Sei sulla pagina 1di 5

Dimensiuni practice ale Curriculumului in invatamantul primar

b. Relatia obiective-continuturi-metode de predare-invatare-evaluare.


c. Tipuri de curriculum: curriculum (de baza, trunchi comun) - curriculum la dispozitia scolii;
obligatoriu - optional; formal - nonformal; national-local.
d). Orientari si practici noi in organizarea curriculumului: interdisciplinaritate, organizare
modulara, organizare de tip integrat, curriculum diferentiat si personalizat.
a6). Documentele curriculare: planul-cadru, programe scolare, manualele, materialele-suport
(ghiduri, portofolii, culegeri, manualul profesorului etc.). Metodologia aplicarii lor in scoala.
Analiza conceptelor: curriculum, arie curriculara, cultura generala, continut al
invatamantului, situatie de invatare
Curriculum, in sens larg, reprezinta ansamblul proceselor educative si al experientelor de
invatare prin care trece elevul pe durata parcursului sau scolar. in sens restrans, curriculumul
cuprinde ansamblul acelor documente scolare de tip reglator in cadrul carora se consemneaza
datele esentiale privind procesele educative si experientele de invatare pe care scoala le ofera
elevului. Acest ansamblu de documente poarta, de regula, denumirea de curriculum formal
sau oficial.
Aria curriculara resprezinta un grupaj de discipline scolare care au in comun anumite
obiective si metodologii si care ofera o viziune multi si interdisciplinara asupra obiectelor de
studii.
Exista sapte arii curriculare:
-limba si comunicare
-matematica si stiinte ale naturii
-om si societate
-educatie fizica si sport
-tehnologii
-consiliere si orientare.
Ariile curriculare raman aceleasi pe intreaga durata a scolaritatii, dar ponderea lor este
variabila in cadrul ciclurilor curriculare si de-a lungul anilor de studiu. Ciclurile curriculare
reprezinta periodizari ale scolaritatii care au in comun obiective specifice. Cadrul curricular
este planul de invatamant. Continuturile, ca parte a programei scolare, sunt informatii de
specialitate prin intermediul carora se ating obiectivele de referinta (competente specifice)
propuse. Conceptia moderna privind cultura generala include cunostintele fundamentale in
domeniile principale de activitate (stiinta, tehnica, cultura literar-artistica, filosofie etc,
abilitati intelectuale din aceste domenii, modalitati de operare cu informatii si criterii de
evaluare a informatiilor.
1

Deci, cultura generala cuprinde, pe langa cultura stiintifica si umanista si cultura


metodologica si tehnologica. Cultura generala si specializarea nu se exclud, ci se completeaza,
intrucat cultura generala ii ofera specialistului noi directii de gandire, de actiune si faciliteaza
policalificarea
Relaia obiective-coninuturi-metode de predare, nvare, evaluare

Procesul de invatamant este rezultanta interdisciplinelor dintre toate componentele sale.


Pentru a se finaliza, procesul de invatamant trebuie coordonat optimal intra si interstructural.
in raport de continut si de obiectivele pedagogice, profesorul stabileste tipul si structura
lectiei, strategiile de predare-invatare, metodele si mijloacele de invatamant, formele de
activitate cu elevii (frontala, grupala, individuala, combinata), precum si intrumentele de
evaluare (teste de cunostinte, de deprinderi si de creativitate, intrebari pentru fixarea
cunostintelor, lucrari de control, fise de evaluare, rezultate de exercitii).
Tipuri de curriculum (de baza, trunchi comun)
Curriculumul-nucleu este expresia curriculara a trunchiului comun, care cuprinde acel set de
elemente esentiale pentru orientarea invatarii la o anumita disciplina; reprezinta unicul sistem
de referinta pentru diversele tipuri de evaluari si examinari externe (nationale) din sistem si
pentru elaborarea standardelor curriculare de performanta.
Curriculumul aprofundat este expresia curriculara a trunchiului comun, inclusiv elementele
marcate cu asterisc.
Curriculumul la decizia scolii (C. D. S.) reprezinta ansamblul proceselor educative si al
experientelor de invatare pe care fiecare scoala le propune in mod direct elevilor sai in cadrul
2

ofertei curriculare proprii.


Tipuri de C. D. S. in invatamatul obligatoriu:
- curriculum aprofundat: aprofundarea obiectelor de referinta din curriculum-nucleu prin
diversificarea activitatii de invatare;
- curriculum extins: apar noi obiecte de referinta si noi continuturi. Aceata presupune
parcurgerea programei scolare in intregime (inclusiv elementese marcate cu asterisc);
- optionalul: o noua disciplina scolara; acesta presupune elaborarea in scoala a unei programe
cu obiective si continuturi noi, diferite de cele existente in trunchiul comun.
La nivelul liceului, C. D. S. se realizeaza prin mai multe tipuri de optionale, respectiv:
- optionalul de aprofundare: aprofundeaza obiectele de referinta (competente specifice) din
curriculum-nucleu prin noi continuturi propuse la nivelul scolii (sau cele cu asterisc, daca nu
sunt parcurse obligatoriu la trunchiul comun);
- optionalul de extindere: noi obiective de referinta (competente specifice) si noi continuturi;
- optionalul preluat din trunchiul comun al altor discipline;
- optionalul ca disciplina noua;
- optionalul integral: consta intr-un nou obiect de studiu, structurat in jurul unei teme
integratoare pentru o anumita arie curriculara sau pentru mai multe arii curriculare.
Curriculumul formal: rezultatul activitatii unei echipe interdisciplinare, presupunand decizia
din partea factorilor educationali, adigurand coerenta si unitatea procesului intructiv-educativ.
Orientari si practici noi in organizarea curriculumului, interdisciplinaritate, organizare
modulara, organizare de tip integrat, curriculum diferentiat si personalizat
Interdisciplinaritatea:
- a devenit o necesitate a lumii contemporane fiind o consecinta logica a inegrarii tuturor
tipurilor de continuturi in perspectiva educatiei permanente;
- vine ca o solutie la situatia de organizare pe discipline, situatie ce risca la o ruptura intre
acestea;
- satisface nevoia de globalitate in stiinta.
Principala modalitate de introducere a interdisciplinaritatii in invatamant o reprezinta
regandirea continuturilor si colaborarea planurilor, programelor si manualelor scolare in
perspectiva conexiunilor posibile si necesare sub raport epistemologic (cunoasterea stiintelor)
si pedagogic.
Predarea integrala a cunostintelor:
- este o maniera de organizare a invatamantului asemanatoare cu interdisciplinaritatea, dar se
deosebeste de aseasta prin facptul ca se ia ca referinta o idee sau un principiu integrator care
transcende granitele dintre disciplinele stiintifice si grupeaza cunoasterea in functie de noua
perspectiva;
3

- este o notiune dinamica ce sufera permanente modificari; in principal, ea evidentiaza


unitatea funciara (originara) a gandirii stiintifice si ntrebuie sa evite accentuarea neadecvata a
distinctelor dintre diversele discipline stiintifice;
- se fundamenteaza pe doua sisteme de referinta: unitatea stiintei si procesul de invatare la
copil.
Modalitati de organizare:
- integrarea continuturilor ce apartin diferitelor subdiviziuni ale unei discipline stiintifice
majore;
- integrarea a doua sau mai multor domenii in proportii mai mul sau mai putin egale;
- integrarea a doua sau mai multor discipline cu preponderenta uneia dintre ele;
- una sau alta dintre cele trei modalitati amintite, corelata cu integrarea unei discipline
nestiintifice.
Modularitatea:
- este rod al necesitatii de a arunca punti intre filierele scolare, intre educatia formala,
nonformala si informala, oferind adultilor o a doua sansa de instruire;
- presupune o organizare supla a continuturilor invatamantului care sa asigure continuitate
educativa, care sa rezerve posibilitati de intrare, de ietire, de reorientare, de schimbare de
persectiva, de adecvare la diferite medii. Un modul pedagogic este un mijloc de invatamant
care trebuie sa raspunda la patru criterii fundamentale:
* sa defineasca un ansamblu de situatii de invatare;
* sa vizeze obiective bine definite;
* sa propuna probe de verificare a celui care invata pentru a realiza feed-back-ul;
* sa poata sa se integreze an contexte variate ale invatarii.
Curriculumul diferentiat si personalizat:
- trecerea de la o scoala pentru toti la o scoala pentru fiecare;
- diferentierea experimentului de invatare se face de catre profesori in continut, metode de
predare-invatate, mediu psihologic;
- diferentierea se exprima la nivelul elevului prin: extensiunea cunostintelor, profunzimea
intelegerii, ritmul si stilul de invatare (creativ, reproductiv, investigat);
- la nivelul liceului; organizarea diferentiata a continutului apare chiar in plan de invatare in
functie de profilul liceului.
Concluzia: forma de organizare a proceselor de invatamant in vederea predarii diferentiate si
personalizate este unul dintre factorii determinanti pentru succesul strategiei de personalizare
a curricumului.
Documentele curriculare: planul cadru, programe scolare, manualele, materialele
suport (ghiduri, portofolii, culegeri, manualul profesorului etc.). Metodologia aplicarii
lor in scoala
4

Planurile-cadru de invatamant
- reprezinta documentul reglator esential care jaloneaza resursele de timp ale procesului de
predare-invatare;
- ofera solutii de optimizare a bugetului de timp: pe de o parte, sunt cuprinse activitatile
comune tuturor elevilor din tara in scopul asigurarii egalitatii de sanse a acestora; pe de alta
parte, este prevazuta activ pe grupuri (clase) de elevi in scopul diferentierii parcursului scolar
in functie de interesele, nevoile si aptitudinile specifice ale elevilor.
Programa scolara
- este o parte a curricumului national;
- descrie oferta educationala a unei anumite discipline pentru un parcurs scolar nedeterminat;
- cuprinde:
* pentru clasele V-IX: o nota de prezentare, obiectivele-cadru, obiectivele de referinta,
exemple de activitati de invatare si continuturi;
* pentru clasele X-XII: o nota de prezentare, competente generale, competente specifice si
continuturi, valori si atitudini, sugestii metodologice.
Planificarea calendaristica
- este un document administrativ alcatuit de profesor care asociaza intr-un mod personalizat
elemente ale programei (obiective (competente) si continuturi) cu alocarea de timp
considerata optima de catre acesta.
In elaborarea planificarii se parcurg urmatoarele etape:
- realizarea asociatiei dintre obiective (competente) si continuturi;
- impartirea materiei an unitati de invatare;
- stabilirea succesului de parcurgere a unitatii;
- alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de invatare.