Idem, III p. 144. ‘) Nestor par Léger p. 891. Numai cit Valachii din cap. 1 sustine céar fi Lalienii dar gi aceasta firA cuvint; vezi mai sus, p. 111, nota.115 you Riuzen und von Kricchen reit da vil manec man Polanen und Vidchen den sah man echene gan ir pfert und ros din guoten da si mit kreften riten swaz si site habeten der wart vil wenec iht vermiten yon dem lande uz Kyeven reit ouch di manee man und die wilden Pescenaere, da wart des vil getan, mit dem bogen schiezen zen vogeln die da flugen ir pfile si vil sére mit kraft unz an din wende zugen Der herzog Ramune uzer Vldchen lant mit siebenhundert manen, kom et fur si gerant sam die wilden vogele sé sah ‘man si warn ete. etc. Poemul Nibelungenilor a fost turnat in forma acea in care il posedam noi astizi ci sfirgitul secolului al XII-lea, 1190 si manuscriptele cele mai vechi ce ne au pastrat aceasta re- dactiune sunt dintre anii 1210—1225. Acest poem ins& ne- fiind de cit intrunirea cantecelor singuratice ce se aflau de mai nainte in gura barzilor germani, este invederat ci pitr- tile din care el s‘a alcatuit, trebuie s& fie mult mai vechi. Astazi nu mai suntem in stare a deosebi data precisa a in- corporirei in intregul seu a deosebitelor sale episoade. Infa- tosarea Peceneghilor si a Polonilor la curtea lui Attila este un anachronism invederat, adaos prin vre un cantiref de mai tirziu. Oare tot astfel s’a petrecut Jucrurile cu Ro- mini? Fost-au ei introdusi in poem in acelag timp cu po- poarele in tovaragia cirora i impreuneazi poemul in forma sa actualé?-sau sunt ei contimporani a arativei lui Attila in- susi in cercul cinturilor germane, fara indoialé una din par- file cele maivechi ale epopeei. In nehotarirea in care ne pune aceasta intrebare, trebue si ciutam data cea de pe wnmicind a putut intra Rominii in poemul Nibelungenilor. Este afar& de indoiali ci chiar daci am presupune risiritul Europei cu totul necunoscut Germanilor, cruciatele au trebuit sa-i pund in cunostinfé mai apropiati cu etnografia Europei rasiritene,16 si este de crezut cad aceasti noua cunostinté impinse pe unul din cintiretii mai de apoi ai poemului a imbogiti nomencla- tura natiunilor care se infiitosazila curtea lui Attila. In tim- pul carei cruciate inst a putut spiritul german si dobindeasci aceste nove cunostinte? Fard indoialé ci in timpul celei tai (1096) sau cel mult in al celei a doua (1146), cici cea a treia, condusa& de impératul Frideric Barba-raga, (1188-1190) este prea apropieti de data redactiunii definitive a poemului. Apropierea Valachilor si a Polonezilor indegeteazi 0 veci- unitate a acestor popoare; de asemine eu fara Kievului si Peceneghii, Cit despre Rugi si Greci avestea sunt popoarele cele mai indepirtate, care au lipsira nici ele a veni sd curteneas- ci pe Attila, Ducele Ramune al {drii valace nu este alta de cit numele poporului Romim, dat capului séu, Germanii aud tot deauna sunetele nasale, care lipsesc in limba lor, ca si eind ar fi urmat de un g sau ¢. Aga in dictionarul conver- satiunii a fui Meyer 1875 gisim pronuntarea numelor fran- ceze sfirgite in an, on aritate pe nemteste prin ang, ong, spre exemplu: Florian (sprich: Floriang) ; flacon (spr: fla- cong}; AMelun (spr: Metung). de asemenea gi numele de Ro- min, care este cu totul nasal, a devenit in transcrierea ger- mani Ramune. Acest nume pe care Nibelungen il dau capului natiunei Valache, nu se aflé de cit la nordut Dunidrei; Rominii din peninsula Baleanilor se numesc tot deauna pe sine Armi Aceste trei isvoare atit de. deosebite concurgind intr’un chip aga de deplin a dovedi fiintarea Rominilor la nordut Dunarii inaintea secolului al XU, arat&é cA lipsa absoluti de pomenire a acestui popor ca locuind in Dacia pind la acest secol nu se afii de cit in mintea acelora ce au interes a nu’l afla aicea. Sa trecem la autorii bizantini: Cinnamus in epitomele sale raporteaza faptul urmitor, care7 s'ar fi petrecut pe timpul imparatuiui Manoil Comnen, in a- nul 1161: In una din numeroasele sale expedifii in protiva Ungurilor, pentru a putea mai ugsor infringe pe dugmanii sei, impératul ordona ca ei sa fie lovifi din trei pirti de o- dati: ,EI trimise pe Alexios cu o mare armati contra Du- nari, preficindu se ci ar voi si loveasci pe Unguri iaragi prin locurile obicinuite. Leon Batafe cu o armati tot aga de puternica, care numera mai ales un numer insemnat de Va- lachi care se zie a fi colonic italict, fu trimis pentru a caidea asupra Ungurilor din 0 alté parte, despre Marea Neagra. pe unde ei nu fusese nici o daté lovifi. Conform cu acest plan Mexios ajunse la Dunire necontenit pe Unguri, preficindu-se ci ar vrea si treacd fluviul, in timp ce Batate cézind asupra lor din piirfile de ciitri: Marea neagra, pustii totul in calea sa, ucigind un mare numar de oameni, si luind tot pe atita in robie si se intoarse inapoi incarcat cu prizi. Impératul vroind insi st dea Ungurilor si o a treia lovitura, trimise inci o armaté care inainté mai cétré nord in directiunes Tauro-Scijiei sub conducerea lui Lamparda gi N. Petralifa‘. ') Résler care citeaz’ numai partea subliniata *) pentru a-i putea da, astfel dislipiti, infelesul ce i con- vine, sustine c& Valachii lui Cinnamus erau din peninsula Balcanului, cirora singur impératul putea si le ordone si ia parte Ja lupti. cici el u’ar fi avut nici un drept a face a- 4) Cinnamus, Bpitome, Bonu. p. 260: "AREY yey osparsiuacey xyouaver dkke "Trakiag dotnet ne 79 nave ¥) - Rom, stud. p. 85.118 ceasta pentru Valachii de aceasti parte a Dunirii, daci ei sar fi aflat aici. O analisi acestui loc in intregul séu, ne va descoperi ev totul alt ceva. Ungaria trebuia si fie lovitit din trei parfi de o dat&: prin locurile obicinuite, din partea Mai- rei negre si prin Tauro-Scifia. Locurile obicinuite sunt prin sud, trecind Dunirea si Sava, pe unde in nenumirate rinduri vedem pe Bizantini resbeindu-se cu Ungurii ‘). Tauro-Scitia nu este alt-ceva de cit Galitia. *) Partea dinspre Marea Neagri trebuia deci si se afle intre aceste dowd puncte ex- treme, gi ind c& dup& cum aratii Cinnamus lovirea trebuia si vini din spre Marea neagra, este invederat ci el avea in vedere Moldova gsi trecétorile Carpatilor din aceste parti (buni oari pasul Oituzului), pe unde Ungurii nw fusese nici odati lovifi. Insi toemai in aceasti armatise afla multimea cea mare de Valachi. Ei se alipiri deci de Ja sine pe lingit armata lui Batate, pentru a combate pe Unguri care silise pe mare parte din acest popor, prin cucerirea Transilvaniei, a se cobori pe laturile exterioare ale Carpatilor, lucru pe care vedem ci ‘l fac si mai tirziu. Cum se poafe atunci trage din acest loc intelesul pe care Résler vrea s&’l scoati din el, c& Valachii de care e vorba ar fi fost acei ce locuiau la Bizia, Anchialos prin jurul Con- stantinopolei in prajma Mairi negre?! Pentru ca corpul qui Batate si viné din acele vegiuni, ar fitrebuit si treacii si el Du- nitrea, si Cimmamus zice respicat tocmai din potriva cind a- ratit ci acel ce lover pe Unguri la Dunirea era Alexios, gi ci deci cele-lalte doui expedifii eran la nordul fluviulni. Al treilea corp de armatd a lui Lamparda, fiind tocmai in Ga- litia, unde se putea gisi alt loc pentru a ataca pe Unguri. si anume din spre pirfile Marii negre, decit in Moldova?%) 1) Cinnamus p. 12, 119, 181, 217, 222, 289 ete. 2) Thidem p, 116: 222 Takiclye yogag Tavgrcun nye 3) D, Hasden, Istoria criticé: a Rominilor, Bucuresti, 1874 I, p. 15119 Mai sus (p. 72) am gisit pe Résler trecind sub tacere un loc insemnat pentru descoperirea adevérului in intrebarea cu care ne indeletnicim. Aici il vedem ciuntind im altul pentru a scoa- te din el un inteles cu totul deosebit de acela pe care ’lare intr’adevér. Daci era convins de dreptatea tesei sale, erau oare de lips atare mijloace pentru ao intemeia ? Un alt autor bizantin, contimporan lui Cinnamus, acelasi Nicetas Choniates pe care lam intrebuintat mai sus pentru a limpezi intrebarea statului valacho-bulgar, ne-a pistrat 0 aratare inci mai precisi asupra aflirii Rominilor la nordul Dunarii, tocmai pentru epoca in care ea este tagiduiti. Sevas- tocratul Andronic Comnen, fiind inchis pentru ci uneltise o réscoalain contra nepotulni seu impératului Manoil Comnen a- junse a sepa din inchisoare (1167) si voi se fuga in Galitia ; ,el intrase acum in hotarele acestei tiri si se credea ajuns in un loc de scapare, cind fu apucat de citré nigte Valachi, care prinse- se limbi despre fuga lui, si ‘1 inapoira la imparatul* *), O in- terpretare este aici cu neputinti; nici micar nu se poate in- telege sub numele de lzi{x orasul Galati, citci Nicetas vorbeste de hotarele acestui loc : zy oy Waad= Y si autorii bizantini pun f2A‘x{a intre pirtile Rusiei mici, wg Postz, Nefiind inst cu putinti de a se desface de & Ollenii, care in legiiturd cu Bizantinii inti mn este adevérat ci din aceasti parte Ungurii si m fi fost nici odatd loviti; apoi Marea Neagri este prea indepirtati de trecdtoarea Tarmlui Rog pentru ca si fi pu- tnt sluji Ini Cinnamus de indrepttare a puntului de unde venea Leon Batate. 1) Nicetas Choniates, Boum. p. 171: 42407 sy ANB: shew, é¢ tebnlew aebs ay aretpyero".120 Nicetas in chipul indemanatic precum se urmeazi cu Anonimus, d-l Hunfalvy nu gasegte in acest loc alt-ceva de cit ,0 do- vada ci imigrarea Valachilor de aceast parte a Dunarei, la Cumani, incepuse incd inaintea epocei lui Petru si Asan“). Aiurea el sustine tot cu atita convingere: ci ar fi afara din indoial’ c& acesti Valachi nu sunt locuitori vechi din Galitia, coboritori ai coloniilor romane* *), Nu cumva ar fi oare si acestia Franci de ai lui Carol cel Mare rataciti pina aicea? Nicetas spune c& Andronic fu prins indat& dup& ce trecu hotarele Galitiei, Dac’ am putea determina pani unde se intindeau aceste hotare, din partea Moldovei, am gisi cu aproximatie locurile pe unde haliduiau Valachii. Un docu- ment din 1134 ne da mijlocul a o face. In acest document se vede un principe al Bérladului Ivancu Rotislavovici ,atir- nitor de tronul Galifiei*, care orindueste negotul principatu- Tui séu gi da numele a trei orase ce s‘ar afla in el: Tecu- ciu, Bérlad gsi Galati.*) Acest principat al Birladului fiind va- sal al celui de Galitia, trebuia sii fie vecin si se intindea dupi toate probabilitatile pind din sus de Tecuci. Hotarele Galitiei in Moldova erau deci in aceasi reginne. Nu este yorba deci precum crede d-] Zomaschck de Rominii care ar locui lingi Nistru in Galitia, ci de Rominii din Moldova asezati aproape in aceleasi lecuri pe unde gésim c& au trecut armata lui Batat~ zes in Transilvania, insotiti fiind ea de o multime mare de Romini. Aceste doua notite se sprijin deci una pe alta. 1) Ethnographie Ungarns p. 848. Résler nu cunostea acest loc, sat cea ce este mai de crezut Va treeut sub ticere. Vezi mai sus p. 17, nota 2. 2) Die Ruminen und ihre Anspriiche, p. 80. 4) Acest prefios document este proprietatea D-lui Antioch Cante- mir Rolsky din Podolia rusease. El a fost pnblicat pentru intiia oara de d. Hasdew in foia Instructiunea publica, 1860, No. 1. Com pari Résler, Rom. stud. p. 323 nota8 si Pié, Ueber die Abstam- mung der Ruméinen, p. 107, nota 16.121 Cit despre Kekavmenos, pe care l’am analisat mai sus, el nu contine nigte date in destul de limurite pentru a fi in- trebuintat cu folos. VI DOCUMENTEL! Cum se face insi de Rominii nu sunt pomeniti cel putin in documentele care se rapoarti la Transilvania inainte de veacul al XIlI-lea? La aceasté intrebare pusd de protivni intii Rominilor in Dacia, vom respunde printr’o alta, Se afli oare multe documente asupra Transilvaniei inaintea a- cestui veac? Cel mai yeehiu este din 1165 si chiar al 5-lea din sirul lor contine o dovada invederati despre aflarea po- porului nostru in Transilvania. Acest document este din anul 1197 si porneste de la re- gele Emerich, care da&rueste 0 st&pinire bisericii sf Martin de Orod; documentul arat& intre altele si hotarele acelei po- sesiuvi in modul urmator: ,are deci de margine in partea meridionala. Fequetfee; de aici merge pe drumul cel mare la Hegesholmu* *). Acest cuvént de pe urma contine doyada de care e@ vorba. El este alcituit din doué p&rfi: cea d’intiiu ungureasci: Heges, dela Hegy, munte, deal; a doua romina, holmu=deal, form’ dubli aspiret& din culme, de la latines- cul culmen, deal *). 1) Teutsch und Firnhaber Urkundenbuch zur Geschichte Sicben- birgens, Wien 1857, p. 6: ,in meridionali parte habent metam super Fegeutee, deinde protenditur per magnam viam ad He- gesholmu®, ; 2) Sunt mai multe localitifi cu acest nume in Rominia: Holme sat in jud. Romanului, com. Vovriestii; Holy sat in jud. Tagi, com, Hoisestii ; Holmu in jud. Vaslui, com. Driigngesti, (vezi Fruncescu Aicjionar topografic al Rominici, Bucures't 1872). Tn Transilva- nia afliim satele: Crihalma, Cohalmu, Rominii din ‘Transilvania au euvéntul filma, rddictituri, movil. Comparii lat. culmen. ital.