ITO R !W..

OMAN 1 LO R

Impratul Traian.
Bazo-relief de pe Columna lui Traian.

'

..

'
-.4' '

c '''

,
,.,

1. i.....6

oo

..

'

.;,

e,

.,

4
..,

.:o

X,

f ,

ii;Ske

'e

,.,-

=Fr
o

Decebal se sinucide pe mormantul lard sale.

Bazo-rellef de pe Columna ILA Traian.

o")

TONIA

thUIIL'I
EuH

h
A. b. XENOFOL
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN IAI, MEMBRU AOADEMIEI ROMANE.
MEMBRU TITULAR AL INSTITUTULUI DIN FRANTIA

EDITIA III-a, ingrijit de

I. VLADESCU
DOCTOR IN LITERE
ASISTENT LA UNIVERSiTATEA DIN DUCUREVI

IYu surd vremile sub crma omulul,

ci bietul om sub vreml".
ti/RON COSTIN.

VOLUMUL I
DACIA ANTE-ROMANA SI DACIA ROMANA
513 innainte de Hr.

270 durdi Hr.

BI TCUREz;l'I

EL) [TURA ((CARTEA ROMNEA SC

XENOPOL VOL.I

II

STOW PIP

,_tilb:10e
_

Lt

PREFATA LA EDITIA III-a

Poate prea indreizneald incercarea de a liza asupra-mi
ingrijirea unei noui editii a Istoriei Romdpilor din Dacia Traiancl" a lui Xenopol.
Este o muncei de ditiva ani, de mult reibdare i de indelungat familiaritate cu materialul.
Ceiteva cuvinte despre aceea ce am socolit cei trebuie fcut.
Autorul 112C6 din 1913 reveizuse toate volumele, in numeir

de 14, cari duc povestirea trecutului nostru Oa la 1866, utilizeind toate scrierile qi documentele publicate dela 1893 incoace"1.

Revederea aceasta a tost socotitei ca o initiare fulgertoare care

inspirti respectur (N. Iorga) 2.
Prime le 5 volume, peintila 1600, au aprut ubingrijirea sa

Mai din 1913-1914 in -editura C. Sfetea". Restul n'a mai

putut fi continual, din cauza boalei autorului qi apoi a evenimentelor, aduse de marele rtisboiu.
Nu va trebui deci sti se aqtepte dela mine aceastei revedere, adeiugire qi indreplare a operei lui Xenopol, fiindcel aceasta
a lost fculei chiar de ctitre autor.
Pentru timpul insti dela 1914 incoace, voi incerca eu a face
aceasta puneind-o la curent cu toate scrierile aptirute in domeniul

istoriei noastre, in ultimii 10 ani.

Ar fi mai multe feluri de a indeplini aceasta.
Gel mai recomandat ar fi acela ca in josul paginilor sei
adaug, la fiecare chestiune tratatti de Xenopol, peirerile noui
aduse de cercettorii din urm.
PrefatA la ed. II-a, p. 13.
Analele Academiei RomAne. Seria II, tom. XL (1919-1920), partea
administrativA i desbaterile. p. 47.

ISTORIA ROMINILOR

M'am geindit mull la aceasta, am slat de vorbei cu multi

cunosceitori. Am luatholrcireadefinitiv numai dupeice m'am con-

vins, c n'cqi depelqi intru nimic din ceeace autorul ar fi admis

sei se ac.

Timpul de 10 ani, destul de scurf i evenimentele tulburi

cari l'au caracterizat n'au dat putinfa s aparei multe studii

serioase mcdi s se poatet admite schimbeiri insemnate in istoria

noastrei.

De obiceiu fiecare lucrare nouei aduce i un nou punct de

vedere, sau dei o noud solufiune chestiunei pe care o trateaza.
Nu urmeazti insei neaprat, c ceeace autorul lucreirii aduce ca
nou set' fie ap i de bine dovedit inceit sei se inlocuiascti
dinteodat, fr discufie, lucrurile pe cari le tiam dinnainte.

A ma fi apucat, la fiecare fapt tratat de Xenopol, s discut noua peirere, de obiceiu, propusei, s vd dacti aceasta se
poate sau nu admite, s propun schimbrile pe cari le-a crede
necesare, aceasta ar fi fost o in afara intenfiilor editurei qi in
afarei qteptrii cititorilor.
Dacel a fi procedat in felul acesta volumele s'ar fi inmullit

i timpul de aparifie al operei intregi s'ar fi prelungit cu Inca multi ani.

considerabil

Se mai ivea, cu felul acesta, Mai o greutate foarte serioasti.

Discuteind in josul paginei parerea cea nou propus, neapeirat
trebuia s discut i pe a lui Xenoppl qi eu eram liber, in felul
acesta, s le socotesc pe amndouti ca nefundate, dupti peirerea
mea, bozal pe cunotiinfele i felul de interpretare a faptelor,
pe care eu l socotesc ca mai bun.

Chiar dac felul acesta ar fi fost cel mai bun, n'ar fi folosil deceit la ceifiva specialiqti, nu tuturor cititorilor ctirora se
adreseazti opera lui Xenopol.
Acetia vor set cunoascel pe Xenopol, nu peirerile mete sau

ale al/ora.
.Aa a infe les qi editura.
S'ar putea totui spune c de vreme ce este o carie de tzacesta era cel mai bun mifloc, cautndu-se in primul rnd,
stabilirea adevrului, cu oricdte greuttlfi.
Cine ii del seama inset ct sunt de infime posibiliteifile

de a afla atleveirul precis in domeniul istoriei, va trece repede

peste aceastel intdmpinare.

PRECUVANTARE

Lin lucru holrtitor in aceasiti disculie li aduce insa, cunoaVerea alitudinei pe care ar
luat-o chiar Xenopol, fafa
de nouile cercelari.

In cei 20 de ani ccit au trecut dela aparifia primei sale

paella a II-a studiile istorice mai ales publicarea

documentelor, au luat un avant foarte imbucurator qi un mare
numar de isvoare ce nu'mi erau cunoscute cand am indrznit
a scrie istoria neamului meu, au iegit la lumina" 8.
edifii

Ce atitudine s'a impus autorului MI6 de aceste lucruri

necunoscute la inceput?

Am &Vat de samti c toatti aceasta niare bogafie nu

schimba deceit foal* puf in liniile fundamentale ale injghebrei
mete qi slujia numai cat spre a imbogali materialul pe care se
intemeia expunerea. Dealtfel, patrunsesem adevtirul prin o intuifie
istoricti, care suplinia adeseori dovezile pe care ma puteam
intemeia,intuifie acum adeveritti prin isvoarele nou descoperite" 4.

Dacti Ma de aceast mare bogalie" de informalie nou,

Xenopol n'a avut de schimbat decal foarte puf in, la ceeace el
daduse la inceput, cred cti cel puf in, in aceeaq situafie s'ar fi
acuma, candpublicafille istorice sunt cu mull mai puf me.
Valoarea operei lui Xenopol coned in primul rand in intregul" in care el a tiut sti organizeze faptele expuse i aceasta
cere el i o recunosc i ceilalf i.
..Cei ce se vor ocupa de lucrarea mea s o considere in
intregul ei" se spune dela prima Mil le, de catre autor, iar d.
Iorga recunotea c greolile de detail pot fi nebtigate in seama,
fala cu insemnatalea intregului 5.
Tinand seama de aceasta qi de faptul ca autorul a crezut
ca intregul" pe care Il vtizuse la inceput nu se schirnba, am socotit ca nu-mi este ingaduil mie, a schimba nimic din cele ce a
fticut Xenopol, indiferent de credinfele mele sau ale altora.
S'ar socoll i cu drept, o lips de pietate pe care tantirul
are fafa de batrdnul care candva i-a indreptat primii pai spre
drumul pe care acuma el insui se incearca a merge singur.
Am credinfa di am uitat prea repede pe innaintaqii notri.
Prea s'a trecut in lacere munca lor, sau nu s'a finut sam
de bunavoinfa qi de imprejurarile grele in cari ei au lucraf.
3 Prefata la ed. II-a p. 13.
Ibid.

Arhiva. din Jai, IV, (1893) p. 553.

ISTORIA ROMINILOR

Infelegerea trecutului i inspirti cel pufin respectul dac

nu i dragostea fafei de lucrurile pe care el le are. i ce! care
i-a inclinat manca vietii sale in leimurirea acestui trecut este
dator, cred, s se deprindd ca acest respect, in locul disprefului
qi ironiei care se obiqnuele in destul.

Deci opera lui Xenopol, va rmdnea ga cum el a

lei-

sat-o in ultima sa revedere 6.

Eu voi aduga ins la sfritul fiecdrui volum, pentru

fiecare capitol, o listei a lucreirilor noui cari trateazti aceig materie, &Ind la cele mai insemnate, poate chiar la toate,rezultatul
nou pe care ele il aduc. Niciodat nu voiu diuta a discuta lucrurile noui propuse.
Caracterul pe care il are opera lui Xenopol se opune la
aceasta, i publicul mare celitor, n'ar gsi nici un interes in
aceste discufii contradictorii.

O all parte care imi revine mie este i punerea hrfilor

i a ilustrafiilor la cele 9 volume ultime.
O muncei mull mai grea deceit cele de pn acuma este
inset' la controlul notelor. Au scdpat, poate la corecturi, o mullime de note greqite ca pagind sau qi ca volum. A trebuit
read bate ctirfile la cari trimite Xenopol i sei caul cu mult
muncid sei gsesc pagina cea bun. Sunt cazuri cad manca a fost

zadarnicd, aqa al au mai Minas note pe cari nu le-am putut

indrepta. Sunt note cari dupei multe ceasuri de muncei, nu le-am
putut gsi. Dacti a fi persistat in planul pe care Il feicusem la

inceput, nici in zece ani, cartea nu putea s apard. Pentru

unele note mi-au lipsit chiar cdrfile la cari trimitea Xenopol.
Cele mai multe note au lost indreptate i ca trimitere i
ca text.-

Mai rdmne de spus de munca la coredurile tipografice.

Eu singur am /awl 3 corecturi pe 16110 cite 2 sau 3 ale editurei.

Voi observa insti in viitor bate greelile ce se vor fi strecurat.

La sfeirqitul operei lui Xenopol, cred cei in un alt volum

al 15-lea voi da eu un indice ameinuntit al tuturor volumelor,
S'a continuat Insfi Cu numerotarea notelor pAna la sfArpit, la fie-

Care capital, neincepAndu-se mereu dela 1 la fiecare paragraf,

PRECUVINTA RIO

o labia de materii iaraqi dela toate volumele i o errata a tuturor

gregelilor ce le voi observa i le voi indrepta. Tot acolo se vor
da qi notele coree/ate in urma.

Pentru uqurinta cetztorilor am dal hffile nu in corpul

volumului, ci la sfarqit i pe o pagina dublei, cqa ca harta s'a

fie intotdeauna in afara paginelor, spre a o putea oricand utiliza. Spre a se vedea de Mire cetitori cum a lost judecata valoarea
operei lui Xenopol, dau la sfaritul reindurilor mele, aprecierile

d-lui N. lorga i a lui D. Onciul, cei mai indreplatifi, din cei

spune cuvantul asupra ei.
cari au scris,
Aa am crezut cei poi, qi-mi este ingeiduit a intreprinde
munca pe care editura, cel dintai regretatul C. Sfetea, i autorul,
mi-au feicut cinstea sa mi-o incredinleze.
Cartea neamului romnesc" cum linea Xenopol sei o nu
miasca, cred cei nu va avea de loe o alt infeifiare deceit cea

voila de autor T.
1925, Aprilie.
I. Vlildeseu

N. IORGA
Suntem datori a spune innaintea acelui care a reprezintat
ce avea
tiin1a romaneasc mai activ, mai
plin de inifiativ i mai amabil in stil, mnliu, /Cud indoialei,
ce-i datorete istoria Romanilor.
data, cu oricat entuSiasm la unii, cu oricatel naivei poesie
la
cu oricat de fericita divinalie la cale unul superior
inzestrat, istoria trecutului nostru se desfacea ca o expunere interesanta sau ca o luminoasei proiecliune de figuri i scene.
Crescut in cele mai bune traditii ale coalei economice dela fumatalea veacului al XIX, i mdi presus de loa/e, minte filosofica deprinsa cu abstraciiile i cu o nesfarit iubire laid de
subtilele legaturi dintre deinsele, A. D. Xenopol a fault, prin
cunotiinfele i aplicarle sale de spirit, din istoria Romemilor
pentru nlia ()aril un sistem.

calla ani ceea

7 Nefiind gata, cateva carp, privitoare la epoca geticA, din istoria

riaastr, notele dela vol. I, se vor da In fascicol separat la vol. III.

ISTORIA ROMANILOR

Am urmeirit apoi aceiayi minte pe care anii n'au putut-o

obosi, diuteind, indraznealei, ultimele yi supremele adeveiruri privitoare la doctrina ytiinfifictr a disciplinei sale. Cartea care a

rezultat din acest studiu a represintat lard indoiard una din

cele mai marl sforleiri ale spiritultd romeinesc aplical la yliinfcl.
Nu vorn triter niciodatelyi vom inftia aceasta ca un sublirn exemplu pentru tineretul care trebuie deprins ca mama spornidi
idealismul activ
acel moment eroic, epic, a zice, din viata

colegului nostru ceind el, smulgeindu-se dela speculafiile sale

innalte, s'a intors spre istoria neamului sag, nu numai cu acea

iubire adeincti ce se ascunde subt glumele lui uyoare i subt crilica lui surdzelloare, dar cu hottireirea de a-yi asimila imediat
resultatul muncii de celleva decenii a unei generafii intregi. Am
vetzut volumele revelzute ale marii sale lucreiri : ele reprezintei o
inifiare fulgerilioare, care inspirer' respectul. Trasnit, el insuyi
a ctizut. Niciodatei ceiderea unui inveilat n'a lost mai nobilei decal aceasta...

p.

(N. Iorga in An. Ac. Rom. Seria II, tom. XL, Desbaterile
46-47).

E o opera de

indelungatei steiruinfei,

operei frumoasti

pentru multe peirli foarte trainicti.

Greyelile de detail pot fi nebeigate in seamti fafti cu insem-

neitalea intregului.

(N. Iorga, Arhiva

din Iayi, IV (1893, p. 553).

Ar fi fost greu a lucra in mai rele condifii dectit d. A. D.

Xenopol. Dacel multe inedite s'au adunal de oameni vrednici
de loat lauda, monografiile, feirei de care lucrarea generalti e
aproape cu neputinfei, sunt lard exemplu de puf me
seireicia
fabuloasei a bibliotecilor noastre impiedicei la fiecare pas pe

cerceteitor. Acestea sunt greutelfile cu care d. Xeizopol a avut set'

lupte : ele semi atilt de mari, inceit pe mull lucreitori harnici,

curajoyi yi patrioli ele i-ar fi silit s renunfe. D. Xenopol n'a

feicut aya: cu o statornicie mai presus de orice Lauer, opera
a lost dusei innainte i mulfumitei acestei statornicii, cartea
muritoare, de care cei ce lucreazei in marginile mai apropiate
au nevoie necontenit, existei asteizi.

Cartea are partileeitrainice i acele care-yi vor pierde sau

micyora cel puf in folosul. Trelinicia celor dint& e datoritei talentulai istoricului, caracterul provizor al celorlalte timpului, in

care sistematizareg a lost pieta".

Cu timpul, pe baza enormului material nepublicat i nea-

dunal se vor putea scrie pagini mai sigure dar nu orice carie

se anuleazti de aceea care vine dupei ddnsa, chiar dacel aceasta

are terne lia mai larger*. In afarei de fapt este judecata, punerea
in lumina yi explicarea lui, insuyiri pe care numai istoricul

i'RECUVINTARE

de talent le poscdd. Aceasid prefaccre a andinuntelor indoelnicc,

confuse, contradictorii, in pagind organic, va face ca pagina

aceea s trdiascei".
Oricdt s' ar imbogtliima1eiialu1, capitolele de istorie intelectuald i social din cartea lui Xenopol, sprijinite pe dovezi
mai imbelpgate, aduse de cei ce vor veni pe urind, iqi vor Ostra
valoarea, fiindcd ele sunt luminoase i pdtrunalloare. Deasemenea i cea mai mare parte a considerafiunilor politice si rezumatul condifiunilor, in care a trdit poporul nostru parid astdzi.
(N. Iorga in ziarul Timpul" No. 104 (1893).

D. ONCIUL

In Istoria Romnilor din Dacia Traian6" Alexandru

Xenopol ne-a dat cea dintdi forma sintetic a istoriei nationale,

in expunerea ei cea mai largi pein acum, pe temeiul materialu-

lui cunoscut pn atunci si adunat de ddnsul din izvoare de

intdia meta".
(D. Onciul, An. Ac. Rom. Seria II, tom. XL, Desbatcrile, p. 45).

PRECUVANTARE LA EDITIA I.
Poate parea indrazneata intreprinderea de a serie, in starea
de astazi a stiintei istorice asupra poporului nostru, o istorie a
acestuia. Izvoarele penlru cunostinfa trecutului sau curg adeseori
munai in picaturi ; multe parti ale istoriei sale sunt inca nisie
ghicitori ce asteapla o deslegare. Rodul este inca necopt pe arborele istoriei noastre. S'ar Parea c culegerea lu ar fi o gresita
pripire.
Si cu toate acestea 1111 este astfel. Istoria unui timp se cladeste intoldeauna cu materialul adunat peina atunci. Daca ar fi
sa asteptam ca tot rnaterialul istoric al unui popor sa fie descoperit,

n'arn mai ajunge niciodata sa expunem cursul viefei sale ;

ccici

descoperirile se lac neincetat; cunostintele se intind si se addncesc,

marind tara incelare orizonul

Timpurile din tima indreapta necontenit cele ce se all gresite in expunerile de mai
nainte si, potripit ca propasirea poporului si imbogatirea cunostintelor, creste si se desvolta i arborele istorie sale. Fiecare timp
oglindeste, in lucrarile istorice ce le infatizeaza, cunostinta de-

alunci a poporului asupra trecutului sau. Fiecare timp este deci

in drept sa aiba istoria lui, incepdnd chiar dela acela al copilariei unui neam, alud el nu a iesit inca din fasele povestilor.
Noi credem ca chiar pdna actinia, cu toata pornirea unei
grabnice i pripite propasiri, precum este intreaga noastra desvoltare, isvoarele de capetenie ale istoriei noastre sunt cunoscute,
sau cel puf in adunate. Viitorul va putea Jara indoiala s modeleze cu mai mare preciziune corpul vil] al trecutului nostru,
si sa infali.seze ochilor poporului o figura mult mai deplin de
cum putem s'o in fatiOm noi astazi. Lineamentele 'lusa obstesti
credem ea pot fi puse de pe acuma si ca viitorul pa putea numai
rolunzi sau polei formele pe care chiar ochiul nostru poate sa le
intrevada.

Intemeiat pe aceasta convingere am intreprins greaua indeletnicire de a expune bdntuitele destine ale poporului romdn.

Departe de mine, falsa modestie de a ina preface ca po-

negresc insumi propria mea lucrare, spre a atrage landele &lora.

lo

ISTORTA ROTI;INILOR

Totus se poate ea mai multe izvoare sd'ini fi scdpat din vedere,

ceeace este prea usor in istoria noastrd, unde trebuie sd culegi stiintele, adeseori ca albina, depe lorite cele mai indepartate.
sibil irisa, pe crit mi-a fost prin pu/in/Cl a fi complect. 3I'am ferit

insd de eruditia goald, carda fi place sa citeze, munai. ccit spre

a minun pe cetitor Cu cunostinfele atitorului. Citatiile cure le-am

lacta erau neapdrate, pentru a dovedi spusele mele, ceeace este

ea atril mai de nevoe in istoria Romcinilor, ea cdt ea trebuie incd
crea/Cl in cele mai multe punfe. Atrita poi asigura ea a trebuit, pelara
a o serie, sd ce/ese mult mai mult, decdt ceca ce rerultd din citcttiile
mete.

Se va gdsi poate inca un cdt neajuns lucrdrei mete, camine

de a 1111 fi egald in stilul ei in toate pdrfile sale. Aceasta 117.5(1 era

peste pu/in/Cl. Ccind era vorba de a fixa o data, sau de a determina

succesitmea unor domni, s'Uta trebui sCI ice caracterul unei dis-

Aiurea ande simtiam pulsul cel mare al natiei

rdsuncind in mima mea, la priveliste a faptelor mar*, sau la trecutul de durere al poporului romcin, 'ara sei fi vrut mi se incalzia
condeiul si povestirea lua un caracter mai literar. Eu sunt anime
de pdrere ca istoria trebuie sa scruteze spre a afta adevdrul; dar
ca acestuia nu'i va sta niciodatd Tau, ccind va fi invdlit in o haind
frumoasd. Deaceea cred ea, dei istoria linde a devela o stiintd,
cutii

scrierea ei nu trebuie sd inceteze a rdmcinea pe ccit se va pu/ea mai

mult si o lucrare Merara-, si in imbinarea acestor doud caractere,

std tocmai par/ea cea grea a formei in istorie.

Lucrarea ceo infdlisez natiei mete este 1111 sistern intreg cure
cauta &l'O dee seamd de succesiunea 1111111'01' imprejurdrilor prin

care ea a trecut. Acest sistem irisa nu este impus de o conceptie

aprioristicd a faptelor islorice, ci este rezultatul fuese al inlantuirei
lor. Nu credem cd sd se poald da samd astfel de complexul tufuror imprejurdrilor istoriei noastre, dedil in modul in care le-amn
expus noi. Poate set- fie d-e indreptat in oreo parte, de adaos sau de

prefdeut aiurea. In marile lor trdsaturi liniile vor fi puse, si la

radia numai poate ndzyi limpia in care traim.
Deaceea cer, l Cu drept cuveint, ca cei ce se vor ocupa de
lucrarea mea, .0 o considere in intregul ei, si sd nu se opreascd
la o perioada oarecare; cdci bineinfeles, intr'o intreprindere atril
de vasta, era peste putinfd a nu sldbi cciteodatd. Mala poi apune
ca. am scris aceste sase volumuri ca o egald iubire pelan' toate
timpurile cese desfasurau innaintea minfei mele, atdt acele de glorie
si mdretie, pe ccit si acele de durere ,g i restriste,- si as fi fericit daca'
aceastd carie a neamului romrinesc ar fi 11-'1bn-71i:sala ca aceeas

d'adiad ea cure a fost produsd.

Am imparta intregul curs al viefei poporului nostru in patru
perioade, cure fusa nu se potrivesc ca acele ale istoriei generale
popoarelor apusene. Istoria (paica, medie, moderna si contirnporcina se regasesc si la Romdni, Ins6 in/i' un al/ in/des i oprindu-se

PRECUVINTARE

11

aiurea deceit aceleayi perioade ale istoriei apusene. Imparlirea

facuta de mine a lost urrneitoctrea. Istoria veche a poporului romein

incepe la primele cunoytinti ce le avem asupra farilor noastre yi

la primele neamuri ce le-au loctzit, spre a se opri la descdlecarea
principatelor in secolul al XIII-lea. Ea cuprinde tot acel complex
de imprejurdri care contribui la faurirea nationalitafei romcine.
Din aceastd perioadd nalia romana ieyi cu cctracterul ei propritz,
ca element deosebit in sinul popoarelor incunjurdioare ale carota
inriurire o suferise. In aceastd prima perioada se cuprinde deci

marele fapt al formilrei uationalittei romfme. Despre o viata

politica, o istorie propriu zisa poporului nostru nu poate fi vorba,

ccit limp el With adapostit in munfii Transilvaniei. De indata insd
ce se cobori la camp, incepcind a lega iardyi lirul viefei ayezate,

se incepe pentru el istoria lui politica. Aceasta insd nu se plan

desvolta peste Carpati, ande navalirea maghiara, supuncind elementul rorminesc, innabuyi inca din laya pe yubredul prune al
Slalului Tomtit?. Parka in/di a istorii romdne se pe/rece in central
Carpatilor ; a doua mai cu deosebire n cdmpiile ce se intind

Mire Nistru, Dundre si Marea Neagrd.

In aceasta parte de a doua a istoriei poporului nostru, i.storia

yield sale politice, se inteilnesc insa trei rastimpuri caracteristice
care constituesc, in viola lui, tot alcitea perioade deosebite. Elementul osebitor al acestor perioade nu poate fi insa lual din faptele
politice care 1711 cuprind ceva caracleristic dela secol la secol. Dei
se intcilnese domnii stralucitoare i neatdrnate, totuy at& inainte
de ele cdt i dupe" dnsele gdsim fdrile ingenuchiate, desbinate yi

sldyiate prin lupte politice. Dacd cautam insa la viola culturald

cctre tormai pare a lipsi din tdrile romdne, gasim in curdndo deosebire radicald mire momentele ei, care constilue tot ate-ilea perioade
deosebite in istoria acestei viefi.

Dela origina statelor Munteniei yi Moldova, ele trdesc sub

inriurirea Slavonismului, pcina catre jumatatea veacului al XVII,

la domnia lui Matei Basarab yi Vasile Lupa, cad predomnirea

slavond este suplantata de acea a Grecismului, care ii iea local
.yi se mentine ca o pu/ere covdryitoare pcind cutre inceputul secolului in come trclim. Atunci revolufia greceasca pune capat acestei

noue inriuriri straine, si poporul romcinesc ajunge in sldryit dupa

lungi zbuciumdri, s'a in/re in matca proprie a desvoltrei sale, acea
romcineasca. Incepe dela 1821 perioada Romemismului, in care
trdim astazi.
As dar, istoria Ronainilor se poate imparli rational, dupd
momentele insemnate ale de.svollarei sale, in patru perioade.
Istoria veche, dela origine !mina la 1290 d. IIr. : Formarea
nationalittei romne.
I.storia medie, dela descalecare pcina lct Matei Basarab

yi l'asile Lupa, 1290-1633 : Epoca Slavonismului.

12

ISTORIA ROMANILOR

Istoria modernii, dela Maid. Basarab i Vasile Luptt

pcind la revolufia greceascd, 1633-1821 : Inriurirea greceascii.
Istoria contimporand dela revolutia greceascd din 1821
!And in zilele noastre : Epoca Romnismului.
M'am oprit ca expunerea la faptul cel mare al unirei principafelor, adicd la realiza 'ea celei dintdi din dorinfele de reorganizare exprimate de divanurile adhoc. Pentru a pune in toatd
lamina lui, tabloid regenerarei noastre, ar fi trebtzit sd cuprinda
in el gi indeplinirea celuilalt punct din programul lor : intemeiarea
dinastiei, ba chiar sd ating qi incoronarea edificiului nostru politic prin proclamarea regatului ; cdci deaici abiet incepe pentrtt
noi era activa a vietei noastre politice, pe cad, pcind atunci, aproape
intreaga noastrd istorie nu este decdt reflexul adeseori necontiut
al istoriei strdine.
Am crezut inset' al nu este bine a intra prect (Kleine in limp&

de fati, care nu poate alma pentru propriile lui lapte privirea cect
rece i nepdrtinitoare ce se cere dela o expunere istorica. A. fi vruf
s ma opresc chiar inainte de anul 1848, din genera tia cdruia mai
traesc inc barba fi care au influentd asupra mersului imprejurdrilor. Aceasta insa nu o puteam face, cdci intreaga istorie a fostelor
principate gravitdnd catre unire, trebuid sd aping
expunerea
pad la implinirea menirei lor seculare. Mari f apte s'au indeplinit
dela unire incoace, i cad se va f i aezat pe timpurile noastre pcinza

limpezitoare a trecutului indepartat, generafiile viiloare vor privi

cu meindire la domnia lui Carol I. Daca am socotit totu ca 11t1
pot s o ating, am facut'o din credinla ea daca prezentul trebuie
sa serie istoria trecutului, aceea a prezentului trebuie sa o serie
viitorul.
1888.

AUTORUL

LA EDITIA II.
Sunt acum 20 de ani, in 1893 am dal la lumina cea dinIciite
injghebare a istoriei depline a popozylui 1'0111(111. In reistimpul cel

destul de lung ce a trecut dela acea alcaluire pad astazi, studiile istorice i mai ales publicarea docurnentelor, au luat un avnt

oarte imbucureitor 0 un mare numcIr de izvoare ce nu'mi erau

cunoscule cnd am indrAznit a scrie istoria neamului rneu, au iesit

la lumina. Am beigat lima de samci ca toat aceastei mare bogetfie
nu schimbez dealt foarte pufin liniile fundamentale ale injghebeirei
mele qi slujiez nuami ceit spre a imbogeifi materialul pe care se intemeia expunerea. DeaIll el, patrunsesem adeveirul min o intuifie

istoricei care suplini adeseori dovezile pe care ma puteanz inintuifie acum adeverit prin izvoarele 110U descoperile.
Aceastel feticita constatare m'a indemnat a scoate o a doua edifie
a Istoriei Romnilor din Dacia Traiaria pe care o inlet fiqez publicului romcin, creznd cei fac o lucrare folositoare poporului
meu. In loe de 6 volumuri cari i ael cum erau, alceituiau corpuri
temeiez,

greu de meinuit, am desIticut lntinderea expunerei in 14 volurnuri,

adelogeind y1 domnia lui Cuza-Voda aparute dupd 1893 0 voind

a reduce pica marea intindere a volumurilor. Am inzestrat apoi

lucrarea cu ceiteva ilustrafii luate pe cell s'a putut dupd chipurile
si reimei0fele peistrate in monumentele vechi.

Istoria Romnilor cuprinsa in aceste 14 volumuri este o lucrare 0iinfificei care nu lipseqte insel de a fi incalzitd de focul slnt
al iubirei de tara neam decciteori s'a infafipt prilejul de a o face.
Sandtate i reibdare cetitorilor iar tinerilor indemn la cetit,
ceici insimirile cele mari ale unui popor nu se deseivresc decal

prin studiul deslapreirei trecutului sau.

Criticilor mei insei le adue aminte cuvintele infeleptului
istoric francez Gabriel Monod care spune, cd este soarta ardor
cari intreprind cei dinteii de a schil o mare perioadd istoricei,
de a da Un mare prilej de critica qi de indreptare celor care dupd
ei vin sa adeinceascd ameinunfimele. Nu este mai pufin adevdrat
ea ei au pus cele dinteii indrumari care asigurd mensa! succesorilor

14

1STORIA ROMINILOR

lor si ca au statornicit marile linii ale tabloului pe care allii fl vor

indeplini si aduce la desdocirsire" 1
Deosebirile textului de acum de acel din 1893 vor reesi dela
sine pentru acel ce-si va del osteneala de a le cerceta. Atragem
luarea aminte numai asupra schimbarei datei la care pun fncetarect
piirlei I : Formarea nationalintei romne si fnceputul parlei
a II Perioada Slavonismului, datil pe care nu o mai asez la 1290,
ci in secolizl al IX-lea, la Inceputul vielei de Stat a Romcinilor
din Transilvania, care corespunde mai bine cu acel al Inriurirei
slavone, de C11171 corespundea desceilecarea Munteniei si Moldovei.

De alga aceastd a II-a edifie a lost mull sporild si ImbogriOld Cu lolosirea tuturor scrierilor
documentelor publicate dela
1893 incoace, incdt ea repre:intd o noud muncd de 20 de ani peste
area de 20 pusd la lnjghebarea edifiei I.

L Revue historique, XLVII. p. 347.

INTRODUCERE
Istoria unui popor este in mare parte determina td de natura
in sinul ereia este asezat. Dela aceastd lege fireascd nu s'a putut
substrage nici poporul romAn ; ha la dansul chiar inriurirea naLurei s'a ardtat cu o putere deosebitd. O cereetare a aeestei in-

riuriri va lumind ea un far intregul intuneric al veacurilor trecute. Deaceea deschidem cu dansa cartea istoriei sale.
Din elementele firesti, configuratia si asezarea rei vor
jued rolul cel mai mare in mersul istoriei unui popor, desi acest
rol se poate modified dupti cum se indreaptil pasul timpurilor.
Natura reprezint5, in formele ei neclintite i intepenite, elementul
mintei omenesti pe acel
statornic in viala poporului ;
progresiv i schimbiltor. Din intreteserea lor mutuald se desface
In decursul veacurilor panza istoriei.
Dacd privim la o hartd a Europei, alctituit pentru a ardid
rasele ce o locuiesc, observdm ed rasa latind formeazd in apusul
Europei o massd compactd i asezatd pe un teritoriu ce se tine
dela olaltd, pe o intindere de mai bine de 1.200.000 de kilometri

patrati, numdrAnd aproape de 100.000.000 de locuitori, toti

impdrLsind aceeas religie i asezati in regiunea ferien unde

cultura omeneascd a dat cele mai strAlucite ale sale ronde. Departe spre disdrit i frd nici o atint;ere direet5 Cu trupul cel mare
al Latinilor apuseni, se afl aruncat celalalt grup de Latini ortodoxi, Roinnii, inconjurati de toate purtile de neamuri strdine
In cari niciodat sangele nu poate provoed pentru ei si o miseare
de simpatie,.ci numai interesul indreapt cu rdcoare calculele sale
socotitoare. Aceast pozitie a RomAnilor, rdzletitti eu totul de

marea familie din care fac parte, este pentru ei din cele mai,
ddundtoare. Cu cat, se accentueaz mai mult politica de rasii,
cdtre care graviteazd cu o nespus putero vremurile noastre,

eu a ta ta poporul roman este expus la primejdie, etici el este lsat

singur sui lupte eu uriaii ce'l inconjoard. Popoarele !atine, chiar
cnd ar vred
ajute, nu o poi face, din pricina indeplrtdrei.
Mai dliundlor insd este faptul cui poporul roman fiind asezat in
gfera de actiune a altor popoare, acele latine mai ed nu au interes

ISTORIA ROMINIL OR

16

a'l ajut, i in secolul nostru cel de fier si de foc, simpatia cel mult
poate si vin in sprijinul interesului, niciodata insa s.'1

Primul neajuns al pozillei noastre geografice este deci ea', pe

cand ginta Latina' formeazd ca un continent in apusul Europei, not

Latinii rdsdritent suntem ca o tumid pierdutd intr'un ocean de

neamuri strdine.

In aceasta parte deci, unde soarta a voit s arunce pe poporul roman dela nordul Dunrei, el locuieste astazi o intinsa
regiune de 300.000 de kilometri patrati, aproape cat este suprafaja Italiei si mai bine ca jumatate cat acea a Frantiei, cuprinsa
intre trei ape curgatoare mari, cari marginesc mire ele o forma
triunghiulara. Aceste ape sunt fluviul Dundrea la sud, fluviul
Nistru ca lature rasariteana i marele afluient al Dunarii Tisa,
ca lature apusana. In aceasta regiune Romnii alcatuiesc mai
pretutindeni o poporatie compacta, trecand unele insule de ale
lor si peste hotarele aratate.
In mijlocul acestui triunghiu de ape se ridica un alt triunghiu

de munti, alcatuit din puternicele laryturi ale Carpatilor rasariteni. Acest al doilea triunghiu intinde laturile sale aproape paralel
cu cursul riurilor, stretaindu-le numai in doua punte : la nord,
prin prelungirea Carpatilor Care centrul Europei, care desparte
izvoarele Nistrului de acele ale Tisei, i la sud, catre Dunare,
unde ingusteaza patul fluviului la Portile de Fier, pentru a se
prelungi de ceea parte de dnsul,- in muntii Golubinski din Serbia.

Aratatele prelungiri ale muntilor Carpati care apus si sud, despart regiunea plana cuprinsa intre munti i riuri in doua sesuri
acel apusan, al Tisei care, tinndu-se inteuna cu sesul Dunarei
mijlocii, alcatuieste ceea ce s'ar puted numi Mezopotamia europeana, i acel rasaritean care se intinde catre Marea Neagra,
trece Dunarea si se opreste tocmai in muntii Balcani. Acest din
lama ses face un trup cu marele ses rasaritean al Europei.

O asemenea asezare a Carpatilor in raport cu poporul

nostru este cu to tul exceptionala, si a avut asupra soartei sale

urmarile cele mai insemnate. Inteadevar, daca vom observa cum
sunt asezate popoarele in raport Cu muntii, vom gasi, cu toata
nesfarsita deosebire ce Intalnim In configuratia geografica a tarilor impfstiate pe suprafata globului, o regula obsteasca :
o nationalitate se intinde de obiceiu in basinul unui fluviu sau
al unei mari, i ca este marginita de catre o alta nationalitate
prin un munte sau macar prin un colnic. Formulata mai scurt,
aceasta regula s'ar putea rosti : O nationalitate este un basin,
iar o granita un munte" 1). Pentru a rasa la oparte Italia, Spania
sau Grecia, asa de hotarit delimitate, vedem d. e. ca Francezii
Odysse Barot, Lellres sur la philosophic de l'hisloire, p. 32.

INTRODUCERE

17

se intind in basinul Oceanului Atlantic si c sunt desOrliti de

Spanioli i Italieni prin PireRei i Alpi, de Germani prin Vosgi.
Germanii sunt iargsi inchisi de muntii Frantiei i ai Italiei cutre
apus si sud, la nord de marea Baltictt i aceea a Nordului ; la
eisrit de dealurile ce intovesesc cursul Oderului si care i despart de Poloni. Chiar acele natii cari s'au intins in sinul altora,
precum Boemii (cu Moravii) i Ungurii, intre Germani, incA au
oc.upat niste regiuni determinate in chip firesc de muntii sau dea-

lurile inconjurAtoare. As Boemii s'au asezat in basinul superior al Elbei, inrginit foarte l'Amurit de muntii numiti PAdurea
Boem6 spre sud, iar dinspre nord cu Erz-Gebirge i Riesen-Gebirge. Ungurii deasemenea sau asezat in regiunea Dun'arii mijlocii si a Tisei. inconjurati din toate prtile de muntii Carpati,

si anume pe lAng'd Viena de Carpatii mici, dinspre Slavii nordici

RomAni de diversele ramuri ale Carpatilor mari, iar catre Slavii
sudici de muntii Dravei (Waradin i Sirmiu). DacA privini nalionalit4ile mai mici precum Serbii, Bulgarii, Albanezii, Danezii,
vom gsi pre tutindeni niste Viri bine asternute, milrginite de munti
cari despart neamurile ce le locuiesc, de neamurile vecine. Numai
acolo vor lipsi margini hotilritoare, unde pe o regiune intins6
munti nu se intainesc, precum in marele ses oriental al Europei,

locuit faru hotare fireste apreciabile de Rusi, Poloni, Fini

Trttari.
Asezarea geograficA a Romanilor face o exceptie dela aceast
regul6. Ei sunt lipsiti de margsmi firesti, i muntele care ar trebui
despart de alte nationaliteiti, strdtate insuq poporul lor in mai

multe raidulare desbinate, intre cari ridic niste stavile uriase,

rupe continuitatea trii lor, impktind-o in mai multe regiuni ce
nu au intre ele nici un soiu de legtur. Carpatii au intr'adevr o
configuratie foarte ciudat, precum n'o mai intAlnim la nici un
munte de pe fata prnntului. Desfilcndu-se din Alpi prin ramura numit Carpatii Mici, dela capAtul Moraviei, se intind ca

un lant care rAsdritul Europei, sfArsindu-se in parte a lor cea mai

oriental, in un pumn urias, in care este prins parte din natia

romn." ce se imprAstie apoi printre degetele sale strAnse, in se-.

surile Nistrului i a Dun'Arei. Carpatii nu m'Arignesc nici o regiune ;

ha nici m5car nu au rolul obisnuit al muntilor, de a desp`rti

basinurile a douil fluvii. Deaceea riuri pornite depe ambele lor
laturi, cea nordic i cea sudic, se vars in acelas fluviu, Dun6rea, precum sunt : Siretul, Prutul deoparte, Tisa cu afluientii

i Oltul de alt parte.

Carpatii, ridicnd deci uriasa lor staturil in mijlocul natiei
romne, o impart mai ales in doit trunchiuri deosebite, unul
intors cu fata inspre apus, celalalt spre rsrit, cari ambele se
razim cu spetele lor de zidul cel greu de str6bntut, asezat intre
Putine numai i anevoioase sunt egspunderile intre
sAi

A. D. Xenopol.

Istoria Romanilor. Vol. 1-11

18

ISTORIA ROMA.NII.OR

aceste dott piri : ctitre Moldova pasurile

luii acel al Hundid; d'Are Muntenia Predealul, Branul, Turnul Ro,yu si Vulcanul: iat aproape singurele punte pe unde
1)01 da mana Romemii de peste munti eu acei de dincoace. Pretutindeni pe aiurea, ponoare sau prpilstii nestrbLule, decat
doarti de piciorul ager si neobosit al vanAtorului e munte.
Carpaiii sunt pricina holariloare a desbimirii politice a RoVom vedea. c Romemii, stand in cetatea muntilor un
timp indelungat, se revrsar dela o vreme in afar, cilLre vile
sesurile dela Marea Neagril. Astfel se nscur cele dou State,
al Munteniei si al Aloldovei, pe cand dincolo de mun-ti lanturile
luntrice desprteau pe Rometni in mai multe tilri dcosebite
Transilvania, Maramuresul, Crisiana i Banatul, asemenea cantoanelor sviterene sau republicilor .celor miel. ale Greciei antice_

Din aceast revrsare a Romnilor in afar de cetatea

Carpatilor si anume, prin doutt desfundturi deosebite, una la
sud din n'Oras si alta la nord dia Maramures, se explica' cum in
campia rsritean i sudicil, chiar peo unitateteritoriala continua,
se pulurti injgheb doucl State : Muntenia si Moldova, in loe de
unul singur. i atat de puternic fusese indreptarea divergent,
imprima-LA lor ine dela obrsie, inda; ele trebuir s triliasc5.
desprtite, ha chiar dusmane, mai mult de o jumtate de mie de
ani. Abia veacul nostru vz disprand stavila ridicat intre ele

si unirea lor intr'un singur corp. Dar aici er vorba numai de

piedici reidicate de oameni, si de imprejurri cari dridur nastere

unor greutti politice. Asemenea stavile mai usor se pot invinge

sau cel putin incunjura. Plzmuirile naturei ins stau inaintea

noastr cu o putere mult mai mare si mai greu de rpus. De cat.
incordare va ave nevoie siattimantul national la Romani
pentru ca luandu-si zborul peste cumule carpatine, s prind
inteun singur laift viata lor ca popor !
Tot asezarea Carpatilor hotri legtitrile in cari Romeadi
intrar cu popoarele ce avur asupra lor o inriurire precumpenitoare. Sesul sudic rilsritean va primi inriurirea popoarelor sudice .si rskitene. Prtile de peste munti, mai deschise spre apus,
vor gravita ii sfera popoarelor apusene.
Dacrt Carpatii, in loe de a desbinet pe Romni in doti
triunchiuri lipsite de aprare, si-ar fi intins crestele in jurul nationalittii lor, ei ar fi fost in once caz un sprijia al de svolttirii
lor nationale, in loe de a'i st ca o piedicA impotriv 2
Vezi sLudiul nostru asupra Mezilrei geogralice a Ronninilor" in Con-

vorbirt lacrare, XV., 1881, p. 385, reprodus i in limba francezil in Reme de

Geographic, a lui Ludovic Drapeyron 1891. D.N. Iorga, Studii li doc., 4, p. IIIII.
sprijine plirerea neexactii c muntii ar legn mal bine popoarele decAL apele

fArd \ ad si cAmpul f515 de botar.

INTRODUCFRE

19

Vorn veded totusi cum Carpatii au fost pe de alfil parte

adlipostul neamului nostru in tirnpul vijelios al nrivriuirilor barbare, cum 1-a ocrotit i mantuit de peire, ba 1-a pstrat piln

la un punt ferit de multe amestecuri, i cum in acesti munli

i inchegat marea si minunata unitate a poporului

s'a fiert

rom n 3.
Pe munti se formeazil norii binefriciltori. cari aduc rodirea
irnbelsugarea i tot pe dansii icau nastere grindina si ploile
prpstioase ce rilspilnclesc pustierea si srcia. Natura ascult
de propriile ei legi, fr a dita dac ele priesc sau fac ru omenirei,
si acest rol nepilstor fall cu omul, natura il indeplineste atAt in

viata de toate zilele cat si in lunDd curs al istoriei.

Si ca toa te acestea poporul roman nu ponte nabusl o sperantil ce locolleste in el, de cAte ori i arunc ochii spre loate
acele pkti unde rsuml graiul romnesc, anume cri din pturile
achloci ale unui viitor oricAt de indeprtat, va rsri odat frumosul arbore al unirei tuturor Romemilor; cri pe cdt se lnlinde
grulla lor coman se vor injghebei gi interesele lor comune ; cd granifele Statului vor cadeet odatd impreund Cu acelea ale nafionaliliifii

lor. Poate cri mult timp vor trebui. Romnii sii mai astepte intruparea acestei dragi vedenii ; dar orictIt ar fi sil asteptam,
rimea elului s ne dee puterea de a rilbda, i intreaga noastril
strdnuire, intreaga noastr munc sii fie indreptat numai
numai spre acest scop sfiint si mret. Fericit e poporul ce poate
ave in aceast lume un ideal de realizat ; al nostru este viu in
naintea ochilor si noi s nu'l valem !
Once om ca si orice popor trebuie s lupte peniru ceeace
el crede c este binele, fini s'A' cate la usurinta sau greuLatea realizirei
urmrite ; cci nimeni nu poate t incotro viata
lui va fi impins de puterile istorice. Se poate intAmpla ca evo-

lutia sri indrepte pasii mersului ei in sensul dorintelor noastre

atunci strdania pusri spre a le realiza va aduce mai repede a
Ion indeplinire. Dactt ins evolutia ar tinde ciltre o indreptare
protivoicil scopurilor noastre, vom izbuti cel pulin a intrzia
poate momentul mortei ion, ceeace incil este inca un ciistig4.

3 Mai jos capitolul : Daco-Rornanii in munli.

' Vezi studiul nostru L'Inconscient dans l'Histoire" In Vances el tra-

man: de l'Acaclmie des sciences morales el polifiques, Paris, 1906, reprodus 5i

roinilne5te In Analele Acaclemiei rotnane, 1907.

CARTEA I.

ISTORIA VECHE
FORMAREA NATIONALITATEI ROMANE
din timpurile cele mai vechi pan& la navAlirea Ungurilor
513 in. de Hr.-900 d. Hr.

CAPUL I

TIMPURILE ANTE-ROMANE
513 in. de Hr.

106 d. Hr.

SCITII SI AGA,TIRSII
1. TOPOGRAFIA SCITILOR

In vremile cele mai vechi despre cari

Popoarele Seitiei.
istoria ne-a lasat vreo pomenire, Prile cari aleatuiesc patria libera' sau inca subjugata a Romanilor, erau adapostul mai mult or
popoare, pe radcina carora acum adtmc ingropata, s'au altoit
pe rand toate acole elemente din ale carora introlocare se urzi
poporul roman.
Pan in vremile mai noue cAnd s'au desvoltat studiile preistorice, tirile asupra acestor vremuri de mult apuse se culegeau
din singurul izvor direct asupra lor, din parintele istoriei, nemuri-

torul Herodot. Acuma irisa artrile lui pot fi Indeplinite

indrep tate prin interpretarea ramasitelor lasate de limpurile
preistorice dela Dunarea de jos si din imprejurimi.
Cu toate acestea, aratarile lui Herodot, nu raman mai putin
de pret, cAnd ne dam sarna de iubirea de adevar a marelui istoric
elin si de silinLele lui de a culege stirile ce le da, prin el insus,
pe cat Ii sta prin putinLa, sau din spusele locuitorilor asupra regiunilor pe cari nu le vazuse cu ocl1ii. Unde asemenea mijloce
de informalle lipsesc lui Herodot, el are totdeauna grima de a da
aratarile lui ca nesigure. As, intr'un Huid vorbeste el de un mare
1 Vezi studiul nostru Herodot in raport cu istoria noastril" in C011-

vorbiri literare, VIII, 1875, p. 465 i unn.

24

ISTORIA ROMNILOR

vas de aramg din rara Exampea pe care el insui 1-ar fi vgzut,

pe cnd aiurea el scrie &A nu se ,tie nimic pozitiv asupra tgrilor
aezate dincolo de acest riu i. nu cunosc pe nimeni care sg'm fi
vorbit de ele dupg propria'i vedere" 2.
Herodot a vizitat i oraele Traciei. El spune de mai multe
ori : Am auzit dela Grecii ce locuiesc pe trmurile Helespontului
ale Pontului Euxin", sau : Mai spun Tracii cg peste Duntire".
Tot ant de putin va fi calgtorit el in lguntrul Traciei precum i
acel al Scitiei 8.
Scitia dupg Herodot, este o regiune foarte intinsg, din care

numai o mic parte cade pe -Wile ocupate astgzi de Romnii

din stnga Dunrei. Ea cuprinde. i. o mare parte din Rusia
meridionalg, mgrginindu-se spre rgsgrit prin fluviul Tanais (Donul), care o despgrti de Sauromati 4. Spre miazgzi se mgrgineg
cu Palus-Maeotides (Marea de Azow) in care Tanaisul se varsg,
apoi cu Pontul Euxin png la Dungre, trece la gurile acestui
fluviu i pe dreapLa lui, cuprinznd Dobrogea de asnzi, care in
vechime purt, Ong pe timpul Romanilor, numele de Scitia
Minord 5. Astfel Herodot ne spune ca Tracia ce se tine de Pontul Euxin, este innaintea Scitiei care nu incepe decgt in puntul
unde se sfrete golful dependent de Tracia, i cg. deci Istrul
trece prin Scitia pentru a merge in mare" 6. A dar marginea
liare Scitia i Tracia pela gurile Dungrei nu este determminan
de Herodot prin cursul fluviului, ci prin o afundAturg. a Mgrei
Negre, un golf, dela care inainLe incepe Scitia, iar gurile fluviului

tree prin aceastd tard, nu o mgrginesc. In privinta celorlalte limite ale Scitiei, Herodot ne spune c : spre apus, dela Istru in
sus, se mgrginete Scitia inniu de Care Agatiri, apoi de Care
Neuri, mai apoi de Androlagi, in sfrit de Melanchleni 7. In spre
nord deci (dela Istru in sus) incepnd dela apus i mergnd In
spre rgsgrit, marginile Scitiei sunt argtate, nu prin accidente
geografice, ci prin locuintele altor popoare. Pentru a Igmuri
deci 'And unde se intinda. Scitia, este de trebuinn a se determinA
pozitia geograficg a acestor neamuri.

Cel inniu din ele care ar mgrgini Scitia din spre nord
ar ave tot data' aezarea cea mai apusang, sunt Agatirii. Despre ei ne spune Herodot aiurea c sunt n4te oameni cu port rgsfritat i foarte de aur purntori 8; Aceastg descriere a poporului

Agatii*lor ne d mijlocul de a honri regiunea ocupan de ei.

Imbelugarea aurului la acest popor i deci luxul hainelor sale

2 Herodot, IV, 7, 8, 16.

Idem, V, 10.
4 Idem, IV, 21.
Ammianus Mareellinus, XXVII, 4. 12-13. Nolitia Dignitatum in partibus Orienlis, p. 11 si 134.
Herodot, IV, 99.

SCULL 1 AGAVE/pi

25

proveni din bogatele mine de aur ale Transilvaniei, exploatate

dupd cat se vede incd depe atunci, i cari in vremile vechi erau
de o productie mult mai mare decAt astzi. Tot acolo transpune
o altd ardtare a lui Herodot tara .Agatirilor. El spune anume
vorbind de mai multe riuri ale Scitiei : Acestea sunt riurile ce
izvoresc chiar din Scitia, cari mdresc fluviul ; riul Maris insti,
ieind din tara Agatitilor, deasemenea se unete cu Istrul".
Ldsand pentru un momnet la oparte de terminarea riului Maris
anume cu ce riu de astdzi corespunde, observdm nurnai opozitia
ce o face Herodot tare riurile ce isvoresc din Scitia i acel Maris
ce iesd din tara Agatirsilor. Scitia fijad artitatd de Herodot ca
o tar de tot 'Amid 9, urmeazd ea ea se intinde, in partea ei
apusand, cdtre nord, pand in Carpati ; prin urmare riurile autogene ale Scitiei vor fi acelea ce isvordse pe laturea exterioard,
sudic. a Carpatilor : riul Maris ins, ce curge din tara Agatirilor,
vat rebui sd izvorascd de pe laturea aceea a Carpatilor ce nu se atin-

gea Cu Scilia, prin urmare depe cea nordicd, din Transilvania.

Pe ct timp incd popoarele nu sunt constituite in State,
limitele intre diversele ginti sunt de obiceiu acele naturale, mdri
i munti mai cu seamd, i aceasta cu ata mai mult cu un strat din
poporul scit er nomad. Odatti ce Herodot ne aratd cti acest popor
se intindai in Rusia meridionald i Moldova de astdzi, deasemenea
in regiunile dela gurile Dundrei Cdtre Marea Neagr, nu avem nici

un temeiu a ne opri la vreun pullet oarecare depe intinsul es

al Munteniei ; toatd regiunea pland a acestei tdri cel putin pnd.
la Oltul cel cu malurde rApoase, trebui sd fi fost cutreeratd de
hoardele Scitilor cu turmele i carele lor. Precum cnd turndm
apd pe o suprafatd pland i lipsitd de ridicAturi, lichidul se intinde

In toate indreptdrile i o acopere, astfel i toiurle de popoare

nomade, cAnd le vedem ardtate ca ocuptInd o parte din un es

sau podi, putem spune cu sigurantd c intreaga regiune a acelui

es sau podi este tara lor, in sensul adicd cd este cutreeratd de ele.
Din aezarea Agatirilor in cetatea Transilvaniei se explicd
cum de ei singuri se putur." opune Scitilor, cand acetia, urmtiriti
rdsbune asupra popoarelor incunjurdtoare
de Darius, vroird
Melanchlenii, Androfagii, Neurii i Agatirii, cari nu voiser a
le d ajutor contra marelui impArat. Melanchlenii, Androfagii
i Neurii suferird pustiirile Scitilor ; singuri Agartitii putur sd
se impotriveascd, cum ne spune Herodot 10,i aceast irnpotrivire
le fu cu putintd numai din pricina muntilor ce'i aptir.
Mai avem o indicatie cu Agatirii trebuiau s" locuiascd
departe de Dundre, in faptul c popoarele din Tracia, depe malul
7 Idem, IV, 100.
Idem, IV, 104. Asupra Intelesul cuvilntului Ex46,cecot vezi Hasdeu,
moi ci mai curand luxuo5i.
Isl. crilicei, p. 189. El nu ar Isennma
9 Herodot, IV, 47.
1 Idem, IV, 125.

ISTORIA ROMANILOR

drepL al fluviului, aveau despre niste imprejurri, pe cari le vom

vede c se refer la tara Aga tirsilor, id ei foarte confuze. Ele spuneau

: Dincolo de Istru prnemtul e cuprins de albine cari impiedecil pe oameni de a innainn in catea .lor". Vom vedeA c Agatirsii cultivan albinele, i Tracii, auzincl despre tara aceea incleprirtan unde erau albine, scornir inchipuirea c -tara dincolo
de Duntire er asa de plin de albine, Inct impiedecau pe oameni
In drumul lor. Tot astfel spuneau Scitii cri la marginea trei lor

cAtre nord-rsririt nu este cu putinn a pritrunde mai departe,

nici a vede cevA din cauza nenumratei multime de pene ce

prin vrizduh", sboar ceeace Herodot el insust exlpicri prin o ves-

nic si deas ninsoare. Precum Sciii nu pot ptrunde mai spre

nord din cauza penelor, asa i Tracii din caliza albinelor. In ambele cazuri, aceeasi transformare extraorclinar a unui fapt real,
provenitri din cauza indeprtrei si a relatiilor nesigure si rare.
Despre Sigini cari locuiau in Banat leing Dunre, Tracii

spun lui Herodot relatii adevrate 11. ; iar despre Agatirsi nu,
pentru c erait desprti ti de ei prin toa t ltimea Munteniei.
Din toate cele spuse s'a demonstrat indestul cri Scitia se
utinde inspre parLea ei cea mai apusaii, critre nord, pem la
Carpatii Munteniei i c dincolo de acesti munti, in Transilvania
de astzi, locuid poporul Agatirsilor 12,
Dup Agatirsi, Herodot numeste, ca al doilea popor mrgi-

nas al Scitilor, pe acel al Neurilor. Despre acesta spune hindi

c tri dupri obiceiurile scitice, prin urmare c era pstor

nomad ; Neurii apoi sunt din acei ai crifor tal-A a fost devastan
de Darius, duid acesta urmreii pe Sciiti13,. dou semne depe
cari putem recunoaste c locuiau o regiune mai piada' care, fiind
mai spre rsilrit de Agatirsi si la nordul Scitiei, nu poate fi chitan'
decAt in partea Moldovei numin tara de sus si pAriii pe la isvoarele Nistrului, pe unde spune Heroclot c se mrgineet Neuricla cii Scitia
Dup Neuri veneau Androfagii (mtinclori de -oameni)
Melanchlenii (cei cu haina neacTr) ai cror locuhrti trebuiau sri
fie mai in spre nord-ost, critre obriile Niprului, .5i. mai ctre
se mrginea Scitia cu deosebite popoare, asupra crirora
relatiile lui Herodot sunt din ce in ce mai fabuloase.
Din aceste Flotare date de Herodot ca alctuind marginile
Scitiei, se vede cri o parte din ea, impreun ea intreaga regiune
locuin de Agatirsi, cuprinde Orne in cari mai nrziu s'a desvoltat
viata
1.1 Ideal, IV,

12 Hasdeu 1st cril., p. 189, sustine funi niel un euvant eil Agatirii locuiau zona submuntean5 a l'arel Romaneti".
Herodot, IV, 105. 125.
14 Idem, IV. 51.

SCITII I AGATIRII

27

Riurile Seitiei.
Afarg de popoarele Scilriei, Herodot ne
vorbeste si de riurile ce curgeau prin ea. Lucru dcstul de straniu,

cg el nu vorbeste de munti. Regiunea Scitiei este pentru el un

ses plan, fgrrt vreo rAdicgturg insemnatg. Acest caracter general
al tgrei se vede cg Il stgpneste pe Herodot in toate locurile uncle
vorbeste de ea; la mun-ti nici pare a se Ouch. Dupg ctIt se vede
el nu a fost informat despre existenta unor asemenea si mai ales

nu de acea a muntilor apuseni, Carpatii. Dacg ne vom aminti

insg c Herodot s'a oprit mai mult la gura Boristenului, de uncle
si-a cules notitele sale, atunci nu ne vom mird c existenta aceslor

murrti nu i-a fost impgrtgsitg. Ea er necunoscutg sau foarte

pulin cunoscutg i Scitilor de lngg mare, care se aflau in asa de

insemnatg indepgrtare de dnsii. S ne amintim c Neurii Ii despgrteau de acesti muati i cg dupg Neuri er pentru Sciti sfAr-

situl lumii. Cel mult vor fi cunoscut ei muntii cei dela sudul

Transilvaniei pe unde le vor fi iesit Agatirsii inainte spre intgm-

pinare ; dar o atingere mai strnsg cu acesti munti nu aveau.

Poate c Scitii depe lngg Dungre sg fi stiut mai multe despre
muntii ce le mgrgineau tara spre nord ; dar nu dela acestia se
informase Herodot, i pentru acele timpuri trebuie sg tinem seamg
de inceata i greaua strrtmutare a kleilor. Mai este de observat

cg Scitii au in genere mult mai bung cunostintg despre cele ce

se petreceau la rgsritul si la nordul lor, cleat despre cele dela
apus. Astfel ei insirg un numgr insemnat de pgturi de popoare
locuind spre rgsgrit i nord, si marginile lumei sunt pentru ei inteacolo foarte indeptirtate, pe cnd inspre apus ele incep indatg
dupg Neun i Agatirsi. Apoi chiar povestile ce le spun despre
.tgrile nordice au un grad de adevr. Astfel penele cele multe
ce umpleau aerul ; apoi povestirea despre oamenii ce dormiau
sase luni. in care vedem un rgsunet despre noptile cele lungi
ale polurilor. Cauza acestei mai de aproape cunostinti cu nordul provine, dupg ct credem, din relatiile comerciale ce le
aveau cu aceleregiuni, mai ales din comertul cu blgni. Toate aceste

imprejurgri pot sg explice indestul cum se face de Carpa tii nu

sunt pomeniti in Herodot 15.
bespre riuri istoricul grec ne vorbeste dimpotrivg" indestul
depe larg. El aminteste pe Ingrt altele ce sunt mai cunoscute
Istrul (Dungrea) si Tirasul (Nistrul), si pe cAtiva afluienti ai

Istrului, cad trebuie sg ne ocupe mai de aproape, ca unii ce

curg prin lrile noastre.

Locul cel mai important din istoricul grec privitor la cursuriie de al:a la Sciti este urmgtorul : Scitia procura Istrului cinci
riuri : unul pe ca're Scitii Il numesc Porata iar Grecii Piretus,
207 crede c Herodot
Herodot, IV, 25. Hasdeu, 1st, crit., p. 206
drept acelas sir de munti. liar dacil
confund Carpatii cu Hemul,
ar fi as, Carpatii Men n'ar fi fost cunoscuti in chip lilinurit lui Herodot.

ISTORIA ROMASILOR

28

altul Tiarantos i Araros si Naparis i Ordessos. Cel dintAiu numit

dintre aceste riuri e mare si curgAnd spre rAsArit i uneste apele

cu Istrul, iar al doilea numit Tiarantos mai In partea apusanA

si mai mic; Araros Ins5. i Naparis si Ordessos, curgAnd printre
acestea, se varAs in DunA're" 16

In Porata al Scitilor sau Piretus al Grecilor recunoastem

numele de astAzi al riului ce desparte Romania de Bararabia,
Prutul. Consoanele p, r, t au fost toate pAsLrate i numai cAt
vocalele au suferit o schimbare fireascA, intunecAndu-se in u,
din sunetele mai mult deschise ale unei limbi mai apropiate
de originile limbilor arice. Etimologia acestui mime se aflA
radicala sascritA peir, zendic pere, greceste Tripaw a trece, de
uncle indianul pcira-mal, persicul peret-pod, elenicul 7c6po-drum,
germanul furt-pAr'Au. La Constantin Porfyrogenitul, impAratul
Constan tinopolei care face cAtre 952 o descriere a administratiei

imperiului bizantin pentru invAtAtura fiului sAu, se intAlneste

forma contras6 Bpofitoc 17.

Tiarantos al lui Herodot nu este altceva decAt Siretul.

Acest riu mai are, In alte fAntAni istorice, urmAtoarele numiri

In Ptolemeu lzpcso,; cii spiritul aspru ; In Ammianus Marcellinus
Gerasus, iar in Constan Lin Porfyrogenitul forma ce o are si astA
ZEpi-co; 18. Din modul deosebit cum i aud numele
reproduc
cei trei geografi mai vechi, until cu t, celalalt cu spiritul aspru
si al treilea cu g, putem inferA 19 c5." consoana initial avea un su-

net cam nedeterminat, care se va fi apropiat si de s ce apare in

Constantin Porphyrogenitul si se pAstreazil i astAzi. Derivatia
acestui nume trebuie dar cAtatrt mai curAnd in o radicalA linceptoare cu s decAt In una incepAtoare cu t. El i trage originea din
raclicala sanscritA sru a curge, de uncle sraboanti-fluviu. Tiarantos
al lui Herodot nu este deci decAt Sar-antus, de uncle prin suprimarea nasalii se naste Sar-al, prototipul direct al Siretului nostrii" 29.

Dac6 ns Piretus i Tiarantos stint Prirtul i Siretul, unde

sil gAsim atunci celelalte trei riuri cari curgAnd printre acestea"
s'A se verse In DunAre, de oarece Intre Siret i Prut nu se aflA alt

afluient al marelui fluviu? Pe de altil parte printre acele trei

riuri arAtate de Herodot ca intermediare intre Piretus i Tia-

rantos se aflA enumArat i Ordessos, al cArui nume aduce as de

" Ibidern, 48. c`O p.viTprog

ye (71VtocqLiv 11.ipitos p.iTe4S Itoet np6S

Si Sercepe4 Xexi$eig Ttocpxv,* apbc

iorcipyi re p.akov iihootov. b Si St .Apap ce. xalFi iNtaapt; Rat '0,oalaok St&
freibv

VOLY.OLVOklia Tip" Icrcpy T.%) 5Stor 45

picot) Tot:rums 16wcs.g ixf3AXooatv i Tbv latpoio.

" Constantin Porphyrogenitul. De administratione imperii, Bonn p. 171.

Comp. Hasdeu, Ist crit. p. 183.
" Ptol., III, 8. Am. Marcel., XVII, 13. Porphyr., Ibidem.
" Asupra deosebirei inferentei de inductie, yezi a noastr Thorie de
l'Histoire, Paris, 1908, p. 465.
" Hasdeu. Isl, crit.. p. 185.

SCITII

I AGATIRkIll

29

bine Cu acel al Argesului. Dar atunci cum s'ar pute impc

trile lui Herodot cu asezarea i cursul riurilor noasire ? Argesul

s se verse in Dunke intre Prut i Siret I 21.

Noi credem c Herodot a fost ru informat sau a inteles

gresit lmuririle ce i s'au dat asupra cursului riurilor Scitiei ; &Ad

este de observat c, pentru tirile geografice adunate dupei relafii,

trebuie pus ca principiu de critick c partea cea mai sigur

in asemenea relatii este numele geografic, iar partea cea mai

putin sigur pozifia elementului : riu, munte sau -tarrt, ai crui

nume e pomenit.
Inteadevr numele e ceva simplu, o form de sunet, care
se fixeaz in memorie si se repet prin graiu ; din con Ir teterminarea unei pozitii este cevA foarte anevoios. E usor de a lineA
minte e un riu se numeste Bistrita ; E mult mai greu ins a sti
si a expune de unde isvorste, incotro curge, in ce se vars i alte
imprejurri.
Prin urmare cu Loat indicatia gresit a lui Herodot asupra

cursului rurilor Scitiei, noi credem c Pirettis al lui Herodot

este Prutul, Tiarantos Siretul i poate i Ordessos, Argesul.
Herodot mai aminteste ins inteun alt loc, reprodus
mai sus, un al patrulea riu al Scitiei, pe Maris. El zice anume

si riul Maris, iesind din tara Agatirsilor, se amestec cu Istrul" 22.

E probabil c Herodot intelege aici prin Maris, Oltul

nu IVIuresul. Faptul singur ca Muresul se vars in Tisa i nu in

Dunre, ca Maris al lui Herodot, nu ar pute fi un temeiu, pentru
a nu identifica aceste dou riuri, ale ckor nume sunt asa de apropiate, intru cal se pute foarte usor lu Muresul ca riu principal

Tisa numai ca un afluient al ski. Herodot ins d pe Maris

ca pe un afluient tributar al Dunkei ce ie,5ia din tara AgatirOlor,

dar trecea prin acea a Scifilor. Muresul ins curgnd In totalitatea

sa dincolo de Carpati, in o tar ce nu mai er Scitia, ne vine

greu a crede CA' s se fi raportat cllitorului elin numele unui

riu ata de indeprtat i s nu se fi atribuit acest nume Oltului

care si el iesi tot din tara Agatirsilor, dar curge inteadevr

prin Scitia pentru a se arunch. in Dunre. Ckre acest argument
hotritor se mai adaogA i urmtorul text din Strabon : Se
mai vars in Dunre, trecnd prin tara Getilor, i riul Maris,
Hasdeu, si. criL, p. 183, urmand pe istoricul rus Nadiezdin, prooktov anume prin mijlocirea acestora", Incat Naparis, Araros i Ordessos ar deveni alluenfii Siretului : Moldova, Bistrita, Suceava, etc. Dar mai Intli nici un alt loe din Herodot nu invoeste o asemenea traducere; apoi Herodot spune c prin mijlocirea acestora adicil a amandurora, Siretului si Prutului, s'ar vArsa acele trei
riuri In Dunilre, si Prutul n'are nici un afluent vrednic de insemnat. Vezi si
Gr. Tocilescu, Dacia innainie de Romani, 1880, p. 48
" Herodot. IV, 49 : (t'Ex Ii 'ATaMpour, 1116.pt Irotocp.k picar, aty.p.isy sTv.t.

pune o traducere nouil a frasei cha aaoo

T41 lazpipz.

30

ISTORIA ROMINILOR

pe care Romanii transportara toate cele de trebuinta pentru

razboiu" 23. Tara Getilor nu s'a intins insa nici odata in regiunea

Muresului sau a Tisei, ci a fost totdeauna in Valahia, hick, si

In Strabon avem aceeas indicatie ea riul Maris ar fi insemnnd
Oltul. Apoi vom vedea mai jos, la expunerea expeditiilor lui
Traian, c acesta niciodat n'a atins malurile Muresului, ci
a doua a lui calcare a Dacilor, a intrat in tara lor prin valea
Oltului, inct aceasta imprejurare confirma si mai mult parerea
di Maris al lui Strabon, i deci i acel al lui Herodot, este Oltul 24._

Maris este numai cdt o derivare scitica a radacinei arice

mar-apa de unde sanscritul mara, celticul mor, goticul marei,
latinul mare, slavicul mare, litvanul mares, si prin cari se explia
niste termeni ca Marmara, Marna, Marsala, riusor i oras in

Sicilia, Mara, pdrau in Maramures. Maris insemna deci in limba

sci tied* tot ateita casi apa, riu. Prin urmare desi nu se poate identified Marisul lui Herodot cu Mureul de astazi, se poate admite
cu siguranta ea daca 011,1.11, care mai tArziu i schimba numele,

se numi pe atunci tot Maris, cu atAt mai mult acest nume de

Nfaris trebuid sa se fi aplicat, in generalitatea lui de a insemnd
apa curgatoare, si la Mures care pastreaza acest nume pdnil
astzi, Matt avem o dovada indirect ch. i Muresul de astazi se

numit't pe timpurile Scirtilor tot Maris. Nu numai atdta : pentru a

explica numele Maramureplui suntem nevoiti a admite ed. si

Tisa, in prelungirea ei superioar dela vrsarea Muresului in ea,

purt pe atunci tot numele generic de Maris-Mureq, care dupli-

ficndu-se cu celalalt riusor din acea tara, Mara ce si astazi

poart acel nume, dadii nastere numelui tarei udata de ambele

aceste dou cursuri de apa 26.

Analiza idrografiei Scitiei dupa Herodot ne-au aratat deci
ea trei nume de riuri : Prulul, Siretul i Muroul, ha probabil
chiar si un al patrulea Argesul, isi au origina lor inca depe timpul
cnd salbaticile oarde ale Scitiei locuinu pe marginile lor. Dupa
aproape doua mii cinci sute de ani, Romnii pastreaza inca de-

numirile vechi ale acestor patru cursuri de apa, o continuitate

" Strabon, VII, 13 : 'Pet ;i: F.c.? ocitibv (reTcipd) Meiptao notccap.6::, eZ
AavoPtov, ji Tc rcapaxeoliq ilvez6pgov oi Pcotiziot Ter; pg..c6v no),Eliov.

^:61+

7C

" Aceste ne par argumentele hotrirtoare in chestie si nu acele invocate de Hasdeu (in parte dupil Nadiezdin) 1st, cril., p. 185 si urm. Tocilescu,
Dacia in. de Romani, p. 46, nota 94, combate, insA frS drept, pilrerea in sine
intemeiatd a lui Hasdeu.
25 D. Onciul, in studiul s5u asupra lui ,,Drago s si Bogdan" publicat
In Convorbiri iterare, XVIII, p. 304, crede ca numele Maramuresului ar fi
provenit din faptul cui cursul superior al Tisei s'ar fi numit maree Mures in opozitie, Cu Muresul celalt, cel mic. Mihaly, Diplome maramurwne, p. 2-3, crede.
cui acest nume vine dela Maramure, cu un a intercalat Noi credem cui explicatia numelui din cele douft riuri ale tiirei esteide preferat

bCITil

I AcATin11

31

in traditia local care nu se poate explicit decAt prin o continui

-Late a poporatiei ce au locuit in preajma acestor riuri, pe cand
la alte ape mull mai mari, precum Tirasul, Tanaisul, Boristenele,
numele s'a schimbat cu totul, impreunil cu elementele etnice ce
se oglindiau in valurile lor.

2. POPORATIA IIA5TINA.5i A SEITILOR.

Sei

nomazi.

Dupri descrierea lui HerocioL, Scitii pro-

pinzii erau invederat nomazi. Neavand nici orase, nici sale,

nici zidiri, i cantil fiind singura lor locuinth, transportandu'si
casa lor ori unde le place, ne nutrindu-se nicioclatil din productele

plugului ci ntunai din turmele lor, cum sil nu fie ei neinvinsi si

pentru a zice astfel neg'siti? Toate aceste foloase le trag si dela
tara lor cea plan, i mai grisesc si in fluviile ce o percurg mijloace de apilrare. Suprafata teritoriului cu totul sesil e imbelsugatil in Wisuni si izvoare, iar fluviile i riurile stint asa de numeroase cum sunt in Egipt simplele canaluri- 26.
Aceeas stare socialti a poporului scit reiesil si din povestirea

lui Herodot, asupra expeditiei lui Darius I regele Persilor

contra Scitilor, Mcutil de el in anul 513 inainte de Hristos.

Depe timpul regelui med Ciaxares, sub care Scitii stint arilin strtpanire
tati ca nrivrilind in imparrttia Mezilor,

Limp de 28 de ani, ei urmau regulat incursiile lor in bogatele

State ale Aziei. Imperiul Mezilor Lnd rilsturnat de acel al Persilor,

al 3-lea imprat de dup Cyrus, Darius I Histaspes, se hotrtrste

s" pedepseascrt vesnicele incursii ale Scitilor prin o expeditie
fricutil chiar in tara acestora. Fiind ns cui drumul prin Azia
critre tara Scitilor era 'That de greutrtti, Darius se hol'fir4Le a'i
atacit prin Europa si trece Eiosforul tracic pe un pod de vase
construit de arhitectul Mandrocles din Samos 27. Elinii din Azia
Minoarrt, care urmau pe regele pers in expeditia lui, fiind
innainte, pe Marea Neagrri, spre a intra in Dun'Are si a asterne un
pod si peste acest fluviu, ceca ce si Mcmii in puntul uncle ea se
imparte in mai multe bra!e, 28, deci prin apropiere de Tulcea,
Da-rius trece cu armata lui in Seitia, atingemd sudul Basarabiei
.actuale.

Scitii trimiserrt la Wale popoarele invecinate : Agatirsii,

Neurii, Androlagii, Melanchlenii, Gelonii, Budinii si alte multe
le imbiar' la unire contra dusmanului comun. unele din popoare frtgilduirrt ajutorul cerut ; altele, mustreind pe Sciti, pent ru
" Herodol, IV. 46, 47.
" Idem, IV, 87.

" tem, IV, 89.

ISTORIA BOMANILOR

32

c ei, prin pradaciunile lor in Persia, atrsese ra razbunarea

regelui, refuzara a lu parte la lupt. Scitii se hotarira a tunci
a se retrage innauntrul tarei si a pustil totul in calea lor, astuarzand fnetele. Darius urmareste in zadar
pand fntnele
pe Sciti pan in tara Budinilor, uncle d foc unui oras de lema
parasit de locuitori, i, ajungand pe marginile fluviului Oarus,

(Wolga ?), pune sa se zideasca aici opt forturi la o indeprtareunul

de aliul de cate 60 de stadii, din cari se vedeau Inca ruine pe timpul
lui Herodot. Darius, vazand cii nu poate da de Sciti, se pregatea
&A se intoarc Indarat, cand primi dela ei o stranie solie. Un trimis
scit remise regelui o pasare, un chitcan, o broasc i cinci sageti,
ca ordinul de a le las fara' a-i da nici o explicare. Mndrul rege

al Persiei talcui aceasta solie dupa dorinta inimei lui, anume ca

,Scitii Ii supuneau lui parnntul (chitcanul), apa (broasca), vazduhul (pasarea) i armele lor. Un servitor insa de ai lui Darius,
Gobrias, care cunostea limba simbolica a Scitilor, diid acestei
solii o cu totul alta interpretare, anume ca : ,daca schimbandu-vi
In pasari nu yeti scripa prin vazduh, sau prefacandu-va in chit-

cani nu va yeti Vail sub pamnt, sau devenind broaste nu veti

sari in balti, loviti de aceste sageti nu va yeti mai intoarce innapoi. 29 Scitii Insa pe de alta parte stiind armata lui Darius
slabita prin lipsa proviziilor, propun elenilor ce ramasesera
spre paza podului

strice i, lrtsand pe Darius inchis in Scitia,

s redobandeasca libertatea lor. Tiranii insa din orasele Aziei

Minoare, cari i mairtineau autoritatea asupra poporului elin
numai cat prin sprijinul Persilor, nu asculta de aceste propuneri,
marele imparat, prinzand limba de cele ce se uneltiau la spatele
lui, se grabeste a trece Istrul i apoi Helespontul in Azia innapoi 30.
Aceasta expeditie se intamplase pe la inceputul secolului al VI-lea,
513 innainte de Hristos.

Din toata aceasta descriere a lui Herodot rezulta ca'

erau popoare cu totul barbare, nomade, i deci In stadiul cel

dintaiu al culturei. Crntene scene se petreceau pe atunci sub acelas cer care inveseleste astzi cmpiile noastre i acelas soare,
aceleas stele luminau adeseaori jertfe omenesti fcute amor zei
monstruosi. Astazi s'au schimbat lucrurile cu totul, si un popor

asezat se trudeste spre civilizatia ce inlocuieste pe bogatele'i

ogoare. Nici o legatura nu pare a mai uni pe Romnul de astzi
cu vechiul barbar scit,

cu toate acestea, nu stau lucrurile astfel ;

ca sub acest strat ratacitor al Scitilor, stapanii pe cari mai ales

i au in vedere descrierile lui Herodot, trgiau i alte semirrtii
de acelas neam si de aceeas fire cu Scitii i carora deci li se pot

aplica multe din spusele istoricului elin. Aceste semintii erau insri
asezate i statornice, si ele au putut deci transmite neamurilor ur" Idem, IV, 132.
Idem, IV, p. 118 145.

SCITII

I AGATIRII

33

m'Atoare ce i-au inlocuit pe pamntul Scitiei elemente din viata

scitica, a c in firea de astazi a poporului roman s'a putut in-

filtr i picaturi din sangele intaiului strat de popoare pe cari

s-a innaltat nationalitatea romna, i in sufletul ei pot Inca rasuna

acordurile slbatice ce incntau odata pe strabunii Sciti.

Seitii aezati.
Cel din-Wu popor aezat, de fire scitic,
erau Agatirii aratati ca locuind la nodrul Carpatilor Munteniei,

In Transilvania de astazi. C Agatirii nu puteau fi nomazi,

se vede intaiu de pe exploatarea aurului, indeletnicire care, fie
c era pusa in lucrare prin culegerea acestui metal din riuri,

fie CA er scos din mine, nevoi numai decat o aezare statornica.

Apoi am vazut c Herodot ne mai da Inca' o aratare despre

stabilitatea acestui popor, volo uncle spune ea departe de Dunare
peste Carpati ar fi foarte multe albine, ceeace am vazut ca nu se

poate raporta decat la tara Agatirilor. Asupra cultivarei albinelor de care aceast ramura a poporului scit pe care natura
trei ocupate o silise sa apuce mai curand pe calea culturei, mai
posedm inca o notit de mult pret culeasa de Elian, naturalist
ce trai in secolul al IV-lea dup Hristos, din un autor grec,
contimporan sau cu putin posterior lui Herodot. Asupra fantnei
sale spune Elian, c ar merit cea mai deplina incredere, caci
el ar fi cunoscut lucrurile din propria-i experient i nu dup
nesigure poveti, ca Herodot". Acest scriitor atat de bine informat

asupra Scitiei, iata ce spune despre cultura albinelor : La Sciti,

frigul e nesuparacios pentru albine, Meat ei intrebuinteaza nu
miere strain, ci local, ba o i expoart, vanzand faguri Mizilor" '1. Cu toate c izvorul lui Elian vorbete de Sciti indeobte,
este invederat CA cultura albinelor nu pute sa existe la partea
nomada a acelui popor, la Scitii propriu zii ; ea trebui sa .se
afle la ramura asezata a acestui neam, la Agatirii din Transilvania. Este indestul de curios fata cu aceasta imprejurare,
marca districtului celui mai apusean a foastei Valahii, acel al
Mehedintilor, s fie o albing, i ca. mierea i ceara sa fi fost in
toate timpurile productia, pentru a zice astfel de capitenie, a
trilor romne 32 Si aici am ave o continuitate a indeletnicirilor
" Aelianus, De natura animalium rec. Herscher, Paris, 1858, H, 7, p. 37:
ap.eXiTra ExtA18a5 eivat anaieLv TE TOD xp600 Gab* xa1 p.ivto %al rcurpetaxeLv

sic Muaok xopgovrag ExtS6aq ox 69.yei6v 9.coty, OA& akrrevig p.ikt xat xripia
iiTtx6pLa. Ap. Hasdeu, Isl. cril., p. 198.

AstAzi apicultura e In puna decklere. Nu er tot astfel In veacul al

XVIII-lea. Peyssonnel, Sur le comnierce de la Mer Noire, 1787, II, p. 185, spune

La cire est le plus considrable article de commerce de sortie de Walaqu:e

elle est de belle qualit et la quantit en est immense". Raicevici, Osservazioni intorno la Valachia, Moldavia, 1788, p. 87 spune de asemenea, una delle
piu pregevoli e riche produzioni delle due provincie sono le api perche la cera
che danno senza dubbio la piu bella e ricercata di tutta l'Europa ; la quailtit 6 considerable".
A. D. XenopoI.

latoria Romanilor. Vol. I.

ISTORIA ROMANILOR

34

economice intre locuitorii cei mai vechi ai Daciei i acei de astazi,

precum am gasit mai sus continuitatea cea izbitoare in denumirile
geografice, ambele imprejurari cari denota o statornicie a stratului dela care am mostenit aceste elemente.
Agatirsii insa dupa cat se vede cultivau i viia i cunosteau

deci fr indoiala si cultura pamntului. Herodot ne spune

anume c Scitii aveau obiceiul de a bea vin curat si se spunea

In Elada c deaceea innebunise regele Spartei, Cleomen, fiindca
deprinsese acest obiceiu scitic. Elinii aveau o zicatoare obisnuita,
ce se intrebuint atunci cnd Se cered de baut vin curat : toarna
ca la Sciti" 33. Scitii insa nomazi cari traiau din laptele iepelor

aveau ca bautura spirtoasa una pregatita din lapte, nu pu-

teau s aiba vinul ca bautura obisnuit, i Herodot ne spune chiar

ea' vinul se intrebuinta la Sciti numai la ceremonii 34. Deaceea suntem de parere c i aceasta notita trebuie raportat la Agatirsi.
Tot despre acestia. adauga Herodot ca au femeile in comun
si c acest amestec stabilind hare toti indivizii o fralie si o inru-

dire dela olalta, ei traesc inteo deplina unire, fara gelozii

fara ura.
Aristotel insfarsit ne spune ca Agatirsii puneau legile lor
in versuri si le invatau pe de rost cntndu-le 35.
Herodot ne mai d inca stiri i asupra altor elemente etnice de prin Scitia, cari dupa aratarile lui nu mai pot s se rapoarte

la triburi nomade ci numai la de acelea asezate.

El spune buna oara ca dela Boristene innainte locuesc
cu deosebire c ei seamna gran
Calipizii cari sunt
si se nutresc cu el ; apoi vine alt popor, Alazonii. Ei mannca
ceapa, usturpiu, linte i meiu. Dupa Calipizi vin Scitii plugari
cari cultiva' graul, nu pentru hrana lor ci pentru a'l vinde. Scitii
cultivatori ocupa o regiune de adAncime de trei zile catre rasarit
si de 11 &are nord. Dupa dnii, dincolo de fluviul Panticapeu,
se intind Scitii nomazi" 36.
Herodot mai spune inca cum Scitii nomazi, faspinsi din
Azia de Masageti, ar fi trecut in Europa asupra Cimerienilor
pe cari i-ar fi supus, luandu-i in stapnire. Legenda spune c dupa

o Iupta intre dou partide, acea a supunerei i acea a parasirei

Ord., aceasta din urma iesind invinatoare, Masagetii ar fi parasa tara lor, lasand-o pustie in minile Scitilor. C aceasta depe
urma aratare a lui Herodot trebuie primita numai cu restrangere,

se vede depe aceea c el insus spune, cum, pe timpul lui, mai existau in Scitia ora.e cimeriene ca Portmeia i Cimeria, i ea' o
33 Hero dot, IV.

34 Idem, IV, 66-70.

35 Aristotel, Problemata, XIX, 28.

36 Idem, IV, 17, 18.

SCITII

I AGATIR*Il

parte din tail mai pAstrase numele de Cimeria 37, iar o straintoare de lang4 Pontul-Euxin purtA pnil tArziu numele de Bos-

':Ed11,,,
..&yr

I;

-*

`S.E*,
- -

,trer

944

waif' .4142i

,
.

400

414

sal;

:=

*b.;

PT

gterro'

i;.tarei

kt

IT--"--%:-._.;l'

,41; iiii
-:._ ___:-

"

forul Cimeric (stramtoarea de Perecop Intre Marea de Azov i

Marea NeagrA).

Herodot, IV, 11,7.12.

ISTORIA ROMINILOR

36

Din aceast6 antare a lui Herodot, unin cu aezarea net6gduin a Agatirilor, se vede a. in Scitia locuiau dou6 feluri de
popoare, snpnitori nomazi i suphi aezall cum erau Cimerienii
cei cu orae, Agatirii cei cu albine, vii i mine de aur i ElinoScitii i Scitii cultivatori cari lucran pmntul.
Scitii agricultori i Elino-Scitii trebuie s" fi fost de aceea
fire cu Scitii nomazi, de oarece sunt insemnati cu acela nume.
Asupra Cimerienilor dei nu putem da date etnice, totui ei par
a fi fost de rasA aric", de oare ce in geneza bibliei, Gomer, nume
identic Cu al Cimerienilor, este antat ca fiul lui Iafet 38.
Cercenrile preistorice care au ins neajunsul de a nu preciz. nimic, i de a l'a's toate faptele descoperite de ele plutind

In generalinti nedefinite, tau confirm p6rerea c tniau in

Scitia i popoare aezate dela cari au nmas statiuni preistorice

cari indic traiul lor .legat de localinti.
Intre statiile cercetate in Europa sud-rils'Aritean, cum sunt
acelea din Romnia, Serbia, Bulgaria, Tesalia, spre sud, apoi
mai spre nord, Basarabia, Galitia, Rusia apusanA i Ungaria,
se constan o inrudire in destul de rostin a tuturor nrn'a'itelor

Osite in ele.
LAsand la oparte uneltele de cremene sau de al M. piatn

din epoca neoliticA, cari unelte nu pot sluji la nici o determinare

etnicA, de oarece sunt atscute din nevoi identice omeneti i au
ne vom ocup
deci o form6 asemAntoare la toate ppopoarele
numai de acele nmrtiti in care o diferentiare etnic6 se poate ivi,
un element estetic
anume unde in obiectul folositor intervine
reflex al gandirei deosebit coloran dup' nationalinti. Astfel sunt
obiectele de ceramicA, mai ales cea viergan i pictan, offiria in
privinta formei vaselor i sculptura inccpstornicA a idolilor
de. lut.
RAmAitele unor astfel de obiecte gsite in statiile nrilor,
amintite din regiunea carpato-balcanic6 au un caracter de asemAnare foarte rostit. Prin ceramica lor pican ca i prin formele

i technica vaselor, statiile dela Petreni Cucuteni, Scipenitz,

Horodnica, Priesterhugel, Turda, spre apus pAn' in Moravia,
spre sud pAn6 la Marea Egee, stau in o definitL unitate de culturr33.

Pe de alt parte este interesant de constatat c6 idolul egean devine din ce in ce mai sporadic pe m6sur ce ne indeprnm de litoralul mediteranean, lipsind cu totul in Europa apusanA i nor-

Biblia, Genesa, X, 2, 3.
3, Andriqescu, Contribuliuni la Dacia innainie
Doctorat, Facultatea de litere din Iai, 1912, p. 88-89.
3

de

Romani.

TezA

de

BCITII

37

I AGATIRBLI

dic pe cnd in statiile din regiunea carpato-balcanic el se intAlneste In numr insemnat 40

Aceste pretioase inidcri ne dovedesc MCA pe lng asezarea
acestor popoare i identitatea civilizatiei lor i deci, pentru acele

timpuri, si a rasei lor.

Rasa seitilor.

Din care ras fceau parte neamurile

scitice ?

Vestitul medic elin Hipocrat ne-a lsat o descriere a tipului

scitic in cuvintele urm'toarc : Corpurile lor sunt mari i greoaie,
membrele groase i flexibile, pntecele atArnAtor ; au numai
scurt si se asearnn foarte mult unii cu a4ii din cauz cA sunt
grasi i crnosi. Femeile nu se pot doesebi de brbati, capul
in incovoiat, pieptul lor e turtit, fata rosie 41.
Desi prin unele trgsturi aceast descriere i-ar apropi de
rasa mongol, precum scurtimea prului, i asemAnarea intre brbati i femei, totusi caracteristica lsat de Hipocrat nu e indestul
de precis pentru a determinA felul rasei Scii1or, ca apartinnd
celei mongole. Lipseste mai ales un punt esne-tial care OA indoial
ar fi trebuit s loviase pe medicul elin, daC. 1-ar fi vAzut, anume

nasul turtit, ochii i sprncenele oblice, lucru de care el nu face

nici o amintire. Apio rasa mongol e de obiceiu slab si nu are
pAntecele atrnat. Fenomenele de aceast naturtt pe cari le inftiseaz rasa chinez, sunt datorite ingrsrei prin intrebuintarea
opiului. Herodot deosebeste anume pe Sciti de un popor ce ar
locui care muntii Urali, tocmai prin faptul c6 acest popor ar ave
nasul turtit, dovad c Scitii nu-1 aveau in aceast form 42.
Cercetarea resturilor din bimba scitic, oricAt de putine ar
fi ele, ne va dovedi intr'un chip invederat c Scitii indcobste
erau un popor de ras aria. 43.
Herodot spune c6 in Scitia s'ar afl adeseori oameni loviti de slbiciune care ar ajunge s semene foarte mult Cu femeile
" Dchelette, Manuel d'archeologie celtique

el

gallo-romaine,

citat de

Andriesescu, I. c., p. 97. Volumul uries al def. Neculai Densusianu, Dacia pre-

istoricd, 1912, cu toata exagerata recomandare a Doctorului C. Istrati, con-tine numai o Ingramadire de date traditionale, fabule, povesti, poezii poporane, TAM nici o baz serioas4 istoric : Teoria autorului c Dacii ar fi inchegat
Intaia civilizatie a omenirei, arat ea avem aface cu un product al sovinismului
si nu cu unul al stiintei.
" De aere, aqua el locis, Ed. Kiihn, p. 558.

42 Herodot, IV, 23.

in demonstrarea limbisticA cercetArile rknase definitive In

42 UrmAnt

aceastd privint ale lui Mullenhoff, ber Sprache und Herkunft der Pontichen
Skythen", In Monalsberichten der konigl. preuss. Akademie, August, 1866. Comp.
Tocilescu, Dacia In. Romani, pag. 119 si urm. Aducem insA numai etimologiiie
sigure, nu si acele controversate.

38

1STORIA ROMINILOR

i. cari s'ar numi Enarei, 'EVdpESC 44. Aceast vorb6, explicafd

de Herodot prin &vp6yuvo i de Hipocrat prin civavapfec inseamn6 nebarbtesc. Etimologia cuvntului se afl in limba zendied" : nar bkbat i negativul, e, a privativ latin, care inseamdd ne.
Scitii dAdeau, dup Herodot, Amazoanelor numele de Oiorpata, din cauz6 c'd ele ucideau pe copiii de parte Mrbneased ce
se n6teau la ele 45. Herodot el insui explic6 acest cuvnt prin
ucignor de tarbati, c'd.'ci in limba seitic'd cuvntul olor ar insemnd
bsdrbat i pata, a ucide. Oior nu este decat sanscritul vira, latinul
vir, gotigul vair, litvanul Wyras, celticul gwr-b6rbat ; iar pata
este sanscritul bad, elenicul TCCCTi10.1.0, latinul battuere, slavicul
biti-a bate, a ucide.
Un topor de aram6 cu dou'd ascutiuri se numi in limba
scitic Sagara, EOGyptv 46. Acest cuvnt st6 foarte aproape de
latimul securis.
Scifii fiind un popor de arcai numele lor i Osete explicare in germanicul Schtze-arca, i o dnalogie in latinul scutum.
Am raportat mai sus etimologiile numelor de riuri, Porata
Tiarantus, pe cari le-am gsit tot in limbile arice. La acestea
mai este de adaos numele scitic al Palusului-Maeotid, dat de Pliniu in cuvntul Temarunda, care cuprinde silaba aric'd mar, pe
care am gsit-o eft' insamn6 ap", la numele riului Maris 47.
Inscriptiile pontice 48 coirtin mai multe nume proprii scitice, ale edror etimologie se reafl iari numai in limbile arice
'Apacbtr,; dela vechiul pers arsaka, zendic arshan, bkbat.
InaSix/x dela zendicul cpadha, armatsd.
Toaccixlc dela zendicul rapaka, bucurie.
Ociccp8c1qc, dela persicul vardanus, nume propriu ; sanscri t
vardh, a creste.
PcgadcrwaoG, duruitor cu trsura ; dela zendicul rakha, trsued i ghaosha, ureche ; scr. ghosha, sgomot.
'Al9.io4 dela zendicul atyas, cgret, scr. atya, cal de alergare.

XoSaivoq dela zendicul hu-dama, bun6 lege.

Xop6ex&oc dela zendicul hu-roadha, bun tale.

Kgoupo; dela zenicul qa-pra, prin sine tare.

lio;aro dela zendicul qa-zaya, prin sine armat.
" Herodot, IV, 67 si I, 105. Aceast infirmitate se gilseste i astzi
destul de rAspandit la Nogal. Julius Klaproth, Voyage au Caucase pendant le
annes 1807 et 1808 c. XVI. Compar a aceluiasi : Histoire primitive des peupies de l'Asie, St. Petersbourg, 1802, p. 175.
" Horodot, IV, 110.
" Herodot, L 215: aKal ToC6TaL Te

aixp.ocppot, ancipec; vopgowce5 txsLv.

" Plinius, Hist. nal., VI, 20: Maeotim Scythae Temarundam vocant,
quo significant matrem marls".
" Boeckh, Corpus inscriptionum graecarum, Berolini 1824-62 II, Comp.
Tocilescu, Dacia In. de Romani, p. 126.

BCITII

I AGATIMIE

39

Naezi;o; dela zidnicul navaza, nscut.

Bca6pczanog de la zendicul Baivar-acpa, care are 10.000 de cai.

EatciarrN dela zendicul sat-acpa, cel ce are 100 de cai.

Bopccart6xotpoc dela zendicul vara bun, acpa cal si kavan
,cunosctor, adec cunoscnori de cai buni.

Cteva alte cuvinte i nume prezint o etimolgoie mai putin

sigur ; dar tot in limbile arice si mai ales in zendie i gsesc

analogiile cele mai apropiate ; astfel sunt :

Numele zeittilor : 'Arum, pmntul ; comparg latinul ops.

OF-coo-15po;, Apollo, compar zendicul ura, tare, maiestos ;

ser. sourya, soare.

ITarcrato;, Jupiter ; comp. vechiul persic bab, babai, noul
persic baba, bab, zeul cel mare si a tot puternic.
Numele proprii
'Aptarcei,a7K, .

ErcapyarcEMIK ; comp. zendicul paeca, form, figurg.

cei mai superiori dintre Sciti ; cei regali ;

comp. zendicul parad/iota, cei mai supremi.
Aceast analiz a cuvintelor celor ce prezint etimologiile
cele mai necontestate, dovedeste inteun chip invederat c Scitii
se tineau mai aproape de rasa iranic i ea' eran deci i ei o vit
din marea familie aric. Fr indoial c rmsitele limbei lor
datnd din timpuri foarte vechi, cAnd inc poate nu se diferen-tiaser inc bine deosebitele limbi ce se desfcur pe rnd din
tulpina aricA, se pot usor gsi asemnri i in alte limbi din acest
grup ceeace intreste faptul eft' limba pe care o vorbeau Scitii
ave caracterul aric, dovedit prin toate rmsitele limbei pstrate
dela Sciti.
CAt despre Agatirsi, resturile limbei lor sunt aproape nube.
Cele cAteva nume proprii ce ni le-an pstrat Herodot ne arat ins
o asemnare cu numele scitice. Astfel numele etnic al Agatirsilor
liccpcadacct 48,

'Ayz'tpio seamn Cu '18avatpero; numele unui rege scit ; Ercocpyai aceeas

final se regseste la numele unui alt rege scit, AeLCUCEra% 4.

-Treift: este numele unui rege scit si al unui agatirs,

Mai trebuie amintit hied i legenda scitic care fAce ca

cele trei popoare principale ale Scitiei s se trag din trei frati
Agatiros, Gelon i Scites 5.
Prima ptur de popoare care istoriseste se adevereste a
fi existat prin Dacia sunt niste neamuri de ras aric.
CAteva artri din autorii vechi ar indrept inc o precizare
chiar a subrasei arice.de care se tineau popoarele Scitiei. Anume
Herodot spune despre Agatirsi ca in celelalte moravurile lor ar
fi indestul de asemntoare cu acelea ale Tracilor 51, iar *tefan
" Herodot, IV.
" Herodot, IV.
" Idem. IV, 9, 10.
" Herodot, IV. 104.

40

ISTORIA ROMINILOR

din Bizant arat c5. Agatirii ar fi numele elin al poporului, pe

cand ei singuri iar nurni Trausi, nume dat de Herodot i. unui popor din Tracia 52 Aceast apropiere intre Agatiri i. dintre Sciti
cu Tracii primete o putrnicA confirmare prin cercefrile preistorice de oarece ele constat eft' poporatia care a locuit in epoca

neolitied regiunea carpato-balcanie er de rasa aceea pe care

o Osim in peninsula Balcanului unde a fost totdeauna aezat
i unde a lAsat i astzi ca reprezentant direct al ei pe poporul albanez
adee rasa tracie.

Ca rezultat istoric sigur, cu toat putinnatea i neprecizarea izvoarelor existente, putem spune c' cel dintAiu strat
de popoare pe care s'a aternut nationalitatea romn, a fost
nite popoare de ras6 aric din subimp'rtirea trac6 a acestei rase.

52 Idem IV, Stefan din Bizant ap. Toeileseu, Dacia tnainie de Romani,

p. 147, nota 8, vezi i Herodot, V, 4.

II

GETII

I DA CII

1. MEZARILE GETILOR

I ALE DACILOR.

Geto-Dacii la sudul. Dunarei.

Pe cnd Scitii ocupan regiunile dela Dunre in sus, in jos de acest fluviu se intinded dup
Herodot, tara Tracilor care se mrginid din spre nord cu cursul
lui pn la un loc, apoi cu o linie ce plecd dela un punct al fluviului pn la golful din Marea Neagr, care insemnd limita Traciei de regiunea scitic6 1. Natia Tracilor este artat de istoricul

elin ca loarte numeroas, cea mai mare din natiile existente,

dup Indieni, care, dae ar fi sub domnia unuia dintre ei, ar fi
neinvins i mai tare cleat toate popoarele. Aceasta ins le este
foarte greu, ba chiar peste putintd ; deaceea sunt slabi. Ei au multe
i varii denumiri, dup deosebirea regiunilor : dar acelea moravuri i asezminte se ggsesc la toti, afar de Geti, de Trausi i

de aceia ce locuiesc deasupra Crestonienilor" 2. Dintre toate

popoarele Traciei, ne spune tot Herodot, Getii fur singurii
cari se incearc s se impotrivease regelui Darius, cnd acesta
trecii in Eurpoa ; dar el Ii intlni in regiunea dintre Hemus i
Istru i Ii spuse. Getii dupg cat se vede, vroiau s indreptteased
reputatia de care se bucurau la popoarele de ginta lor, de a fi cei
mai nobili i mai virtuoi dintre Traci" 3.

Dup mrturisirea lui Herodot, Getii impreun cu toti

ceilalti Traci s'ar fi intins in timpurle sale in peninsula balcanied

pan la Dunre. Aceea arAtare este intrit i de alte izvoare

tot a-at de vrednice de credinf. Astfel Tucidide (471-400 In.

Hr.), in Istoria rzboiului Peloponezului, ne spune CO : Sitalces,
plecnd din Tara Odrisilor, ridied mai intaiu pe Traci din muntele

Hemus i Rodop peste care domni el, pan la marea Pontului

Herodot, IV, 99.
2 Idem V, 3.
Idem IV, 93.

42

1STORIA ROMINILOR

Euxin i la Helenspont ; apoi pe Getii de dincolo de Hemus

precum i alte natii cari locuiau mai ales dincoace de Istru (pentru

noi dincolo), lng6 Pontul Euxin. Acetia sunt Getii i alte popoare vecine cu acetia, cari au acela nume i toti trag cu arcul
depe cai" 4. Dio Cassius (155-229 d. Hr.) arat deasemenea
In yechime Mysii i cu Getii locuiau in toat acea regiune care
se aterne intre Hemus i Istru" 5. Filip al II-lea regele Macedoniei (359-336) in Hr.), intrnd in lupt cu regele Odrisilor,
un putrenic popor trac din acele timpuri, cut alianta poporului
get i lu pe Medopa fiica regelui get Cotelas in cstorie 8. Pe
atunci se intinded puterea Getilor i pe lng6 gurile Dunrei
stpnind coloniile greceti, Tomi i Odessos (Vara) 1.
Getii cucerind Dobrogea din care respinser pe Sciti, trecur in curnd i pe malul nordic al Dunrei i'i intinser domnia

asupra cmpiei muntene. Geii erau anume pe atunci un popor

pe jumtate nomad, cci Herodot spune indeobte despre Traci
c6 ei priyesc ca cea mai mare onoare a nu munc ; a ar pmntul este pentru ei tot ce poate fi mai injositor i a Wl din
prad socot ei c este indeletnicirea cea mai nobil" 8 Asemenea

idei ins trebuiau cu att mai mult s fi fost imprtite de cei

mai nobili i mai virtuoi dintre Traci". Se vede deci cA Getii,
dei poate cunoteau agricultura, o practicau putin i triau ca
popoare nomade, mai mult din prdciunile vecinilor. Intrirea
regatului macedonean, ne mai invoind Getilor, nepedepsiti,
prdalnicele lor incursii ciltre sud, er firesc lucru ca ei s caute
o despgubire in o intindere ctre nord, unde cmpia muntean,
numai rar strbtut de oardele nomade ale Scitilor, atept
liber i fr stpn ltirea puterii getice.
Aceste imprejurri explic6 cum se face c, indat dupg.
moartea lui Filip al II-lea, gsim centrul puterei Getilor, nu mai
mult ca pn atunci, in sudul Dunrei, ci la nordul acestui fluviu.
Astfel la urcarea lui Alexandru cel Mare in tronul Macedoniei,
Getii, urmnd exemplul Elinilor i creznd c au aface cu un copilandru, r'pd mai multe expeditii, in provinciile 1VIacedoniei
Alexandru, dup ce innbui inceputurile de rscoal ce se urziser in Grecia impotriva lui, ii indrept armele impotriva
poarelor Traciei. In luna lui Maiu 335 el pleac din Amfipolis
trece prin pasurile muntelui Hemus i atac pe Tribali cari fug
sub regele lor Sirmus in insula Peuce dintre gurile Dunrii. Alexandru dup ce atac Mr% izbnd insula cu ajutorul unor corbii
ce veniau din Bizant, trece Istrul pe malul stng pentru a lovi pe
Trecerea lui este acoperit de umbrele noptii i adpostit
Thucydides, H, 96.
5 Dio Cassius, LI, 27.
Athenaeus, XIII, 5, Comp. Jordanes, De Rebus geticis, cap. X.
Iordanes, cap. X.
Herodot, V, 6.

Gnu kn DACJI

41

pe malul getic de uo intins lan de grau cu spicele innalte. Getii

suprinsi, sunt MAO i fugariti pana la un ora al lor de lemn
care este luat si ars de Alexandru. Regele macedonean ins,

neavand de scop a urmari pe Geti mai innuntrul trei lor, se intoarce incrcat de przi pe malul drept al Dunarii, primeste ostatici dela toti regii traci si curand dupa aceea, plecand in Azia impotriva Persilor, mai multe corpuri de Traci 0 de Tribali sporesc
armata expeditfonara 9.

Aceasta povestire a bine informatului Arrianus ne arat

intaiu ea, pe timpurile lui Alexandru cel Mare, Getii se aflau cu
greul poporului lor pe malul nordic, al Dunrei ; c ei incepuser
a se ded aici la lucrarea pamantului i chiar la construirea de
orase, deocamdata de lemn precum face in totdeauna un popor
stadiul sail de trecere dela viata nomad la cea asezat.
Murind Alexandru ce! Mare, luptele ce urmar intre generalii

sai, pentru impartirea vastului sau imperiu, inlesnira popoarelor

tracice redobandirea neatarnarei lor. In 301 ajungand competitorii la o impacare, i lui Lizimac cazandu'i ca parte Azia-Mica
70 Tracia, el se apuca indata de supus aceasta de pe urma regiune,
ccea ce izbuteste a face dupa mai multe lupte cu noroc. Fiindca,
dup cat se vede, sprijinul cel mai puternic al impotrivirei
Tracilor, le vene dela Getii dela nordul Dunerei, Lizimac se hotaraste a infran si pe acestia. Trimitand pe un fiu al salt in contra regelui get, acesta Il prinde si il elibereaz numai cat in
schimb pentru o sora a lui, fiica lui Lizimac, pe care regele o iea
in casatorie.
Dupa cativa ani izbucneste iar razboiul intre Dromihete
Lizimac. Acesta trece insusi Dunarea ; dar pateste mai rau
decat Darius, caci armata lui constransa prin foame, e nevoita
sa se dee prins. Totusi ginerile nu trateaza ,rau pe socrul sau,
si se zice c i-ar fi dat un mare spatIn orasul Helis, la care s'ar
fi servit Macedonenilor bucatele cele mai alese in vase pretioase,

iar alaturea mncau Getii fierturi ordinare in vase de lemn.

Intreband dup aceea Dromihete pe Lizimac care din cele dou

prnzuri Ii placuse mai bine, acela al Macedonenilor din care
gustase, sau acela al Getilor pe care vazuse, i raspunzandu-i
Lizimac c acela al Macedonenilor, Dromihete 1-ar fi intampinat

atunci cu dojana, c de ce cauta s cuceriasca o Ora care hrneste as de ru pe locuitorii ei" 10?
Desi Getii se afl dupa acest rastimp locuind ambele maluri ale Istrului", cum spune Strabon si Cassius, totus centrul de
greutate al Statului lor se strmutase fara indoiala la nordul
fluviului, dup cum mrturisesc tocmai tot acei scriitori. Asa
Strabon ne spune c laturea Germaniei care vine dincolo de
9 Arrianus, Anabasis, I. 1-4. Ct. si Straho VII, 3, 8.
10 Diodorus Siculus, XXI, 12, , S.

44

ISTORIA ROMANILOR

Elba, o tin inteuna Suevii ; dup ei incepe regiunea Getilor,

care se intinde spre sud Oda' la fluviul Istru" ; c din aceste
regiuni de dincolo de Istru (pentru noi de dincoace) dela Geti,
Aelius Catus ar fi strmutat 50.000 de oameni in Tracia. Tot
el arat c fluviul Maris se aruncA in Dunre trecnd prin tara

; deasemenea arat si Dio Cassius care ins, dup cum

vom vede, amestec pe Geti cu Dacii.
La aceast strmutare tot mai deplin. a Getilor la nordul
Dunrei pare a fi contribuit i nvlirea Celtilor depe coasetele
orientale ale Mrei Adriatice, in peninsula Balcanului, intmplat
pe la 280 in. de Hr. Mai intlnim tot la nordul Dudrei pe regele
Geltilor Oroles care lupt impotriva poporului german al Ba"Getilor"

starnilor 12.

Dac ins Getii puseser temelia unui stat tracic la nordul

Dunrei, acel popor care i &kW caracteul su definitiv
duse

la o desvoltare de putere neasteptat, fu acel al Dacilor.

Dacii.
Ei apar mai trziu in istorie cleat Getii. In comedia atic, dup cum ne spune Strabon, numele de Dac se

intlneste sub forma Davus, ca apelativ pentru sclavi, impreun

cu acela de Geta, ceeace las a intrevede c robii Grecilor se
recrutau cu deosebire din aceste popoare, si se explic prin obiceiul Tracilor, amintit de Herodot, de a vinde pe copiii lor la
negutitorii strini cari i duceau afar din trile lor" 13. Din
emsitele comediei atice ce ni s'au pstrat se constat c, pe
timpul lui Menandru (342-290 in. de Hr. asemenea apelative
erau in intrebuintare 14. Ca popor ins Dacii sunt pomeniti, dup
cAt se pare, pentru intia oar de geograful Strabon. Acest scrii-

tor, care aminteste si el existenta Getilor pe malul nordic al

Dunrei, stabileste urmtoarea deosebire intre Geti i Daci
Getii sunt aceia ce se inclin care Pont si rskit ; Dacii aceia
ce vin cltre Germania si izvoarele Istrului. Partea superioar
a fluviului care st atre izvoarele lui, pd la cataracte (Portile
de Fier) se numeste Danubiu, i trece mai ales pe lng Daci ;
partea inferioar Oda' la Pont, de care sunt vecini Getii, se
numeste Istru" 15.
Din aceast artare se vede c Getii locuiau mai care Pont,

dela cataracte in jos, prin urmare in Muntenia, poate i prin

Moldova, dac lum in considerare numele de pustia Getilor,
dat de Strabon regiunei dintre Istru i Boristene 16. Dacii din
Strabo, VII, 3, , 1, 10, 13.
" Iustinus, XXXII, 3.
" Strabo, VII, 3, , 12. Herodot, V, 6
" Fragmentele din vrenandru, din E6oXo pentru numele Davus si din

Meas6p.svo pentru Geta. Ed. Firmin Didot. Paris 1838, p. 19 si 31.

" Strabo, VII, 3 13.

" Strabo, VII, 3, 14, rETCCIV ifyylp.(tx.

GETII

DACII

45

contra trebuiau sg locuiascg mai in spre apus i anume In partea

muntoasg a tgrilor din stnga Istrului, dela cataracte in sus,

deci prin Banat si Transilvania.

Aceeas indicatie generalg a locuintei Dacilor ne-o mai d
Plinius care aratg ea' cmpia i esurile sunt ocupate de Iazigii Sarmap, muifii ins." i pgdurile pang la riul Patissus, de
Dacii cei alungati de Iazigi din cmpie" 17. Credem ea' acest loc
din naturalistul roman a fost png acuma rgu interpretat in sensul c Dacii ar fi locuit la inceput mai cgtre apus, prin Panonia,
de unde alungndu-i Iazigii ar fi ocupat muntii de lngg Tisa 18.

Mai intlu Iagizii nu se constat a fi locuit in aceste timpuri

prin Panonia, ci tocmai in regiunea Nistrului. A Strabo ne spune
Igmurit c regiunea intreagg care se asterne intre Istru i Bori-

stene, in cea din-Wu parte a ei este pustia Getilor ; apoi incep

Tirigetii i dupet aceVia lazigii Sarmati, cari se mai numesc si
basilei adicg regesti" 19. Acesti Iazigi se strginutg dupg aceea
ctre Nistru si Pont si, mai trziu, tocmai pe timpul impgratilor
romani, trec o parte din ei peste Carpatii moldoveneqti in Dacia
si se aseazg aici sub numele de Iazigi Metanasti 20, locuind chiar
atunci, cel mai departe spre apus, pang la Tisa. Prin urmare cum
s'ar pute ca Iazigii sg fi respins pe Daci din cmpia Tisei cAtre
murrtii Carpati, cnd se constat cg ei singuri nu au locuit nicioodat in vecingtatea acestui riu din spre apus? Apoi Plinius spune
lgmurit c Dacii, alungati din cmpie de Iazigi, au ocupat muntii
pang la Tisa. Muniii insg se aflg numai cAt in stnga acestui riu
dinspre Transilvania si nu pe dreapta lui,n Mezopotamia maghiarg

Prin urmare dacg Dacii ar fi locuit la inceput in cmpia &are

Dungre i Tisa, i ar fi fost respinsi de Iazigi In. munti, Plinius
ar fi trebuit s zie c ei ar fi ocupat regiunea dela Tisa Ong in
munti, pe cnd el zice 16murit ea' ei s'ar fi intins dela min*
pang la Tisa.
Dacg dimpotrivg admitem sesul subcarptin ca locuintg
mai veche a Dacilor, atunced ggsim o concordantg depling in-

tre tirile lgsate de cei vechi asupra locuintelor Iazigilor si notita

lui Plinius ; cAci Iazigii apropiindu-se de Carpartii moldovenesti,
silesc pe Daci a ocpu muntii i pgdurile pein'd in Tisa,adic
Transilvania si Banatul.
De unde veniserg Dacii la nordul Dungrei? Urmgtorul loe

din Dio Cassius rgspunde la aceastg intrebare : Dacii insg

locuiesc de ambele .prti ale Istrului, dintre care acei ce sunt
" Plinius H. N. IV, 12 : Campos et plana Iazyges Sarmatae, montes

vero et saltus pulsi ab his Dad ad Pathissum amnem tenent". Restul acestui loc

este cu totul stricat si nu 1nf5tiseaz'd nici un Inteles.

18 Asa II Inteleg Rsler, Romanische Studien, Leipzig, 1871, p. 29. Tocilescu, Dacia fnainte de Romani, p. 150.
19 Strabo, VII, 3, 17.
a Ptolemeu, I. 1 : decCoic Mecxyclauctp.

ISTORIA ROMANILOR

46

de aceast parte (dreapt) a fluviului sunt vecini cu Tribali_

i apartin de prefectura Misienilor 0 se numesc Misi. Acei ce
locuiesc pe malul nordic al Dunclrei se numesc Dad, fie di se fi

fost Gdi sau Traci, dela acei Daci cari locuiau dindva ln Rodop" 21.

CA Dii lui Tucidid nu sunt cleat Dacii, dovede0e urm'torul loe din Strabon care identificA aceste dou nume : cred

Dacii au fost numiti Dai in vechime 29

Prin urmare Dacii ca i Getii ocupau in timpurile mai
vechi regiunile dela sudul Dunkei i anume : Getii cmpia (hare
Hemus i Istru, iar Dacii imprejurimile Rodopului. Astfel se

explic cum de se af1 ambele nume de Davus i Geta ca apelative

pentru sclavii Grecilor ; c6ci e mai de crezut Ca' Grecii i cump'rau robii lor dela aceste popoare, inc4 depe cnd locuiau le sudul
Dun6rei, cleat ca ei sA'i fi adus pentru prima oar din o regiune

a de indep6rtaf ca cea de pestelDudre.

Intru eAt se poate reconstitui dups nite notite atat de
skace 0 in aparent chiar contrazicstoare irul evenimentelor
petrecute in timpuri a de indepArtate, credem ea' trebuie admise
numai decAt urm6toarele migratii ale Dacilor. Mai intAiu respin0
de Macedoneni, ei trec DunArea impreuri cu Getii 0 se opresc
In cmpia muntead. Venind aici peste Daci Iazigii, Dacii sunt
grAmditi in Transilvania, unde trecand apoi i Iazigii Metana0,
Dacii sunt restrn0 tot mai spre apusul acestei trii in Banatul
Temioarei.

Vom vede mai jos c identitatea demonstrat a nationalittii gete 0 dace, ambele de ras6 traci, cere 0 ea numai decAt
aceast origine a lor comun la sudul Dungrei, un de am v5zut
c. er sT4luinta marei familii a Dacilor.
Fr6 indioal eh' Agatir0i, pe cari i-am Vzut ca popoare
aezate in Transilvania, vor fi fost supuse de Daci cnd acetia,
alungati de Iazigi, ocupar regiunea muntoas5. a Carpatilor,
contopirea lor in sinul dvAlitorilor va fi fost cu atAt mai uoar
Cu ct nu'i despArti vreo deosebire de neam.

21 Dio Cassius, LI, 22 : a01 Si

&TC'xsZvoc

Tcvis etts xat Opeote, TOr) Aartiv.o5 Tivoug TO5 Ttv

riTat
incot xiVriv'cut, ii:Te
iror,
otwilaawrog

21"0861.vriv

;vTag.

22 Thucydides II, 96: (101 Atot xoaormitoet, Tip) To867r1p, oi 0.eicto1 oixoiy-

Te5#. CA Dii nu este dect o forma scurtata a numelui de Dad, vezi D. Cantemir lstoricul Moldo-Valahilor, ed. Tocilescu p. 72, unde aduce ca analogie
eliminarea lui k din numele rpatypcol rpriot. Tot a0i spune i telan din Bizant :
01 Vow. ob xaXo5p.ev Acoog.

NATIONALITATEA GETILOR RI A DACILOR

47

2. NATIONALITATEA GETILOR SI A DACILOR.

Getii i Dacii erau dou ramuri ale aceluia popor, cAci

Strabo spune cu sigurant i din propria lui experient c Getii

i cu Dacii vorbiau aceeai limhe ; iar Justin arat c Dacii

sunt din sgmnta Getilor", i Pliniu adaug5. cA acei Geti cari au

inceput a locui in Dacia s'au numit i Daci" 23. Deaceea am i

v'zut, in locul raportat mai sus, c' Dio Cassius cuprinde sub
numirea de Daci pe popoarele ce locuiau de ambele maluri ale
Istrului, arstnd apoi c6 mai in special ar purta numele de Daci
aceia ce locuiesc pe malul nordic al fluviului fie cA s'a" fi fost i
acetia Geti sau Traci" 24. In acest loc vedem un deplin amestec
intre Geti i Daci, i ambele popoare poart amndou denumirile
date i unuia i celuilalt din ele. Un alt loe tot din Cassius va ade-

veri i mai mult inc aceast amestecare a numelor sub cari

erau cunoscute aceste popoare. ,,Ii numesc Daci, spune el, csaci

a se numesc ei inii i cu acela nume sunt desemnati de Romani,

dei nu'mi este necunoscut cA ei sunt numiti Geti de unii dintre

Elini, nebgnd ei de seam de spun bine sau rAu. Eu ins6 tiu
c Getii locuiesc dincolo de Hemus, lngd DunAre" 23 cu toate
acestea in locul citat mai sus, Dio Cassius numete Daci pe locuitorii depe ambele maluri ale Istrului, astfel ea' numirile de Geti
i de Daci sunt pentru el sinonime. Nu mai putin insemnat este
faptul cA pretutindeni Getii i Dacii sunt ar6tati ca dou ramuri
ale aceluia neam precum de exemplu, in locul lui Strabon, unde
arat6 aezarea respectiv a acestor dou popoare, anume c Getii

ar locui mai srire gurile, iar Dacii care izvoarele Istrului 26.
Acest geograf vorbete ins6 in dou6 locuri despre luptele lui
Boerebiste cu Critasir regele Boilor i cu Tauritii, i spune intr'unul, c6 Boerebiste de naliune get ar fi sfrimat cu totul pe
Boi sub regele lor Cristasir", iar aiurea arat c Cristasir ar fi
fost b'atut de Daci, inct se vede aceea identificare a acestor
dou popoare in mintea lui Strabon pe care am constatat-o chiar
acuma la Dio Cassius 27.
Cu toate cA Dacii i Getii au putut fi dou triburi deosebite,
ele erau atAt de asemsnRoare, inat erau in de comun amestecate unul cu celalalt.
" Strabo, VII,

3,

13 : e0p.6T1.:vroc S'eltv o: Mixta TO4 rito:1.p .

Iustin i Plinius adui de Gantemir, Hronicul citat, p. 70-71.

" Mai sus p. 46

26 Dio Cassius, LXVII, 6.

" Mai sus, p. 44.

" Strabo, VII, 3, 11: aBoiriaPiota, inrrip rivri

BoLoin Ital (Ovo

"typtivcos Tob; Int6 Kperacpip, xa Tatipicacooc. Comp. VII, 5, 2 oUrito: xinarco41.1.-iicavrK Boyal;

Tccopiaxooo.

48

ISTORIA ROMANILOR

Rasa Getilor si a Dacilor.

Asupra acestei intreb6ri s'au
sustinut teoriile cele mai deosebite : Germanii, dup' exemplul
lui Iacob Grimm, au sustinut c Dacii i Getii ar fi de obrsie
german, intemeindu-se pentru a sprijini aceast tez, intiu
pe prerea gresit c6 patria originar a Dacilor ar fi fost Germania 29, apoi pe confuzia cea intentionat a scriitorului got, Jordanes, care, in dorinta de a afl pentru natia lui un inceput mai
stelucit, consider pe Geti ca Goti, de oarece numele lor se deosebiau prin o singur vocal unul de altul, i ie istoria poporului
getic, cum o gseste expusA in pierduta scriere a lui Dio Cassius,
Getica, drept obrsia i inceptura poporului gotic 29. Ce valoare
ins se poate pune numai pe o simpl asonant a dou nurrie ?
Dae ar fi s se purf temeiu pe asemenea lucruri, ar trebui
se gseasc6 legturi intre Danezi i Daci, deoarece gsim adeseori,
In cronicile veacului de Mijloc, pe poporul din Dania insemnat
Cu numele de Daci in loc de Dani ; deasemenea intre Lechii
din Armenia si Lechii poloni, intre replivoc ai lui Herodot din
Persia si Germanii Europei, intre Venetii din Armorica (Bretagne),
Venzii din Prusia si locuitorii Venetiei, i as mai departe. Aceast teorie a germanismului popoarelor b'stinase din vechea Dacie
a si fost Cu des'vrsire pArAsit in vremile mai noue

Slavitii In dorinta lor de a scormoni rdkinile rasei lor in

timpurile cele mai vechi, pentru a ad'ogi astfel i dreptul istoric
la predominarea numeric a neamului lor in prtile Europei esAritene, se silesc a dovedi c vechea poporatie a peninsulei balcanice, Tracii i impreun cu ei Getii si Dacii, ar fi fost de obarsie
slav. Ei invoacA mai ales in sprijinul prerei lor elasticul trm
al etimologiilor numelor proprii. Nu se poate Vgklui c unele
din ele au, la prima vedere, oarecare aparent de seriozitate, incat

ar pute lesne
Vom analiz aici patru nume geografice cari vin mai ales

In sprijinul teoriei slaviste : Strumon un vechiu riu al Traciei care

apare ined in Herodot (I, 64) si se regseste in polonezul strumon-

riu, garla'; Bilazora un oras in nordul Macedoniei, pomenit de

Polyb (V, 57) si de Tit-Liviu (XXI, 26) pentru care se aduce
etimologia slavon: biela-zera=zorile albe. Uscudama, cetate a Be" Mai sus, p. 44.
" Titlul cartei lui Jordanes este : De Getarum sive Gothorum origine
et rebus gestis".
" Pertz, Monumenta Germaniae I, p. 552, Chron. De gestis Normanno-

rum (secolul al X-lea) : Nortbmanni procedentes de Scanzia insula, quae Northwegia dicitur in qua habitant Gothi et Hunni atque Daci" ap. Tocilescu, Dacia

inainte de Romani, p. 156, nota 39.

3/ Aceasta teorie a gasa Irisa i Inainte de grimm sustntori In Grmania. Asa, Inteo carte foarte rara: Das alte und neue teutsche Dacia, das ist

Beschreitmug des Landes Siebenbiirgen, Niirnberg 1666, (Bibl. Academiei, Colectia Sturza No. 1680), Sarmizagethusa este numitil Sarmiz Gothuza, i Decebal
Ditschwaldt, p. 323).

NATIONALITATEA GETILOR 1. A DACILOR

49

silor langa Hemus in Tracia amintita de Eutropiu (VI, 10) i de

Ammianus Marcellinus (XIV, 11), a careia silabe ar corespunde
cu dou vorbe slavone : dama-casa i uscu-stramt, i Dierna sau
Tierna, riuor din Dacia, nume pomenit de Ulpian In Digeste

(L, 15, 1 " 8), de Ptolomeu (III, 8), de Tabula Peutingeriana

i. de alte izvoare. Acest cuvant n'ar fi altceva decat numele de

ap atat de des intrebuintat la Slavoni : Cerna-(apa) neagra.
Asupra lui Strumon observrn c radacina cuvantului sru
sau stru este arica i inseama a curge. Aceasta radacina s'a pilstrat aproape la toate popoarele arice in forme mai mult sau mai
putin pline : A la Latini avem forma ru in Rumon, numele cel
vechiu al Tibrului i al Romei : Ruma din care forma veche,
rarnasa in latina poporaa, se explica numele poporan al Romanilor-Rumni ; la Greci avem po care insama a curge ; la
Germani forma stru in Strom, fluviu, i tot aa i la Slavi in forma

strumon, riu. Strumon ar putea sluji de dovaa aproape tuturor

raselor arice spre a revendica. pe Traci.

Cat despre Bilazora, aducem aminte intaiu observatia

facuta de mai multi autori, ca un nume a de poetic nu se potrivete debe ca termin geografic. Nu se intalnete pe toata suprafata parnantului un al doilea nume geografic care sa coating' in

sine elemente cereti, ci toate sunt compuse numai din acele

culese pe pamnt. Ar fi deci mai mult decat extraordinar ca pentru

singura Bilazora sa se intalniasca o exceptie, i singur numele

acestui ora sa' fie rupt din ceruri, mai ales cand observam
zorile nici nu sunt albe, ci roii. O etimologie mult mai prozaic,

dar mai verosimila, este aceea care deriva acest cuvnt din

V elesura ce s'a schimbat in Bila-zora In ortografia celor vechi,

i. unde ura, are la Albanezi inseama punte, iar Veles va fi fost
numele propriu al localitatei 32.
Uscudama contine inteadevar pe dama care in slavonete
sub forma domu insama casa. Insa acela cuvnt se regasete
in forme aproape identice la toate popoarele arice : scr. damas,
zend. damana, lat. domus, grec. 661.tog, celt. damh. Pentru ce s
se pretind oare ea dama a fost imprumutat anume dela Slavi
i nu dela celelalte popoare arice? Cat despre uscu, acest termin
are deasemenea insemnarea de strimt i in alte limbi arice i prin
urmare i in cea tracica, comp. germanul eng.
Venim acuma la argumentul principal al teoriei slaviste,
la Cerna. Aici avem oarecum etimologia data prin insui natura
lucrului, intru cat apa la care se aplica aceast denumire i de a
card nume e vorba in terminul nostru, are din pricina coloarei
datorite patului prin care curge, o aparenta' inteadev'r neagra.
Asupra acestui nume observam intaiu c nici o fntana veche
nu serie Cerna cu c initial, ci Ptolomeu Acipvcc, Tabula Peuting.
" Jirecek, Geschichle der Bulgaren, 1876, p. 70.
A. D. Xenopol.

Iatoria RomAnilor. Vol. I.

50

ISTORIA ROMANILOR

Tierna, Ulpian in Digeste Zerna (Zernensium colonia), iar o inscriptie descoperita la Mehadia, Tsierna 33. Este deci inviderat
ca in limba dacg, sunetul initial al numelui se apropi mai mult
de z sau de I decAt de c, pe cand terminul negru este redat in toate
dialectele slavice prin cern, ciarn, ciorn, aducand eu sunetul pe
care'l are c inainte de e i i. Limba tracic, fiind si ea o ramur a
limbilor artice, nu ar trebui s ne minuneze chiar daca' am gasi
In ea un cuvnt pe deplin identic cu unul al limbelor slave. Am
vzut mai sus identitatea aproape perfect in toate limbele arice
a terminului care insemna cas si a celui ce vroi sa' zie a curge.
Deasemenea ce incheiere s'ar putea deduce din acel ce insamna

fiica, si care in scr. se numeste duhitar, in greceste utp i in

germana Tochter? Toate aceste limbi, fiind iesite din o tulpina

comun, trebuie s infAtiseze intre ele asemnari cari adeseori
sunt Surprinztoare. Dar in cazul Cemei, desi avem o mare asemAnare, nu exista identitate, din cauza deosebirei sunetului initial insemnat mai sus. Pentru faptul ea sunetul initial al Diernei
dace nu er c ci mai curnd z avem i alta dovada. Exista la Daci
o planta npoSt6pvcc, (Elleborum nigrum), soiu de elebor cu
foile negre 34. Aceast planta' se numeste pAn astzi la poporul
romn zdrn'd (Cu z), de unde terminul intrebuintat despre plante:
a se zeirni adec a deperi la umbe. Este de observat ca' numele
de zarn se aplicA in romneste tocmai la aceeas plant care purt

In limba daca' pe acel de rcpoSc6pva, inck nu este de admis ca

Romanii sal fi imprumutat dela slavicul zerna, cu toat forma
sa aproape identic, pentruca la slavi zerna inseamn bob sau

mazre, si in acest caz cum s'ar explica cuvntul derivat a se zarni,

a deperi la umbr, in cazul cnd s'ar admite ca zas.rna romneasc
sa' derive dela bobul slavon ? Din contr,. dacA admitem originea
dac a cuvntului, care inseamn negru, atunci avem explicarea

terminului a se zarni, adec a se intuneck si din cauza intunecsrei, a deperi. Cerna de astzi curgAnd tocmai pe acolo pe unde
se afla vechea Dierna, este invederat ca' numele dac a fost slavizat,
fiind ambele as de apropiate.
Dac ins aceste patru etimologii pierd, la o cercetare mai

de aproape, once putere doveditoare pentru slavismul Tracilor,

ce s zicem despre o sum de alte etimologii, cari de cari mai fantastice ? Astfel sunt, bun oar Crovizii popor din Tracia ce nu
ar fi decAt Croatii slavoni ; Carpatii cari ar veni dela crapii-tare ;
Cotensiia trib al Dacilor dela slavicul cdt-unghiu ; Timesul dela
rdcina tim-ud ; Clepidava dela clepati-a suna ; Oroles numele
" Corpus inscriptionum latinarum, ed. Mommsen, Berolini III, 1, Nr.
1568 pag. 925 Statio Tsierniensis". In tabula cerat. Nr. 1. (C. I. L. III, 2),
gAsim un magister collegii Jovis Cerneni". S'ar putea crede cA este un nume
derivat din Cerna i scris ca c. Jupiter Cernenus este Insil Jupiter Vdzdtorul deis
cerno
a vedea.
" Dioscrides, IV, c. 149, ap. Tocilescu, Dacia tnnainte de Romani, p. 210.

NATIONALITATEA GRTILOR RI A DACILOR

51

unui rege get dela oril-vultur ; Zamolxis, profetul get dela za-dupil

i mrukati-a intuneca 1 Cu asemenea etimologie s'ar ajunge in

curand cum spune Miklosich, si el un Slav insA cuminte, a se
slaviza si Mekka si Medina.
0 a treia ipotez6 ca" Daco-Getii ar fi Celti a fost sustinut
dintre invatatii romni de loan Maiorescu i Obedenaru, precum
si de mai multi Francezi dintre cari cel mai nou este d. de Rosny.
Argumentul. principal al partizanilor acestei teorii este ea' Celtii
au rakit si prin orientul Europei, strAmutndu-se pan6 in Azia
unde aleatuir poporul Galatilor. Desi acest fapt este netgAduit,
el nu este indesturator pentru a dovedi originea celtic6 a popoarelor dela Dungre. Cel mult s'ar puted induce o inraurire celtie
asupra lor. Cat despre apropierile limbistice fcute intre limba
Romanilor si acele celtice, ele sunt, daca' se poat, Inc6 mai fantastice decat acelea ale teoriei slave. Asa se invoac6 buddoara
urmsato-arele analogii : Deva cu Devonshire din Anglia, Timisul
cu Tamiza, Giurgiul cu Gergovia lui Caesar (de Bello gallico),
Bucegii cu mons Vocetius din Tacitus (Germania), Galatii orasul
.dela Dunare si poporul Galatilor din Azia, Desiu cu Desio din
Lombardia, Clusiu cu Clusium din Etruria, Putna, nume
derat slay si de origine post-romana, cu Pidna, in fine Palanca
cu Palanqua numele unui deputat din camera spaniol 1 35. Tot
2. de putin concludente sunt identitatile de schimbAri fonetice
ce s'ar observa intre limbele celtice i limba roman5., precum de
exemplu prefacerea lui c latin in p, quattuor-patru sau a lui f in
h precum ferrum-hier, intru cat asemenea transform6ri se intalnesc spre exemplu si in dialectele italice, precum acel sabin si
acel oscic, cari nu sunt in nicio legatura cu limbile celtice 36.
Toate aceste incercari de a grup pe poporul geto-dac in
una din cele trei mari rase ale Germanilor, Slavilor
nu au condus la nici un rezultat stiintific multmitor. Cauza acestei imprejurari trebuie cd'utata mai ales in faptul eui nu interesul
curat stiintific au Impins pe sustinnorii acestor teorii a le (IA
ci cui poate chiar MI% de voia lor, s'au amestecat in cercetarile lor i preooup6ri de alt natura : dorinta de a da rasei din
care faceau parte cercettorii, intinderea cea mai mare. Asa Insustin originea slava a vechilor popoare dunkene ;
vuitatii
acei germani sprijinesc pe acea german6 si in sfarsit acei francezi
" Aceasta de pe urma asemanare a fost facuta de B. Maniu, Studii

asupra scrierei profesorului Dr. J. Jung 1878, p. 89. Hasdeu sustine ca Dacii
ar fi fost un popor celto-trac, sprijinind aceasta Were pe etimologia unui singur
nume de planta dac : Trponsao6Xa ! Originile pastoriei la Romani" in Columna
lui Traian, 1874, p. 102. Comp. combaterea lui V. M. Burla in Cono. iterare,
XXII, 1888, p. 992, 5i XXIII, 1889, p. 44.
" Vezi mai pe larg discutia asupra nationalitatei Getilor i Dacilor

In Van den Gheyn : Les populations danubiennes, &tides d'ethnographie comparf,

Bruxelles 1886, p. 135 51 urm.

52

ISTORIA ROMANILOR

In genere pe acea celtic. Noi credem c adevrul st aiurea

c Geto-Dacii nu erau nici slavi, niel Germani, nici Celti, ci popoare de ras tracia grup deosebit de popoare arice cari ocupar coltul sudic-rsritean al Europei.
Geto-Dacii sunt Traci. Mrturisirile unanime ale scriitorilor vechi sunt sprijinul cel mai puternic al acestei preri.
Toti mrturisesc inteun glas c Geto-Dacii ar fi Traci. Am
vzut pe Herodot cum claseaz pe Geti intre popoarele tracice,

spunnd despre ei c ar fi cei mai nobili 0 mai virtuoi din acea

gint. Menandru in un loe raportat de Stabon spune : Toti
Tracii 0 mai ales Getii, noi toti (aci dinteinii m mndresc
m trag i eu) ne abtinem dela cstorii", in care iar0 se vede

atestarea unui scriitor contimporan c Getii ar face parte din

marele popor al Tracilor. Tucidid numete deasemenea Traci pe

Dacii din muntele Rodop, 0 mai lmurit cleat tuti vorbete

Strabon care, dup ce spune c. Dacii ar ave o limb comun cu

Getii, adaug. e i acetia ar vorbi aceea limb6 cu Tracii" 37.

Fat apoi cu amestecul adeseori nevoluntar pe care scriitorii

cei vechi Il fac intre Geti i. Daci i intre aceste popoare 0 Traci,
nu ne rmne deckt a admite o deplini identitate de ras a acestor

trei ramuri de popoare. Mai este de observat c toti scriitorii

contimpqrani cu existenta lor, le dau drept locuint la inceput,
regiunile din sudul Dunrei, patria netgkluit a intinsei rase
tracice.
La aceea incheiere duce i etimologia fluviului DunClrea

nume absolut particular Romnilor in aceast form cu r. Acest

fluviu purt numele de Istru pn in prtile Moesiei unde i se
schimbd numele de care pmnteni 0 se numed Danubiu : pe
romnete Dunre. In limba strmoeasa a Tracilor Dund-re
va s zic duator de nori-vecpeXocp6pog. Intru ct in limba albanezA re inseamn non i iar dano, dane inseamn, in toate limbile
indo-europene, a da a duce. Dun-re insamn tocmai purttor de
non, adec red in limba trac intelesul de vecpEX6cpopoG. Avem

deci explicarea etimologic6 a numelui romarresc al Dunrei, in

limba albanez6 care este rmita pstrat a unui dialect tracic 38.
Pe lng acest argument de mare valoare, i mrturisirea
unor oameni de tiint care au cunoscut din propria lor experient
popoarele de cari vorbesc, se mai pot aclAogi ateva consideratii
limbistice, cari dei curgnd din un izvor foarte srac, de oarece
att limba Geto-Dacilor at 0 acea a Tracilor sunt aproape di" Strabon, VII, 3, 10 :
14youg.

tt7CCApact3v rETciv

61101UITTOG

Tok apecblv

" Hasdeu 1st. crit., p. 293; PapadopolCalimak, Duarea In literatur

i In traditiuni" In An. acad. rom., II, tom. IV, p. 322, unde sunt citate i izvoarele vechi.

NATIONALITATEA GETILOR I A DACILOR

53

spkute, totu putinele lor rAm4iti invoesc nite apropien i mult

mai naturale decat acele ce sunt nevoiti s'i inchipuiase aprAtorii teoriilor slaviste, germane sau celtice ; &dci dac6 acele
putine egm6iti inf-tieaz asemnfri, ele ar fi sporit dacA am
aved mai multe.
Un nume analog acelui al oraului ACICK din Dacia este
citat de Hecateu din Milet sub forma A./ cx. in o regiune trac,
Samus numele dacic al fluviului Someul este idenitc cu acel de
Eavoctoc popor din Tracia i cu acel de Sama, Samus, purtat de
principii traci. Nu se reg6sete in Dacia numele de Bersovia i Ber-

zame aflnor la poporul Selatilor din Tracia ? Numele tribului

dac al Amadocilor se reafl in acel de ' ARBoxoc purtat de mai
multi principi traci din natia Odrizilor. Exist Biesii in muntii
Carpati i Besii traci din Rodop. Numele Diegis la Daci corespunde

cuDieghytis al Tracilor. Cotiso numele unui principe dac i X0AVGLOL

acel al unui trib dac, nu amintete el pe Cothelas al Getilor i

pe Cotu, numele mai multor capi traci din tribul Odrizilor i al
Sapunilor i Ii6TU zina iubirei la Edonienii din Tracia ? Sufixul

porus, poris, noXcc, por, (Triporus, Petoporus, Natoporus, Diudiporis, Aulupor, Mucapor) se regssete la Sapuni, trib trac,
unde se intalnesc regi cu numele de : 'AppoiinokK, `1311axontoptc.

In sfrit sufixul dava, care sfArete cele mai multe din numele
oraelor din Dacia (Doci-, Aci-, San-, Ziri-, Rami-, Comi-, Corsi-,
Clepi-, Patri-, Sargi-, Petro-, Rusi-, Argi-, Buri-, Marco-, Tamasi-,
Saci-dava), se reg6sete in Moesia : Succidava, Sagadava, Scandava,
Capidava, Netindava, Piroboridava, Utidava ; in Dalmatia Thermi-

dava, in Dardania Quimedava i chiar pe granitele Macedoniei,

la Mizii din Tracia, stemoii Bitinilor, in numele oraplui Desudava" 39. Apoi, cum am spus, dac in nite rArn6iti a de putine

Osim asemdri atAt de puternice, ce ar trebui s'd fie atunci

cand limbile Tracilor i a Geto-Dacilor ne-ar fi mai cu deanfdnuntul cunoscute ?

a toate aceste rm5.iti de limb6 pot Osi analogii i in

alte limbi arice, se explic din faptul cri in acele timpuri indeOrtate, apropiate de originile socientilor, cnd nici rasele nu

se deosebiser, sub-rasele ce s'au caracterizat cu atAt mai puternic

cu at au propit cursul istoriei, erau inc6 departe de a inf`ti

acele puncte hotrite de deosebire ce le despart astzi. Diferentele incepuser a se art, ins6 erau departe de a determinA cu
sigurant caracterul grupelor etnice. Pkerea &A popoarele arice
din Europa sud-risAritean4 ar fi de rass. tracic6 Osete i ea un
puternic sprijin geografic, de oarece Tracii au fost ultimul popor
aric ce s'a desfcut din trunchiurile aziatice, pentru a veni in EuI. Van den Gheyn, Les populations danubiennes, p. 14. 15.

54

ISTORIA ROMN1LOR

ropa 40, o concluzie cgtre care suntem impini de aezarea Tracilor In acest continent, in puntele cele mai apropiate de Azia,

Incepand dela strmtorile Bosforului, oarecum la gura vasului

celui mare al Europei umplut de ultimele neamuri izvorite din
adnca Azie ca din o nesecat fantn.

" Asupra acestei chestii : vezi I. Van den Gheyn, Les populations danubiennes, p. 187 i urm.

11 1

ORGANIZAREA GETILOR

I A DACILOR 1.

1. VIATA MATERIALA.

Getii i Dacii cari trdiau pe jum6-Agrieultori i pfistori.

tate nomazi cAt timp stdturd la sudul Dudrei, tree la viata aezat cand se strAmutd la nordul fluviului. Devenind agricultori
ei se organizar intr'un Stat, care ied forma neapAratd tuturor
Statelor incepnoare,' absolutismul monarhic.

La inceputul traiului lor la nordul Dunrei, Getii avurd

precumpenirea, i. autorii vechi ne vorbesc de regii lor inteun

timp cnd Dacii nu apar nici mcar cu numele in scrierile lor.

Cel dintAiu rege get ce se intAlnete in cmpia munteand este

acel Dromichete, contimporanul lui Lizimac (301 281 in. de Hr.),

pe cnd cel mai vechiu rege dac pomenit, Boerebiste, trilqte mai
bine de 300 de ani dup'd Dromichete (pe la 44 d. Hr.).
Tau aceste popoare, Getii i Dacii, se contopesc mai apoi
In unul singur, care ied numele tribului domnitor, acel al Dacilor,

inct autorii vechi cari i mai innainte amestecaserd adeseori

pe aceste dou'd natii, urmeazd innainte a lud, in arfdrile lor, pe
una drept cealaltd. Deaceea cu toate cd se gAsesc tiinti deosebite asupra Getilor i a Dacilor in scrierile vechi, ele nu trebuie
mate numai decAt ca referindu-se la poporul ardtat, putnd fi
atribuite fdrd deosebire i la cellalt popor ingemdnat.
Pentru a intelege organizarea unui popor, trebuie studiate
elementele vietii saale, cAci numai din combinarea acestor elemente

rezultd forma generald a traiului sAu.

Sd incepem cu temelia existentei ori cilrui popor, starea sa

materiald sau econimicA, pentru a ne urch apoi treptat cdtre

manifestdrile mai superioare ale vietei omeneti.

1 Pentru acest capitol, am intrebuintat, in ceeace priveyte faptele, mai

ales scrierea enciclopedicA a lui Gr. Tocilescu, Dacia Innainie de Romani.

STO RIA ROMINILOR

56

Schimbarea traiului Getilor i a bacilor, din nomad in

aezat nu se fact deodata i inteun chip naprasnic, ci mai multi

ani trecura in cari ei zabovira in o stare mijlcie. A tim &A pe
timpul lui Alexandru cel Mare, ei posedau numai orae de lemn
i c viata lor era aA de putin intemeiata Meat se pututra uor
retrage la venirea Macedoneanului .1 scapa de el in pustietatile
launtrice ale Wei lor, unde Alexandru nu vol
urmareasca.
Chiar pe timpul lui Lizimac, armata acestuia este nevoita sa se
dee prinsa, din cauza lipsei de hrana, ceeace rar se intAmpla In
o tara agricola i aezata, dar este indestul de firesc lucru in una
locuita de un popor ale carui avutii de capitenie sunt turmele de
animale.

Potrivit cu aceasta stare a Geto-Dacilor, in primele timpuri

ale aezarei lor la nordul Dunarei, gasim notite la scriitorii contimporani cari par a atribul acestui popor un traiu cu desavArire
nomad. AO Columella care triete prin secolul intAiu dup5 Hri.stos, in tratatul asupra Agriculturei, ne spune ca. oarecari natii
necunoscatoare de grAne, traesc din turme de oi, din care cauza
cei mai magi din nomazi i din Geli au fost numiti mAncatori de
lapte" 2.
Cu toate acestea am vazut cum Getii, Inca din primele timpuri ale stramutarei lor, in Muntenia, cultivau graul, i acea
cultura se vede mai tArziu i la poporul dac ; caci pe columna lui
Traian gasim legionari secerAnd grAu pe ogoarele dace i un alt
tablou ne arata grAne gsite de Romani in un lagar parasit de
Daci 3; iar printre dregatorii cei mai mari ai Statului dac intAlnim i supraveghetori ai agriculturei 4. Dei grAul se vede ca a
fost cultivat in Dacia, totui credem c hrana nationala a Dacilor

er meiul sau malaiul. Plinius anume ne spune ca popoarele

pontice prefera meiul tuturor celorlalte mAncari". Sub numele
de popoare pontice, el trebuie sa fi inteles cel putin pe Geti
cari se intindeau 'Ana pe malurile marei, daca nu i pe Daci.
Naturalistul Aelian din secolul al II-lea d. Hr. dupa ce arata
hrana nationala a mai multor popoare spune
Meotii i

Sarmatii s'ar hrani cu meiu"5. Priscus cAnd descrie calatoria lui

la Attila, spune c inteun sat locuitorii btinai iar fi adus meiu
In loe de grAu i mied in loe de vin. Meiul pare a fi fost temelia
hranei locuitorilor din Wile romAne pAna adAnc in timpurile
moderne, cAnd popuoiul (porumbul) veni s'A inlocuiasca aceasta
antica cereala. AO un misionar catolic care viziteaza Muntenia
Comp. Horatius, Carmina III, 24.
La colonne trajanne, ed. Frhner, Paris, pl. 142-143, 159-160.

Suidas, s. v. BOWTECSL.
Aelianus, Variae historiae, III, 39. exiixpov Si MuJira atIaspop.cmts.

ORGANIZAREA GETILOR tp A DACILOR

57

pe la 1670, spune ea% tot acel popor se hrAnete din pane de meiu"

Mihaiu Viteazul este poreclit de Sai in btaie de joc : Malai-

vod" 6.
Pe lng5 numele de meiu,se afl la Romani i acel de mlaiu,

care pare a fi em5ita formei dace a cuvntului, dui:a un proto-

tip malana, pe band meiu este format din latinescul milium,

precuM teiu din tilia. Din cuvantul mlaiu s'a format apoi prin
duplificare mamalaiu, care a dat nater e numelui manckei de

asfzi nationale a Romnilor : meUntiliga 7.

Ca butur Geto-Dacii cunoteau vinul, pe care l'am gAsit
inc5 de mai )_'nnaint cultivat de Agatiri in Transilvania 8. Se
tie c'd patria cea veche a Geto-Dacilor, Tracia, era o regiune vi-

nicol, cauz6 pentru care i. er consideran ca locul de natere

a zeului vinului, Dionisos 9. Chiar dacA n'ar fi g5sit Geto-Dacii

cultura vinului aclimatan in pktile nordice ale Istrului, ar fi

introdu-so ei din sud. Imbelugarea: vinului la popoarele tracice

explic vitiul lor national, betia. Autorii vechi ne spun chiar

despre Geti c la ei, bkbati i. femei beau vinul dup moda
sciticA, neamestecat cu ap, slujindu-se in loc de pahare, de
cornuri mari de cerb i. de bou, cari se treceau din mn in man5"
Atheneu i. Platon adaog c5 au obiceiul de a be. Oda' la deplinA

imb5tare 11. Corneliu Nespos asigAr c Tracii au obiceiul de

a lupt cu paharul ca cu armele, fiind oameni foarte dedati la
butur" 12. Boerebiste, organizatorul Statului Dacilor, pune

un frau acestei patimi necumpkate, ordonnd Dacilor, prin

organul profetului Deceneus, ca s starpeasc viile, de care ordin

lucru indestul de extraordinar, Dacii ascultar

Din industriile agricole se pare c5. Dacii nu cunoteau

morile mecanice, cu ap5 sau vant ; cki Ovid care a fost in tara
Getilor, in surgun la Tomi, spune despre femeile gete c in loc
de MIA ar frange darurile Cererei" 14, ceeace trebuie raportat la
faptul eft' ele mkinau grul in morite de man. Instrumentele
lor de antur nu ne sunt cunoscute ; numai secerile de bronz ce
Priscus, Excerpla de legationibus, Bonn, p. 183 : &led LS%) aivo ItiTxpog,
oivoo b p.i8o; iitexcopion licaotillevo. Comp. V. Burla, DI. Paul Hunfalvy i teoria lui Rsler" In Revista pentru istorie, archeologie si filologie a lui
Gr. Tocilescu, Bucuresti, 1883, II, p. 294 si urm. Hasdeu, Originele agriculturei
la RomAni" In Columna lui Traian, 1874, p. 53.
Hasdeu, 1. c.
8. Mai sus, p. 34.
&wet

9 Homer, liada VI, 130; Odisea XXIV, 74; Diodorus Siculus, III, 65.
Xenofon, Anabasis, VII, 2 23; Plutarc, Alcibiade, 23; Plato, De
legibus, I, 9.
11 Plato, I. c., Atheneus, VII.
12 Cornelius Nepos, Alcibiades, VII, 11, 4.

Strabo, VII, 3 11.

14 Ovidius, Ex Ponto, III, 8: Femina pro lana cerealia munera frangit"..

58

ISTOBIA ROMANILOR

s'au gasit in Tranislvania, au o forma apropiata de acea a secerilor de astazi. Granele se pastrau in gropi de pane, ca 'Ana' mai
odinioara in trile romne 15.
In afara de agricultura ii trageau Geto-Dacii hrana lor
din creterea animalelor. Am vzut pe Ge-ti numiti mai sus manctori de lapte. Ei posedau innainte de toate herghelii foarte bogate de cai cari probabil vor fi servit inteun timp mai vechiu
ca i Scitilor la hrana animala, singura de care dispun poparele
nomade. Dupa aezarea Creto-Dacilor, caii serviau pentru calrie.

Boii eran intrebuintati pentru lucrarea cmpului i caraturi,

probabil i carnea lor pentru hran. Vacile pentru laptele lor,
din care tiau a extrage untul 16, prin urmare i smntana i
branza.
Oile erau deasemenea ingrijite atat pentru laptele cat mai

ales pentru lana lor, foarte trebuitoare spre investmntare, in

o tara a de friguroas in timp de iarna, ca Dacia. Afara de acestea se mai ocupan locuitorii Daciei i cu strvechea indeletnicire

a creterei albinelor, din productul carora ei chiar dobandiau

un articol de export.
Casele Getilor i ale Dacilor, in primele timpuri ale vietei
lor in pamntul Daciei, erau de lemn, de oarece am vazut pe

Alexandru cel Mare dand in Muntenia peste un ora al carui nume

nu ni s'a pastrat, construit din asemenea material. De aceste orae,
-sunt amintite in istoria primitivl a Getilor, Inca alte doua ; unul
este oraul Helis, unde Dromichete aduse pe Lizimac ; celalalt
Genucla al regelui get Ziraxis 17. Dacii cari vin mai tarziu au i

ei constructii de lemn fcute din garduri de nuele captuite cu

lut. Cele mai adeseori ei cldeau zidurile prin lut apasat intre
doi pareti de scanduri i apoi ars 18. Cele mai multe din cladirile
lor, mai ales cele militare, fiind ridicate de meteri romani, erau

de piatra i inchegate cu puternicul mortar roman cari an lasat

-pana astazi urme in mai multe ruine 19.
" Varro, de re ruslicq, I, 57 : Quidara granaria habent sub terris, speluncas quas vocant aecpok ut in Cappadocia ac Tracia". Plinus, H. N., XVIII,
"73. Compara Miron Costin In Letopisefele publicate de Mihail Cogalniceanu,

1852, II, p. 11 ed. II, v. II, p. 10; Panile scotea de pin gropi". Un doc. din
1643 vorbeste de pradarea unei gropi de pane. Ghibanescu, Ispisoace i Zapise,

II, 2, p. 40.

1 Atheneus X, zice cd Paeonii de langa Strimon se ung Cu un fer de

oloiu scos din lape. Idem IV, spune ca un poet Anaxandridos rade despre oaspetii cu parul vulvoiu i mancatori de unt, (BotycopopTot) de la masa regelui Cotis".
19 Dio Cassius, LI, 26.

19 Cesar Boliac a constatat asemenea pareti la Nedafi, pe malurile Vedei.

Trompeta" Carpalilor, 1869, No. 739.
19 Victor Hehn, Culturpflanzen and Hausthiere, Berlin, 1874, p. 131-132.

Unele lucrari de piatra se \Fad a fi fost facute de mesteri greci, dovada monogramele grecesti aflate pe pietrele ruinelor. Vezi Akner, Bericht tiber einen
Theil der stidlichen Karpathen" In Anua ftir siebenbtirgiche Landeskunde, I,
1884, p. 18 si urm. Asupra cetatilor ramase de la Daci, vezi T. Antonescu. Columna tut Traian, 1910, p. 35 si un.

ORGANIRAREA GETILOR

A DA01LOR

nfr

Getii i Dacii duceau, in locuintele lor, o viatA destul de

simplA. Despre aceast simplicitate avem o doyad in descrierea

mesei date de Dromichete regelui Lizimac, la care mas6 se spune
c Getii ar fi mAncat din blide de lemn mAncsri ordinare. Tau

din aceast descriere chiar se poate vede c obiectele de lux,

tacAmuri de aur 0 de argint, nu erau necunoscute Getilor, de
oarece ei ospAteazA pe Macedoneni in de aceste, prefAcAndu-se

cA le despretuiesc, pentru a pute d regelui strAin o lectie de

moralA. Si la Creto-Daci, ca i astAzi, va fi fost mobilierul deosebit dupA" conditia de avere a claselor societAtii : simplu i sgrac

in casa tArAneased ; bogat i scump in cele avute. C luxul nu

er strAin intregei poporatii geto-dace, se vede din bogatele przi
de r`zboiu luate de Traian la cucerirea Daciei. El putt' ridic_
mretul su for numai cAt din prada de mdrul fcutA dela Daci
Pe bazo-reliefurile Columnei lui Traian se vAd soldati romani

ducAnd mai multi catAri incArcati cu vase de metal, Mr% indoialA

vase de argint sau aur. Aiurea se vede o cApetenie dacA, oferind

lui Traian o tavA plinA cu juvaeruri, pentru

rAscumpAr
viata 21. Traian hrAzete apoi dous vase de argint i un
corn de zimbru impodobit cu pietre scumpe, probabil cornul
de bAut al lui Decebal, lui Jupiter Casianul, din templul de lAngA

Seleucia, in timpul expeditiei sale aziatice 22 Tot pe columna

lui Traian se vAd sculptate pe piedestal, innainte de a se incepe
scenele rAzboiului un numr insemnat de vase, cari sunt cu sigurantA reproducerea unor bucAti luate dela Daci 23. De0 se
poate ca aceste lucrAri de argintArie s fi fost executate in afar
de Dacia, sau in aceastA tarA chiar de meteri strAini, s'ar pute
totu0 admite, fat cu arAtArile lui Pausanias, i Herodot asupra
perfectiunei artei fAurAriei la Sarmati, Masageti 0 la Scip, c'
nici Geto-Dcii, cari erau un popor cu mult mai civilizat decAt
celelalte, nu vor fi rAmas mai pe jos in arta arginfriei 24.
Daed forma acestor juvaeruri pute fi dat obiectelor
gAsite in Dacia 0 de mAnA str5.in, materialul principal din cari
erau fA.'cute, aurul, er un product indigen al Wei. Am vAzut incA
pe Agatir0 lucrAnd, din aurul aflat de ei in Transilvania, felurite

podoabe. DacA nu se poate hotAri intrebarea de au cunoscut

chiar Agatir0i minele de aur ale Ord lor, sau dacA ei culegeau

acest metal pretios din nisipul riurilor, vom vede c pentru Daci
se dovedete inteun chip invederat cunoaterea i exploatarea
' Gellius. Noctes atticae XXIII, 23. Inscriptia forului purtA : Ex ma
nubiis". Ioanes Lidus, De magistratibus, II, 28 aratA cA Traian ar fi luat dela Dad i suma, fArA IndoialA exageratA, de 5 milioane de litre de aur, si 10 =Roane de litre de argint.
21 Frhner, tab. 171-172.

" Suidas, s. v. xciatov pog.

" 23. Frhner, tab. 7-25.

24 Pausanias, I, 21, 5. Herodot, I, 215.

1STORIA ROMINILOR

60

Deasemenea vom vedea c atat Getii cat i Dacii se folo-

-siau de bogatele ocne de sare ale Munteniei i Transilvaniei.

Imbrcmintea Geto-Dacilor era dup

ImbrVmintea.
cat se vede identic6 la ambele popoare. Cel putin bazo-reliefurile

Columnei lui Traian, nu ne dau decat un singur soiu de vestmant, civil la toti barbarii reprezintati pe ele, si intre cari

indoiala' c" a trebuit s fie si Geti. Un vers al lui Ovidiu vorbeste

intealtele despre Getii purfatori de pantaloni" 25, j tocmai

pantalonii erau partea caracteristic a vestmantului Dacilor.

Acesti pantaloni erau largi i lungi parr la csaput, unde erau legati cu o sfoar6. In picioare purtau un soiu de opinci prinse cu
nojite ; capul la cei nobili er acoperit cu un soiu de ckiul frigiana', care nu se vede ins6 a fi fost facut din piele de miel, ci din
-o stor moale, de oarece infatiseaz6 creti i ie prea exact forma
capului ce acopere. Corpul era imbrkat cu o tunicsa. lung6 Oda la
genuchi i incins6 peste brau, iar pe deasupra era aruncat o manta
Mr% maneci, prins6 pe umk cu o agraf. Atat Getii cat i Dacii

purtau barbe pline i dup cum se vede nu se tundeau nici se

grijeau mai niciodat, pentru care i i numeste Ovidiu negrijiti,
netunsi i zburliti" 26 Ivrul Il purtau retezat in frunte i In plete
lungi pe tmple si pe ceaf. Femeile aveau dou tunici, una lunga"

pan in calcaiu, si alta deasupra pang la genuchi, prinsA inteo

agraf la piept, iar pe cap purtau o legnoare cam slobod, care
le acoperi pkul In totul. Mai stim ea' Getii obisnuiau a se tatu 27

S'a sustinut de unii scriitori c costumul franului roman

ar reproduce cu exactitate imbr5c6mintea vechilor Daci 28

Asupra acestei asemnsari observsam c6 ea se reproduce aproape

numai la portul prului, care se vede inteadevr a fi si astszi,

tot acel ce el% obisnuit pe atunci, anume tlat in frunte i in plete

lungi pe spate, pe cand Romanii purtau pArul tuns scurt. Pranul

roman consider% din contr de cea mai mare nenorocire cand

i vede retezat podoaba capului. Cat despre prul de pe obraz,
observa'm c Romanii umblau cu totul rasi, musteti i barb",
c' taranul roman de astzi rade numai barba, dar nu se atinge
de musteti ale cror -Were se consider% ca un semn de rusine.
Cat despre elementele imbeaca.mintei lor, este de observat
berneviciul sau itarul este stramt i incretit pe picior, iar nu larg
ca braca Dacilor ; acoperirea corpului se face cu cAmasa care,
" Ovidius, Tristia, IV, 6: Braccata turba Getarum". Pantalonii se
numesc in limba greacA pplcat 0 in cea latin, bracca. In unele tablouri se
vac' i nite cavaleri imbrAcati In zale. Aceasta Ins6 este o imbrAcaminte de
razboiu.

" Ovidius, Ex Ponto, I, 2; I, 5; IV, 2 : hirsuti, intonsi, squalidi".

" Plinius. H. N., VII, 50.
" Frhner, p. IX: De nos jours encore l'ancien costume des Daces

se voit parmi les paysans de la Transylvante et des principautes danubiennest'.

ORGANIZAREA GETILOR *I A DACILOR

61

del seamns Cu tunica intern a Dacilor, nu are nimic caracteristic ; pe deasupra ins tranii romni poart bondita, cojocul
sau sumanul, iar nu mantaua dac. Cciula nu samn pe de alt
parte intru nimic cu acel les Me ciucur al Dacilor. Brul de cur
lat i impodobit cu almuri este pe de alt parte strin imbrc-

mintei stfbunilor Romnilor, precum nu se all la ei 01-nap

cu altitie, nici fotele retinute de un brAu, prtile cele mai osebitoare ale vestmntului femeilor romne.

Portul national al Romnilor nu este nici romaln, nici dac.

Dei cuprinde multe elemente slavone, el este, mai ales in ce
privete toaleta femeiasc, o plzmuire proprie a gustului national,

determinate pn la un punct de conditiile climatului in sinul

cruia a luat natere.

Cu toate &A Ovid pare a tgdui femeilor dace indeletnicirea
cu tesutul, alti autori arat dimpotriv e ele se dedau la aceast
lucrare. AO. Hesichiu ne spune c este o plant, cnepa, ce are

o oarecare asemnare cu inul ; femeile Traciei fac dintr'nsa

vestminte" 29. Intru cat vedem pe Columna lui Traian popoarele

Daciei imbrcate cu stofe tesute, putem admite cu sigurant

c aceste testuri nu erau importate, ci pregtite de femeile lor.

Despre comertul pe care Dacii 11 fceau inc

Comertul.
din timpurile ante-romane, cu deosebitele popoare ale lumei vechi,

putem culege indicii indestul de sigure, din monedele aflate pe

pmntul Daciei i cari dateaz din vremile mai vechi decat
cucerirea roman 3.

Pe lang monedele dace haute inteun chip cu totul grosolan din o amestectur de aur i de argint, avand ca efigie
figura unui cal MI% urechi, cu 5 bobiti In loe de coam i cu
cateva linii informe inchipuind pe un 6'061.4 31, s'a mai gsit pe
pmntul foastei Dacii monede dela poporul Tasienilor din in-

sula Tasos al Archipelagului, nite tetradrachme cu capul lui

Bacus i Hercul, din cari o sam'A au fost aflate in Muntenia Mare,
lng Giurgiu i Bucureti ; apoi multe monede de ale regilor

macedoneni, statere de aur de ale lui Filip al II-lea, Alexandru

cel Mare, din cari iar'i s'au gsit lng Giurgiu vreo 250 de bueti,
i mai ales o mare ea-time de Lizimahi. De acetia ne spune Wolf-

gang Lazius ea' s'ar fi gsit deodat 30.000 lang riul Streiu ;
mai multe alte mii s'au aflat lang Muncel, la Grditea nou.

" Hesichius, s. v. vivvaptc Hesichiu trAete prin secolul al IV-lea d. Hr.

este autorul unui dictionar important prin culegerea de notiti din o multime
de scriitori vechi, acum pierduti. Comp. Herodot, IV, 74.
" Asupra intregei acestei chestii vezi Tocilescu, Dacia fnnainte de Romani, p. 442-509.
81 Asupra cator-va exemplare studiate de d-1 Bieltz, vezi Arhiv. fikr
sieb. Landeskunde, XI, 1873, p. 454.

62

ISTORIA ROMINILOR

B oca EX io A ca p. x o i au o
greutate obisnuita de 3 galbeni 32 Numeroase sunt si drachmele
dela Apolonia (Avelona), Dirachium (Durazzo) si din Iliria (AlEle poarta inscriptia

bania). In sfarsit s'a mai gasit monede de bronz din Corcira,

Panormus din Sicilia, Scodra (Scutari), Issa (insula din Marea
Adriatica lnga coasta dalmatina), Hiponium din Brutium,
Cizic ; din aceste din urma, 15 la Galati.
Comertul Daciei er deci indestul de intins, de si nu trebuie

conchis numai cleat, dela aflarea unor monede, la relatiile cu

poporul caruia acele monede apartin, intrucat se pute ca unele
monede straine s fi venit in Dacia prin popoarele acelea cu cari
Dacii erau in legaturi de comert mai nemijlocite, precum colo-

niile grece depe malurile Pontului-Euxin. Acest comer t va fi constat din exportul grnelor ctre orasele maritime cari le trimiteau,
la randul lor, mai departe spre tarile grecesti, de obiceiu sarace
In cereale. Nu mai putin se exportan i cai cari inca de pe atunci

par a se fi bucurat, mai ales in partile Moldovei, de reputatia

pe cari o posed pAn aproape de timpurile noastre. A gasim
ea' Filip al II-lea cumpara 20.000 de iepe din cmpiile dela gurile
Dunarei pentru a regener rasa din Macedonia 33. Deasemenea exportan, ca si mai inainte Agatirsii, mierea si ceara catre popoa-

rele de peste Dunare. Importul trebui sa fi sttut din arme,

stofe mai scumpe 34, apoi bronz j obiecte de bronz, intrucat

.unul din elementele alcatuitoare ale acestei metal, cositorul,

lipseste din -Wile dunarene.
Mai insemnata insa poate pare imprejurarea ca s'au gasit
In Dacia multe rnonede roamne din epoca republicana sau anterioare cucerirei romane. Astfel
&sit mai multe sute de denari anteriori lui Iuliu Cesar, dintre anii 217-49 in. de Hr.,
din cari 9 bucati consulare din timpul celui al doilea razboiu
punic, anul 217, 38 anteriori anului 154, 246 anului 81, 47 anului

50, 61 anului 48 i 12 din anul 38 in. de Hr., toate acestea la Apoldul

mare. La Cerbel, in cercul Orastiei, s'au gasit iarasi 49 de denari,

anteriori lui Iuliu Cesar si nenumarati altii, toti din timpurile

innaintea expeditiilor lui Traian. Aceste monede romane nu pot
fi considerate ca fiind aduse de Romanii ce colonizara' Dacia
dupa prefacerea ei in provinicie, caci ar fi curioasa se fi aflat
In Dacia atatia colectionatori de monede vechi. Este de admis

ca cele mai vechi din ele vor fi fost aduse tot de negutitorii
din coloniile grecesti ale Marei Negre, cari aveau legaturi comer-

" Acest tezaur a ajuns In proprietatea cAlugarului Martinuzzi, epitropul

lui loan Sigismund, principele minor al Ardealului. La moartea lui nu s'a mai
gAsit decat 1000 de Lizimahi. Vezi Hurm., Doc. 1552, II, 4, p. 683, (Comp. p. 686).

" Iustinus, IX, 2, 16. Vopiscus, Probus,

34 Dio Cassius, LXVIII, 14, spune c Decebal ar fi ascuns vestmintele
sale cele mai pretioase In pesteri.

r 2
W.,.

t
'k ''',

'

r L'U`

,-

1,^1-

'

... -

.*.

-. o
--,-

o,

., .

ff

,_'.

....,

f.4,
_

''.
s_-_

I.

....-,

..

24

..
,,

'

' e ni,'
,

--

cl

-.-"'""

c'

63

,
....

.sg' 41

- r.... I
-

-r

Tr,r,
.`. ,

,_,,,T*--_":

. - '*...^

-7.;..9.

,--

a.

-..

01

c;-"_-

,,

.,YIS -. - -,.:x'-.

-'

-I

'''

........,..,w -.--

,n.---''''441e"."'_
,g-i

..._ . ,--.._

C4,41

>,1

' .": 71.

-1.

=a=

;,..... ........--6.0,', ...i ''

,--?

,x

-ffe

...,1.i.,,
..4..__.....z......... ....--=-4;7,,,...

'

.-

',-, .

k-E, .,....

",...

''

9' ,

.
--

..,i,...,,.. ,....),2

..:.

---nr

. -- .
---_.

-,

,r-. -

737".

OROANIZARICA GATILOR RI A DACILOR

--:.

.7`

.4

1/4ig_ 7,- ; ____.;----,,;:

" :- , '

HV -

.1.. -

, A-,-___It' ,14`-

. n_.?,

t",--r-,' y----'

....., 4, ,

..,,,,, :,,,k

.-

9?

110.--4X,r, ..1,

04'4

4L.
(4.6

0
,..

-2

....

"CS

ca

'7,
Et,-

ac.
.1
cm
d

o
r.

8
o

-a5

.;,-.

n,..n,

-...,,,

te

-0

64

ISTORIA ROMANILOR

ciale cu Romanii i cu Dacii ; cele mai noue au putut fi aduse

chiar de Romani pe care'i vom vede intrnd in relatii cu Dacii,
mai ales pe timpul lui Decebal.
Starea material a poporului geto-dac ne arat deci numai
inceputuri de desvoltare. In o tarsa ins bogat precum er Dacia,
aceste inceputuri chiar trebuiau ss pun pe popor in o pozitie
material indestul de favorabil, cauzA pentru care 0 vedern in

Dacia stAmpkndu-se mai curnd deal aiurea viata nomaa_

alipindu-se omul de pmntul roditor, precum cu multe veacuri

innainte darnica vale a Nilului oprise pentru prima oars oardele
vagabonde ale omenirii, impingndu-le csAtre pkghiile civilizatiei.

2. RELIGIA I MORAVURILE.

Dac6 temelia unui Stat este

Religia lui Zamolxis.
traiul material al poporului su, nu este mai putin adevkat
c formele in care se va inchegA viata lui, vor fi determinate in

mare parte prin moravurile sale 0 c inteligenta lui va veni

numai s incorporeze tendintele sale morale in forme anurnite,

in aeiminte vzute. Deaceea dup' ce am studiat viata economicA a Geto-Dacilor, trebue s'a" trecem la acea moral, pentru
a ajunge apoi la cercetarea aez6mintelor create de spiritul lor,
conditionat prin asemenea elemente.
Intreaga viat moral a poporului geto-dac er dominat
de formele religiei, impkt4iind astfel 0 ea caracterul general al
civilizaiilor antice. Observgm ea" deosebirea intre rolul religiei
in societAtile antice i acele moderne este CA, pe cnd la cei vechi

religia se confund cu Statul i cu viata social, fiecare act politic sau civil trebuind s" fie indeplinit sub ocrotirea religiei,
la moderni religia este cevA deosebit de Stat 0 de viata comun', adeseori duman4 acestora. Deaceea la cei vechi nu s'a
vzut niciodat6 religia in lupt5 cu Statul, un fenomen care insotete mai in tot decursul s'Au istoria popoarelor de asnzi.
religiile vechi tindeau la dominarea oamenilor ; ins aceasta se
fce tocmai prin mijlocirea Statului, pe cnd astAzi biserica
se pune in antagonism cu Statul pentru stpnirea omenirei. La cei

vechi, cAnd decza religia, ea atrase numai cleat dup dnsa

decklerea vietei politice ; la cei noi dimpotrivg, Statul i civilizatia apkat de el se desvoltar numai atunci, cnd slbi
se desfka ideea religioas.
La Geti 0 la Daci gsim intreaga manifestare a vietei sociale dominat de religie. Trebue deci, innainte de a intr in cercetarea moravurilor, s" ne ocupsAm cu acea a credintelor lor.

ORGANIZAREA GETILOR {4I A DACILOR

65

Forma cea mai innalt a religiei la Geti se intemeiase la

acest popor 'Inca cu mult timp innaintea lui Herodot, de oarece
el singur observa c Zamolxis, urzitorul credintei de capetenie
a Getilor, trebuie sa fi existat cu mult Innainte de Pitagora,
adaoga" ca Getii traiau sub aezamintele create de Zamolxis
Inca pe timpul expeditiei lui Darius, in 513 33.
Religiile s'ar pute imparti In doua clase mari : acele naturale, pornite din mintea obteasca a poporului i acele reflexive,
pornite din invapturile unei personalitati marcante care devine
apoi inzeita de generatiile urmatoare. Astfel In India, pe laugh'
vechea religie a Vedelor, nascuta din adncul instinctuluiomenesc
care'l impinse a se Inchina la tot ce el nu intelegea intalnim pe
Buda, Intemeietorul unei doctrine reflexive i filosofice. In Persia
aflam pe Zaratrusta i mai Incoace avem la diverse popoare pe
Moise, Hristos i Mahomed, fara a vorbi de Luter, Calvin i alti
reformatori de a doua man a credintelor existente.
Fteligia Getilor, dei la inceputul ei politeista ca acea a
tuturor Tracilor, s'a schimbat prin invataturile lui Zamolxis In
o religie reflexiva care vom vedea. c poarta In sine caracterul
dualistic il invataturei lui Ormuzd i Ahriman a rasei eranice
de care Geto-Dacii se apropiau mai mult. Asemenea parasire

a unei religii naturale pentru una reflexiva s'a mai intamplat

In omenire. Amintim numai cat transformarea idolatriei Arabilor In religia curat monoteista a lui Mahomed i primirea

cretinismului de vechea lume pagana.

Zamolxis, propagatorul acestei credinti, fu adorat mai tarziil el insui ca zeu. S'ar 'Area c Zeul catre care Zamobds Invatase pe poporul sari a se inchina se chema Gebeleizis care nume
apoi, cand Zamolxis el Insu fu inzeit, se confunda cu acel al
noului zeu 36- Vom vede mai jos and vom studia inrudirea
geneza acestei noue religii, c zeitatea lui Zamolxis (mai tarziu
insusi acesta) nu era cleat o noua form a lui Dionisos sau Bacchus,
confundat el insu* cu Zevs sau Jupiter i cu Phoebus sau Apollo,

cu alte cuvinte o forma antropomorfica a soarelui, izvorului vietei in univers. C Getii adorau inteadevar soarele, sub numele
Inchipuirea lui Gebeleizis sau Zamolxis, reiesa din urmatorul

obiceiu al lor, amintit de Herodot : Toti aceti Traci (adia

Getii), au obiceiul, cand tuna sau scapara, a trage cu sageti

catre cer pentru a'l ameninte 37 Pe cine voiau ei s sperie prin

sagetile lor ? Invederat ea pe nourii aceia cari, ca nite balauri
uriei, innaintau asupra soarelui, stingnd viile sale raze in neagra

lor intunecime. Umbra, intunerecul venia sa ascund lumina ;

natura toata parea ea' se intristeaza nand dragul astru dispare&
35 Herodot, IV, 96. Aceasta o credea Herodot. Grecii spuneau altfel.

" Herodot, IV, 94.

87 Idem.
A. D. Xenopol,

Istoria Ronanilor. vol. I.

66

ISTORIA ROMINILOR

de pe firmament. Omul in pruncia lui, necunoscand neputinta

sa fat cu legile naturei, incord arcul, arunca sgeata si crede
ea' va alung pe geniul cel eau ce invinge pentru un moment
pe geniul binelui ce pluti in vzduh.
Notitele rsmase dela cei vechi ne inlesnesc a intrevede
ca. Getii inteadevr mai aveau si un al doilea zeu, in care se incorpora principiul rului, precum in Zamolxis era intrupat acel
al binelui. Acest al doilea zeu, al ckui nume national getic nu
ni s'a pstrat, er flmcit de ctre scriitorii greci si romani ca
Ares sau Mart, zeul distrugerei, rkboiului si al mortei. Astfel
ne spune Virgiliu, c pkintele Mart ar pzi ogoarele Getilor"

Ovidiu ne vorbeste despre Getii inchinkorii lui Mart". Tot

deasemenea numesc Martialis si Statius pe 1Vlart zeu getic 38

Din aceast pricin chiar umbl la cei vechi o traditie, e Mart
se nscuse in Tara Dacilor, Moesilor si a Tracilor" 39. Mart ins,
in credintele antice, era considerat tocmai ca zeul cerului turburat, al furtunei, nourilor si al vijeliei, adie tocmai acei montri
impotriva ckora Getii aruncau sgetile
C6 Dacii considerau
furtuna ca un semn ru pentru ei, se vede de* pe aceea c, in
lupta dela Tapae contra lui Traian, intervenirea unei ploi vijelioase le ie curajul si i face s piard mai curnd cumptul
fat cu Romanii.
Prin urmare, cu toat incredintarea lui Herodot c Getii
nu ar admite ca s existe a4i Dumnezei decAt al lor" 41, ceeace
i-ar art oarecum ca monoteisti, noi credem c religia lui Zamolxis

nu era de eta o reproducere, in o form nou, a cultului lui Zara-

trusta, amestecat cu alte elemente, dup cum vom vedea din

cele ce urmeai.
Celelalte zeitti trace precum Cotis, Bendis, (Diana), Molis,

Atartis i Hermes nu le gsim de lo amintite la Geti, incat re-

ligia lor se pare c a imbrcat, inteun chip mult mai curat,

forma dualismului religiei eranice.

Zamolxis, dup traditia culeas de Herodot la Grecii Pontului-Euxin, ar fi fost un sclav din Samos si robul lui Pitagoras,
de unde fiind eliberat l adunndu'si mari bogtii, se intorsese
In tara sa. In timp ce Tracii, afundati in nestiint, duceau un
traiu miselesc, Zamolxis invtase felul de viat al Ionienilor si

deprinsese moravuri mai dulci deal acelea ale patriei sale,

fie prin relatiile ce le avuse cu Grecii, fie prin invtturile lui

" Vergilius, Aerwida, III, 35 : gradivumque patrem, geticis qui praesidet arvis". Ovidius, Tristia, V, 3; Ex Ponto, V, 14: Marticolis Getis". Martialis, VII, 2: Marts getico tergore fida magis". Statius, Silvae I, 2 : Mars
geticus maritus Veneris". Alma Venus thalamo pulsa modo nocte jacebat amplexu duro getici resoluta mariti (52-53).
" Vegetius., De re militari, I, 28.
'" Preller, Griechische Mythologic, I. p. 263.
41 Herodot, IV, 94.

ORGANIZAREA GRTILOR

I A DACILOR

67

Pitagoras. Intors in patria lui, el infiint acolo o aezare in care

adund pe frunta*ii cefteni, le da mese i, in timpul osptului,

invt c acei pe care'i prime la masa lui nu ar fi niciodat

s moar, ci ar fi numai strmutati inteun loc unde s'ar bucur
pentru vecie de toate bunurile dorite. Pe cnd Ii invt astfel,

puse s i se zideasc in tain o camer subpmntean i, cand

ea fu sfArit, dispra i se retrase in acea ascunzAtoare unde
tri timp de trei ani. In tot acest rstimp Tracii 11 plAngeau

ca pe un mort ; dar in al patrulea an el aprii, intrind astfel

el insui cele ce invtase pe compatriotii sAi" 42

In aceast traditie transmis lui Herodot i pe care el o
red, fr s o cread, trebuie s deosebim dou prti : una de
obarie get, acea care se refer la doctrina lui Zamolxis i la
forma in care aceast invttur er imprtit ; cealalt da-

torit iscodirei greceti care nu pute admite ca o invttur

a de innalt ca acea a nemurirei s fie ieit de aiurea cleat
dela un discipol al teoreticianului metempsicozei.

Strabon adaug la povestirea lui Herodot cteva punte

caracteristice, anume c Zamolxis, intors in patria lui, se bucur

de stima celor mai insemnati, din cauza prezicerilor ce tie

s le trag6 din starea cerului ; cA incredintase pe rege ca s'l
iee pe el de coleg la domnie, ca unul ce cunote cele plticute
zeilor, i deci pe acest Zamolxis, luandu'l la inceput drept preot
al zeului care mai ales er in onoarea la Geti, dup aceea a luat
el insui numele de zeu. Acest obiceiu, adaog Strabon, -tine pAn

In vremurile noastre, totdeauna aflndu-se cinevA care s fie

sfetnicul regelui i s se considere de Geti ca zeu. Astfel cAnd
Boerebiste a luat domnia asupra Getilor, contra cruia Cesar
vol s porneasc5 o expeditie, Deceneu er in onoare" ". Despre
acest Deceneu se spune Ca, imitnd in totul pe Zamolxis, s'ar fi
retras i el in peterea muntelui Cogaeonum 44.
Zamolxis se vede deci c a fost un spirit superior ca toti
intemeietorii de religii ; el a speculat asupra instinctului celui
mai puternic ce se mic in adncurile fiintei omeneti, acel al
pstrrei sale indefinite, cAruia i place s transporte i dincolo
de mormnt farmecul nespus al acestei existenti. *bind pe poporul
su incult i barbar, el intrebuint i mijloace in*eltoare pentru
" Herodot, IV, 95.
" Strabo, VII, 3 5.
Diclionarui lui Frunzescu contine numele unui munte Coeaionul (p. 124),
arAtat ca asezat In judetul Arges lAngA Olt si spunAnd cA ar aveA o pestere In
care se zice cA Zamolxis s'ar fi retras. Ar fi foarte Insemnat de a se putei constata pAstrarea acestei denumiri. RugAnd pe D-1 ZugrAvescu, InvdtAtor sAtesc
din comuna Zeblea, plaiul Lovistea, jud. Arges, a cerceta dacA existA InteadevAr un munte cu asemenea numire, d-sa dupA o minutioasA cercetare a tu-

tutor muntilor din judetul Argesului, care vin spre Olt, nu a putut descoperi
niel pe unul Cu numele de Cocaionul. Indicatia lui Frunzeseu este deci gresitA.

68

ISTORIA ROMANILOR

a'l face s'd primeasc noua invltur ; astfel erau prezicerile

viitorului i retragerea sa in subteran. Petru a indruma i mai
uor triumful invtturilor sale, el ie ajutorul puterei lumeti
i asociaz6 pe rege la lucrarea de regenerare moral a poporului su.
c6 o asemenea religie care rgduia nemurirea

celor ce o imprtiau, trebui s pun oarecari conditii inchintorilor ei. Aceste conditii par a se referi mai ales la cumptarea in mancri i buturi, la infranarea dela viciul betiei,
pe care 1-am cunoscut la Traci ca pcat national. Deaceea Zamolxis

intruni pe ucenicii lui la nite ospete, de unde carnea er cu

desAvarire deprtat 45 i f'r indoial c'd i vinul trebui s' fie

alungat, intru cat gsim mai tarziu pe Deceneus intrebuintand,

pentru a ajunge la acela rezultat, un mijloc i mai radical, starpirea viilor.
Am vAzut ca' ideea nemurirei era cunoscut i la Sciti,
cAci ea pare a nu fi lipsit niciodat.' de sub titva omeneasc. Pe
dud ins, la celelalte popoare ale vechimei, aceast idee fusese

aproape intunecat de desvoltarea prea bogat a odraslelor

secundare, ca la Greci, i la Romani, sau mai tri numai cat
intelenit in nite obiceiuri oarbe apucate din vechi, la Geti

ea deveni centrul in jurul csruia se invrtiau toute conceptiile

lor religioase, toat viata lor moral.

De unde veni oare la Geti i mai tarziu la Dad o accentuare atat de energic a ideei nemurirei?
Aceast idee alcstui fondul religiei tuturor popoarelor
de rag tracic6 din care am vzut eft' Getii i Dacii fceau parte
intregitoare. -La Traci zeul national er Sabazius, numele trac

al zeului aric universal care la Greci se numi Dionisos i la Romani Bacchus, zeul veseliei, al vinului i inspiratiei profetice".

In misteriile sale se reprezentau scenele simbolice ale mortet

i invierei naturei care, repetndu-se in fiecare an, conduce dela

sine la ideea nemurirei. Este cunoscut c, religiile politeiste confund. i schimb6 adeseori intelesul .1 atributele zeilor lor ; ea'
fiecare popor, fiecare ora chiar aveau cate un zeu favorit care
covarid in curand pe toti ceilalti in insemntatea ce o dobandi

pentru mintea poporului. Astfel gsim la Atenieni pe PallasAtene sau Minerva, la Romani pe Mart i a mai departe. In
Egipt fiecare nom ador un zeu deosebit. Tracia, regiunea vinului, adoptase ca zeu national pe Dionisos. Pe acesta 11 confun-

dau cu zeul cel mai mare, Zevs sau Jupiter, i cu Phoebus sau
45 Herodot i Strabo, 1. c.

Marcobius, Saturnalia I, 18, arat a un autor din secolul I, on de

Hr. ar spune c Tracii numesc pe Bacchus, Sabazius. Scholiastul lui Aristofan,
in Vespis, 9 zice : cEapecCcov
by 1c6v000v o1 epqxe .scao57c,.

ORGANIZAREA GETILOR SI A DACILOR

69

Apollo, adia. soarele 47. Tot dup o reminiscent eranic6 i se

ridicA acestui zeu temple rotunde, cu o singur deschidere in vxf,
-pe culmile muntilor 49 Herodot ne spune c Satrii un popor din
"Tracia, au la dansii un oracol al lui Bacchus pe muntii cei mai
Besii, sunt profe-tii templului
innalti, unde un neam
o preoteas6 d rgspunsul oracolului, ca la Delfi, si nu mai putin
ntunecos 49.

Cultul lui Sabazius, ca si al zeului din care el derivd, Dionisos, se fked, in afar de partea lui public6, i in niste misterii
slintre cari devenir celebre ale celui din urm6, prin faptul
sladur.5 nastere teatrului antic, precum misteriile religiei crestine

,dklur fiinta celui modern. In aceste misterii se proclamau

"titre alte principii mai innalte, ascunse de comunul lumei,

ideea nemurirei. Astfel Plutarc, in mangAierea indreptat4 care

sotia lui, la moartea unui copil al lor, spunea ckre (Musa c6 :
.,,misteriile lui Dionisos i-ar fi invtat pe amandoi c sufletul se
se aseamAn in timpul vietei cu o paske in colivie, este nedestructibil i inzestrat cu simtire i dup moarte"50. AsemPnea idei
se rsspAndir i afar din acele invg-tkuri secrete, devenind o
parte din credintele obisnuite. Tragedianul Euripid spune ed.

.corpul ihnne in pmnt, iar sufletul se duce in cer, fiind

anntuit in acea lume nevkut de relele acestei vieti". 0 inscrip-kie, tare multe altele, spune, c "psdmntul ascunde in sinul sgu
acest corp care este acel al lui Platon ; dar sufletul sk se bucur6
de viata linitit i vesnicA pgstrat.' pentru cei fericiki". 0 alta

spune iarsi c mortul de sub ea n'ar fi locuind in Tartar unde

ei mai multi erau trimisi, dar in locuinta cea sfnt a eroilor
si zeilor unde sufletul su particip6, In mijlocul astrelor, la fericirea divin5. 51.

Asupra ideilor arnate in cultul lui Sabazius, zeul trac,

-nu avem nici un text antic ; dar se all in catacomba cea mics din

Roma, niste frescuri pe mormntul unuia Vicentius care se intituleaz de preotul zeului Sabazius. Tabloul infAtiseaf intaiu
casp-tul celor 7 preoti ai colegiului zeului, Intre cad figureaz6
Vicentius. Apoi se vede o scen6 privitoare la soarta dup
moarte a Vibiei, desigur sotia lui Vicentius. In ea se reprezinta
xnai intAiu moartea Vibiei, redat prin o inftisare alegoria a
fpirei Proserpinei. Pe urm Vibia, intovksit de Alcest, este
slusA de Mercur inaintea tribunalului unde judecg Platon, de
Macrobius, Ibidem: Item in Thracia eundem habere solem atque

Liberum. accipimus (Liber pater=Dionysos), quem illi Sabadium nuncupantes

magnifica religione celebrant".
49. Macrubius, lbidem: eique deo (Sabadio) iu colle Zilmisso aedes dicata
est specie rotunda cuius medium interpatet tectum".
49 Herodot, VII, 111.
50 Plutarchus, Consolatio ad uxorem, X.

Vezi citatiile In Alfred Maury, Histoire des religions de la Grce antique,

Paris 1857, I, p. 583 si urm.

70

18T011.1A ROMINILOR

unde In sfArit trece, condusg de bunul ei fiver, In sala banchetului celor trecuti prin dreapta judecatg 52. 0 inscriptie ggsitg'
In Macedonia ne aratg i mai ciar cg aceastg invgtgturg a nemurirei er o credint nationalg la Traci. Inscriptia spune c. : durerile mele mari nu te rgpesc dela moarte, dei pierderea unui fiu
Imi d indeajuns dreptul de a plAnge". Se vede deci cg er o inscriptie pusg de un pgrinte, mai curnd o mamg, pe mormntul
copilului ei. Mai departe ea urmeazg : i Cu toate acestea, reinnoit In Linfa ta, tu traieti in Cdmpiile Elisee. Alei este decretal
de zei sei triascei sub forma eterna acela care a binemeritat de
lumina divin" 53.
Din toate acestea .rezultg Indestul c Tracii, avnd ca zeul
lor national pe Sabazius, care nu er altul decgt Dionisos, i
acest zeu fiind cel mai In onoare la ei, urma numai decgt ca nota
caracteristica din cultul acestui zeu, ideea nemurirei, sei fie mai
cu putere accentuata la Traci, na care fu apoi ridicat de Geti
la principiul fundamental al religiei lor, In doctrina lui Zamolxis.
Aceastg idee insg' er deosebit de metempsicoza lui Platon
i a Egiptenilor, intrucgt metempsicoza admiteg putinta curgtirei
sufletului prin trecerea sa in corpul mai multor fiinte, pe cand am
vgzut c invgtAtura lui Zamolxis, admiteA numai pe aceia In
sinul vietei eterne, care dupg expresia inscriptiunii de mai sus
binemeritaserg de lumina diving".
Din o asemenea idee a nemutirei i fericirei pe lumea cealain' se explicg i obiceiul raportat de Herodot care se afl la Trausi

c5 atunci cnd se nte un copil, toate rudeniile lui inconju-

rndu'l, plangeau asupra relelor pe cari aved s le sufere, din momentul ce vgzuse lumina zilei i numgrau gemand toate mize-

riile omeneti care' il ateptau. La moartea insg" a unuia din

concetgtenii lor, ei se dgdeau dimpotrivg veseliei, 11 acoperiau
cu pgmnt, in mijlocul glumelor i'l fericeau de a se fi sfgrit,
fiind mntuit de rebele acestei vieti" 54.
Este Indestul de curios cg un atare obiceiu se reggsete
astgzi la Romnii din Macedonia, cAci la botezul unui prune,
femeile bgtrne plngg, avnd in vedere nefericirile ce'l ateaptg.
In viatg', dupg ce se face om" 55. Un asemenea obiceiu este atAt

" R. P. Garrucci, Tre sepiliri con pitture ed inscrizioni appapartinente

alle superstitione del Bacco-Sabazio e del persidico Mithra", Neapoli, 1852,
in Tocilescu, Dacia innainte de Romani, p. 313, nota 243.
Heuzey, Mission archeologique de Macedoine, p. 121, ap. Tocilescu,
I. c., p. 317.
54 Herodot, V, 4. Comp. versurile traduse de Cicero, din CresIontes al
iui Euripid, fn Tusculanele, I, 48
Nam nos decebat coetus celebrates, domum
Lugere ; ubi esset aliquis in lucem editus.
Humanae vitae varia reputantes mala ;
At qui labores morte finisset graves
Hunc omni amicos laude et laetita exsequi".
". Bolintineanu, Cllorii la Romdnii din Macedonia, Bucuresti, 1863.

ORGANIZAREA GETILOR I A DACILOR

71

de caracteristic !fiat nu ne indoim c' el este o rmsit

dela Traci, peste care se astern mai tArziu ptura Romnilor
din Macedonia. Obiceiul arnat nu se regseste la Romnii dela
nordul Dun'rei, ceeace ar fi indestul de extraordinar, In cazul
cnd Romnii de aici ar fi niste imigranti veniti de peste Dunre.

Ce a devenit oare religia nemurirei la poporul Dacilor?

Fr indoial c ea a fost primit si de poporul lor, poate inc
depe cnd tri la sudul Dunrei, In Rodop ; In once caz ing
dup constituirea sa In Stat impreun cu Getii, In trile carpatine. Aceasta se vede mai ales depe imprejurarea c' gsim continuAndu-se la Daci ingemnara autorittei civile cu cea religioas, pe care o aflim intemieat la Geti de insusi Zamolxis.
Strabon, care confund chiar in totul pe GeV. cu Daci, ne spune
c pe timpul lui Boerebiste er pe lng6 el un profet Deceneus.
Dup5 Deceneu urmeaz6 un alt profet Comozicus, care pare chiar
a fi intrunit in persoana sa i puterea civil 56; apoi alAturea cu
Decebal intAlnim pe profetul Vezinas 57. Astfel se introduse la
poporul geto-dac acea ocArmuire original, care isi gseste asemnarea tocmai in veacul de Mijloc la sultanii Seldjucizi cari
stteau pe tron algturea de califii arabi, si mai bine poate la impratii germani, cari conduceau destinele lumei de mn cu
papa din Roma. Poate csi la vechii Geto-Daci, regele i imprumut puterea dela pontifici, precum luna imprumut lumina
ei dela soare" ; poate c si la ei ar fi imbrkat ocArmuirea acea
form teocratic, pe care Europa o 1'1'6 pe timpul lui Grigore al
VII, dac fulgerul spadei romane ear fi trsnit, depe tronurile
lor, zeu i rege deodat.
Mai reies adoptarea religiei lui Zamolxis de ctre Daci,

si din urmtoarele cuvinte pe cari impratul scriitor Iulian

Apostatul le pune in gura predecesorului s.u. Traian : Am

subjugat chiar pe acesti Geti (adied pe Daci), cea mai rzboinic

natie din toate neamurile ce au existat vreodat, nu numai din

cauza puterei corpului lor, dar si din acea a invtturilor lui

Zamolxis care este intre ei as de slvit. Acesta le-au intiprit
In inim c ei nu mor, ci numai ct i schimb locuinta, i deaceea

merg la moarte mai veseli cleat la once alt cltorie" 58

Dacii totusi par a fi introdus o reform in cultul lui Zamolxis.

Se spune anume c Deceneu, profetul lui Boerebiste, dup ce

cAlAtorise In Egipt i invtase oarcare semne naturale dup

care se CUllOSC cele divine, s'a constituit zeu in scurt timp, precum
6 Iordanes, XI: Decedente vero Diceneo, pene pari veneratione habuere Comozicum, quia nec impar erat solertiae. Hic enim et rex illis et pontifex ob suam peritiam habebatur".

" Strabo, VII, 3, 5. Dio Cassius, LXVII, 10.

" lulianis imperatoris quae supersunt. Ed. Tenbner, I, p. 420.

72

IBTORIA ROMANILOR

fusese i Zamolxis ; iar drept semn de supunere Ctr dnsul

este c'd dup sfatul lui se invoir a starpi viile i a tri fr vin 59.
Se pare in adevr c' cu toat cumptatea ordonat de Zamolxis

ospetele sale cele modeste degenerau in nite orgii In chipul

Bacanalelor romane i c' atari desfrnri loviau In puterea Sta-

tului dac. Aceste obiceiuri pieratoare trebuiau infrnate i la

Daci, precum fuseser la Greci i la Romani 60 Fiind Ins c
cumptarea, recomandat de Zamolxis numai prin predic6 i
exemplu, fusese uitat' de Geti, apoi organizatorul statului dac,
Boerebiste, Impreun cu colegul profetul su Deceneu, apucar
un mijloc mai energic al strpirei rului, inlturarea cauzei
naturale a betiei, prin nimicirea viilor.
Ca i Getii, Dacii se inchinau lui Mart pe care, dup cunt
am vuzut, Il credeau nscut chiar In tara lor, bleat este probabi/
c,i pe timpul Dacilor, religia lor pstrase caracterul dualistic
pe care 1-am desemnat mai sus.
Dacii aveau totui .1 un cult exterior, un simbolism al ideel
nemurirei, reprezentat prin cultul Cabirilor 61 care a lsat urme
destul de numeroase In bazo-reliefurile care'l reproduc. Toate
contin aceeai scen din legenda acelor fiinti inchipuite. Un frate
din cei 3 Cabiri este ucis de ceilalti doi, dar el Invie din moarte
cu ajutorul unui zeu. Credinta In nemurirea sufletului i a preinnoirei lui succesive, ca i a Intregei naturi, a fost i in acest cult,
ca pretutindeni, dogma cea mai inrdcinat a religii getodace. Aceast nemurire ins omul trebui s'o dobandeasc6 prin
jertfe ; iat partea moral. i innlttoare a acestui cult In religia
rasei trace.
Se mai amintete la Daci i un cult al apelor, pstrat din
religia lor anterioarg, politeist, care cult se regsete la toate
popoarele arice, de la Indieni 'Alfa* la Romani, i era mai ales
In mare onoare la popoarele eranice, cAci spune Herodot, c.
fluviile i raurile sunt sfinte la Peri ; nu permit nici s scuipe
In ele nici s le necurteasc, nici s-i spele mnile in ele" 62.0 urm despre aceast inchinare se vede in obiceiul dac de a
nu intreprinde un rzboiu Innainte de a fi luat ap In gur din
Istru, In chip de vin sfnt, i a fi jurat c nu se vor intoarce in

tar decat dup ce vor fi tiat pe dumani" 63. Oare s nu fi

rmas dela acel obiceiu dacic zictoarea i blestemul poporan
al Romnilor : bat-te Dunrea", de oarece numai Dunrea
apare In mintea poporului nostru ca inzestrat cu puterea de
a pedepsi, i nu vre-un alt riu.

Strabo, VII, 3 11.

0 Pentru greci vezi ce spune Cicero, de Legibus II, 15. Pentru Romanii Senatusconsultul de Bacchanalibus.
" T. Antonescu, Cullul Cabirilor In Dacia, 1889.
Herodot, I, 138.
" Iunius Phylargirius, Comeniarius in Vergilii Georgica, II, 493.

ORGANIZAREA GET1LOR RI A nAciLoa

73

Ca toate regiunile ce pun centrul greutAtei lor in viata viitoare i impun conditii de moralitate pentru cAstigarea aceleia,
as i religia lui Zamolxis ddii nastere unei clase de oameni
ce se abtineau dela mai multe din plkerile acestei lumi, unei
clase de cAluggri. Acestia nu mncau carne si trsiau in celibat ;

ei purtau la Geti si Traci numele de Ctiti, iar la Daci acel de

Politi 64. Printre acesti CAlugri se vede cd circul o idee ine
rnai sever a doctrinei lui Zamolxis, care Q apropie chiar de nirvana lui Buda. Pomponius Mela ne spune anume
: dispretul

Un altar cabrio.

Tnortei la Geti provine din cauze variate : unii cred Ca' se vor
reintoarce sufletele celor morti ; altii cd de si nu se intorc, totusi
nu se stang, ci trec Care locuri mai fericite ; a4ii in fine ca pier,
dar c aceasta este mai bine decal a tri" 65.
Despre formele cultului tim numai a-Ma cr,Getii trimiteau

la fiecare cinci ani cte un sol la Zamolxis pentru a'l informA

,de nevoile lor. Regele desemna pe acela ce trebui sd fie jerfit :
Acesta apucat de maini si de picioare, era aruncat in sus, spre a
ei.

Strabo, VII, 3, 3. Flavius Iosephus, Antiquitates judaicae, XVIII,

A. 5.

Pomponius Alela, II, 2.

'STOMA ROMANILOR

74

ede pe niste sgeti pe cari altii le tineau in maul. Daca muri

indat din rnile sale, atunci ei credeau c zeul le este favorabil ;

dac nu, atunci respingnd pe acel ce nu murise, ca om ru,

trimiteua pe un altul 60

O religie ca acea imbrtisat de poporul Geto-Dacilor trebui s ailo6 o puternic inrurre asupra manifestrii intregei
lor vieti. Ideea nemurirei, att de adnc inrdcinat la ei, trebui s incoarde mult tsuterile lor in viaja pmnteasc. Moartea

pentru ei nu er decat mntuirea de suferintele lumei reale si

eliberarea lor atre lumea fericirei. Nu. se putean deci teme de ea,
ci o doriau si o binecuvntau cnd ea sosi, mai ales pe cmpul de
rzboiu, unde luptau pentru patrie i libertate. Deaceea i vedem
pe scriitorii antici spunnd inteun glas eh' aceste popoare erau
foarte curajoase i aproape neinvinse prin dispretul ce'l artau
pentru viaja i apetitul lor de moatre 67. Deaceea ei singuri din

toti Tracii indrznesc a se opune oardelor nenumrate aduse

de Darius cu sine in Europa. Tot de aici se explic usurinta cu
care ei prsiau viata de bunvoie 68, AO: regele get Dapix, vgzandu-se trdat de un Elm i silit a se pred impreun cu armata

sa, se ucide impreun cu toti tovarsii si 69. Tot din aceast

imprejurare se explicA mndria cea nespus a Dacilor. Cine nu se

teme de moarte n'are nevoie s sufere injosirile vietei. Deaceea

Dacii cnd vAd patria lor czut, Statul lor nimicit, dan foc ei
singuri capitalei lor, si la lumina flacrilor mistuitoare, se ingr-

mdesc pe lng vasul cu otrav, i implnt pumnalele in

inimi sau roag pe prietenii lor s le fac aceast de pe urin.
indatorire ; iar regele lor, dup ce a mai incercat inc odat
soarta armelor tot fr noroc, i curm si el viata fizic, a crei
legturi morale le desprinsese sabia roman 79. Un popor ce stie
astfel s moar merit respectul posteriftei i acest respect
nu le-a fost tgduit nici chiar de dusmanii cari i-au biruit.
Prerea lor c moartea ar fi o fericire, Ii fce cruzi pentru
altii, cAci a omori numai pe un dusman, er dup prerile lor a'i
chinuiascA pentru a'l pedepsi.
face un bine ; trebui deci
Deaceea ei erau cumpliti cu dusmanii lor ; chiar femeile lor luau
rolul de cli pe lang6 nenorocitii prinsi de rzboiu romani. Ele
se vd pe tablourile columnei arznd pe acestia la cap si la umeri
cu niste fclii. Innaintea zidului unei cetti se vkl intepate mai
multe capete de soldati romani i rmsitele corpului unuia sunt
artate ca aninate de roatele unui car.
68 Herodot, IV, 94.

6, Pomponius Mela, 2: Quidam Thraces feri sunt et ad mortem pa

ratissimi Getae utique". Martianus Capella, VI: Sequitur Thracia, cuius incolae barbari habent appetilum maximum mortis".
" Solinus, X. 1 : Thracibus barbaris inest contemtus vitae et ex quadam naturas sapientiae disciplina concordant omnes ad interitum volutarium".
69 Dio Cassius, LI, 26.

7 Friihner, La colonne Ira janne, tab. 155 -156, 171-178. Vezi mai
sus reproducerea bazoreliefului in fruntea volumului.

ORGANIZAREA GETILOR ka A DAELLOR

75

Moravuri.
Tracii i Getii admiteau poligamia ca form
de convietuire a sexelor. Menandru In nite versuri raportate de
Strabon, spune :
Tracii toti i dinteinsii Getii mai cu saing,

Noi toti (cAci mi-e falg In ei sg mg prenumar),

Nu suntem tocmai modele de moralitate ;
Gael nici unul din noi nu se mai multumeste
Nici cu zece femei; mai multi duc unsprezece,
Altii dougsprezece i Incg si mai multe;

lar care nu poate s aibg peste patru

Sau cinci, se crede acela ca a trecut prin
FrA sa fi gustat plgcerile conjugale"

Solinus ne spune, c Getii ar socoti ca lucru de onoare

cgsgtoria Immultitg" 72.

Algturi cu poligamia se vede cg femeile trace, gete i dace
nu prea aveau moravurile aspre, i. cum .ar fi putut st lucrurile

altfel, cAnd erg la ei obiceiul, raportat mai sus, ca pgrintii

vndg fiii i. fiicele la strgini i invoiau fetelor a umbl liber cu
once bgrbati, pgzind numai pe femeile pe cari 1 cumpgrau,
sub un control mai de aproape 73. Deaceea ggsim 'jute() inscriptie

din Tracia argtat anume, cg ar fi dedicatg pgrintilor legitimi

ai celui ce o pusese, ca i cnd o asemenea imprejurare ar fi fost

o exceptie 74.
Tocmai aceastg destrgbglare a relatiilor dintre sexe unit
cu viciul betiei, explicg pe de o parte reactia fireasc reprezentatg
prin clasa Ctitilor, precum i nevoia in care se ggsi Boerebiste,

organizatorul statului dac, de a pune un capgt acestor neoranduieli. Strabon ne spune anume cg Boerebiste a restatornicit
puterile poporului sgu prin disciplin, cumpeitare i activitate a
cg In putini ani au constituit o vastg ImpgrAtie 75. Poetul latin

Horatius aratg, in una din odele sale, pe femeile Dacilor ca

modeluri, pentru a pute biciui pe cele romane 76 El cantg :
Trgesc i Getii cei aspri ce cresc a Cererei daruri

Pe neimprtite ogoare; iar munca lor e ImpArtitti

Astfel c unii lnlocue pe altii la finele anului.
Acolo muma pgzeste pe nevinovata copilg;
Iar nenzestrata femeie barbatul nu'si stgpaneste
Nici adulterul cel neted nu turbur'a casei odihng".

Cu toate cg. Horatius, mai mult in scopul de a ocgri moravurile corupte ale Romanilor timpului sgu, aratg trite a0. de
" Strabo, VII, 3, 4.
" Solinus, I, 3. Acelas lucru 11 spune

i Heraclide Ponticul, XXVII,

care fiind din Odesios (Varna), putuse observa mai ales pe Geti
73 Herodot, V, 6.
Heuzey, Mission archologique de Macedoine, p. 137, ap. Tocilescu,
_Dacia tnnainie de Romani, p. 365, nota 496.
Strabo, VII, 3, 11.

1ST0RIA ROMANILOR

76

frumoasa lumina traiul casnic al Getilor (Dacilor), tau trebuie

s admitem c tabloul ce'l facea el despre virtutile gospodareti
ale Dacilor, era macar pana la un punct adevarat ; de altfel cine

l'ar fi Impedecat de a cauta mult mai departe, in OH et tau/

necunoscute, exemplele de moralitate pe cari voi sa le puna In
fata societatei romane ? Pe Columna lui Traian vedem femeile

dace, ca bune mame, ducand de mana sau purtand In brate

pe copiii lor 77.

De altfel femeile dace i gete trebui s'A se afle In ceea,

conditie Injosita in care exista Intotdeauna sexul cel slab la popoarele necivilizate ; caci o masura a civilizatiei este intre altele,
i respectul pentru sexul femeiesc. Iustinus ne spune c Bastarnii,
batand inteun rand pe Geti, regele lor Oroles, Ii osandi s'A se
culce cu capul In locul picioarelor i sa slujeascA ei pe femei 78,
dovada ca In starea normala a lucrurilor acestea erau servitoarelebarbatilor.
Asupra organizarii sociale atata numai aflam, ca popora
era Impartit in doua clase : nobilii i oamenii de rand, din cari
cei dintaiu purtau capul acoperit cu acel fes fara ciucur, de carli
am vorbit mai sus. Scriitorii greci numeau pe acetia TaXocp6pot, cei

latini pileati ; lar In limba dacA se numeau tarabostes 78. In aceti

nobili se deosebeau ranguri mai Inalte, probabil neamurile prin-

cipelui i preotii cei mari cari purtau un soiu de tiare mai Innalte cleat fesurile nobililor comuni 80.
Oamenii de rand se numeau comati sau capillati i umblaul
cu capul gol. Este cunoscut, di povestirea lui Dio, ca. Decebal,
In intaiul razboiu, trimise lui Traian, o solie din oamnei de rand,
capilati, i numai cand vzii CA nu poate indupleca pe imparatui
roman, se hotarl a'i trimite o alta, compusa din pileati. Marturisirea lui Dio este adeverita de figurile Columnei lui Traian, carereprezinta in un tablou intaia solie far% fesuri i apoi, mai sus pe
corpul Columnei, pe a doua cu capetele acoperite, incat aceasta
confirmare a spuselor istoricului prin bazo-reliefurile Columnei,,
pune intr'o vie lumina adevarul povestirei lui 81
" Horatius, Carmina, III, 24.
" Fri:diner, tab. 53-54, 63-64, 118-120.
" Iustinus, XXXII, 3, 16.

Iordanes, X: pr mum Tarabostes, deinde voicitatos Pileatos hos

qui inter eos generosi existabant, ex quibus eis et reges et sacerdotes ordinabantur". Dio Cassius, LXVIII, 8 : Anti6aXo..; xcpia6st nip.timg ro b; apECTOK Trv.
rry1Aocp6pow,

at'airr61v .c.o5 cdnoxpeetopo;

O, obnv 6tt obx itoEp.cu

T(71`k

STOCTCLX0i1PCLUV toxs otroesake 68.8.

2610 X6p.riTC7310,(0' acncep Irp6tepov, OA& TfillO Ttrlocp6po,v Tok ecporcoog 68 9..

80 c omparii figurile din Frhner, tab. 82-83, 101-104 si 177-178.

I Dio Cassius, LXVIII, 9. Comp. Frhner, tab. 51-52 si 82-83.

ORGANIZAREA GETILOR V A DACILOR

77

Este curios insa c nici in unul din tablourile cari infa-

tiseaz soliile Dacilor catre Traian, solii nu sunt aratati cantand

din harfa, dupa cum spune Teopomp ea' obisnuiau Getii
aduce ambasadele lor 82. Poate c la Daci acest obiceiu nu era
cunoscut, sau poate ca imprejurarile erau prea seriose, pentru
a mai introduce si muzica in desbaterile lor.

3. OR GANIZAREA STATULUI.

Predomnirea Daeilor.
Insusiri ale mintei i caracterului
ca acele ce le-am gasit la poporul Geto-Dacilor trebuiau sa"i

indrepte activitatea spre razboaie i cuceriri. La inceput, cat timp

nu erau Inca' organizati, ei avur nevoie de toata energia lor,

spre a se impotrivi popoarelor barbare ce i inconjurau la nordul

Dunarei. In curand insa' Dacii capatara predominrea asupra

intregului neam. Aceasta precumpenire a elementului dac se ex-

pozitia mai tare a tarii ocupata de ei, cetatea Carpatilor, inconjurata' de munti aproape din toate partile. Si pe
atunci, ca i in timpurile mai noue, Transilvania era adapostul
plic

firesc al poporatiilor alungate din campii, de catre oardele barbare.

Stpanii adapostului insa' devenir cu timpul stapanitorii firest ai cmpiilor invecinate, i acest raport intaiu trecator se
schimba in curand in unul statornic. Astfel ajunsee Dacii, mai
mult poate cleat prin cucerire, domni si peste Valle carpatine
ce se prelungiau catre Dunre, si aceasta pare a reiesi chiar din

Strabo care spune numai atat, ca' Boerebiste supuse puterei

sale pe gintele gete cele mai apropiate", fara a adaogi insa ca
aceasta intindere a stapanirei Dacilor fusese datorita unor izbanzi ra'zboinice, lucru ce el dimpotriva' insamna anumit despre
Boj, sub regele lor Critasir, pe care Dacii i-ar fi sfaramat precum si pe aliatii lor, Tauristii" 83 Boii erau o poporatie celtica
ce locuise mai inainte in Cisalpina i, fiind batuta de Romani
dupa al 2-lea razboiu punic 84, in care ei luasera' parte alaturea
cu Cartaginezii contra Romanilor, iesisera din tara lor i venind
pe cursul Dunarei in jos 'Ana pe la portile de fier, unde se unisera
Cu Tauristii spre a se razboi cu Dacii, fusesera cu totul nimiciti
numele
de Boerebiste, as ca tara locuit mai inainte de ei,

de pustia Boilor 85 Boerebiste trece insa i Dunarea, pustiind

Tracia, Macedonia si Iliria, dupa cat se vede insa nu cu scopul
de a le cuceri, i multamindu-se deocamdata cu intinderea marginilor imperiului su 'Ana la Dunare.
" Teopomp, Fragmente, Ed. Firmin Didot, p. 419.

" Strabo, VII, 3, 11.

" Livius, XXXVI, 38.

85 Plinius, //. N., III, 27.

ISTORIA ROMINILOR

78

Am vazut mai sus masurile de indreptare ale moravurilor

luate de Boerebiste pentru a intari pe poporul dac. Izbnzile
militare ale Dacilor, apar ca o urmare a acestor reforme. Moralizarea i intinderea Statului dac trebul sa'i dee o vaza i o insem-

natate deosebita in ochii popoarelor barbare din vecinatate.

Totui aceasta unire a triburilor geto-dace in un singur Stat
pare a fi fost prea timpurie, de oarece dupa moartea lui Boerebiste, aflam ca regatul gil se imparte iarai in patru parti 66.
Una din aceste parti a fost fara indoiala Getii din campia Du-

narei ; alta va fi fost regiunea locuit de Iazigii din Moldova

muntii rasariteni ai Transilvaniei ; a treia va fi cuprins pe Sar-

mati, iar a patra reprezinta pe tribul pana atunci domnitor al

Dacilor.

Un pericol insa mult mai amenintator se apropia. de Dacia

dinspre sud, cucerirea romana', i atunci popoarele ce fusesera
odata introlocate de Daci sub domnia lor, se unir.' iarai fata
Cu primejdia, precum trebuiau s o faca, peste 2000 de ani, stra-

nepotii acelor popoare, cand amenintarea de a fi inghitite de

monarhiile yecine se intalni la ei cu redeteptarea contiintei
nationale.

Dei nu se tie cnd se intampl aceasta reintoarcere la

unirea odat incercat, att este sigur ca ea se infaptui in-

nainte de domnia lui Decebal, care cnd ven! la tronul parasit

de Duras in favoarea lui, gasi Dacia iarsi in limitele in care
se intinsese pe timpul lui Boerebiste. Deaceea cand Decebal
ie conducerea poporului Dac, nu'l mai vedem ca pe Boerebiste,
supunand triburile vecine pentru a constitui un mare imperiu"
ci, bazat pe puterea unei domnii tari i intinse, el ataca indata
provinciile transdunarene, indraznind s infrunte chiar i legiunile
romane.

Decebal introduse in viata poporului ski o innoire in-

semnata, anume civilizarea Dacilor prin insui acel popor ce se

apropia amenintator de hotarele lor. Prin pacea incheiata futre
Decebal i Domitian, imparatul se indatora a d regelui dac,

pe cat o insemnata ctime de bani, pe atata meteri iscusiti

In deosebite meteuguri ale pcei i ale razboiului, nu mai putin
i mai multe obiecte din mobilierul imparatesc 67. Decebal voi

tocmai sa procure poporului su luminile i dibacia de care

ave nevoie, elementele culturale ce i lipseau.
Ce s'ar fi putut unte, daca Dacii ar fi tr'it i ar fi fost civilizati prin Romani, cine ar putea-o spune ? Ce fpl de producte
" Strabo, VII, 3, 11.

87 Dio Cassius, LXVII, 7 : CPJX1a p.vsal atnisa xp4watcc, sol allic

oopyoo savcoiag dv, %al eirpoistg,al rasts.csij, Ti() AasscDoi) oly;: Plinius

(cel tingtr), Panegyricul lui Traian, XI i XII.

ORGANIZAREA GETILOR

1 A DACILOR

79

erau sa iasa din agera lor minte ? Cu ce poezie, cu ce arta, cu

ce filosofie erau sri 1ml. qteasca ei tezaurul gandirei omeneti?
Dar istoria nu se indeletince0e cu ceeace ar fi putut fi ; ea studiaza numai ceeace a fost i ceeace a fost a trebuit sa fie. AA
er scris in cartea oarbelor destine", ca Dacii, popor tanar
vnjos, sa fie rasturnat i cople0t de Romani, popor batran

In mare parte istovit. Tau neamul Dacilor nu pieri in totalitatea fiintei lui ; numai coroana arborelui fu retezata ; trun-

chiul ramase plin de o hranitoare seva, 0 pe el, altoindu-se elementul roman, se puse temelia acelui popor care astazi poarta,
pe un corp 0 o energie daca, predispozitia spre civilizatie mo0enita dela Romani.
Trasatura cea mai caracteristica a poporului geto-dac era
pornirea ra.zboinica. Statul sau era un Stat militar ; ca atare
iar nu ca stat cultural a dobandit el o insemnatate istorica, i

ceeace a facut nemuritori pe Daci 0 a ridicat pe Decebal in

rndul oamenilor mari a fost crncenul razboiu purtat de el,
pentru
apar tara i poporul sau, opunnd Romanilor o
Impotrivire ant de cerbicoasa.
Pregtirea militar a Dacilor. Armata daca, astfel cel
putin cum ea apare in luptele ei cu Romanii, er mai toata pedestra. Numai in rari tablouri intalnim calareti, precum in acele

unde se vede o trupa de cavalerie daca, cazuta inteun riu a

carui ghiata s'a rupt 88. Aceti calareti par a fi fost Geti care din

vechime sunt aratati cu totii drept calareti ca i Scitii, sema-

nand cu. ei pan 0 in modul de lupta, care ar fi fost de a arunc

indarat, prefacndu-se cri fug de inimic, sageti inveninate, dupa
obiceiul Sarmatilor 89. Mara' de arc, ei mai aveau ca arme lancea,
numita in limba traca ,c)ticpccfcc, maciuci 0 SOH numite axeckpm 99 0

purtau la brau ca i Dacii, fried depe cand locuiau in Rodop,

un cutit intors, in forma hangerului albanez 99. Ca arme de
impotrivire aveau un mic scut, numit nipp.cc cu care se aparau
din toate partile, invartindu'l repede in jurul lor. Cu toate
cele mai multe din aceste tiinte se refera. la Traci, ele pot fi aplicate i la Geto-Daci. Ovidiu ne descrie astfel pe un luptator get :
Glas selbatic, fata crunta, lui Mart imagine vie
Cu pletele, cu barba de fer neatinsa,
Dreapta lui, nu lenesa, raneste cu cutitul,
Purtat de tot barbarul, la coasta atarnat"".

" Frhner, tab. 54-55.

" Thucydides, II, 96. Ovidius, Ex Ponlo
Tristia, III, 10.

I,

2; III, 1

Epislolae I, 2

90 Herodot, IV, 94.

91 Thucydides, IV, 96. Comp. VII, 27. Ovidius, Trislia, V, 7. Juvenal
o compara Cu o secere incovaiata : falx supina. Vezi reprezentarea unor fi-

guri trace In statuele antice care Infatisaza aceasta arma caracteristica a tuturor Tracilor. (Frhner, apendice, inscriptia No. VI).

18TORIA ROMINILOB

80

Sistemul de i\upt al Getilor, de &glare, se potrivi la locuri

ese, nu ins la acele muntoase precu
centrul trii Dacilor,

tocmai unde ei fuseser atacati de Romani. Deaceea se vede

pe Columna lui Traian predomnind infanteria. Nu poate fi
vorba despre o varst la care se incepe recrutarea, precum nici
despre o recrutare propriu zis. Toti oamenii valizi indat ce
puteau purt arma, luau parte la lupt. A se vede pe Columna
lui Traian un rzboinic foarte tnr, care, lovit de moarte, este

transportat de alti doi tovar4i 93. S'ar pred, dup nite versuri ale
lui Horatiu, c nu tot poporul lu parte deodat la expeditiile mili-

tare, ci c paote din el rmned la cultura pmntului, lucru ce

bine inteles n'ar fi de admis cleat pentru expeditiile ordinare,
i nu pentru lupta de moarte ce o duser in contra poporului
roman. Poetul spune anume despre Geti, c6 munca campului
la ei este imprtit, astfel c unul inlocuiete pe altul la finele
anului" 94.

Nu vom discut nmolul de indreptri ce s'au dat acestui

loc. Atata numai vom observ c el amintete prea bine un sistem analog urmat de poporul Suevilor in Galia, cari i ei lsau
pe cultivatori numai un an la munc5. i apoi 11 inlociau cu altii,
ca nu cumv, deprinzandu-se cu aezarea, s schimbe pentru
agricultur gustul lor de lupt 95
Dei nu posedrn asupra organizrei tactice a armatelor
dace nici o tiint, totu depe Columna lui Traian se poate vedek
c poporul de rind, Dacii comati, sated sub pileati cari tot ei
aveau i onoarea de a fi purttorii steagului national, repre-

zentat prin un balaur zburdtor. Capul acestuia er de bronz

sau de argint i figur pe acel al unui lup cu gura cscat, In

care se vedeau dintii i bimba. Corpul balaurului er incoviat,

luand chipul unui arpe, in micare. Unii autori sustin d acest
trup al balaurului, er de stoM colorat ce se umfl la suflarea
vntului, dand din el un sunet uernor, incat ar fi semnat cu

semnul militar al Scitilor, descris de Ammianus 96. Altii, bazAndu-

se pe faptul c un balaur dac, pus inteun car, ar pstr tau

forma incoviat, sprijin prerea c trebu: s fi fost i corpul

lui de metal sau de lemn 97. Pe lang4 acest semn in form de baOvidiu, L

c.

" Frhner, tab. 49.

" H)ratius, Carmina. III, 24: Nec cultura placuit ( Getis) longior annus.
Defunctumque lab3ri bus

Aequali recreat sorte vicarius".

". Caesar, De bello Gallic, VI, 22. CompAr Tocilescu, Dacia in. de Romani, p. 372.

. Amailanus Marcellinus, XVI, 10, 7 purpureis subteminibus texti

circumdedere dracones, hastarum aureis gemmatisque surrunitatibus illigati,
hiatu vasto perflabiles et ideo velut ira perciti sibilantes caudarumque volumina
reliquentes in ventum". Comp. Rsler, Romtinische Studien, p. 55.

". Frhner

p. 387.

tab. 81,

5i 50-51. Comp. Tocilescu, Dacia in. de Romani,

ORGANIZAREA GETILOR

I A DACILOR

81

laur, mai er Inca unul de stofa, patrat, pus in varful unei cozi

In form de prapur care se vede mai totdeauna alaturea cu

balaurul dac. Se cunoate de pe intrebuintarea a cestor semne

c armata Dacilor era impartita in oarecari corpuhi, ca:deci et-A
o armata organizata i nu numai o gramada nedeosebita, de
luptatori.
Aceasta armata cunote ins i oarecari micari determinate, provocate in mijlocul vuetului bataliei prin nite semne
date de instrumente de muzica, precum era tuba, un fel de bucium
drept, lung i mare ; buciumul propriu zis sau rasfrant cu cornul
indoit In forma de semicerc, impodobit la deschizatura lui prin
un cap de balaur sau de alt animal 98.
Armele lor erau urmatoarele
Acele pentru atac constau din arme taietoare i aruncatoare. Cele dintaiu numarau
Sabia indoit la varf, uneori in forma unei secere, arma
nationala a Geto-Dacilor, de care am pomenit mai sus i care
era motenita dela Peri 99.

Spada lunga. i dreapta, adeseori cu o teaca frumos

lucrat in ornamente, care se vede cu deosebire la efii

e) Sabia scurta, dreapta i cu dous taiuuri, in forma de

pumnal pe care Dacii par a o fi imprumutat dela Romani care

ei inii o introdusesera dela Spanioli 101
Lancea lunga, cu coada de lemn iar varful de bronz sau
de fier 192.

Dintre cele aruncatoare aflarn

Sulita, o lance mai scurta, pentru aruncat (javelot)

cu mana sau balista, o maina de aruncat 103.

Arcul, arma nationala a Scitilor, i chiar a Getilor in
timpurile mai vechi, ramane totdeauna in intrebuintare la Daci.
Sgetile se purtau in o tolba atarnata la spate ; adeseori tolbele
erau frumos sal:late 194.

Pratia cu care aruncau pietre sau plumbi ascutiti la

ambele capete 15.

Mara de aceste doua feluri de arme ofensive, Dacii mai

purtau topoare, ciomege i. maciuci 16.
" Vezi aceste instrumente muzicale In Frhner, tab. 3-25.
" Frhner, tab. 91-93; Mai toate medaliile antice, care reproduc in
alegorie figura Daciei, o reprezintil tintad In mana cutitul Indoit. Ekhel, Docirina nummorum veterum, VII, pag. 243.
1" Frhner, tab. 48.

"1 Frhner, tab. 49 si 66-67.

102 Frohner, tab. 97-99.

1" Frhner, tab. 47-50.

104 Frhner, lab. 123-124.

1 Fri:diner, tab. 91-93.

"a Freihner, tab. 4-23, 53-54.

A. D. Xenopol. Istoria Romanilor. Vol. I

82

IBTORTA ROM ARMOR

Armele de aparare ale Dacilor constau din :

a) Scutul (Tcpi.tac Getilor), de form van.", impodobit cu

deosebite figuri sau flori 107

b) Casca, care pare totui a fi servit numai clasei de sus

a nobililor, de oarece pe oamenii de rand Ii vedem pretutindeni
luptand cu capul gol. Ca trebuia sa fi fost intrebuintate i catile
In armata clack se vede depe aceea ca, intre trofeele luate de
Romani dela Daci, se afla i &Asti 108.
107 Frhner, tab. 165-166.

Frhner, tab. 3-23 i 107.

ORGANIZAREA GETILOR EI A DAOILOR

83

Lorica, sau eamasa de zale, compus'a din verigi de fier

tare se purt pe trup de catre c'dfreti 105

Zeaua complect care acoperea tot corpul, precum se

vede la unii cAl'areti, ai eror cai sunt deasemenea iznbeacati. 110.

Dacii cunosteau ins si arta de a intsgri orasele sau lag6rele

lor precum i acea de a silui infriturile vd.jmasilor.

La intriturile ridicate de Daci se pot deosebi dou sis-

teme : unul national, dac ; altul invdtat dela mesterii romani

atrasi in Dacia prin Decebal. Sistemul dac consta in inconju-

rarea locului ce erd de infrit, cu un zid construit din mari barne

de lemn, asezate crusis, orizontal si vertical, si 16sAnd intre ele

spatiuri umplute cu mari bolovani de piatr, constructie in

totul asemAnRoare zidurilor dela Avaricum (Bourg6s) in Galia,

care sunt descrise de Cesar. Asupra lor obserV marele general
scriitor roman csd aceast lucrare nefiind lipsit de oarecare
forma' i varietate, alternnd barnile i pietrele, care'si p'astreazA
fiecare rAndurile lor prin linii drepte, este hick' foarte potrivit'a
si de folos pentru ap`drarea cettilor, fiindc'a i piatra o apr de
foc i lemnul de herbece, i fiind legate adeseori pe din'Auntru
prin barne de aproape 40 de picioare, nu poate nici sd' se rup,
niel sd se despice 111
Aceste intdrituri sunt indeobste incunjurate si de un sant,
peste care duce un podet ce se poate ridica 112

Infariturile construite dup sistemul roman, constau din

lagsdre intArite, patrate. sau dreptunghiulare, construite din pietre

cioplite, cu patru sau mai multe porti, cu santuri, valuri si propugnaculum roman 113.
La atacul precAt si la apsdrarea ceratilor, Dacii intrebuintau
aproape aceleasi mijloace ce se vsad puse in lucrare si de Romani

si care constituiau oarecum zestrea comun a mecanicei de rd'z-

boiu a popoarelor vechi. La asediu se intrebuint berbecele,

o bArda lung i puternicA de lemn, prev'azut la capul cu care

loved cu un cap de berbece de fier si care, purtat de mai multi

oameni, prin repetate lovituri date in zid, produced o spartur 114

Pe and Romanii aduseser aceastd masind de edzboiu la

mare desvrsire, punnd-o sub un acoperemnt care apara
pe cei ce o purtau, prevzand-o cu roate, asa cA se pute mica

Cu mai mare usurint, apoi atarnnd berbecele de niste otgoane

cari fAceau ca loviturile lui s aibd" mai mare putere 115, la Daci
" Frhner, tab. 3-25 si 47-50.
1" tab. 61-62.

111 Caesar, De bello Gallic, VII, 23

119 Vezi fortificatii de aceste In Frhner, tab. 145-151 si 50-51.

118 Propugnaculul erA un fel de constructie ridicatA deasupra portei care

slujigt pentru apArarea intrArei. Vezi Frhner, tab. 123-124.
/14 Isidor, Origines, XVIII, 11 : Arboris caput ferro vestitur eaque suspensa funibus multorum manu ad murum impellitur".
119
Lucanus, Pharsala, I, 383 : Aries actus lacertis".

84

ISTORIA ROMANILOR

aceasa unealt" de rzboiu rknsese In form ei primitivA,

purtat'd de maul. Mijloacele mecanice, Intrebuintate de Romani

ificeau cu putint 1ntocmirea ei In mArimi uriase. AO la asediul
Cartaginei, 1nel-A un berbece de 200 de picioare de lung, care
Despre toate acestea se vede
er mnuit de 3000 de oameni
c Dacii n'aveau nici o idee si lucrul se intelege usor, cum de ei
nu putuser introduce asemenea innoiri in vechiul lor sistem,
des]. Romanii adusi de ei, dup incheierea tratatului cu Domitian,
ar fi putut s'i invete aceste mestesuguri. Timpul de cnd mesterii
instructorii romani Incepusee a veni in Dacia er prea scurt,
abi vre o 12 ani, c'Aci tratatul cu Domitian se incheiase In 89

d. Hr., si la Daci fiind totul de transformat dup sistemul ro-

man, le lipsise timpul pentru a invt toate. Apoi Mc% Indoial

c Dacii, avnd deocamdat de scop de a se intAri pentru impo-

trivire, nu aveau as de neapkat trebuint6 de a'si construi

Cetatea dao, dup5 sistemul roman.

instrumentele de asediu, necreznd ei c vor ave nevoie ba Inc6

ash de curand, a lu intkituri dusmane ridicate In propria lor

tar. De aceea pe cand sistemul Infriturilor romane se vede
aplicat la cettile dace, masinele intrebuiatate de Romani nu se
v'd a le fi fost cunoscute In aceeasi ingsur5.
Nu se stie dac6 Dacii cunosteau i celelalte unelte intrebuintate la Romani pentru baterea ceftilor, precum
murale, un soiu de instrumente cari slujiau spre a scoate pietrele

din ziduri ; terebrele, un fel de berbece care, In loc de cap de

animal, spre a lovi, se sfarsi cu un vArf ascutit spre a Ouri
zidul ; turnurile misatoare i altele mai multe.
Ca mijloace de apArare contra asediului centilor lor de

Romani, Dacii intrebuintau f.r Indoial masinile acelea ce arun-

cau pietre foarte grele, asupra asediatorilor, masini numite la

Romani baliste sau catapulte. Astfel se vAd pe Columna lui Traian

doi soldati daci, Incgrcnd niste asemenea arcuri mecanice 117.

desi este probabil c'd la Daci aceste masini nu ajunseser nici la
11 Appianus, De rebus runicis, XCVIII. Comp. Polybius, IX, 41.
FrOlmer, tab. 91-93.

JRGAN1ZAREA OET1LOR fp A DAC1LOR

85

desgvarsirea, nici la efectul cel covrsitor ce'l aveau in armata

romang. Pe zidurile Sarmisagetuzei se mai vgd un fel de instru-

mente a cgror naturg inc nu a fost determinan. Unele din

ele constau din niste forme ovale insirate pe un drug de lemn ;

altele sunt un fel de carg cu trei roti, inarmate cu niste seceri si
suliti care probabil se puneau in miscare odat cu .invrtirea
rotilor si, aruncate asupra dusmanului, aduceau desordinea in
rndurile sale. De acestea fuseserg probabil cargle acelea pe care
Getii le aruncaserg asupra lui Alexandru ce! Mare din piscurile
Hemului 118 Pentru a apgr mai ales intgriturile centilor, se
construiau innaintea portilor niste movili innalte fgcute din pgmnt intgrit prin leggturi de nuiele (fasine) precum si prin barne.
Un asemenea agger se vede lngg zidurile capitalei regatului
dac 119 Romanii intrebuintau Ins aceste metereze si pentru a
inchide o cetate dusmang, reducnd-o prin foame, precum puneau in lucrare catapultele cu care bombardau cetatea. Este
probabil cg Dacii intrebuintau i alte mijloace de apgrare pe lang5

catapulte, precum smoal aprinsg si alte materii arznde pe

cari le aruncau asupra incunjurgtorilor.
Din toate cele spuse rezultg, c Dacii deprinseserg, dela
innaintata art militar roman, mai multe mijloace de luptg,

fie pentru atac, fie pentru improtivire ; cg ei in scurt timp aduseserg organizarea lor militar la un grad de desvoltare inteadeVr

neateptat care i puse in stare a lupt contra Romanilor cu o

vnj neasenagnat.
Astfel er acest popor, Geto-Dacii. Plini de energia barbar

a rasei lor, oteliti prin credinta in nemurire, uniti inteun corp

mare si compact, inteo pozitie din cele mai tari ant pentru atac
cat si pentru apgrare, cu mintea lor agerg, predispus pentru primirea civilizatiei pe care insusi dusmanii lor firesti se insgrcinau
s le-o comunice, ei deveniserg pentru stpanii lumei o primejdie
din cele mai mari, si dac nu ar fi luat un Traian in mng conducerea destinelor poporului roman, apoi este de crezut CA, in loe
de a vede pe Romani mergnd asupra Sarmisegetuzei, am fi
aflat pe Daci apucnd drumul cgtre cetatea eterng.

119 Arrianus, De exped. Alex., I ,

119 Frhner, lab. 151-152.

1.

Iv.

LUPTELE DACILOR CU ROMANII

1. INAINTE DE TRAIAN.
Daeii In desbinare.

S trecem la expunerea seriei istorice

care aduse popoarele din Dacia sub stapnirea romana.

Dui:4 ce poporul roman cucer Macedonia la anul 146 in.

de Hr. i o prefaca in provincie, el cauta sa"i intariasca stapanirea

acestei OH pe care o biruise dupa un ir intreg de cele mai crncene
lupte. Pentru a ajunge la pacificarea nouei lor agonisite, trebuiau

numai decat s liniteasc triburile barbare, de acelai neam cu

IVIacedonenii cari, dup firea lor pradatoare, nelinitiau provincia

romana. Ei intreprinsera supunerea popoarelor tracice cari nu

se multmiau numai de a naval in provinciile mai apropiate,
Tesalia i Dalmatia, ci veniau 'Ana langa Marea Adriatica," 1
Poporul roman incerca i el blestemul popoarelor cuceritoare,
de a nu mai gas ragaz i odihna pe lungul camp al izbanzilor
lor. Un razboiu atrage pe un altul ; cucerirea unui popor cere
numai cleat supunerea celui ce se all indaratul lui, i aa din
cucerire in cucerire se tot latete imparatia lui, slabindu-se in
proportie puterea de coheziune ce tine la un loc madularele sale,

Energia lui, consumandu-se in lupte necurmate, vine un moment unde legatura interna se sframa, i corpul cel mare desmembrat, se desface iari in elementele primordiale din care
el se alcatuise. Aceasta a fost i va fi istoria tuturor popoarelor
ce nu s'au multamit cu granitele fireti ale -Wei i neamului pe
care natura le-au insernnat desvoltarei lor.
Macedonia fusese, ca tara mai civilizata, intotdeauna expusa loviturilor popoarelor barbare cari, stand la nordul Dunarei,

adaposteau mai cu uprinta aici prazile lor. Romanii, pentru a

apar stapanirea lor din peninsula Balcanului, sunt nevoiti sa.
Intimpine in mai multe randuri oardele barbare ce se revarsau
de peste Istru, ca un potop, peste frumoasele tari dela sudul
Hemului. Astfel Ii gasim de mai multe ori in lupta cu Bastarnii,
Aenneus Florus, Epitome, III, 5.

LUPTELB DACILOR CU ROMANII

87

i Scorditii, unul popor german, celalalt celt, care'i aveau locuintele la nordul fluviului 2; nu mai putin i cu Tribalii cari,
dei originan i din sudul Dunrei (de prin Serbia de astzi), trecuser mai toti, impini de nite popoare ilirice, la Geti pe malui
stAng al Istrului 3. Intr'un rAnd vedem pe Romani apropiindu-se
iar de acest fluviu, sub consulul Curio in anul 89 in. de Hr.
i venind in fata Daciei, in care Ins nu indrznesc s treack
temAndu-se de intunecimea pdurilor ei 4.
Dintre toate popoarele prdtoare dela nordul Dunrei,
nici unul nu er aa de periculos ca Dacii, mai ales de cAnd ei se
organizaser in un corp puternic sub regele lor Boerebiste. Ei
intreprind excursii prdalnice Oda' prin Iliria, Tracia i chiar
In Macedonia 5; Cesar se gAndiA a porni impotriva lor, cAnd muri

sub cutitul senatorilor (44 in. de Hr.) 6.

Murind ins Boerebiste, imprtia lui prea timpuriu inchegat din elemente deosebite, nealipite unul de altul prin nici
o legtur, se desface in patru prti, cum am vzut mai sus.
Moartea lui Cesar aruncAnd imperiul Roman iarAi in
baroazele rzboiului civil, Dacii reincep pustiirea provinciilor ro-

mane. Totui gsim pe Daci cA astdat caut s dobAndeascri

nu numai prad, ci i foloase politice. Innainte hied de izbucnirea
luptei intre Octavian i Antonius, Dacii trimit soli la Octavian oferindu-i ajutorul lor. NeimpAcAndu-se cu el, Dacii se pleacA in partea
luiAntonius7, pe cAnd Octavian tie s cAtige pe Geti in folosul lui.

Se vorbi chiar prin Roma de o indoit incuscrire intre regele Getilor Cotiso i impAratul roman, fiecare din ei avAnd s iee de sotie

pe fiica celuilalt, Inca s'i devin mutual socri i gineri 8. Nu

tim de erau serioase aceste planuri matrimoniale. Se adeverete
ins alianta Dacilor .1 a Getilor cu cAte unul in cei doi rivali
pentru omnipotent, in Roma ; o politic de desbinare, care se
explic din dumnia in care trebui s triasc triburile Daciei,
dup desprtirea lor. In zadar cAutase Roles sau ()roles, regele
unui trib al Getilor, a face s' inteleagA neamurile poporului
silu, c' ar trebui s se uniase cu tutii contra dumanului comun ;
In zadar ilustrase el chiar sfatul su prin un exemplu viu, asmutAnd doi cAni unul asupra altuia i and drumul unui lup innaintea lor, in momentul cAnd se mAncau mai tare. CAinii incetar
lupta Ion i se luar dup lup 9. Dei morala acestei fabule In
2 Eutropius, IV, 27.
3 Appianus, Illiricum, 3.

Florus Epitome, III, 5 : Curio Dacia tenus venit ; sed tenebras saltuum expavit".
2 Strabo, VII, 3 5 11 : (4)81 5 Ital. Poijiaiotc; tpolisp6q .110 alCIPcavtulo
&Sao"; Tby 'Iatpov xa) Tip epqxrp. XsrdLavilv !Limn MaltsSovict xat Its Rkuptdt.p.

9 Suetonius, Jul. Caes., XLIV: Dacos qui sp in Pontum et Tbraciam

effuderant coarcere...mors praevenit".
9 Dio Cassius, LI, 22.
Suetonius, Aug. LXIII.

9 Frontinus, I, 11.

88

ISTORIA ROMANTLOR

actiune era. invederata, Getii 1 cu Dacii staraira in imbuctatirea lor.

Dacii anume sub regele lor Dicomes i cu Bastarnii mergand in ajutorul lui Antonius, ataca Tracia in care Octavian

ctigase ca aliati pe tribul Denteletilor, intre Nestus i Strimon 10

Octavian trimite in ajutorul aliatilor si pe Marcus Licinius

Crassus care se puse in legatur cu acel Oroles,.regele Getilor.

Acesta, dupa ce incercase inzadar unirea intre Geto-Daci, se
daduse in partea lui Octavian. Crassus bate, cu ajutorul lui,
pe Daci i pe Bastarni i'i respinge peste Dunare. Pe cnd
fugarea prin Moesia &are Duhre, Crassus arunc mrej ele sale
i prinde in clientela romana mai multe triburi din popoarele
trace ce se aflau aici, cele mai multe Geti ce nu trecusera. inca
Dunarea. Cand se intorcea Crassus innapoi din expeditia lui,
nite popoare din Tracia pe care el le creded prietene, ataca pe
neateptate armata lui i Ii rapes cea mai mare parte din prada
fcuta. Asemenea purtare durdneasca a triburilor trace aduce
o ingreuiare a pozitiei in care ele se aflau fat de Romani.

Dup cat se vede insa nu numai Getii i cu Dacii erau

desbinati in politica ce o urmau cu Romanii, ci chiar Getii insui erau despktiti in mai multe triburi dumane unul altuia,
caci vedem pe regele get Oroles, aliatul lui Octavian, cernd ajutorul lui Crassus contra unui alt cap get Dapix. Crassus raspunzand la chemarea lui Oroles, inchide pe Dapix in o cetate i
o face sa capituleze prin tradarea unui Elin, cand atunci Dapix
cu ai sal se sinucid cu totii. Cderea marei na-tii a Tracilor sub
Romani se explica mai ales din aceste certe i dumanii luntrice care nu numai ea' Ii impiedecasera de a se uni inteun corp
innaintea primejdiei, dar provocaser5 chiar pe Romani a se amesteed in luptele lor, slabindu-se ei mutual pentru folosul poporului rege. Astfel se adeverete prin aceste desbin6ri, fata cu
cucerirea romana, observatia facuta. Inca de Herodot asupra
acestei mare dar frmntat popor care, daca ar fi fost unit inteun
singur corp, ar fi fost una din natiile cele mai puternice ale pmantului, dar ale calla lupte i rivalitati interne i paralizau cu
totul puterile 11.

Crassus, cu prilejul luptei contra lui Dapix supune prin

deosebite mijloace i sub deosebite forme pe tuti Getii dela sudul Dunsdrei, anume i pe acei ce nu faceau parte din domnia lui
Dapix i vine pana la Genucla, ora de lnga Dunare, capitala
unui al treilea rege get, numit Ziraxis 12.
Astfel ajunsese de fapt atat Tracia cat i Moesia provincii
romane, dei ele nu erau denumite oficial ca atare 13.

Dupa ce August devine stapanul imperiului roman, se

ridica la Daci regele Cotise, altul cleat regele Getilor cu acela

Plinius, H. N., IV, 11. Dio Cassius, LI, 23. Plutarc. Ant., XIX.
" Mai sus, p.
" Dio Cassius, LI, 23-26.
" De aceea lipsesc ele din enumerarea provinciilor romane fAcutA de

Dio Cassius, LIII, 12.

LUPTELE DACILOR C17 ROMANII

89

nume, pe care 1-am vazut mai sus in vorba de a se incuscri cu

Octavian. Acest rege neliniti atat de mult pe Romani, trecand
mai ales in Moesia peste Dunarea inghetata, incat una din grijile
de capetenie ale Romanilor pe acel timp era : Ce se mai aude
de Daci" ? 14 August trimite pe Lentulus care il gonete pe cealalta rapa. Romanii atunci se fericesc a fi rapus armata lui Cotiso
i a fi ucis txei capi de ai Dacilor, intre cari poate era. i Cotiso 15.

Fiind insa ca Romanii tot pe timpul lui August prefac i

Panonia in provincie romana (15 in. de Hr.-6 d. Hr.); apoi

imperiul roman deven prin dou parti expus loviturilor poporului dac, i. ei, alegandu'i tarmul de operatie, dupa cum una sau
alta din aceste provincii erau mai lipsite de armata de aparare,

deveniau pe fiece zi mai indrazneti in loviturile lor. Romanii

ii ataca inteun rand chiar peste Dunare, prin Aelius Catus, i
stramuta pe rapa dreapta a fluviului vreo 50.000 de oameni

cari dispar curand in sinul neamurilor de aceeai rasa ce locuiau

aici. Stranautarea o Meuse spre a spor numarul poporatiei transdanubiene, dupa cum vom vede mai jos 16.
In anu 6 d. FIr. se revolta insa popoarele panonice i acele
din Dalmatia, i pe cand prefectul Moesiei Cecina Severus er
ocupat cu combaterea lor, Dacii, Getii i Sarmatii navalisera In
Moesia. Ovidiu, care tocmai pe atunci fusese surgunuit la Tomi 17,

descrie dupa insu a lui vedere incursiile lor :

Atuncea dar cAnd Pontul si DunArea spumhndii

De iarnA ImbrAtisate prind pelitA de ghigh
Pe-a Istrului lucioasA si mAturatl cale
CAlAri pe cal sAlbateci vrAjmasii vin incoace
Vestind a lor sosire sAgetile ce zboarA
Si rAmAnand drept urma pAmAntul despoiat.
Tgranii fug departe lAshnd chmpia pradA.

$i barbarul rApeste putina-i avutie

Tot ce puteh sA strangA sAteanul prin sudoare
51 carele si turma si sArAcia-i toatA.
Apoi pe robi ii leagA cu marine la spate;
Se duc, se duc srmanii, privind cu disperare
In urma lor ogoare ce nu or sA mai vadh,
$i focul ce se 'naltA din subrede colibe ;
CAci barbarul aprinde, doboarA, mistueste
Tot ce nu poate duce, tot ce nu vra sA ducA,
$1 stoluri de victime cad moarte sub sAgeata
In vArf inchrligat, al cArui fer subsese
Din ierburi ucigase un suc inveninat"".

U Horatius, Satirae, II, 6. v. 53:

Quicunque obvius est me consulit : o bone nam te
Scire, deos quoniam proprius contingis, oportet
Num quid de Dacis audist " ?
o Suetonius, Aug. XXI.
" Vezi mai jos nota 24 si Strabo, VII, 3, 5 10.
o Cei mai multi pun Tomi In locul unde este acuma Constanta in Do
brogia. Este InsA curios cA larva Akermann sau Cetatea AlbA existA un lac
care a purtat in timpurile mai vechi numele de lam( Ouidului.
18 Dupg frumoasA traducere a lui Hasdeu din Ponticele lui Ovidiu, 18toria critieci, p. 218.

ISTORIA ROMINILOR

90

Aceast descriere admirabila reinvie In chip plastic scenele

de groaza ce se petreceau la na'valirea barbarilor de peste Dunare,
cu toate ca inspre Tomi vor fi trecut mai ales Gerii i Iazigii,
nu trebuie s'a" credem c aspectul i purtarea Dacilor sa fi fost

mai purin infricosata.

Dupa ce Romanii innabuse aceasta rascoal .ameninratoare,

ei ieau masura prea inreleapta de a declar in md oficial Moesia

drept provincie romana, a careia intaiu propretor se gaseste

amintit in anul 15 d. Hr. 19. Fiindca Dacii incepusera a atac

Moesia, Tiberiu, fiul vitreg al lui August, loveste i birueste tribul

dac al Apulilor 20. Malurile Dunarei sunt intarite prin o multime
de castele si se aseaza in ele puternice garnizoane. Parrilor sudice
ale peninsulei, adied Traciei proprii, Ii lasa Romanii inca pentru

catva timp o autonomie amagitoare sub principii indigeni cari,

fiind insa in deplina atArnare de Romani, acestia trageau folosul
c stapniau tara fara a rine in ea o armata 21. Rascoala Odrisilor, innabusita prin consulul Sabinus in anul 26 d. Hr., aduce
prefacerea si a Traciei in provincie romana 22.

Pe timpul ultimilor ani ai domniei lui August, el trimite

pe Lentulus contra Dacilor. Florus istoricul spune asupra acestei

expedirii c Dacii ar locui munrii i c de cate ori Dunarea
uneste malurile prin ger, ei obisnuiesc a incurge si a pustii vecinatairle fluviului. Lui Caesar August i s'a parut ea aceasta ginta

este greu de rapus. Trimitnd deci pe Lentulus, i-a respins pe

rapa cealalta ; de ceastalalta parte a facut intarituri, as ea
daca. Dacii nu au fost chiar nvini, cel putin au fost indepartari.
Aceast intarire este inceputul limesului dunarean de care pomeneste Sextus Rufus 23.

Nina pe timpul lui Vespasian (69-79), Dacii urmeaza innainte a nelinisti provinciile romane asezate pe malul drept
al Dunarii, ceca ce impinge pe acest imparat a repet operaria
executata cu eariva ani mai inainte, de Aelius Catus. Anume

propretorul Moesiei, M. Plautius, mai stramut inc`a" vreo sut

de mii de Geri depe malul stng al Dunarei pe acel drept. 0 inscriptie a timpului sau ne spune c legatul propretorului Moesiei a transportat aici mai mult de o sun' de mii dintre transdanubieni, spre a plati darile, cu femeile, copiii, principii i regii
" Appianus, III, 30. Tacitus, Annales, I, 80.
1 Consolatio ad Liviam de poetul Peda Albinovanus : Danuvius que
ripa et Dacius orbe remoto Appulus (huic hosti perbreve Pontus iter)" citat
de D-na Virginia Vaschide, Conqutte de la Dacie, 1903, p. 2.
" Dio Cassius, LIV, 20. Tacitus, Ann., II, 67.
" Tacitus, Ann. III. 39; IV, 46.
" Florus, Epitome, IV, 12. Sextus Rufus, De V ictoriis, adus de D-na
Vaschide, in lucrarea citat.

LUPTEME DACILOR CU ROMANII

91

lor, a inndbuit revolta Sarmatilor orientali, a pus in libertate

pe fiii regilor Bastarnilor i a Roxolanilor precum i pe fratele
celui al Dacilor .1 a luat ostatici dela ei. Pentru toate acestea,
a fost onorat cu ornamentele triumfului de &are Vespasianus" 24.

Din aceast inscriptie culegem mai multe tiri importante

IntAiu cd Romanii voiau sd indeseased poporatia Moesiei, deer-

tatd necontenit prin emigrarea Getilor cdtre partea liberd a

poporului lor, la nordul Dundrei, din care cauzd inscriptia

turisete cd transferarea poporatiei gete la sudul Dundrei se

Meuse spre a o pune s'A plAteascd ddri. Al doilea c i la nordul

Dundrei, ca i la sudul ei, Getii erau impdrtiti in o multime de

triburi, cu regii Ion deosebiti, i numdrul acestora trebue sd fie
fost indestul de mare, de oarece se gdsesc mai multi regi in o sut

de mii de oameni. In sfArit din faptul c Plautius elibereaz

pe fratele regelui dac din mAnile Getilor, se vede cd desbinarea
acestor cloud popoare, intAmplat dupd moartea lui Boerebiste,
tined incd cea ce se vede i din multimea triburilor in cari Getii,
probabil i Dacii, erau impgrtiti.
Daeii uniti.
PAns. acuma Dacii indrdzniserd a infruntd
In repetite rAnduri pajurile romane, uneori chiar nu fdrd izbAndd.
Impdrtiti insd i desbinati in mai multe triburi, ei nu puteau sd'i
manifesteze toat puterea de care erau plini. Le lipsid apoi omul

care sd tie a trage din puterile lor tot folosul putincios ; lipsid
artistul care sd scoatd din darabul de marmurd, greoiu i inform,

minunata statuie. Pe timpul lui Domitian se suise pe tronul

Dacilor, un om de o puternicd fire, Decebal, cedAndu-i-se de bund-

voie domnia de care predecesorul sdu Duras, precum lui Traian

i-o trecuse Nerva. Cu mdestrie 11 zugrdvete Dio Cassius in putine

trdsdturi Priceput in cunotinta rdzboiului i dibaciu in mAnuirea lui, intelegAnd cAnd trebui sd loveascd i cAnd sd se retragd, meter In aternerea curselor j iute la faptd, tiutor atAt
a se folos de izbAndd cAt i a indrept infrAngerea suferitd,

el deveni pentru mult timp un protivnic periculos poporului

roman" 25.

Decebal se convinse in curAnd c pentru a se pute m6sur

cu stApnii lumei, ave nevoie mai ales de dou lucruri :
s pun6 pe poporul s'u prin culturg, in stare de a lupt cu cultura
roman6 ; apoi s" uniased cAt se poate mai multe din popoarele

barbare in contra amenintRoarei st'paniri romane. Pentru a

indeplini conditia dintAiu, el incepe a atrage mesteri i dezertori

"Orelli, Colectio inscriptionum latinarum selectarum amplissima, 1838,
No. 750.
26 Dio Cassius, LXVII, 6.

92

ISTOR1A ROMANILOR

romani in statul su 26; pentru a realiza cerinta a doua, el se pune

In legaturi Cu Sarmatii, Bastarnii, Roxolanii, Oda i Cu indepartatii Parti, cu regele carora Pacorus el infra' in tratari de alianta 27.
Popoarele acele ce nu se puteau hotari a se indusman cu Romanii,
precum Quazii i Marcomanii, Ii indupleca cel putin a OA. neutralitatea 28.

Pe cand la Daci se al-6th un om de asemenea vartute, pe

tronul Imperiului Roman lncezia un despot slab si desfranat,
nerabdator la mama, cu mima fricoasa, iubind a se preumbl
mai mult prin orase cleat a st in lagare, a fi purtat in lectica
decat a se urc pe cal, a'si purt razboaiele prin generali, iar el
a zabovi in trandOvie. Imperiul Roman era mare, dar regele
mic ; acela al Dacilor restrans ma' .condus de un geniu. Se
compensau deci pozitiile ambilor luptatori ; ha chiar cumpana
se pleca in favoarea barbarului.

Decebal, dupa ce i pregateste puterile sale, ataca Cu

barbatie provincia Moesia in anul 86 d. Hr. Legatul lui Domitian,

Oppius Sabinus, este batut i ucis. Dacii pustiiaza toat provincia
ocupa mai multe castele i cetati 29. Domitian atunci formeaza

planul de a se pune el insusi in fruntea armatei. Ajuns insa in

Moesia el se cal de gndul ce'l avuse i trimite impotriva Dacilor
pe prefectul pretoriului, Cornelius Fuscus, iar el asteapta in-

tr'un oras mai retras rezultatul ciocnirei. Fuscus, general renumit,

des cam stricat prin luxul timpului 30, crezndu-se neinvins in
capul frumoasei sale armate, trece Dunrea in Dacia ; este insa

cumplit batut, ucis, mare parte din armata lui prinsarezul-

tatul cel mai folositor al luptei pentru Decebal

mai multe
semne militare cad in minile Dacilor. Fuscus este ingropat in
o padure din Dacia 31. Domitian o rupse de fuga indata, la prima
veste a nenorocirei, i Moesia ramnnd fra aparare, este cumplit
devastata de Daci. Tettius Iulianus, un alt general roman, alearga
In ajutorul provinciei i Decebal, gala prin insusi victoriile sale,

este nevoit sa se retraga peste Dunare. Iulianus, dupa ce introduce o aspra disciplina' in trupele sale, trece el acuma fluviul

Dio Cassius, LXVIII, 9, in conditiile pacei incheiete intre Traian

Decebal, la sfarsitul intaiului razboiu dacic, spune ca Decebal sa' nu mai
intrebuinteze nici un militar din limitele imperiului roman, caci el ar fi obisnuit
procura pe multi dintre cei mai buni, castigandu'i prin deosebite mijgp.irits Ttprvccdycll TVA
Te0-10
'Pop.ccEcov tipxis
TOk te &PECTOD; iXeCOSY avalte0ard upouelmteitoo.

loace :

xpila8,at

Tab; Tap

l'aetatoos

" Martialis, Egigr., IV, 26.

28 Dio Cassius, LXVII, 7.

" Suetonius, Domitianus, 6.

Tacitus, Ann., III, 4 si 12. Juvenalis, Sal., IV, 112.

Martialis, Epigr., VI, 76. 0 inscriptie din Perinthus, (C. I. L,
7397), in Tracia arata pe un centurion M. Iulius Avitus ca avand primit o
multamit pentru ca luptase contra Dador. Notita luata din D-na Vaschide,
La conquete de la Dacie, p. 28.
2

LUPTELE DA CILOR CU ROMANII

93

In tara Dacilor i bate pe Decebal la Tapae, ucigAndu'i un mare

num'Ar de oameni. Vezinas profetul de pe acel timp al Dacilor,

pentru a snp de prinsoare, se preface mort i fuge noaptea

de pe cmpul de Mtaie. Se zice c Decebal, pentru a impiedecd

pe Romani de a innaint ntre Sarmisagetuza, ar fi niat o pklure
la innAltimea unui stat de om i ar fi imbncat trunchiurile cu

haine i arme, astfel csa inchipuiau ca o mare arman care ar

fi inOlat pe Romani 32.

Domitian inn voind s'd pedepseasn pe Quazi i pe Marcomani, pentrun nu ar fi voit

dee ajutor contra Dacilor, ntre
care ei ins'd se obligasen a pdzi neutralitatea, este bnut cumplit
de aceste popoare i nu se poate folosi de izbanda repurtan asupra Dacilor. El trimite deci soli acestora, propunndu-le pacea.
Decebal, de fusese invins, cunoscnd ins pozitia Romanilor,
le impune nite conditii cu totul defavorabile lor i folositoare
pentru el. Cea mai insemnan erd aceea despre care am amintit

i mai sus, ed. Romanii sg. procure Dacilor instructori i ingineri

militari precum i tot felul de meteri, prefcnd astfel in o obligatie din partea Romanilor sistemul pus i pan" atunci in lucrare
de el, de a civilizA pe barbarul su popor prin cultura romand.
Mai dobandete regele Dacilor i un tribut anual, care'i ascunded
ruinoasa lui fiinf sub titlul de prezent. Domitian, rdcand totui

pe marele i pe inving6torul, incoronean pe Diegis fratele lui

Decebal

nci acesta nu vroise n vie in persoan6

cu o

diadem, dndu'i puterea de a donna asupra Dacilor i lsand

acestora muntii lor din innalta sa milostivire 83. El trimite la
Roma nite soli ai lui Decebal, cu o scrisoare foarte
din partea acestuia, care ins fusese pl'dzmuit de impratul Roman, serbean un triumf indoit asupra Quazilor i a Dacilor,

iar pentru Sarmati depune o cunund de laur in templul lui

Jupiter Capitolinus.
Cdt de grabnic fusese norocul Dacilor la sui, mai iute i
pnp6stios fu el la cobori; cci pe cAnd Decebal creded c vi-a
ajuns tinta, de a dobAndi un ngaz, in nstimpul nruia s poan

a se pregni pentru lupta honritoare, se suie tocmai pe tronul

Romei marele imp6rat Traan, care trebuid s`d nzbune,
modul cel mai cumplit, cumplita ruine adusd imOntiei lumei.

32 Dio Cassius, 67, 10. Vom determinh mai jos unde se all localitatea
Tapae, unde Traian reptut 0 el o victorie contra Dacilor. Dio Cassius arat
aceast lupt dela Tapae ca Intmplat dup lncheierea pcei, ceeace nu are
nici un Inteles. Fr Indoiald el aceast Incurctur In textul istoricului grec
trebue pus pe socoteala epitomatorului su Xiphilinus. Istoricul roman Suetonius, Dom. 6, restabilWe cum se cuvine timpul cnd s'a Intmplat lupta.
88 Martial, Epigr., VI, 10. Asupra tricheierei acestei pci, vezi In genere Dio Cassius, LXVII, 7.

94

isToniA ROMINILOR

2. INTAIA EXPEDITIE A LUI TRAIAN

Intital an al luptei. Motivul ce impinse pe Traian la

acest rkboiu n'a fost dorinta lui de a face cuceriri noue, cu
toate eft' el, ca adevkat Roman, de0 originar din Spania, nu
va fi dispretuit izbAnzile militare. El a vrut ins'A sA scape imperiul
de injositorul tribut pe care'l plAtiA. Dacilor, precum i sA inlAture

pericolul ce crete pe fiece zi contra sigurantei Romanilor, prin

sporirea puterei 0 a semetiei Dacilor 34.

Nu este de admis c Traian s fi intreprins in prima sa

expeditie un rkboiu de cucerire contra Dacilor, intrucAt Il vedem

incuviintAnd pacea lui Decebal, indatA ce acesta primete conditiile sale, iar el se intoarce la Roma multiunit cu izbAnda sa,
0 nil a fi adaos nici un nou teritoriul Imperiului Roman. Traian,
om intelept, trebui ss fi recunoscut c marginile impArAtiei
sale erau i aA prea intinse i cA era cu totul neintelept de a

cercA sA le mai lArgiased. Apoi fluviul Dunkea er in rkkit,

ca i Rinul in apus, o ap latA i adAnd., a ckeia trecere er uor

de impiedecat, incAt er nepolitic a o dep60. 0 a implAnt paju-

rile romane in sinul lumei barbare. CAutase doar Romanii

in zadar d a inrAdkinA puterea lor de ceea parte a Rinului,

0 ell de temut sA nu se intAmple tot astfel 0 la o cercare de a

trece Dunkea.
Traian ave deci drept tint, in intAia lui expeditie, numai
injosirea trufiei lui Decebal i rAnduirea lui sub legea generalA
care domniA pe atunci in lumea politicA : Imperiul Roman ca
stApAn, toate popoarele ca supuse.
Stim cA in a doua expeditie, scopul lui Traian se schimb.
cu totul ; cA el pled., din Roma chiar, cu planul bine hotkit
de a reduce Dacia in provincie romanA. Dar aceast hotkire
nu mai er productul recei cugetAri. Se amestecase in ea elementul pasional care poate predomni i asupra celor mai puternice

inteligente. Traian acuma arde de dorinta de a pedepsi pe

Daci 0 pe regele lor pentru necredinta cu care ei se purtaserA,

pentru cAlcarea pAcei jurate, i deaceea Il i auzeau adeseori
jurAndu-se : aA cum vreau eu s'A reduc Dacia in provincie romanse 35. Marea inimA a lui Traian invinsese marea lui minte
neprecugetat, ascultAnd numai de o pornire pAtima6, plecA
el la cucerirea Daciei.
Dep4irea Imperiului Roman peste linia sa fireascA de
apArare er fArA indoialA o greealA politicA, i Traian comise
aceastA greealA. Dovada cea mai invederat c'A erA astfel,
este faptul c abiA trecuse un secol i jumAtate dela cucerirea
Daciei, i Romanii furA nevoiti s'A' o pArkesacA iarA0 in prada
" Dio Cassius, LXVIII, 6.

86 Ammianus Marcellinus, XXIV, 8.

LUPTELE DACILOR CU RMANII

95

barbarifor, dup ce tocmai Dacia fusese nada cea mai atrigAtoare care adusese pe barbari ctre centrul impriei. Zemislit
din o greeal politic, poporul romAn trebue s." plteascA i
astzi cu cele mai crunte jertfe, existenta lui, aruncat aici in
p.'rtile rsritului, departe de trunchiul cel mare al rasei latine
i incunjurat de elemente striine. Dar vitalitatea lui cea extraordinar Ii &Ada puterea de a invinge toate greutAtile, i ceeace
aproape dou mii de ani de inelcri i suferinti nu a putut di-

struge, fr indoial c6 nu este menit a pierl in acei de lumin

i de civilizatie In care trim. Zemislit din o greealli, poporul
roman a indreptat-o prin puternica sa natur, i ceeace er
pentru Romani o poticnire, va deverd pentru orientul Europei
un izvor de ordine i de propire.
Innainte de a plec din Roma, Traian puse s" se taie un
drum in stncile ce lungesc malul drept al Dun6rei, dela Portile
de Fier In sus pn la o indeprtare de vreo sut de chilometri,
ct tine malul pripstios al Dunrei. Acest drum, nu prea lat,
mai mult un soiu de crare, er menit a inlesni tragerea de pe
mal a Mcilor i batelurilor cu provizii pe care Traian er s le
transporte pe Dunre in sus, din Moesia ctre tArimul operatiilor.

Romanii anume, dup cucerirea Moesiei i a Panoniei, organizaser dou flotile pe fluviu, classis pannonica i classis moesica,
flotile care aveau de scop mai ales paza trecerei Durfrei ; dar
flr indoial c alturea cu aceste flotile de rizboiu, trebuiau
s.' se afle i vase de transport. Deaceea i vedem pe Colmuna lui
Traian aducandu-se provizii de grill i butoaie cu lichide : vin,
oloiu, etc., cu icile, p'anA la locul pe unde Romanii fac podul
pentru a trece in Dacia 36.

In tot cursul su, dela Columbaci in Serbia pan la Orova, Dunrea curge in un pat foarte ingust, restrins intre doi
p6reti de stnci verticale care ies6 deadreptul din ap, pentru a se
Inlt uneori Oda' la 800 de metri. Partea cea mai ingust, strmtoarea dela Cazane, pare a inghiti cu totul intre dou stnci uriae,
uriaul fluviu, care'i restringe aici ltimea numai la 150 de metri,
din 1000-1500 lrgimea lui obinuit, coborindu-se adncimea
lui la mai bine de 50 de metri 37. Aici in locul cel mai impuntor,
unde Dunrea biruiete muntii, se cetete 'MCA, pe malul sArbesc,

inscriptia pus de Traian In anul 100 d. Hr. in care spune c6

,,desfundnd stncile au deschis o cale" 38.
36 Frhner, tab., 29-30.

" Elise Reclus, Nouvelle gigraphie universelle, Paris 1878, III, p. 316.
Corpus Inscriptionum Latinarum, III, 1, No. 1699: IMP. CAESAR
D IVI NERVAE F. NERVA TRAJANUS AUG. GERM. PONTIFEX MAXIMUS
TRIB. POT. IIII, PATER PATRIAE COS. III MONT... A... BU. SUP... AT...
E... restituit partea din urmd astfel : montibus excisis amnibus superatis viam

lecit Comp. Arneth, Die Trajan's Inschrift in der Nethe des Eisernen
Wien, 1856.

Thores

96

ISTORIA ROMANILOR

Traian pune sa transporte atat din Moesia, cu ajutorul

drumului aratat, singurul care facea cu putinta urcarea in&Ara a ivoiului Dullard, cat i din Panonia, catimi mari de
provizii la Virninacium, din care face baza operatiilor sale,
mai ales ca in susul i in josul acestui ora intait se ridicau o
sum' de turnuri de privighere, construite de mai innainte Inca
pentru paza granitei 39.
Traian intrebuinta la aceasta expeditie legiunile cari stationau in Moesia i Panonia i cari erau deprinse in luptele cu
Dacii, cunoscand modul lor de a se bate. Nu se poate determina
cu precizie numaul armatei care insoti pe Traian. Ea trebue

ins sa se fi urcat la vre-o 60.000 de oameni, impreuna cu trupele

ajutatoare, cavaleria germana i mauretana 40 Generalii cei mai
cu vaza de lnga Traian erau : Licinius Sura prietenul su i

Stanca i inscriptia lui Tralan

acela care'i ajutase mult la adoptarea lui de catre Nerva, prin

urmare la imparaie, apoi Claudius Livianus, eful cohortelor
pretoriane i Lucius Quietus comandantul cavaleriei mauretane ;

In sfarit unul Laberius Maximus care fu mai tarziu consul la

Roma.

Traian pleca la Dunare in primavara anului 101 d. Hr.

Inteadevar panegiricul lui Pliniu cel -Cana, cetit in senat, in

timpul celui al treilea consulat al lui Traian, in luna lui Septemvrie 100, face numai alunecai la proiectele formate de impaatul
contra Dacilor, fara a arata prin nimic c razboiul ar fi i inceput. Pliniu spune : Daca ins" vreun rege barbar. in nebunia
*. Fr6hner, tab. 26-31.
. Conrad Mannert, Res Traiant ad Danubium rgestae, Norimbergae,

1797, p. 20. Franke, Zur Geschichte Traians und seiner Zeitgenossen Quedlimburg, 1840, p. 100. Aschbach, Die Steinerne Donaubracke Traians, p. 3, admite
cifra de 80.000, tar Frhner, p. XI, nota, acea de. 100.000.

" Plinius, Panegyr., XVI.

LUPTELE DACILOR CU ROMANII

97

lui, ar merge atAt de departe incAt s'A'0 atragA mAnia i rAzbu-

narea ta, inteadevAr acela chiar dacA ar fi apArat prin interpunerea unei mAri sau prin fluvii colosale sau prin munti prApstio0, s'ar vedeA atAt de curAnd, plecat sub curajul -Ulu de
erou, incAt ar crede muntii s'au cufundat, fluviile au secat,
marea a fost inghitit i c insu0 pAmAtul, nu flotele noastre
s'au apropiat de el. Par'cA vAd in mintea mea triumful tAu,
ingreuiat, nu prin prada luatA din provincii nici prin banii
stor0 dela aliati, ci prin armatele dumane i prin lanturile
regilor prin0" 41 Este invederat c Pliniu tintete prin cuvintele
sale pe Decebal care refuzase inchinarea i supunerea cAtre
Traian.
La inceputul anului 101 Traian se afl incA la Roma unde

luA consulatul pentru a 4-a oarA. Din actele fratilor Arvali se

vede cA impAratul plecase innaintea lui 25 Martie 101, de oarece

In acea zi se fac rugAciuni pentru sAntoasa reintoarcei e a lui

Traian 42.

Ce cale a urmat Traian pentru a pAtrunde in Dacia ? FArri

indoialA cA a trebuit s'A urmeze una cunoscutA i bAtutA care
duced din timpuri vechi dela DunAre Care centrul Daciei
anume care capitalA Aceste en se aflA insemnate pe un soiu de

plan de distante rAmas de pe timpul impAratului Septimius

Severus 0 care poart6 numele de Tabula Peutingeriand dupri

numele invAtatului german Peutingr care a descoperit-o.

Nu era Traian s'A apuce pesti munti i codri, prin o -WA
necunoscutA, a ca sA adauge la greutAtile rAzboiului i acelea
ale drumului. Este deci mai mult cleat sigur c Traian a trebuit
s'A urmeze una din acele trei &Ai cari duceau din Moesia p-este
DunAre in Dacia, cAile pe cara se purtA comer tul intre aceste
dou'A Orr, pe uncle se in0rau oraele Daciei i cari deci trebuiau sA ducA in modul cel mai direct 0 mai uor cAtre centrul
Daciei, capitala ei.
Tabula PeutingerianA, fAcutA pe timpul impAratului Severus (193-211 d. Hr.), pe cAnd Dacia se aflA sub stApAnirea

romanA, FratA tot cele trei drumuri vechi, cari conduceau de

peste Dunke in Dacia 0 aceste trei drumuri sunt arAtate ca trecAnd fluviul, cel mai apusan la Viminacium in fata oraului dac
Lederata, al doilea la Saliatis in fata statiunii Tierna 0 al treilea, cel mai dinspre rrisArit, la Egeta in fata oraului dac Drubetis. Calea intAia, acea dela Viminacium, este arAtatA ca
trecAnd prin Lederata 43, Arcidava, Centum-Putea, Bersovia,
" Bulletin dell' Instil. arclieol., p. 118, citat de C. de la Berge, Essai
sur le rfine de Trajan, Paris, 1877, p. 39.
" Tabula Peutingeriand asazA gresit Lederata pe malul drept al DuMirei. Novela a XI-a a Pmpeiratului Justinian vorbeste de orasele : Recidua

et Literata quae trans Danubium sunt".

A. D. x enopol.

Istoria Romlnllor. Vol. I.

ISTORI A ROMINILOR

LUPTELE DACILOR Cll ROMANII

99

Azizis, Caput-Bubali i sfrindu-se la Tibiscum. Viminacium

fiind aezat la o egal indeprtare de Panonia 0 de Moesia,

fiind cetate infrit, trebui din mai multe puncte de vedere
s fi fost aleas de Traian ca loe de trecere in Dacia : mai intaiu
pentru uprinta concentrrei trupelor 0. a adunrei proviziilor,
apoi fiinda ea Ii feria o puternia baz de operatie care i-ar
fi lipsit aiurea ; in sfar0t pentrua er punctul cel mai apropiat
de Italia pe unde se puteA atac Dacia. Dovada ins cea mai
invederat c Traian a trebuit in prima sa expeditie, s intre
pe aceast cale in Dacia, st in aceea c, dup cum vom vede,
el trece prin statiile Tabulei Peutingeriane : Bersovia i Azizis,
ceeace nu pute face deat mergnd pe calea dela Lederata spre
Tibiscum, singura unde se intAlnesc aceste orae i Inc imediat
unul dup altul. In a doua sa expeditie, el treand Dunrea pe
podul de piatr dela Turnu-Severinului, ale crui rmiti se
v.d
asfzi in Dunre, el nu ave ce aut pe la Bersovia

Azizis care le vom vede c erau in Banat, inat astfel vom

dove& credem pe deplin a., in prima lui expedi tie, Traian a
trecut Dunrea la Viminacium 0 a intrat in Dacia pe calea
cea mai apusan insemnat pe Tabula Peutingeriank
Aici la Viminacium, astzi satul Costolat in Serbia,
Traian puse s se arunce un pod de dubase, pentru a cruia
intocmire el se folosi de o insul ce se afl in mijlocul fluviului 44.

0 care exist i astzi sub numele de Ostrova. Dup ce Traian

consult vointa zeilor 0 face jertfele trebuitoare, el trece podul
in fruntea otirei sale, 0 piciorul ski, este cel dintaiu al intregei
armate care atinge pmntul duman.
Tabloul Columnei ce reprezint aceast trecere a Dunrei,
arat pe zeul fluviului sub chipul unui btrn ce st in o peterk cu capul incins cu ierburi de bang. De0 geniilor riurilor
nu le place indecomun a fi -infrAnate In libertatea lor prin lucrri omeneti, btranul Danubiu se arat totu binevoitor
Romanilor i sprijine cu puternica lui mn podul pe care calc
legionarii lui Traian. Chipul zeului este poate cea mai frumoas
figur a intregei spirale depe Column 45.

Cum cala. pmntul Daciei, Traian adun in jurul su

pe comandantii cei mai de frunte i tine un sfat de rzboiu in

care hotrte, dup pozitia locurilor, modul innaintrei, i
apua calea care conduce care Tibiscum in linie dreapt. Putin
timp dup aceasta, el primete o solie indestul de extraordinar.
Un popor din Dacia,,anume Burii, trimit lui Traian un burete

colosal pe care er scris, in limba latin, un sfat binevoitor,

anume c Traian s nu strice pacea i s se intoara in tara lui.

In dosul acestui sfat se ascunde o amenintare. Ca de mare el-A

Frhner, lab. 31-33.
" Frhner, tab. 31---33.

100

ISTOB1A nomANILort

ins frica locuitorilor Daciei de numele lui Traian, se vede depe

aceea cA solid Burilor pierde cunotinta cAnd ajunge in fata
lui Traian i cade depe calul Mr% ea, pe care el venise In lagkul

roman ". tiau doaril aceste popoare, cum spune Dio Cassius
c6 mai innainte ele nu invinsese pe poporul roman, ci numai
pe Dominan; ea" acuma aveau de purtat edzboiu cu poporul
roman i cu ImpAratul Traian care se deosebi prin dreptatea,
tkia i cur4enia moravurilor sale" ".

Trecerea Dunlrei. Zeul sustine podul.

Traian er un general foarte prevAzgtor. Precum el ii

alesese o puternicd bazA a operatiilor sale i un loc uor de aprovizionat, aA el nu face un pas innaintea lui in teritoriul Daciei,
fAril a acopen i dinapoiele sale cu lucrAri de intkire. Aceste au

un caracter de trilinicie de tot pronuntat, lucrate din piatril

unele din ele chiar cu ornamentki 0
Dacii se retr6seser inniuntrul trei, pkAsind dup cal
se vede cetgile lor depe Ing6 Dunke, precum Lederata, ArFriihner, lab. 36. S'a discutat mult Intrebarea dacAn acest tablou al
Columnei reprezintA pe solul Burilar
dacti ceeace el tine In maul este un
burete. .Ammianus Marcelinus, XVII, 12, spune cl tot astfel cAzil i :un prin1

cipe Sarmat Innaintea lui Constantin ce! Mare.

" Dio Cassius, LXVIII, 6.
FrOhner, tab. 35-37.

LUPTELED DA C1LOR CU ROMANI'

101

cidava, Centum-Putea. Ei ins c5utau s cunoasc miscrile

i directia pe care o lua armata roman, prin spioni, din care
Romanii prind inteo zi pe unul, sill aduc de Or, cu mainile legate

la spate, innaintea Imptiratului 49. Traian ajunge la Bersovia,

trece dup aceea la Aixis, sau Azizis cum este insemnatil pe Tabula Peutingerianit Deaici el se indreapt care valea Timesului
din care trecand pe urmg in acea a Bistrei, trebui s ajung6 pe
" Friihner, lab.

42.

102

ISTORIA ROMINILOR

o cale btut deadreptul sub zidurile Sarmizagetuzei. La Tapae,

In acelas loe unde i generalul Julian al lui Domitian btuse
pe Daci, intAlneste pentru intia oar Traian pe protivnicii
Dacii, cari se retrseser din cmpie, i cutaser aici un adpost
si o pozitie strategic minunat, aprati fiind In frunte de cursul

iar cu spatele rzgmati pe muntii pdurosi ce se

intind la nordul acestui riu i cari munti Ii fereau de a fi incunjurati. Lupta ce se &Ada aici fu foarte sAngeroas. Se spuned
mai trziu intre soldati, c ne mai ajungnd pAnza pentru legatul rAnilor, Traian i &Ada rufele lui pentru a procur dipele
trebuincioase 52. Dacii fur nvini i din cauza unei furtuni

ce izbuncni in timpul luptei, Intruct ei cari considerau zeul

furtunii ca dusmanul lor, crezuser c i cerul venise in ajutorul

Romanilor.
S eutm acum a determin, dup localittile de astzi,

drumul urmat de Traian pn aici. In un fragment al unui

gramatic latin, Priscianus, se gseste o fraz, singura ce a mai

rmas, din pierdutele comeniarii ale lui Traian asupra rzboaielor dacice : deaici am plecat la Bersovia apoi la Aixis" 51.
Traian, plecnd dela Lederata In sus pe drumul ce duce de aici

la Tibiscum, treat prin statiile identic denumite si puse in

aceeasi ordine de Tabula Peutingerian : Bersovia i Azizis.

Astzi pentru a merge dela Costolat ctre nord, trebuie s trecem
peste riul Beirsava, afluent al Timisului. Acest riu pstreazA
precum se vede numele vechiului oras dac ce er asezat pe malurile sale 52. Orasul disprnd s'a pstrat numai numele riului,
fiind cunoscut c multe orase poart numele riului lng care

au fost intemeiate. Dela Bersovia Traian trech la-Aixis sauAzizis,

cum Ii zice Tabiula lui Peutinger si care nume pare c a fost p'-

strat in Ijir4u1 de astzi asezat dup riul Brsava.

Apucnd spre rsgrit ctre Tibiscum i Sarmizagetuza,
Traian intalneste innainte de a ajunge la Tibiscum, pe dusman
la Tapae sau Tapia dela nordul Lugosului, asezat la baza muntilor i deasupra Timiului, inct inftis. foloasele strategice pentru

o pozitie de aprare, pe care le-am insemnat mai sus, si pe care

Dacii o aleseser ca punctul unde s" astepte pentru prima ail
ciocnirea armatelor roamne. Dela Tapae innainte, urmnd valea
Timiului pn la confluenta Bistrei si apoi valea mrginit
" Dio Cassius, LXVIII, 8. Frhner, tab. 47-50. Reposatul T. Antonescu, In lucrarea sa postum Columna lui Traian, publican' dup moartea
lui de sosia i colaboratoarea lui Eugenia susSine cd Traian ar mai fi mai a-neat
pe Dad si pe calea Taliatis-Tsierna prin valea Cernei, ipotez1 inc4 prin nimic.
adeverin, (1. c. p. 246).
Priscianus, VI, 13. Inde Eierzobim, deinde Aixin processimus".
52 Din punctul de vedere al limbei schimbarea vechiului o din Bersovia in a, Beirsava, este foarte fireascA, dup cum se poate vedea din analogiile corastra dela latinul colostra i. ajar din ad joras. D. Onciul, ,,Critica
lucnrei mele Teoria lui Rsler", In Convorbiri lilerare, XIX, p. 184.

I .0 PTELE DA CILO R CU ROMA N II

103

-de munti de ambele pArti ale Bistrei, se ajunge in linie dreapt

panil la satul Grditea sau Varheley, unde se all ruinile vechei
capitale a statului dac. Deaceea att Dio Cassius cal si Columna

lui Traian aran, pe la sfAritul expeditiei, pe Traian luptLid

contra Dacilor in munti 53.

Analiza drumului urmat de Impratul pn la intrarea

lui in munti Daciei, ne-au dat putinta a identiliicA trei nume vechi
63 Dio Cassius, LXVIII, 9. Frhner, lab. 74, 83-85, 95-96.

104

ISTORIA ROMANILOR

Bersovia, Azizis i. Tapae cu corespondentele lor moderne, Barsaya, Ijiriul 1 Tapa sau Tapia 54.

In drumul sau prin valea Bistrei, Romanii mai ieau o cetate, probabil Tibiscum, si legionarii Ii dau foe, pe cand locuitorii ei fug in padurea din apropiere 55. Decebal, vazand
armata romana se indrept catre capitala sa, trimite lui Traian
o ambasada compusa din trei ambasadori calari pe caii farsa'
ele urmati de o numeroasa intovaraire, insa toti dintre comati,
clasa de jos a poporului 56 Cu toate rugamintele ambasadorilor,
cu atat
Traian staruiete in conditiile sale pentru incheerea
mai mult c se sinnise atins prin neeuviinta Dacului de a-i trimite
In ambasada nite oameni de rand. Solia fiind respins5, Traiaa
inainteaza mai departe i da peste un sat in care rmasese insa.
numai batranii, femeile i copiii 57, poporatia valid fiind luatit
In oastea care apara tara. Aceasi a ne arata inteun chip limpede
c Dacii nu'i. Orasisera satele lor nici chiar la apropierea armatelor romane i. deci invedereaza cat de neintemeiata este
prerea acelora ce sustin ea Dacia a fost cu totul deertata de
poporatia ei, dupa cucerirea romana'.
Se vede ca. Romanii innaintasera loarte incet pana aici,
pe la jumatatea vaei Bistrei, de oarece Ii ajuma' iarna, i. cavaleria daca, voind s treac:4 peste un riu inghetat pentru a ataca
pe Romani, ghiga se rupe i. ea cade in apa 58. Capul Dacilor,
dei desperat de nenorocirea intamplata, ordona to tu restului
trupei atacul Romanilor cari erau aparati de un lagar intarit..
Barbarii luyese in oameni cu sageti, in ziduri cu un herbece,
dar dupa cat se pare cu putina izbanda 59

Al doilea an al luptei.

Traian oprete aici eampania

din anul 101 i, lasand, in toate lagarile i intariturile construite,

garnizoane indestulatoare, se intoarce in un ora din Panonia,
pentru a petrece iarna. In primavara anului 102, el pleaca de aici
cu armata lui pe ici 60, i coboara Dunarea pana la locul unde
trecuse in anul dinnainte. Impratul cland exemplul muncei i
al activitatei, ie singur \T'Asia in maini i. despica cu ea valurile
Dunarei, adeverind astfel spusele lui Plinius, din panegiric, cal

atunci cnd Traian se affa pe mare, nu se multumete numai

cat a privi semnalurile i micarile, ci se aeaza singur la carma
" Asupra acestui de pe urmA nume Tapa, observAm eh' din puntul

de vedere fonetic el trebuia s rAmanA neschimbat, dupil analogiile barba i

capra r6mase ace1ea5i in limba romAri. A doua formA Mpia este iari o schimbare normal.

" Frhner, tab. 50-51.

" Frhner, tab. 51-52.
" Frhner, (ab. 53-54.
" Frhner, tab. 54-55.
" Frhner, (ab. 55-56.
" Frhner, lab. 57-58.

LUPTELE DACILOR CU ROMANII

105

asemenea celor mai zdraveni tovarssi, el taie valurile, st'dpaneste vnturile revoltate i ure cu puterea vaslei cele mai
repezi sivoaie 61. El ajunge in curnd la locul unde poposise
In campania intaia, gAsind neatinse toate posturile pe cari le
lsase in tara dusman. Prima intlnire cu Dacii fu acea a unei
trupe de cavalerie de Daci sau mai curnd de Sarmati,
In zale, pe cari Romanii Ii bat si'i jean pe fug 62 Auxiliarii germani ai lui Traian dan in acest timp peste un corp mai mare
de Daci cu cari an o lupf crncen dar victoroias. Conducstorul
Dacilor, vtizand i aceast btlie pierdut, se sinucide. Aceastil

pierdere aduce supunerea unui trib al Dacilor care vine s fad'

inchinare lui Traian cu nobilii lor in frunte i cu o mare multime

de femei si de copii, cerandu-i indurarea. Traian care avea

interes de a provoca cat mai multe de aceste defectii, pentru a

slbi pe dusman, primeste i trateaz, pe cei ce se supuneau,
cu bun voint 63.

Cu cat Traian se apropi de capitala Dacilor, cu att

piedicele naturale i mestrite se inmulliau i impotrivirea

Dacilor deveni mai cerbicoas ; cu atta lupta lu un caracter
mai inversunat, a-tat din partea atacului cat si al aprrei. PAduri neumblate in care legiunile romane sunt nevoite s'si deschid

un drum cu toporul ; ponoare, torente

anturi adnci pe

cari sunt siliti s le umple 64; intrituri ridicate mai la fie ce pas
apArate cu o struint nemaipomenit, ingreuiau inaintarea

Romanilor. Atacurile Dacilor asupra pozillilor romane devin

tot mai dese ; sangele curge in siroaie si mai fiecare pas innainte
al Romanilor este insemnat prin moartea unui legionar ; iar
din partea Dacilor jertfirea vietei se face cu o drnicie pe care
pute s'o explice numai nestrilmutata lor credint c ar fi nemu-

ritori. Traian mai ie o cetate ce o intAlneste in cale, ultimul

avanpost innainea capitalei, pe cand generalul su Maximus
prinde pe o sor a regelui i regseste, in cetatea unde pune mna
pe ea, toate semnele militare luate de Daci in lupta cu Fuscus 62.
Aceste depe urm pierden i induplec pe Decebal a trimite

1mpratului roman o nou ambasaa, de ast dats de perso-

naje de rang innalt, pileati, cari cum ajung innaintea lui Traian
se pun ingenuchi, intinzand ctre el minile in semn de desperare si implornd indurarea lui 66. Des umilite in form, in
fond ins5. cererile Dacilor nu se potriveau de loe cu intentiile
lui Traian, i rzboiul urmeaz6 mai departe. Cavaleria maure" Frhner, tab. 58-59. Comp. Plinius, Panegyr., c. LXXXI.

" Frhner, tab. 59-62.

" Frhner, tab. 63-64.
" Frhner, tab. 83-88, 89-91.
" Dio Cassius, LXVIII, 9.
" Frhner, tab. 82 93.

106

ISTORIA ROMANILOR

tan" sub Lucius Quietus atacA pe Daci i'i pune pe fug', scpand ei in fundul pAdurilor 67. Aici inchizand drumul prin arbori egsturnati in cale, Romanii sunt nevoiti s ice pAdurea
cu asalt, ca o cetate 68.
Cnd Romanii iesir din p6dure se desfAc innaintea lor
intinsa cetate a Dacilor, bine asezat i minunat intrit. In loe

Ins de a se inchide In cetate si de a suport un asediu, Dacii

Decebal la picioarele lui Traian.

incearcA o depe urmil dat6 soarta armelor. Se incinge o luptA

desperat in care fiece Dac i vinde scump viata ; dar in &t'Usa,
intre vitejii egale trebui s hotrascA precumpnirea stiintei
romane 69. Dacii sunt din nou bnuti i capitala lor trebuind
s'A cada numai decat in mAinile invinOtorului, Decebal se hotfste a primi, M'A nici o conditie, pacea dicta-a de Traian. El
vine in persoan6 innaintea imp6ratului, insotit de doi mari demnitari ai curtii sale, si cade in genuchi la picioarele Romanului.
Frhner, tab. 85-88.
" Frohner, tab. 91-92.
Frohner, lab. 87-89.
.7

LTIPTELE DACILOR OU ROMANII

107

Dindaratul lor o multime nenumarata de popor se taraie in genuchi implornd iertarea invingatorului 70
Pacea impusa de Traian i primita de Decebal stipul. ca
regele dac sa innapoieze toate armele, ma0nele i meterii
primiti dela Romani, sa predee dezertorii, sa (Igraine toate cetatile s praseasca toate cuceririle facute in afara de prcpria
lui Ora', s recunoasca de prieteni i dumani pe prietenii i
du0nanii poporului roman i s nu mai primiasc5 nici un roman civil sau militar in slujiba sa" 71

Traian, crezand c Dacii fagacluiesc in buna credinP

mentinerea conditiilor la cari se indatoriser fat cu Romanii,

ajungandu'0 prin aceasta tinta ce'0 propusese cand plecase
din Roma, ie cu dansul cativa soli daci cari s mearga la Roma
spre a confirma innaintea senatului juruirile pe cari le facusera
lui, lasa o garnizoana in Sarmizagetuza, 0 se intoarse in capitala, unde serbeaza asupra Dacilor un meritat triumf, luAnd
supranumele de Dacicul" 72

3. A DOUA EXPEDITIE A LUI TRAIAN.

Podul de peste Dudre.
Decebal numai cat se prefacuse
ca se supune Romanilor, vazandu-se strans prea de aproape,
Nu ea doara el ar fi avut in gAnd a se tined de cele incheiate,
ci numai pentru a scap din pierzania in care se afle, fa-Prise
o primire atat de neconditionata a indatoririlor impuse lui de
Traian. De abi insa imp'ratul ajunsese in Roma 0 Ii veni
tirea ca. Decebal face multe contra legaturei pacei, c prime0e
iara0 dezertorii, reintarete cetatile, cerceteaza prin soli natiile
vecine, pedepsete pe acelea ce nu primiau a fi in partea lui,
luand 'mina oara Iazigizilor o parte din pamnt" 73, 0 altele
multe. Acestea auzindu-le Traian, face de indata sa se decreteze, din partea senatului, Decebal ca duman al poporului
roman 0 se hotarate a plec numai decal iara0 in persoan
In contra regelui dac.

In aceasta de a doua expeditie Traian nu mai indrepta

atacul principal in contra lui Decebal, pe unde'l lovise intaia
oara, cu toate c s'ar parea ea un asemenea atac ar fi trebuit
Frhner, tab. 101-104.

71 Dio Cassius, LXVIII, 9.

" Dio Cassius, LXVIII, 10.

73 Dio Cassius, LXVIII, 9, 10.

108

ISTORIA ROMANILOR

vin6 mai usor, de oarece tara Ii er pe acolo cunoscut. Ne

intrebm care a putut fi motivul ce 1-a impins pe Traian a

schimb de ast dat baza operatiilor sale? Dar pentru a puteA

rspunde la aceast intrebare, trebuie intAiu s cAutm a determinth locul pe unde Traian a atacat pe Daci in decursul celui de
al doilea al s`du rzboiu impotriva lor.
Amintim dela inceput observa tia fcut si mai sus, c`g Tra-

ian nu pute ptrunde in Dacia, cleat pe drumurile bkute

umblate ale acelor timpuri. Prin urmare, dac el si-a schimba

calea de atac, a trebuit s'o str5mute pe una din celelalte dou`a
pe cari Tabula Peutingerian le arat ca ducnd din Moesia in

Dacia. Am vzut ins ea' afar de calea pe la Viminacium,

mai er una pe la Taliatis, in fata statiei Tierna si alta pe la
Egeta-Drubetis. Pe una din aceste dou a trebuit Traian s`a'si
aleags noul su drum. El nu puta s se hotrasa. pentru TaliatisTierna, care duca pe la Ad-Mediam (MediiaMehadia de asfzi)

prin valea Cernei atre Sarmisagetuza ; cki desi drumul

cel mai scurt care capitala Daciei, pedeoparte ingustimea
vei, restrans6 intre doi perett de stnci uriase cari uneori par a
se atinge, o fce cu totul greu de strbAut pentru o armati

foarte usor de apkat ; pe de alt parte ins6 ea nu corespundeA

scopurilor politice ale lui Traian. Ii rmna deci calea cea mai
rsritean, Egeta-Drubetis, pe unde Traian puse s.' se constru-

ias0 vestitul pod de piatr. peste Dunke, de &are arhitectul

elin Apollodorus din Damasc.

S'a discutat mult asupra locului asezrii acestui pod, si

mai multi scriitori au pretins ea* podul lui Traian nu ar fi fost
asternut la Turnu-Severinului, cu toate fmsitele de pilastri
ce se \TM i astzi in ap6, cnd Dunrea este mic ; c pe aici ar
fi trecut podul, tot de piatr, al lui Constantin cel Mare 74, iar
c acel al lui Traian s'ar fi aflat mult mai in jos pe cursul Dunkei,
la Celeiu lngs Corabia, la o indeprtare aproape egal de gurile
Jiului si ale Oltului unde de asemenea se Vd rm'Asiti de stAlpi

de piatr in matca Dunrei 75. Pentru aceast pkere s'au adus

mai ales dou argumente : inniu cri dimensiile podului, astfel
precum sunt arkate de Dio Cassius, nu s'ar potrivi pentru ltimea indestul de mic" a Dunkei la Turnu-Severinului ; apoi
" Vezi descrierea explor'rilor Mcute la Celeiu de Gr. Tocilescu, privitoare la rAmAsitele podului de aici, in Monumentele epigralice i sculpturate, I, 1902, p. 239 si urm.

" Asupra podului lui Constantin ce! Mare, vezi Ceclrenus, Bonn, I. p.
517 si Aurelius Victor, De vita et moribas imperatorum c. XLI Hic (Constantinus) pontem in Danubio construxit". Comp. Orosius VII, 28 si Paulus
Diaconus, XI.

LUPTELE DACILOR CU ROMANI!

109

lipsa unei ci romane care O. dud din fata podului in interiorul

trei, ceeace tocmai s'ar afl in locul celalalt unde o cale roman
incepe dela Celeiu i merge pe malul drept al Oltului pnii in
Transilvania.
Asupra argumentului intiu observAm ea' pretinsa nepotrivire a dimensiilor podului cu aceea a Dunrei provine numai
din o greit. msurtoare. Este cunoscut c' indeprtarea intre
malurile Dunrei la Turnu-Severinului este de 1127 de metri.
Dio Cassius ne spune ins c' podul er aezat pe 20 de stedpi,
indeprtati unul de altul de 170 de picioare ; in totul 3570 de
picioare, cari fac 1103 metri 76. Dac socotim ins i prtile
dintre cel dintaiu i eel depe urm stlp i. maluri, ajungem la
ltimea fluviului constalat astzi. Msura dat de Dio nu se
potrivete ins nici de cum la Celeiu, uncle Dunrea are o ltime
de 6000 de picioare sau 1856 de metri. Apoi Dio el insui observ

nu doad c pe aiurea fluviul nu ar fi mai lat, crtci este chiar

de dou6 i. de trei ori pe attita ; dar aici, Cu toate d este mai ingust, este ins proportional i mai adanc" 77, ceeace corespunde

intocmai cu natura Dunrei la Turnu-Severinului unde dei

nu este in ltimea ei cea mai mare, are ins o adncime de aproape 30 de metri.
Argumentul cu oseaua roman este tot atAt de puin

hotritor. Oare Romanii trebuiau numai dedt indat ce puseser

piciorul in Dacia, s construiasd i o osea spre a ptrunde inluntrul trei? Cu toat fenomenala repejune cu care se construiau lucrArile romane, ar fi trebuit mult mai lung timp pentru con-

struirea oselei decat pentru aceea a podului. Dad Romanii

ar fi trebuit s. atearn i oseatia prin Valahia mid dela podul

dela Celeiu pn in Transilvania, innainte de a incepe dzboiul

cu Dacii, atunci fr indoial cg, pornind ei construirea podului
in 103, in 105 nu ar fi putut pi pe oseaua lor pentru a Mtn\
In Transilvania. *oseaua este cu totul neatrnat de pod ; a fost

at2rnut mai tArziu, dup reducerea Daciei in province roman.

Din aflarea sau lipsa ei, ca continuare a unui pod, .ritt se poate
deduce absolut nimic asupra locului construirei acestuia, i din

asemenea argumente nu se poate dobAndi nici o lumin in

cauz.

Nu trebuie s'a ne midm dad nu gsim nici o pomenire

a podului lui Traian in hrile sau insemnrile drumurilor rmase dela cei vechi, precum in Tabula Peutingerian sau in
" Un picior greceec.-0,m. 309. Datele lui Dio sunt luate din descrierea

lucrrirei lui Apollodorus fAcutd de lnsusi architectul. Comp. Procopius. De aedi-

Bells IV, 5; prin urmare m5surile sunt acele grecesti.

" Dio Cassius, LXVIII, 13.

110

ISTORIA ROMANILOR

Intinerariul lui Antonin 78, pentru c aceste insemn'Ari nu se

ocup cleat cu inOicarea statiilor 0. a distantelor dintre ele.
CAnd drumurile intAlnesc o ap6, unja care le inseamnA trece,
curat peste ea, fArs a arAt dacA comunicatia se face prin o
punte sau altfel cumva.
Dintre scriitorii vechi numai Procopius (sec. al VI-lea)

se rostete mai lmurit asupra locului ocpuat de podul lui Traian.

El spune &A nu departe de Zanes este un castel al cArui nume
este Pontes" ; arafd apoi cri acest nume de Pontes i vine deacolo
cA" Traian impAratul ar fi fAcut un pod aici peste Dunke prin
arhitectul Apollodorus din Damasc. CA acest castel Zanes vine
1AngA Turnu-Severinului se vede depe aceea ea' Procopius, ur-

mAnd cu enumerarea centilor dunArene, arat ca cea dintAiu

dupkyontes oraul ad Aquas i dup aceasta castelul Dortico,
cari sunt arAtate i de Tabula PeutingerianA ca urmAnd indat
dup'6 Egeta. Zanes nu poate fi dar decAt un Alt nume pentru
Egeta. G6sim urm6toarea paralerA intre Procopius i Tabula
Peutingerian :

Procopius

Lederata
Zernes
Zanes
Pontes

Tab. Pent.

Lederata
Tierna
Egeta

Ad aquas
Ad aquas
Dorticum
Dortico
Procopius pune evident puntea lui Traian mai in sus de
Aquas, deci cu neputinll in spre gura Oltului 79.
Conform cu aceasta, arat i Constantin Porfirogenitul

(sec. al X-lea) cA in tara Ungurilor ar fi mai multe lucruri

vechi *i. innainte de toate podul lui Traian (adic ruinile lui),
la extremitatea Ungariei. Belgradul este la trei zile indeprtare

" Engel, In Commentatio de expeditionibus Traiani ad Danubium et origine Valachorum, Vindobonae, 1796, p. 206, arat c itinerarul lu Antonin

ar Insemna puntea lui Traian intre Egeta si Aquae. Engel reproduce anume
dupA editia lui Wesseling urmiltorul loe din itinerar :
Cuppis, M. P. XXIII
XXIII
Novas. . .
Talia
. .
XXII
Egeta . .
XXI k
Aquis.
.
XVI f Inter Egetam et Aquas Pons Traiani.
Dortico . .
X
In editia critica' a

itinerarului lui Antonin a lui Parthey si Pinder,

Berolini 1848, p. 103, se \Id insemnate statiunele arAtate de Engel, MI% acea
niptitA asupra puntii lui Traian. ifnuim ca Engel va fi luat o adnotare a lui
Wesseling drept textul itinerarului.
" Procopius, De aedificiis, IV, 6. Vezi harta expeditillor lui Traian la
inceputul cap. precedent.

LUPTELE DACILOR CU ROMANI!

111

de aceast5. punte" ". Indicatia scriitorului elin, de0 e cam general& este totu0 indestulaoare pentru a art aezarea podului,
din cauzc Porfirogenitul arat locul acestui pod ca la extremit4tea Turciei adic a Ungariei, tar care nu s'a intins niciodat

pan la gurile Oltului 0 mai ales nu pe timpul irnpAratului

scriitor, cand Valahia er in stpnirea Peceneghilor.
Dac toate argumentele aduse pn aici ne dispun numai
ca a primi mai curand aezarea podului lui Traian la TurnuSeverinului, apoi dovada invederat& c" rm0tele de pilastri
ce se all aici in Dunrtre, apartineau podului lui Traian 0 nu
acelui al lui Constantin, care acesta se 016 la Celeiu, ne-a dat-o
studierea ins0 a acestor rm4iti, fcut in ziva de 15 Ianuarie
1858, cnd se intAmpl o scsdere cu totul exceptional a apelor

Dunsrei. Un inginer militar din Ruava 0 un conductor de

cldiri al companiei vapoarelor din Turnu-Severinului filcur

Ruinele podului.

In acea zi m6surAtori i exploratii minutioase. Ei constatar in

albia fluviului 16 stalpi de ziarie pe cari cercetndu'i, ii gAsir construkti ca i capetele podului depe maluri, cu pietroaie
cu mocir16 de ciment roman 0 cptuiti cu crmid mare
p`dtrat6 ; erau indeprtati intre ei astfel de-a latul riului, inct
locul unde lipsiau dintein0i patru, spre a face 20 in total, er
acoperit de o insul, care pe semne potmolise pe acele patru.
In interiorul zidsriei se aflar nu numai guri regulat dispuse,
In cari fuseser aezate "Arne incrucisate, dar nc se aflar
cAteva crmpeie de lemn de stejar. Ceireimizile cart acoperiau
stedpii purtau marche a trei di/ente cohorte auxiliare din a Xl I I-a
i

legiune Geminei, cari negre0t au fost intrebuintate la lucrarea

g

Const. Porphyrog. Deachn. imperii, c. XI.

112

ISTORIA ItOMANILOR

podului" 81. " Este invederat c aflarea unor crmizi cu marca

legiunii XIII-a Gemini hotirte definitv c aceasti punte

trebuie si fie a lui Traian, cici este cunoscut c aceasti legiune

a luat partea cea mai activi la cucerirea Daciei i a rimas aici
ca garnizoani ping la pirisirea provinciei de care ocirmuirea
romani.
S inliturim ns i o ultimi intimpinare care se aduce
tocmai din construirea acestui pod. Am vizut anume c, in partea
superioar a stilpilor, s'a gisit giuri cari slujiau dupi ckt se
vede, la prinderea structurei superioare a podului, care er
de lemn, i c s'au gisit in ele chiar resturi de crimpee de stejar.
Se pretinde c asemenea rimiiti nu s'ar potrivi cu descrierea
podului de citre Dio care ar spune ea' i partea superioari a podului er tot de piatri. Scriitorul elinins, in descrierea indestul
de scurti a podului, spune numai atita asupra acestui punct :
Stalpii stau intre ei la o depirtare de 170 de picioare i sunt
legati prin bolti" 82, firi s adauge daci boltile eran de lemn
sau de zidirie. Ele puteau fi insi i de lemn, i este natural ci
i lemnul si fi fost aezat in formi de bolti, pentru o deschidere
atit de mare, unde nu ar fi putut sii reziste nite grinzi orizontale.
Calea lui Traian in a doua expeditie. Traian puta
podul firi a fi nelinitit de Daci, cici el ocupase de mai innainte
malul nordic al Dunirei. El trecand Dunirea la Turnu-Sevrinului, a doua intrebare care se pune dela sine este : pe unde a
apucat citre Sarmizagetuza ; deadreptul prin pasul Vulcanului
sau prin acel al Turnului Ro? Daci Traian ar fi vrut sii loveasci
numai Sarmisegetuza, atunci n'ar fi avut decit s apuce pe la
Lederata, prin valea Timiului, i a Bistrei, pe unde ajunsese
odati Oda' sub zidurile ei. Dar pentru a nimici puterea Dacilor

i a'i supune stipinirei romane nu er indeajuns a se lu capitala. Trebui sii atace pe Daci in chiar cetatea lor fireasci,
si le taie utinta retragerii citre muntii Transilvaniei ; deci
trebuiau atacati ei in aceasti tari chiar. Iati dar ci planul strategic al lui Traian trebui si fie atacul Dacilor prin Transilvania

i prin urmare trecerea Romanilor prin pasul Turnului Ro.

Aceasti incheiere apriorici gisete mai multe argumente in alte

imprejuriri. Mai intaiu dela Drubetis calea care duce in interiorul
Daciei la ultimul siu ora In spre nord, Porolissum, trece prin
" A. I. Odobescu, Istoria archeologiei, 1, Anticitalea, Renasterea, Bucu-

resti, 1877, P. 362, dui:4 monografia profesorului Aschbach, Ueber Trajan's.

steinerne DonaubrOcke, Wien, 1858. D-na Vaschidi In Conguete de la Dacie, p
6, arat6 cA s'a mai aflat cArdmizi Coh. II Hisp., Coh. I, civ. Roman, Coh.
III Britn., cohorte ce au luat parte la cecerirea Daciei.

" Dio Cassius, LXVIII, 13 :

ewcal lo1Lp.ovTa xot 6xcecbv

ac),X4ILnv 'maw; &nixopaut, Wat ouvvto8613.4sivraLn.

LIIPTELE0 DACIL0R CII RoMANII

113

urninoarele puncte dup Tabula Peutingeriang : Amutria, Pelendova, Castranova, Romula, Acidava, Rusidava, Pons-Aluti, Bu-

ridava, Castra-Traiana, Arutela, Pretorium, Pons-vetus, Stenarum, Cedonie, Decidava, Apulum, (asfzi Karlsburg sau
Alba Julia) i deacolea inainte prin Napoca la Porolissum (astAzi

Mojgrad). Mai multe din aceste nume sunt romane precum :

Castra-nova, Romula, Pons-Aluti, Castra-Traiana, Pretorium,
Pons-Vetus ; prin urmare arat c fusese clcat de Romani
calea pe care se inirau. S'ar pute intimpina e ele au putut fi
date locurilor dup cucerirea Daciei de Romani, de oarece ele
se OA in Tabula Peutingerian, care este posterioar cucerirei
romane. Unul din ele ins, Castra-Traiana, trebuie numai deck
aib originea din timpul cucerirei nsi, de oarece vedem
In el numele lui Traian, fie c' acest nume sn fi fost dat de inss0 legiunile cuceritorului Daciei ce poposiser acolo, fie c
ss fi fost aplicat acelui loc in timpuri mai tarzii, ca o amintire
a trecerei lui Traian. Strabo apoi ne spune ea' Romanii ar fi transportat pe riul Maris (pe care 1-am vAzut a fi Oltul), toate cele de
trebuint rzboiului" 83. Ce inlesnire ar fi avut Traian de a tran-

sport pe Olt materialul i proviziile de rzboiu, dac armata

lui ar fi trecut prin pasul Vulcanului ? Din potrivA, dac urma
calea pela Turnul-Rou, atunci filea indoial c cursul Oltului
pute
slujeasc la asemenea lucru.
Inainte ins de a merge mai departe, trebuie s arAtgm
c'd drumul ce merge dela Drubetis la Apulum i Porolissum
trece inteadevAr prin pasul Turnului Rou. Cateva identificki
ale numelor vechi cu acelea ce se afl astszi in tkile romne
vor inlesni asemenea dovad.

Intaia statiune arnat de Tabula Peutingeriansa dupil

Drubetis este Amutria, care nu este decAt forma romanizat
a numelui dac (ad) Mutua (m) care a rAmas pang astzi alipit
de riul Maim ce curge prin acea parte de tar 84 AO dar calea
dela Dubretis &are Apulum apuc intaiu peste Motru, deci spre
rstiti nu direct spre nord &are Sarmizegetuza. Dup' Pe lendova i Castra-Nova ce nu pot fi identificate, Tabula PeutingerianA indicA statia Romula aezat unde vine asfzi Recica.
Dup" alte dous s.tatii intermediare, intAlnim Pons-Aluti,
adie puntea Oltului, prin urmare o statie ce trebui &A fie lang
acest riu, i unde se afl un pod, pentru care Romanii o i

astfel. Acest nume nu insamnA c Traian ar fi trecut aici Oltul

" Strabo, VII, 2, 13. Comp. mai sus, p.
" Mutria dup regulile limbei romanesti poate fr nici o greutate
fi redus6 la Motru. Pentru schimbare lui u In o aducem analogiile nord dela
nurus, popor dela populus ; lar pentru perderea lui i lnainte de u avem cumcitru dela cornmatrium, Dumitru dela Demetrius. Vezi Onciul In Cono. lit.,
XIX,p 183.
A. D. Xenopol.

Istoria Romanilor. Vol. I.

114

1STORIA ROMINILOR

pe un pod, ci numai c'd se afl de mai innainte in acest loc o

treatoare fcut. de Daci. Inteadevr este cunoscut c malul
Oltului din stnga este innalt si rpos, pe cnd acel din dreapta
este o vale largA de cAteva sute de metri, mrginit de o teras

mai innalt, care ofere o cale foarte indemnatec6 pentru o

armat. Traian deci, cum a ajuns la Pons-Aluti, a apucat spre
nord pe malul drept al Oltului ctre pasul Turnului-Ros, pe
calea indicar de Tabula Peutingerian. Punctul unde Traian
a atins Oltul trebue s se fi aflat putin mai jos de Rmnic, cci
deacolo vedem c mai sunt dou' statii pn la Arutekt, care

er asezat pe riul Lotru de astzi ce'si trage numele dela Arutela.

Am vzut c Traian merge pe partea dreapt a Oltului i tocmai
pe aceast parte se vars in el riul Lotru 85
Mai obervAm c pe cnd dela Drubetis pn la Pons Aluti,

distant indestul de mare, sunt cinci statii dela acest din urm
pn la Arutela, distan-Vd mic, sunt numai dou, si tot pentru
identificarea Lotrului cu Arutela mai vorbeste i imprejurarea
c el se afl aproape la dou treimi de drum intre Turnu-Severinului si Alba Julia, precum i Arutela Tabulei Peutingeriane se
afl la aceeas indeprtare proportional intre Drubetis i Apulum88.

Din discutia de panl aici s'a dovedit dou imprejurki,

anume, cA drumul ce conduce. dela Drubetis inntiuntrul Daciei,

trece pe la Turnul Rosu i c aceasta a fost calea apucat de

Traian in a doua lui expeditie 87.

" Arutela este format ca I Amutria din (ad) Ruleta (m). Prin o metatezd foarte obisnuit In limba romand, avem din Rutela, Lutera, de unde
apoi prin schimbarea lui u In o, eliminarea lui e si prefacerea genului din
feminin In masculin avem forma Lotru.
Schimbarea lui u In o am dovedit'o In nota precedent. Eliminarea
lui e si metateza sunt fenomene obisnuite In limba romAnd. Cat despre schimbarea genului citm : tilia =teiu.
.
Tabula Peutingeriand aratd anume uringtoarele distante futre di-

versele statiunii ale acestei cdi.

mii de paei
Dela Drubetis la Amutria
36
Amutria la Pelendova
35
Pelendova la Castra-nova 20
Castra-nova la Romula
30
13
/f Romula la Acidava
24
f! Acidava la Rusidava
Rusidava la Pons-Aluti 14
Pons-Aluti la Buridava
13
Buridava la Castra-Traiana 12
27
Castra-Traiana la Arutela 9
Total Intre Drubetis i Arutela
(Turnu-Severinului i Lotru)
206

mii de paei

Dela Arutela la Praetorium .

Praetorium la Pons-vetus
Pons-vetus la Stenarum
Stenarum la Cedonie
Cedonia la Acidava
Acidava la Apulum
Total dela Aruleta la Apulum
(Lotru la Alba fulja)

15
9
19
12
24
15
94

" C. dela Berge, Essai sur le agrie de Tra jan, p. 51, spune In privirea acestei de a doua expeditii a lui Traian : Nous sommes compltement
dpourvus de renseignements gographiques sur la deuxime guerre". Daca
nu ne Inseldm, cercetarea noastrd Implineste aceastd

LUPTELE DACILOR CET ROMANI'

115

Motivul ce l'a impins pe Traian a atach. pe Daci din aceastg

parte a fost intaiu scopul sgu de a le tgi linia de retragere cgtre
interiorul Ord ; apoi Dacii, ateptndu-se Meg' indoialg a fi

loviti tot din partea de mai innainte, grgmgdiserg inteacolo

toate intgriturile lor, incgt Traian er sigur a ggsi drumul prin
Transilvania aproape liber cgtre capitalg.
Dupg &I se pare, Traian pentru a rgschir pe Daci,

atacg prin un corp expeditionar i prin Scitia minor (Dobrogea

de astgzi). Numai a se explicg ridicarea marelui monument
dela Adamclisi, Troppaeum Traiani, precum i cetatea Nicopoli din Moesia ca amintiri ale victoriei lui contra Dacilor, monument i cetate a cgror ridicare nu ar ave inteles dacg Traian
ar fi atacat pe Daci numai pe la Drobetis 88 Tot deaici se explic cum de oraul Tomis, Constanta de astgzi, bate monete
i medalii in cinstea lui Traian, apoi i pentru ce, afarg de Nicopoli,
i alte orae din Moesia amintesc pe cuceritor sau pe cei ce'i stg-

teau aproape, ca Plotinopoli (dela Plotina sotia lui Traian) ;

apoi repetatele denumiri de Ulpia date mai multor orae, ca
Ulpia Nicopolis ad Istrum, Ulpia Sardica, Ulpia Traiana Ratiaria

.i altele Meg' 89.

Traian pleacg in anul 104 de a doua oarg contra Dacilor.

Anul intgiu insg Il petrece in Moesia, privighind sfArirea construirei podului care nu se puted efectu inainte de a se ocup
mai intaiu, cu armata, r.pa nordieg a fluviului, cci altfel Dacii
s'ar fi opus la alipirea lui de malul tgrei lor. Traian se coboarg
din Pononia cu vase pe Dungre pang la Egeta, unde ajungAnd,
toatg poporatia acestui ora roman Ii iesg innainte i-1 primete
cu dragoste 90. Pe gicele ce adusese armata romang pang aici,
trece o parte din ea la Drubetis, pentru a ocup acest ora duman
-i a indepgrt otirile dace 91. Mai multe triburi gete i iazige
8e supun lui Traian. Acele gete ce am vgzut c locuiau in Valahia, sunt imbrgcate ca i Dacii, iar Iazigii poart nite haine

pAng la talie strnse pe corp i terminate prin o fustg lungg

Ong' in pgmnt i creatg, incgt de departe au aparenta unor
femei 92 Iazigii cari fuseserg pedepsiti de Decebal cu luarea
unei pgrti din pgmantul lor, ca unii ce refuzaserg a se ali cu

" Amm. Marcelinus, XXXI, 5, 16: Nicopolis quam indicium victoriae contra Dacos Traianus condidit". Tocilescu, Fouilles et Recherches arheologiques, Paris 1900, p. 74: Que voulait faire le grand monument triomphal
.d'Adam- Klissi sur le territoire de la Dobroudja s'il est vrai ,comme on l'a toujours soutenu que la guerre contre les Daces ne s'dtait porte que sur rive gauche
du Danube ?"
At. I. Dimitriu, Inceputul Crestiarei Romdnilor, 1906, P. 55, Comp.
Tocilescu, Fouilles et Recherches, p. 22.
8 Frhner, tab. 108-112. La p. 17.
91 Frhner, tab. 117-118.
Frhner, tab. 118-120. Aceasta este singurul cos.tum civil deosebit
de acel In care se Infdtisaz de obiceiu barbarii pe Columna lui Traian.

ISTORIA ROMINILOR

116

Dacii ", fur cei dintaiu ce se inchinarg lui Traian. Romanii

ieau dupg aceea un lagr intgrit al Dacilor, construit dupg

principiile artei romane i construiesc ei inii mai multe intrituri pentru a apgra capul podului din spre Dacia ". In anul 105
terminandu-se constructia podului, Traian dupg ce savarete
sacrificiile obinuite, trece pe el cu restul armatei sale In Dacia 95.

Dui:4 aceasta Romanii trec un riu pe un pod de lemn "

probabil Jiul, cgci Motrul i celelalte cursuri, de apg intre Turnu-

Severinului i Olt, pot fi trecute prin vad. In drumul lor, ei

primesc Inchinarea mai multor triburi gete, ceeace se adeverete

_
1+1.

(1130
-t

.fr

;.`"

<

1(

.3

?J;

k=111/6"

Sarmatil pe col. lui Traian.

nu numai din repetitele tablouri ale Columnei Traiane, cari

infatiea zg supuneri de popoare din Dacia, dar incg i din
Dio Cassius, care spune cg Decebal parte din pricing cg cei
mai multi Daci trecuserg la Traian, parte din alte Imprejurgiri
voig sa trateze de pace" 97. Dui:4 ce trec riul pe podul aminLit,
soldatii romani dau peste un lan de grgu pe care'l secera" pentru
Mal sus, p.
94 Frhner, (ab. 124-128.
Frtiliner, tab. 128-129.
3

131-133.
Dio Celsius, LXVIII, 11 :
Frolihner, (ab.

Tpaiuv6v, -Acci

TLYC:t,

i8zsr10.9

otriyibv

atiritg 6AexiPsaog

OtoTcy.eveuv 7te6

LUPTELE DACILOR CU ROMANII

117

a'i face provizii 98 Aceasta ne arat c armata innainta care

capitala Daciei pe la mijlocul lui Iunie 105. Ajungand legiunile

innaintea unui or2 dac intarit, parte dintre aparatori erau

de parere a se supune, parte a se Impotrivi. Se nate de aici a

cearta destul de vie in sinul garnizoanei, care arunca i mai
curand oraul in mnile Romanilor 99. Oraul luat se vede a se
fi aflat in partea muntoasa a Ord., de oarece vedem tabloid
Columnei lui Traian infatiandu-1 ca aezat pe o innaltime.
SfArOtul rAzboittlui.
Dacii, vazandu-se din nou serios
amenintati, recurg la mijloace necinstite pentru a scap de

peire. Inca depe cand Traian era in Moesia, ocupat cu construirea

podului, Decebal trimisese nite dezertori insarcinati a ucide
pe imparatul care er de obiceiu uor de apropiat ; acuma insa,

ocupat cu ale razboiului, dade intrare ori cui o cerea, luck

prea lesne s'ar fi putut 1ndeplini scopul lui Decebal, daca' intamplarea n'ar fi adus descoperirea planului dela unul din conjurati

care, supus apoi torturei, arata i pe ceilalti. Dup ce Traian

trece pe pamantul Daciei, Decebal Inchipuiete o alta iretenie.

Inala anume pe un comandant roman foarte iubit de Traian,

Longinus, prefcandu-se ea ar vol a'i vorbi de pace, i dup

ce pune mana pe el, amenintandu'l cu tot felul de chinuri,
cere s destainuiasca planurile lui Traian. Romanul 1nsa
mane mut la toate intrebrile. Decebal atunci se gandete
a se folos 1ntr'un alt chip de prinderea lui Longinus. Trimite

lui Traian rspuns ea, daca nu se va retra ge din Dacia, innapoindul

toata' tara pana la Dunare .1 dndu-i i o despgubire de razboiu,

va ucide pe Longinus in cele mai cumplite cazne. Traian er

pus inteadevar jute grea cumpana prin viclenia Dacului. Era
In lupta inima lui cu datoria lui de domn i imparat. De o camdata, pentru a Kara pe Longinus de o moarte ingrozitoare,
el raspunde lui Decebal inteun chip ingaimat, 'Meat Decebal
nu tie la ce s se hotarasca. Intr'acestea insa Longinus trimite
o scrisoare lui Traian, in care'l lmbie sa stranga Cu putere pe
razbune moartea, cci in momentul ce va primi
Decebal i
scrisoarea, el nu va mai fi Intre vii, i ie otrava chiar in noaptea

cand trimisese curierul catre domnul su, nelasand in marine

lui Decebal cleat un cadavru care nu-i mai pute sluji la nimic 100.

AO. tieau Romanii, chiar in timpul decadentei lor, stei

indepliniasca datoria 1
Dar i Decebal chiar cand nimi ucigai sau trad credinta

datorita vorbitorului de pace, ce fa ca. el alta decat tot implinirea datoriei ? O datorie poate Inca mai stanta decal aceea
98 Frhner, tab. 142-143.

" Friihner, lab. 143-144.

Dio Cassius, LXVIII, 11-12

118

1STORIA ROMNILOR

-de a lupt pentru glorie i izbAndA, lupt. pentru neatArnare.

In sufletul gu barbar nu tie sA fac deosebire intre mijloacele
-permise i cele nepermise ; toate Ii pAreau bune, de indad ce
er vorba de mAntuirea patriei sale. El avuse prilejul a se con-vinge cA.' sAlbateca vitejie a poporului gu nu se pute mAsurA.
cu tiinta romanA ; cAutA.
Indepliniasd lipsurile cu ce'i iei
la indemAnA, .1 dad vreodad fu de primit principiul c scopul
indreptAtete mijloacele, apoi fArA indoial d a fost atunci.
Dacii arAtased csA. tiau s'A moarA, i dad este cevA de admirat
in acest popor, este lupta sa pAnA In ultimul moment ; nelepAdarea
armelor din mAni, cAt timp mai pAstrase, nu vreo umbrA de spe-

rantA In un rezultat fericit, dar cel putin putinta de a le vedd

roind de sAngele dumanilor.

DupA nespuse greutAti, Romanii ajunsed inaintea Sarmizagetuzei din partea rAgriteanA, precum cu trei ani mai

inainte se apropiased de ea prin cea apusanA. Scopul lui Traian

nu mai er acuma de a scAp pe poporul roman de un tratat

Injositor, ci de a dpune Statul i poporul Dacilor. De aceea
and Decebal speriat de defectiunea tot mai deag a triburilor
dace, ofed pacea lui Traian, acesta Ii dspunde ca g se predee
el i armata sa in deplina lui voie 1". Supunere neconditionad

sau moarte, iat alegerea pecare Traian o puned Dacilor. Dei

-unele triburi plecad grumajii lor sub jugul roman, partea cea
-mai deosebid a poporului, acea care-1 aruncase in aceast cumpAnA, alese fr preget cea depe urmA alternativA. Asaltul intAiu dat de Romani nu izbutete, mai ales din cauza bolovanilor celor enormi aruncati de Daci in capetele incunjurAtorilor 102. Romanii atunci abat o pAdure i construiesc un agger,

adicA o contra-indritud, din care g poat mai uor i mai

la adApost luptA. cu Dacii1". Al doilea asalt aduce oraul in

mAnile dumanului i pe cAnd Romanii sfArAmau zidurile i
portile, Dacii dAdeau foc propriei lor cetAti1", iar efii lor, adunAndu-se In jurul unni mare vas cu otravA, se grAmAdesc pe
intrecutele a se ad'ApA Cu bAutura mAntuitoare de chinuri 105.
Moartea trebui. s'A le fie grabnic, dac nu voiau s impodobiascA triumful invingAtorului.

Capitala dzuse, nu ing i poporul Dacilor. -Decebal cu

otirea dmag se retdsese ind de mai innainte spre nord, In
muntii cari erau t'Aria -Wei. sale. Traian ing nu lag Dacilor
nici timpul de a se gAndi; loviturA urmeag dup lovitud cu
repeziciunea fulgerului. Indad dupA luarea cetAtei, el plead
101 Dio Cassius, LXVIII, 11-12.
"3 Frhner, tab. 143-151.
"3 Frhner, tab. 151-152.
134 Frhner, tab. 154-155.
105 Frhner, tab. 155-156.

&

lir, I

4,

IL

,,

.-!.."-

a,

.1,.
,

6.

.44..

. (own 1

0' z
.

...
1

'

i
,,....- . I
O...

"

ri

:,,,v

^,

1.,

,,i,

..., :

---**:-..421i

K."-

-7-1-,,
l

/
.

'

- -r,q p F-`,

la*

.,...s,i ,

' 4'

.. -

:1/4i

t ..."

rt
-..

...I'

'

10)

--ii

ey
-

le" .

- \ N..,,,-.....
',.
F,1

--

iv,it. 'sr,,i4
. -.!
-.
.

LIIPTELB DAOILOR CD ROMANI'

...

...A'-***

4,

'A

119

120

ISTOSIA ROMAN ILOR

In contra lui Decebal i'l atac in laggrul ski intrit, luAnd

pe acesta, dup5 o crncen lupt. Decebal atunci vznd pier-

dun once sperant de mntuire, se hotrte a urind patria

lui in mormnt i, blestemnd o depe urrn data' pe pricinuitorii

peirei sale, i0 implnt pumnalul in inim. Capul sgu tiat

este adus lui Traian "6. *efii Dacilor care mai supravietuisee
tuturor nenorocirilor de pan atunci, parte se sinucid, parte se
supun invingtorului, aducndul, pe largi tave de argint, pretul
rscuMpgrrei vietei lor, scumpe juvaeruri 107. Dacia cade zdro-

bin la picioarele lui Traian, la 106 d. Hr.

Pe o medalie gsit la Deva In comitatul Uniedoarei se vede pe

Decebal aruncandu-se pe spada lui i dedesupt legenda occupata Dacia. Magazin (tic sieb. Landeskunde I, 1843, p. 130. Vezi frumosul bazorelief de pe
Column Inflisand sinuciderea lui Decebal, In fruntea acestui volum.
07 Frhner, tab. 171-172, 177-178. Ioanes Lidus, De magistratibus,II,
ne d stirea de sigur exagerata cA Traian ar fi luat din Dacia 5 milioane libre
cte aur si 10 milioane de argint.

CAPUL II.

DACIA SUB ROMANI.

(106-270 d. Hr.).

COLONIZAREA DACIEI
1. ELEMENTELE STRAINE
Serbfirile din Roma.
Statul dac piense i pe ruinele lui
er s se innalte unul roman. Dac Ins elementul nou ce veni

s se altoiase pe vechea stirpe tracic din poalele muntilor

Carpati, er superior acesteia in cultur i inteligent, in caracter nu puted s o intreac, Inca rdcina poporului romn
e prins in pturile istorice prin dou vite tot att de energice,
de trainice i de pline de vrtute. S nu ne fie deci sil, dac
sngele Dacilor se va gsi amestecat in nationalitatea noastr ;
cAci dac6 Dacii nu au ajuns i ei un popor mare i insemnat,
aceasta fu datorit numai oarbei fatalitti, care Ii aduse in lovire cu Romanii care erau mai puternici dect ei 1.
Cat de mult ins socotiau Romanii pe Daci, se vede din
marele pret pe care ei Il puneau pe rpunerea lor. Izbnda contra

Dacilor fu privit ca un mare i insemnat evenement. Dela

Cartaginezi, nici un popor nu pusese in o aa de primejdioas

cumpn puternicul Imperiu Roman ; cci, cum exclam Plinius in o scrisoare ctre Caninius : care materie este oare aa
Este cunoscut el istoriografia noastrd mai veche combate ideea unui
amestec al Dador cu Romanii i pretinde cd poporul roman ar fi de obarsie

curat romand. Astfel sustin Petru Maior, Istoria pentru tnceputul Romdnilor,
ed. din Buda-Pesta, 1813, p. 5; Sincal, Chronica Romdnitor, Iasi, 1853, P. 7;.
Laurian, Istoria Romdnilor, etc. Aceastd pdrere mai numard IncA i astdzi aderenti; insd numdrul lor scade cu cat Inainteaza studiile istorice.

122

)8TORIA ROMA.N ILOR

proaspt, de bogat, de mare, in sfrvit aa de poetic i,

Cu toate c, in lucrurile cele mai adevrate, ava de fabuloas
Vei art cum fluvii au fost vrsate asupra pmntului, cum
punti noue au fost aruncate peste riuri, cum vrfurile abrupte
ale muntilor au fost incununate Cu lagre de soldati, cum capitala a fost rzbitg, vi cum rzbit fu vi viata unui rege ce nu
vti s piard ndejdea. Numai o greutate, dar aceea prea mare,
vei intmpin ; anume ea' cu toat puterea mintei tale, aceasts
mreat epopee s nu treac peste marginele ei" 2 Serb6rile
date in Roma pentru a celebr inturnarea triumfal a impratului fur din cele mai strlucite : O sut douzeci .1 trei de
zile, ne spune Dio Cassius, tinur jocurile publice vi peste unsprezece mii de fiare pierir In luptele date, in cari aprur vi
zece mii de gladiatori 3." Istoricul Romei uit ins s ne spun
vi cAti din acevti nenorociti ivi lsar oasele in amfiteatrele romane ; uit, sau mai curnd, ca om cu cugetul mai innalt,
e ruine s o mrturisascA. Traian primete felicitri dela toate
popoarele barbare cari se cutremuraser de cumplita
tur dat Dacilor. O solie intre altele Ii veni tocmai din indeprtatele Indii. El ridic in Moesia n ora pe care Il numi Nicopoli,. in amintirea victoriei repurtate, i ordon' s se ban.' o
multime de medalii cari -se refereau att la faptul general al
cucerirei Daciei, ct i la oarecari intamplbiri mai insemnate
ale rzboiului.
Ca un monument nepieritor care, str'btnd veacurile,
s duc pn la urmavii cei mai indepitati_rsunetul faptelor

sale, Traian get se innalte, in forul ski din Roma, vestita

Column ce poart numele lui vi pe care orndui s' se sape,
In un vir de tablouri, infurAnd Columna ca o corde de jos
in sus, cele mai insemnate scene din luptele sale cu Dacii.
Un alt monument, mai din gros lucrat vi impcidobit cu
sculpturi inferioare in ekecutie celor de pe Column, fu ridicat

de Traian in Scitia Minor, infloritoarea avezare roman ce avusese

a se lud mult de sprijinul dat ei de Traian contra barbarilor

daci, cari nelinivtiau foarte mult aeZrile romane. Ruinele lui
s'au regsit la Adam _Clissi in Dobrogea. El fusese ridicat child
Traian imbrcase pentru a 13 oar puterea tribunicie, deci in

anul 111 dup Hristos. Monumentul reproduce pe imprat

i scene din rgzboiul romano-dac asem'ntoare acelor de pe
Columna lui Traian. Monumentul fusese innltat in oravul
T_Toppaeum Traiani ai Cruia locuitori mai inchin6 o piatr
intemeietorului Daciei in anul 115 4).

Plinius (cel tanr), Epistolae, VIII, 4. (adaos la cele 9 cilrti) Scris. XIV
.ed. Mueller 1903, Epist. care Traian. In scrisoare, Plinius felicit' pe Traian
pentru izbAnda dobandit.
3 Dio Cassius, LXVIII, 15.
Gr. Tocilescu, Das Monument, von Adam Clissi, 1896; Fouilles el Recherches archologiques, 1900. T. Antonescu, Columna lui Traian, 1910.

123

COLONIZAREA DACIEI

Dacia fusese cucerita de Traian cu scopul anumit de a

fi prefacuta in provincie romana. Vazand necredinta lui Decebal, aceasta idee luase In mintea lui Traian un caracter de
fixitate care se vede In juramantul lui obinuit : aa cum
vreau eu sa reduc Dacia in provincie roman". Ins nu aa fu-

I+

.74

AA'S!

!1

..:

it,

'''-

., _u .

if.,

r"--.

,.....7.4-, ..11/1..

,'.,'

--

1017K-A
-

1.,' a AI

r,

l Zlii_

7,-,

'
Alt,' ,.

.::

1.,

'''
,...,,,,

..rs'i';.

....-

r
::7......' .

6.....

, ''''

a-

f
. 1,...

Ti,.; ;,:-:

ii

''''Ikard......,
_.._.
, .....,
..., ' ',..;; ,-

,..r.,..

_: ,_ ..,,,mi'...1:., _-1..., a,

.;f'

...171".- '

Columna lui Tratan.

sese gandul sail primordial, ci zadarit de viclenia regelui Dacilor, luase Traian o asemenea hotarire. Fiind ins ca aceasta
tara era asezata peste hotarele fireti ale imparatiei romane,
deaceea trebuiau luate pentru asigurarea stiipanirei ei masuri

124

IsToRIA nomANILOR

exceptionale, spre a face din ea o stavil in contra barbarilor,

un lagr roman in tar duman. lata pentru ce ne spune

Eutropiu, Ca' Traian aduse, pentru a impopor aceast provincie, de un incunjur de un milion de pai, din tot imperiul
roman, nesfrite multimi de oameni, spre a cultiv ogoarele

COLONIZAREA DACIla

ornele ei"

125

Despre nici o aWi provineie nu se raporteazil

EuLropius, Hadrianus, c. VIII : VI Traianus, ad frequentandam hanc

decies centena millia passum in circuitu habentem provinciam, ex toto orbe
romano infinitas copias hominum transtulerat, ad agros et urbe colendas".
Eutropius d drept motiv al acestei masuri, starpirea sexului masculin din
Gum Dacia diuturno bello Decebali viris esset exhausta", despre care
Dacia :
alai jos.

126

ISTORIA ROMXMLOR

un asemenea fapt. Pe aiurea Romanii se multAmiau a trimite

cAteva colonii, si lsau a tot puternicei inriuriri romane sarcina
de a romanizA Ora cucerit. Pentru Dacia se proced altfel
se aduse deodat un mare numr de colonist cari s'A inlocuiasc
partea, dup cum se vede destul de insemnat, a poporatiei
Daciei czute In rzboiu ; dar totodat s'A imprime ca grbire
caracterul roman acestei noue agonisite, pentru a puted astfel
s" slujascA la scopul propus.

bup cAt se pare Traian nu aduse coloniile sale din Ora

de bastin a poporului roman, Italia ; &Ad centrul impk tiei
ajunsese in mare lips tocmai de element roman, incAt lucru
indestul de extraordinar, poate nicieri nu erau asa de putini
adevrati Romani ca in capitala inssi a imprtiei. Capitolinus, unul din alctuitorii istoriei imperiale, care treste pe
vremile lui Diocletian si Constantin cel Mare, spune despre
Antonin, CA fiind Spaniile cu totul desertate de oameni, ar fi
ingrijit de ele cu bunilvoint, prin o colonizare din Italia, contra
preceptelor lui Traian" 6, de uncle se vede &A Traian i pusese
ca maxim, in afaceri de colonizare, a nu scoate element roman
din Italia.
S cercetm acuma dup inscripiile aflate pe pmntul
Daciei, din care regiuni venir in aceast -pea colonistii romani,
si pe urm s vedem ce caracter dobAndirA aceste elemente,
aparent strine de firea roman, cari venial" s ocupe silistele
Daciei.

Elementul elin.
Mai 'MAiu gsim un numr destul
insemnat de colonisti din Azia Minoar &TA cum se poate

constat aceasia din mai multe imprejurAri, i anume intAiu din

numele lor de originA elin ce ni s'au pstrat In inscriptii. Astfel

enumArAm : Isidora Domo Asiae, o tAnr femeie de 18 ani

moartA i ingropat in Apulum de sotul ei Primus Aurelius ;

Aelia Pergamia adicA din Pergam, care inchin impreun cu

Julia Bassa un altar zinei Venerei ; Aelius Syrus adic din Siria,
arAtat ca augustal al municipiului Apulum ; Quintus Ianuarius
Agathangelus, care pune o piatr mormAntal pe groapa tatlui
su Quintus Ianuarius Zozimus; Lizinia Callityche, care pune o
inscrip tie pe mormAntul so tului ei Titus Lizinius si tot astfel
face si Julia A/rodisia pe acel al brbatului ei .Caius Longinus
Maximus. Ambele aceste din urm nume de femei sunt invederat

elinesti, fie cA so tii lor s fi fost Elini botezati ins cu nume

romane, fie c ei, Romani, s'A fi luat in cstorie femei de ilea. m

elin. O legsturA invers intAlnim ui Severus Eucharistus care are
de sotie o femeie de nume roman Aula Candida. Aiurea intlnim
Capitolinus, Antoninus, XI: Hispaniis exhaust's, italica allectione, contra
Traianis praccepta, verecunde consuluit".

COLONIZA REA DACIEI

127

pe un libert Eutychus care dedics o piatril lui Mithras pentru su

fletul patronilor si. Tot asa ridic6 M. Antonius Onesas i M.

Aurelius Theodotos 7 cAte o piatr in onoarea unui zeu Glycon
a &Anti inchinare er originar din orasul Abonoteichos din
Paflagonia. Ca preuti a mai multor zei grecesti intAlnim
Elini : pe Caius Spedius Hermias, preotul lui Esculap din Pergam si pe Addebar Semei i Okeanos Socratis, preotii lui Jupiter din Doliche. In Tabulele cerate gsim un copil Apalaustus
de natie elin, cump6rat ca sclav de unul Dasius Breucus si o
fat Theodota, original% din Creta 8).
Acelas lucru este dovedit i prin mai multe nume de
zei de origine elin5." adorati in Dacia, ai c6ror inchinnori i preoti,
dup" cum am v6zut din exemplele aduse, aveau nume grecesti.

Astfel afar de acel Glycol?, zeu originar din Paflagonia,

de Jupiter optimus maximus Dolichenus deus Commagenorum
de obarsie din Doliche oras din provincia Comagena In Siria
nordicsa" lnga' Eufrat, pe cari i-am amintit si mai sus, mai intAlnim pe Jupiter optimus maximus Heliopolitanus, adorat in
Helipolis, oras`dirrAzia Minoar, provincia Coelesiria, nu departe de izvoarele Orontului ; apoi pe Jupiter optimus maximus
Tavianus din Tavia, oras al Galatiei pe malul oriental al fluviului Halis ; in sfarsit mai intalnim pe Jupiter optimus maximus Prusenus, originar din Prusa cetate din Bitinia, care nu
trebue amestecat cu Jupiter Ertsenus, de fel din Eriza, oras
din Caria, adorat si el in Dacia 9.
Clturile zeului persian Mithras i al zeilor egipteni Isis
Serapis se reOsesc si in Dacia precum i in toat intinderea imperiului roman. In Dacia ins6 aceste zeitlei poart6 niste
epitete eline i inchintorii ei se v'd a fi mai cu deosebire
Elini, 'Meat i reaflarea clturilor orientale sub aceastti form"
in Dacia, int6reste prezenta elementului elinesc. Astfel Isis
poarts6 adaosul de Mirionima, avAnd un colegiu de inchintitori,
iar Mithras sau soarele acel de &VEM-71TOC. Inscriptiile cari se
refer la acest din urm'a", sunt apoi serse in LoLul sau in parte
Vezi inscri4iilc In Corpus Inscriptionum latinarum, III, No. 1222
Domotsiae ; 1366 Pergamia ; 976 Syrus ; 1504 Agathangelus si Zozhnus ; 1535
Callityche ; 1536 Afrodisia, 1529 Evcharistus ; 1417-a Hermias ; 1301 Semei
Socratis ; 1022 Theodotus.

Tabula cerat5 : No. VII, C. I. L., III 941 : Dasius Breucus emit mancipioque accepit puerum Apalaustum natione ;,recum". No. XXV, p. 959

mulierem nomine Theodolain natione creticam". In Labulele cerate descoperite la Abrud, printre 100 de nume de oameni se afla NT'0 12 Cu nume grecesti,
G. Popa, Tatmlele cerate, p. 149. Intre ele gAsim pe unul Socrates Socratio
cari este acelasi ca Socratio Socrationis. Altul Iulius Macedo putek fi Homan
din Macedonia. Numlirul numelor grecesti se reduce deci la 10 din 100.
C. I. L., III, 1, No 1301 a, b, 1302 Dolichenus ; 1353, 1354 Heliopolitanus, 860, 1088, Tavianus, 859 Erusenus. Akner und Mller, Rdmische Inschriften

in Dacien. No.

728,

Prusenus.

128

ISTORIA ROMINILOR

In limba elin10. Inteun loe intlnim o piatr inchinat lui

Sol Ilierobulos, Ecc4ouXo al inscriptiilor din Palmira ".
0 alt numire a zeului soarelui este aceea de Azizus,

diruia i se mai ziced i puer bonus phosporus, sau aductor de

lumin. Numele de Azizus este ins artat de scriitorii antichittei ca zeul popular din Emesa, cetate din Siria Apamene12.

Adeseori inchintorii unuia din aceti zei Ii ridicau tem-

ple i ingrijiau de slujba lui prin preoti, precum am vzut

pe acei ai lui Esculap din Pergam i ai lui Jupiter din Doliche.

Pentru sustinerea unui asemenea cult, se organizaser colegii
cari contribuiau in mod voluntar la spijinirea religiei lor. Afar
de colegiul Isidei Mirionime pomenit mai sus, mai amintim
colegiul Galatilor (Galatae consistentes), care intretineau templul lui Jupiter 'Tavianul, originar din Galatia 13 si colegiul
Asianilor, din care inscriptia ce'l amintete reproduce numele
a 42 de membri, 26 de brbati i 16 de femei 14. Mai adil.ogm
i colegiul Utricularilor Adrastei, ora din Asia de lng Cyzicus 15.

Pe lng acestea, mai observm c6 in Dacia stationar

In tot timpul stpnirei romane, mai multe cohorte de trupe

ajuttoare din Comagena, precum i din alte localitti ale Siriei ;.

astfel din Iturea lng Palestina i din Palmira 16 Mai amintim i prezenta in Dacia a unor negutitori elini, cum se poate
vede din o inscriptie pus, de doi negulitori din Siria, lui
Jupiter Dolichenus 17

Toate aceste imprejurri ne arat c intre colonitii romani adui de Traian in Dacia, er i un contigent de element elin, care dei romanizat in parte, totui se vede a fi
pstrat, cel putin In generatia sosit in Dacia, contiin ta na" C. I. L., III, 1, No. 882 Isidi Myrionimae C. Iul. Martialis pater et

Livius Victorinus quaestor collegii Isidis d. d." ; No. 1107 : Soli invicto,
No. 1436 : Soli invicto, Mithrae ani11Xew aver..q.cw sony aveD-rvey.
L.

ceto, Hermodio v. s."; Akner, No. 362 :

uvE0-ny.s. Pentru Serapis vezi un altar

(I1Xicu

u.vs.rx-ritio

Epp..ri

ropyLoa-

Tocilescu Monumenie epigralice.

I, 1902, p. 46. Pentru hlithras. studiul lui Studnizki in Arh. epigr. Illitleilungen
aus Oesferreich, VII, 1883. Wien.
" C. I. L., III, 1. No. 1108. Comp. Corpus Inscriptiontun graecarum,
Ed. Boeckh, No. 4483, 4502.
In

" C. I. L., III, 1, No. 875, 1131-1138. CA Azizus er adorat In Emesa

vezi Iulianus, Oraliones, IV, p. 150

" C. I. L., III, 1, No. 860. Comp. alt collegium Galatarurn, No. 1391.
14 C. I. L., III,
1, No. 870.

" C. I. L., III, 1, No. 944. Vom vede mai jos ce erau utricularii.

" C. I. L., III, 1, No. 955, 1343, 1347, 1371-74, 1379 Cohortae Com-

magenorum; 1382 Coh. Ituraeorum; 837, 907 Numeri Palmurenorum.

" Goos, Archeologische Analekten" in Arhiv. fr sieb. Landeskunde,
Neue Folge XII, p. 169 : I(ovi) 0(ptimo) M(aximo) D(olicheno) Aureliu Aexander et Flaviu Suri, negotiatore ex voto 1(ibenter) p(osuerunt)".

COLONIZAREA DACIEI

129

ionalititei sale ; aceasta Cu atAt mai mult cu cat este cunoscut

ci In deobte poporul roman n'a izbutit niciodat a romaniza,
In Tara lui chiar, pe deplin elementul elinesc ce er mai cult
decAt clAnsul. Daci vedem c in Dacia elementul elinesc s'a
pierdut cu totul in sinul acelui roman, aceasta a provenit din
faptul cii, strimutat in Dacia, atare element fusese zmult din

ptimAntul siu, rupt de pe baza sa nationali, transferat din

o incunjurime elineasci In una romani, ceeace explici desna tionalizarea lui. Ci unii din colonitii Aziei Minoare pistraseed' la venirea lor in Dacia constiinta n4ionalitiiii lor, se
vede din aceea ci se gisesc mai multeinscriptii redactate
bimba elini 18.

Daci Insi colonitii iubiau sii serie aceasti limb, ei trebuiau si o si vorbeasci si astfel se introduseri in bimba poporului din Dacia mai multe euvinte elineti vechi, cari au
rimas pAni astizi in bimba romAni i cari nu trebue confundate ca acele derivate din bimba greceasci moderni, introduse
in timpurile mai noue, dela constituirea statelor romAne incoace.

Astfel de cuvinte de origine dial' in limba romAni sunt

Drum dela Sp6p.og, care nu poate fi imprumutat din greceasca noui, pentruci atunci ar fi trebuit sii pistreze pe o, a

precum aceasti vocali a rimas neschimbati in toate cuvintele luate din limba greaci mai noui, ca omofor de la bp.6popog
econom dela oNov6p.o; amvon dela dp.pon anison dela avccsov

i a mai departe. Schimbarea lui o i u s'a ficut Mai din

vremuri foarte vechi, In epoca de formatie a limbei romAne.
Martur dela p.,ciptuc sau ticimpog care redi pe y grecesc
prin sunetul u, i care cuvAnt nu poate deci veni dela modernul Optupoq, desi are acela inteles ; cici daci cuvAntul
romAnesc ar fi imprumutat dela neogrecescul martiros (y se
ceteste astizi ca i, pe cAnd in vechime aved un sunet mai
apropiat de u) ar trebui si fi pistrat pe i, precum in pirostie
dela nupwata, sirmi (sau sArmi) dela app.a., tipar dela trcog

etc. Redarea lui y vechiu prin u este obisnuit in limba latini : pus (puroiu) dela ngov, puga (buci) dela nlyn, sub in
grecete (met, cu spiritul aspru ; super dela 67-rip, luma (spin)
dela xt5p.71 i altele multe.

Papurcl dela elenicul ninupog, pentru acela, cuvAnt.

Turd dela elenicul Ttkpog (film) ce nu se afl in greceasca

moderni. Nu trebuie confundat acest cuvAnt care inseamni

nimic, echifalent cu fum (d. e. in locutiunea tufei in punga),
cu tufi dela latinescul tuffa : MA de ierburi, tufiri de arbori.
" Akner, No. 79, 192, 362, 541, 608. 666, 699, 850, 875, 877, 918.
Adauge Hirschfeld, Epigraphische Nachlese zum Corpus Inscriptionum latinarum, Wien, 1871, No. 25, 26, 27.
A. D. Xenopol.

Istoria RonAnilor. Vol.

I.

130

ISTORIA ROMINILOR

Strugur dela elinescul tpt5ya, prin aceeasi prefacere a lui

u in u i adgogirea unui s premergAtor ca si in sturz, numele
unei pgsgri, dela turdus.
Teacti dela elenicul
x7) cu acelas inteles, si nu dela
identicul grecesc, din cauzg cg, dacg ar fi imprumutat dela
aceastg din urmg limb, ar fi reprodus sunetul i prin i i nu
prin diftongarea lui in ea, ceeace dovedeste o origine foarte
veche. Din greceasca moderng avem bungoarg : mitropolit
dela prrporcoXtvx, shimg dela ax4tcc, spling dela arc4voc,cmil
dela xattillt, etc.
Case dela elenicul xo'camo, identic i in greceasca mo-

derng. C vorba romgnesc este luatg, din limba veche si nu

din cea noug greceascg, se vede de pe aceea cg ea redil consoana aspiratg x, care la acei vechi se pronunt xx, prin
sunetul k romnesc, pe cAnd la cuvintele imprumutate din
greceasca moderng totdeauna x initial este reprodus prin h
romnesc, precum in har dela xpoc, hgu (Cat Ii hgul) dela
xo'co;, hiritisesc dela xcapettCco, hirotonie dela xecpotovico, si al-

tele mai multe.

Aceste ateva exemple, de prezenta sigurg a cuvintelor
cine vechi In limba romang, sg fie indeajuns pentru a dovedi
inriurirea pe care o lgsarg vechii colonisti din Azia Minoarg
asupra poporatiei ce se foimg din nou in Dacia, dupg ocuparea ei de Romani.
Faptul insg cg am constatat prezenta in Dacia de elemente eline, Meg vii i nedeplin romanizate, explicg la rndul

su indeajuns existenta unor cuvinte elinesti in limba de astgzi

a Romrmilor, si nu este de nevoie, pentru a se afl cheia care sg
deslege aceastg aparentg ghicitoare, s strgmutgm poporul
romrin tocmai peste Dungre, ba Meg peste Balcani, prin preajma nationalitg-tei eline, spre a'l pune acolo sg imprumute cele
cgteva elemente elinesti din graiul sgu actual. Elinii veniti la

in timpul colonizgrei au adus acele elemente in limba

noastrg, si nu noi ne-am coborit catre-' Grecia spre a ni le innoi

susi.

De indatg ce se constata .prezenta de clemente eline

constituirea chiar a nationalitgtei noastre, nu ne mai pot minunet de loe aflarea cgtorva termeni din limba lor ingraiul
nostru de astAzi. Pgstrat-au doar i Francezii in bimba lor
cgteva cuvinte eline, desi in intreaga intinsg Galie er numai
o singurg colonie greceascg, Massalia, astgzi Marseille. As
migraine dela 9)v.txpocvfoc, golfe dela x6Xtc

i alte atev.

Elementele iliriee.
A doua regiune care a trimis colonisti in Dacia er acea locuitg de popoarele traco-ilirice cari
ocupau pedeoparte Tracia si Macedonia, pe de alta coasta

COLONIZAREA DACIEI

131

Mrei Adriatice, intinzndu-se pn in Panonia, anume a cele

liri cari poart azi numele de Albania, Muntenegru i Dalmatia.

Din aceast de pe urmtar." care se numi tot astfel

in vechime, Traian aduse lucrtori iscusiti in exploatarea
minelor, cci ne spune Florus clespre Dalmati c, dupti ce fusi

de mai multe ori pentru prdciunile lor,

dlidft Augustus pe mnile lui Vibius ca s'i infrneze cu
totul. Vibius sili pe aceast natie slbaticil a slip?' primntul
si a topi aurul din vinele sale, ceeace ea fAce si fr acesta,
dela sine, fiind foarte zgrcit" 19. Astfel la Alburnum Maior
care astzi se numeste Abrud, pe ungureste Abrudbanya, unde
erau vestitele mine de aur ale Daciei, se afla o colonie intreag de Dalmati cari erau intrebuintati la exploatarea lor.
Acestia erau mai cu osebire din tribu! Pirustilor, pe cari autorii cei vechi Ii recunosc cu tutii a fi o poporatie iliric6 20;
deaceea gsim Alburnul Maior numit intr'o tabul cerat,
Virus Pirustarum 21. Intr'o alta' tabul cerat, gsit ca i cea
de mai sus in ruinele dela Verespetak, lng Abrud, vinde unul
Dasius Verzonis, Pirusta ex Kavieretio, o copil de 6 ani nuseser pedepsiti

mita' Passima 22 pentru 265 de denari, unuia Maximus Batonis.

S'a gsit in Dacia mai multe inscriptii cari amintesc personaje

de obrsie din Acquum, oras dalmatin i anume pe T. Celsenius Constante, pe Aurelius Bassinus, pe Aurelius Decoratus si Re alt Aurelius al crui nume de familie nu se ponte
ceti, ca decurion din acelas oras. In tabulele cerate gsite la

Abrud se afl printre 100 de nume de oameni vreo 45 de

caracter tracic, din cari vre o 20isi gsesc analogia in Dalmatia23

Alt inscriptie pomeneste despre unul T. Aurelius Afer Delmata, chemat cel intAiu din Splonum" 24. In Alba Julia in
" Florus, IV, 12 : Augustus perdomandos Tiberio mandat qui efferum
genus fodere terras coegit aurumque venis repurgare ; quod alioquin gens oninium cupidissima studiosa diligentia anquirit".
" Livius, XLV, 26 : Senatum populumque romanum Illyrios esse liberos
jubere... Non solum liberos sed etiam immunes fore Issenses, et Taulantios,
Dassaretiorum Pirustas, Rhizonitas..." Comp. Ptolemeus, II, 17, 8. Strabo, I, 1.

" Tabulae ceratae, No. VIII, C. I. L., III, 2, p. 945 : Andueia Batonis
emit mancipioque accepit domus partem dimidiam, que est Alburno maiori
Viro

Pirustar um".

" Idem No. VI, p. 937 : Maximus Batonis puellam nomine Passimani
ernit mancipioque accepit de Dasio Verzonis Pirusta ex Kavierretio".
" C. I. L., 111, 1, No. 1223, 1262, 1323 : Diis A(anibus) P. Celsenio
Constanti decurioni coloniae delmatiae Claudia Aequo, item coloniae dacicae". No. 1108 : Deo soli Hierobulo Aurelius Bassinus, col. Aquensis sacerdos
numinum v. s. I. ni No. 1596 : I. O. M. Pro salute S. et S. M. Aurelius Decoratus dec. col. Aequi flamen aedilis et M. Aur... decurio col. Aequi v. s. 1. m.
Asupra coloniei Aequurn, vezi Ptolemeus, II, 16, 11. Hin. Antonini, No. 269.
Tab. Peutin- geriancl. .Adaug5 Popa, Tablele cerate, p. 150 i urm.

" C. I. L., III, 1, No. 1322 : D. M. T. Aur. Afer Delmata, princeps

adsignatus ex S plono"

132

ISTORIA ROMANILOR

sfArsit s'a mai gAsit o inscriptie care contine dedicarea unui

templu, ridicat din p5mnt de c6tre un colegiu al Prosmonilor, originan i din orasul dalmatin Prosmona. Tot dalmat este
si numele satului Kavieretium din o tabul cerat, nume ce
se reaflil in Dalmatia 25.

Ne mai r'mne de amintit i numArul destul de in-

semnat de ale, cohorte si corpuri de armat originare din Ortile Traciei si ale Iliricului, spre a terminA cu artarea acestui
insemnat element care a intrat si el in plzmuirea nationa-

littei noastre. A intAlnim in Dacia corpuri ajutRoare de

Traci s'agetsdtori, de Traci cet'Ateni romani, de Dalmati, de
Iliri si de Bessi, acest din urm recunoscut ca unul din cele
mai puternice triburi ale popoarelor tracice 26.

Prezenta de colonisti dalmatini i ilirici intre acei adusi

sau veniti in Dacia poate explicA aflarea unor elemente albaneze in limba romn6. Este de observat insA c inriurirea
limbei albaneze asupra celei romne a fost mult mai adnc
de cum bun ail a fost acea a limbii eline care s'a mArginit
la introducerea in organizmul limbei romne a ctorva cuvinte de caracter elin.
Albanizmele limbei romne se constat nu numai in
parten lexical ci si in acea gramatical a graiului. In privirea cuvintelor de origin albanez" aflltoare in limba romn
ele pot fi datorite sau inriurirei mai noue albanez reprezentat
de Albanezii veniti in Wile romne in decursul istoriei lor moderne, mai ales prin gardele de Arn'uti ale Principilor, sau
inriurirei vechi, adus6 de colonistii ilirieni cari luaril parte la
colonizarea Daciei. Este greu de despktit astAzi aceste dou
izvoare din cari au putut curge cuvintele albaneze in graiul
romnesc. Cuvintele cele mai caracteristice de origine albanez6
sunt : abur (avul), brad (breth), broasc (breske), buz'a (bouze),
cAciul (kesoulje), cioar5. (sorre), codru (kodre), copac (kopah),
(ghimp), grumaz (gourmaz), nprc5 (neperke), sat
(fsat), soprl (sapi), urm5. (gjourme), vatr (vatre), vpaie
(vampa) 27.
" Hirschfeld, Ep. .Nachlese, No. 28 : Famillaricum a solo Prosmoni
ex suo fecerunt per Aur. Statium et Ulp. Paulum quaestores". Asupra orasului Prosmona, vezi Appianus, Illyricum, XII, 26-27. Cf. Popa, Tablele cerate in Transilvania, p. 140.
" Privilegia militum in C. I. L., III, 2. No. XL, Thracum Sagittariorum ; XXV Thracum civium romanorum ; XXXIII Flavia Bessorum; C. I. L.,

III, 1, No. 1197 numeri Illyricorum ; 1577 Coh. III Delmatarum.

" Cihac, Dictionnaire d'Elynzologie daco-romane, Elements slaves, 1879,
p. 714 i urm., mai da alte cuvinte ale caror origina albanezil nu este Insa sigura. Vezi Ovid Densusianu, Histoire de la langue roumaine, 1901, p. 29, 295,
Hasdeu admite mult mai multe cuvinte albaneze pe care le considera ca dace.
Vezi emunerarea lor In Densusianu, I. c., p. 35.

COLONIZABEA DACIEI

133

Mai Insemnat mult decal aceast inriurire albaneza

lexicala este aceea constitutionala de aceeasi obarsie. Forme

gramaticale i sintactice de fe! albanez In limba romna se
intalnesc mai multe si de mare insemntate. Asa buna oara
identitatea genitivului cu dativul, formarea pluralului substantivelor neutre (sau mai bine zis masculine la singular si
feminine la plural) in un; formarea numeralilor dela 11-19
prin adaugirea propozitii spre, adaogirea lui a la pronumele
demonstrative, formarea viitorului cu auxiliarul voi, postpunerea articolului i alte cateva 28. Mai sunt apoi schimbari iden-

tice de inteles ale unor cuvinte imprumutate din latina de

limba albaneza pe cat si de cea romana 29

Daca explicaren imprumutarei cuvintelor nu ar cere altceva decat vecina'tatea sau atingerea culturala a acelor dou
popoare, Inriurirea constitutional nu se mai poate face numai
pe calea imprumutului dela vecini. Pentru a explica inriuririle constitutionale ale limbei trebue numai cleat admisa o
convietuire a popoarelor ce le infatisaza. Pentru a intelege Inriurirea albanez asupra formelor gramaticale romnesti, trebue inchipuit o contopire a celor doua rase, un amestec intim
al vietei de copilarie a indivizilor, cand copilul nascut din parinti care apartin ambelor rase deprinde formele MI% alegere
dela ambii lui nscatori. Inriurirea aceasta constitutional
albaneza s'ar puted explica si din amestecul colonistilor ilirici
cu Daco-Romanii ; dar pentru aceasta ar trebui ca ei sa fi fost

Indestul de numerosi pentru a incheg din multe imitatii schimbarea formelor gramaticale romnesti. Din nenorocire nu avem
nici cea mai mica idee despre statistica colonizarei. Dac.' ne-am

hid chiar dupa resturile pastrate In inscriptii, atunci MI% Indoiala c mai intinsa decal cea iiiric i dalmata pare a fi
fost cea elineasca. Cu toate acestea inriurirea acestei din urma
colonizari nu a lasat 4 limba roma.na decat mult mai putine
cuvinte dine, iar asupra formelor gramaticale nu a lsat nici
cea mai mica' urma. Prin urmare, pentru a ne da sama despre
Inriurirea albaneza destul de bogata in cuvinte i atat de adnca
in forme, trebuie sa recurgem la alta conceptie, anume la faptul ea substratul geto-dac, din firea lui tot albanez si care

s'a constatat a fi ramas destul de gros sub patura romana,

a determinat el acele modificari In sensul albanismelor ce se

intAlnesc In graiul romnesc 30.

" Enumerarea lor in Densusianu, I. c., p. 35.

p. 297-299.
" In timpurile din urrnA ale vielei lui, Hasdeu sustineA c5 Albanezii
nu sunt decat Costoboci, Carpi si Bessi strAmutati la sudul Dun5rei de hnpratii romani. In loc ca Dacii s fi fost Albanezi, se rAstoarnA lucrul c5. Albanezii ar fi fost Daci. Cine sunt Albanezii In An. Acad. rom., II, tom. XXII,

1901. Mai vezi

Ath. M. Marienescu, Slavii, Macedo-Romd nit i Albanezii in

An. Acad. Rom., II, tom. XXVI, 1904.

134

ISTORIA ROMANILOR

Alte elemente.
Intre locuitorii Daciei mai g'sim
elementele celtice. Astfel intlnim mai multe cohorte din Galia,
Britania si Hispania 31, tri ale cror popora tie pe acel timp

er ine in mare parte celtic. In Mail de cohorte aflm dou

zeitti de aceeas origine : Zeul Vitrimenus i o zeit Nehalennia. Tot zeu galic trebuie s fi fost si Jupiter Bussurnarus,
dupii forma cuvntului. In sfrsit mai aflin un Trevir originar din orasul Augusta Trevirorum, in Belgia, cu numele
gallic de Ibliomarus, ca decurion, deci In pozitie insemnat
si care arat totodat ea' er cettan in Dacia 32
Cu toate c cercetarea limbei romnesti nu a ajuns
a determin dac se afl elemente celtice in limba romn
cari sunt acelea, cci incercrile fcute pn acuma in
aceast directie sunt cu totul lipsite de caracter tiintific, totusi
chiar dac cercetrile ulterioare ar descoperi cuvinte de obrsie celtic6 in limba romn, o asemenea imprejurare n'ar ave
nimic extraordinar, si nu ar trebui, pentru a le explicA,
transportm poporul romnesc pe marginele Galiei, de unde
el si le-ar fi cules, ci prezenta de Celli in Dacia dup colonizare, ar da o explicare indestulAtoare a acestei imprejurri.
Cercetarea inscriptiilor ne arat spusele lui Eutropius,
c6 Traian ar fi adus colonisti in Dacia din toat intinderea
imprtiei romane, ca adevrate, intruckt putem regsi in ea
elemente aduse din Azia Minoar, din Iliric si din Galia, trei
regiuni att de deosebite si de indeprtate din acea imprtie.
Aceste elemente au putut ls, in sinul nouei poporatii inchegate pe pmntul Daciei dup cucerirea roman, urme in
graiul ce se furi pe noul pmnt roman. Vom cercet mai
jos an' imprejurare, anume dac aceasta grAmad de colonisti,
trimii aici din toate prtile imprtiei, contine niste elemente
cu totul disparate, neunite intre ele prin nici o legtur, i daea
mai ales le-au lipsit chiagul acela care face din adunturi de
oameni popoare si din grmezi de indivizi societti.
2. POPORATIA BA$TINAS,A

Argumente generale pentru stiiruinta Dador sub Romani.

Istoriografia noastr mai veche se sileste a doved din rsputeri stngerea desvrsit a natiei dace, in urma crincenului rzboiu si a emigrrei Dacilor, dup ce Romanii luarti
31 Privilegia militum, No. XXXIII Gallorum, Hispanorum XXV Gallorum macedonica ; XL Gallorum dacica, C. I. L., III, 1, No. 1342 Hispanortun
Campagonum; 821, 1633 Britannormn.

" C. I. L. III, No. 1214 ; D. M. T. Fabio Illiomaro domo August.

Troyer quondam decano canabarum vixit annis LX".

COLONIZAREA DACIEI

135

tara lor in stapanire. Aceasta prere sprijinit la inceput de

istoricii romni, in interesul pastrarei curateniei sangelui roman

din care ne tragem, a fost adoptata si de scriitorii straini, ins
ca o tinta in totul deosebit. Sustin i ei asemenea teorie, insa

cu scopul de a puted mai usor indepart pe colonistii romani

din Dacia, la retragerea lui Aurelian, ca unii ce Romanii nu
prinsesera in Dacia niste raclcini ata de puternice, nealtoindu-se elementul lor pe temelia unei poporatii. supuse" 33.
Mai intaiu constatm un fapt netagaduit, anume ea Geld si Dacii, cand fura atacati de Romani, parasisera acum de

cava timp viata nestatornica. I-am aflat Inca de pe timpul

lui Alexandru cel Mare cultivnd graul. Pe timpul luptelor

lor cu Romanii gasim la ei agricultura indestul de desvoltata,

de oarece se and niste dregatori insarcinati cu inspectarea
ei. Apoi intalnim in Dacia o suma insemnata de orase si de

sate cari exclud ideed unui popor nomad. Este insa o lege

ce reiesa chiar din firea lucrurilor, ea un popor asezat nu fuge

niciodata In totalitatea lui innaintea .unei navaliri. Fug numai
popoarele nomade cari i chic viata in cortul miscator i traesc
din mancarea curat animala ; niciodata insa acele asezate, care'si
trag hrana din pamntul cultivat de ele si de care, deslipite
sunt expuse mai curand peirei decat sub amenintarea sabie
dusmane. Deaceea, de cand exista omenirea, nu s'a vazut stramutarea In massa a unui popor asezat. Este adevarat, Columna
lui Traian arata, in tabloul ei final, mai multi Daci incrcandu'si averile in care, ceeace reprezinta MCA indoiala o scena
de emigrare 34. Acestia vor fi fost dintre cei bogati ai natiei lor
cari, pit-Land trai ori mide, nu aveau nevoie s sufere apsarea

roman. A se deduce deaici o emigrare a intregului popor

este o incheiere prea indrazneata. Se pretinde insa ca Romanii

ar fi ucis pe toti Dacii aceia ce nu emigrara din tara. Dar

&pa ce se supusera, fiind nvini, pentru ce ar mai fi ucis Romanii pe aceia ce le recunosteau suprematia? Lasand la o parte

omenia, care impiedeca de a lovi pe acel ce se roaga, constatam

ca o asemenea purtare ar fi fost contrar politicei urmate

de Romani in toate %rile, politica ce le-au indrumat dominatia lumei, anume de a fi aspri cu impotrivitorii i blnzi
cu aceia ce se supuneau lor, prin care ei hotarau adeseori chiar

" Roesler, Ronginisehe Studien, Leipzig, 1871, p. 75 : In Dacien wurde,

"Kenn wir richtig urtheilen, auf mehr dtinnbesiedeltem Boden, rings umgeben,

von einer fibelwollenden Beveilkerung, ein reines Colonialland geschallen, in

dem elas Riimerthum nicht so tiefe Wurzeln trieb, wo es nicht auf der breiten
sicheren Grundlage eines auch geistig erroberten Volksthum ruhte. Daher .die
Leichtigkeit mit der es spitter wieder entfernt wurde und verschwinden konnte
ohne einmal so viel Spuren zu hinterlassen als selbst in Britanien oder in NoTiCUM, WO er wie ein Firniss ist a bgerieben worden".
34

Friihner, tab. ultim.

136

ISTORIA ROMANILOR

pe protivnici a prefer prietenia, dusmniti lor. Apoi er oare

In interesul Romanilor a stkpi cu totul poporatia dac? Care
este valoarea unei cuceriri? Pmntul i silitele goale, sau
poporatia ce se mic pe ele? Am vzut mai sus pe generalii
romani, nvlind in Dacia si transplantnd deacolo sute de
mii de oameni in Moesia, spre a spoil numrul birnicilor lor,
si in Dacia voim ca Romanii s fi alergat ca fiarele insetate
de snge dup locuitorii Daciei care veniau in genuchi cu femei i copii, plngnd i cernd indurarea invingkorilor ?
Poporul roman er Mr% indoial crud ; dar cruzimea lui er
rzboinic i aved totdeauna un scop si o tint ; nu era setea
aceea nesstioas de snge a unor triburi africane de astzi cari
ucid numai pentru plcerea de a ucide.
Se aduce ins In sprijinul acestei preri, a stngerei elementului dac, cuvintele lui Eutropius, care spune inteun loe
raportat mai sus, &A Traian aduse nenumrati colonisti in Dacia
pentru a impopor ogoarele i orasele, cci Dacia ar fi fost

secat de brbafi prin lungul rzboiu al lui Decebal" 35, Si in

acelas sens opune impratul scriitor Julianus In gura lui Traian cuvintele Eu ins vznd republica lnceznd i apsat att prin tirania din luntru cAt i prin ofensa primit
dela Geti, singur am indrznit a atac pe mrginasii Istrului
si am reisturnat qi nimicit Cu totul gintea aceea a Gefilor. lar
o lucrare ata de mare am isprvit-o in timp de aproape cinci
ani" 36. Rzboiul fiind foarte crncen i indelungat, purtat apoi
din partea Dacilor cu o nespus indrtnicie, se intelege c
poporafia valid a celor ce luptar pAn la sfrsit a trebuit
s fie frit, inct scriitorii puteau, exagernd putin lucrul, s
vorbease de nimicirea total a acestei poporatii. Eutropius
ne spune ins el singur c Dacia a fost secat de poporatia
ei beirbilleascdi 5i inteadevr care cuceritor a nimicit vreodat
elementul femeiesc i copiii din un popor supus? Chiar ins'
dac poporatia valid brbteasc6 din Dacia, ar fi disprut
cu totul, ceeace este peste putint de gndit, incsa rmnnd
o multime de femei si de copii, acestia putur reconstitui in cu" Eutropius, Hadr., c. VIII: Dacia enim diuturno bello Decebali viris
esset exhausta". Mai sus p. 125. Unii cetese ins6 viribus, adecA secat5 de
puteri.

" Iuliani imperatoris quae supersunf. Ed. Taubner, p. 66 : Ego sane

quasi torpentem rempublicam et dissipatam, tum domestica tyrannide qua

nullo tempore opressa fuerat, tum Getarum contumelia suspiciens, solus Istri
accolas aggredi sum ausus et Gefarum .quidem genfem penifus everfi el delevi.
Et hoc quidem tantum opus annis fere quinque confici". Observin l aice cum
impgratul Iulian numeste pe Daci,
Vezi mai sus p. Obedeanu, Grecii In
Tara Romdneascil, p. 636, crede c5 cuvintele : Getarum gentem penitus delevi"
sunt luate din comentariile lui Traian. Aceste comentarii din nenorocire s'au

pierdut, a rAmas din ele o singur5 fitz citat mai sus, p. 102 nota 51.

COLONIZARBA DACILOR

137

rnd un element de batin indestul de puternic care va fi

putut sluji de rdcin celui
Atta poate fi adevrat c partea cea innalt a natiei

dace propriu zig-e" care se opusese cucerirei cu cea mai stranic6

inverunare, dupA ce se supuse in aparent Romanilor, prefell a se expatri i prsi provincia. CA aceast emigrare a
trebuit s se faa dup incetarea rzboiului, se vede din tabloul Columnei care arat incacarea averilor emigrantilor
ca fcndu-se in deplin linite. Desemnurile Columniei lui
Tfaian, totdeauna a de exacte, ar fi reprodus desigur buimAceala unei fugi pripite, in cazul cAnd ar fi fost vorba de o asemenea.

Erau ins oare in Dacia numai Daci propriu zii? Am

vAzut mai innainte c mai erau Geti, Sarmati i un trib particular al acestora, Iazigii. Se. constat ins inteun chip invederat c Iazigii ertidumanii Dacilor in timpul rzboiului
al doilea, de oarece fuseser pedepsiti de acetia cu luarea unei

pati din pmntul lor, pentru neparticiparea la rzboiul impotriva Romanilor. Pe aceti Iazigi i-am vzut, pe Columna
lui Traian, venind s fac inchinarea lor impratului, de indat ce acesta trece podul in Dacia. Si acetia s fi fost dumanii Romanilor? Si pe ei s'i fi stArpit Romanii pAn la cel

de pe urm om? Apoi Dio Cassius, acel istoric pe ca de judicios pe ata i de bine informat, ne spune apriat c Decebal
vroia s cear pace, Ra-zeincLpe cei
Daci c irec la
Traian" 37. FrA indoial c aceti Daci ce trecur la Romani

In timpul celui de al doilea rzboiu, erau mai cu deosebire

Getii din Valahia, cari la inceput caut s opun oarecare

impotrivire, mai apoi ins urmeazd pe Iazigi i vin impreun

cu ei
plece capetele impratului roman. Ei bine 1 pe toti
aceti trdtori .ai cauzei nationale a Dacilor, pe toate aceste
eminente ajutoare ce veniau la Traian chiar in -pea' dumanA,
s'i fi ucis Romanii fr crutare? Credem cA o asemenea prere
este curat vorbind absurd.

Toponimia. O imprejurare mai ales pune in evident

aceast absurditate, anume aceea c aproape toatil terminologia geografic a provinciei romane este motenit dela poporul indigen. Astfel numele muntilor i ale rimilor cari se
reafl in gura Romanilor sunt cu toatele imprumutate dela
Daci. Mail de muntii Carpati, o caten lung cu nume comun la diverse popoare, mai aflan hied un munte particular
al Dacilor, Caucasus, care nu este altceva decht muntele Cogaeonum in a erui peter se retrsese Zamolxis, i care nume
" Vezi locul citat mai sus, p. 116 nota 97.

-Emma 4 nomioqt.ort.

138

apare iar4i in Caucaland al lui Ammianus Marcellinus, iar

astzi se regsete in numele mai multor munti Cocanul din
Carpatii munteni 38

Dintre riuri, afar de acela ale cror nume insu*i Dacii

le moteniser dela Sciti, precum Pyretus, Tiarantos i Maris39,

mai amintim urmtoarele numiri luate de Romani dela Daci

i care mai toate rsun MCA i astzi in gura poporului ro-

mn : Tibiscum, Samus, Grissia, Gilpil, Aluta, Mouciaro. De-

asemenea aproape toate numele oraelor sau satelor ce se aflau

pe timpul Romanilor in Dacia pilstrar numele lor cel vechi
numai putine din ele au primit un botez roman ; unele din
ele, precum capitala Daciei, a imbinat ambele numiri, ce! ve-

chiu i cel roman in o denumire indoit. Din Ptolemeu, Tabula Peutingerian, geograful Ravenat i inscriptii, ni s'au
pstrat numele urmtoarelor cet ti sau sate de flume dac.
In Ptolemeu (sub Antonin, 150 d. Hr.) gsim : Ruconium,
Docidava, Porolissum, Arcobadara, Triphulum Patridava,
Carsidava, Petrodava, Napoca, Patruissa, Sandava, Utidava,
Marcodava, Ziridava, Sin gidava, Zermizirga, Comidava, Ramidava, Pirum, Zusidava, Paloda, Zurobara, Lizisis, Tiriscum,
Sarmizagethuza, Netindava, Tiasum, Tibiscum, Zeugma, Dierna,
Acmonia, Druphegis, Arcina, Pinum, Amutrium, Sornum. Din

Tabula Peutingerian, (sub Severus 222 d. Hr.), adogim pe

urmtoarele, altele decAt acelea enumrate de Ptolemeu : Lederata, Arcidava, Centum-Putea, Bersovia, Azizis, Gaga, Ma-

Agnavis, Pelendova, Acidava, Rusidava (poate

cu Zusidava din Ptolemeu), Buridava, Arutela, Stenarum, Cedonia, Blandiana, Brucla, Patavissa (poate aceea ca Patruissa
lui Prolemeu), Optatiana, Largiana, Cersie. Geograful Ravenat
nu face cleat reproduce ateva din numele Tabulei Peutingeriane, Mil a adogi nimic nou, afar de Polula, dac aceasta
nu va fi indentia. cu Paloda 4.Inseripiile ne 3mai procur urmtoarele numiri, necon tinute in izvoarele celelalte : Ampekt,
civilas Volmeritun, civitas Peto vum, Colonia Malvensis, Imenmosum major, Kavieretium, Detzsara, Kartum i inc unele ce
vor fi ,?duse mai la vale 41
" Akner und Miiller, Anhang, No. 17 : Ad Alutum fumen secus montern Caucasi". Asupra muntelui Cogaeonum, vezi mai sus p. 67. Amm. Mar-

cell, XXXI, 4 : Caacalandensem locum".

" Alai sus p.

' Anonymus Ravennalis, IV, 14, 7. Din aceste localitilti pot fi ideatificate cu cele de astazi Zuisidava amintitA ca territorium zucidavensis in o
inscriptie gnsit la Celeiu i Capidava pastrata in o alt inscrippe ca levityrium capidavense, gsitu la Pantelimonul de sus din Dobrogea, jud. Constanta,
vezi Piirvan Ceta/ea Ulmetum, 1912, p. 2, i Tocilescu Monumente epigraliee
sculpturale, p. 636

646.

" C. I. L., IH, 1, No. 1399; III, 2, Privilegia LI; Tabulae III, VI, X.

COLONIZAREA DACIEI

139

Letng' aceste 68 de nume de obArsie dacil se intalnesc

numai 16 de caracter latin, precum in Ptolomeu 7 : Ulpianum,
Salinae, Praetoria-Augusrla, Angustia, Aqulum, Aquae i FraIena,
in Tabula Peutingerian'a alte 9 : ad Pannonios, PonsAugusti, Caput-Bubali, Castra-nova, Romula, Pons-Aluti, Castraput-Bubali, Castra-nova, Romula, Pons-Aluti, Castra-Traiana, Pons-vetus, i Ad-Mediam. ne indoial c i aceste numiri vor fi avut corelativele lor dace, dup cum capitala purta
dubla numire de Sarmizagetuza regia i de Ulpia Traiana Au-

gusta; dar ele au fost intunecate, la scriitorii ce s'au ocupat

cu Dacia, de numele paralele romane.
Tot asa ne mai dri Ptolemeu, care scrieet, precum am
&are 150 d. IIr., prin urmare dupil cucerirea Daciei,

numele a 15 triburi dace ce s'ar afla in aceastil provincie anume

(lela nord, incepCuid dinspre opus : Anailii, Tauriscii i Cistobocii ; sub ei Prendavensii, Ratacensii i Caucoensii ; sub acestia
In aceeas ordine Biefii, Buridensii i Cotensii i sub acestia
Albocensii, Potulatensii i Sensii ; lar sub (Mush in sfarsit, in
partea meridional Saldensii, Ciagisii i Piefigii.
Este probabil ca' Ptolemeu alcAtuindu-si geografia dupil

un autor mai vechiu, Marin din Tir, va fi imprumutat de

la el numele acestor 15 triburi, cari nu vor mai fi existat in
intregimea lor pe timpui lui in Dacia. Majoritatea lor ins

trebuit s existe, Meg de care nu ne putem inchipui, cum de

Ptolemeu pute ,s treac in geografia lui, menitti a fi cetit'A
de contimporanii si, ca existente, triburile unui popor acum
sters de pe fata pAmantului. Apoi unele din aceste triburi vom
vede c sunt pomenite si de inscriplii.
Topografia Daciei falnnnd aproape neschimbat sub
dominatia roman, Ostrandu'si vechiul ski caracter dacic,
aceast imprejurare dovedeste intr'un chip invederat c a
trebuit s rmn'a o poporatie indestul de deas6 in Dacia, pentru a pute Ostra aceste denumiri si a le impune Romanilor
cu toat tendinta acestora de a romaniza geografia tkei, ceeace
se vede din schimbarea numelui unora din orasele Daciei.
Daca' pan aici am adus mai multe argumente din care
sA se deduc aflarea poporului dac in vechea sa patrie sub stpanirea romana", studiul inscriptiilor ue va dovedi, pe lang
cateva mArturisiri culese din autori, intr'un chip invederat,
existenta Dacilor sub oblAduirea imperiului roman, in vechea
lor tara". Astfel ne spune Dio Cassius CA Sabinianus legatul
mpratului Comod (180-192), dupri ce Mtn. pe Dacii ce se
retrilseserti in muntii inconjuraori provinciei, strmit t in
Dacia 12,000 de familii din aceast natie 42
42

Dio Cassius, LXXII, 3.

ISTORIA ROMINILOR

140

AA dar pe lng Dacii (Geti sau Iazigi) ce egmaser

Dacia, ca unii ce tinuser cu Romanii in lupta lor contra lui
Decebal, mai vedem c poporatia lor este sporit prin strilmutri suite fcute de Romani, Mil indoial." in acela scop
In care am v`zut mai sus pe Aelius Catus i pe Marcus Plautius transplantnd poporatii getice din stanga Dunsrei in Moe-

sia, anume pentru a spori numrul birnicilor. Apoi, dad. Romanii ar fi avut de tinf nimicirea total a natiei dace, nu ar
fi fost o adevgrat nebunie de a aduce in tara lor tocmai
din acei oameni, pe cari voiau s'i strpiasc de pe fata pmntului?
Nu trebuie s ne mire imprejurarea eft' poate unele din
numele de oameni sau de triburi pot ave asemnare cu nume
tracice, de oarece am Vzut c Dacii erau Traci. Faptul ins.
c' aceti Traci tegesc i. mor in Dacia ne arat in chip invederat

c avem a face cu Daci.

Inscriptiile.
In monumentele comemorative sau funcrare gsite in deosebite localitti din Dacia se afl s'apate o
multime de nume de bkbati i de femei cari nu sunt nici
latine, nici greceti, cari aduc cu numele ilirice i pe cari trebuie s'A le privim ca purtate de Daci tritori i morti in Dacia
sub stApnirea roman. Iat cele mai insemnate din aceste

inscriptii

Aia lui Nando, a trAit 80 de ani, Andrada lui Biluva, a trAit 80 de ani,
Bricena, a trAit 40 de ani, lusla, a tr6it 30 de ani, Bedar 12. Dupa
moartea el Herculan libertul au pus (aceastA piatrA) patronci sale drept
recunostinta"".

Numele continute in aceast inscriptie ne arat hivederat pe membrii unei familii dace care adoptase ins moravurile romane, ceeace reies intAiu din punerea insui a pietrei,

obiceiu roman, apoi din imprejurarea c' o vedem posednd

ceeace o arat totodat cs dispune de mijloace.

Zeilor Mani : Lui Aeliu Andena, Auliu Macrin Epidianul zis si Epidiu,
augustal al coloniei ii Macrina Marcia fiica puser (aceast piatrA)"".

Andena fiind un nume dac, urmeaz6 c acel ce'l purt

ii mkitase fata care poart numele roman de Macrina Marcia,

" C. I. L., III, 1, No. 917 : Aia Nandonis vixit annis LXXX. Andrada
Bituvantis vixit annis LXXX. Bricena vixit annis XL. Justa vixit annis XXX,
Bedarus4, XII. Post obitum ei Herculanus libertus patronae benemerenti.
" C. I. L., III, 1, No. 1488 : D. M. Aelio Andennae Aelius Macrinus
Epidianus qui et Epidius augustalis coloniae Macrina filia posuerunt".

COLONIZA REA DACIEI

141

dup un personaj care din numele ce'l poartil, Alactin Epidianu 1

sau Epidiu, pare a fi un dac romanizat.

Pfirintii Uicudiu a lui Bedar 1 Suit' lui Epicad, au pus (aceast5 piatr5)
prea iubitei lor fiice, ce a fost ucis5 de tAlhari, Ins5 rfizbunat" ".

Numele fetei lipsete, partea superioar a pietrei fijad

rupt. Vrintii ce'i pun inscriptia poart ins invederat nume
de caracter dac.
T. M. au pus (aceast5 piatril) spre recunos1int5 Domitici lui Clon, care
au trAit 30 de ani" ".

Domitia, nume roman ; a lui Clonus, nume dac.

Zeilor Mani : Aelius Diaies, au tr5it 90 de ani, i i-au pus (aceast5 piatr5)
Aureliu Ditugeniu, fiul si rnostenitorul parintelui prea iubit spre recunoslint" ".

AtAt fiul cat i tafl cu nume romane, iar familii dace.

Zeilor Mani : Mavida fiica lui Epicad, care a trilit 45 de ani, sopl iubitei
sale sotii pune (aceast5
Alce odihneste" ".

Numele i pronumele sunt caracteristic dace.

Zeilor Mani : Aureliu Fabiu, purt5torul steagului aripei Siliane, a trait 28
de ani i 11 luni, Aurelian Rebur, veteranul i Fabia puser5 (aceast5
platrA) fiului prea iubit, dar si for" ".

Amestecarea caracteristic Mtre nume latineti i dace, inde-

geteaz" o contopire a acestor doue elemente. Astfel fiul mart

poart numele roman de Aureliu Fabiu i era purttorul steagului unei ale ; pe mamA o cheam6 tot Fabia, iar tan], care
se numete i el cu numele roman de Aureliu, mai poart i
cognumele de Reburus, form6 invederat neoromanA i care
urmeai s" fie de origine dac5.
Sola lui illacalru, veteran din aripa frontonian5, au Implinit juruita Meutii lui Apolon" 5.

" C. L L., III, 1. No. 1585 : Interfecta a latronibus et vindicata Ucudius Baedari et Sutta Epicadi parentes pientissimae filiae titulum posuerunt".

" C. I. L., III, 1, No. 1267 : Domitiae Cloni qui vixit annis XXX, T.
M. benemerenti posuit".
" C. I. L., III, 1, No. 835 : D. M. Aelius Diaues vixit annos LXXXX
et posuit Aurelius Ditugcnius filius et haeres patri earissimo benemerenti".
" Goos, in Arhiv. fr sieb. Landeskunde, 1874, p. 129 : D. M. Mavida
Epicadi filia fixit annis XXXXV. Maritus conjugi piae posuit. Hie sita est".

" C. I. L., III, No. 847, : D. R. Aurelius Fabius signifer alae silianae vixit annos XXVIII menses XI. Aurelius Reburus veteranus et Fabia
filio pientissimo posuerunt, sed et sibi".
" C. I L., III, 1, No. 787 : Apolini sacrum Sola Mueatri veteranus
alae Frontonianae votum solvit",

142

'STOMA ROMINILOR

Inscriptie insemnafa" prin aceea, c arat pe un Dac intors la religia roman, de oarece dedic6 o piatril lui Apolon.
Zeilor Mani : T. Aeliu Ariorf quattuorvir anal al municipiului Drobetilor
ucis de talhari au tr5it ani 57. Digna prea iubitului ei so t Publ. Aeliu
Valente fiul 5i Udar nepotul spre recuno5tintil i-au pus (aceast piatr")

Vedem aici un dac in fruntea unui municipiu. Femeia

lui poart un nume roman. Tot ast't i cei doi fii ai si, iar nepotul su nume dac; dovaa invederat de contopirea Dacilor
cu poporul roman si de latinizarea lor. Tot deasemenea credem
a vedeA nume dace in urmaoarele, culese din inscriptii : Dada
Drigiza, Dius, Pupa, SicciaS'isiata, Esbercus i alte cteva 52:
Unele nume terminate in porus, ca Mucapor, Natopor,
Mucalor, se reOsesc si la numele din Tracia ; deasemenea Rescu
Turme Soie, Diza cari se reaffa" la nume bessice precum Rescu
i Dizus 53.

Cea mai caracteristicrt inscriptie este ins aceea pus pe

mormantul unei regine dace moarld in Dacia pe tiinpul stpcinirei romane.
Zeilor Mani Ziaei fiicci lui Tiali Dacie sotia lui Pieporus rearle Cislobo
cilor Naloporus 5i Drilgisa hunicci lor prea iubite bine meritatei puscr" ".

Am vrtzut cum Geto-Dacii sunt arritati de Ptolemeu ca

aflAndu-se in Dacia sub stripnirea roman'a. Din aceastrt inscriptie se poate vedea eh' Dacii ph'straser chiar oarecare autonomie,

de vreme ce'i vedem tritind sub regii lor in Dacia roman.

Dad' ins6 inscripii1e raportate 011 acuma nu contin

cleat nume pe cari forma lor ne impinge a le atribu poporatiei de basting, posediim altele in care se spune liimurit
individul pomenit apartineet acestei poporatii.
". C. I. L., III, 1, No. 1559 : D. M. Aelio Ariorto 1111 viro annuali municipii D(robetarum), interfecto a latronibus vixit annis LVII. Digna conjugi
pientissimo et P. Aelius Valens filius et P. et Udarus ncpos b. ni. posuerunt".
". C. I. L., VII, No. 323 : (Orelli, No. 510); C. I. L.; III, 1, No. 804.
917, 986, 1236, 1243 5i 1525. Numele de Esbcrcus se afla in o inscriptie aflata
la Wiesbaden, Tocilescu illonumenle epigralice, I, p. 303.
". C. I L., III, 1, No. 799, 852; Orelli, No. 510; C. I. L., III, 1,
No. 870, Compara Tomaschek, Ueber Brumo/ja und Bosalia in Silzungsberichle
der Kaiserl. Akademie, LX, p. 381.

". Adusa din C. I. L., VI. No. 1801, de V. Parvan. Conlribufii epigra-

lire la Isloria CreVinismului daco-roman, 1911, p. 95, nota 429 : D. M. Ziai

Tiali fil (iae) Dacae, uxori Piepori regis Goisstobocensis, Natoporus eL Dril-

gisia aviae cariss (imac) b. ni. posuer (unt).

COLONIZAREA DACIEI

11)

143

Iuliu Secundinul veteran rechemat in slujbil (evocatus) al cohortei III

a salariorilor care a trilit ani 85, de natie dac, Arlicia Sabina sojia lui
Jul. Coslas fiul 5i mo5tenitoru1 spre recuno5tinjil"".

Iulius Secundinus este deci artat anumit ca de natie

dac i cu toate acestea poart un nume cu totul roman, o dovad de complecta romanizare a Dacilor ce rmseser sub
domnia roman. Cti Daci se pot ascunde sub nume romane,
la care nu mai e insemnat, ca in inscriptia artatti, originea
individului, de oarece el poate o si uitase i trece drept Roman
neaos ! Femeia lui Secundinus poart numele de Atticia, care
este dac, iar cognumele de Sabina, invederat roman, incAt
aici nu mai rmne nici o indoial c avem aface cu Daci romanizati.

Tot acelasi lucru dovedeste i urmAtorul fragment de

inscriptie in care ins numele Dacului este sllcit, dar (WO
final este desigur roman.
12) Julia Pi.\tinul cetalan dac" ".

In alt regiune a trilor dunrene, in Scilia Minor, loeuit si ea de popoare de neam dac sau bess, deci de neam
trac, gsim iarsi dovezi de existenta unei poporaiii bstinase
sub stpnirea roman si supuse inriurirei ei. Asa o inscriptie
aminteste pe cettenii romani i bessi asezati in sa tal Ulmeturn:

Romani deci locuind alturea cu poporatia trac a Bessilor.

An' inscriptie vorbeste despre hotarele dintre mosia lui Siampudus i satul Buridavensilor (Buridensii lui Ptolerneu), ambele

denumiri de caracter absolut dac 57 o alt inscriptie contine

iarsi mai multe nume invederat dace sau trace : Mucapor i
sotia lui Sedida, Neti....tis care soti au copii de nunie romane
ca Longinus, Marta i Valerius. Se mai afl, prin
amintite mai multe sate cu nume (lace ca Amlaidina, Turrenuca, Asbolodina. O inscriptie prea insemnatd este aceea care

pomeneste cetatea Ausdec.... (nume pn pe jumnate disprut) care este artat ca punnd intr'un rand un hotar in contra Dacilor prin un actor al ceLtei, dregkor existent numai
in Canabae si care pe atunci er reprezentat tocmai de un
Dac, Vexarus. Hotarul a fost tras de M. Salvius P....ror din
ordinul lui Helvius Pertinax (general si mai tArziu imptirat
roman) linpreunri cu Antoniu Tribunul cohortei a II-a. Adaogil

" Orelli, No. 6844 : Whits Secundinus evocatorum coh. III, Salariorum qui vixit annis LXXXV, nalione dacus, Atticia Sabina conjux et Jul.
Costas Innis et heres b. m. fecerunt".
56 C. I. L., VII, No. 944 : Iulius Pi...tinus, elves dacus".
" Buridava este aratatfi de Tab. Peulingeriana ca cetate din Daci.i.

Alai sus, p. 138.

144

1ST0RIA ROMINILOR

inscriptia c Dacii au fost invitati s ias din locul stAlpit.

O alt inscriptie funerar din oraul Troppaeum Traiani po-

menete de un Dac Comozoi care ar fi fost ucis de Costoboci,

ei un trib dac tritor in Dacia pe timpul lui Ptolemeu care
Ii nume0e Cistoboci 58. Tatl acestui Comozoi poart 0 el

numele dac de Daizus, iar fii lui acele romane de Justin 0

Valens. ARA inscriptie aminte0e pe tatl i pe mama cu numele

dace de Mucapor i Eftipia, iar copii cu acele romane de Sabinus, Aurelius, Valerius i Sabinianus, ace0i doi din urm
arktati ca trind i punnd piatra amintitoare pe mormntul
consAngenilor lor. O alt inscriptie contine numele Crescens
Rigozi, Helpis Liberta, Cornelius Vitalis din care Rigozi fiind
In genetiv insemna pe tatl i acesta Theft' indoial dac. Tot
a sunt i urmtoarele nume culese tot din inscriptiile Dobrogiei : Iulius Dizzace din Troesmis, femeile Zudeculp i Claudia Dusia, Aurelius Dalmus 0 Aurelia Uthis sotia lui din satul
dac Amlaidina amintit mai sus ; apoi Apolonius Dadae i Ti...

Claudius Mucasin din Tomi. Din tribul Bessilor, artat ca

locuind in Scitia Mjnor, mai sunt pstrate ateva nume per-

sonale ca Clagino, Derzigeno, Eptacento, Zina i Eptaperi. Se

mai afl i gladiatorul Extfyro; care spune despre el insu0
erk. Dac, Amtirsc; cu toate c i se s'pase inscriptia in grece0e69.

despre aceste neamuri trace, dace, gete sau besse se

poate sustine contopirea lor cu Romabii prin astorii sau

inriuriri romanizatoare, cum reies lucrul in chip invederat
din amestecul de nume trace cu cele romane in aceea0 familie, flat i cercetarea Scitiei Minoare conduce la acela0
rezultat ca i aceea a rrn4itilor din Dacia propriu zis, anume
la adeverirea aflrei multor elemente dace sub stpnirea ro-

man, cari elemente se pierdur apoi MI% s mai lase alte

urme despre existenta lor deckt substratul caracterului, elemen-

tul mai mult fiziologic al rasei, de oarece floarea psihologia

fusese retezat de pe trunchiul ce o purtase, de sabia roman.
Armata.
Existenta Dacilor sub stpnirea roman se
mai dovedete Ina. i din aflarea unor cohorte de Daci atat
In Dacia at si in alte prti ale imperiului. Astfel aflm in Britania Cohorta Aelia Dacorum. Mai multe inscriptii au pstrat
numele unor ostasi din aceast cohort, care se arat invederat
ca Daci. Astfel sunt Decibalus, Dada i Acadunus, acest din
urm artat anume ca originar din Ulpia iraiana 60 capitala
Daciei.

" Mai sus, p. 139.

" Toate inscriptiile citate, aduse de V. Parvan in scrierea lui Cetatea

Troppaeum, 1912, p. 5-48.

" C. I. L., VII, No. 323: (C. Titio) ...a Acaduno Ulp(ia) Trai(ana), ein

(erito) al(ae) Petr(ianae), Martius f(ilius) p(onendum) c(uravit). Asupra numelor

Decibalus i Dada, vezi No. 858 i 866.

COLONIZARE A DACIEI

145

Apoi tribunul cohortei Claudius Alenander, poate si el

un Dac cu nume roman, pe o piatt pus6 de el, sap si un
cntit incovoiat, arma national a Dacilor
Alai af15.m o ala

I Dacorum care se vede ea' stationd in Noricum, uncle s'a descoperit o inscriptie la Einod, care pomeneste numele ei 62.
Se mai Wseste o cohorta' II Augusta Dacorum veterana

eguitata in Panonia la Dalya, in vechime Teutoburgium, si o alt cohort III Dacorum amintit pe o piatt
aflat5 in Macedonia, si care cohort este data' ca lund parte
la o expeditie in Mezopotamia 63
Deasemenea se mai OM o inscriptie care aminteste despre un prefect al militarilor Dacorum Iassiorum 64, dedicatti
lui Antoninus Pius si Osit in Sarmizagetuza ; o alta care po-

meneste o cohorta I Dacorum vigillum i o a treia care poartrt

pe ea o vexillatio Dacorum parthica.
Alai amintim si milites Dascisciani cari se reg6sesc in
mai multe izvoare i erau rAspAnditi in toat intinderea Imperiului Roman, precum i cohorta Getulilor din Iudea 65.
Prezenta unor trupe at:At de numeroase de Daci in ImOrgtia Romand cere numaidecat acea a unui numk insemnat
de Daci, in provincia de unde ele sd se fi putut recruta.
Dacii ins6 se intalnesc nu numai ca soldati, ci i ca ofi-

led superiori, comandanti in armatele romane, bine inteles

in acest caz pe deplin romanizati si nmnai ct ar reori p" C. I. L., VII, No. 838.

" C. I. L., III, 2, No. 5044: Praef. equitum alae I Dacorum tribunus

militum legionis II adjutrix". O alt inscriptie reprodusa de Mommsen In nota

la No. 1153 (C. L. III, 1) aminteste pe unul Julius Erucianus Crispus praef.
alae I Ulpiae Dacorum. Erh aceeasi Ala I Dacorum Cu Aala I Ulpia Dacorum, sau 2 corpuri deosebite ?

" C. I. L., III, 2, si III, 1, No. 600.

" Akner und Mailer, No. 157: Ex voto tricenali magno et invicto

Hadriano Antonino Pio Augusto, pontifici

maxim, tribunicia potestale XVI, consuli III, patri patriae pro salute et felicitate pontificis maximi et Anniae Faustinae Augustae conjugi, Caius Closextum prael. militium Dacorum Iassiorum hanc statuam inauratam nu-

imperatori Caesari Tito Aelio

minibus majestatique eorum (posuit)". (Dup cetirea lui Akner i Miiller). RAn-

dul subliniat este dat de inscriptia astfel : C. CLOD. VI. PRAEF. M. DACORUM. IASSIORUM". Cetindu-se pe M. din inscriptie t municipium s'a vAzut

aice vechiul nume al Iasilor. Noi credem Impreunh" cu Akner li Miiller cA un

prefect al unui municipiu este ceva cu totul neobisnuit i ed cetirea militum
Dacorum lassiorum este mult mai probabil. Dadi lalii ar fi existat de pe
timpul Romanilor, ba chiar ca municipiu, ar trebui numai decht sh se reafle
In el urme ale vietei romane, pe child este cunoscut ca nu s'a ghsit In el nici
o singurd inscriptie roman'h, Milites Daci lasii nu erau deck Dacii Iazygi

care se aflau In Dacia sub stApanirea romand. Mai notam i linprejurarea

pretinstil prefect al municipiului Iasi trdeste tocmai In Sarmizagetuza.

cif

Iasul frish sau Iaii si-ar puteh trage numele dela Iazigi.
" Trebellius Pollio, In Claudio, XVII; Flavius Vopiscus, In Aureliano
XXXVIII; Orelli, 5889, 6049, 6688; Notilia dignitalum imp. rom. Ed. 136eking p. 21, 23, 88, 96. Asupra Getulilor, vezi C. I. L., III, 2, Privilegia XIV.
A. O. Renopol.

Istoria Romanilor. vol. I.

10

146

ISTORIA ROMANILOR

stranduli amintirea originei lor. Astfel aflam despre Regalianus,

unul din cei mai buni generali romani ai timpului sau, ea era
de natie dac i dupa cat se spune coborator din Decebal"66_
Chemat de imparatul Valerian la o comanda superiohra, el
capata sub Gallienus guvernarea Iliricului i astampara o
revolta a acestei provincii. Un uzurpator, Ingenuus, rsculndu-se impotriva lui Gallienus, este batut in Moesia i Gallienus pedepsete cu nespusa cruzime pe partizanii rascoalei.
Moesii speriati proclama atunci pe Regalinus de imparat (263
d. Hr.) dara este ucis curand dup." aceea, temndu-se provincialii de o i mai cumplita razbunare a lui Gallienus.
Toate aceste imprejurari adeveresc existenta poporatiei
dace sub stapanirea romana, i deci nu se mai poate sust-inea
c natia Dacilor 'ar fi fost cu desavarire nimicita de Romani,
cu prilejul cucerirei frei lor.
3. ELEMENTUL ROMAN

Intinderea elemeinului roman. Prin cucerirea Daciei,

supunerea poporului batina i aducerea de colonii din diver-

sele parti ale Imparatiei Romane, se adunasera in noua provincie romana elemente deosebite prin obria i felul lor de
a fi. Ele hied supuse ins aice unei inriuriri covritoare care,
ca o grea piatra de moara, sfarama toate grnele deosebite
aruncate in cowl ei, i scoase din a lor mcinare un popor
nou i unitar ce purt pe fruntea lui tot pecetea romana. Ne
rmane de studiat mijloacele puse in lucrare de Romani pentru
a romaniza Dacia, tinta pe care chiar Traian trebuise s'o aiba

in vedere, daca vroi ca a lui cucerire s devina pentru ImOra tia Romana un scut i o aparare, iar nu numai o nada
mai mult spre a atrage pe barbari.
Dei Traian aduse colonii din provincii i nu din centrul

imperiului, el cuta in totdeauna ca s trimita in Dacia elemente romanizate, printre care numai se strecurara i de
acele in care romanizarea nu prinsese inca depline radacicni.
Alai multe din oraele ce contribuira prin poporatia lor in
colonizarea Daciei erau colonii romane sau orae mult cercetate de Romani. Se tie insa ea dreptul de colonie nu putea
fi acordat decat acelui ora strain in care se adaosese
de mult poporatia romana, Meat sa dobandiasca o fizionomie
curat latina. Emesa acel ora din Siria Apamene care trimisese

in Dacia cultul lui Azizis sau Puer bonus phosporus era nu

" Trebellius Pollio, Triginta Tyrant, IX : Erat gentis daciae", Decebali ipsius, ut fertur, affinis". Comp. Auretius Victor, Caes. XXXII.

COLONizAREA DACIEI

147

numai colonie rornang, dar incg din cele mai favorizate,

ruit cu dreptul italic care scuti pe locuitorii ei de diiri si le
traded puthrta de a intrebuint formele stricte ale dreptului roman la regularea daraverilor lor 67. Tot asernene colonie
cu drept italic er i .Fleliopolis din Coelesiria, de uncle se
adusese in Dacia cultul lui Jupiter Heliopolitanus 68 Aceste
-prae grecesti ale Aziei Minoare contineau o poporatie romang a$ de numeroasg, inet multi din oamenii cei mari
ai Romanilor vgzuserg lumina zilei in zidurile lor. As vestitul iurist Ulpianus el- originar din colonia romang din Fenicia, Tina". Orasul Tavia sau Taviurn, de uncle veni in Dacia cultul lui Jupiter Tavianus, era vestit ca mare centru comercial 70 care deci trebuia sg fifost foarte cercetat de Romani
ei cgutnd s tragg mai ales foloase economice din stgpanirea
lumei. Tot colonie romang. er Augusta Treverorum, patria
lui Ibliomarus 71, i aceiasi insusire o aved i Aeguum din Dalmatia 72.

Nu er pentru prima owl cnd Romanii cgutau s ro-

manizeze o provincie noug, cu elemente romanizate din allele

mai vechi. Acesta fusese in deobste sistemul intrebuintat de
dansii, pentru a introduce mreja gAndirilor romane in capetele
tuturor supusilor lor. Elernentul latin spori prin insus faptul
intinderei sale, si popoarele latinizate de Romani slujiau
la rndul lor pentru a latiniz pe altele. Astfel numai se putir

lt spiritul reprezentat la inceput prin mna de oameni din

Latium si Roma, si din un simbure mic se put desvolt acel
arbore uries care umbri cu ramurile sale Cate trele pgrtile
lumei cunoscute pe atunci.
Dar, dacg Traian nu vroi sg mai slgbiascg incg elementul
roman din Italia, trimitindu'l el in Dacia, put el impedeca
pe locuitorii centruhii impgrgtiei si a capitalei a se duce de
bung voia lor in tara, cgtre al cgrei pgmnt Ii atrrige, Cu o
putere neinvinsg, farmecul aurului, ascuns in mgruntaele
acestei fericite regiuni ? Puted Traian s impiedice colonizarea
-vluntarg a provinciei cu elemente din Italia chiar, dupg cum
" Digeslae, L. 15, 4 : Sed et Emesenae civitati Phoenices imperator noster ius coloniae dedit, iurisque Italici eam fecit". (tilpianus).
" Ibidem, 2 : Est Heliopolitana quae a divo Severo per belli civilis
ocasionem Italicae coloniae rempublicam accepit". De si aceste doue orase
tiobandesc dreptul de colonie clupa Traian, totusi ele trebuiau, Inca de pc
timpul lui, sa confina in ele o numeroasa poporatie romana care s le fi rornanizat pana inteatata, incat pe timpul lui Sevprus sa ajump a dobandi
dreptul de colonie.
" Idem, pr. Sciendum est, esse quasdam colonias iuris italici, ut est
in Syria

spiendidissima Tyriormn colonia, unde

Strabo, I, 1.

" Orelli No. 71.

72 Alai sus. p. 131, nota 23.

origo es1". (lilpianus).

148

ISTORIA ROMANILOR

el oprise aducerea de acolo a coloniilor sale ? Este invederat

ea nu, si c bogalia minelor de aur ale Transilvaniei va fi
atras, in pa'mntul Daciei, un numar foarte insemnat de Romani in intelesul adevarat al cuvntului, adica de oameni de
vita curat latina.
Ca Romanii erau atrasi pretutindeni de exploatarea aurului ne-o spune intaiu Cicero, cand arata c minele de aur
din Macedonia fura luate in arenda de capitalistii romani.
Strabon i Plinius adaoga c Selasii din Piemont fiind supusi,
o parte din tarmurile lor aurifere le fura rapite i ca indata
o societate romana se alcatui pentru exploatarea minelor ;.
iar Titu Liviu adauge, inca mai incheietor, ca la inceput se
inchisesera minele de aur din Macedonia, pentru ca s nu navaliasca la ele bogatasii italieni 73.
Cercetarea inscriptiilor ne dovedeste in chip invederat,
imprejurarea c imensa majoritate a locuitorilor provinciei
Daciei erau Romani sau elemente pe deplin romanizate, iar
ca strinii, acei ce mai pastrasera Inca in fiinta lor caracterul
eterogen, alcatuiau numai o mica frantura din poporatia Daciei ; o exceptie in mijlocul regulei obstesti. Mai toate inscriptiile sunt scrise in limba latina i contin nume patronimice
latine ; ele consacra amintiri zeitatilor romane, sau reproduc
organizarea statului sau cea mtinicipala a Romanilor 74. Numai
14 inscriptii din mai bine de 1400 aflate pn acum in Dacia,

sunt scrise in limba greceasca, si nu stim de se vor OM 100

in cari sa fie amintite elemente staine.
In onoarea lui Jupiter gashn dedicate mai bine de 60
de pietre, in a Junonei 16, a Minervei 14, a lui Mart 12;
In a lui Esculap 30, a Higieei 26 si a s mai departe. Pe cand
numele patronimice de origina elin, traca sau celtica se intalnesc mai mult ca niste curiozitati, unde i unde cate unul,
acele romane ne intimpina la fiece pas. Asa numele Aelius
revine de vreo 100 de ori, acela de Aurelius de vreo 150, acela

de Iulius de vreo 50 de ori ; tot 2 cu acela de Valerius

cu numirile femeiesti de Julia, Plautia, Valeria, etc. Acelasi
rezultat reiesa in mic din cercetarile celor 14 inscriptii de-

scoperite la cetatea Ulmetum. Numele continute in ele dau o

precumpenire vadita elementului roman. Pe langa numeroa" Cicero Brullus, 22, Straho, V, 1, 12, Plinius, H. N. XXXIV, 1; Titus
Livius, XLV, 18 i 29.

" Akner, unul din Inviitatii acei ce au studiat mai adnc starea Dadei romane spune Und dass die Colonisten meist kernrmischen Ursprungs
gewesen, beweisen die unzhligen Lapidarinschriften. welche beinache durchgangig in der echt rmischen Sprache, im classischen Lateinstyl sowohl an
gebaiiden und Altaren, als auch auf Votivtafeln und Grabmonumenten verfasst worden sind". (Die Colonien und militiirischen Standlager der Rmer in
Dacicn, Wien, 1857, p 11).

COLONIZAREA DACIEI

149

sele nume patronimice romane gsim pomeniti Bessi consistentes vico Ulmeto cu cele dou5 nume din o inscriptie elin : Justin i Attas Poossei i alte dou din una latin Ithazis Dada
Ziftia. Elementul elin este reprezentat mai ales prin femei
Theagina sotia lui Iuliu Sergis, Ulpia Nicandra sotia lui L.
Victorinus, Theodota sutia lui Aemilius Postumini ; apoi prin
brbatii : Val. Nilus, Appas cu sotia lui Domna i fiul lor
Alexandru 75

Inteun cuvAnt intregul tablou ce reies din inscriptii

este acel al unei vieti romane, atins pe ici pe coleA de elemente strine. Acestea, dei aveau in unele cazuri oarecare
insemntate, nu au ajuns niciodat a face din locuitorii Daciei
o aduntur de elemente disparate, nepredominate de nimic,
care s lupte i s se sfrme unul pe altul cu o egal putere.
Toate se subordonau inriurirei predomnitoare a spiritului,
vietei i culturei romane, reprezentat in Dacia prin o nenum'-

rat multime de Romani alergati in ea, spre imbogritire, din

toate prtile Imperiului Roman, i cu deosebire din Roma
i

De aceea ne mifm cum de s'au gsit invtati cari, pentru a dovedi existenta Romanilor adevrati i anume a celor
originan i din

Italia, au cutat artri anumite in inscriptii,

gsind bunAoar o asemnare intre numele oraului Apulum

din Dacia .1 districtul Apulia din Italia, intre muntele Alburnus din acelai district i numele oraului Alburnus Maior in
Dacia 76. Am puteA adogi noi la asemenea argumente slabe,
altele mai puternice : burfoar dispozitia luat pe patul de
moarte a libertului lui August, procuratorul minelor din Dacia,
M. Ulpius din gintea Hermia, de a fi transportate oasele lui
la Roma, fr indoial fiindc' doriA s'A odihneasc acolo unde
se nscuse 77. Dar unde este nevoi de a dovedi c ziva este
lumin, sau noaptea intunerec? Elementul roman, fat cu cel
strin, este a de puternic reprezentat in Dacia, incAt acest
din urm se pierde in celalalt, ca neghina cea rar in grAul curtit. Cercettorii au rmas oarecum loviti de numrul mare
de inscriptii continAnd nume sau zeitti greceti ; aceasta din
cauz6 c numai acestea le-au srit in ochi. In realitate ele nu

75 V. PArvan, Ceta/ea Ulmetum, p. 95-96.

Goos, Untersuchungen aber die Innerverhaltrusse des trajanischen Daciens, in Arhiv fr siebenbitrgische Ldndeskunde, 1874, p. 109.

77 C. L., III, 1, 1312: D. M. M. Ulpio Aug. Lib. Hermiae proc.

rium, cujus reliquiae ex indulgentia Augusti nostri Romam latae sunt, Salo-

nina Palestria et Diogenus libertus bene merenti fecerunt. Vixit annis LV".

150

ISTORIA ROMNILOR

reprezint nici 5% din numrul total al inscriptiilor aflate in

Dacia 78.

Sub inriurirea covrsitoare a elementului roman, a-La

de puternic reprezintat in Dacia, chiar i acei strini cari, la
sosirea lor in tara, nu vor fi fost pe deplin romanizati, precum
Elinii aceia ce puneau inscriptii elinesti pe pietrele votive con-

-sacrate de ei zeilor lor, se vor fi asimilat cu timpul tot mai mult

cu poporatia domnitoare. Dar dac chiar ei vor fi pstrat pnd

la moartea lor cev din urea lor strin, precum in accentul

sau in moravurile lor, inc generatia urmtoare trebui numai
dect s se prefac in roman, intruct tocmai elementele etnice deosebite aduse in Dacia, fiind rupte din pmntul lor,
trebuiau s." lepede cu timpul particularittile lor osebitoare.
Apoi aceast grmad de oameni deosebiti, veniti din Galia,
Panonia, Iliria, Dalmatia, Azia Minoar i Italia, trebuiau

aib o limb comun pentru a se pute intelege intre ei,

care alta pute fi aceast limb, cleat acea oficiall a Imperiului Roman, limba dregtorilor si a militarilor? Chiar deci
dacA unele elemente aduse de Traian in Dacia, nu vor fi fost
dela inceput pe deplin romanizate, ele trebuir prin puterea
lucrurilor s se romanizeze in cel mai scurt timp.

Aetiunea desnationalizkoare a armatei. Fat cu un

-element roman att de puternic, er firesc lucru ca toate acele
strine s dispar i s se piara in sinul su, si tot el a inghitit si elementul cel bogat de bastin al Daco-Getilor ce rmseser in tail dup cucerire, dup cum am constatat-o mai
SUS.

Dac ins partea civil a poporatiei ell un agent att

de puternic de romanizare, cu mult mai mare lucrare av in
_acest sens elementul militar.
Cohortele, alele si numerii, trei soiuri de corpuri ajut."toare, erau compuse din strini, strmutati inadins din tara
lor in alte prti ale imperiului, pentru a determina desnationalizarea lor ; de aceea gsim de obiceiu cohorte de o nationalitate oarecare cantonate in alte tri, adeseori foarte. indeprtate. Astfel pe cnd gsim cohorte de Britani in Dacia, in1.Alnim cohorte de Daciiii Britania. Aceste cohorte ajuttoare
de strini erau clemente Inca neromanizate din armatele ro" Fustel de Coulanges adAncul cunoscAtor al Imperiului Roman In
timpul imp5ratilor spune in Historie des institutions politiques de l'ancienne
France, I, p. 358. Ce mal (la diminution de la population agricole) augmenta
surtout lorsque Trajan sut jet de grande colonies d'agriculteurs sur la rive
gauche du Danube, peuplant la Dacie au &pens de l'Italie et de la Gaule".
Nu am spus nici data c4 Traian ar fi adus colonii mai de seamA din popoarele orientale, cum intelege gresit spusele mete d. Obedeanu, Grecii in
Tara Romaneascci, p. 612.

COLONIZAREA DACWI

151

mane, pe care Romanii le zmulgeau dela ele din Ora, tocmai

pentru a grbi denationalizarea lor. Legiunile din contra nu
puteau fi alctuite decAt din elemente pe deplin latinizate.
La inceput ele fuseser alese (legio=legere) numai din Romani
din Roma, catre care se adauser apoi popoarele italice, i numai at mai tArziu elemente provinciale, ins totdeauna cetteni romani 7. Ele stteau de obiceiu inteun singur loe,
nefiind schimbate decAt foarte rar din o tara in alta. Astfel se
intAlnesc legiuni, care in timp de seculi intregi, generatii peste
generatii, stational-5 in una i aceemi provincie, precum bun
oar legiunea a XIII-a Gemin5 care stag in Dacia dela cucerirea ei de Romani pAn la prsire (106-270). Slujba soldatului fiind de 20-25 de ani 80, individul intrat tnr in legiune,
iei bAtrn din ea, cu att mai mult c tinereta lui trebui

s se mistue repede, in o munc6 att de incordat ca acea

a ostawlui roman. Viata legionarului fiind a de statornicti,

l indat ce er cantonat in provincie, se grbi s se insoare
cu o femeie din localitate, cu care procre copii, se incuujur.
cu o familie adeseori numeroas, intoemindu'i o gospodArie
potrivit cu nevoile sale. Copii erau crescuti in lagilr, ceeace
fAced ca ei s deprind limba tatilor lor, mai curnd decAt
acea a mumelor, precuin se intmpl de obiceiu. A ni se raporteaz5. faptul CA*, in timpul rzboiului cu Spania, trupele
romane ddur natere, cu femei localnice, la un mare numiir
de copii cari fur crescuti in lag5r i din care republica forma
colonia roman Carteia, dup cererea printilor lor 81
cele 250 de inscriptii culese in Africa, i cari arat locul naterii unor legionari, se gsete de 81 de ori insemnarea ostris,
In locul aceluia al unui ora natal, ceeace ar insemnA CA mai
mult de 1/4 din efectivul legiunilor romane er n5scut i crescuL
in lagr 82. Deaici se explidi pentru ce legionarii, cAnd i eOati

din armat, dup o viat intreag de slujbA militar, sub nuaide de veterani, li se imprtiau pilmnturi de regul5 in pro-

" W. Harster, Die Nalionen des Ramerrisches in den Ileenn der Katsor,
Speier, 1873, p. 28 : namentlich waren es aber die Legionen die ausnahmslos
aus rtimischen Bargen zusarrunengesetzt und einem nicht unbetrachilichen Kern
italischer Krieger enthaltend, das eigenthamliche rtimische Geprirge noch bis in
spate Zeit bewarten".
80 411onlmsen in C. I L., III, p. 903, lung, Ramer und Roman,' in Mu
Donaultindern, Innsbruck, 1877, p. 45.
" Mommsen, Rmisehe Gesehichte, Berlin, 1865, II, p. 4. D. 0id.
Densusianu, Histoire de la !algae roumaine, p. 51, crede gresit 61 quelques
soldats ayant pris en mariage de femmes romaines, fondaient des families mistes

o les enfants qui leur naissaient apprennaient forcement la langue de leur

mCre". Doua neexactitati : Intai eh nu soldatii straini luau femei romane., ci
legionarii (veterani) romanii luau femei dace ; apoi in Dacia copii
limba tatilor in loc de acea a mamelor lor.
82 W. Harster, 1. c., p. 26.

ISTORIA ROMINILOR

152

vincia unde slujiser si tot as se urin Cu ostasii din trupele

ajuttoare 83.

Ni s'au pstrat mai multe diplome militare (Cu numele

lor tecnic : tabulae honestae missionis) gsite in deosebitele pro-

vincii ale Imperiului Roman, precum i in Dacia. Prin ele se

elibereazA din slujba militar." ostasii ce au slujit cu vrednicie
si credint timp de 25 de ani si mai bine ; se d cettenia acelora ce nu o aveau (din trupele ajuttoare); se incuviinteaz6
conubiul acelor dintre cetteni ce luaser in cs'torie femei
peregrine si se recunoaste copiilor niscuti din asemenea in-

sotiri dreptul de cettenie, ca si cum ar fi fost nscuti din

doi cetteni 84.

83 Idem, 1. c., p. 50 : weshalb die verabschiedeten Veteranen auch gewhnlich in dem Lande in welchem sie ltingere Zeit in Quartier gelegen batten,
sich huslich niederliessen". Intre inscriptiile dacice sunt vr'o 36 care po-

menese veterani wzati In Dacia, din care unii din ale i cohorte, altii din

legiuni. Una din inscriptiile gasite la Troesmis ne arata pe un veteran eoman din leg. V, maced. C. Publicius Niger dipatand dreptul de conubiu cu
Publicia Cyrilla originard din Bgthinia, prin urmare Greacd. Tocilescu In Revista lui, II, 1883, p. 252.
a' C. I. L., III, 2, Privilegia militum, No. XL : Imperator Caesar Titus
Aelius Hadrianus Antoninus Augustus Pius equitibus et peditibus qui militaverunt in alis III quae appellantur I Hispanorum Campagonum... et cohortibus X, I Vindilicorum... I Flavia Commagenorum... I Ubiorum, I Thracum
Sagittariorum... et I Gallorum Daciea... et I Augusta et in peditibus singularibus Britanicis el sunt in Dacia sub Matto Prisco, XXV. pluribusve stipendiis emeritis, dimissis honesta missione, quorum nomina subscripta sunt, civitatem romanam qui eorum non haberent dedit et connubium cum uxoribus

quas tunc habuissent cum est civitas eis data aut cum is quas postea duxissent, dtimtaxat singulis" (din anul 157). Dintre numele ostailor dimi0 prin

aceasta diploma, Insemnm : Geta, Chrisimus,. lassus, Felicius, Statianus

Priscus. No. XXV :" Imp. Caesar, Nerva, Traianus, Augustus, Dacicus, equitibus et peditibus qui militaverunt in alis duabus et cohortes decem quae
appellantur I Augusta Itureorum et I Aug. Itur. sagittariorum et I Britanica
civium romanorum et I Hispanorum pia fidelis et I Thracum civ. rom. et
I Rumor. et I Flavia, Ulpia Hisp. civ. rom. et II Gallorum Macedonica et
III campestris civ. rom. et III Rhaetorum civ. rom. et pedites singudarii
Britanicii el sun( in Dacia sub Terentio Scauriano, quinis et vicenis pluribusve stipendiis emeritis, dimissis honesta missione, quorum nomina subscripta
sunt, ipsis liberis posterisque eorum civitatem dedit et connubium eumuxoeribus quas tunc babuissent cum est civitas eis data, aut si qui caelibes essent, cum iis quas postea duxissent, diimtaxat singuli singulas". (Scipion
Salvidiano Orfito et M. Peducaeo Priscino consulibus=anul 116).
No. XXXIII

Imp. Caesar Traianus Hadrianus Aug. equitibus et peditibtA qui militaverunt in ala et vexillatione Illyricorum et cohortibus quae appellantur I Hispanorum et I Hisp. veterana et II Flavia Numidarum et II Flavia Bessorum et III Gallorm eh sunt in Dacia inferiore sub Plautio Caesiano et. Iuventio Celso et Q. Tulio Bello consulibus =129. Mai compar No. XLIV (din
Italia) : Ut etiamsi peregrini iurius feminas in matrimonio suo iunxerint proindre liberos tollant ac si ex, duabas civibus Romanis natos". 0 alta tabula
honestae missionis descoperita In Dobrogea incuviintaza i ea, iis connubii
duntaxat cum singulis et primis uxoribus peregrin iuris feminas in matirmonio suo iunxerint", Buletinul Mon. istorice II, (1909), p. 114 i 117.

COLON1ZiREA DACIEI

153

Interesant este in aceast privire mai ales o inscriptia

gsit la Iglita in care un veteran al legiunei a V-a Macedoflied numit T. Valerius, nscut in castre, se reintoarce in patria lui din dou5 mari expeditii, una in rsrit, alta in Germania, i se cstorete cu Maria Basilissa mama colegiului
Dendroforilor 85.

Dacia fiind o provincie mrgina, i inc cea mai expus din tot Imperiul Roman, se intelege cs num5rul acestor
veterani liberati i aezati aici va fi fost cu deosebire insemnat.
De la cuvntul veteranus s'a format romnescul bdtrdn,
s
se observe c rAzeii numesc i astzi prtile neimprtite ale
propriettilor lor cu numele de bdtrdn. In asemenea denumire
caracteristic, noi vedem o amintire a asignatiei de pmnturi
fcut veteranilor romani, odat cu dimisia lor din armat.
**1

Dar chiar intelesul comun al cuvntului bdtrdninare

de ani, inc6 ne arat c intre elementele constitutive ale coloniilor romane, numrul veteranilor trebue s fi fost predomnitor, pentru ca soldatul veteran ss devie pentru locuitorul dela
Dunre tipul omului beitrein in genere ; cu alte cuvinte ca o
expresie curat soldAteased i s generalizeze in viata social
a Romanilor din intreaga Dacie" (Sineanu).
Traian intrebuint in expeditiile sale contra Dacilor 7
legiuni : I Italica, I Minervia, a IV-a Flavia, a XIII-a Gemina,
a VII-a Claudia, I Adiutrix i a V-a Macedonica. Asupra imprtirei acestor dou de pe urm la cucerirea Daciei dornneW
oarecare ndoial. Totui credem c` o er`mid legionar ce
se OM la muzeuI din Bucureti cu inscrip-tiunea : Leg. XIII
Ge. I adj. Adie Legio XIII Gemina I Adjutrix trebuie s ridice once indoial asupra participrei acesteia din urrn. CAt
despre legiunea a V-a MacedonicA, aflarea ei in Dacia este dovedit prin mai multe inscriptii 88; prin urmare este de admis
cs i ea se va fi imprtit la rAzboiu i nu va fi venit numai
In urm pentru a station ca garnizoan in provincie, cu atata

mai mult c6 inscriptia ne spune c ea a ajutat la interneierea (rezidirea) coloniei dacice Sarmizagetuza, sub conducerea

" Descoperitd de Tocilescu. Vezi Monument epigrafic gdsit la Iglita

Pe pag. 3 se afld textul restituit al inscriptiei unde cetim : reversus ad Lares
suos et Marcia l3asilissa matri dendr (ophorum) enupta". Asupra mamei colegiilor vezi mai jos Cap. Colegiile. E curios cum Tocilescu care comenteazd
de cloud ori inscriptia (in lucrarea citaid g In Revista p. isiorie, II, p. 258),
nu se ocupd de aceastA parte interesantd a inscriptiei, ci numai de alte chestii,
precum decariera generalilor sub care T. Valerius Meuse expeditiile. Este defectul arheologilor de a pierde din vedere interesul istoric.
" C. I. L., III, 1, No. 826, 854, 879, 899, 904, 909, 935, 1094, 1443,
1566, 1584, 1603, 1670. Comp. Goos in Arhiv, p. 161. Dierauer, Beiireige
einer krilischen Geschichte Traians, Leipzig, 1868, p. 79, nota.

154

ISTORIA ROMANILOR

lui M. Scaurianus, cel dintAiu propretor al Daciei pe timpul

lui Traian (anul 110 d. Hr.) 87.
Din aceste 7 legiuni rAmAser la inceput 3 in Dacia, pen-

tru paza provinciei : a XIII-a gemin, V-a Macedonic i

I Adjutrix. Pe cnd cele din urm schimbar in unele randuri garnizoana lor din Dacia, spre a se duce in Scitia sau
Panonia superioar, intorcndu-se in Dacia la vreme de nevoie, a XIII-a Gemin rmase neclintit in aceasf provincie
ca.t timrstt sub stpnirea roman6. Rerdinta ei de csdpitenie er. in Apulum. Aici er pretoriul ei sau cuartirul gene-.
arsenalul i templut ei 88
Legiunea V-a MacedonicA, dup ce fusese retrass din
Dacia, fu innapoiat aici cand Gotii incepur a amenint provincia, pe timpul impAratului Septimus Severus i ii aezA
lagtirul la Potaissa (Turda) unde se afl mnc astzi ruinele constructiei acestui lagAr i unde s'au gAsit mai toate pietrele ra-

portate mai sus, care pomenesc aceastA. legiune.

Lucrarea combinall a elementului civil i a celui militar
roman, asupra tuturor elementelor strgine de firea roman6,
trebui s* aib" numai deck, de efect grabnica lor desnationalizare i primirea cAt mai curand a obiceiurilor, moravurilor
i limbei poporului domnitor.
Intinderea provineiei romane. R6mAne de llimurit Mat
un punct insemnat, anume pAn uncle se intinse romanizarea
popoarelor Daciei?
Inainte de a ilspunde la aceast6 intrebare, ss ckitm
determinh. marginile provinciei romane.
Traian, pgind peste hotarele fireti ale Imperiului Roman care aici in rs'Arit erau insemnate prin puternicul curs
al Dudrei, trebui s caute a da nouei sale intemeieri, puterea de a se impotrivi contra lumei barbare ce roi din toate
prtile imprejurul ei. El alese din intinsa regiune care se numiei Dacia numai o parte in care el infiint provincia romanA,
That astfel Dacii, dei Lauti des'avarit, totui pAstrar in
stpanire o bun" parte din tara lor. Traian ins." le lu regiunea cea mai tare, cetatea muntilor, Transilvania i Banatul,
cu o prelungire Care Dunilre prin Muntenia Mic, adic6 01tenia, spre a cree in ea nona provincie. esurile Moldovei
Munteniei Mari le lgs Dacilor, pe care acetia le avuser
In stpAnire inc innainte de a veni peste ei cucerirea roman,
C. I. L., III, 1, No. 14.13... Ciesari divi Nervae Traiani Augusti
zondita colonia Dacica per legionen V. Macedonica Scaurianus legatus pro
pretore. Asupra textului acestei inscriptii exist oarecare controvers. Vezi

Mommsen in comentariile la textul inscripliei.

85 C. I. L., III, 1, No. 1019, praetorium; 1121, 1138, armamentarium,

custos armorum.

COLONIZAREA DACIEI

155

intinzand asupra lor numai un protectorat, unit cu plata de

tribut.

Harta lui Ptolemeu arata si ea cele mai multe din oraele Daciei asezate in partea cuprinsa mai tArziu de Romani
numai prrtine din ele sunt puse dincolo de aceste limite. Asa
In Valachia spre rasarit de Olt se afla orasele dace Sornum,
Tiasum i Netindava asezate in mijlocul tribului Piefigilor, si
In Moldova pana la Siret orasele Carsidava i Petrodava, in
dreapta acestui riu, in partea lui superioara (cam pe unde vine

orasul Piatra de astzi); mai in spre munti Utidava i mai

jos Paloda i Zurobara. Chiar Dacii deci nu aveau centrul

puterei lor in afar de cetatea muntilor transilvani, de oarece

din cele 36 de cetati aratate de Ptolemeu ca existente in Dacia, 28 sunt asezate in tarile de dincolo de munp si numai
in acele de dincoace. Pe cAnd insa Dacia Dacilor se intindea
si in afara de cetatea muntilor, Dacia romana ramase numai
indaratul lor, pricina pentru care nu se gasesc ruine romane
prin Muntenia Mare sau Moldova. Acele ce s'au gsit lnga
Galati precum i inscriptia aflat acolo si de care vorbeste
Cantemir, inscriptie dedicata lui Traian, arat numai atAta
Romanii cari ocupasera inca dinnainte Scipa Minoara (Dobrogea de astazi), trecusera Dunarea pentru a intemei si pe
malul ei snug niste cetati, spre aparare in contra barbarilor,
precum au tras tot spre apararea Dobrogei, acele valuri intinse de pamnt intarite cu lagare de soldap prin Basarabia
actuala si Moldova sudica. Ca aceste valuri, cunoscute si astazi sub numele de valul lui Traian, nu erau menite a apar
Dacia, ci Dobrogea, se vede de pe indreptarea lor transversala
fata cu riurile ce se varsa in Dunare din Moldova si Basarabia,
si nu longitudinala, precum ar fi cerut-o apararea Daciei 89
Vom veded mai jos, la capitolul asupra constructrilor
romane din Dacia, ca soselele romane din Dacia se intindeau
spre rasarit numai 'Ana la castelele i cetatile ce aparau infrarile pasurilor Carpatilor moldovenesti in Transilvania. Prin
urmare nu ponte fi exacta aratarea lui Ptoleineu Ca Dacia
romana s'ar fi intins spre rasarit pna la riul Hierasus (Siret),
de oarece ar fi fost absurd ca Romanii sa fi depasit hotartil
intinde stpAnirea
firesc al muritilor moldovenesti, pentru
pe o suvita ingusta de pamnt asezata dincolo de acei munti,.
In lumea barbara. Spre sud Dacia se margine cu Dunarea
'Ana la gura Oltului. Deacolo acest riu formA hotarul ei rasritean, intarit cu castelele Limesului Alutanus, adeca a sirului de cettui romane apartoare a malului snug, rapos, al
Oltului, iar de la pasul Turnului Ros, innainte se hotari la
" Vezi textul Cantemir, Descriptio Moldaviae, Bucureti, 1872, p. 23-

Vezi i V. Pilrvan, Salsovia, p.

30.

156

ISTORIA ROMANILOR

sud Cu Carpatii munteni, lsnd Muntenia Mare In afars de

provincia roman.
Prin urmare nu se poate tgdui c centrul Daciei ro-

mane a fost dincolo de Carpati i de riul Olt ; ea' aici deci

s'a exercitat inriurirea roman in toat puterea ei. Deaceea
ne i spune Eutropiu c intinderea Daciei in incunjurul ei

er de un milion de pai 90, ceeace fcnd aproape 1480 de

kilometri, nu convine deloc intinderei Daciei, dac considerAm

aceast tar ca cuprins intre Tisa, Nistru i Dunre, de oarece
cursul Tisei singur, in linie dreapt i. MI% ncolcinile riului,

se urea' aproape la 1000 de kilometri. Apoi este de observat

c toate trele ciie insemnate de Tabula Peutingerian, ca strbstnd Dacia, tree prin Banat, Oltenia i Transilvania i.
nici una nu se aterne prin Valachia Mare sau Moldova.
Din aceast cercetare reies c Dacii pstrar mai departe in a lor stpnire Moldova i. Muntenia, de vreme ce Ro-

manii nu intinseser" in aceste prti, greu de aprat, limitele

provinciei lor, ci le mrginir la cetatea intrit de munti a
Transilvaniei cu anexele ei, Banatul i. Oltenia.
Cu toate acestea Dacii din Muntenia i. Moldova (Getii)
n'au fost cu totul substrai dela inriurirea roman. Am adtat
anume pe unde se intinde valul lui Traian prin Basarabia
i Moldova sudic i, cel putin In aceast parte, trebuiau s
existe trupe romane care, prin aezarea constant a lagrilor
lor, erau un a de puternic element de romanizare. Apoi nu
ne pare admisibil ca dealungul Dunrei, unde se inirau attea
orae insemnate pe malul drept al fluviului, s nu se fi aflat
statii romane i. pe acel stng, pe teritoriul Munteniei. Chiar
deci dad nu se vor fi aflat colonii romane in regiunile Munteniei Mari i a Moldovei inferioare, cel putin statii militare
sunt dovedite e au existat pe aici, nu numai Cat din aflarea

valului sus citat, ci ind din acea a mai multor drmizi le-

gionare gsite pe lng6 Bucureti i Giurgiu, in localitti ayezate de altfel in dal% de limitele admise ale Daciei Traiane.
Astfel la Pietropni in Muntenia mare, tare Giurgiu i Bucureti,

s'a gsit o drmid legionar cu marca Legio I Italica 91;

alta amintit mai sus, cu inscriptia Legio XIII Gemina Adiutrix a fost aflaf tot lng Bucureti, i. deaceea noi credem
c monedele romane, gsite a de des in dmpia moldove-

Eutropius in Badriano, VI11,2. Ea provincia decces centena Juana

passuum in circuitu tenuit. Comp. Sextus Rufus in Breviario.
" Nu putem priml mrginile Daciei romane cum le hotareste Gr. Tocilescu dup Ptolemeu in Monumente epigraf ice i sculpturate, p. 101. Este cu
atAt mai straniu sA vedem pe Tocilescu sustinand cd teritoriul Daciei romane se intindea si asupra Moldovei 0.116 la Siret i asupra Tdrei Romanesti
(Ibidem, p. 102), Cu cAt el este acela care, prin priceputele sale stipaturi, a
descoperit existenta Limesului Alutanus.

COLONIZAREA DACIEI

157

neasc, provin, nu dela barbarii cari prklau pe Romani, ci

dela insui acetia cari se purtau mai ales ca militari i prin

aceste regiuni. Apoi Dacii, chiar acei din pktile fmase necuprinse in provincia creeat de Romani in Ora lor, erau supui
Romanilor ca tributari, dup cum ne-o dovedete o pretioasg
inscriptie, pentru pktile dela nordul Transilvaniei, deasupra
riului Sameului, r6mase i ele gal% din stApAnirea imperiului.
Aceast6 inscriptie sunA astfel

Zinei Nemesis reginei. Valerius Valentinus beneficiar consular militar

XIII-a geminii, edil al coloniei gordiane Napoca au inscris
la dare regiunea Samepilui cu acea de peste val, sub consulatul domnului nostru
Jin leg,iunea a

Imp. M. Antonin Gordian

Aviola ".

Din aceast inscriptie se vede a. Valentinus inscrisese

la darea care Romani i regiunea de dincolo de valul roman
care m6rgine provincia care nord, pe la Porolissum i care
regiune nu pute fi locuits dech't de Dacii tributari ai Imperiului Roman. De aceea i intelegem cum de mai multe ori,
In decursul stpanirei romane, aceti Daci se revoltar in
contra Romanilor 93, revolte care de altfel nu ar aved nici un
inteles, in cazul cAnd Dacii rkna*i neincorporati in Impria RomanA nu ar fi stat cu ea in nici o relatie. Este mare
probabilitate c'd nu numai Dacii dela nordul Transilvaniei se
vor fi aflat in aceast legAtur6 Cu Imperiul Roman, ci i acei
din Moldova i Valahia. Deaici ins se poate deduce in chip
neapkat c nici aceste prti ale Daciei libere nu erau cu totul
substrase dela inriurirea romang.

" C. I. L., III, 1, No. 827. Deae, Nemesi reginae. Valentinus beneficiarus consularis, miles legionis XIII, Geminae Gordianae, aedilis coloniae
Napocae a censibus subsignavit Samum, cum regione trans vallum imperatore
domino nostro M. Antonio, Gordiano, Augusto et Aviola consulibus X Kal".
" Capitolinus Antoninus Pius, V, spune cA Dacii s'ar fi revoltat sub
acest imprat, (138-171 d. Hr.). i Lampridius, Commodus, XIII, aratii acelai lucru sub acest din urmA.

ORGANIZAR EA DACIEI ROMANE

1, ORGANZAREA GENERALA

Dacia Apulensis, Porolissensis si Malvensis.

Provincia

Dacia a fost totdeauna, ca organism politic, un singur corp,

pus, ea provincie mrgina6 imperial, sub autoritatea unui

Legatus Augusti propraetore, numit i duce in unele inscriptii.

Pentru ocArmuire, mai ales in ceeace privete finantele, ea fu
imprtit mai intAiu sub Hadrian in dou prti : Dacia superioar i inferioar. Cea din-Bill, Dacia superioar, este doeumentat de o inscriptie gsit in Moesia, care spune c Sarmizagetuza capitala intregei Dacii s'ar afl in partea numit Dacia superioar. Numele de Dacia inferioar s'a gsit in o diplorn
militar din anul 129, apropiat deci de epoca lui Traian, care
aminte*te o al i patru cohorte din Dacia inferioar, probabil
insui locul unde s'a gsit piatra, allied Oltenia. De aceea, spune
scriitorul bizantin loan Malala, c Traian ar fi infiiirtat 2 provincii dincolo de Istru 1
Mai trziu, probabil dela Marc-Aurel (161-180) inainte, apare o nou imprtire a Daciei in trei prti : Apulensis,
Porolissensis i Malvensis. Zicem dela Marc-Aurel, intrucAt
gsim pentru prima oar titlul de propraetor trium Daciarum.

(et Moesiae superioris) dat lui M. Claudiu Front, trimis de

impratul filosof in Dacia, in timpul luptei sale cu Marcomanii2..

Din aceste trei prti, acele denumite Apulensis i Porolissensis

se intindeau in prtile de peste munti prin jurul oraelor cu

acelai nume, a cror existent in Dacia este dovedit prin

artrile concordante ale lui Ptolemeu, tabulei Peutingeriane
i a numeroase inscriptii. Dacia Apulensis se intinded in partea sudic a Transilvaniei pn pe-din sus de Alba Julia, iar
C. I L., III, 1, No. 753; ab ordinibus coloniarum... Traianae SarmiCf. No. 4501; Valeria Dionysia domo
Sa(rmizagethusa) D(aciae) s(uperioris)? Vezi si No. 8600. C. I. L., III 2 Privilegia, No. XXXIII: et sunt in Dacia infcriore sub Plautio Caesiano (Alai sus,
p. 159, nota 84.
C. I. L., III, 1, 1457.
2
zegethusensium ex Dacia superiore".

ORGAN1ZAREA DACIEI ROMANE

Dacia Porolissensis la nord pAn la riul Samus, pe unde er

ridicat i valul roman spre apgrarea provinciei dinspre prtile
nordice 3. CA Porolissum trebui s vinA' inspre nordul Transilvaniei, se vede depe aceea c clrumul ce merce la el, insemnat

pe tabula PeutingerianA, mai numr dela bApulum inainte,

prin care oras treced, MCA 7 statii i anume : Brucla, Salinae,
Patavissa, Napoca Optatiana, Largiana, Cersie, dupA care vine
Porolissum. Napoca ins veni Cu sigurant pe la Clujul de

astzi, intrucAt s'a gsit in acest loe mai multe inscriptii cu

numele coloniei Napoca 4. Este deci invederat, c Porolissum

trebuiA sti fie asezat mai sus MCA decAt Cluj, Calll pe la Moiarad.

IntrucAt ins prtile transcarpatine erau imprtite hare

Dacia Apulensis i Porolissensis, nu rmne alt loc pentru cea

Malvensis decAt Oltenia Aici trebuie sti fie ctiutat i colonia
Malvensis, care se crede &A se all uncle este astzi orasul

Celeht5. Care presupunerea indeobste admisti pn ammo,

c aceast colonie, impreun cu provincia ce se tined de ea,

trebui sti fie in Oltenia, mai adAogim urmtoarea consideratie

pe care ne-o desteapt imprejurtirile in care este amintit

aceast colonie in o diplomA militarA. Iat ce spune aceast
diplom : ImpArattil Alexandrn Severns d clarilor cari s'au
,ostit printre singularii din lagtirele cele noue Scveriane, cArora
cornandeazti Aelius Victor tribunul si care au slujit Cate 25
(le ani SI mai bine si ale cror nume sunt insemnate mai jos,
cettenia, conubiul cu femeile lor, etc. (formula ordinar a diplomelor militare)". Copia acestui diplom se vede a fi eliberat lui Aureliu Dacianul fiul Dacianului din Colonia Malvensa din Dacia" 6. Originalele tuturor diplomelor se aflau
3 Ambele Dacii, in C. I. L., III, 1. No. 1456
Q. Axio procuratori
provinciae Apulensis". De asemene in No. 1464 : Ulpio procuratori provinciae
Daciae Apulensis agent" vices preesidis, item procuratori provinciae Porolissensis".
comp. N.. 6054; Q. Sempr. Ael. Lycini procuratori Daciae Porolissensis" ; 6055,
,,procuratorii vicesimae hereditatum per provinciam Porolissensem". Dacia Malvensis, in Arh. epigr. Milleilungen XVII. 117 : M. Aurelius Casianus procurator
Malvenis ; C. I. L., VI, No. 1449; Macrinus Avitus proc. prov. Malv".

4 Mommsen, in C. I. L., III, 1, p. 169.

Tocilescu, Mon. epigr. si sculp., I, p. 211.
C. I. L., III, 2, Privilegia, No. LI ; Imp. Caes... Severus Alexander..

cquitibus qui inter sigulares militaverunt in casiris novis Severianis, quibus

praeest Aelius Victor tribunus, quinis et vicenis pluribusve stipendiis emeriti;, dimissis honesta missione, quorum nomina subscripta sunt, ipsis filiisque eorum civitatem romanam qui eorum non haberent, dedit et connubium
cum uxoribus quas tunc securn habuissent cum est civitas eis data, aut ruin
lis quas postea duxissent, dumtaxat singulis a. d. VII, K. Ian. L. Vino Agricola et Sex. Catio Clementino consulibus (-230), ex equite domini nostri Au-

gusti M. .Aurelio Deciano filio Deciano colonia Malvesc ex Dacia. Descrip-

tum et recognitum ex tabula aenea. que fixa est Romae in muro post tem-

-plum divi Augusti ad Minervam".

160

ISTORIA ROMANILOR

spate in tabula de aram'a in Roma, dindrtul templului lui

August, i deacolo acei ce vroiau s'i dobAndiase o adeverfre

a insuirilor de soldat liberat cu onoare, ii scoteau cate o copie, Pentru care i toate diplomele gsite prin provincii poartil

insemnarea c au fost decopiate i colationate cu originalul

din Roma. Aceast diplom se vede eliberat -clarilor din

Castrele noue Severiane i anume unui locuitor din colonia Malvens'd. Este indestul de firesc lucru a admite, c ambele aceste

locuri erau in apropiere i c deaceea se vede locuitorul din

colonia Malvens luand copia diplomei, fiindc i el era unul

dintre acei ce fuseser clreti in castrele Severiane. Aceste

castre Severiane nu sunt altele decat oraul numit astzi Tur-

nul Severinului, unde s'a g'sit i un fragment de inscriptie care

poart pe el o dedicatie catre impratul Severus 7.

Castrele Severiane i colonia Malvens5 fiind deci in apropiere i cele dintaiu, fiind la Turnul Severinului, colonia Malvens cat s fi fost i ea in aceeai parte de -tae, anume in
Da cia ciscarpatin, in Oltenia 8

Motivul imprtirei Daciei, intaiu in dota

Dregkorii.
prti, mai apoi in trei, este uprinta ocarmuirei financiare, de
oarece, precum vom vedea, pe lang6 puterea politic ce era
incredintat unei singure persoane pentru cate trele- Daciile,
cu strangerea drilor eran ins.'rcinati trei dregtori, cate unul
pentru fiecare din subimpUtirile provinciei 9. Inmultirea subimprtirilor Daciei, dela dou la trei, dovedete ins c numrul
poporatiei sporise dela Traian la Marc-Aurel i c percep-

torii insrcinati cu strangerea impozitelor nu mai ajungeau

a'i indeplini slujba lor ; pentru a se asigur deci mai bine

intrarea impozitelor, se' micorar. circumscriptiile.. Aceas-15.

imprejurare ne arat invederat, c. Dacia prop4ise atat in

numrul locuitorilor cat .1 in starea ei economic, in decursul
de vreo 60 de ani cati trecuser dela cucerirea ei pn la MarcAurel (106-161), i aceast sporire a poporatiei trebue pus6,

C. I. L., III, 1. P. 102 : hnp. Sev". Nu intelegem pe ce motiv

Mommsen o respinge ca apocrifli : videtur ficta propter nomen oppidi". Dac4
ar fi fost Inchipuit, apoi fr Indoial cA formularea ei ar fi fost mal clar.
Dovada, adausd de noi in text, intreste originea romand a Turnu-Severinului.
Argumentele limbistice aduse contra derivrei acestui nume din acel al impgratului Severus, (loan NAdejde, Critica teoriei lui Rstet In Contimpuranul,
IV, p. 252) nu au nici o valoare. cdci regulele fonetice ale schimbrei sunetelor nu se aplicl la numele proprii, care neav&nd Enleles, urmeazA niste reguledeosebite, precum v'om vedea-o si la alte exemple, mai jos.
Tot asA o pune i I. Iung., Contribufii la istoria treditorilor Transilvaniei, traducere In Cono. lit., XXVIII, 1894, p. 346, nota 3.
C. I. L., III, 1, No. 1153. Ei sunt numiti i consulares trium Daciarum : No. 1174, 1178, 1374, 1393.

ORGANIZAREA DACIEI Rommin

161

nu numai In socoteala immultirei prin nasteri, ci mai ales in

o continu imigrare, provocat prin a tragerea aurului din
Transilvania.

Autoritatea politicd erd incredintat unui propretor san

legatus Augusti, intrucdt Dacia, ca provincie mrginas, nu
er dintre provinciile senatului ci din cele imperiale. El purtd
titlul de Legatus Augusti propraetore trium Daciarum 10. Resedinta lui er in Sarmizagetuza, pentru care si acest oras
purtd titlul de metropol, in deosebire de celelalte colonii
municipii. Tot aici se afld templul cel mare al provinciei si
preotul coronat al celor trei Dacii 11. Provincialii arnau intotdeauna mare iubire si respect pentru reprezentantii impAratului, precum se vede aceasta din numeroasele inscriptii dedicate lor si din titlurile pompoase ce li se dau in aeeste monumente. De obiceiu, dup ce un legat indeplined slujba sa In
provincie, imbrcd dregtoria consular In Roma si ni s'a
psrat o inscriptie In care cinci persoane din Dacia, trimise
s asiste ca delegati ai provinciei la alegerea de consul al fostu-

lui lor legat, M. Sediatus Severianus, intorcndu-se sntosi

Indrt, dedie o *W zeilor i sphitelor apelor din Ad-Mediam (Mehadia), de unde ei eran originali 12.

Sub presedintia legatului se adund tot in capital consi-

liul general al provinciei 13 care Ii ajut la manuirea jurisdictiei

private ; as bunoar la manumiten i de sclavi mai mici de
30 de ani, care nu se puted face decAt In prezenta consiliului.
Gaius ne spune cs consiliul in Roma erd compus din 5 senatori, iar in provincii din 20 de recuperatori, cetteni romani 14.

Acest consiliu se mai indeletnicid cu cercetrile despre ingeniutate, libertate, .drept de cettenie. Mai votd apoi i adresele de multumire &are impArati sau Iegatii lui care se deosebiser prin ingrijirea intereselor provinciei, si le ridicd statue
sau le puned inscriptii comemorative. Astfel se asez, in colonia Aquae, legatului M. Furius Saturnius, o piatr in care i
se multmeste pentrucd de cum a inteat in provincie
ce a pAr6sit-o, s'a purtat cu bunritate cutre toti indeobte i
' C. I. L., III, 1, No. 1177, 1428, 1440, 1441, 1456, etc.

" C. I. L., III, 1, No. 1433 : saeerdos arae Augusti nostri coronaLus
Daciarum III", Comp. No. 1209, 1513: sacerdos arae Augusti".
" C. I. L., III, 1, No. 1562: Diis et Numinibus Aquarum, Ulp'us
Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, Iulius Carus, Valerius
lens legati Roman ad consulatum Severiani clarissimi viri missi, incolume,
reversi, ex voto posuerunt" (gAsit la Mehadia).

" C. I. L., III, 1, No. 1554 :? Imp. Caes. M. Ant. Gordiano Pio felici
consilium provinciarum Daciarum III devoti numini maiestatique eius".
14 Gail, Institutiones, A 18-20.
A. D. Xenopol.

Istoria Romfinilor. Vol. 1.

11

162

ISTORIA ROMINILOR

catre fiecare in parte, scutind pe multi de greutai, Inca

provincia intreag6 (prin consiliul ei) i rmne indatorit" 15

Pe cnd autoritatea suprem a provinciei er concen-

trat in o singur persoan, acea a legatului lui August, i. er

pus.' in lucrare de el impreun cu consiliul provinciei, acea
fiscal era imprtit, cum s'a spus, intre trei procuratori,
pentru cele trei subprovincii : Apulensis, Porolissen sis i Malvensis. Din aceast de pe urm nu este documentat prin inscriptii nici un procurator, pe cnd pentru cele dou dintiu
se all mai multi 16.
Asupra drilor, de ale diror strngere ingrijiau aceti
procuratori i pentru care aveau o intreag cancelarie, nu posedrtm informatii speciale amnuntite in privirea Daciei. Fr
indoial ins c6 daile acestei provincii nu puteau fi altele deca
acelea obinuite in restul Imperiului Roman.
Dilrile.
Cele directe asupra provincialilor, de care erau
apaate numai cetaile cu drept italic, erau darea fonciar
asupra propriettei imobiliare (tributum soli) i acea pe cap

(tributum capiti's). Pmritul er taxat nu numai dup intinderea, ci i dup calitatea lui. A se deosebe mna inti,

a doua, cmpiile, palurile cu ghind i poenile de punat 17.

Impozitul nefiind aezat pe venit, ci pe capitalul la care se
evalu imobilul, Tnrimea lui er de obiceiu de 1 % pe an din
valoarea capitalului i probabil nu acelai in toate provinciilen.
Pentru existenta (161-ei fonciare in Dacia exist o dovad continut in o tabul cerat, in care Veturius Valens, vnznd o cas

a lui Andueia Batonis, ii ie indatorirea de a plti el darea

cuvenit, pn la noul recenziment 19. A doua dare direct
er impozitul pe cap, plait numai de acei ce nu aveau proprietti, intruca acei ce pltiau tributum soli erau scutiti de
tributum capitis 2. Nu tim dac Dacia er supus i ea prestatiilor in natur, vectigalele cari se arendau la publicani
i alcauiau una din sarcinele cele mai grele ale provinciilor.
Este de observat ins c inc6 Caesar i mai mult cleat el,
15 C. I. L., III, 1, No. 1412 : Diis faventibus et concordia imperatorum
evenit quod a primo adventu suo P. Furius Saturninus legatus Augustorum
donec provincia decederet ita singulos universosque benignitate sua tractawrit, oneribus etiam relevaverit, nomini felicissimo et praecipuis v'rtutibus
eius obstricta simul et devota provincia fieri curabat".
" Procuratori in Apulum: C. I. L., III, 1, No. 1422, 1423, 1456,; in Porolissum : No. 1464; III, 2, No. 6054, 6055. Comp. III, 1, No. 836: T. Claudius
Quintilianus procurator Augusti, (g9sit6 la Moigrad, vechiul Porolissum)".
" Digestae. L, 15, Lex 4, pr. : arvi primi, arvi secundi, prati, silvae
glandiferae, silvae vulgares pascuae".
15 Velleius Paterculus, II, 39 : paene idem quod totus terrarum orbis
ignavum conferunt stipendium".

19 C. I. L., III, 2, Tabulae, No. VIII: Conv enitque inter eos uti Veturius Valens pro ea domo tributa usque ad recensum dependat".
" Vezi in deobste Huschke, Ueber den Census und die Steuerverfassung
der fritheren rmichen Kaiserzeit, Berlin, 1847.

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE

163

August, introduseser schimbarea acestora in d5ri Muesli,

si este probabil c i in Dacia, unde Traian vroi s5 atrag5
cti mai multi colonisti, se va fi aplicat aceast m6sur,
c5" deci nu se mai M. din provincia Dacia nici o contributie
In natur, ceeace nu ar fi lipsit a fi memorat in numeroasele

inscripii gsite in Dacia, in cazul cnd ar fi existat, dup5

cum se g6sesc amintite ridicAri de vectigale in alte provincii.

Mai insemnate Ins decat contributiile directe erau acele
indirecte, din cari unele se strangeau de Care niste dregAtori
fiscali, iar altele erau date in intreprindere. Din aceste enum6rAm intaiu darea de 5% pe rnosteniri (vicesima hereditatum)
darea pe sclavii liberati (vicesima libertatum sau manumissionum). Nu stim cgreia din aceste dou soiuri de d5ri apartinea dregtorul inferior, numit inteo inscriptie din Dacia vicesimae libertus 21. De asemenea se gseste un procurator a
caducis, ins5rcinat cu strangerea mostenirilor vacante 22 Existehta

unui asemenea dreator dovedeste ins5 insemnAtatea poporatiei Daciei, de oarece era nevoie de un procurator pentru adunarea mostenirilor vacante care, dup cum este cunoscut,
nu se prea intalnesc des. Dintre arile arendate amintim mai
multi intreprinz5tori ai p5sunilor i salinelor, conductores pascui

et salinarum 23. Unul din ei este nurnit si conductor commercio-

rum, putndu-se intelege sub acest cuvnt intreprinitorul

oare Caror taxe pe obiectele de consuma-tie, sau pe pro cluctul

vArnilor. Inscriptiile amintesc dou statii unde se percepea ama:
Pons Augusti, intre Sarmizagetuza i Tibiscum i Tierna, lang5

DunAre in fata orasului moesic Saliatis 24.

Dintre dregAtorii deosebiti ai acestor autoritti ce s'au
gsit amintiti prin inscriptii cifm un librarius ab instrumentis
censualibus, dup5 cAt se pare un contabil la controlul recen-

zimentului care ave ca ajutoare mai multi scriitori, sclavi

sau liberti, numiti adjutores tabulariorum 25. Tot asemenea
dregtorie era ocupat probabil de librarius a rationibus i
de adjutor olicii corniculariorum 26 al cgror caracter nu poate
fi determinat mai de aproape.
C. I. L., III, 1, No. 968.
" Ibidem, III, 1, No. 1622.
21

Ibidem, III, 1, No. 1209, 1363.

24 Ibidem, III, 1. No. 1351, 1568.
" C. I. L., III, 1, No. 1466, 1468, 1469, 1470.
" C. I. L., III, 1, No. 1447. AdAogim cA provincia Porolissensis In
care se aflau minele de aur, purth i numele de Auraria. Vezi Akner, No.
169: Ulpio procuratori. Augusti trium Daciarum, Apulensis, aurariae, Malvensis, procuratori provinciae Porolissensis sue, praefecto annonae, item procuratori stationum privatorum per Tusciam et Picenum etc. patrono optimo".
Procuratorul provincie Porolissensis tinea pe atunci i locul legatului lui August peste intreaga Dacie, de aceea numeste el prov. Porolissensis, sua. Vezi
Goos In Arnim XI, 1873, p. 102.
23

ISTORIA ROMINILOR

164

2. ORGANIZAREA MUNICIPALA

Pagii i coloniile.

Cercetarea organiz'rei municipale

ne va da mai multe deslusiri asupra vietei poporatiei sale,

decAt acele putine stiinti ce ni le-au procurat intocmirea generar a ocrmuirei acestei provincii. Unele din orasele Daciei
poart pe lngi numele lor i deosebite Litluri, dintre care cele
mai insemnate sunt municipiile i coloniile. Astfel Sarmizagetuza, Patavissa, Aquae, Malva sunt arnate ca colonii ; iar
Tibiscum, Porolissum, Romula, Sirmiatium ca municipii. Unele

orase ca Apulum, sunt arnate deodan ca colonii

ca mu-

nicipii ; iar altele precum Drobetis i Napoca se prefac din municipii in colonii. Deasemenea ajunge Patavissa din un simplu
vicus sau pagus (sat) a fi si ea municipiu i apoi colonie. Patru

colonii mai sunt in sfrsit arRate ca avAnd jus italicum, anume Tierna, Patavissa, Napoca si Apulum. Trebue rmurit

acuma ce insamn toate aceste schimbrdri i deosebiri?

Vicus sau pagus er satul alcauit din poporatia supuss
Romanilor. Adeseori allituri de locuitorii bstinasi se asezau
in sate si elemente romane dup' cum se vede lucrul la uncle

din 'Scitia Minor. A er vicus Ulmetum in care gsim locuind veterani i cetteni rohlani pe lng'A niste vicani daci
din tribul Buridavensilor. Tot as vor fi stat lucrurile i in alte
sate din Scitia Minor ca vicus Parsal... vicus Cereris, vicus

Amlaidina, vicus Sc...ia, vicus Terremuca, vicus Clem... vicus

Siamanus. Chiar cetatea Troppaeum 'fraiani tusese pdn5. la
Caracalla (dup 211) un simplu vicus, fiind abi atunci ridican la rangul de municipiu, in apropierea cruia apoi, la anul
316 impratii Constantin si Licinius ridicar cetatea care cld
apoi numele acestei asezri. Da&A ins' vicii i pagii din provincia Dacia se caracterizeaz ca asez'Ari locuite de Mstinasi
si in care numai Romanii aveau ca indivizi drepturi politices
ce deosebire se poate afl intre municipii i colonii? In timpurile mai noue ale Imperiului Roman veni greu chiar Romanilor de a stabili aceast deosebire 27. Originea ins a acestor

dou' feluri de orase a fost totdeauna alta dela cele dintAiu

timpuri ale infiinVrei Ion. Ndi credem c const in faptul
coloniile erau niste prti deslipite din centrul Impetiei Romane, la inceput Roma, mai trziu Italia sau chiar alte 0'6

romanizate, care deslipiri se asezau in mijlocul popoarelor cucerite, in scopul de a privighi miscrile lor si de a le distruge
nationalitatea. Coloniile erau desclecate de obiceiu in mijlo27 1. Aulus Gellius, Noctes &time, XVI, 13 : municipia quid et quo jure
sint quantumque a colonia differant ignoramus", (Gellius, trete In veacul

al II-le d. Hr.).

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE

165

cul ceftilor supuse. Romanii care le alctuiau pstrau dreptul

de ceftenie, pe cAnd poporatia supus form lng4 comunitatea privilegiat un simplu sat, pagus sau vicus, fr nici un
drept, ba care pierde in favoarea Romanilor o parte din
pmnturile sale 28 Foarte interesante sunt in privirea conlocuirei Romanilor si a poporatiei bstinase, Dacii i Bessii,
cele descoperite de curAnd la cetatea Ulmetum din jud. Constarrta, in care inscriptiile constat de a randul convietuirea
Dacilor, Bessilor si a Romanilor in viata cmpeneasc6, Ro-

manii locuind in vilele" adec pe mosiile lor, unde sunt

ingropati la .moarte, i unde ei aveau domenii aset de intinse

incAt se ajutau cu administratori i intrebuintau pe tAranii
Daci i Bessi la lucrarea cmpului si la psunarea numeroaselor
or turme. Din intreteserea numelor romane cu de acele dace,
besse i elinesti se vede amestecarea i contopirea rasselor

cari se supuneau inriurirei romane si se romanizau pe intre-

cutele 29.

Din cauza acestei pozilii privilegiate a coloniilor,_ele eran

- se intAmplau adeseori
omoruri i mkeluri 38. Organizatia coloniei, precum vom vede
la studiarea intocmirei celor din Dacia, er imitat dup5 aceea
a metropolei, Roma. Ordo decurionum reprezint senatul, decemvirii pe cei doi consuli ; aveau quaestorii i colegiile lor
de preoti : pontifici, auguTi, flamini, tot dup modelul capi-

dusmnite de poporatia indigen6,

talei. Dreptul lor era acel al cet6tei Roma si nu aveau asez-

mintele lor particulare 31. Coloniile in timpurile vechi urinriau

mai mult scopuri militare. Cu ea imbarneste Imperiul Roman, cu atat el ie un caracter mai mult civil, si Tacit spune
clespre coloniile imperiului, c nu se mai duceau ca alt dat
intregile legiuni cu tribunii i centurionii lor, cli toti militarii

oranduiti in corpurile lor, ci necunoscuti intre ei, in grupe s-eparate, Elea' un conductor, erau mai curnd o grrnad decat
o colonie" 22. Tocmai de a fel eran coloniile aduse de Traian
in Dacia si care fur asezate in orasele mai sus amintite.
ins Ca' unele forme ale dreptului nu se puteau pune in lucrare
decat in Italia, precum mancipatia, uzucapia i altelc, apoi
pentru a intinde i coloniilor bucurarea de aceste forme, li se
28
22

totted

Dio Cassius, VIII, 14.

Dovezile asupra acestor fapte vezi in studiul d-lui V. PArvan. Ce-

Ulmelum, 1912, mai -ales p. 57 g 61. Intr'altele reproducem urinnorul

loe din o inscriptie : obiti ad villam suam".

2 Dio Cassius, II, 54 : V, 40, 43, 49; VI, 32. (?)
" Aulus Gellius, XVI, 13 : jura institutaque omnia populi Romani,
non sui arbitrii habent".
22
Tacitus, Annales, XIV, 27, non enim ut ohm universae legiones
deducebantur cum tribunis et centurionibus et sui cuiusque ordinis militibus,
sed ignoti inter se, diversis manipulis, sine rectore, numerus magis quam colonia".

166

ISTORIA ROMINILOR

recunoate prin o fictiune favoarea de a fi considerate ca fcnd parte chiar din Italia, dnduli-se dreptul italic, ius italicurn. Din aceeai cauzA aceste colonii erau i scutite de once
dare ditect precum era i Italia.
Originea lor este deosebit de acea a c oloniilor. Acele dintre cet`tile strdin, care prin o deosebit6 favoare erau primite inteo legstur6 mai strAns6 cu Romanii,
dobAndiau i oare cari drepturi, in schimbul sarcinilor ce le
impune intrarea lor in viata po1itic5 a poporului domnitor.
Deaceea i numele de municipium este explicat. de cei vechi
dela munus capere, adec6 marea unei sarcini33. Municipiile eran

deci nite orae din naiiile supuse crora, pentru diverse consideratii, Romanii grtsiser cu cale a le incuviint dreptul de

cetsgenie. Pe cnd ins intre colonii nu pute fi nici o deo-

sebire, afar% de aceea ce se referi la ius italicum, intre municipii erau deosebite grade de apropiere de supremul bine al
cetteniei romane, grade iscodite de Romani tocmai in scopul
de a puteet recompens, potrivit cu meritul fiec'rei pilrti din
poporul supus, slujbele sau devotamentul ce'l artase cAtre
stApAna comun. Astfel erau municipiile fr sufragiu,

ale ctiror mernbri nu aveau dreptul de a vot cnd veniau

In Roma, i municipiile ce se bucurau de acest drept. Acele
cu sufragiu erau iari subimpArtite, in municipii uumai cu
jus sulragii i in acele cu jus sufragii el honorum, adec ale
ckor membri aveau nu numai clreptul de a vot ci i acel de
a fi_ alei la vreo dregskorie in capital. O alt deosebire const

In acea dacrl municipiul p6strase organizarea sa autonom

sau nu ; drepLul de
alege el insu*i magistratii, sau dacA
trebuia s" se supun' acelor numiti de autoritatea roman.
Cu at propili romanizarca Va'rilor supuse, cu atta
se terge deosebirea ce existase, la originea lor, intre colonii
i municipii, mai ales pentru acele Vri in care elementul ro-

man prinsese csdkinll, precum Galia, Spania, sau Africa. Deosebirea de nationalitate, aproape singra care exist la inceput
intre colonii i municipiile cu sufragiu,'tergandu-se, nu I'll-

mAnea in privinta drepturilor acestor dou clase de ceL6ti

aproape nimic care s5. 1 mai despart, i deaceea intelegem
greutatea Romanilor inii de a recunoate in ce se deosebiau
aceste dou feluri de orae, din punctul de vedere juridic. De
Indat ins ce se adAoge o tar6 nou Impriei Romane, de
indat ce se iveau iari poporatii str'ine ce trebuiau asimi-

" lsidorus, Origines, IX, 4 : municipes ab officio munerum dicti, eo

quod publica munia accipiunt. Munia, sunt officia, unde el immunes dicuntur
qui nullum gerunt officium". Digeslae, L, 1, 1: propria municipii appelantur
muneris participes, recepti in civitatem ut mullera nobiscum facerent".

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE

167

late &are elementul stgpanitor, intelegem cum deosebirea

intre colonie i municipiu trebui sg reinvie in toat deplini-

tatea ei. Coloniile redeveniau grupe de cetCfeni romani asezati

In mijlocul strginilor : municipiile insemnau grupe din poporul

supus alipite de cetgtenia romang.

Aceastg deosebire constatat, aruncg cea mai vie lumin
asttpra caracterului colonizgrei, i adauge Ina un ultim argument la hotgrirea intrebrei dac a rgmas poporatie bgstinas in Dacia sub stgpanirea romang.
InteadevAr dac toat poporatia clacg ar fi fost starpitg
sau alungatg si Dacia ar fi devenit un tgrm gol, rgmas liber
pentru colonizare, atunci ne intrebm ce calla' aflarea de municipii in ea, si pentru ce nu sunt toate orasele Daciei botezate
Cu numele de colonie ?_Analiza de mai sus rgspunde la aceastg

intrebare. Existau municipii in Dacia, fiindc s'au incuviinfat

privilegiile municipale unor orqe cu poporafie btina.y pe cari
Romanii vroiau sg le atragg mai curnd cgtre ei, devenind
ele tot odat o nadg care fced s cadg i celelalte in mrejele
romane. Acestea erau, dui:a toate probalirtile, acele orase
care trecuserg la Romani ina de pe and acestia erau in luptg
cu poporul Dacilor. Intre ele vedem i orasul Drobetis, acela
ce veni chiar la capul podului lui Traian si care va fi fost
unul din cele dintgi ce se supuse invinggtorului. Din potrivg
acele orase ce fuseserg aproape desertate de popoi tia lor, prin
impotrivirea in contra Romanilor, precum insusi capitala Sarmisagetuza, furg impoporate din nou cu element roman, si
devenirg colonii. Tot din aceasta se explia cum se face ca Napoca i Drobetis care la inceput sunt municipii, se prefac cu
timpul in colonii 34, anume prin sporirea elementulni imigrat
desnationalizarea celui indigen. Mai citm numai urmgtorul
loc din Paulus Diaconus care dovedeste cg municipiile eran
constituite din poporatie neromang : Municipe se numesc
astfel de oameni cari cand venird la Roma si nu erau cetclieni
romani, au fost fcifti pgrtasi ai -tuturor lucrurilor pentru a
indeplini trebile impreung cu Romanii, afarg de dreptul de
sufragiu sau de exercitarea magistraturilor". Ceeace Diaconul
spune despre poporatiile strine strgmutate la Roma, se repet
in tocmai and era vorba de a alipi o cetate de Imperiul Roman.

De aceea i intalnim in Drobetis un Dac, pe Aelius Ariotus ca qualluorvir annalis al municipiului 35. Acest oras apgAsupra intregei cliestii a municipiilor i coloniilor, ezi articulele
respective in Pauly. Realencyclopddie des classischen Allerthums. Stuttgard.
35 Mai sus, p. 142. Drobelis ca municipium : C. I. L., 111, 1, No. 1559
1579; cfr. No. 6309. Drobelis colonic : No. 1200, si 2679 : Aurelio I.onginiano
decurioni coloniae Drubetensis".

168

ISTORIA ROMANILOR

tase probabil dreptul de municipiu sau dela insui cuceritorul

Daciei sau dela urmaul lui, Hadrian, de oarece este numit
lute inscriptiime : res publica municipii Flavii Hadriani Drobetae 36. Nu se poate ins hotri timpul cnd a devenit colonie.

Napoca este amintit in o inscriptie din anul 108 de insui

Traian, fr nici o denumire de municipiu sau colonie 37; eapt

ins numele de municipiu in o inscriptie de pe timpul lui Antoninus (139-161), in care corporatia Galatilor din el dedic5
o piatr lui Jupiter O. M. Tavianus. Napoca este ridicat apoi
la rangul de colonie de ctre Comod (180-192), diptnd ina-

inte de Severus (193-211) i privilegiul dreptului

italic 38.

Inc de cnd er municipiu, gsim in Napoca coloniti romani

i MCA numeroi, precum er acea corporatie a Galatilor. Imigratiea sporind necontenit, intelegem prefacerea municipiului
In colonie.

Despre Patavissa sau Potaissa, pe care Ulpian o nu-

mete vicus, tim c ea innainte de a deveni colonie sub Severus, fusese municipiu 39. Mat aici vedem cum un ora dac
trece prin toate formele din ce in ce mai depline ale cetteniei romane. La inceput sirnplu sat clac, fr nici un drept, poporatia lui dobndete apoi dreptul de municipiu, pentru a
se urc in urm, dup deplina ei romanizare, la colonie i chiar
la ius
CAt despre Apulum, tim c el ajunse la o mare inflorire
sub stpAnirea roman. Cele mai multe inscriptii culese in Dacia provin din Apulum, inct se vede c'd el fusese unul din
centrele cele mai insemnate ale vie tei romane. Acest ora este

artat in mai multe inscriptii ca fiind de o datd i municipiu.

i colonie 49, imprejurare din a creia explicare -va rezult o do-

vad inc6 i mai deplin despre faptul c, pe cand colonia er

o aezare de cetteni romani, municipiul er numai ct hrzirea cetteniei &are poporktia indigen. Care este tiriginea
I. L., III, 2, p. 1018, additamentum ad No. 1581
9, C. I. L., III, 1, No. 1627 : a Potaissa Napocae muja passum decem"..
" C. I. L., III, 1, No. 860 : I. 0. M. Taviano. Pro salute imp. An36 C.

tonini et M. Aureli Caesarie Galatae consistentes municipii posierunt (gdsit la Cluj), vechia Napoca. Alt inscriptie In care e amintit municipiul

Napoca este No. 1100.Ulpian In Digestae L, 15, Lex, 1, 8, 0: In Dacia

Zernensium colonia a divo Traiano deducta juris italici est. Sarmizegethusa
quoque eiusdem iuris est ; item Napocensis colonia et Apulensis et Patavissensium vicus qui a divo Severo ius coloniae impelravit". Ulpian spune aice
cA numai Patavissensium vicus dobAndise dreptul de colonie de la Severus.
Celelalte, prin urmare i Napoca, II aveau de mai Inainte. Comp. No. S55.?
963 si 1141.
59

C.

I. L., III. 1, No. 913?

" C. I. L., III, 1, No. 975 : Aesculapio rt Hygiae decuriones muni-

cipii Apuli et P. Aelius Rufinus patronus colegii fabrorum Coloniae Apuli"

No. 1065 : Tiberius Claudius Rufus decurio coloniae et flamen municipii,
Apuli".

ORGANIZAREA DAOIEI ROMANE

169

acestei indoite calitati a orasului Apulum? i observam in

treac t ca a trebuit sa existe o deosebire intre colonie si municipiu, de oarece sunt aratate ambele aceste insusiri ca coexistente; care insa putea fi deosebirea dupa cele expuse mai
sus, decat aceea a originei locuitorilor ?
Apulum, vechiu oras dac, a dobandit insemnatate prin
stationarea in el a legiunei a XIII-a Gemina, in un lagar construit in apropiere.,Pentru nevoile soldatilor se infiintara in
curand, lnga orasin dac, mai multe crasme i dughenite, in
care li se vindeau deosebite obiecte, si care se deschideau de
obiceiu laugh' fiecare lagar stationar roman, purtand numele
de canabae. Se mentioneaza canabele legiunei a XIII-a Gemina

inteo tabula' cerata din 142, Mai in 16, aratandu-se in ea ca

unul Dasius Breucus ar fi cumparat dela Belie Alexandru pe
copilul Apalaust[de natie elin, i ea actul de cumparatura s'ar
fi incheiat in canabele legiunei a XI II-a Gemid 41 CA aceste
canabe ale legiunei se aflau la Apulum se dovedeste din patru
inscriptii gasite la Alba Julia (vechiul Apulum) si care toate
pomenesc despre niste dregatori ai acestor canabe.
Astfel se intalnesete unul Silius Maximus veteranus legionis I adjutricis, magistratus primus in Canabis 42. Se mai
gasesc apoi tot aice unul Claudius Atteius Celer veteranus legionis XIII Geminae decurio kanabensium, p unul T. Flavius
Longinus decurio Canabensium leg. XIII Gem. i pe Treviranul
Ibliomarus din Gallia in aceeasi insusire 43. Se vede ca din o
simpla cantina pentru soldati se desvoltase un orasel care avea
trebuinta de o administratie, mai intai a unui magistrat, dupa
aceea a unui corp de decurioni, aceasta cu atat mai usor cu cat

ara vazut c lagarele romane, fiind compuse din soldati cu

familii i gospodarii, era firesc lucru ca negutitorii s vin sa
se aseze in preajma lor, pentru a le vinde cele trebuitoare

a se folosi din daraverile incheiate cu soldatii. Afluenta necontenit crescatoare a canabelor aduse inflorirea acestei asezari.

In anul 158 un cetatean din canabe, Imbogatit din comertul

facut de el aice, aduce ap in ora i ridica un altar si o statue

liti Jupiter 44. Legiunea XIII-a zideste apoi tot acolo o cladire
In anul 161, a carei inscriptie s'a pastrat 45, i care cladire sluji
pentru locuinta administratiei sub-provinciei Apu4' C. I. L., III, 2, Tabulae No. VII: Actum Kanabis legionis XIII
geminae, XVII, Kal. Iunias, Rufino et Quadrato consulibus".
42 C. I. L., III, 1, No. 1008.
" C. I. L., III, 1, No. 1093, 1100, 1214.
44 C. I. L., III, 1, No. 1061 : Jovi oplimo maxim et consessui deorum
dearumque pro salute Imperii Romani et \ irtute legionsi XIII, geminae sub
M. Statio Prisco consnle designato, demonstrante ipsis aguas aperiendas per
L. Aurelium Trophinum ponentem signum Jovis et aram pecunia sua fecit".
46 C. I. L., III, 1, No. 1071. Imp. Cesare M. Aurelio Antonino III et
imp. Caes. L. Aurelio Vero II consulibus".

'STOMA ROMINILOR

170

lensis, creata tocmai pe la acest timp, sub Marc-Aurel (161

180) 46 Astfel se desvoltase indestul de repede din iarmarocul

statornic, de lng lagrul legiunei a XIII-a, o infloritoare

asezare omeneasc care dobandi inc inainte de Septimius

Severus dreptul de colonie, de oarece Ulpian in un loc raportat

mai sus, arat anume c." Patavissa dobndise dreptul de colonie dela impratul Severus, rsnd astfel a intelege c Napoca i Apulum Il avuser de mai innainte. Lngs aceast colonie, si tot mai intunecat de inflorirea ei, se mntine vechiul
oras dac, sub forma de municipiu, dobandit probabil innainte
de a se ridicd la colonie canabele legiunei a XIII-a. Apulum
er deci compus din dou orase : Apulum vechiu, locuit de
Daci i cruia i se incuviintase rangul de municipiu i Apulum nou, desvoltat din canabele legiunei a XIII-a, care fijad
poporat de imigranti, dobndi titlul de colonie, inct coexistenta
acestor cloud insuqiri la unul i acelaq ora se explic6 pe de-

plin. Potrivit cu aceste imprejurri i gsim malt mai multe

inscriptii relative la partea roman a orasului, colonia, decAt
la partea dac, municipiu147. Mai adogm inc pentru dovedirea c municipiul er vechiul sat dac, ridicat mai trziu la
acest rang, imprejurarea c" se mai intlnesc i aiurea asemenea

sate dace existent lang coloniile romane. A intlnim in o

inscriptie pe unul Caius Iulius Marcianus artat totdeodat
ca decurion al coloniei Aquae si c prefect al satului ((lac)
ca acelasi nume, si care dedic o piatr geniului tutelar al
coloniei 48.

Aceast discutie a complectat dovezile aduse mai sus

despre struinta poporatiei de basting. a Daciei sub stpnirea

roman, i astfel credem c aceast prere este bine stabilit
In stiint.
46 Mai sus, p. 158.

47 Mai us p. 168. nota 38. Uneori Osim canabe ridicate la rangul de

municipii, atunci cand ele se alciltiliau din poporatie mai mult straina. Asa

bunaoar canabele dela Troesmis se prefac In municipiu. Tocilescu, Mon.

epigr., p. 77. Nu se poate susline Insa, cum zice Virgiliu Andronescu, Organizalia comunelor in Provincia Dacia, 1908, p. 12 ca canabele militare

erau ridicate Intai la rangul de municipii i apoi de colonii". Se gisesc vr'o

care amintesc despre municipium Apuli i vr'o 50 despre coloMommsen este de o prere gresita cand atribue Indoita Insusire a orasului Apulum Imprejura'rei ca si o colonie fusese dedusii la Apulum
s'ar fi ridicat pe vechii canabensi la rangul de municipiu". C. I. L., III, 2,
p. 183). Dupa' el, atat canabele cat i municipiul ar fi avut aceeasi origine,
colonizarea ; de unde provine atunci deosebirea orasului In dou rani, cu
nume i drepturi deosebite ?
" C. I. L., III, No. 1407 : ,Caius, Iulius Marcianus decurio coloniae
et praefectus pagi Aquensis".
11 inscriptii

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE

171

Organizarea munieipiilor i eoloniilor era acea ce exista

in toate pgrtile Imperiului Roman., Ea este insd documentatd
pentru Dacia prin numeroase inscriptii, i poate fi deci reconstituit, fard a recurge la calea analogiei ; deaceea ne vom opri
putin asupra ei. A-tat coloniile cat i municipiile erau administrate de un A decurionum care se adevereste pentru orasele
Sarmizagetuza, Apulum, Ampelum, Tibiscum, Porolissum, Romula, Aquae, Drobeta, Potaissa i Napoca Acest consiliu ocarmui toate interesele orasului, si mai ales oranduLa
repartitia impozitului pe capete, care era impus in totalitate
unei comune ; privighe deci, ceeace, in terminologia slavond
a statului roman, se numi cisluirea poporului. Decurionii erau
de trei soiuri : patroni, cei mai cu vazd din colegiul lor ; decurioni ordinari i decurioni onorifici cari obtineau, ca rdsplatd
a jertfelor fdqute pentru binele obstesc, privilegiile i onorurile
clecurionatului. Cu totii erau trecuti inteun registru tinut de
edili, care se numi album decurionum. Ei eran in mare onoare
la concetdtenii lor, deosebiti in toate imprejurdrile de restul
poporatiei ; purtau niste semne deosebitoare, ornamenta, precum tunica cu dungd latd, laticlavia; aveau un loc deosebit
la jocurile publice, aveau singuri dreptul de a fi alesi la deosebite dregdtorii, dreptul de mostenire in averile tovardsilor
lor morti fdrd urmasi ; eran apdrati de torturd in procesele criminale i puteau fi osanditi numai cat de impdratul ; iar &And
un decurion scdpta, er sustinut din casa orasului. S'ar pdrea dupd aceste drepturi i privilegii, c conditia decurionului
trebui sd fie cdutatd de tuti, i inteadevdr asa era in timpurile
republicei si in cele dintalu timpuri ale monarhiei, pand pe la
domnia pretorienilor, la destrdbdlarea ocarmuirei romane, can('
incepurd a se sporVasa de mult indatoririle decurionilor, 'Meat
aceastd insusire deveni o adevdratd povard pentru acel ce o
aved. Cea mai de cdpetenie indatorire a lor care ddde loe
tuturor asupririlor, era cd ei, ca cei mai bogati, trebuiau
garanteze cu averea 'or incasarea ddrilor -dela poporul orasului, din cauza cdrei indatoriri eran pusi sub un fel de epitropie in privirea daraverilor lor private, ca sd nu poatd intreprinde afacen i compromite pozitia lor. -Eran opriti hare altele
de a vinde sau a ddrui ceva. ; de a administr averi strdine, sau

de a dispune asupra mai mult de a patra partd din averea

lor prin testament. Nici mdcar nu putean intreprinde o cldtorie frd invoirea superioard. Trebuiau apoi sd dee poporului
jocuri i s contribue la prezenturile in bani date de provincii
impratului. Toatd lumea fugea deci de decurionat, ca de o
adevdratd nenorocire, i lucru indestul de caracteristic, se
ordona adeseori intrarea in decurionat ca pedeapsd pentru
o faptd nelegiuit 49.
, Realencyclopedie,
"

s. v.

decurio.

ISTORIA ROMANILOR

172

Ca autoritate mai mult executiv se alegeau din ordo

decuriorum, in colonii doi brbati, iar in municipii patru, cari

s conduc afacerile curente ale orasului. A gsim in Dacia
mentionati duoviri in colohiile Sarmizagetuza i Ampelum,
quattuorviri in municipiul Drobeta 50 In Apulum gsim, pentru
partea dac a orasului, municipiul, quattuorviri ; pentru acea

roman, colonia duoviri 51 Aceast delegatie executiv se schim-

bd in fiecare an, pe cAnd insusirea de decurion er pe viatti

pute fi pierdut numai in anumite cazuri. Din quattuorviri
probabil i dintre duumviri er unul primus, un fel de primar,
iar ceilalti erau ca un fel de ajutoare, astfel &a' decurionii forman ceeace astzi este sfatul municipal, ins cu indatoriri mult
mai primejdioase cleat acele ale organizatiei comunale actuale. Duumvirii i quattuorvirii erau insrcinati mai ales cu
judecarea proceselor, pentru care sunt i numiti dummviri iure
dicundo. Ei erau alesi indeobste pentru un an, uneori ins pe
cinci 52.

Pe lng autoritatea municipal i peste ea er patronul

orasului, numit i defensor care ave rolul de a apr interesele

cettei innaintea administratiei centrale, bun oar in chestia

impozitelor. In Sarmizagetusa gsim intre altii, ca patron,

pe insusi legatul lui August, propretorul Claudius Tiberius

Front 53. Desi ordo decurionum purt uneori i numele de
senatus, ceeace ar ls a presupune c trebui s" fi fost alctuit din oameni in vrst, tutus intlnim in Dacia, decurioni
indestul de tineri, de 28 i 30 de ani 54.

Acesti decurioni trebiliau s fie fr exceptie cetteni

romani. Peregrinii, adec6 strinii, nu puteau nici inteun caz
s imbrace o asemenea dregtorie ; deaceea i intlnim foarte
adeseori, in rangul de decurioni, militari liberati din armatti
pe cari i-am vzut mai sus demisionati cu onoare din slujb
si

dndu-li-se pmnturi in provincia Daciei unde se insuraser

se stabiliser inc din timpurile- cnd eran legionari.. Mai
" C. I. L., 1, No. 1209, 1323, 1369, 1472, Sarmizagetuza ;

1293 : Am-

pelum ; 1559, Drobetis.

" C. L L., III, 1, No. 985 : quattuorviralis mun. Apuli ; No. 972, 974,

982: duumviralis coloniae Apuli.

" C. I. L., 1, No. 1083: quatuorvir primus annalis mun. Apuli ;

1137,

prirnus quatuorvir ; 1051 primus ; Lex 16, Cod. Theodosiani, de decurionibus,

XII, 1, C. I. L., III, 1, No. 971, 973: (?) quinquennalicius coloniae Apuli ;
1141, 1473, 1482 : quinquennalis col. Sarm.; 1503, quinquennalis primus pro
Imperatore.

" C. I. L., III, 1, No. 1180, patronus col. Apuli ; 1457 : A. Tib. Fron-

torli colonia Ulpia Traiana Augusta dacica Sarmizagethuza, patrono fortissimo

duci amplissimo, praesidi" ; 1458 patrono col. Sarni.

" C. I. L., III, 1, No. 1323, 1592, 1512.

ORGANIZAREA DACIRI ROMANE

173

multe inscriptii amintesc veterani legionari sau ai deosebitelor

trupe auxiliare, (care si ei dobandiser cettenia sau innainte,
sau la iesirea lor din slujb6), ca decurioni in deosebitele municipii i colonii ale Daciei 55. Si poporatia dadi romanizndu-se si orasele ei dobandind dreptul de municipii, acestea
cptaser onorurile decurionatului, precum am gsit mai sus
pe Dacul Ariortus decurion in municipiul Drobetis. Despi e
insemniltatea acestor dregilLorii in ochii poporului roman, ne
poate da o idee imprejurarea c insusi impratul Antoninus
Pius fu ales inteun rnd de prefect quinquenal al coloniei Sarmizagetuza, indeplinind aceast dregnorie prin un delegat
al su 56. Alt dat intalnim iars un quinquenal in numele
impratului in colonia Sarmizagetuza, fr ca s se arate
pentru cine 57
In afar de aceste organe centrale de ocArmuire ale cetdtilor daco-romane, mai Osim incti i altele insrcinate
deosebite atributii anumite, precum : 1) edilii insrcinati cu
inspectarea zidirilor
a pietelor, cu imprtirea grqului la cei
sraci i cu jocurile publice 58. CA in Dacia ca si in Roma se Piceau imprteli publice de gru ne arat o inscriptie pus de
decurionul coloniei Sarmizagetuza. Quintus Aurelius Ter tius,
prin care arat c drueste 80 de sesterte pentru cumpelrarea
de grail; aceasta spre amintirea onoarei ce i se Meuse de a ti
ales ca flamen, aslicA preot al lui August 59. 2) Cvestorii, casierii,

comunali amintiti in Apulum, Drobetis

Sarmizagetuza 60.

3) Mai multe feluri de precrti, care deserveau numeroasele temple inchinate deosebitilor zei romani, de care inscriptiile sunt,
curat vorbind, pline i cari dovedesc o viat religioas puternic

desvoltat in Dacia. AO avem intaiu pontilicii, apoi

antistitii, sacerdotii i preutii experti in arta prezicerei, augurti
haruspicii. Din acestia, sacerdotii erau preotii ce cultivan
inchinrile strine, precum i acele aziatice ; iar ceilalti toti

" C. I. L., III. No. 1196 : Sulpicio Flacio veterano legionis XIII,
geminae decurioni coloniae dacicae Sarmizagethusae, vixit annis LXXV", 1478:

Manlio Hero veterano legionis XV, signifero decurioni coloniae, vixit annis
LXXV", gdsit la Sarmizagethuza); 1485 : Valerio Rufo veterano leg. XIII,
gem. ex beneficiariis consularibus decurioni coloniae, vhit annis LXV' etc.
56 C. I. L., III, 1, No. 1497: M. Cominio M. F. Pap.
Quinto pontifici
coloniae Sarm. et praefecto quinquennali pro Antonin imperatore, patrono
collegii fabrorum, equo publico, ordo coloniae ob meritis ipsius".
67 C. I. L., III, 1, No. 1503.
Edili sunt amintiti In Apulum, colonia C. I. L., III, 1, No. 1139,;
Napoca, No. 827, 858, 867 1i Sarmizagetuza, No. 1398, 1495 i 1517.
56 C. I. L., III, 1, No. 1448: Imperatori Caesari Antonino Pio Quintus
Aurelius, Quintt filius Tertius, Papiria, Sarmizagethusae coloniae decurio, ob
honorem flamonii seslertios LXXX, nummos ad annonam dedil", (din anul
144).

60 C. I.
L., III, 1, No. 1104, 1145, 1218: Apulum ; 1579, Drobetae ;
1484, 1485. Sarmizagetuza.

174

ISTORIA ROMINILOR

apartineau cultului roman 61. 4) 0 clasii foarte numeroas de

preoti speciali erau augu.stalii, pomenill de nenumrate ori
in inscriptii. Acestia deserviau cultul impratului, al crui
geniu fusese luat fare Lan i Penaki, zeii casnici ai Romanilor.
Augustalii erau asa -de niimerosi, Meat formau- o clas a pco:
poratiei oraselor, intermediara intre decurioni si plebe. Erau
organizati in o corporatie sau colegiu, a dtrei sefi eFau sase
brbati, numiti seviri. Augustalii erau numiti de decurioni
In dregtoria lor. Ei serbau cultul lui August prin jertfe, ospete
jocuri, date cele mai de multe ori din averiie lor, Meat si
aceasta dregtitorie ajunse, ca i acea a decurionilor, a fi foarte
impovrtoare pentru acei onorati cu ea. Dacd mai amintim
colegiile Isidei din Potaissa i acel al Galatilor din Napoca,
care serbau cultul lui Jupiter Cernenus despre care se va trata
mai jos, atunci vom fi istm, it aproape tot ce se stie despre
organizarea religioas a Daciei romane.

3. COLEGIILE
Colegtile aveau in Dacia o insematate deosebit i me-6-M

a fi studiate mai Cu deamruntul, intrucat reprezint parten

cea mai originala a vietei provinciale romane si in special a
celei a Daciei. Caracterul Tor este coinplex. Ele slujiau i pentru
asigurarea unui cult coman i pentru nevoile private ale mem-

brilor lor ; erau un soiu de societati de ajutor mutual sub scatal

religiei.

Statul roman recunostea numai pe acelea ce aveau

anumite sacra, adic un cult special al unei zeitati. Adeseori
se va'd colegii cari aleg cate un genii]. tutelar 62.
Colegiile ce se constata' a fi existat in Dacia sunt : aurarri (lucriltori la minele de aur), fabri (deosebiti mesteri), centvnarii (negutatori de lanai), dendrolori (plutasi), nautae
bieri), negotiatares (negattori), utricularii (luntrasi pe burdufuri de pide) i lecticarii (palancari, purtatori de litiere).
Organizarea eolegiilor.
Ele cuprindeau pe toti acei ce
se dedau unui soiu de indeletnicire. Organul lor er un fel de
senat, alcatuit dup chipul acelui al oraselor, part:And i membrii lor numele de decurioni. Sub acestia veniau fruntasii colegiului i apoi gramada cea de rand a membrilor. Autoritatea
executiv o avea magistrul colegiului care mai avea ins, pen-

"

Inscripliile privitoare la preoli intillnindu-se la fie ce pas, gasim

de prisos a le mai insemna.

" C. i. L., Ill, I, No. 1016 (din Apulum). genio fabrurn Comp. No. 1424.

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE

175

tru aprarea intereselor lui in afar, eke un patron sau defensor, i probabil c pentru nevoile sAvArirei cultului i o mater
collegii 63

Aceste colegii urm'reau, cum am spus, pe lng6 scopul

unui cult comun, i asigurarea nevoilor membrilor lor. Fiecare

membru depune contributii lunare in cassa comun, administratil de cvestorul colegiului, din care cassil apoi se ndeau
ajutoare la membrii cei bolnavi, se ingropau cei morti fr6
mijloace, precum se i petrece In comun 1a s'rbkorile pe cari

le tine fiecare colegiu.

Ni s'a pstrat o interesant6 tabul ceratA din anul 167

Fevruarie in 9, in care magistrul colegiului lui Jupiter Cernenul, Artemidorus Apolloni i cei doi cvestori ai acestili colegiu, Valerius Niconis
fas Menofili, ntiineaz prin o publicatie pe membrii aceljui colegiu din Alburnum, &A din 54

de oameni ci 11 aleatuiau mai innainte, nu iiimrisese decat

17; ca nici m6car Iulius Juli comagistrul ski, de ctind fusese
numit in aceast insuire, nu nduse pe la Alburnum, nici la
colegiu ; CA el (Artemidorus) driduse celor de faVa socotelile
i primise ind6rn cautia cu care garantasc ; cil inteun timp
a de indelungat ea este hofrit de legi, nimeni n'a vrut
mai depun nici o contributie pentru immormanfri, sau daruri; de aceea el intiinteaz prin publicitate c6, dac5 cineva
care Meuse parte din colegiu ar muri, s nu crean CA el ar
ave un colegiu sau c va pute primi vreun ajutor pentru
immormntare" 64.

Acest pretios document ne d am'Anuntimi interesante

asupra constituirei acestor colegii. Afl'm mai intalu ea' colegiul

aleRiut numai din 54 de persoane, nu putuse s'a' se mentin6,
" C. I. L., III, 1, No. 1210, decurio coll. fabrorum (col. Apuli) ; 1210
principales ; 1016 rnagister ; 975, 984, 1209, 1210; patronus ; 1207 mater.
" C. I. L., III, 2, Tabulae No. I: Descriptum et recognitum factum

ex libello qui propositus erat Alburno maiori ad statione(m) Resculi, in quo

scriptum erat id quod infra scriptum est :
Artemidorus Apolloni magister colegii Jovis Cerneni et Valerius Niconis et Offas Menofili questores collegii eiusdem, posito hoc libello, publice
testantur : ex collegio supra dicto, ubi erant homines LIIII ex eis non plus

remasisse ad Alburnum quam quot homines XVII; Iulium Iuli quoque commagistrum suum ex die magisteri sui non accessisse ad Alburuum, neque in
collegio, seque eis qui presentes fuerunt rationem reddedisse et si quit eorum
habuerat rededisset sive funeribus et cautionem suam in qua eis caverat,
recepisset, modoque autem funeraticis sufficerent neque loculum haberet, neque

quisquam tam magno tempore diebus, quibus legi continetur, convenire voluerint aut conferre funeraticia sive munera : seque idcirco per hunc libellum
publice testantur ut si quis defunctus fuerit ne putet se collegium habere aut
ab eis aliquem petitionem funeris habiturum. Propositus Alburno maiori V
idus Febr. imp. L. Aurelio Vero III et Quadrato cos. Actum Alburno maiori".

ISTORIA ROMNILOR

176

de unde se vede csd. obiceiul i moda colegiilor fiind pe atunci

predornnitoare, cu toate c'd nu se g'dsise in Alburnum maior

cleat acel num'd'r restrans de persoane, Cari s se inchine lui
Jupiter Cernenus, totus ele alcstuiser societatea lor de ajutor
mutual. De pe numele conducnorilor colegiului s'ar Ored
e vorba de Elini, colonist din Azia Minoar. Numele atdt a prezidentului, Artemidorus Apolloni, cdt i acel al casierilor, Valerius Niconis i Off as Menofili au un caracter elinesc cu totul
rostit. Membrii cei subsemnati in josul publicatiei : Vasidius
Victor, Secundinus Legitimus, Stertinus Rusticus, Aelius Plator, Ulpis Felix si September Plator, au din contr un caracter
latin. Se vede deci c'd chiar pn la aceast5 dat, 60 de ani
dup cucerire, toate elementele aduse i aflate in Dacia intrat
seed' in acel amestec, in acea fiertued care alckui mai tarziu
elemeraul daco-roman.

Colegiul lui Jupiter Cernenus, creeat in conditi nein-

destultitoare pentru a puted -VAL piered prin descompunere,

did. Me a se calculd intAiu putirrta izbAnzei, oamenii se asociaser. Fdr indoia15, cii pricina pentru care a pierit colegiul
lui Jupiter Cernenus a fost contributiile cele prea mari impuse
membrilor ssi pentru intretnerea asociatiei.
Ne mai spune inc'd vechiul document Ca' presedintele depulled o garantie pentru administrarea cu credinfd a averei
sociale ; ci erd o lege care ilotdria rstimpurile in care trebui
si se intruniasc membrii unui colegiu, i sfrseste amenintnd
cu naivitate pe acei ce vor muri, ea' nu vor mai puted pretinde
ingroparea pe socoteala socieedtei

Ajutoarele ce se adeau din cassa social constau mai

cu osebire in provizii de mncare : nu gnu, care se imprtid,
cele mai adeseori de Stat, ci carne sau altele. La zile anumite
venid acela ce er si primiascil ajutorul cu un paneras
lud cele destinate pentru el, care i se impArtiau de dregnorii
colegiuului. Ne-a rimas o piatr5 in care unul M. Aureliu Fortunatus multumeste decuriei a III-a a colegiului fabrilor pentru
indoita portie (sportula) ce i se incuviintase, probabil fiindc'd
er om scilptat. i cu famihe 65.
Se vede CA.' erd. in Dacia o adevttrat molim de inscriptii,

dacd" vedem una pus." pentru a aminti imOrtirea unei porti

indoite de mncare I
La unele zile de srb6toare se tineau ospele comunne,
la care luau parte toti membrii cei ce primiau ajutoare. Ni s'a
p'gstrat socoteala cheltuelei unui asemenea ospst, facut de
dregRorii colegiului ca act justificativ. Acest osp4 se ctdcla la
1 Mdi. Banii trebuinciosi pentru intimpinarea acestei cheltueli
" C. I. L., III, No. 1494: Colegii fabrorum decuriae tertiae M. Au-

Fortunatus ob duplam sportulam collatam sibi". Sportula se numea

panerasul cu care ctientii isi luau proviziile.

relius

li7

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE

extra ordinare se vd a fi fost adunati in decursul lunei lui Aprilie. Asa se vede notat pe o parte a tabulei cerate ce ne-au
transmis acest interesant menu al stnbunilor nostri, banii incasati innainte de srbtoare 66

Se vede c.-a aceste contributii fusesen percepute in mod

extraordinar, de pe faptul c ele sunt date in rastimpuri asa

de scurte, pe cAnd dup serbare mai gsim dou insemnri
indepktate, de unde se vede c contributiile regulate eran
departe de se urma as de des 67.

Din suma adunan in luna lui Aprilie, se cheltuesc in

ziva de 30 Aprilie, pentru osptul de a doua zi, dela 1 Mai,
166 de denari, din cari 18 denari pentru 5 miei, 5 denari pe

un purcel, 2 pe pine alba, 2 pe tmie, unul pe salan si cAteva

sumi mai mici pentru otet, sare i ceap, precum si pentru
bacsisul celor ce slujisen la mash.. Dac ins pentru l'alineare

cheltuiala era destul de cumptat, pentru ba.utun o vedem

dimpotriv darnia., i anume 95 de denari pentru vin ordinar,
2 pentru vin vechiu, i alti 20, probabil pentru vreun fel de
de spirt care s'a' strniasc pofata de mncare. Se vede deci
strbunii nostrii imprtsiau .si ei zictoarea Romnului c:
mancarea este fudulie iar Malura temelie 68.
" C. I. L., III, 2, Tabulae, No. XV.
non. April
non. April ac.
VII idus April ac.
April ac.
idibus
IV

2 April

4 id.
7 id.

pr.

13 id.

XVII Kal. Majas accepi XX (denari) 15 id.

XV Kal. Majas accepi XXII
17 id
19 id.
XIII Kal. Majas pensio XXV
IX
23 id.
Kal. Majas accepi XXV
VII Kal. Malas accepi XX
25 id.
Jill Kal. Malas accepi XXII
28 id.
1 Mai
Kal. Malas accepi XX
57

Idem.

non. Malas acecpi

pridio non. Aug.

68.

Idem.

15

pr. Kal. Majas ex CLXVI (denari)

XVIII
agnos V
porcellum

panem candidum
thus primum

meriII
vini

XCV

XX

peganinum
impensam
aceti

salern et cepam.
A. D. Xenopol.

Mai

12 Aug.

Istoria Romanilor. Vol. I.

ISTORIA RomkuLos

178

La ziva inti a fiecilrei luni se tunean la Romani srbtorile familiare ale zeilor casnici, Larii, cror se vede cri li se fce
la 1 Mai o cinstire mai deosebitrt, cnd natura intreag reinvi
sub suflarea cald5 a primriverei. Pe pajistele inverzite ale Daciei

mncar acei vechi striibuni ai Romnilor miel fript cu salat,

si ea vrecinici Romani udar aceast mncare cu libaiuni imbel,ugate de vin. Poate vinul cel bun insemnat in lista cheltuelilor s fi fost chiar pelin ! Serbar deci Armidinul pe care
II serbrim i astzi eu miel si vin pe iarb verde. Desi obiceiul
este invederat roman, numele ce'l insamn astzi este slavon69.
Actiunea desnationalizatoare a colegiilor.
Existenta acestor deosebite colegii, a trebuit sri contribue foarte mult la
grabnica desnationalizare a elementelor strine poporului roman. Pururea in atingere unii cu allii, cettenii Daciei erau
uniti prin interese comune, prin culturi i petreceri comune
Elemental] roman, care er precumpenitor, trebue s se fi folosit, din aceastri a tingere a sa cu toate celelalte cari alcratuiau poporatia Daciei romane. In desbaterile provocate in
intrunirile colegiilor se intrebuin-t limba latin, chiar in cazul
cnd majoritatea celor ce luau parte la ele eran strini ; mai
intiu pentru a dobndi prin aceast practicare a limbei poporului domnitor mai usor ajutoarele i aprkile de cari aveau
nevoic ; apoi flint-10 bunul ton si moda cereal' aceast cunostint
a limbei strtpAnitorilor ; in sfrsit adeseori din cauzrt c, luAnd

parte in un colegiu oameni de diferite nationalitti, aveau nevoie de un organ cornun de intelegere, pentru a'si transmite
cugettirile lor. Deaceea am vzut mai sus pe. capii greci ai colegiului lui Jupiter Cernenul redactnd proclamatia . lor
limb.' latinit
Organizarea Daciei rornane se adaogi deci, pe Ing celelalte elemente cereetate mai sus, pentru a preface pe toate
neamurile deosebile ce se intlitir in urma colonizrei pe ter; toriul ei, in o singur mass omogen, de nationalitate romaPrezenta coloniilor care introduseser in tara elemente
romane sau romanizate, aceca a municipiilor care atraser
poporrAia de bastin a Daciei prin favoarea de a se bucur
de drepturile si privilegiile stpilnitorilor, puternica inriurire
a armatei romane, care liter si acolo uncle nu se intinde inriurirea elementului civil al popora Pei romane ; in sfrsit viata
colegialii a Daciei, iar fr indoialA niste ageqi indestul de
puternici pentru a aduce pe poporul din Dacia la un sistem
de gndire si de simtire comun, la inchegarea uneia i aceleittsi nationalitti.
6

Numele Artmndin

ziva lul Ieremia, intru cat la

de la euvintele rusesti
Alai cade profetul Ieremia.

\ i no
I

(lend

adeca

oRGANIZARRA PACTES ROMANE

179

Nu se poate deci sustine cu niel un temeiu c popo-

ratia romada'. din Dacia ar fi ramas straina de acea de bastina

a Ord ; c elementul roman s'ar fi suprapus numai cat acestei
poporatii, far sa se altoiasca pe ea ; c deci nu prinsese radcini in acea tara, i put fi deslipit cu cea mai mare usurinta
de ea, cand Aurelian dada ordinul de parasire a provinciei de
dincoace de Dunare. Ca nu ne-au rmas mai multe nume de
Daci, decat acelea ce le-am putut urmari prin inscriptii, provine tocmai deacolo c ei, romanizandu-se pe deplin, adoptan

in primal loe numiri romane, precum am gasit mai sus pe

Iulius Secundinus, al-Rat din intamplare ca de natie dac. Este

cunoscut c desnationalizarea unui popor incepe intaiu prin

lep'darea numirilor sale proprii, trece apoi la obiceiuri i in fine

la partea cea mai trainica, la limba. Apoi In Spania si Galia

ne-au rmas oare mai multe nume celtice ale poporatiei de hatina, si nu poart si ea mai toata un caracter roman, cu toate
ca nimnui nu i-a trecut prin minte s sustina in aceste tri
o starpire totala a elementului indigen.
Se mai intimpin Inca in contra romanizarei Dacilor
imprejurarea ca Dacia ar fi rmas prea scurt timp in stapanirea Romanilor, de oarece Britania nu era. Inca romanizata,
dui:a patru veacuri, dela cucerirea e, iar Dacia a stat alipita
de Imperiul Roman numai 164 de ani. Exemplul Britaniei nu
este de loe incheetor, intrucat este cunoscut c elementul roman niciodata n'a fost puternic in aceasta tara, Fie din cauza
climei sale prea neguroasa, fie din acea a indepartarei sale
de centrul inperiului, este netagaduit ca, la retragerea legiunilor
din Britania in 406, nu rmasera aci din Romani cleat cateva
femei i copii, cari in curand devenira Cambrieni", cum spune
o veche cronica bretona. Provinciile acele dimpotriva, catre
care elemental roman curge mai cu imbelsugare, se romanizau
cu o nespusa repeziciune. Asa despre Spania, in care cea dintaiu
colonie romana fu intemeiata in anul 171 in, de Hr., ne spune

Strabon cal pe timpul sau, sub August, er. ca totul romani-

zata ; c locuitorii spanioli uitasera limba lor i se dadusera

la intrebuintarea limbei latine, ne mai deosebindu-se intru

nimic de Romani ". Provincia narboneza din Galia, supusa

Romanilor de Iuliu Cesar (52 in. de Hr.), era pe Limpul lui
Pliniu (mort la 79 d. Hr.) , mai mutt o Italie decat o provincie" 71 In sfarsit Velleius Paterculus ne spune ca in Panonia, la a careia cucerire el insu i luase parte, deci in decursul
unei singure generatii, nu numal limba latina era raspandita,
ci chiar literatura roman se introdusese in sinul ponoratiilor 72.
" Strabo. III, 15.
7' Plinius, III, 5.
72

Velleius Paterculus, II. 110.

ISTORIA ROMNILOR

180

Stim &Ai aceast inriurire zdrobitoare a elementului roman

ste 0 va rtimne mult timp o Ocitoare. Existenta ei este

ins un fapt netgAduit, de oarece din un s'ambure de cateva

mii, a dat natere astzi in lume la mai bine de 100.000.000
de oameni de ras latin, dac socotim i natiile romanice
din America sudic. Apoi cAnd se constat pedeoparte o putere de asimilare a de covAr0toare, pe de alta rmasul poporatiei dace in Dacia 0 in sfArit un fa de puternic contingent de element roman, cu o organizare a* de bine calculat pentru distrugerea individualiti1or strine, se mai poate
sustinea cu succes C aceste doti poporatii, cea dac i cea
roman, au stat fr nici o inriurire una asupra alteia ?
Din studiul deaici credem c reies urmtoarele fapte
Romanii nu numai c au cucerit pmntul gol de pop or
al Daciei, ci pe insu0 poporul Dacilor, i l-au asimilat pe deplin
l-au inghitit in nationalitatea lor, impreun cu toate celelalte
elemente strine aduse de ei aid 73. De aceea urmasii DacoRomanilor de astzi, Romnii sunt un popor de vit romanic,
un popor neolatin, ca i celelalte din apusul Europei, ie0te tot
din sinul Imperiului Roman. Ins acest popor este mai .mult
roman

prin mintea 0 mai ales prin graiul lui, de oarece

fondul i temelia lui rmn Dacii romanizati. Totu0 romanizarea lui se fc nu nurnai cAt printr'o simpl inriurire a dominatiei romane, ca la Celtii din Galia, ci printr'un amestec
trupesc cu un prea puternic element roman, incat se afl astzi
0 in sAngele lui un adaos roman. Si s fin se intimpine c nu
s'ar gsi element dac in limba romn.". Mai intAiu nu se poate
ti dacA elementul albanez al limbei romneti, nu este dumva
datorit pturei supuse a Dacilor, de ras trac i ei ca i Albanezii de astzi ; apoi chiar cAnd acest element ar lipsi, sau
ar fi reprezentat numai prin prea putine cuvinte 74, o aseme" Un exemplu minunat de latinizarea treptatd a elementelor strine
din Dacia ni l'a pstrat un loe din o tabula cerata (C. L L., III, 2, Tabulae,
No. XXV) In care un grec, Alexandru Antipater, subsamn in cuvinte latine,
insa In litere grecesti, stalcind i limba In care scriea : Ake.;ccvSper. Awurcatec

aexoSo ccowcop orrvou Alexander Antipater secodo (secundum) auctor (em) segnai (signavi), adecd Alexander Antipater am iscalit ca garant langa vanzator.
S se observe modul cum Grecul serie cuvintele secundum (secodo) i signavi
(segnai) precum I Imprejurarea c serie cu litere grecesti si se va convinge
ori cine despre tendinta elementelor triiine de a'si asimila limba latina.. Acelasi lucru reiesd din o inscriptie pusa de un grec patronului su, Roman,
si In care Grecul serie ex votun posuit", fcand cloud greseli de limn.' din
lipsa de cunostinta : acusativul votun dupd felul grecesc cu n in loe de m,
si ex cu acuzativul ex votum In loc de ex voto. Vezi inscriptia In Cetatea U1-

metum a lui V. Parvan, p. 61.

74 Dintre ele amintim, numele eleborului negru la Romani Zcirna, care

vine de la dacul prodiorna (mai sus p. 50). Pentru terminologia geografica

rmasa de la Daci In gura Romanilor, vezi mai jos. Ca Dacii, GeV., Bessi si
toate celelalte popoare din Dacia erau de rasa traded se dovedeste, cum am
vzut (pag. 52) cu destul siguranp.

ORGANIz AREA DACIEI ROMANB

181

nea disparitie aproape total a limbei dacice n'ar fi cleat prea

explicabil, intruct gsim un fapt paralel, mai extraordinarii
inc, petrecut cu limba celtic a popoarelor din Galia, cari
nu au lsat in limba franceed de astzi decat vreo 20 de cuvinte celtice, 75 cu toate c poporul celtic a fost Mx% asem-

nare mai mare i mai numeros cleat aCel al Dacilor,

desnationalizarea lui a fost provocat de o inriurire mult mai

slab cleat acea pus in lucrare de poporul roman asupra celui din Dacia.

7, Littre. Hisloire de la langue Irancaise, 1873, II, p. 104 : Les traces

certaines du gaulois dans le nouvel idiome (le francais) taient reduites peu)
de chose" idem in ed. IX 1886 Paris, Perrin & Co.

VIATA DACO-ROMANILOR
1. INDELETNICIRILE ECONOMICE.

Inlocuirea stpAnirei dace cu acea roman in tara lui

Decebal aduse dup sine o schimbare total, nu numai in alc5.tuirea etnic a poporatiei trei, dar si in conditiile traiului
su care Iti in totul fizionomia roman. Determinat ins prin

natura Ord., prin izvoarele ei de bogtie particulare i prin

caracterul colonizrei ei, cultura ce inflori in acest col indeprtat al Imprtitiei Romane, ddn nastere unor forme de
viat, pn la un punt deosebite de acele din restul Imperiului Roman, cari din aceasn pricin merit a face obiectul unui

studiu deosebit.

Vom incepe prin a cercet conditiile vietei materiale,

temelia tuturor celorlalte forme ale ei.
Minele de aur.

Indeletnicirea de cpetenie a Daciei

romane nu fu decAt o continuare a acelei la care se dded mai

cu deosebire i poporatia dac, pe timpul vietei sale neatrnate,
anume exploatarea minelor, indeletnicire deprins de insusi
Dacii dela cei mai vechi locuitori ai cettei carpatine,
Agatirsi. De indat ce Romanii puser' piciorul in Dacia, ei
in treprinser lucrarea minelor, si mai ales a celor de aur,

am vzut c tocmai acestea eran nada cea atrgRoare care

aduced atilt de numerosi Romani din toate prtile imperiului,

si mai cu osebire din Italia qi Roma, pentru a impopor Dacia.
C insusi Statul roman trebui se se ingrijeasc de acest. folosit ,are exploaqre este usor de inteles ; deaceea i Osim chiar

pe Traian c6 aduce lucatori din Dalmatia iscusiti in extragerea aurului 1. Ba aceast atragere a lucrtorilor dalmatini
fu incunjurat de favoruri deosebite, precum primirea lor in
1

Mai sus,

p.

131.

VIATA DACO-ROMANILOR

183

decurionatul capitalei si allele de acestea. Astfel intAlnim pe

Celseniu Constante, fost decurion in orasul Aequum, pus in
aceea insusire in Sarmizagetuza 2, i desigur c al'Aturea cu
el vor fi fost si altii, al cAror nume s'au pierdut. C. inscriptia aminteste pe acest Dalmat trebuie s' fie din vremile lui
Traian, se vede depe aceea 0." acest personagiu, mort la vArsta
de 30 de ani ca decurion in Sarmizagetuza, si artat ca fiind
mai innainte decurion in Aequum, trebuie s" fi fost numit in
aceast" insuire in capitala Daciei, imediat dup sosirea lui
aici, sau mai bine zis, a fost transferat din decurionatul Aequului in acel. al Sarmizagetuzei. Decurionii insA se luau de
obiceiu, din tre ceMtenii vechi ai orasului si, pentru a explicd
asemenea exceptie, trebuie s'a" raportAm numirea acestui
la decurionatul Sarmizagetuzei la timpul ntiei colonizAri,

atunci cnd se injghebar si primele autorifti ale oraylor,

din colonistii nou veniti in Dacia. Tot la un asemenea timp

apropiat de intemeierea provinciei, ne duce titlul simplu de

colonia dacica dat Sarmizagetuzei in aceast inscriptie, care
titlu in cele posterioare este mult mai pompos si mai lung, pur-LA-11d numele roman de Ulpia Traiana Augusta alipit pe lang
acel vechiu de dacica Sarmizagetuza, precum si adeseori epitetul de metropolis 3.

Intr'un Stat despotic ca al Dacilor, nu egmAne nici o

indoial cA minele de atir trebuiau s fi fost proprietatea regelui,

acelasi principiu er consfintit si in Statul, nu mai pu in

absolut ,al Romanilor. Cucerirea Daciei a trebuit deci s dee
minele Orei in st5pAnirea Statului, adec a impkatluui roman.
Deaceea i gsim in Dacia un procurator special al impAratului,
pentru minele de aur, numit procura(or aurariarum, i care

er in tot deauna un libert al lui August-4. Procuratorii erau

deci originan i din Roma, trimisi in Dacia ca oameni de incredere ai lmOratului, pentru care am si Osit pe unul din

ei, dispunnd cu limbA de moarte, ca rmitele sale s fie stilmutate la Roma 5. Acest ingrijitor al minelor de aur nu trebuie
confundat cu ceilali trei procuratori ai subprovinciilor Apulensis, Porolissensis si Malvensis, care supravegheau strngerea contributiilor. El ave sub dnsul mai multi subprocuratori,
ingrijitori ai deosebitelor mine de aur ale Daciei, care nu eran
toate In aceeasi localitate. Ei purtau titlul de subprocuratores
I. L., 111, 1, No. 1323 : Celsenio Constanti decurioni colonme
annos XXX '.
dalmatiae claudia Aequo item decurioni coloniae dacicae
Akner, No. 48 t Colonia L'Ipia Traiana Aukusta Dacica Sarmiza geMusa. Mai VCZi No 162 : Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarinizt
thusa metropolis, si altele multe.
4 C. I. L., I I I, 1, No. 1311, 1312 5i 1313 : Libertus Augusli procurti tor
aurariarum. Akner, No. 578, procuaestoris, procuratoris aurariorum.
6 Mai sus p. 160, nota 9.
2

184

TSTORTA ROMANILOR

aurariurn 6 Dintre dregdtorii inferiori ai cancelariei acestor

procuratori, mai afldm un tabularius aurariorum dacicorum7,
precum i mai multi adjutores tabulariorum 8
Cu toate Ca' se constat c minele cele mai mari i mai
productive erau in stpanirea impdratului roman, mai aflAm
altele in stdpanirea privatA. Ni s'a ptistrat anume in tabulele
cerate vreo trei contracte de inchiriere a unor gropi de aur,
pe care acei ce le dan le numesc ale lor. Unul din aceste cont
tracte, scris de Flavius Secundinus din partea proprietarului

Tabula ceratA exterioarl.

_Memmius Asclepi care nu ti carte, constat cg el inchiriaz6

o groap6 lui Aurelius Adjutor, pe termen de 6 luni, din ziva

incheierei actului, 20 Maiu 164 d. Hr., pn" la Idele lui No-

embrie, adica 13 a celei luni, pentru pretul de 70 de denari,

cu conditie ca, in cazul cAnd proprietarul ar vred s" revoace
contractul, s plAtiascA arendaului cte 5 sesterte (11/4 denari) pe zi ca despAgubire. Aceeai penalitate s loviascA i pe

arenda*, in cazul cnd n'ar plAti arenda in ratele obinuite,

7

C. I. L., III, 1, No. 1088.

C. I. L., III, 1, 1, No. 1297.
C. I. L., III, 1, No. 1035 1466, 1469. Acestia find nu sunt aratati a-

.nume ca dregAtori ai minelor, Meat ar fi putut functionit i aiurea ca scriitori.

VIATA DA CO-ROMA NILOR

185

probabil lunare, fiind obligat proprietarul a'l atept numai

trei zile peste termenul fixat. La caz de irumpere a apei in
groapk se va sckled arenda proportional cu paguba suferitA.
Acest contract este ariltat ca incheiat la Imnemosum Maior,

,2;-.,,,FAISA:
T

-1.
II*1:,-,.'\111 I ) p J )71 1/4t711-

(J41".

\
riN (S.f..\\)

Tabula cerat interioara.

localitate ce se afl in apropiere de Verespatak (Zalatna), uncle

a fost gsit acest document. In josul lui se vede isc6lit proprietarul Memmius Asclepi, binelnteles tot de mAna acelui
ce scrisese actul, i doi martoi Titus Beusantis qui et Bradua

186

ISTORIA ROMANILOR

Socratio Socrationis 9. Al doilea contract gsit tot la Zalatana, contine arendarea unei gropi a unuia L. Ulpius Valerius, iari nestiutor de carte, c6tre Socratio Socrationis,

martorul din contractul precedent, cu aceleasi conditii. Actul

este scris pentru Valerius, de unul Adjutor Macarius. In sfArsit un al treilea contract, trecut deasemenea intre un om nestiutor de carte, al csarui nume insl nu se poate descifr,
arendeaz celui al doilea martor din contractul dintAiu, Titus
Beusantis Bradua, o groap aurifer6 'Alfa' la Idele lui Noemvrie, pentru suma de 105 denari, stipulnd iari aceleasi
conditii cari par a fi fost stereotipe pentru asemenea contracte10.

Caracteristic6 este mai intaiu imprejurarea, c nici unul

din cei trei proprietari de gropi aurifere nu stiu carte ; apoi

micul pret al arendei acestor gropi, care

se urcA cel mult

pan6 la 200 de lei, in moned de astAzi, pentru timpul de sase
luni. Explicatia acestui fapt ne pare a fi urmAtoarea. Pe lng
minele cele mari pe care le-am aflat In stApnirea imp'ratului
se aflau gropi mici, exploatate de privati in frmurile aurifere. Acesti proprietari eran, dup cAt se vede, legionari demisionati, cArora li se imOrtise pmnturi in apropierea minelor de aur i cari inchiriau gropile lor la oameni steini, nepricepandju-se cum s." le exploateze singuri. Astfel at't Socratio Socrationis ct i Titus Beusantis Bradua sunt invederat nume neromane.

Exploatatorii acestor mine formau mai multe colegii,

despre care s'a gAsit urme, mai ales la locurile exploatArei.,
Astfel La Ampeia, astzi Zalatna, as.ezat" pe parOul Ampoiul,
s'a Osit o inscriptie dedicat unui imp6rat de colegiul aurarilor 1.1, Alta pus6 tot de colegiul aUrarilor s'a g6sit la Crciun.
Lucetorii minelor, cei mai multi sclavi, se riumeau leguli au

C. I. L., III,

2,

Tabulae No. X: Macrino et Celso consulibus XIII

Kal. Iunias. Flaviul Secundinus scripsi rogatus a Memmio Asclepi, quia se

litteras scire negavit id quod dixsit se locasse et locavit operas suas opere

aurario Aurelio Adiutori ex hac die in idus Novembres proximas denarios septuaginta liberisque. Mercedem per tempora accipere debebit. Suas operas sanas
valentes edere debebit conductori supra scripto. Quod si invito conductore
recedere aut cessare voluerit, dare debebit in dies singulares sest. V numeratos. Quod si fluor impedierit, pro rata computare debebit. Conductor si
tempore peracto mercedem solvendi moram fecerit, eadem poena tenebitur,

exceptis cessatis tribus.Actum Imenmoso maiori".

Titus Beusantis qui et Bradua. Socratio Socrationis. Memmius Asclepi.

" C. I. L., III, 2, No. IX si XI.

It C. I. L., III, 1, No. 941 : I. 0. M., Pro salute imperatoris collegium

attrariorum L. Calpurnius donum dedit". Akner, No. 287 : D. M. Marcus
Ulpius Sabinus decurio collegii aurariorum vixit annis L. Ulpius Sabinus...
aurar... Ulpius Maximus... posuerunt. Celelalte inscrippi aduse de Akner pentru
colegiul aurarilor, precum No. 572, 607, 609 sunt fals cetite. Vezi C. I. L.,
1,

No. 1314, 1284 si 1602.

VIATA DACO-ROMANILOR

187

rariorum, i exist o inscriptie care li pomeneste impreuna

Cu atti sclavi 12.
Desi rmsitele de documente si inscriptii relative la mine

s'au gasit aproape numai cat la Abrud i Zalatna, totusi se

constata ca mine au trebuit sa fie exploatate de Romani

In alte parti ale tarilor carpatine. Astfel se gasesc urme, pe

care cunoscatorii le declara cu sigurant drept romane, afara
de centrurile cele mari dela Abrud i Zalatna, hied la Boita,
lnga parka Caianelul ; langa Cris, la Brad, Cebe si Baia
Crisului ; apoi spre nord la Rodna i in sfarsit in Banat, la
Sasca si Moldova. Ca Romanii au cutat aur in toate aceste
locuri se vede intaiu din metoda saparei care corespunde intocmai cu descrierile lui Plinius si ale altor autori. Dupa spusele concordante ale celor ce le-au cercetat, se constat
aceste sapaturi au fost facute fra intrebuintarea de materii
explozibile, Cu cazmale i unelte de fier. Pentru a inmui masse
mai mari, se intrebuint- focul, turnandu-se apoi pe piatra
infierbantata otet i apa, despre care metod se vad i astazi
In Verespatak cele mai lamurite rme. Apoi in toate aceste mine

se gasesc numeroase instrumente, precum cazmale, ciocane,

drugi de fier, pene si lampi miniere de o forma' invederat romana; ha chiar in vechile galerii ale regelui Emerik din 0fenbaia s'au gasit sapat de mai multe ori in pereti litera latin
D. In minele Sfantului Simon din muntele Chirnicul mare,
langa Corna, s'a gsit o scobitur5 cu peretii lifuii, prevazuta
Cu o vatra, o mas i locuri de sezut, toate lucrate din s nca
cea mai vartoasa. In galeriile Sfintei Caterine din muntele Leti,
se gasira, in anul 1835, zece amfore romane si o multime de
blide, precum i butoaie i masuri pentru grau" 13.
Toate aceste imprejurari dovedesc c minele formau in
Dacia o int.nsa indeletnicire si ea daca nit ne-au rilmas despre
ele mai multe urme vorbitoare, aceasta se datoreste tot distrugatorului timp.
Dup ce cvartul aurifer era scos din mina, adeseori de
copii mici cari se trau pe branci, prin lungile i ingustele
gturi sapate In stnck ducand in spetele lor cate o cosni
en mineral, acesta er pisat in pive de fier i apoi spalndu,se
Mina pisat, elementele straine eran luate de ap, iar aurul,
ca mai greu, rmane pe fund si er adunat 14.
12 C. I. L. III, I, No. 1307: Luciliae 'Augustae impera Loris Veri Augusti, armeniaci, partici, maximi, liberti et familia el leguli aurariorum".
'3

Goos, dup Iarhbiicher der Central comission zur Erforschung der

Baudenkmler, pe 1856, In Arhiv., p. 153. Comp. Popa, Tablele cerale din Transilvania 1890, p. 104 si urm. Acest autor tgdueste Ins aflarea aurului la
Abrud i Zalatna ( I I). lbidem, p. 106.

" Asupra metoadei extragerie aurului, vezi Plinius, H. N. XXXII, 19;

Diodorus Siculus, III, 13; Strabo. III, 1, 8.

18TORIA ROMANILOR

188

Potrivit cu aceast metod de exploatare a minelor de

aur s'a gsit in Transilvania pive de piatr, pentru pisarea
cvartului aurifer. La Buda l'ang Cri, in o pdure din apro-

pierea minelor, s'a gsit o piu colosal de fier cu dou torti,

de 4 picioare inltime i 2 picioare in diametru 15.
Cu toate cs scriitorii vechi nu ne-au lsat nicio dat statistia asupra productiei minelor Daciei, tutu noi credem c
putem s o evalum la catimea produs de minele din Galitia,
Luzitania i Asturia, artat de Plinius ca dnd pan la 20.000
de pfunzi pe an, Pentru a produce aceast catime, trebuiau
ins s lucreze in ele cel putin 20.000 de oameni, ceeace iari
ne pare de primit, de oarece intlnim lucrand numai in minele de argint din Cartagena 40.000.
Alte mine. Afar de aur ce alcstui exploatarea de
cpetenie a bogtiilor pmntului Transilvaniei, se mai scote din el i sare. De i nu ne-a rmas nici o tire direct
asupra luerrei ocnelor, totui putem deduce o asemenea din
faptul c am intAlnit in Dacia un intreprinzaor al salinelor,
i de pe numele unui ora Salinae botezat de Romani pe pAmntul Daciei i care se afl tocmai pe locul unde i astzi
se gsete incA o bogat min de sare, la Maro Uivar 16. Aici

s'a descoperit o inscrivtie, iar strvechile gropi sunt spate

dup sistemul roman, gsindu-se totodat i multe monede
i instrumente romane. Este ins sigur c' Romanii exploatar
i bogatele mine de sare dela Turda, unde s'au g'sit vreo zece
inscriptii, urmele unui apduct i ale unui castel roman.
*Um deasemenea c se exploat i fiend, dup" cum se
vede aceasta din un fragment de inscrivtie care vorbete de
mine de fier, dei strmarea partial' a pietrei pe care dnsa

se afl, nu mai invoete restituirea deplin a textului ei 17. Este

ins invederat c in aceast inscriptie legatul provinciei, unul

Terentius, multumete lui Antonius Pius pentru deschiderea

minelor de fier fcut din ordinul lui, i inteadevr pe timpul
lui Pius intAlnim in Dacia pe un propretor .Terentius Gentianus 18.
" Goos, dupd studiile fcute de Akner, Bernhard v. Gotta

In Arhiv., p. 152.

" Mai sus, p. 159 si 163.

17 C. I. L., III, 1, No. 1128 : Numini et virtutibus....
nato ubi ferrum ex op....
naturae boni event...:
ani Antonini au

Terentiu...
Asupra acestei inscripLii observa Mommsen 1. c., certum mihi videtur

perLinere eum ad ferrum repertum in Dacia imperante Pio, ferrariasquq tum

institutas ; nam eo ducit quod praedicantur, praeter numen virtutesque dei

nescio cuius genius loci, scilicet novarum ferrariarum, ibi natus ubi ferrum
-exciditur et natura boni eventus".
18 C. I. L., III,
1, No. 1463 si Capitolinus, Hadr., XXIII.

VIATA DACO-ROMANILOR

189

In rndurile cele trei dintaiu ale inscriptiei se dedictsi piatra

geniului i puterilor unui zeu necunoscut nscut unde fierul

se extrage din mruntaele

Aceast inscriptie a
fost gsit la Apulum, unde vom vede crt er asezarea unui
numeros colegiu de fierari. Si astzi existrt mine de fier in Tran-

silvania intre Deva i Hateg.

Romanii lucrau apoi i carierele de marmurei, din care

se puneau numeroasele inscriptii pe piatra de marmuril ce se
gsesc in Dacia si a cilreia fir este intocmai cu acel al carierelor ce i astzi se \la la Bucova, lng6 Poarta de Fier si
la Grdistea. Este interesant de notat cri Romnii numesc
astzi dealul din care se extrge acest material. Dealul Marmura. In aceast denumire se Oseste invederat urma vechiului
nume al carierelor marmoree ale Romanilor. In aceste cariere
se vedea pn mai odinioar o multime de obiecte sripate pe
jumtate in snuck precum coloane, altare, stlpi si, pe la inceputul secolului, se mai cunosteau urmele unor sine sripate
In piatr, pentru transportarea materialului ".
Aceasts6 activitate insemnat, pusA in lucrare
de Romani la minele din Dacia, trebui s atrag aici un num'Ar

insemnat de locuitori care veniau necontenit s improspteze

elementul roman originar. Si din aceast vesnicri adogire a
acestui element, se explics inriurirea lui a-tot-puternicA asupra
nationalittilor eterogene ce le intlnim in provincie, precum
contopirea lor ant de deplin' in elementul latin.
Asupra celorlalte ocupatii productive ale Daco-Romanilor ne dan oarecari deslusiri amintirile colegiilor de pe monumentele epigrafice. Am studiat mai sus organizaren acestor
intovrsiri. Acuma ne trage riindul a arn indeletnicirile la
cari se dedau membrii ce le alatuiau, pentru a vedeel astfel
ce soiuri de ramuri de productie infloriau in Dacia.
Mai inti ntlnim colegiul fierarilor, foarte mtmeros in
Dacia. El er imp`dilit in mai multe decurii, fiind prea intins
pentru a alctui un singur corp. As gsim in Sarmizagetuza
4 decurii ale acestui colegiu i in Apulum 11, apoi in Municipium Drobetis o schola faborum 20 Acest mare numilr al fierarilor nu credem
poat gsi explicarea numai in imprejurarea ea' se cuprinde sub acest nume i alte bresle de mesteri,
cAci chiar as fiind, incA numrul lor ar fi cu mult prea mare.
" Goos, In Arhiv, p. 159.
20 C. I. L, III, 1, No. 1431 : I. O . M. Dolicheno, Pro salute M. Bassi

Aquilae et Gai Gaiani ex collegio faborum decuriarum IV votum solvit" Comp.

No. 1494, decuriae III, coll. fabr. No. 1043 : I. 0. M. Pro salute impera-

toris et collegli fabrum Tib. lul. Bubalus ex decuria XI donum dedit". Scola
Fabrum In Tocilescu, Mon. epigr. i sculpt. p. 355.

190

ISTORIA. ItOlaNILOR

Inteadevr, am vzitt mai sus c' colegiul lui Jupiter Cernenul

nu putuse lima, din cauzA c numrul de 54 de membri nu

ajunge a intmpina, prin contributiile lor, cheltuelile trebuitoare la intretinerea colegiului 21. Pe de an' parte Plinius cel
tnr spune, in una din scrisorile sale ctre Traian, c imp-

ratul s se gndiascg, dac se poate institui un colegiu de

fierari, numai cu numrul de 150 de oameni 22 Deci i acest

nurnr se vede a fi fost neindestultitor pentru suslinerea unui
colegiu. In cazul cnd colegiul era imprtit in decurii, fiecare
din ele avnd localul, templul i sracii ei de sprijinit, trebui

ca o decurie, pentru a putea exist ca atare, s intruniasc6

nurnrul de membri trebuitor, pentru a asigur existenta unui

colegiu, adic cel pulin 200. Ce aveau ins de fcut vr'o 800
fierari, lemnari si stoleri in Sarmizagetuza i vr'o 2200 in
pulum ? Noi credem c prezeirta atat de numeroas a membrilor acestui colegiu trebue explicat prin nevoia de fierari cea
simtit mai ales, in o tar minier, unde uneltele de fier care
slujiau la spargerea stncilor, stricndu-se in fie ce moment,
erau de nevoie multi mesteri care s se indeletniceasea cu reintocmirea lor.
Afar de colegiul fabrilor se mai gsete acel al centonarilor, adic al negutitorilor de Milk pomeniti in Apulum, unde

probabil procurau haine ostailor legiunei a XIII-a Gemin

i familiilor lor. Se pomenesc in inscriptiile care '1 amintesc,
patroni i matroane ale acestui colegiu.
Interesante sunt colegiile luntraqilor i ale plutqilor cari
se intalnesc tot in Apulum. Ambele aceste intovriri de
transporturi pe apil ii exercitau meseria lor pe riul Mures,
ducnd ctre Panonia cea lipsit de sare, acest mineral extras
mai la deal de Apulum, la Salinae. Tot intr'acolo se transportau, de plutasi, lemnele de cherestele, cgtre cmpia cea
stearp de arbori a Mezopotaniei europene 28.

Alt soiu de luntrai erau utricularii, care se slujiau, in

loc de luntri, de nite burdufuri de piele, numite pe latinete
uter, de unde le vine numele. Modul cum ei lucrau este necunoscut. Probabil asterneau pe burdufurile umplute cu aer o
suprastructur de lemn, un fel de plut de transport. Colegiul
utricularilor in Dacia era insemnat, de oare ce Il vedem posednd un templu propriu al su. O inscriptie ce'l aminteste

s'a gsit la Marga, lng6 Grdistea. An' inscriptie &in' la

" Mai sus,

P. 175.

" Plinius, Epistotae, Tr. Plinio et Pl. Traiano, No. 33. Ed. Altieller ; Tu
domnie dispice autem an instituendum putes collegium fabrorum, duntaxat
hominum CL. Ego attendam ne quis nisi faber recipiatur, neve jure concesso

in aliud mutatur. Nec erit difficile custodire tam paucos".

" C. I. L., III, 1, No. 1209, coll. natuarum ; 1217, coll. dendrophorum.

VIATA DACO-ROMANTLOR

191

Mikhaza pe langa Maros Vasarhely, pe riul Muresului 24, 11

pomeneste la un loc necunoscut. Numarul insemnat al oamenilor care trdiau din transportul pe apa, impartiti cel mai putin
In trei colegii, ne indegeteaza iarasi o poporatie indestul de
deas a Daciei si o miscare insemnata comercial, Meg de
care n'am intelege cum de acesti numerosi transportori pe
apa puteau sa'si gasasc subsistenta.

C poporatia Daciei era insa nu numai deasa, dar

si

ne-o dovedeste aflarea unui colegiu al lecticarilor, care

se afl in Sarmizagetuza, capitala Daciei i deci resedinta obisnuita a botgatasilor ei 25. Existenta insa a acestui colegiu
al purtatorilor de tragle, in care se duceau, in loe de trasuri,
oamenii avuti la Romani, dovedeste c luxul i traiul molatec
trebui sa se fi resfatat si in Dacia ca i in molateca si desf ranata Roma.
Ne mai ramne sa vorbim de colegiul negufdiorilor, care
trebuia sa aiba o insemnatate deosebita in sinul unei provincii
poporate i bogate. O inscriptie gasita la Alba-Iulia (Apulum)
contine o dedicatie facuta unuia Crassus Macrobius, ca patron
al colegiului, de catre negutitorii provinciei Apulensis, si alta
inchinata de Titus Aurelius Narcissus, negutitor din aceeasi
regiune, de oare ce inscriptia s'a gasit tot in Apulum, lui Jupiter si Iunonei 26 Din aceasta specificare a colegiului negutitorilor, ca din provincia Apulensis, se vede ea mai erau si altele, cel pu in dou, unul in provincia Porolissensis, altul in
cea Malvensis. Negutitori din Dacia se intalnesc insa si in

deosebitele parti ale Imperiului Roman. Ash gasim pe unul

Aurelius Aquila, decurion din Pa tavissa, ca negutitor din provincia Dacia, asezat in Dalmatia, la Salona 27. CA el er statator in acest oras se 'vede din faptul ea se stramutase aicea
cu familia lui, nade i moare femeia, pe care o ingroapa. Dupa
cat se vede acest Aquila era un corespondent al unei case de
negot din Dacia. Aiure intalnim un decurion al Sarmizagetuzei,
aflandu-se in insula Lemnos, uncle probabil crt petreced tot
III, 1, No. 1547 : Deac Nemesi Aelius Diogenes et Silia
24 C. I. L.,
Valeria pro salute sua et filiorum suorum mater et pater ex voto a solo templum ex suo fecerunt collegio utriculariorum" ; No. 944 : In honorum domus
divinae Adrastiae collegium utriculariorum".
C. I. L., III, 1. No. 1438 : Deae Nemesi reginae Cornelianus de26
fensor lecticariorum et Iulia Bassa coniux eius ex voto posuerunt".
26 C. 1. L., III, 1, No. 1500 :
Grasso Macrobio negotiatores provinciae
Apuli, defensori optimo ; No. 1068 : I. 0. M. et I. R. (Iunoni Reginae) Titus
Aurelius Narcisus negotiator pro se et suorum".
27 C. I. L., III, 1, No. 2086: D. M. V. Ursinae conjugi incomparabili
defunctae annis.... mensis VI, dies V, Aurelius Aquila decurio Patavissensis
negotiator ex provincia Dacia bene merenti posuit Comp. V. PArvan, Die Na-

Iionalittit der Kaulletite im IMmischen Kaiserreiche, 1909, p. 71.

192

'STOMA ROMetNILOR

In pricini de negot 28 Asociaile, sufle tul intreprinderilor comerciale, inlesniau desvlirea afacerilor dup cum colegiile
industriale proteguiau munca ; de .aceea printre mai multe contracte de vnzare, cumpArare, inchiriere, imprumut i depozit, s'a

gsit in tablele cerate dela Verespatak si 2 contracte de societate. Unul din ele corrtine o societate pentru imprumuturi
de bani, incheiat, in 28 Martie 167, intre Cassius Frontinus
Iulius Alexander pe termen de 16 luni, in care cel dintEu
pune 500 iar al doilea 267 de denari. Este de_admis c numrul
afacerilor de imprumuturi de bani, er in destul de mare, pen-

tru a se injghebd o societate pe un termen as de scurt 29.

CA acesti societari exercitau meseria de cmtari incA innainte de a'si uni puterile spre a exploat mai bine aceast inde-

mnatecA meserie, se vede de pe aceea e se dn.' un sinet

inc6 din 20 Octomvrie 162 in care Iulius Alexander imprumut

cu 60 de denari pe Alexander Cari, stipulndu'si o dobnd_

a creia cifr din nefericire nu se poate ceti cu sigurant 3.
De aceea i in actul de tovrIsie incheiat cu Cassius Frontinus
sau Palombus, el spune c banii si, 500 de dinari, sunt adusi
in numerar sau in fructuo, adec6 pusi la fructificare, sau dati
cu dobnd.
Acestea sunt prea sracele notiti pe care afundarea societtei din Dacia in noianul nvlirei barbare le au mai lsat nepierite din acea cumplit' criz. Dei ele ne spun foarte
putin asupra strei economice a Daciei romane, totusi putem
intrevede c aceast stare er infloritoare i c'd toat viata
economic a Daco-Romanilor se grup in jurul indeletnicirei de a.-

pitenie a Ord., exploatarea minelor. Am vzut insemntatea

acestora, in jurul crora se nscuse, lng agricultori care intretineau viata poporatiei, si mai multe bresle de oameni, a
cAror existenp este greu de explicat, dac nu admitem ea' erau
un ajutor neaprat productiei miniere. A numrul cel mare
de fierari, de luntrasi, plutasi i utriculari, din care cei
pregtitiau uneltele pentru exploatarea minelor, ceilalti inlesniau

" Goos, Arhiv, p. 119, nota 61.

" C. I. L., III, 2. Tabulae No. XIII: Inter Cassius Frontinum et

Iulium Alexandrum societas danistaria (danista=cdmdtar), ex X Kal. Ianuarias

quae proximae fuerunt Pudente et Polione cos. (166 dec. 23) in pridie idus
Aprilis proximas venturas ita convenit ut quidquid in ea societate arrenatum
fuerit lucrurn damnumve acciderit aequis portionibus suscipere debebunt, qua

societate intulit Iulius Alexander numeratos sive in fructo quingentos denarios

et secundus Cassi Palumbi servus actor intulit denarios ducentos sexaginta
septem (urmeaza mai multe conditil). Actum Deusara V Kal. April. Vero et

Quadrato cos. (167 Mart 28). Vezi alt contract, cu totul tirbit la No. XIV.
Goos suspne cii ar fi 3 contracte Arhiv, p. 119; al treilea nu'l aflrn in Corpus.
" C. I. L., III, 2, Tabulae, No. V.

VIATA DACO-ROMANILOR

193

transportul pe ap al productelor extrase. Negutitorii Daciei,

care mijlociau atAt exportul ct i importul acestei tri, erau
rspanditi in tot Imperiul Roman i toti aceti agenti de produc tie erau prini in spornicile legturi ale intov'rirei.

2. CONSTRUCTIILE
Poporul Romanilor, aplicat din urea lui cgtre viata practic trebui s'A ingrijasc6 In primul loe de nevoile materiale

ale provinciilor i trilor care pe rand veniau s mriasc uriaa

intindere a imprtiri sale. Aa Mat el i cu Dacia, i de aceea

expunerea strei culturale a Daco-Romanilor se va intemei

mai ales pe urmele vzute lsate in Dacia de stpnirea roman.. Constructiile care se innAltau pretutindenea pe unde
treceA piciorul roman, inzestrard in curand i provincia Dacia
Cu toate acele intocmiri materiale, pe care Romanii le credeau
neaprate pentru a asigurA buna stare a poporatiilor imprtiei.

osele i valuri.
*oselele erau in primul loc menite a
inlesni mersul trupelor romane ; dar slujiau i ca arterii mari
de comunicatie pentru celelalte indeletniciri ale vietei. Dacia
infAti, dup rmitele ce se constat inch' astzi, o relea
bogat de osele romane. Acele ce se pot recunoate mai cu
sigurant se intind prin Transilvania i Oltenia, i anume
ele au fost explorate pn acuma urmtoarele ramuri : 1) Dela
Grditea la Hateg i de acolo prin Kiskalu peste Mure la
Alba Julia (Apulum), Maros-Ujvar (Salinae) .1 tot in sus, pe
cursul Mureului, intovrindu'l cAnd pe dreapp, cAnd pe
stnga, pn pe aproape de puntul, unde acest riu apucA directia sa sudvestic la Sasz-Regen i Fillhaza. 2) Din aceast
ramur se desparte o cale lateral care pornete dela AlbaJulia ctre Baia Abrudului, vechiul Alburnus Maior, unde se
aflau mine de aur, precum i in apropiere la Verespatak. 3)
Alfa ramur lateral pleac tot din Alba-Julia pe cursul .Tarnavel mari i merge pAn in tara Secuilor, la Odorheiul secuesc.

4) De pe calea ce conduce deja Alba Julia care Sasz-Regen,

se desface in dreptul Maro-Ujvarului o Lillie spre nord prin
Turda i Clu atre Moigrad, vechiul Porolissum, iar dela Cluj
In sus se bifurc6 iar5i o alt ose, urmnd cursul Someului
Cald, pan la confluentul s'Au cu Someul Rece la Deiu, de
unde urc cursul acestuia pn la Bethlen i apoi de aicea,
prsind valea riului, apuc atre Rodna i Bistrita, unde erau
minele de argint. 5) Tot dela Alba Julia mai apuc o a cincea
ramur spre sudest, prin Sbiu ctre pasul Turnului-Ro, prin
A. D. Xenopol.

Istoria Romanilor. Vol. I.

18

194

ISTORIA ROMANILOR

care trece in Muntenia urmAnd cursul Oltului, cAnd pe dreapta,

cAnd pe stAnga, pAn lAngA" gurile sale la Islaz, cu o ramur
la Celeiu, unde er podul lui Constantin-cel-Mare. Nu departe
de pasul Turnului-Ros, dupA ce a trecut in Transilvania, aceasta.' cale sudic6 a Romanilor d'A o ramur lateral eAsAriteang,

care apucA pe valea Oltului prin Klein-Schenk, Cohalmu

Homorod i ajunge si ea tot la Odorheiul secuesc, unde con-

duceA sit ramura a treia care se desfAcea. din Alba Julia pe valea TArnovei. 6) In sfArsit mai amintim isoseaua ce se indreaptA
dire apus pe vale a Muresului spre gura lui, din care ins numai
o parte, pAnA la Dobra, a fost urmArit gu deplinA
Intinderea sosefelor cAtre rAsArit pAnA aproape de Carpatii moldovenesti, la Bistrita spre nord si la Odorheiul secuesc
sigurantAla

mai la sud, dovedeste c Romanii tindeau s apere pasurile

rAsritene ale Daciei, de unde mai ales er amenintatA de
nelinistitele popoare barbare. S'a si Osit urme de lagAre romane
precum i inscriptii la V eez, uncle Muresul ies6 din strAmtorile
muntilor ; la Szent-Imre (SAnt-Imbru), la baza muntilor Gur-

ghiului, asezati pe stAnga Muresului ; la Illikhaza pe cursul

superior al Niaradului afluentul Muresului de sus ; la baza acelorasi munti, la Enlaka tntre cele dou TArnave ; la Odorheiul
secuesc unde se sfArsiau cele dou6 ramuri ale soselei romane
ce plecau din Alba Iulia ; la Galt Heviz, confluentul Homorodului cu Oltul si la Berecz lAngA pasul Oituzului 32. Toate aceste

localitAti sunt asezate la baza Carpatilor ce despart Transil-

vania de Moldova, si anume la locurile ce ofeiiau trecAtori mai

IndemAnatece, incAt se vede cA Romanii intocmiser, la baza
Carpatilor orientali ai Transilvaniei, un lant intreg de intArituri militare, menite a apArA provincia lor de nAvAlirile barbarilor.

DacA insA despre rilsArit Dacia se puted mult mai usor

apArA, proteguitA fiind de innAltimile Carpatilor, spre partea

ei apusanA, unde lantul de munti este spart prin largile vAi

ale Somesului i Muresului, apArArile ei firesti fiind mult mai

slabe, aceste trebuiau intArite prin lucr'ri omenesti care se

vd cti au fost rAdicate. Exist anume pe lAng Mojgrad, vechiul Porolissum, cel de pe urmA oras al Daciei dinspre nord.
un val roman care incepe din malul rfului Somesului si merge
incovAindu-se cu concavitatea spre Transilvania, pAnA In malul
Crisului repede InchizAnd astfel larga vale a Somesului, i trecAnd

pe aproape de Moigrad, vechiul Porolissum.

" Vezi harta de la inceputul acestui nurnr.

" Pentru inscriptiile gAsite la Odorheiul secuiesc veri Goos, Archeologische

Analekten in Archiv, p. 173; pentru acele dela Galt-Heviz, C. I. L., III, 1, No.

951-958; la Enlaka, No. 945-949; la Mikhaza, No. 944. In celelalte locuri

s'au gAsit ckrmizi legionare.

195

VIATA DACO-ROMANILOR

Cev mai jos, In dreptul Aradului, incepe din malul Mu-

replui un alt val roman care trece peste riurile Bega i Poganiul Ong lngg riul Cara. Dela Timioara In jos, pe unde
hOl.
rAPyT VrENAAVM

Turntrl .9vart
Tiltwit/ rots

PONS VETVS
Citmeni o

PRAE TOR Ivh1

L. Mr/ill/Pie

Nou-ozn./.:2 o

r?

gp

CO./1 c(C

Ti"-mil.agenei

Al rand o Prroare
5d11;ia
Jzt
CoiLieni

Cci rri

Set ier

CIA TR A TFIAIANA'

Ce

1;delefo,

Zroion g

5/e/Itireni
I3VR1DAVA

er de apgrat chiar centrul provinciei de barbarii apuseni, Intepe un al treilea val roman ce se Intinde paralel cu cel dintgiu
pe din afara lui, i se coboarg pAng In dui Barsava. Partea

196

ISTORIA ROMINILOR

sudostica a Banatului era aparata de un al patrulea val ce se

intindea mai spre apus, de pe la Alibunar si se cobori "Ana
In Dui-fare. Astfel vedem ca laturea apusana a Daciei, mai slab

intarita de natura, era mai pe tot percursul ei prevazuta cu

intarituri maestrite. Ce famed insa Romanii cu hotarul Oltului

care margine Dacia Malvenza? Este invederat c numai cursul
Oltului nu constitui o aparare indestulatoare, cu toata natura

rapoasa a malului su stng. Romanii se ingrijira a intari

aceasta lature a tarei lor prin mai multe castele care consti-

tue impreuna Limes Alutanus ce era, nu numai o linie de aparare, ci si una vamalil. Acest Limes se compunea din urma-

toarele puncte in-Carl-Le : Malva (la Celeiu? pe Dunare), Slaveni

(langa Olt), Romula (Recica), Aeidava (langa gara Piatra-Olt),

Buridava (Dragasani), IDOLS Aluti (Ionestii Govorei), Castra
Traiana (Gura Vaei), Arutela (langa Lotru, pe la mnastirea
Cozia), Praetorium OLIO man. Cornetul), Pons Vetus (Caineni),
Caput Stenarum (Boita) 33.
Zidiri.
Pe langa constructiile militare, precum erau
soselele, valurile i Limesul, aceste dou din urma prevazute
Cu lagre intarite, Dacia ne-a mai pastrat i urmele a numeroase zidiri civile, ale caror ruine acopar si astazi inca locuri
in care adese ori plugul taranului roman rastoarna, impreuna
cu brazda, i pietre ce alta data se inaltau in frumoase coloane peste suprafata pmntului, sau dadeau adapost oamenilor sub cupolele formate din ele, in contra elementelor atmosferice care acum le mannca si le darma.
Dintre constructiile cele mai insemnate ale caror urme
se intalnesc in Dacia, insemnam mai intai amfiteatrele care
slujiau, ca si in Roma, la jocurile de fiare si de gladiatori, petrecerile cele mai obisnuite ale Romanilor.

Astfel de zidiri se intalniau nu numai cat in centrele

mari, precum in Sarmizagetuza i Apulum, unde se vad

Oda' astazi ruinele lor, ci pana in cetatea cea mai nordica a

0'1.0, in Porolissum (la Moigrad), unde s'a gasit o inscriptie care

reaminteste refacerea de catre imparatul Antonin Piul, din nou a
amfiteatrului celui darmat prin vechimea lui, sub ingrijirea lui
Tiberiu Claudiu Quintilian procuratorul sau 34. Inscriptia fiind

din timpul consulatului al IV-lea al lui Antonin, din anul 158,

urmeaza c zidirea amfiteatrului care se repar atunci, ca stricat prin vechimea lui, trebui sa dateze din timpul lui Traian.
Aceasta imprejurare ne arat insa ca cele mai multe din localitatile dacice, ale caror hume ni s'au pastrat, nu erau niste

" Tocilescu, Mon. epigr. si sculpt., p. 251 s 227, vez harta de mai sus.
" C. I. L., III, 1, No. 836 : Imperator Caesar Titus Aelius Hadrianus
Antoninus Augustus Pius Pontifex maximus, tribunicia potestate XX, imperator II, consul IV, pater patriae, amphiteatrum vetustate dilapsum denuo
fecit, curante Tiberio Quintiliano procuratore suo".

VIATA DACO-ROMAMILOR

197

simple staVi, sau sate neinsemnate, ci orase importante, in

care poporatia er indestul de numeroas pentru a ave trebuint de petreceri publice. In afar de aceste orme mai de
sama, al dror numr si nume au fost reproduse mai sus 36,

mai erau si sate asezate prin jurul lor, precum d. ex. : Imenmosum maior (si minor), Deusara, Kaoieretium, Kartum, lng5.
Alburnus maim; si altele amintite mai sus, mai ales din Scitia
Minor.

Pe lng amfiteatre se mai ridicau si alte zidiri de folos

public. A aptiductele care pretutindene alimentau eu ap
orasele romane, nu lipsiau nici In Dacia. Impratul Hadrian
aduce aP in Sarmizagetuza, prin ingrijirea lui Cneius Papi-

rius Aelianus, propretorul su, dui:A cum ne arat o inscriptie

din anul 133 36, care s'a gsit chiar la intrarea unui conduct
subteran, pe unde veniau apele. Kmsitele unui altui apduct
se gsesc In Alba Julia, vechiul Apulum. Lngs ruinele lui s'a
gsi t de asemenea o inscriptie, in care unul Ulpianus Proculinus speculator (supraveghetor) legionis XIII Geminae Gordianae
ridicA din pmnt o cismea alimentat din acel apduct 37.

Este cunoscut c Romanii practicau foarte mult

Ingrijind astfel cu struint de una din intile condipi igienice, curtenia. Feredeile din Roma, cu scaune pentru 2000
2400 de persoane, au rmas celebre pentru toate timpurile.
Avem mai multe dovezi c i in Dacia erau bi pentru folosul
locuitorilor, pe at i altele speciale pentru trupele ce pilziau

-tara. Inscriptiile ne arat existnd bi publice in Apulum, unde

ziditorul lor ingrijeste i de oloiul cu care Romanii, dup baie,
Isi frecau corpul 38.

Tot in Apulum mai affm pe unul Publius Aelius Gemellus care zideste pe cheltuiala lui o baie public din temelie 39.

Alai sus, p..... si 161.

33 C. I. L., III, 1, No. 1446 : Imperatori Caesar; divi Traiani Parthici
filio, divi Nervae nepoti, Traiano Hadriano Augusto, pontifici Maximo, tribunicia potestale XVI, consuli III, patri patriae, aqua inducta colonia dacica
Sarmizagetusa per Cneium Papirium Aelianum, legatum eius pro praetore".
-Si pe timpul lui Adrian Sarinizagethuza purta tot numai numele de colonia
36

dacica.

37 C. I. L., III, 1, No. 990 : Ex iussu dei Apollinis, Ionian aeternum,

Ulpianus Proculinus, speculator legionis XIII, Geminae Gordianae a solo res-

tituit". (Gefunden in einer Schlucht des nahen Berges, Mahmud, wo noch

immer von der rtimischen Wasserleitung Triimmer zum Vorschein konunen)".

Inscriptia adus. de Akner sub No. 170, In care propretorul C. M. Drusus ar
fi indepartat torentele de ap, ce lnecase Sarmizagetuza, estefalsd. Vezi C.
I. L., III, 1, p. 11.
38 Ephemeris epigraphica, No. 414: balneas populo publice oleum
suit".
39 C. I. L., III, 1, No. 1006: Fortunae Augustae sacrum Publius Aelius
Gemellus, vir clarissimus, perfecto a solo balneo consecravit".

'STORM ROMANILOR

198

In Veczel pe riul Mure, la indepartare de o oar spre

apus de Deva, in o localitate al carei nume daco-roman nu
ni s'a Ostrat, s'a gasit o inscriptie care adeverete c impratul Pertinax (193 d. H.) au intocmit iara0 bile cohortei a
II-a a Comagenilor, care ar fi fost ruinate prin vechime. Mai
multe alte inscriptii arat apoi c alce era locul de arzare
a acestei cohrte. Ruinele altor bai se afl" la Ilica in comitatul S61nok Doboka, la Bucium, la Ciachi Gurbau, &ale 0
aiurea 4.

In afara de asemene Mi., care se vor fi aflat in toate

localitatile unde se arzara Romanii, mai erau cunoscute

apele termale dela Mehadia, unde Daco-Romanii cautnd innatoarea de suferintele lor, pusera mai multe pietre spre
aducere aminte de a lor vindecare. Cele mai multe din aceste
inscriptii sunt dedicate lui Hercul care er considerat de cei
vechi ca datatorul de putere i sanatate 41, pentru care el i
este intitulat Salutiferus 42i este considerat ca geniul locului
anume a fntnelor calde, dupa cum ne arata o piate5 dedicata de Calpurnius Julianus legatul Moesiei care venise
el sa se tamaduiasca la apele termale din Dacia 43. Cu drept
cuvnt se dau deci astazi acestor bai numele de Mile lui Hercule. Se mai gasesc insa dedicatii i lui Esculap i Higieei, in
o piatra pusa de un parinte pentru insanatosarea din o grea
boala a fiicei sale Iunia Cirila, prin virtutea apelor 44. Acuma insa

dorm cu totii 0 de veacuri, atat tatal cat i fiica lui, acei care
alta data multameau zeilor pentru vindecarea lor ! Une-ori se
inchinau pietxe deadreptul care zeii i spiritele apelor, precum
am vazut mai sus, c fac acei cinci delegati ai Daciei, trimi0
ca sa asiste in Roma la alegerea de consul a fostului legat
al Daciei, Severianus 43. Se vede prin urmare c aceste bi erau

locuite statornic, ha chiar de o poporatie numeroasa, cuprinzand in ea 0 persoane insemnate care putura fi alese i trimise in capital spre a reprezent provincia la acea serbare.
Akner, No. 253. Imperator Caesar L. Septimius Severus Pertinax
Augustus consul &limas cohortisi II, flaviae Commagenorum vetustate dilap
sas restituit sub Polo Terentiano consulari III Daciarum, curante Sexto
Bobio Scribonio, prefecto cohortis". Asupra Coh. II a Comagenilor, cgt isi
swell statiunea in locul numit astAzi Veczel, vezi C. I. L., III, 1343, 1347,1355,

1371-1374, 1379, gAsite toate in Veczel sau ineunjurimi, Vezi si V. Russu,

Silvania In Bulet. soc. geogr. romdne, X, 1889. p. 177, 180, 184, 185.
41 Pauly, Realencyclopadie, III, p. 1177.
42 C. I. L., III, 1, No. 1572: Herculi Salutifero Quintus Vibius Amillus
aug(ur) coloniae dacicae pro salute Iuliani filii sui".
4,

C. I. L., III, No. 1566: Herculi" genio loci, fontibus callidis Cal-

purnius lulianus.... legatus Augusti propraetore.... Moesiae".

" C. I. L., III, 1, No. 1561 : Aesculapi et Hyglae pro salute Iuniae
Cyrillae. quod a longa infirmitate virtute aquarum numinis sui revoeaverunt
filiam, pater amantissimus eius voium solvit libens merito".

4, Mai sus, p. 161.

VIATA DACO-ROMANILOR

199

Apoi o inscriptie ne mai spune c locul era. colonie. S'a gAsit

anume in ruinele zidurilor centuiei din Mehadia o piatra' pus
de unul Paulus, decurionul coloniei, sotiei sale preaiubite
In care titlul de colonie pate a se referi la statia Ad-Mediam,
afar deck dac vom admite c6 colonia era Tierna, ora apropiat de aceste Mi, la gura Cernei in Dun5.re v.
Care er numele acestei aezki balneare a Romanilor?
DacA cercenm Tabula Peutingerian vedem CA al doile drutn
ce conducea dela Dunsre in interiorul Daciei, er pe la Taliatis pe rpa dreapt, la Tierna,. pe cea stna a fluviului, ambele aceste statii fiind aezate intre celelalte dou, Drubetis
i Lederata. Tierna este ins arkata" pe Tabula Peutingerian6,

ca mult mai apropian de calea prin Drubetis, deck de acea

prin Lederata. Este invederat Ca' drumul prin Taliatis-Tierna
nu putea trece pe aiurea deck prin valea Cernei, i cs statia
Tierna venia deci chiar la gura Cernei in Dunke. A doua sta-

insemnat dup6 Tierna pe tabula', este ins" Ad-Mediam,

care nu pute veni aiurea deck unde asta'zi se OM satul Mediia, lang bile lui Hercule, unde s'au i Osit inscriptiile
amintite mai sus i inc altele 48.
Cultul atat roman cat si acel al religiilor introduse in
Dacia, prin colonitii adusi aice din provincii, nevoi ridicarea
a o multime de temple, despre existenta ckora se regAsesc
dovezi, atat in ruinele cat si in inscriptiile aflate in Dacia.
Dintre ruine amintim acele Inca' insemnate afltoare la Grditea, vechea Sarmizagetuza i acele dela Alba Julia, vechiul
Apulum, precum i in alte pa'rti ale Daciei. Din nefericire cum-

plita soart de mai tarziu a Daciei a dkamat aceste zidiri,

mult mai deplin de cum s'a intmplat in alte pkti ale Imperiului Roman, Inca de aceea ele sunt pe cat de rari, pe atat
i mai greu de recunoscut, la ce soiu de zidire au apartinut.

" C. .1. L., III, 1, No. 1580: Paulus, decurio coloniae, coniugi earlssi mae posuit".

Mommsen, In C. I. L III, pag. 2.48.

Mediia i nu Mehadia este numele poporan romnesc al stapei romane Ad-Mediam. Toate siinlele D-lui Dan Cono. lit., XXX p. 305, 491, 698
si XXXI, 1900, p. 142 de a deriva numele Mehadia dela ungurescul Meh=albinh, nu au nici o valoare pentru aceast Intrebare ; numele poporan roman
necontinAnd sunetul h i deci neavand a face cu meh. Mehadia pare a fi un
nume maghiarizat mai Until. D. G. Pascu, Elemente dace: Mehadia, Mehedinti
In Arhina din Ia0, XVII, 1906, p. 90 si 134, cauta a dovedi ca forma Mehadia ar fi ea Insusi veche, din sufixului adia, (comp. Amaradia, Crivadia). Noi
credem el nuinele de Mediia deriva din ad Mediam fIrl prefacerea lui d In z
ea In meazit din mediam, din cauza ea e nume propriu In care sunetele nu se
tocesc ca In limbagiul comun. Exemple avem In limba francez1 In care aqua
latin prefacut In eau In limba comuna s'a pastrat In formA mai apropiatii

de latinA In numele proprii : Aquae SextiaeAix: Aquae MortuaeAigues

Mortes.

200

18TORIA ROMAITILOR

Inscriptiile ne arat iargi mai multe zidiri i repargri

de temple : Astfel am vgzut mai sus templul rAdicat de pa-

tronul i de muma colegiului utricularilor pentru uzul membrilor acestuia, la Marga lngg Grdistea 49. In anul 193 ggsim pe un simplu militar al legiunei a XIII-a Geming, c ridicg
un templu cu un cadran solar, din banii lui, in Apulum, lnchinat lui Jupiter si Junonei, pentru sgingtatea impratului
Antonin Piul i a murnei sale Iulia Augusta 50. Un augustal al coloniei Apulum, numit Claudius Quintus, edificg din
temelie un alt templu al lui Jupiter i. al Junonei, care se
surpase de vechime 51, i un fragment de inscriptie ne mai
arafg ind un templu ruinat prin vechime, reintregit impreung
cu statuele sale, de mai multe persoane din care se mai poate
ceti numai numele unei femei, Vibidia 52 InsfArsit mai insemngm pe doi militari din Istria. Flavius Iovinus i Flayius
Paulus Biarcus, tatgl i fiul, care pun sg se ridice un templu
din temelie, pomeniti in o inscriptie ggsitg la Temiwara 52.
Repargri partiale ale templelor sunt pomenite mai de multe
ori, precum paveluirea curtei unuia de dtre un oare care Probus In Sarmizagetuza, sau repararea unei statui a lui Jupiter
de care preotul lui 54, i. altele.
Mai tot atgt de importante ca i. templele erau casele
de Intriinire ale colegiilor, aeigminte ce am vgzut inflorind
In Dacia cu atAta strglucire. Se ggsete astfel unul Tiberius
Claudius Ianuarius, augustalul coloniei Sarmizagetuza i pTtronul decuriei I la colegiului fabrilor, care pune s zugrgviascg particul casei de intrunire a decuriei i. sg facg.' nite
paturi pentru ederea la mash', dupg obiceiul roman ; iar fiul
ski, Claudius Verus, face la aceast zidire o intrare, o cuhne
i un frontispiciu, pe care se puse inscriptia ce ne spune astgzi
despre aceste lucrgri 55.
"9 Mai sus, p. 190.

60 C. I. L., III, 1, No. 1070: I. O. M. et I. R. pro salute imperatoris.

M. Aurelii Antonini Pii Aug. et Iuliae Augustae matris Augusti, M. 11.11pius
Mucianus miles legionis XIII geminae horologiare templum a solo de suo ex
voto fecit, Falcone et Claro consulibus".
51 C. I. L., III, 1, No. 1069: templum vetustate collapsurn a solo restituit".
52 C. I. L., III, 1, No. 1164.
" Ahner, No. 55: domun a fundamentis iusserunt fabrican".
" C. I. L., III, 1, No. 1482; Akner, No. 202.
55 Ephemeris epigraphica, IV, No. 191, Tib. Cl. Ianuarius Augustalis

coloniae, patronus decuriae I, picluram dorticum ef accubitum; item Cl. Verus

filius eius proporticum et culinam el frontalem ex suo fecerunt". CA decuria
I era a colegiului fabrilor, vezi observatiile editorilor Efemeridelor, 1. c. De
alce se adeveresc cele spuse mai sus (p. 190), ca fiecare decurie avea intocmirile unui colegiu, cu atAt mai mult ca decuria se aratri ca avAnd si patronul ei deosebit.

VIATA DACO-ROMANILOR

201

Colegiul fabricantilor de Una' care aprovizionau cu hainele trebuitoare lagrul cel mare din Apulum, rclic6 de asemenea o cash' de intrunire a colegiului cu un fronton din banii
sgi, sub aspiciile lui Lucius Pomponius Liberalis, legatul Daciei, In onoarea lui Pertinax i Marc-Aurel impa'ratilor i Cesarului Septimius Geta 56
Dintre alte zidiri, de care ne pomenesc inscriptille dacice,
mai amintim sala de gardil cu portice i cu o sal de primire
facut de familia lui Marcu Aureliu Comatul, la comandamentul militar din Apulum 57; imfltarea mai multor statui i columne in onoarea impratilor, precum columna ridicat de
veteranii legiunei a XIII-a Gemira impratului Comod In anul 151 58, i altele.

S'a putut observa c' cele mai multe constructii sunt

facute din mijloace private i insemnarea din banii sdi (ex sua
pecunia, de suo, ex suo) revine mai In fiecare inscriptie care
contine amintirea unei constructii. Se tie c' la Romani er
o onoare de a cheltui in interesul public, i cetatenii ii catigau
un nume i titluri spre a fi alei In deosebitele magistraturi,
tocmai prin intrecerea lor de a se jertfi pentru binele obtiei.
Acela spirit care insufletia intreaga societate roman6 se vede
strmutat i in centrul Carpatilor ; iar arnicia cu care cettenii daco-romani cei mai avuti veniau In ajutorul obtiilor

In sinul ca'rora trlau, aran pe de o parte deplina infiltrare

a caracterului i a felului de viat roman in Dacia, pe cat pe

de alta adeverete starea de prosperitate in care se afl aceastA

provincie sub oblAduirea romang, cu toate pericolele la care
Tom vede c' era expus, prosperitate ce'i gsete checa explicArei in o singur imprejurare, aceea c5. Dacia era. California lumei vechi.
3. VIATti MORALA L INTELECTUALA

Unne de poezie.

In Dacia viata moral i intelectual

a locuitorilor ei cat s'a fi fost o copie in destul de credincioas a acelei din capitala Imperiului Roman. Nu vom reproduce in genere ins:i teasturile vietei romane, pentru a intelege pe aceea din Dacia, ci ne vom sluji i aire, pe cat va

3, C. I. L., III, 1, No. 1174 : colegium centonariorum secholam cum

ado= precunia sua fecit, dedicante L. Pomp. Liberale cos. Dac. III".

" C. I. L., III, 1, No. 1096 : cryptam cum porlicibus el apparitorio et

exedra pecunia sua fecerunt libentes". Alt inscriptie care aminteste repararea unui pod de cAtrA Aulus Crispus, prefectul legiunei a XIII-a pentru poporul din Sergidava (Akner, No. 175) este, falsa. Vezi Mommsen In C. I. L.

III, p.

11.

" C. I. L., III, 1. No 1174. (?)

202

'STOMA ROM.A.N1LOR

fi Prin putint, Cu tirile rAmase din viata IIISI1i de provincie

a Daco-Romanilor, care tocmai in acest punt sunt din nenorocire din cele mai grace.
Incepnd cu cunotintele Daco--Romanilor, constatrun
mai inti un grad in destul de mare de cultur, intru &At cunntinta scrierei i a cetirei er a de fspndit. Inteadevr

numeroasele inscriptii g site in toate unghiurile Daciei romane

dovedesc c tihrta de carte er obinuit la poporul din Dacia, cel putin la poporatia superioars, cci am gsit mai sus

pe proprietarii particulari ai minelor de aur, ne*tiutori de

carte, in unanimitatea tuturor celor amintiti de inscriptii.
Suntem deci indreptliti a admite e literatura nu_ va fi fost
cu totul strilin Daco-Romanilor, mai ales dup ce va fi trecut
prima furie a aurului, i locuitorii Daciei vor fi intrat in o viat
mai normar i mai linitit. C6 nu er cu totul neingrijit cultul muzelor pe lng acel al lui Mamon, se vede din mai multe

inscriptii scrise in versuri, sau cel putin in o form care nu

mai este curat epigraficA, ci imbrac un caracter literar. Aceste

inscriptii se gsesc pe unele morminte care inghitiau in recele
lor sin o pierdere cu deosebire dureroas, i pentru exprima-

rea cgreia limba lu accentul, mai deadreptul in leatur cu

inima, al poeziei. Astfel ntlnim in o inscriptie din Apulum,
pug pe mormntul unei copilite de 5 ani, urmtoarAle cuvinte,
imbrAcate in versuri latine, de i nu prea corecte
Copila de cinci ani aice ce s'ascunde
Din Emiliu nscutfi si din mama Plotia
Numit dui:a ambii Plotia Emilia.
RApit fu de moarteidin pragul chiar al vietii" ".

Intr'o a doua inscriptie se intrebuinteaz ca epitaf o

form ce se intlnete i aiurea. Moarta, care este Marcelina,

femeia unuia Aelius, vorbete ea insi i spune c. :

Singurul ei so t (fusese deci univira, adecA numai odat miritat,

mare merit In acel timp de destrAbalare a moravurilor) care a iubit'o atat
de mult, a pus acea piatrA in semn de pietate i ca amintire a iubirei sale" ".

0 a treia inscriptie e aletuit, iari de nsu acela ce

er s fie acoperit de ea, in cuvintele urm'Atoare :

59 C. I. L., III, 1, No. 1228: Diis Manibus. Quinque hic annorum aetatis conditur infans. Aemilius Hermes hanc generavit; matris de nomine dixit
Plotiam, patris praenomen Aemiliam, Vixit, rapuit quam mors in limine vitae".
8, C. I. L., 1,'No. 1537 : D. M. Hic pietatis honos, haec sunt pia dona
mariti cui multum dilecta fui ego Marcellina pro merita cernis que mihi solus
coniux Aelius etiam post obitum memor amoris dicat".

VIATA DACO-ROMANILOR

203

Lui Publio Aelio Ulpiu veteran dintre decurioni.

Lung 1mi plgicu prin munc'd sfintirea acestei odihne
Ca sl primeascI membrele mele cele-obosite
Prin onoruri i sarcini purtate in grele vremuri.
Insusi Ulpiu 'ngriji epitaful, mormantul fAcut'au
Ca adapost ingidularelor sale, supus fiind soartei" ".

0 a patra inscriptie, redactat tot in versuri, este pus/

de unul Bassus la infriturile orasului dac Germisara. In ea
se vorbeste ins/ si de un geniu al apelor, de o nina podoab/
a p/durilor, inckt intelesul ei ar fi cam confuz, dac/ nu ar fi
explicat prin starea de astAzi a localitAtei unde a fost
Iat/ acea inscriptie :
.,Piatra din munte de marmur scoasA ti-am dedicat'o
Nimfo, regin4 a undelor, slava pAdurei
Care tu Bessus ai consacrat'o prin ruga'ti ferbinte
Pentru IntAriturile Germisarei" ").

Aceast piatr/ a fost &it/ la satul Ghelmariu, intre

Or/stia i Alba-Iulia, pe cursul Muresului. De ceea parte a riului se v/d in dreptul satului i astAzi inc/ ruine de Mi. romane.
Piatra a fost deci dedicat apei care aliment
turilor cet/tei dace. Numele de astAzi al localit/tii Ghe1mariu
este invederat derivat din Germisara prin schimbarea consoanelor liquide r in 1, si lep/darea silabei mijlocii.
Aceste cateva flp/siti literare p/strate pe hiele pietrelor

mormntale sunt foarte pretioase. Ele ne arat/ c/ cultura li-

terar/ nu el-A cu totul stegin de pAmntul Daciei romane,

cA atunci cand cugetarea se incord sub imboldirea unui simtimnt adnc, se gAsiau si in Dacia accente mai pasionate

pentru a'i da rostire.

" C. I. L., III, 1, No. 1552

Publio Aelio Ulpio veterano ex decurionis.

Hanc sedem longo placuit sacrare labori

Hanc requiem fessos tandem qua conderet artus
Ulpius emeritis longaevi muneris annis
Ipse suo curam titulo dedit, ipse sepulchri
Arbiter, hospitium membris fatoque paravit".
'2 C. I. L., III, 1, No. 1395
Hanc tibi marmoreo caesam de monte dicavi
Regina undarum, nympha, decus nemorum
Voto damnasti perfecta quam prece Bassus
Moenitae propter moenia Germisarae"
Asupra derivArei numelui Ghelmarin din Garmisara ne-au atras luarea
aminte colegul nostru, regretatul Aron Densusanu.

ISTORIA ROMANILOR

2.04

Alte indeletnieiri eulturale ce se vor fi svrsit in Dacia

nu putem t, In lips total de ori ce soiu de impArtsiri..
A-Ma se mai poate ada'ogi c tiinta, sau mai bine zis arta
medicinei er practice:A si In Dacia, ca i In rmsita Imperiului Roman. S'a gsit pecetea unui medic de ochi, care contine urmtoarea reclam. Pe fiecare din cele patru fete ale pecetei se vAd anuntate :
Medicament de Intrebuintat dupil criza curgerei ochilor a lui Titus
Attius Divixtus.
Vin parfumat pentru ,criza boalei ochilor a lui Titus Attius Divixtus.

Colir pentru cicatricele vechi a lui Titus Attius Divixtus.

Medicament pentru tera curgerei chiar de la Inceput a lui Titus

Attius Divixtus ".

Aceasta" pecete a fost gsit la Apulum i ne arat nu

numai ea' arta medical era cultivat In Dacia, dar ea' er
specializat dup diferitele boli.
Se gsesc In inscriptii i oare care urme de existenta
unor scoli In Dacia, ceeace s'ar pute admite' chiar fr nici
o dovad, dat fiind starea de cultur a Romanilor i rspandirea cetitului si a scrisului in Dacia, dovedite prin intrebuintarea atAt de larg a inscriptiilor. S'a regsit o crmid cu
literile A, B, C, D, E, F, G, H, I . . . M, N, 0; P, Q, R, scrijilat de sigur de un scolar care se incearc de Val-1'6r s repro-

duc literile. Pe alt inscriptie un necunoscut scrie c a avut

prilejul a scrie" 64
Asupra petrecerilor Daco-Romanilor, am vAzut inti

ospetele pe care le faceau la colegii 65. S'a gsit apoi o inscrip-

tie pus pe mormntul unui copil de 12 ani, numit Regulus,

care asemenea lui Iacint i lui Narcis ar fi cntat i jucat
innaintea senatului si a poporului roman precum i innaintea
imparatului Comod, spre marea multumire a tuturor" 66. Aceste isprvi ale lui Regulus fuseser svrsite In Roma. El
era Ins originar din Dacia, unde a si fost inmormntat i de
sigur va fi desftat pe concettenii lui innainte ca reputatia
" C. I. L., III, 1, No. 1636
,.Titi Atti Divixti diazmyrnes post impetum lippitudinis.
Titi Atti Divixti nardiniim ad impetum

Titi Atti Divixti diamisus ad vetera cicatrices.

Titi Atti Divixti dialibanum ad impetum ex ovo".
" Cea
gAsit la GrAdistea ; a doua la Moigrad. CAt despre arAmida de la Recica care ar aminti pe Omer, cu toat bunavoint nu putem
regsi jumAtatea exametrului cum vrea Tocilescu. Fouilles et Recherches, p.
97, 102-103.

" Mai sus, p.

176.

56 Akner et Mtiller, No. 462 : Saltavit. cantavit, jocis urines delectavit"_

VIATA DACO-ROMANILOB

205

lui sa'1 fi dus in cetatea eterna'. Acesti dttori de spectacole

vor fi colindat M'ea indoial toate orasele Daciei pentru desMtarea locuitorilor i eastigul lor, mai ales in Sarmizagetuza,
Apulum, Porolissum i in celelalte orase unde se afla amfi-

teatre ca si in Tomi din Scitia. O alta inscriptie ne arata

pe unul Alatus, care ar fi murit in lupt cu un taur. Alte texte

ne arara' pe cetteni oferind poporului lupte de gladiatori sau
mAceluri de fiare, chiar 'a'rbtori care tineau cate 6 zile. S'a
gsit la Constanta (Tomit stilul funerar al gladiatorului Skirtos Dacul, libertul lui Parmon. Skirtos este reprezentat inarmat
cu o sabie, un pumnal si o fuma cu trei dinti 67 Despre viata.
religioasa pgana, ea rezult in destul de bogat din relatiile

aduse. Cea crestin, va fi tratan mai tarziu.

Toate aceste inscriptii In Tocilescu, Fouilles el Recherches, p. 224-227.

iv.

ISTORIA DACIEI SUB ROMANI

1. DE LA TRAIAN LA AURELIAN.
Barbarii veehi.

Cat timp trl intemeietorul Daciei crea-

tiunea lui fu respectat de popoarele incunjurtoare. Teama

de numele lui Traian er cel mai bun scut al provinciei Daciei. De indat ins'd ce Traian inchise ochii (11 August 117),
Iazigii Metanati din Banatul apusan, uniti cu Roxolanii din
stanga Oltului, atacar' Dacia
mai ales Moesia.

provinciile dela sudul Dunkei,

Hadrian, urmaul lui Traian, veni in grab5 din rsrit

unde se afl, spre a aprd Dacia ; imp6c5. pe Roxolani, indatorindu-se a le plti iar cate o sum de bani pe an ; dar schimband pe regele ce'! aveau, Rasparaganus, cu un altul, Iazigii
Metanati sunt btuti i rspini de un legat al lui Hadrian.
Cu acest prilej Hadrian viziteaz Dacia, trece prin Saxmizagetuza, care i radic." o Oat-6 comemorativ, reconstruete municipiul Drobetis, incepe intocinirea Limesului alutan
.1 radic valul ctre Banatul apusan contra Iazigilor Metanatil

Autorii vechi spun ea' Adrian ar fi avat gandul s p-

rsasc i Dacia, precum Meuse cu celelalte cuceriri ale lui Tra-

ian de peste Eufrat, spre a retrage astfel marginile Imperiului

.

Roman la nite graniti mai ware de apkat. Se spune chiar

c el ar fi vroit s iee aceast mburd din gelozie ctre gloria

lui Traian ; dar ar fi fost oprit de generalii si care Ii spuser,

eh' ar fi pcat s se lese atatia Romani in prada barbarilor.
Dovezile In Tocilescu, Mon. epigr. i sculpt., I, p. 106. Comentarul lui
Weber, Untersuchungen zur Geschichte des Kaisers Hadrianus, 1907, p. 72, la

textele din Vita Hadriani, V, 2 si VI, 10. Sarmatae bellum inferebant",

audit tumultu Sarmatorum et Roxolanorum, Moesiam petit" cf. si p. 153
asupra lui Drobetis li a Limesului.

ISTORIA DACIEI SUB ROMANI

207

Cassius adauge ca imparatul puse sa strice i podul de piatra,

cel construit de Traian 2.
Nu credem ea se pot raspinge cu totul aceste marturisiri,
trebue cercetat pana uncle ele pot fi adevarate. Este netagacluit ca. Hadrian a .restrans i intarit marginele Imperiului
Roman. Astfel el parasi adaugirile facute peste Eufrat de catre
predecesorul sau, i anume Armenia, Mesopotania si Asiria,
In care provincii nu se stramutase nici un singur Roman, *i
care puteau fi pierdute la cea dinti ciocnire cu popoarele incunjuratoare. Paralel cu aceasta politic inteleapta, 1'1 vedem
luand ma'surile cele mai energice, pentru a intri marginele
imperiului contra loviturilor popoarelor barbare care incepusera' a se mica in afara de sfera imperiului. Astfel el ordona
radicarea zidului de aparare la nordul Britaniei celei adause
imperiului de Vespasian, spre a o apara dinspre Caledonia,
lacaul pradalnicilor Picti i Scoti ; drege apoi i reintrete,
in partile slabite, celalt zid inceput de Romani, Inca' de pe
timpul lui Tiberius, intre Dunare .1 Rin, pentru apararea de
navalirile germane, i care fusese sfarit de Traian, pe cand
era generalul lui Domitian In Germania.
La Dunarea inferioara Imperiul Roman era aparat numai
prin muntoasa Dacie, pana catre gurile fluviului ce o _incinge.
In spre revarsarea lui in mare ins, se intindea legatura campiei dunarene cu esul oriental al Europei. Rornanii trebuira
s iee i aici masurile de aparare cu care ei acoperiau grani-tele slabe ale imparatiei lor. Dupa cat se pare ei incepura a face
intarituri in aceste parti, Ina dela cucerirea Moesiei care deveni o insernnata posesie romana', mai intai prin valoarea ei
comerciala, ca devarsatoare a mai tuturor regiunilor nordice
catre Imperiul Roman ; apoi prin acea strategica, ca una din
tirbiturile de capetenie ale granitelor fireti ale irnpratiei,
pe unde puteau patrunde barbarii care luntrul ei. De aceea
se i ieau, nu se tie cand, masuri de intarire foarte serioase
ale gurilor Dunarei. Legiunea a V-a Macedonica' care luase
parte la expeditiile dacice este stramutata in Scythia minor
(Dobrogia de astazi), dupa rpunerea lui Decebal i aezata
In Troesmis (Iglita), unde s'a desgropat intregul lagar intarit
al acestei legiuni, presurat cu nenmnarate inscripii. Garni-

zoana din Troesmis ii gasise un punt de sprijin in oraul

Tyras, veche colonie a Miletului dela gurile Nistrului (lng

' Dio Cassius, LXVIII, 13; Eutropius, VIII: qui (Hadrianus) gloriae

invidens Traiani, statim provincias tres reliquit quas Traianus addiderat et

de Assyria, Mesopotamia et Armenia revocavit exercitus. ledm de Dacia facere conatum amici deterruerunt, ne multi cives Romani barbaris traderentur". Asupra locului gloriam invidens Traiani" vezi i Tocilescu, /. c., pag.
103.

208

ISTORDI ROMANI(OR

Akermanul sau Cetatea Alb de astzi). Romanii nesocotind

de indestulAtoare linia de aprare format:A de Dunre, care
inghetnd iarna, aterne un pod peste valurile ei, spaser
un ant la nordul acestui fluviu In Basarabia inferioar, ale
cArui urme se vd Inca astzi, pornind dela Vadul lui Isac pe
Prut i mergAnd pe deasupra lacului Ialpug, prin coada lacului
Catlabug i apoi spre nord-ost prin cozile lacurilor Kitaia

Sasik, probabil Ong la oraul Akerman. Acest val roman, menit

a inchide calea barbarilor pe la gurile Durfrei, se Intinde lns
*i In Moldova sudic, plecAnd aice dela Prut, In dreptul Vadului lui Isac, i mergAnd spre Tecuci, Nicoreti, Ploscuzeni
pe Siretiu, ajunge pAn In muntii Transilvaniei. Fr aceast
continuare a valului roman dincoace de Prut, pAn'A in Carpati,
acel din Basarabia n'ar fi avut nici un scop, Intru cAt barbarii

l'ar fi putut Inconjur, trecAnd prin Moldova 3. and se va fi

rdicat i acest val nu se tie. Probabil Ins cs i Hadrian,
pe care l'am vzut ingrijind cu atAta struint de int'Arirea

granitelor imperiului, el care apoi slujise in legiunea a V-a Macedonic'A in Troesmis, ca tribun pe timpul lui Domitian, luase
parte la aceste lucrri 4. Medaliile i inscriptiile pate de locuitorii din Tomi In onoarea lui Hadrian cu prilejul venirei sale
In Moesia 5, dovedesc c6 el a fost chiar pe la gurile fluviului,
pe unde Roxolanii i Sarmatii atacaser6 provincia i deci, dup
rspingerea acestora, el va fi luat mAsuri de intrire .1 pentru
aceasts parte mai expus a Imperiului Roman.
Este de crezut &A un ImpArat cumptat i ingrijitor de

soarta imperiului cum era Hadrian care se retrsese in Azia

png la linia Eufratului, v'AzAnd atacurile barbarilor indrep-

tate la Dunrea de jos, va fi spus, In un moment de rsgAndire

di are s prAsasc .1 Dacia spre a se retrage i in Europa la
linia Dun'Arei. Prietenii si, ingrijiti pentru soarta colonitilor
care erau s'A rmn prsiti In prada barbarilor, se sail% WI

intoare dela acest gnd, ceeace le fu cu atAt mai urr, cu

cAt insusi Hadrian nu'l Insotise de o hotrAre, i aceast scenA,

poate mai mult teatral decAt real, petrecut intre Hadrian

generalii sAi, i gsi un rsunet In incunjurimea sa, care
fu transmis posterifAtei de cAtre Eutropiu, scriitor din veacul
al IV-le d. Hr. Dio Cassius InsA ne aduce un fapt, din care
a r rezult ea' Hadrian ar fi pus gndul lui chiar In lucrare,
distrugnd podul de piate rAdicat de Traian. Dac este s

Existenta aeestui val in Moldova a fost deseoperit de C. Schuhard in anul 1885. Vezi o dare de seamA a exeursiunei sale publicatA in Weserzeilung din 17 Mai 1885, No. 13,800. Vezi harta valurilor i oselelor ro-

mane.

4 Spartianus, Hadr., II.

C. I. L., III, 1, No. 765 : Hadrian, ordo populusque Tomitarorum",

(gasitA la Constanta).

IBTOILIA DAOIBI SUB ROMANI

209

clArn crezare spuselor lui Dio, atunci soarta Daciei ar fi fost

cu totul alta de la Hadrian inainte, deslipit5 de Imperiul Roman prin surparea monumentalei lucrAri a lui Apolodor, i
aruncat 'MCA de pe atunci in sfera popoarelor barbare. Cum
s'ar putea insA explica in aceast ipotez, legAturile atAt de
stranse mntinute intre Dacia i Imperiul Roman, atat sub
Hadrian cat i sub urmaii sAi, legAturi ce vor apArea in randurile urrnAtoare? Apoi, dacA Hadrian a ascultat de rugmintile prietenilor sAi i nu a pArAsit Dacia, cum sA se explice
atunci dAramarea podului? Nu mai rmane nici o indoialA

Hadrian ar fi trebuit inti

s'A

hotArascA pArAsirea Daciei i

apoi, dup ce va fi retras pe podul ce o lega de Imperiul Ro-

man, otirile sale i cetAtenii ce ar fi vrut s'A o pArAsascA, sA

fi dat ordinul stricArei lui. DArAmarea acestuia trebui s'A fie
actul, nu eel dintAi, ci acel de pe urmA al pArAsirei provinciei

transdunArene. In loc de aceasta ce ne spune Eutropiu?

Hadrian avusese numai intentia de a pArAsi Dacia, dar CA
fusese tutors dela acest gaud de cAtre prietenii
; prin urmare CA nici nu aplicase a'l pune in lucrare.
Cu toate aceste contimporanul lui Hadrian, vrednicul
de credint Dio Cassius, spune anumit c acest imprat a
dArAmat podul i, cu toate cA am constatat o imposibilitate
logiCA i de fapt, ca Hadrian s'A fi indeplinit asemenea lucru,
trebue s'A cAutAm a explica, in aceast ipotezA, cuvintele istoricului Romei. ImpAcarea nu va fi grea, dacA amintim c'd scrierile lui Cassius, astfel cum le avem noi astAzi, nu ne vin toate
de a dreptul dela el, ci mai multe prti, tare altele anume viata
lui Hadrian, ne-au fost pAstrate numai in nite extracte, fAcute

toemai in veacul al VIII-le de atre un cAlugAr Xiphilinus.

Modul de extragere al epitomatorilor vechi este ins cunoscut ;

ei amestecau adeseori pArerile lor printre rAndurile scriitorilor

pe care'i decopiau, ineat este de admis c Xiphilinus va fi

adAugit, din propriile sale tiinti, greita versiune a stricArei

podului de cAtre Hadrian, care pod pe timpul lui Xiphilinus
era inteadevAr dArsmat, dar care drAmare, dup6 logica lucrurilor, nu s'a putut s'AvArsi decAt de adevAratul pArAsitor
al Daciei i destrugAtor al lucrArei lui Traian, impratul Aurelian 6. De altfel dacA insui Dio Cassius ar fi notat acea desfintare, cum ar fi oare cu putintA ea Eutropius care a cules
fr indoiali din Cassius cele mai multe din tiintele sale privitoare la aceste lucruri, s'A spunA despre intentia lui Hadrian,
de a pArAsi cucerirea lui Traian, i s nu insemne nimic despre
semnul vAzut al acestei intentii, stricarea podului? DacA insA

Comp. Duruy, Ilisloire romain : Paris, 1870, IV, p. 331, nota. Duruy Insa inerge prea departe, cand pune In indoialrt chiar intentia atribuit
lui Hadrian de a piirsi Dacia.
A. D. Xenopol.

Istoria Rominilor. Vol. I.

14

210

ISTORIA ROMANTLOR

aceast versiune s'a adaos la textul istoricului grec, de Xiphi,

linus, posterior cu antea veacuri lui Eutropius, atunci intelegem cum de Eutropius nu o poxneneste.
Astfel ni se pare pe deplin l'Amurit chestia scopului lui
Hadrian de a pg.r6si Dacia, si redus6 la adevkatele ei proportii, o gAndire rostit inteun moment de turburare, neurmat
ins6 de nici o punere in lucrare. De aceea i vedem c6 Hadrian,
departe de a nu se mai ingriji de provincia transdurarean
imperiului, ridic in ea mai multe constructii 7, i tot de aice
se vede a. Hadrian in loe de a fi considerat de contirnpuranii
si.ca un micsur6tor al cucerirei lui Traian, este privit din contra de intkitorul ei, fiind titluit pe medaliile timpului su de
restitutor Daciae", iar colonistii ei MOO se fericesc de ingrijirea imp6ratului pentru ei, numind provincia pe aceleasi medalii Dacia felix". Pe ele se vede provincia Dacia, simbolizat in chipul unei femei, seznd pe o stncsa., i tinnd intr'o
nan'a o sabie incovoiat, arma nationar a Dacilor, iar in cealalt niste struguri, dovad pe de o parte &A in Dacia se urna
cu cultura vinului, existent Inc de pe timpurile dinnaintea
Geto-Dacilor, de pe ale Agatirsilor ; pe de alt ins6 eft' provincia lui Traian er privit si pe timpul lui Hadrian ca o
stavil puternia care retine prin muntii ei ivoiul nvlirei.

Antonius Pius (138-161), ne spun istoricii vechi, cA a

avut de r6spins atacuri de ale Germanilor, Iudeilor i Dacilor.
Mai insemnat, ins6 este irea acest impsrat avix de inn'busit chiar in Dacia o rsscoal a provincialilor, ceeace ne putndu-se referl la poporatia romang, trebue numai decAt atribuit celei de origine dac, i anume, precum am vzut mai
sus, la Dacii din afar de provincia roman supusi acesteia
ca tributari, poate chiar la Dacii din provincia anexat, care
pfinA atunci nu se romanizaser bled 8.
Despre ingrijirea de care Dacia se bucur sub dornnia
acestui impArat, celui mai bun din lungul sir al autocratilor
romani, ne d o dovad inscriptia adus6 rnai sus, care aminteste niste lucrAri de folos fcute de Antonin in Dacia 9.
Inzboiul cu Marcomanii, intAmplat pe timpul lui MarcAurel (161-180) exercit o insemnat inriurire a supra sfrei
7 Mai sus, p. 196, nota 36. am adus inscriptia care constatd cd Hadrian
radicase un apAduct In Sarmisagetuza.
Capitolinus, V: Germanos et Dacos et multas gentes atque Iudaeos
contudit per praesides et legatos". Lampridius. Anton. XIII: Victi Daci Pannoniaeque compositae, in Britania, in Germania et in Dacia imperium eius
recusantibus provincialibus, quae omnia ista per duces sedata sunt". Comp.
mai sus, p.
9 Mai sus, p. 195, nota 34 unde am adus inscriptia care aratil pe impAratul

Antonin reparand amfiteatrul din Porolissum.

IETORIA DACIEI 8IIR ROMANI

21t

provinciei lui Traian. Acest popor german se puse in fruntea

unei ligi anti-romane in care luptau al6turea cu popoare germane i de cele sarmate, mai ales Iazigii care amenintau Dacia.
Imp6ratul cu armata lui er la Vindobona i se r6z6m la
dreapta lui pe Dacia a erei trupe erau comandate de Claudius Fronto, numit guvernator de (Klan.' i al Daciei i al Moesiei superioare, spre a ave mai multe legiuni la dispozitia lui.
Sarmizagetuza ce er mai ales amenintat de barbari, este
mntuit de pericol prin apsrarea lui Fronto, i cetatea recunoscRoare i pune spre amintire o pia-U..4 care s'a pAstrat, inchinat prea vestitului general 10. O alt inscriptie multIme*te.
imp6ratului Marc-Aurel pentru separea Ord din truloitul pericol ce o amenint. Probabil c odat cu fscoala Marcomanilor, vor fi incercat i Dacii din afara provinciei romane un
atac asupra capitalei 11. Ca o urmare a acestui rzboiu, pen. tru Dacia, afl'm aezarea mai multor fugan i
prini barbari
In cuprinsul ei 12.
Urmaul lui Marc-Aurel, Comod (180-192) sustine o

lupt" cu Sarmatii i este numit Sarmaticus". Pe timpul lui,

legatul ski. din Dacia, Sabinianus, avnd o lupt'd cu Dacii dela

marginea provinciei, Ii bate i strmut 12000 de familii dintre
ei, in 15.untrul Daciei13.
Septimiu Sever (192-211) este unul din imp'ratii acei
ce au o mai de aproape ingrijire de Dacia. El aduce aice legiu-

nea a V-a MacedonicA, spre a intki garnizoana ei ; aaz aceast legiune in Potaisa, unde ridic spre folosul ei un edificiu, probabil nite b5.i.; preface acest ora, care trebui, indat
ce deveni centrul militar, s'a' dobAndiasc i un contigent
insemnat de element civil roman, la rangul de colonie, i intemeiaz la Turnu-Severinului castrele noug Severiane 14 Dacia recunoscRoare, pentru interesul ce'i purt Imp4ratul,
dedicsd mai multe inscriptii 15.

Gotii.
PA.n" acuma lush.' se pomenise numai de vechii
dumani ai provinciei romane, care fusesee deposedati de
lo C. I. L., III, 1, No. 1157 : Cl. Frontoni legato Augusti propraetore
trium Daciarum et Moesiae superioris, colonia Ulpia Traiana Augusta dacica
Sarmizagethusa, patrono, fortissimo duct, amplissimo praesidi".
u Ephem epigr. IV, No. 188, : Imp. Caes. Marco Aurelio Antonino
colonia Ulpia Traiana Augusta dacica, ancipiti pericuto, virtutibus restituta".
Anceps periculum poate Insd insemn i pericul mare. Vezi i teza de licentl
a d-lui loan Bogdan, Istoria coloniei Sarmizagetuza. Ia0, 1885, p. 32.
12 Dio Cassius, LXXI, 11, 12.
Idem, LXXII, 3. Inscrippa din Akner No. 726, de pe timpul lui
12
Commodus : quamquam furiis Daciae nulla spes pacis ac salutis relinquitur"
este fa10.
10 Introducerea lui Mommsen la Potaissa, C. I. L., III, 1, p. 172.
1, C.

I. L., III, 1, p. 1439 0 1462.

212

ISTORIA ROMLNILOR

teritoriul lor prin cucerirea romana, Sarmatii acei ce nu primisera stapanirea romana, cand de odata pe timpul lui Caracala (211-217) se vestete despre un non soiu de barbari

care, necunoscut 'Ana atunci, trebui sa inspire o groaza si mai

pronuntata bantuitilor locuitori ai Daciei. Er vorba de Goti ce se
coborisera in acel timp de pe trmurile Marei Baltice pe acele
ale Marei Negre i care inaintau amenintatori asupra Imperiului Roman. Se spune chiar ca imparatul Caracala i-ar fi in-

timpinat pe malurile Dunarei, respingandu'i innainte de a fi

pus piciorul lor pe pamantul roman 16. Urmaul sau Alexandru

Sever raspinge o n'a'valire gotica a careia obiectiv pare a fi

fost Dacia 17.

Dupa ce Maximian Thrax (235-238) intimpina un atac

al Dacilor i Sarmatilor, pentru care i dobandete titlul de
Dacicus i. Sarmaticus" 18, incep sub Gordian (238.-244)
Gotii a patrunde chiar in Dacia. In anul 244 imparatul Ii bate
.1 Ii alung din provincie 19. Locuitorii recunoscatori inchina
mai multe pietre cu inscriptii acestui imparat. Se vede ca. Sarmizagetuza se bucur mai des de protectia imparatului, fiind
ridicata dup cat se vede de el la rangul de metropola a oraelor dace 20. Sub Filip Arabul (244-249) Gotii combina atacul lor asupra Daciei cu un altul asupra Moesiei, trecand Dunarea cam pe la Giurgiu, i atacnd cetatea Marcianopolis

(astazi Preslav nu departe de Varna), pe care o silesc sa se

rascumpere cu o xnare suma de bani 21. Este invederat ca.' atacul Go tilor asupra. Daciei s'a fcut din campia munteana,
care st in legatura. cu esul oriental al Europei, cutreerat de
poporul got ce er pe atunci In stare nomada', deci prin pasul
Turnului-Ro, pe unde chiar Ii imbi frurnoasa osea aternuta

de Romani, Mg pentru alte scopuri cleat snre a servi Gotilor de indreptator peste cetatea de munti ce incunjurd Dacia.
Retinuti putini prin luptele lor Cu Gepizii, Gotii dui:A
ce rapun pe acetia, inneaca din nou Moesia. Respini intai
de imparatul Decius (249-251) la Nicopolis lnga riul Iantra22,
ei sfarm curind dupa" aceea armata lui i. prada crawl Filipoli din sudul Hemului, dupa care se revarsa peste intreaga
Macedonie

.1

ptrund spre sud pana la Termopile, unde

" Spartianus, in Caricala, X.

" Petrus Patricius, ed. Bonn, p. 124.
Herodian, VII. 2.
19
capitolinus, Max et Balb., XVI: Petus Patricius, ed. Bonn, p. 124.
ao C. I. L., III, 1, No. 1432 si 1454, No. 1456, din 238, (16 pentru pri-

ma oard capitalei Daciei acest titlu de metropolis" reprodus apoi i in No.

1175 din 239 si In altele. Comp. Bogdan, Istoria coloniei Sarmizageluza, p. 39.
Jordanes, XVI.

" Aceastri cetate este alta dealt Nicopoli de langa Dunilrea. Vezi Pto-

lerneus, III, 11 :

Not61coX14

nspl tbs,

ISTORIA DACIRI SUB ROMANI

213

impotrivire energica ajutata de pozitia locului, ii silete sa se

retraga iar4i catre Moesia. Aicea le iese impotriva imparatul
Decius. Gotii, dezorganizati prin prdaciunile lor, oler pacea.

Imparatul le pune conditii care imping pe Goti la o lupta

desperata, in care intreaga armata romana este nimicita

imparatul el insui se inneaca 'Mtn) mlatina (251) 23 Se vede

ca izb'nda dela inceput a lui Decius scapase Dacia de pericolul devastarei, de oarece in o inscriptie acest imparat este

numit reintemeetor al Daciei, de catre noua colonie din Apulurn.

Colonia fusese infiintata Inca pe timpul lui Commodus (180192) ; prin urmare nu mai era noua, acuma vr'o 60 de ani dui-A

aceea. Se vede deci ca colonia nou vroi sa zica din nou indupa devastarea Gotilor 24
Gotii intinzandu'i stapanirea pe coastele 'Ward. Negre

punnd mana pe Bosforul Cimeric, incep expeditiile lor mari-

time contra partilor rasaritene ale Imparatiei Romane. In

anul 253 ei pleaca pe o mare catime de luntri, strabat Marea
Neagra cu cea mai mare indrazneala, pe nite vase atat de nesigure, i apar de odata inna. intea cettei Pitius pe care o ieau

dupa dou atacuri, pun mana apoi pe Trapezunt, de uncle

duc cu ei in marea de Azov o buna flota, in 258. In anul
urmator ei intreprind o expeditie contra Bosforului tracic,
cuceresc Calcedonia, Nicomedia, Niceea, Brusa i alte cetati.
In o a treia expeditie facuta indata dupa aceea, ei pleaca cu
500 de corabi, coboara la Cizic pe care Il darama ; rnerg de

aice pe mare catre Atena, debarcand la Pireu i de acolo pustiaza, in jos Peloponezul, in sus pang la Tesalia i Epir.
parte din ei se intorc pe uscat, incarcati de prazi, prin Motsia inapoi, i cu aceasta ocazie fac o razzia i prin Dacia 25.
Aceste se intamplase pe timpul imparatului Gallus (252-254)
i V alerianus (254-260).
Pe tirnpul lui Gallienus (260-268) se urmaresc acelefi
atacuri indreptate pe mare, in contra provinciilor aezate in
jurul Pontului Euxin, i pe uscat in contra Daciei i a Moesiei. Scriitorii romani arata chiar ca' aceste venice incursii
siliser pe Romani inca de pe atunci s paraseasca apararea
Daciei, de oare ce aveau nevoie de toate puterile lor pentru
a se opuhe barbarilor in Moesia, Macedonia, Grecia i Oat
" lordanes, XVIII; Amm. Atareell., XXXI, 5 5i 13 ; Zosimus, I, 13
Aurelius Victor, XXIX.
24 C. I. L., ILI, 1, No. 1176 : Imp. Caes. Caio Alessi() Quinto Traiano
Decio pio felici Aug. p. m. trib. pot. II, cos II, p. p. reslilulori Daciarum,
colonia nova Apulensis solvit". Gil Apulum era colonie cam de pe vremile lui
Commodus, vezi mai sus, p. 224. Vezi 5i mai mutt& medalii cu inscriptia Dacica felix" (Eckhel Doelrina nummorum, Wien 1792 1797, VI, p. 344) care
toate se refer la victoria lui Decius asupra Goillor de lib/0 Iantra.
Zonaras, ed. Bonn, p. 628.

214

ISTORIA ROMANILOR

In Azia. De aceea mai multi scriitori vechi mkturisesc ea' Dacia a lost pierdutti pe timpul imptiratului Gallienus 26. Cu toate
aceste ni s'a Ostrat inscriptie pus de Sarmizagetuza in chip
oficial lui Licinius Cornelius V alerianus, fiul impkatului Gallienus .1 care deci trebue s dateze din domnia acestuia, intre

anii 260-268, probabil In anii dinti ai domniei lui, &kid

tied provincia sper o apkare, de care in cunnd tocmai Gallienus a lipsit'o, lAsand'o aproape fAr scut in mnile barbarilor'27.

N5vAlirile Gotilor devin ins5' pe fie ce an mai dese si

mai pustietoare. In anul intffi al domniei lui Claudius (268)
ei intreprind iani o expeditie maritim ; dup aceea atac

in zadar Tomis si Marcianopolis, se coboar5.' &are sud si ajung

pAn5 In Creta i Cipru. Se pare c aceast lovitun pe mare en

combinan, ca de obiceiu, cu una pe uscat, care lug le iesi

nu de tot, cki o imens6 armat5 a lor este nimicin de impkatul Claudius lang6 Naissus. Romanii incntati de aceast
neasteptan izband5., fac si ei ca i vechii Elini, exagennd la
nesfrsite numrul hoardelor gotice npuse de ei. Vorbesc bun51
oan de 320,000 de morti 1 28 Totusi se pare c5. Gotii nu uitan
as de curnd Mcelul cumplit suferit de ei aicea. Ei mai in-

cetan cu nAv6lirile contra Imperiului Roman, si de aceea

cu anta mi mult trebue s mire pnsirea Daciei de ckre impkatul Aurelian, cu cat el nu fu silit la aceasta prin un atac
nemijlocit al Gotilor.

Retragerea stilpfinirei romane. Diii aceast expunere

a luptelor Romanilor cu Gotii Ora la pnsirea Daciei, rezuln
mai multe insemnate fapte. Mai intai aceea c Gotii aveau,
ca obiectiv principal al atacurilor lor, provinciile romane dela
sudul Dun6rei pe care le inundau mai ales cu expeditiile lor
maritime ; c in tot timpul acestor lupte, Gotii nu au Onsit

Isacasurile lor dela tArmurile Mrei Negre, si c5" nici o singurti

data nu se aminteVe o expedifie a lor ca pornitti din Dacia, de
unde urmeaz c51 dac ei au peddat adese ori Dacia, nu s' au
" Eutropius in Gallieno, IX: Dacia, quae, a Traiano ultra Danubium
f uerat adjuncta, amissa est. Graecia, Macedonia, Pontus, Asia vAstatae per
Gothos. Panonia a Sarmatis undique populata". Sextus Rufus in Brevairio
sub Gallieno imperatore (Dacia) amissa est". Orosius, Gal., VI, 21 : Graecia,
Macedonia, Pontus, Asia Gothorum innundatione delentur ; nain Dacia trans
Danubium in perpetuum aufertur". Aurelius Victus, De Caes. XXXIII (Licinius
Gallicnus) : amissa trans Istrum provincia quam Traianus quaesivisset".
27 Ephem. Epigraph., IV, No. 190 : .,P. Licinio Cornelio Valerian() no-

imperatoris Caesaris P. Licinii Egnati Gallieni Pii

Deals invicti Augusti colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizagethuza,
metropolis, publice". Nu intelegem, fa/A cu aceast inscriptie, cum de Mommsen spune, cA inscriptia cea de pe urni din Dacia dateaz6 din 255. Histoire
bilissimo Caesari, filio

romaine, trad. franc. Paris, 1877, IX, p. 308.

" Trebell. Pollio, Claudius, VIIIXII; Zosimus, I, 43-45.

ISTORIA DAC1BI SUB ROMANI

215

apzat nici odat in ea ; in sfrit eft' pricina prdsirei acestei

provincii de energicul i curagiosul Aurelian, nu a fost ocuparea

Daciei de Goti, (care rmn i dup aceea i para la rtvlirea Hunilor (375) locuind tot pe lng trmurile Mrei Negre),
ci mai mult din aceea, ea' neputnd apr provinciile mai luntrice ale imperiului de atacurile necontenit reimprosptate ale
Gotilor, i avnd nevoie de armat i pentru lup tele sale din
Azia cu Zenobia regina Palmirei, Aurelian retrase restul trupelor
din Dacia, sanctionnd oficial o stare de lucruri existent,
dup cum am vAzut, inc" dinnaintea lui.

Prsirea Daciei nu este deci o fapt hotrtoare fcut

de Aurelian. Ea nu are intelesul acela c, pn la acest impgrat, Romanii ar fi fcut toate silintele lor pentru pstrarea
cucerirei lui Traian ; dar vgznd c impotrivirea lor fat cu
Gotii care ar fi atacat tot mai inverunat provincia roman,

nu ieiau la nici un capt, Aurelian dda ordin legiunilor s o

prseasc6 in voia intmplrei.
Lucrurile se petrecur cu totul altfel. Dacia fusese inteadevr prdat de Goti in repetitie rinduri ; csci ei nu lipsiau
cnd treceau in peninsula Balcanului, de a trimite oardele lor
prin pasul Turnului-Ro, s. cerceteze i Dacia. Ce costau pe
provineialii din Dacia aceste vizite, ne dovedesc pietrele inchinate impratilor care izbutiser a mantul, mcar pentru un
moment, provincia de asemenea musafiri. Atacurile indreptate contra Daciei nu erau ins nimic fat cu acele ce loviau
In Imperiul Roman. Aice er greul i pericolul, &dci se apropi
de inim. Pentru a scp viata imperiului, Aurelian se hotri
s facA tetura mdularului mai putin neapArat existentei intregului, i astfel jertfl el Dacia in prada barbarilor.
Intr'un cuvnt dacA Dacia a fost prsit, aceasta s'a

fcut, nit din pricina c a fost rpit de barbari din mnile

Romanilor, ci pentru a scAp restul imperiului rsritean de
pustieri ne mai pomenite ; ca o nad aruncat in gura unei
haite de lupi bmisiti, care s mai intrzie goana lor omor,
toare dup sania incrcat de cltori.
Si Dacia nu a fost singura provincie pe care Romanii o
jertfirs creznd eft' vor puted mntui restul. Tot astfel se petre-

cur lucrurile ceva mai trziu i cu Galia i Britania, atunci

cnd Stilico, generalul lui Valentinian al 111-lea, retrase legiunile din acele provincii, spre a apr Italia, amenintat de
oardele lui Radagais, in anul 406 d. Hr. 5i aceste tri full 16-

sate atunci, intocmai ca i Dacia i din aceeai pricin, in prada

barbarilor.
Cu prilejul acestei prsiri a cucerirei lui Traian, se nate
una din cele mai vajince intrebri ale istoriei poporului roman,
anume aceea : dacti poporafia daco-roman a Minas in Dacia

216

!STOMA. ROMANILOR

dupe, pdreisirea ei de Romani, sau dacii s'a Tetras impreun

ca legiunile din colo de Duntire, deorkindu-se Dacia traianet de

poporafia ei rnmand. ObservAm c" pentru Galia si Britania,

dei in aceste din urm turi elementul roman nu avusese o
putere deosebita, nimrui nu i-a trecut prin minte s adue
la lumin asemenea prere. Pentru Dacia ins interesul politic

al raselor dominante astzi in tara de bastin a Romanilor

de dincolo de Carpati, iscod in curnd aceast teorie, spre a da

Aurelian.

Galien.

ImpAratii plirnsitori ai Daciei.

o bai oare care cum juridicA apilsrei ne mai pomenite, in

care vechea poporatie a Vrei fu redus de care veneticii strAini.

2. PARASIREA DACIEI

Singurul izvor al prerei rticite,

Flavius Vopiseus.
c locuitorii Daciei ar fi prsit provincia impreund cu legiunile, este Flavius Vopiscus, unul din scriitorii istoriei auguste,
care scrie pe la inceputul veacului al IV-lea d. Hr., veo 25
de a ni dup moartea lui Aurelian, si ale cdrui spuse i chiar
cuvinte sunt reproduse de alti doi istorici posteriori : Eutropius
care scrie un breviarurn historiae romanae, hare Constantin ce!
Mare si Iulian (323-370) si Sextus Rufus de la care ne-au
rmas un alt breviarum gestarum populi romani. aldituit cam
pe timpul impi.atului Valente (364-378). AsemAnarea textual chiar a trazelor acestor trei istorici ne arat c cei din
urmA au copiat cu mai mult sau mai putira exactitate pe antemergiltorul lor, Vopiscus, i cA deci n'au eules stiinta lar

ISTORIA DACIBI SUB ROMANI

217

despre pArrtsirea Daciei, din alte izvoare, ci nuinai din aceI

artat, de unde urmeaz ea'. critica spuselor acestuia va face
de prisos o cercetare a repetArilor celorlalti.
Ian ce relatiuni dli acest scriitor, aproape contimpuran
cu Aurelian, si pe care deci ]'am puteA crede bine informal,
asupra pArA'sirei Daciei : (Aurelian) vAzAnd Iliricul devastat
Moesia pierdut, au pArAsit provincia intemeiatA de Traimi
dincolo de DunAre, rdicdnd din ea armata i pe provinciuli,
desperAnd a o mai pute mentinea., qi popoarele luate de acolo
le-a agezat in Moesia, pe care o numi Dacia sa si care acuma
desparte cele douA Moesii". Eutropius repet aceleasi cuvinte,
modificAnd putin numai alcAtuirea frazei i adAogAnd dela el,
In fome de explicatie mai lAmurit a vorbelor modelului
cA : a luat pe Romani din oraele i ogoarele Daciei" ; iar
Rufus scurtAnd textul lui Vopiscus, se tine mai strAns de el 29
CA spusele lui Flavius Vopiscus nu trebue luate dupri
litera lor, ne o dovedesc intAi relatii identice cu ale sale, raportate asupra Raetiei de cAtre Eugip care spune in viata SfAntului Severin, cA potrivit cu prezicerile sfAntului, toti locuitorii tArei fur strAmutati In Imperiul Roman, ceeace se dovedeste in chip manifest a fi un neadevAr 3.
In deobste tuti scriitorii istoriei auguste, din care face
parte si Vopiscus, sunt spirite lipsite de ori ce criticA,
In un timp a cAruia traditie se indeletniceste mai cu seamA
de ocArmuire, une ori si de poporul domnitor, i numai cAt
IntAmplAtor de popoarele dominate" 31 Vopiscus apoi mArturiseste el insusi ce motiv l'a impins a serie viata impAratului
Aurelian, anume stAruintele unei rudenii a aceluia, Iunius Tiberianus care se tAngui cAtre el, cA ar fi pAcat ca viata unui
principe ant de insemnat sA rAmAn'A necunoscutA. Il sfAtueste
chiar crt dacA ar vrea sA o serie, nu ar avea nevoie s spunA
tot adevArul, cAci ar aveA tovarAsi in minciunA pe niste autori

29 Vopiscus in Aurelian, XXXIX: Quum vastatum Illyricum EiC Moesiam deperditam videret, provinciam trans Danubiurn, Daeiarn a Traiano constitutam, sublato exercitu et pro vincialibus reliquit, desperans earn posse retincri,
abductosque ex ea populos in Moesiam collocavit, appelavitque suam Daciam pat
nunc duas Moesias dividif".Eutropius, Breviarium, IX, 15: Provinciam Daciam quam Traianus ultra Danubium fecerat, intermisit, vastato omni Illirice
et Moesia, desperans eam posse reunen, abductosque Romanos ex urbibus et
agris Daciae, in Media Moesia collocavit, appelavitque eam Daciam, quae nunc
duas Moesias dividit"S. Rufus, Breviartum, VIII: Dacia Gallieno imperatore
amissa est et per Aureliamum translatis exinde Romanis, duae Daciae in regionibus Moesiae ac Dardaniae factae sunt".Celelate izvoare vechi nu sunt decat
reproducerea acestora. Vezi enumerarea lor In Roesler, Romanische Studien,
p.

67.

39 I. Tung, Die Anfange der Romeinen in Zeitschrilt far oesterreichische Gym-

nasien, 1876, p. 92.

al

Mommsen, Die Schweitz in rtimischer Zeit, p. 8.

218

'STOMA BOKINILOIt

a caror elocventa istorica este admirar" 32 Se vede deci ca

ear rezerva trebue mate spusele lui Vopiscus.
Si inteadevar dac' cercetin putin logica intima a vorbelor sale, dm de data' peste o contrazicere, ce nu'*i gsete
nici o explicare.
El incepe anume prin a spune ea' Moesia fiind pustiita
pierdut, Aurelian se hotrte a parasi Dacia, tuft pare
a atribul prsirea -provinciei transdunarene, nu atat atacului
Gotilor indreptat asupra ei, cat nevoiei de a apr provinciile mai launtrice ale imperiului. C Moesia trebuia sa fi fost

cumplit devastat prin repetitele rid-Valhi ale Gotilor, se poate

deduce din istoria prdaciunilor lor, i deci Vopiscus merita

crezare asupra acestui punct. Dac insa Moesia er a de

devastat i expusa pustierilor, cum atunci de Vopiscus face
din ea un adpost pentru colonitii retrai din Dacia? Vopiscus spune chiar dintr'o singura aruncatura a gandirei ca
Moesia fiind pustiitei qi pierdutel, Aurelian strelmutei popoarele

'wile din Dacia, in ea". S'a interpretat aceste vorbe atat de

contrazicatoare ale lui Vopiscus in sensul c Moesia, fijad

astar de mai inainte prin Goti, ar fi fost lipsit de poporatie i c ar fi avut mare nevoie de un adaos de locuitori.
Dar oare Moesia fusese numai cat, sau era devastat de Goti,
chiar pe timpul lui Aurelian i urm inainte a fi expus loviturilor lor i dup moartea acestui imparat ? Am cercetat
mai sus navalirile Gotilor *IA la 27033. Vom vedea ca i dupa
acel an, 'Ana la radicarea lor din Dacia, provinciile transdunarene au fost totdeauna obiectivu.1 de capetenie ai nvlirilor
lor.

Numai in Moesia deci mi ar fi putut Aurelian s ada-

postiasc pe colonitii din Dacla, i Vopiscus care trai chiar

pe timpul acelor pradari i pustieri trebuia s o tie mai bine
cleat ori cine. El a ascuns deci adevrul, dup preceptele in-

spirate lui de acela ce poate l'a platit ca s scrie istoria lui

Aurelian : de a nu inconjur minciuna in povestirea lui".
Din fericire pentru Romani, Vopiscus ne arata i izvoarele dup care el a alctuit epopeea domniei lui Aurelian. El
pune In gura lui Tiberianus urmatoarele : Si totui dac" sunt
bine informat, avem scrise efemeridele (jurnalul) acelui brbat
(Aurelian) i razboaele sale redactate in chip istoric, pe care
vreau sa le primeti i sa le pui in ordine, care atoate aceste
le vei studi cu deosebita ta sarguinta din crfile lintee (scrise
pe Naze in care el insu5i (Aurelian) ordona sei se scrie bate
zilnicele lui kite. Voi ingriji doara ca s ti se de din biblio32 Vopiscus in Aurelian, II, Habiturus mendaciorum commites vas
laistoricae eloquentiae miramur auctores".
3, Mai sus p. 211.

ISTORIA DACIEI SUB ROMANI

219

teca ulpiana i acele carti lintee" 34. Existd deci jurnalul tuturor operatiilor razboinice ale lui Aurelian, pe care el insusi
ordonase a le serie, sub controlul, ba adeseori sub dictandul
Acest jurnal este pus la indemAna lui Vopiscus si dinteinsul scoate el toate stirile sale privitoare la Dacia. Ash dar
Vopiscus a urmat ca izvor asupra prasirei Daciei jurnalul
oficial al imparatului Aurelian. lath' deci ce istoric si ce izvor

harasc o ant de insemnata intrebare

ne punem acuma in pozitia imparatului Aurelian,

cnd a trebuit s faca insemnatul pas indarat in istoria romana,

ea care Oda atunci nu cunoscuse alt strigat cleat acel de innainte, i s vedem daca el pu.ted artd, asa de a dreptul i fara
o indulcire amara necesitate a pierderei unei provincii.

Imperiul Roman simti slabirea sa, dar nu vroi s o

marturisasca. El se sili a MOH inchipuirea unei puteri ce
acuma disparuse. lat pentru ce el ascunded pierderile sale
sub niste aratari glorioase, si mai multi imparati care intorseserd spatele innaintea dusmanilor, triumfau la Roma. Notitia Dignitatum contine numele a mai multor dregatori, ale
caror provincii cazusera de mult timp in prada barbarilor.
Mai multe orase care erau numai cht darmaturi figurau Inca
In registrele provinciilor 35. Rusinea de a marturisi slabiciunea
care iesid la lumina' din toate pa'rtile putredei lor organizatii,
cuprinsese pe Romani. Ei, alta data, stapnii lumei, dictatorii
popoarelor, sa se vada acuma batuti i respinsi de catre niste

neamuri pe care 'Ana acuma nici nu le bagase in sam ? Er

greu, foarte greu de a marturisi asemenea pacate, i cu att
mai greu trebui s vin aceasta imparatului insusi ce le da.duse pe fata prin parasirea Daciei. Pentru a slabi deci efectul zdrobitor, pe care trebui sa"1 aiba in Roma si In imperiu
vestea acestei parasiri, cel dintai pas hotaritor de retragerea
" Vopiscus In Aurelian, I: Et tamen si bene novi, ephemeridasi

viri scriptas habemus, etiam bella charactere istorico digesta quae velim accipias et

per ordinem scribas. Quae ommia ex libris lintels in quibus ipse quotidiana sua
scribere praeceperat, pro tua sedulitate condisces. Curabo enim ut tibi ex Ulpiana
bibliotheca et libr lintel proferantur". Roesler, I. c. p. 68, care are interes a
arAtit pe Vopiscus ca un istoric vredinc de credint, spune despre el, cA ar fi ein
sehr besonnener, sorgftiger auf griindliche Priifung der Thatsachem bedachter
Geschichtschreiber, dem reiches Material zu gebote stand". Cum falsificil ideile
preconcepute chiar pe mintea cea mai critick precum fr Indoiala erft Rsler
preconcepute chiar pe mintea cea mai critick precum fAr IndoialA exit Rsler
Intelepciunea lui Vopiscus consta In acea de a nu se teme sA spunA l minciuni
iar bogatul material istoric de care dispunea const In decopiarea jurnalului Impdratului Aurelian t I Ne mirm Ins6 cum de i Gaston Paris, In crtica cartel lui
Iung, In Romania, VII, 1878, p. 611, este de aceea5 prere.Asupra acelor doul$
texet care pot sl ne dee msura credintei de Incuviintat lu Vopiscus, au atras
pentzu prima ail marea aminte Petru Maior, Istoria pentru fnceputul Romd
nilor fn Dacia, c. III, 6.
" I. lung, Die romanischen Landschatten des rmischen Reiches, p. 403.

920

1ST0RIA ROMANTLOR

innaintea barbarilor, imparatul trebui sa'si ded aerul ca a luat

cel putin grija de locuitorii romani ai Daciei, ash c. acestia
sa nu ramana prasiti in lumea barbarilor ; ca a intocmit in
Moesia alta Dacie, ba 'Meg doua in loe de una, incat astfel
nici numele vechei provincii n'ar fi pierdut, ca i cnd acest

nume ar fi putut inlocui teritoriul parasit. Dar, totul fiind

calculat pe ipocrisie, i aceasta indreptatire merge tot as de
bine, ca i acea cu retragerea colonistilor dela fard i din ()rap.

Fara indoiala c Aurelian va fi inscenat chiar o inchipuire

de retragere a colonistilor din Dacia In Moesia, aducand pe
cativa din ei din provincia parasita in noua lui creatiune,
astfel nu va fi lipsit de a arunca pulbere In ochii contimpu-

ranilor, precum a facut'o i vor face-o in totdeauna guvernele

ce au de ascuns fapte greu de mrturisit. Este intrebarea numai cat, daca comedia jucata de Aurelian si apoi stilizata dupa
el de istoricul sau, poate fi considerat ca o mrturisire de o
insemnatate reala in istoria colonistilor din Dacia traiana ?
Noi credem ca nu, si vom dovedi-o pentru ce, In tot luncsul paginilor ce se indeletnicesc cu navlirile barbare.
Ce credeau Romani/ despre parfisirea. Daciei.
Mai intli
s cercetam ce credeau insusi Romanii despre urmarile partisirei Daciei de catre impar.'tie. Am vazut c acelasi Eutropiu
care arata pe Aurelian retragand din Dacia pe colonistii din
prase i de la tara, ne spune c Inca imparatul Hadrian avusese
gandul a parasi Dacia, dar ca fusese intors prin rugamintele
prietenilor sai care IIi puser in vedere ca., prin o asemenea
nu'isurti, s'ar jertfi o mulfime de Romani In prada barbarilor 36
Ash dar Romanii ei singuri nu credeau ca parsirea provinciei
de. catre administratia romana va ave de urmare desertarea
ei de colonisti. Apoi daca o asemenea idee era adevarata pe
timpul lui Hadrian, pentru ce oare si-ar fi picrdut ea valoarea
pe acel al lui Aurelian ? Teama deci pe care prietenii lui Hadrian o exprimasera catre acesta, ea retragand garnizoana

din Dacia, erau s ramana o multime de Romani in prada

barbarilor, deveni o realitate sub domnia lui Aurelian. Legiunile fura retrase, si marea multime a cetatenilor daco-romani
ramase expus la pradaciunile barbare. Este de luat aminte
ca in aceste spuse ale lui Eutropius, avem insusi parerea Romanilor contimpurani asupra urmarilor pe care trebui sa le
aib parasirea Daciei, adeca a singurilor judecatori competenti in asemenea materie, i ca' ne pare foarte straniu de a
" Eoutroplus; in H adriano, VIII, reprodus ai sus, p. 207. ObservAnt

asupra spiritului de criticA al lui Eutropius, ea' el nu vede contrazicerea In care

se pune prin aceste douti stiri ce se exlcud una pe alta.

IBTORIA DAUM SUB RON! ANI

221

pretinde astAzi, s tim noi mai bine decAt Romanii, cele ce a

trebuit s6 se petreacA cu prilejul retragerei legiunilor din Dacia.

Romanii aveau temeiuri foarte puternice pentru a crede

cA cu toat retragerea garnizoanei, poporatia -Wei va stArui
a rAmne alipit de patria ei. InteadeVr, am vAzut mai sus
6. Dacia fusese lovit de Goti cu mult inainte de 270, c.' fusese chiar ca pierdut pe timpul lui Galien 37, Mat Aurelian
nu Met alts ceva cleat s6 dee o consfintire oficial unui fapt
indeplinit. Cu toate aceste am Ksit inc6 poporatie daco-roman dedicnd inscriptii imp5:ratilor in 260, cu 10 ani mai
Inainte de OrAsirea ei oficial6 ; dovad6 deci c cu toat n"vtdirea Gotilor, Romanii nu pasiser Dacia, i ceeace s'a
petrecut inainte de 270, se va fi urmat i mai incolo.
Nu rAmtine nici o indoial c acei dintre certeni care
puturA p6rAsi Dacia, o f6cur, i incA cu mult timp innainte
de Aurelian, de indat ce atacurile popoarelor barbare nu
mai invoir o petrecere linitit In provincia din Carpati.
aceti cetteni, care puteau s'a.' se retrag6 din provincia bantuit, nu vor fi ateptat un ordiu al ocArmuirei, pentru a'i
pane persoanele i averile la dpost. Astfel ni s'a pAstrat o
tire despre o persoan din Dacia, care fuge de aice dinnaintea unei n'crivliri a poporului sarmatic al Carpilor. Aceast
tire se refer la muma impratului Maximian (ce ajunge la
tronul roman in 285 in varstri de peste 30 ani), car, sc6pil peste
Dun. re, pe cAnd purta inc6 in sinul ei pe viitorul imprat 38,
adieg pc la 250. E vorba deci de o persoan6 bogatil, i ca
&lima vor fi fAcut multe altele de aceeai stare, s6 fi fost
ele de obarie dac sau romantl., de oare ce contopirea acestor
dou nationalitti in una singur, cu caracter latin, stinsese
Oat atunci ori ce soiu de deosebire. Nu ne pare intemeiat a
sustined c ceftenii de obArie roman", ne fiind a de strns
alipiti de noua provincie, s'ar fi depArtat mai uor de ea, i
eft' ar fi r'mas acolea numai Dacii romanizati, care ca btinai vechi ai acestei tri, deprini cu nevoile, ar fi vrut mai bine
s sufere neajunsurile pe p'mntul stfAmoesc decat s" caute
linitea destsrndu-se 39. Inteadevtir, ce rol joae simtimntul

national asupra maselor cnd, pericolul se apropie Conservarea individual vorbete atunci mai tare cleat patriotismul
care poate s fpunil egoismul numai in naturile alese ce totdeauna au alciltuit in omenire o neinsemnat minoritate. Nou
ni se pare Ca' nu nalionalitalea locuitorilor Daciei a hotArit
37 Mai sus p. 213.

" Lactantius, De morlibus perseculorum, IX. Alt exemplu la navMirea

tAtarilor. Mai jos vol. II, capitolul
39

I. lung, Rmer und Romanen in den Donattliindern, 1877, p. 107. Comp.

Lon Homo, Essai sur la regne de l'Empereur Aurelien, 1904, Indicele sub
nutnele : Dacia.

ISTORIA ROMANILOR

222

care din ei au emigrat i care au ramas pe loc, ci starea lor

de avutie. Cei bogati s'au dus, caci au putut sa se clued ; nu
aveau nevoie sa sufere pericolele, nici macar neplacerile
astazi fac tot astfel, cand razboiul se apropie de
tara, asediul sau epidemia de cetatile lor. Cei saraci insa au
trebuit s ramana., pentru cuvntul cel foarte simplu, dar nu
mai putin temeinic, ea' nu puteau s fugcl, lipsindu-le mijloacele

de a se stramuta i de a teal in straini. Aceasta deosebire

se vede i astazi atat de des, Meat n'avem nevoie s mai startiim asupra ei.
Bogatii locuind insa, dupa obiceiul roman, mai ales prin
orae, intelegem uor cum aceste trebuira sa se despoporeze
mai curind. Violenta navalirei pe care o vom veded avand
In Dacia o asprime deosebita, necunoscuta restului Imparatiei
Romane, contribui i xnai mult la repedea desgolire a oraelor
Daciei care czura in ruing, ingropand sub darmaturile lor
i numele ce le purtasera, astfel c astazi se gasesc in Dacia
foarte putine rarnaite de nume daco-romane, alipite de localitatile existente. Aceasta ne conduce la studiul toponimeii
Orilor care constituiau candva Dacia cea veche.

3. TOPONIMIA
Numele de loealitti. In expunerea de pana aice, am
avut prilejul de mai multe ori a adeveri vechimea unora din
numele actuale de aezari omeneti. Astfel Mediia dela AdMediam; Turnu-Severinului dela numele imparatului Severus;
Tapia sau Tapa sat langa Lugo in Banat, dela vechea Ta-

pae, unde Traian invinse pentru prima oar% pe Daci ; Ghelmariu dela Germisara". Catre aceste mai adaugim urmatoarele
Pata, sat laugh' Cluj, care nu este decat vechea Patavissa sau
vicus Pata, aezat pe Tabula Peutingeriana lnga Napoca, care

se tidied pe locul Clujului de astazi. Tdrchiiu, un sat dintre

Deiu i Bistrita, la nordul lransilvaniei, transformare roma-

neasca a lui Tarpeia latin, satul fiind aezat la baza unei stnci
verticale uriae de 400 de metri inaltime, i care primise la lo-

cuitorii din Roma strmutati in Dacia acest nume, in ase-

manarea stancei Tarpeia din Roma ".

4, Mai sus, p. 119, nota 48, P. 161, 104 si p. 203.

Numele Pata trebui s rAmanA neschimbat ca g Tapa. Vezi mai

sus, p. 104. Tarchiiu este o prefacere dup toate regulele din Tarpeia latinesc,
Ungurii au sehimbat numele In Trpeny, iar Grmanii Transilvaniei In TreppenVezi Lenk Ignaz von Trauenfeld, Siebenbtirgens geographisches Lexicon, Wien,

IV, p. 279.

ISTORIA DAOIRI SUB ROMANI

223

Dac trecem muntii in Oltenia gAsim aice mai multe

numiri, de origin veche, alipite de unele localitti. Astfel Caracal ora de lng6 Olt, care'i trage numele dela acel att de
caracteristic prin sunetul lui, al impAratului Caracalla 42. Pentru
derivarea acestui nume dela acel al impratului roman, mai
vorbete i alt imprejurare.
Lng Caracal se afl" ruinele unei vechi cetti, pe care
poporul o numete astzi Antina, nurne ce aduce aminte de
Antonina, MOT se vede c." ambele nume ale impratului An-

tonius Caracalla au fost imprtite pe aceste dou'd creatiuni

ale sale. La Antina s'au gsit urme de intrituri romane, dou
xnorminte rornane, i tot aice se intalniau cele dou ramuri
de osele romane care veniau, unul dela Celeiu, cellalt dela
Islaz, Inca invederat c in acest loe a trebuit s6 fie o statie
roman 43. In sfrit mai adAugim o a treia concordant ca4' Din punctul de vedere fonetic, chiar dacil aplicam aceslui Mime propriu,
regulele de schimbari de sunete dela cuvintele comune, ceea ce adese ori nu are
loc, Irma derivarea lui Caraccil, dela Carcicalla este pe deplin regulata. Accentul

s'a pastrat pe aceeas silaba. Vocala a, cea mai staruitoare, a ramas neatinsa,

ca Ii In Pata g Tapa, si numai in ultima silaba s'a intunecat In din pri

cina pierderei ultimei silabe latine.

43 Regula fonetica a schimbarei lui a inainte de n in nu se aplica in
numele proprii, de oarece toate numele pastrare dela Romani In care se intalneste

pe a Innainte de n au pastrat sunetul an i nu l'au prefacut In dn, precum

s'au imtamplat lucrul in cuvintele comune. Asa avem i astazi numele de Anton,
((Lela care tocmai deriva' Antonina i Antina), care a ramas neschimbat, dei se constata inviderat ca este de origina latina, intru cat er un nume obicinuit la colonistii romani din Dacia, (vezi de exemplu C. I. L., III, 1, No. 1474.
Antonius, Victor miles leg. VI, victricis, aflata la Gradistea ; No. 1594, Antonius
Nicanoris, &Rd la Recica langa Caracal ; No. 1004, L. Antonius Appolinaris
veteranus leg. I adj., gasita la Alba Iulia). De asemenea cu Alexandra, in forma
lui poporana Lisandru, insd nici data Lisdndru, ramas de asemine dela Romani
(C. I. L., III, 1, N. 1137. Afrodisius Alexander, &RA in Alba Iulia ; No. 1190,
Septimius Alexander, idem; No. 1294, Aurelius Alexander, gasitri la Zalatna).
De asemenea s'a pastrat sunetul a-an in Traian sau Troian ramas dala tritemeietorul Daciei ; Andrian nume propriu dela Hadrianus ; Andrian Paharnicul

In un Hrisov din 1748, Oct. 10, Uricarul VIII, p. 1; altele tot ca Andrian, 1584,
Ibidem, X, p. 229; 1635, Ibidem XIV, p. 57; 1786, Ibidem, p. 120. Cu toate
aceste numele lunei Decemvrie este Indrea dela Andreiu sfant ce cade in aceasta
luna; numai putin acel de vulcan, pastrat ca nume propris la muntele, pasul
satul Vulcan g far% inteles in limbagiul comun. Mai caratceristic este 'Inca
urmatorul nume propriu in care s'a pastrat sunetul a-an, aflame muntele Crestiartilor din Transilvania, de si in lirnbagiul coman, latinescul chrestianus a dat
cresticin i prin contragere creflin. Alce se poate constata Cu evidenta c numele
proprii nu se supun in totul regulelor obicinuite ale schimbarei sunetelor in cuvintele comune. Romdn dela Romanas. putea trece drept cuvant comun : de aceea
preface pe a In , vezi mai sus p. 199, nota 48. Hasdeu Etgmologicum magnum
Roatratiae, Bucuresti, 1888, II, s. v. deriva numele Antina tot dela un nume
vechiu, Insa nu dala imparatul Antoninus Caracalla ci dela vechea cetate daca
Archinna (Arcina) redata de Ptolomeu, etimologie ce se poate Wm). Intru cat,
daca e adevarat ca Banatenil schimba pe t In ch, nu se constata nicaieri ii ca
inversul s aibil loc.

224

1STORIA ROMANILOR

racterisiticA. Nu numai numele capitalei, dar i acel al intregului judet este roman, anume Romanaii, care nu vine dela
Romd-nati, cum crede istoriografia noastr mai veche, ci
dela vechiul nume al satului numit astzi Recica i care se
chernA la Romani Romula sau Rornuna, de unde Romonati
ea in vechile documente sau Romanati astszi ; prin adogirea sufixului latin atis alipit pe lngh. nume 44. Mai adogim
tot In acest judet, cel mai bogat In pstrarea de vechi denumiri, acea a oraplui Turnu(-Mgurele), care dste vechiul ora
Turris, amintit de Procopius tocmai prin aceast regiune 45.
In Transilvania .intlnim nume de sate : SarmaquI,
Sarmayagul, care deriv invederat din Sarmis.
Dac ins urrnele numelor vechi de orae rmase in Dacia

sunt atAt de srace, aceasta se explic cnd lum in privire,

ea' viata ork,enease disprtt din Dacia din cauza violentei
nvlirei, pe cnd ea fu scApat In provinciile romane ale Europei apusene. De aceea pe cand viata cultural In Galia,
Spania su Ithlia urmeazs inainte a se desvolt, chiar in timpul dominatiei barbare, in Dacia ea inceteaz6 de o dat cu
retragerea legiunilor, cnd atuncea se va fi retras restul cettenilor bogati de prin orae, care mai inimoi, nu vroise
pksase slgluintele lor, cAt timp marlicrise mkar
o umbr de sperant In mntuirea trei lor. Am v5zut
ultima inscrip ie pus de Romani in Dacia este din anul 260
dup aceea inceteaz6 ori ce manifestare cultural a poporului daco-roman, ceeace nu insemneazA c poporatia acestei
tki s'ar fi strAmutat dincolo de Dunkea, ci numai atAta c
acei rmai nu tieau serie, sau chiar dac ar fi tiut, aveau
alt ceva de fkut, In mijlocul neornduelilor unei stri chaotice, decAt de a ingriji de mormintele straune. Nu este deci
de loe lucru_ afar din cale de a vede pe Atila indreptndu-se
la Romani pentru a'i dobAndi minitrii sau ajutoarele de
guvern ale imprtiei sale, i c nu'l vedem luAndu'i din poporatia roman care se afl in imperiul su 46. Ar fi fost greu
regelui Hunilor a'i gsi minitrii de care aved nevoie, la IAranii din Dacia, din care am vAzut mai sus, cu prilejul studiului tablelor _cerate, c4 dearAndul nu tieau carte 47.

Dac4 ins, odat cu oraele, au disprut aproape toat

terminologia geograficA daco-roman a locuintelor omeneti,

dug, In natur, la cmp

la munte, au rmas indestule

urme ale vietei Daco-Romanilor prin aceste prti, nite "urme

" La Recica s'a gAsit o inscriptie din timpul lui Filip Arabul din care
se vede A loaclitatea se numea Romula, An. acad. rom., II, tom. VIII, p. 16.
45 Procopius, De bello gothic, III, 14.
" Hunfalvy, Die Rumtinen und ihre Ansprilche, Pest. 1885, p. 20.
" Mai sus, p. 186.

ISTORIA DACIEI SUB ROMANI

225

care nu se pot explicA, dac vom admite disparitia din Dacia

a poporatiei acesteia i vom inlocui-o cu elemente strine.
Munti j riuri.
Nume de munti ne a fost pgstrate putine in scriitorii timpurilor vechi, cci antichitatea nu iubi
muntii i Ii inconjur pe cAt Ii stte in putint. Helvetia,.
tara frumusetelor naturei pentru noi modernii, era privit cu
groaz de ctre Romani. Acele denumiri ins ce ne au rmas
amintite prin crtile vechi, se regsesc toate in gura poporului
romn de astzi. Astfel numele generic al Carpatilor, amintit
de Ptolemeu 48, dei nu s'a pstrat la Romni pentru a insemn
intregul lant ce strbate trile lor, a rmas alipit de mai multe
piscuri, precum muntele Carpatin in judetul Muscel i altul
cu asemenea nume in acel al Gorjului 48. Aceast aplicare a nu-

melui generic al lantului, cum se all la cei vechi, la nite

piscuri singuratice, de ctre poporul romn, dovedete o continuitate invederan a locuintei sale in sinul lor ; cki este peste
putinn, de a explicA altfel pstrarea acestui nme in gura poporului romn, i ine cu vechiul sufix romnesc in, dac nu
admitem c originea lui s cadd in acel timp, cnd numele
de Carpati tri in gura popoarelor din Dacia. Aceiai impre-

jurare ne-o dovedete pstrarea unui alt nume pe care cei

vechi II cldeau Carpatilor, anume acel de Caucazus mons,

nume ce se regsete in Caucaland al lui Ammianus Marcellinus in care se refugiar Gotii loviti in eampia muntean, precum .1 in Ptolemeu, in tribul dac al Caucoensilor, nu mai putin
In numele muntelui Cogaeonum, in a crei peter se retrsese
Zamolxis. Aceste numiri rsun. i. astzi in acel de Cocan, munte

din judetul Muscel, aezat pe lng Olt, pe acolo tocmai pe

unde un legionar din legiunea I Minervia, trecand pe timpul
expeditiei lui Traian, consaced mai trziu o inscriptie matroanelor Aufane, un fel de zine casnice, in amintirea acestei
a sale treceri pe la fluviul Aiuta, lng muntele Caucazus" 58.
Mai amintim i muntele Crestianilor nume deosebit in
forma lui de aceea a cuvntului limbagiului comun cre5tin,
i care deriv de a dreptul i aproape fr schimbare din cuvntul latin chrestianus care insemn pe cretin inct numele
latinesc de mons chrestianorum s'a prefkut in romnete in
muntele Crestianilor. Tot aa i numele de Vulcan, dat ant
pasului pe unde intr Jiu! din Transilvania in Muntenia Ca
unui munte din apropiere pe care se vd urmele unui crater ; nu xnai putin poart acest nume i. un sat din Transil" Ptolemeus, III, 8 : Kapnial po.

" Frun2escu s. V.
" Akner, Anhang, No. 17: Matronis Aufanibus Caius Iulius Mansuetus
miles legionis I Minerviae piae fidelis votum solvit libens merito fu e .. ad
Alutum flumen secus monten Caucaz". Vezi mai sus, p. 67 si 138. Caucalandensem locum" In Amm. Marcell, XXXI, 4.
A. D. Xenopol.

Istorla Romanilor Vol. T.

15

226

ISTORIA ROMINILOR

vania, la gura pasului catre acea tara. Numele este invederat

ramas dela Romani care insemnara cu el un munte cu aparenta vulcanica, pe cand azi el a lamas ca nume propriu,
fara inteles, in gura poporului roman. Tot astfel este i cu
dealul Marmura din Transilvania, care a pastrat pana astazi
numele lui, dela piatra ce se extrgea din el.
Daca ins numele de munti ramase dela cei vechi in terminologia geografica a Prilor Romne sunt in num'r restrans,
din potriva acele ce se refera la riuri sunt indestul de numeroase. In deobte toate numele durilor mai mari sunt ram4iti
din nomeclatura Veche a tarilor romaneti, anume nu atat din
acea romana, cat mai ales din acea imprumutata de insui
Romanii dela predecesorii lor pe acest pama.nt Scitii, Getii
Dacii. Aceasta continuitate a denumirilor dovedqte de data'
doua lucruri : staruinta Dacilor sub stapanirea romana i acea
neintrerupta a Romnilor in Dacia, dela colonizarea lui Traian
pana in zilele noastre.

Fiind insa ca in lungul rastimp, cat a trecut dela Roxnani pang astazi, s'a intmplat in numirile rmase transformad fonetice, de aceea pentru identificarea numelor moderne
cu acele vechi, nu ne mai putem margini numai la reproducerea numirilor identice, precum am facut'o spre a constata pastrarea numirilor dace in gura Romanilor, ci va trebul sa intram in o cercetare a acestor denurniri, spre a dovedi c numele

de astazi sunt inteadevar, in gura poporului roman, ramasiti

stravechi.

Cel dintai nume de riu ce se constatai a fi ramas de la

cei vechi este acel al Dundrei, in forma pe care o are la Romani cu sunetul r, care este cu neputint de dedus din nurn.ele latin sau elin al fluviului : Danubius, Acoo6(3coq, care nu
contine nici aceasta litera, nici vre-o alta din care ea sa fi
putut sa derive. Numele romanesc Dunei-re ii gasete etimologia in dou cuvinte albaneze, dane sau dene, care inseamna
a purtet i re=nour, incat Dunare ar fi vrut s zica in lirnba
tracica, din care ginta se trag i Albanezii de astazi, purtedor
de nouri. Tocmai astfel insa este raportata insemnarea, pe
care numele acestui fluviu 1'1 avea la Traci, de catre Samonicus, scriitor roman posterior cu un veac lui Traian, care
spune c in limba nationala a Tracilor Danubiu ar insemnet
purtedor de nouri 51. Aceasta insemnare a numelui Dunrei se
vede i de pe transcriptia intelesului sau in forma latina a
51 I. Lydus, 113e magistr. rom., III, 32 : Aavot ,Stov Si vb vetpAotpcpov
ixei:vot itako5ot. IcaTpco;. Aceasta fericita derivare a numelui Dunarei a fost
facut de Hasdeu, 1st. crit., p. 293.

ISTORIA DAOIEI SUB ROMANI

227

numelui Danubius, care contine cel putin cuvntul nour=

nubes. Numele grecesc idozvoqco este o reproducere a celui
latin, ne avnd in grecete nici un inteles, pe cand numele fluviului la Elini er 'knew. Cuvantul Duncire nu poate fi ins
de origine albanez, de oare ce Albanezii n'au locuit nici data'

pe malurile ei. El trebue deci s fie de origine daca, adea

tracic, trgndu-se din limba unui popor de aceiai ras cu

Albanezii de astzi. Dac deci numele de Danubius sau Istru
nu ar puted prob nimic in privirea struintei Romanilor In
Dacia traian, de oare ce cursul fluviului ce'l poart este
atat de lung, Mat feluritele popoare ce locuesc pe malurile
transmit posterittei, nu este tot astfel cu
sale ar fi putut
numele su dacio de Dunre, care a putut fi p'strat numai
de strnepotii acelui popor ce i'l (Muse pentru prima oar.
Inteadevr dac Romnii ar fi plecat din Dacia sub Aurelian
s'ar fi dus tocmai peste Balcani, nu l'ar fi uitat ei in timpul
de aproape 1000 de ani, en au stat indeprtati de lluvia, i
l'ar fi putut ei readuce in Dacia i da din non apei, dup un
rstimp atAt de indelungat?

Dintre afluentii Dunrei mai amintim intAi Prutul

-Siretiul a cror identificare cu numirile vechi s'a fcut mai
sus, apoi Murequl numit In vechime Mcptc, Marisia i Mariscus,

cu care nume inc pe vremea Scitilor se insemn. i Oltul, ha

chiar i partea superioar a cursului Tisei, Tot vechiu este i

numele afluentului acestui din urm, riuorul Mara, i din

cornbinarea celor dou. nume Mara i Mure se explic numele

de Maramure 52.

Cerna, numele riului de pe granitele Banatului i a Tran-

silvaniei, provenit din slavizarea numelui vechiu al Tiernei

numit i Zerna, Tsierna i Dierna 53.

Beirsava, numele unui afluent al Timiului, pe care in

-vremile vechi er aezat oraul dac Bersovia sau Bersobis care

disprnd, a lsat numele su alipit de riul langd care se ridic 54.

Motrul, afluent al Jiului pe partea lui dreapt, curgand

la putin indep'rtare de Turnu-Severinului, care i-a pstrat
numele dela vechiul riu dac Mutria, lng care se afl statia
Ad Mutriam sau Amutria 55.
Lotrul, afluent pe dreapta Oltului, *Man dup intrarea
luijIn Muntenia, nume pstrat dela cel vechiu, dac, Lutera
sau Rutela, lng6 care se all statia Ad-Rutelam sau Arutela56.
52 Mai sus, p. 30.
53 Mai sus, p. 49.

" Mai sus, p. 102.

" Mai sus, p. 113.
" Mai sus, p. 114.

228

18T0RIA ROM..NILOR

Mara de aceste nume vechi cercetate in paginile piecedente mai putem constat pastrarea numelor vechi la urmatoarele riuri
Timiqul, dela Tibicus cu accentul pe silaba ultim, ceeace

se intampla in de comun, cand cuvantul originar a fost scurtat ; caci accentul nu se stramut, ci se pstreaz pe silaba
accentuat veche care devine ultima, prin lepadarea celor ce
vin dupa dansa. Este de observat ca limba maghiara, care ridica in tot deauna accentul mai sus, l'a strmutat din Timiq
pe silaba intai Time, care singura imprejurare ar fi o dovada
indestulatoare ea' acest nume a fost pastrat dela Daco-Romani
prin mijlocirea poporului roman i nu prin aceea a poporulul

maghiar. Este i stranie pretentia c Ungurii sal fi luat ei

din gura Daco-Romanilor i apoi sal fi transmis Rornnilor,

cand este cunoscut c Ungurii vin in Dacia tocmai prin veacul al X-le, i cine a putut oare s pastreze acest cuvnt timp
de 7 veacuri, dela retragerea lui Aurelian 'Ana la venirea Ungurilor, pentru a'l transmite lor, dac' poporul de batina al
Transilvaniei, urmaii directi ai vechilor Daco-Romani, ar fi
parasit tara la 270 57?
Tisa dela 'risa, Tisianus. Numele insa al acestui riu se
confunda une ori la cei vechi cu Tibisia, Tibiscum 58
Criqul dela Grisia sau Grissia 55, afluentul intermediar
al Tisei intre Same i Mure.
Samewl dela Samus, numele riului pastrat de o inscriptie,
raportat mai sus, in care unul Valerius, Valentinus soldat
din legiunea XIII-a gemina, edil din colonia Napoca, spune
57 In privirea fonetica observin ca neprefacerea lui t In f Inainte de i,
este normala, de oarece i nu este accentual*, precum spre exemplu si In patrticea din pariicella. Comp. Onciul, Critica teoriei lai Raster In Conv. lit. XIX, p.
184). Cat despre schimbarea lui b In m (Tibiscus-Timis), aceste sunete labiale
par a se fi confundat In limba tracica, de oarece Intalnim astazi la Albanezi cuvantul macat, mucat derivat din peccalum latin.
Iordanes, V. Tisianus, XXXIV, Tisia ; Amm. Marcel., XVII, 13, Parthis-

cusus ; Geogr. Ravennatis, Tibisia ; Gruter, Inscriptiones, No. 448, 4; Tibissus.

Se pretinde Inca a se Intampina o greutate fonetica, anume i fiind accentuat,

se sustine ca t Inainte de el trebuia, In cazul cand i ar fi fost lung. sa se prefaca
In f; iar In cazul and ar fi fost scurt t ar fi ramas neschimbat, Insa i s'ar fi prefacut In e sau s'ar fi diftongat In ea. In cazul deci cand i ar fi, lung, Tisia ar fi trebuit sa dea In romaneste Tisa, iar cand ar fi scurt Tesa sau Teasel. Aceast regula

fonetica este Inca neexacta : Cuvintele latine in ti pastrate In romaneste nu au

urmat un singur mod In prefacerea lor din limba muma In a noastra. Astf el tibi
cu i scurt, au dat contra regulei, dupa. care nu ar fi trebuit sa se sibileze, fie,
pe cand timeo tot cu i scurt dat tem si tilia, teiu. Tingo cu i lung, caer ar fi
trebuit dupa acea regula s dea ling, a produs mai multe compuse toate cu t,
ating, inting ; lar litio cu i scurt nu a dat niel pe e niel pe i, ci a schimbat pe
i In : tdciune. Cnd constatam o asemenea neregula In prefacerea unui sunet,
nu ne este permis a suspne neschimbarea lui t In Tisia-Tisa, de si este urmat
de I lung si accentuat, dupa analogia lui ating. inting ?
Iordanes, XXII, Fonetic In totul regular.

ISTORIA MOM SUB ROMANI

229

c5. a inscris la recensiment regiunea Samului impreunA cu aceea

de peste val 60 Acest Samus dat de inscriptie unei regiuni

numit6 astfel dela riul ce o strAbne, 11 credem noi prototipul dac, din care s'au derivat numele Sameulut de asnzi,
numit une ori i Someq. Analogia formatiunei lui Mure din
Maris explic6 pe acea a lui Some din Samus, analogia fiind
In limbA unul din mijloacele cele mai obinuite de formatie
a cuvintelor.
Oltul numit Alutus sau Aluta in Ptolemeu i alte izvoare

vechi, s'a prencut in gura Romnilor in Olt prin prefacerea

lui a in o, ca in ollar din altar, lotru din latro, porumb din palumbus, Troian din Traianus. CAt despre -elisiunea lui u dintre
I i. t observ6m c ea se innmplase inc6 pe timpul Romanilor, de oare ce o inscriptie numete acest riu cu diminutivul

contras Altinus 61.

Buzeul care se regAsete in viata SI. Siva martirul sub

forma Moursatog. Autorul acestei vieti, putin posterior rnortei

martirului, spune anume cA Sf. Saya, indnznind s ninn

In Dacia de peste Dunrea, dup' cumplita persecutie n'cut

de principele got Atanaric contra adeptilor lui Ulfilas i a Cretinismului, innmplat6 in anul 355, este ucis i el din ordinul
principelui, i anume prin innecare in riul Museus. Forma acestui nurne este invederat foarte apropian de acea a numelui
de asnzi a riului Buzeu. Redarea sunetului initial in grecete
prin m in loe de b se explic'd prin imprejurarea, ea' limba greceascA nu posed6 sunetul b
alfabetul s'Au, i c este nevoin
inlocuiase sau prin m sau prin p; dupd' ortografia
mai nou'd, chiar prin mp 62.
Ampoiul sau Ompolul, numele unui riuor din Transilvania, afluent al Mureului, care'i trage nurnele de la vechiul
ora dac Ampeium. sau Ampelum. In caz cAnd numele corect
al riuorului ar fi Ompoiul, am avea aceeai prefacere a lui a
In o constan la nurnele Oltului. Numele unguresc Ornpoly se
1,, C. I. L., III, 1, No. 827, reprodus textul mai sus, p. 157.
61 Akner, Anliang, No. 28: ab Altino usque ad flumen Danuvium".

Cu toate aceste NAdejde, Contimpuranul IV, p. 253, sustine cA prefacerea gru-

pului al In al s'a Intamplat In alte limbi romantice, la nol tusk nu". Se vede

de departe ck aceast lege a fost scoask numai din cuvantul Olt, de oarece preface-

rea lui a In o se constat Intr'un chip Invederat ; nu se constata fnsa prelacerea

grupului al In ol I I (acea a lui al In or nu se poate Ina tAgildul : patumubus,

porumb).
51 EovaaptaTiig NocoNwoo 'Aftopetroo, (Colectie de vigile sfintilor).
BovcrramvorcoXee 1845, IX, p. 55 : at& TOO'CO EpepOY ainby et; Tby icovq.by

rIC104,11/ Ionbyb. O dovadri despre reprocucerea

sunetului b In limba greack prin m sau sk aflil bunk oark In Leo Grammaticus, Bonn. p, 208, serie pe Sennacherib Esvaxeptlip.; de asemene Chalkocon-

M000caoy,

dila, Bonn, 338, scrie numele Basarab MccaapEctucce.

230

3STORIA ROMANILOR

vede ca este format din acel romnesc, dupa analogia lui

polia din cimpoiu. Litera I nu se all in prototipul dac 63.
S'ar mai pute adaogi la aceasta' enumerare nuinele Argeului, care dupa toate probalitatile deriva din acel scitic de
Ordessos i acelt al Jiului, care pare a se regasii in prima silaba
pomenit de unele izvoare vechi 64
a rinlui Gi

Amintirea lui Traian In toponimia Daeiei. Pentru a

sfar1 cu nomenclatura pastrata 'Ana' astazi in gura Romani-

lor din epoca daco-romana, amintim Inca numiri ca Masa

lui Troian, dat unei mari taeturi in forma unei mese uriae
ce se afl in muntele Turnul sau Turniorul din judetul Ar-

geului ; Pratul lui Troian dat de Romani unei carnpii numita

In limba ungureasca Keresies; urmele de osele pastrate prin
1VIuntenia i Transilvania care se numesc i astazi la poporul
roman calea Troianului i acele ale valurilor ridicate, fie de

Traian fie de altii, dar pe care el le atribue toate cuceritorului, Daciei, nurnindu-le : anful, heindichiul Troianului, sau
simplu Troianul.

S'a sustinut de unii protivnici ai staruintei Romnilor

In Dacia traiana c aceste nume in care figureaza ca terrnen
geografic numele cuceritorului Daciei ar fi o iscodire literara
noua. Dar Pratul lui Traian se gasete in o carte germana tiOrin. la -Nurenberg in 1600 pe cand eruditia romana nu vazuse Inca lumina zilei, cum i in cronicarii romni. Apoi mai
multi scriitori strini constata existenta lui Traian ca nurne
geografic in gura tranilor. Aceste numiri au deci fara' indoiala un 'caracter vechiu ; sunt o motenire ramasa in arnintirea poporului roman din vremile cucerirei Daciei65.
Se mai intimpina insa, ceeace este adevarat, ca numele
imparatului roman nu a fost pastrat de Romani in forma lui

romana: Traian cu a, ci in una ce o are la Slavi : Trojan

cu o, deducandu-se din aceasta schirnbare fonetica c poporul

" C. I. L., III, 1, No. 1293, ordo Amp. ; 1308, ordo Ampelensium.
Comp., Hasdeu. Etymologicum magnum Romaniae, Bucure5ti, 1887, I, p. 1106,
64 Mai sus, p. . Asupra lui Gil
vezi Iordanes, XXII si Geogr. Raven.
IV, 14, Onclu, In Cono, lit., I. c., ar admite derivarea lui Argq din Ordessos.
Hasdeu, Etymologicum magnum, II, s. v. nu primete aceastA derivare.
45 Das alte und neue Deutsche Dacien (mai sus, p. 148 nota 31), p. 250:
Kerestes-Mez=Prat. de la Traian, Iorga. Studii ;i doc., V. p. 399: .Dela Troian

pinii la Nistru". Alexandru Amiras In Lelopisefe, III, p. 129: H'Andichiul lui

Trolan". I. Iung, die romanischen Landeschatten des rm. Reiches, p. 379, nota
2. Duruy Histoire des Romains IV, p. 256, nota 2: On voit encore sur la rive
droite de l'Aluta, du Danube, aux montagnes, les restes d'une vole romaine
que les Valaques appellent Calea Traianului". C. de la Berge, Essai sur le ragne
de Traian, p. 49: L'existence d'une vole romaine traversant la petite Valachie
nord au sud, aboutissant a Gili (celein) et encore appele dans le pays Cateo

Traianului". Vezi i mai sus, nota 43.

ISTORIA DACIEI SUB ROMANI

231

roman ar fi luat aceastg denumire dela

Slavi 66. Slavii au

putut prin convietuirea lor cu Rornnii s imprumute ei numele

lui Traian dela Romani, colornd apoi i in gura lor acest

nume dupg' fonetismul lor propriu. Dar cum putem macar
ne inchipuim c numele intemeietorului poporului roman sa'
se fi transmis, sgrind peste Dacia, dela Romani la Slavi
apoi dela acetia sa se fi intors la coboritorii Daco-Romani-

lor. Dar numele lui Traian sau Troian nu este alipit doar numai
de terminii geografici. In colinda de anul nou
aici o inriurire slava prin schi.../xnbarea lui a in o, din Kalendae in
colinda) el reUpare : S'a sculat mai an, Bgdica Troian". Apoi
legenda poporang cu prefacerea Dochiei (Daciei) fata lui Do-

che! (Decebal) in stanca de pe muntele Ceahlul ce'i poarta

numele, voind sg scape de urmarirea lui Traian, dovedete
iarg0..o origine romaneasca a numelui alipit de un munte din
tg'rile romane 67.

Toponimia i chestia saruintei. Cum sii se explice

acuma pgstrarea unor nume de munti 0 de riuri mari i mici,
precum i alte nume de elernente geografice puse in legatura
cu intemeietorul Daciei in gura poporului roman, in o forma

care le apropie a de tare de aceea ce o aveau pe timpul

Daco-Romanilor ? Este cunoscut ca un popor nou d in totdeauna aezgrilor sale nume luate din limba sa proprie, i ca
tot astfel boteazg el 0 elementele geografice in sinul al-0ra
el colinda sau se aazg. Un lucru este lug mai presus de ori
ce indoialg : majoritatea numelor de riuri mai insemnate din
locuite de Romani sunt aa fel, 'Meat reamintesc numai
cleat numele vechi dace. Cum s'au putut ele oare transmite
din gura Daco-Rornanilor in aceea a popoarelor care locuesc
astgzi in foasta Dacie, 0 mai ales In acea a Romnilor, care
le pgstreaza cu mai mare credintg. 0 in forme mai apropiate
de prototipurile prirnordiale? Ele au trebuit sa fie transmise
din gurg in gurg, din neam in nearn, pentru a ajunge aproape
neschimbate pang in zilele noastre. Care alt popor a putut indeplini aceast transmitere cleat acela ce a venit in legaturg
cu ambile vremi, acele trecute i acele prezente. Dacg poporatia daco-rornang' ar fi fugit din Dacia la venirea barbarilor,
" O. Densusianu, Hist. de la langue roumaine, p. 268-269. Nu putem
primi pArerea lui Tocilescu ct Traian ar insemnh pe slavoneste nurnai loc tare,
fAr a aminti pe ImpAratul roman. Dacia tnaite de Romani, p. 179 Comp. M. C.
.1.11.0 In Revista p. istorie a lui Tocilescu, II, p. 179.
17 Vezi desbaterea mai pe larg a IntrebArei In Hasdeu, Romdnii Beindieni
In An. acad. rom., II, Tom. XVIII, 1896. Asupra legendei, ca argument pentru
stAruinta Romtmilor, vezi Gr. C. Butureanu. Incd o dovadd de stdruinfa Roindnilor

/n Arhiva din Iasi, II, 1890, p. 470 si urm.

232

ISTORIA ROMINitoR

atunci cine a rmas aice pentru a spune noilor veniti vechile

numiri? i apoi a se observe cA dela nAvAlirea Gotilor se
strecoar prin Dacia unele dup altele mai multe popoare
nomade care nu se asai aice, ci colind cAtva timp prin Dacia si apoi o pArAsesc, pentru a nu se mai intoarce. Astfel
pentru a nu cit decAt pe cele de cpetenie enumAr'm : Gotii,
Hunii, Gepizii i Avarii. In sinul unei asemene vesnice schirn-

bri, cum vrohn noi ca nomenclatura sA fi pAstrat, chiar in

limite mai restrAnse un caracter statornic, cAnd elernentele
etnice se schimbau necontenit? Pentru a explica aceastA struint6 a denumirilor, nu trebue admis oare un element statornic al poporatiei, care rAmAne ca pietrile In fundul unui
riu cu valurile necontenit schimbAtoare? i s'A nu se creazA
cA ar fi de ajuns a se presupune c rAmAseserA in Dacia cAtiva

copii rAtAciti de ai vechilor locuitori, care ar fi invtat noilor

oaspeti denumirile strAvechi. Pentru ca nomenclatura veche
s se pAstreze la elemente as de deosebite i as de indepr-

tate unele de altele, trebue numai cleat ca i pAtura etnicA

ce o mArrtin s fi fost numeroasA i sA fi avut AO de mare

intindere, incAt s'A fi fAcut de prisos inchipuirea unor nou

nume pentru insemnarea formelor pmAntului si a apelor Da-.

ciei.

Se intimpinA la toate aceste argumente ponderoase numai

irnprejurarea, c unele denumiri ar fi greu de explicat in forma
lor actual in gura poporului romAn, dupA felul prefacerilor

cuvintelor vechi ale acestei limbi, Inca s'ar pAred eft' unele
din aceste numiri s'ar and astAzi in gura poporului roman,
transmise de alte limbi dec At de graiul romAnesc. Am vAzut
cA la o cercetare mai amnurrtit, cele niai multe din intimpinrile aduse nu pot stA mult timp in picioare. Totusi da.c6
chiar unele forme ar infAtis oarecare greugti, nu trebue oare
luat In consideratie, c poporul roman a trAit alturea cu
neamuri stfAine timp de aproape o mie de ani pe pArrintul
Daciei, i &A, in acest lung rstimp, el a fost mai in totdeauna
supus lor politiceste ? De mirat ar fi oare, dacA s'ar fi furisat
n prefacerea vorbelor romAnesti, cAteva tonuri i inflexiuni,
care s nu se. mai poat explicA, numai cAt din linea si regulele aceste limbi? 68 Avem chiar un exempb elasic despre
modul cum inriurirea vocalismului strAin a putut modificA
forma unui cuvAnt daco-roman. Este nurtnele Cerna. Acest
riu care ar trebui sA poarte numele de Zerna sau Zeirna, dup
forma prototipului s'Au dc, i analogia cum numele plantei
dace prodiorna s'a prefAcut In acel de zArn, (and nastere
, Comp.

p. 20, nota 1.

Pic. Zur rumnisch-ungarischen Streitfrage, Leipzig, 1886,

ISTORIA DAC 1E' SUB ROMANI

233

verbului a se zeurzi), se numete astazi Cerna, alipindu-se forma daca de cea a de apropiata slavona 69

S nu se caute deci pete in sore I Nomenclatura oro-

grafiei i a idrografiei Daciei a ramas i. astazi aceea ce era cu

aproape de 2000 de ani in urma, pe timpul vechilor Daci. A

trebuit deci sa fie un popor awzat statornic pe aceste locuri,
care sa transmita asemene denumiri pan in zilele noastre.
Acest popor nu poate fi altul cleat Romnii care formati din
-vechii Daci i. din Romanii ce li s'au suprapus, .au aruncat
.astfel puntea de trecere intre epoca veche i acea modern:.
Nu putem, far a arnica mai innainte faptele istorice de
cum ele s'au petrecut, expune i celelalte argumente care
yin in sprijinul staruirei Daco-Romanilor in patria lor. Vom
vedea insa din irul de mai tarziu al intamplarilor, prin care
a trecut viata Romnilor, c intreaga lor istorie stabilete pe
deplin adevarul, c ei nu O.-au parasit nici ()data cu gramada
tara lor dela nordul Dunarei, pentru a caut aiure scapare
i. adapostire, i ca tema prasirei Daciei a fost iscodita numai
cat de protivnicii neamului roma.nesc, pentru a intemei nite
pretentii politice 70 De o cam data atata s ne fie de ajuns, de
a fi radcina chiar a acestei teorii care Ii gaga sprijinul ei cel
mai puternic in spusele istoricilor romani, a cror valoare am
analizat'o, i in pretinsa lips de nume geografice in Dacia,
care sa'i traga originea lor din epoca daco-romana.
Putem deci privi poporul roman, ca ramas in Dacia i.
dupa ce Statul roman o prasete i urmari mai departe istoria lui in aceeai tara unde 1.i are inceputul.

Rezultatul stapnirei Romanilor asupra Daciei fu din

.cele mai insemnatoare. De i aceasta stapanire tina aicea mai

putin timp cleat in alte provincii ale imparatiei, efectele ei

.se simtira mai adanc decat pretutindene aiure, din pricin

precum am vazut, nicairea elementul roman nu se napu.stise cu aa de covai*toare putere asupra unui col de pa.mant, pentru nici o alta regiune ne luandu-se masuri de colonizare a.5 de intinse, ca pentru agonisita lui Tratan.
De aceea i acei 164 de ani de stapanire romana fur

indestulatori pentru a intunec cu totul in gura poporatiei

batinae, idiomul indigen, astfel c astazi sa se regsiasca
numai slabe urme din el in graiul poporului roman. Numai
cat in radacina fiziologic' a neamului romnesc se reafla vechiul

prototip dac, pastrat cu o cUratenie tot atat de mare ca i.

,9 Vezi mai sus, p. 49-50

7" 0 tratare deplinl a acestei Insdmnate Intrebari am Incercat'o in scrierea

anea Teoria tut Rsler, Iasi 1884, publicat si In o editie francez1 sub titlul Les
Roumains au Moyen-ge, une inigme historique, Paris 1885, (Leroux).

ISTOR1A ROMANILOR

234

limpezala mintei romane, incat astazi poporul roman apare

ca un trunchiu dac pe care s'a altoit o puternica i frumoasa
coroana de increngaturi, frunza i floare romana. Acei 164
de ani fur indestulatori i spre a sfarama pe toate celelalte
elemente straine, aduse prin colonizare chiar pe pamantul Daciei, intinzand pe taote aceste elemente deosebite, indigene 0
imigrate, puternicul strat al intelectualitatei romane care, ca
o apa adancd acoper tutul, fara a Ma macar &A se mai prevada prin- stravezala ei elementele innecate.
Astfel se injgheba In Dacia o nou faptura, de fire roman prin minte, i dacet prin nemaipomenita ei energie, care
pastra trasturile ei caracteristice, cu toata napustirea unor
roiuri nesfar0te de neamuri straine care, cu furia particulael
salbataciei i barbariei neimblanzite, se rostogolira in imensuI
restimp de 1000 de ani peste natura sa de granit, fat% a putea s o distruga, fr ai ataca mima i maruntaiele, i cel mult
numai Incrustand pa0i lor pe puternica'i scoarta.
De aceea vom vedea ie0nd din noianul navalirei In care
totul parea c se va cufunda Impreuna cu marele intreg de
care Dacia se tinuse, o nationalitate daco-latina care, ca
insul impinsa de puterile telurice la suprafa-ta apei, aratA
intai pe clansa un colt al uscatului, apoi un altul, 'Ana ce in
sfar0t, coperita de verdeata i devenita laca de viata pamanteasca, ea tinse tot mai cu putere sa ocupe in lume
ce i se cuvenia.
Impreuna insa Cu elementul intelectual roman, se pastr6
In sinul poporului roman o alta insusire legata de el : tendinta,
&are cultur i civilizatie, care deosebise pe Romani de lumea
peste care ei se intinsesera. Aceasta tendinta fit totdeauna
vie 0 rostita In mima poporului roman ; dar nici un popor In

lume nu astepta atata timp prilejul de a o manifesta. De aceea i nici unul nu se repezi asupra culturei i cu o a foame,

cu o aA insetare, ca poporul roman ; nu o sorbi 0 o asimira

Cu o a de neasemanata putere ; nici un popor nu arata o.
aa destoinicie de a se urea de data' de pe treptele de jos.
ale unei primitive barbarii, pe acele ce conduc catre deplina
In cucerirea lui Traian sta.' zamislirea nationalitatei
tot In ea sta i principiul progresului irnplAntat

noastre ;

nedespartit de a noastra faptura. Cand mai tarziu vom intalni In poporul roman acea puternica nazuinta care cultura

civilizatie, sa nu uitam nici odata c originea i Incepatura

acestei tendinti sta In perioada vietei romane. E drept insa
ca aceasta viata care tocmai pe cand se implanta In Dacia,
ajunsese pe povarnisul decaderei, nu ar fi putut da o odrasr
atat de roditoare, dac6 nu s'ar fi altoit pe vita cea plina de
vAnja a rasei tracice din poalele Carpatilor.

VITORIA DACILOR SUB ROMANI

235

Aceste dou imprejur6ri s6 fie pururea prezente mintei

noastre, daca voim s" intelegem lupta cea incordag, dus in
timp de veacuri pentru pAstrarea nationalitaltei noastre, precum i strAlucita inflorire a mintei romneti in vremurile din,
urrif :
CAci Roma ni'i patrona, iar Dacia ni'i muma"

cum spune o mare poetA.

Astfel se leaed inceputul istoriei poporului nostru cm
zilele in care &Aim.

TABLA DE MATERII
pagina

Prefata la editia III-a

PrecuvAntare la editia I

La editia a II-a
Introducere
CARTEA I. ISTORIA VECHE
Caput I. Timpurile ante-romane

I. Scitii si Agatirgii
1. Topografia Sciiei.

Popoarele Scitiei

Riurile Scitiei

2. Poporatia bstinasd a Scitiei.

Scitii nomazi
Scitii asezati
Rasa Scitilor
II. Getii gi Dacii
1. Asezrile Getilor si ale Dacilor.Geto-Dacii la sudul Dunrei
Dacii

2. Nationalitatea Getilor si a Dacilor.Rasa Getilor si a Dacilor

Geto-Dacii sunt Traci
III. Organizarea Gefilor gi a Dacilor
1. Viata Materiall. Agricultori si pstori
Imbrficrnintea. Comertill
Religia lui Zamolxis
2. Religia i moravurile.
Moravuri
3. Organizarea Statului. Predomnirea Dacilor.

Pregtirea militar a Dacilor

IV. Luptele Dacilor cu Romanii
1. Innainte de Traian. Dacii in desbinare
Dacii uniti

Intaiul an al luptei
2. Intala expeditie a lui Traian.
Al doilea an al luptel
3. A doua expeditie a lui Traian. Podul de peste Dunre
Calea lui Traian in a doua expeditie
Sfrsitul rzboiului
Caput II. Dacia sub Romani
I. Colonizarea Daciei

13
15
21

23
23
23
27
31

33
37
41
41

44
47,48
52
55
55
60,61

64
75
77

79
86
86
91

94
104
107
112
117
121
121

ISTORIA ROMINLLOR

238

p agina

Serbrile din Roma

Elementele str6ine.
Elemental elin
Elementele ilirice
Alte elemente
Argumentele generale pentru stAruinta Dacilor
2. Poporatia bAstinask.
sub Romani
20 Toponimia

Inscripiile
Armata
Intinderea elementului roman
Elementul roman.
Actiunea desnationalizdtoare a armatei
Intinderea provinciei romane
H. Organizarea Daciei Romane
Dacia Apulensis, Porolisensis i Malvensis
Organizarea generala.
DregAtorii
DArile

Orgapizarea municipal.

Pagii i coloniile

Municipiile

Organizarea municipiilor i coloniilor

Organizarea colegiilor
Actiunea desnationalizAtoare a colegiilor
III. Viata Daco-Romanilor
Indeletnicirile economice.
Minele de aur
Alte mine
Colegiile.

Meserii
Sosele j valuri
Constructiile.
Zidiri
Viata morald i intelectualA.
Urme de poezie

Alte indeletniciri culturale

IV. Istoria Daciei sub Romani
De la Traian la Aurelian.
Barbarii vechi
GOtil

Retragerea stApAnirei romane

Pfirsirea Daciei.
Flavius Vopsiscus.
Ce credeau Romanii despre pArAsirea Daciei
Toponimia.
Numele de localitAti
Munti gi rAuri

Amintirea lui Traian In toponimia Daciei

Toponimia gi chestia stAruintei

121
126
130
134

134
137
140
144
148
150
154
158
158
160
162
164
165
171
174
178
182
182
188
189
193
195
201
204
206
206
211
214
216
220
225
230
231