TULBURARILE SOMATOFORME

http://formarepsihoterapie.ro/tulburarile-somatoforme/
Revista Somatoterapia Nr. 07/2006
TULBURARILE SOMATOFORME
psiholog NECULA MIHAELA LUCIANA
Masterat Psihoterapie Analitica
TULBURARILE SOMATOFORME
Sinonimii:
Tulburare cenestopata Nevroza cenestopata
Definitie descriere:
Grup de entitati clinice caracterizata prin:
convingerea pacientului ca exista o boala somatica neelucidata diagnostic;
invocarea insistenta, dramatizata si recurenta a unor acuze aparent somatice;
preocupare intensa pentru efectuarea sau repetarea unor investigatii edificatoare in pofida:
- rezultatelor negative ale investigatiilor efectuate si a
- asigurarilor asupra inexistentei unei boli somatice
eventuala prezenta a unor semne sau dereglari nu explica intensa ingrijorare sau anxietatea pacientului;
debutul si evolutia acuzelor pacientului sunt corelate cu existenta unor situatii stresante, de cele mai
multe ori ignorate de pacient.
Tulburarile somatoforme sunt urmatoarele:
A. Tulburarea de somatizare: este o tulburare polisimptomatica cu debut inainte de etatea de 30 de ani,
care se intinde pe o perioada de ani de zile si este caracterizata printr-o combinatie de durere si
simptome gastrointestinale, sexuale si pseudoneurologice.
B. Tulburarea somatoforma nediferentiata: este caracterizata prin acuze somatice neexplicate, durand cel
putin 6 luni si care sunt sub pragul pentru un diagnostic de tulburare de somatizare.
C. Tulburarea de conversie: implica simptome neexplicabile sau deficite care afecteaza activitatea
motorie voluntara sau sensibilitatea, sugerand o conditie neurologica sau alta conditie medicala generala.
Se considera ca factorii psihologici sunt asociati cu simptomelesau deficitele.
D. Tulburarea algica: se caracterizeaza prin durere ca focar predominant al atentiei clinice. In plus, factorii
psihologici sunt considerati a avea un rol important in debutul, severitatea, exacerbarea si persistenta sa.
E. Hipocondria: este preocuparea cuiva in legatura cu faptul ca ar avea sau chiar ideea ca are o maladie
severa, bazata pe interpretarea eronata a simptomelor sau functiilor corporale.
F. Tulburarea dismorfica corporala: este preocuparea pentru un defect presupus sau exagerat in aspectul
fizic.
G. Tulburarea FAS (tulburarea somatoforma fara alta specificatie): este inclusa pentru codificarea
tulburarilor cu simptome somatoforme care nu satisfac criteriile pentru nici una din tulburarile
somatoforme spacifice.
A. Tulburarea de somatizare
Sinonimii:
Tulburare psihosomatica multipla
Sindromul acuzelor multiple
Isteria
Sindromul Briquet
Definitie descriere:
Entitate clinica ilustrata prin:
simptome somatoforme multiple, recurente, fluctuante;
traite si invocate cu puternica neliniste, anxietate si depresie;
care pot aparea in aria oricarui aparat sau sistem, in special:
- cardiovascular
- gastrointestinal
- cutanat sau al sensibilitatii dureroase
simptome care din perspectiva validitatii clinice sunt:
- nespecifice si lipsite de semnificatie pentru boala invocata
- neconfirmate de investigatiile paraclinice
pacientii prezinta:
- un lung istoric de contacte medicale, investigatii si operatii
- un grad semnificativ de invalidare a activitatii profesionale si sociale
debut la adolescenta sau la varsta adulta tanara;
evolutia este indelungata, continua, cu unele fluctuatii de severitate;
prevalenta tulburarii este:
- mai inalta la femei (pana la 2%)

- mai putin la barbati (pana la 0,2%)

pattern familial: confirmat de prevalenta mai inalta la rudele biologice de gradul I ale pacientului;
comorbiditate complicatii:
- tulburari anxioase
- tulburari depresive
- tulburare histrionica a personalitatii
Criterii de diagnostic
A. Un istoric de multe acuze somatice incepand inainte de etatea de 30 ani care survin o perioda de multi
ani si care au drept rezultat solicitarea tratamentului sau o deteriorare semnificativa in domeniul social,
profesional sau in alte domenii importante de functionare.
B. Fiecare dintre urmatoarele criterii trebuie sa fi fost satisfacute, cu simptome individuale survenind
oricand in cursul perturbarii:
1. patru simptome algice: un istoric de durere cu cel putin patru sedii sau functii diferite (cap, abdomen,
spate, articulatii, extremitati, piept, rect, in cursul menstruatiei, raportului sexual ori mictiunii);
2. doua simptome gastrointestinale: un istoric de cel putin doua simptome gastrointestinale, altele decat
durerea (greata, flatulenta, varsaturi altele decat in cursul sarcinii, diaree sau intoleranta la diverse
alimente);
3. un simptom sexual: un istoric de cel putin un simptom sexual sau de reproducere, altul decat durerea
(indiferenta sexuala, disfunctie erectila sau ejaculatorie, menstruatii neregulate, sangerare menstruala
excesiva, varsaturi pe toata durata sarcinii);
4. un simptom pseudoneurologic: un istoric de cel putin un simptom sau deficit sugerand o conditie
neurologice nelimitata la durere (simptome de conversie, cum ar fi deteriorarea coordonarii sau a
echilibrului, paralizie sau scaderea localizata a fortei musculare, dificultate de deglutitie sau senzatia de
nod in gat, afonie, retentie de urina, halucinatii, pierderea senzatiei tactile sau de durere,diplopie,
cecitate, crize epileptice, simptome disociative cum ar fi amnezia sau o pierdere a cunostiintei, alta decat
lesinul).
C. Fie una sau alta din urmatoarele:
1. dupa o investigatie corespunzatoare, nici unul din simptomele de la criteriul B. nu poate fi explicat
complet de o conditie medicala generala cunoscuta ori de efectele directe ale unei substante (un drog de
abuz, un medicament);
2. cand exista o conditie medicala generala asemanatoare, acuzele somatice sau deteriorarea sociala
sau profesionala rezultata sunt in exces fata de ceea ce ar fi de asteptat din istoric, examenul somatic
sau datele de laborator.
D. Simptomele nu sunt produse intentional sau simulat.
B. Tulburarea somatoforma nediferentiata
Sinonimii:
Tulburare psihosomatica nediferentiata
Definitie descriere:
Entitate clinica reziduala, asemanatoare cu tulburarea de somatizare, de care
se diferentiaza prin:
tablou clinic mai putin elocvent, mai sters, mai estompat;
ilustrat cu precadere prin manifestari:
- neurasteniforme sau
- somatoforme, in special gastrointestinale sau genitourinare
cu o evolutie (mai scurta decat tulburarea somatoforma) de minim sase luni;
un anumit grad de invaliditate ocupationala, familiala sau socio-profesionala.
Criterii de diagnostic
A. Una sau mai multe acuze somatice (fatigabilitate, pierderea apetitului,
acuze gastrointestinale sau urinare).
B. Fie una sau alta din urmatoarele:
1. dupa o investigatie corespunzatoare, simptomele nu pot fi explicate complet de o conditie medicala
generala cunoscuta ori de efectele directe ale unei substante (un drog de abuz, un medicament);
2. cand exista o conditie medicala generala asemanatoare, acuzele somatice sau deteriorarea sociala
sau profesionala rezultata sunt in exces fata de ceea ce ar fi de asteptat din istoric, examenul somatic
sau datele de laborator.
C. Simptomele cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau
in alte domenii importante de functionare.
D. Durata perturbarii este de cel putin 6 luni.
E. Perturbarea nu este explicata mai bine de alta tulburare mentala (de alta tulburare
somatoforma, de o disfunctie sexuala, de o tulburare afectiva, anxioasa, de somn sau psihotica).
F. Simptomele nu sunt produse intentional sau simulat.
C. Tulburarea de conversie
Sinonimii:

Nevroza isterica
Definitie descriere:
Entitate clinica ilustrata prin:
simptome inexplicabile sau deficite care afecteaza motricitatea voluntara sau functia senzoriala, sugerand
o boala neurologica sau alte conditii de medicina generala;
asocierea factorilor psihologici ce se afla intr-o anumita relatie temporala cu debutul sau exacerbarea
simptomelor sau deficitelor;
simptome neproduse intentionat sau simulate (o manifestare a unui conflict sau a unei probleme
inconstiente);
debutul in copilarie sau precoce la varsta adulta;
prevalenta tulburarii este de:
- 3% la pacientii ambulatorii
- intre 1 14% la pacientii medicali generali/chirurgicali
pattern familial: mai frecvente la rudele indivizilor cu tulburare de conversie, cu un risc crescut la gemenii
monozigoti;
Criterii de diagnostic
A. Unul sau mai multe simptome sau deficite afectand functia motorie voluntara sau
senzoriala si care sugereaza o conditie neurologica sau o alta conditie medicala generala.
B. Factorii psihologici sunt considerati a fi asociati cu simptomul sau deficitul, deoarece initierea sau
exacerbarea simptomului sau deficitului este precedata de conflicte sau de alti stresori.
C. Simptomul sau deficitul nu este produs intentional sau simulat.
D. Dupa o investigatie corespunzatoare, simptomul sau deficitul nu poate fi explicat complet de o conditie
medicala generala sau de efectele directe ale unei substante (un drog de abuz, un medicament), ori de
un comportament sau experienta sanctionata cultural.
E. Simptomul sau deficitul cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social,
profesional sau in alte domenii importante de functionare, ori justifica evaluarea medicala.
F. Simptomul sau deficitul nu este limitat la durere sau la o disfunctie sexuala, nu survine exclusiv in
cursul tulburarii de somatizare si nu este explicat mi bine de alta tulburare mentala.
De specificat tipul de simptom sau deficit:
- cu simptom sau deficit motor
- cu simptom sau deficit senzorial
- cu crize epileptice sau convulsii
- cu tablou clinic mixt
D. Tulburarea algica
Sinonimii:
Tulburare somatoforma tip durere
Tulburare prin durere somatoforma
Tulburare dureroasa
Psihalgie
Definitie descriere:
Entitate clinica ilustrata prin:
durere severa, persistenta;
localizata in una sau mai multe arii corporale;
care, prin severitatea ei, produce suferinta si determina perturbarea sau invalidarea activitatii socioprofesionale;
etiologia durerii poate fi corelata cu:
- factori psihologici, respectiv cu situatii stresante, psihotraumatizante sau frustrante
- atat cu factori psihologici cat si cu o conditie medicala generala ca: boli reumatice, neuropatii, neoplazii
evolutia durerii poate fi considerata:
- acuta, cu o durata de maximum sase luni
- cronica, in care durata este de minim sase luni
prevalenta tulburarii algice este de:
- 10 12% din populatia generala
- cu o rata mai inalta la femei
comorbiditate complicatii:
- tulburari depresive
- abuzul sau dependenta de alcool sau drog
Criterii de diagnostic
A. Durerea intr-unul sau mai multe sedii anatomice este elementul predominant
al tabloului clinic si este suficient de severa pentru a justifica atentia clinica.
B. Durerea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in
alte domenii importante de functionare.
C. Factorii psihologici sunt considerati a avea un rol important in debutul, severitatea, exacerbarea sau

persistenta durerii.
D. Simptomul sau deficitul nu este produs intentional sau simulat.
E. Durerea nu este explicata mai bine de o tulburare afectiva, anxioasa sau psihotica
si nu satisface criteriile pentru dispareunie.
De specificat daca este:
- acuta: durata de mai putin de 6 luni
- cronica: durata de 6 luni sau mai mult
E. Hipocondria
Sinonimii:
Tulburare hipocondriaca
Nevroza hipocondriaca
Hipocondriaza
Definitie descriere:
Entitate clinica ilustrata prin:
grija obsesiva sau convingerea ferma ca prezinta o boala somatica severa;
acuze somatoforme persistente;
preocupari intense asupra aspectului fizic:
- in special asupra extremitatii cefalice
- cu teama aparitiei unor anomalii sau defecte
interpretarea ca anormale a unor senzatii fizice banale;
caracterul migrator (de la un aparat sau sistem la altul) al acuzelor si preocuparilor;
ignorarea rezultatelor negative ale investigatiilor;
neincrederea sau minimalizarea reasigurarii clinicienilor asupra starii sanatatii;
debutul la adultul tanar dar si in adolescenta sau la varsta adulta;
evolutia este indelungata (de minimum sase luni) si fluctuanta;
perturbare sau invalidare a activitatii casnice si socio-profesionale;
prevalenta, vag estimata (la 6-7% din populatia generala), fara diferente in raportarea pe sexe.
Criterii de diagnostic
A. Preocuparea pacientului in legatura cu faptul ca ar avea sau chiar ideea ca are o maladie severa,
bazata pe interpretarea eronata a simptomelor sau functiilor corporale.
B. Preocuparea persista in dispretul evaluarii medicale corespunzatoare si a
asigurarii de contrariu.
C. Convingerea de la criteriul A. nu este de intensitate deliranta (ca in tulburarea deliranta, tip somatic), si
nu este limitata la o preocupare circumscrisa la aspect (ca in tulburarea dismorfica corporala).
D. Preocuparea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional
sau in alte domenii importante de functionare.
E. Durata perturbarii este de cel putin 6 luni.
F. Preocuparea nu este explicata mai bine de anxietatea generalizata, tulburarea
obsesiv-compulsiva, panica, un episod depresiv major, anxietate de separare sau alta tulburare
somatoforma.
De specificat daca:
cu constiinta maladiei redusa, pentru cea mai mare parte a timpului in cursului episodului recurent,
persoana nu recunoaste ca preocuparea referitoare la a avea o maladie este excesiva sau nejustificata.
F. Tulburarea dismorfica corporala
Sinonimii:
Dismorfofobie
Definitie descriere:
Entitate clinica ilustrata prin:
credinta intr-un defect imaginar al infatisarii;
exagerarea sau o preocuparea excesiva pentru o anomalie fizica usoara;
consultarea adesea a dermatologilor si specialistilor in chirurgie plastica;
deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare;
debutul intre adolescenta si varsta mijlocie
evolutia continua, intensitatea simptomelor accentuandu-se sau diminuandu-se de-a lungul timpului.
Criterii de diagnostic
A. Preocupare pentru un presupus defect in aspect. Daca este prezenta si o usoara
anomalie fizica, preocuparea persoanei este marcat excesiva.
B. Preocuparea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional
sau in alte domenii importante de functionare.
C. Preocuparea nu este explicata de alta tulburare mentala (de insatisfactia in legatura cu conformatia si
dimensiunea corpului in anorexia nervoasa).
G. Tulburarea FAS

Sinonimii:
Tulburarea somatoforma nespecifica
Definitie descriere:
Aceasta categorie include:
Pseudociesisul: convingerea falsa ca ar fi insarcinata asociata cu semne obiective de sarcina;
O tulburare implicand simptome hipocondriace nonpsihotice cu o durata de mai putin de sase luni;
O tulburare implicand acuze somatice neexplicate cu o durata de mai putin de sase luni si care nu se
datoreaza altei tulburari mentale.
PSIHOTERAPII
Psihoterapia suportiva
Tehnicile suportive sunt focalizate asupra identificarii strategiilor adecvate rezolvarii problemelor medicale
si mobilizarii suportului social. Abordarea terapeutica include interventii ca educatia, testarea realitatii,
reasigurarea si consilierea. Scopul acestei psihoterapii consta in intarirea mecanismelor adaptative, in
reducerea participarii afective, a trairii starii de boala, a anxietatii, a tensiunii afective ca si a conduitei
maladaptative.
Fiind orientata asupra starii si situatiei pacientului, psihoterapia suportiva lasa in umbra problemele
etiologiei bolii sau structurii personalitatii pacientului. Desprinsa de considerente teoretice, de analize
aprofundate, de interpretari, ca si de ambitia eventualei restructurari a personalitatii bolnavului, aceasta
abordare suportiva constituie o terapie a realului, a concretului si a prezentului.
2. Utilizarea bio-feed-back-ului
Definit ca un proces de antrenament ce permite modificarea, in limite biologice, a functiilor viscerale,
fiziologice care sunt, de obicei, automate, involuntare, bio-feed-back-ul nu constituie o metoda
terapeutica bine delimitata, ci o grupare de eforturi de tratament ce implica o gama larga de activitati si
masuratori. In consecinta, termenul cuprinde o constelatie de proceduri ce au ca element comun
prezentarea unui semnal senzorial, de obicei auditiv sau senzorial, care se transforma intr-un proces
biologic. Sub aspect metodologic, antrenamentul are in vedere: motivatia pacientului in vederea aplicarii
tratamentului si, implicit, a modificarii raspunsului psihofiziologic; un control continuu al raspunsului
psihofiziologic asupra caruia este axat tratamentul; un avertisment imediat (feed-back) pe care pacientul il
primeste la fiecare schimbare a raspunsului.
Mecanismele sau modul de actiune a acestei tehnici terapeutice nu au fost elucidate si ceea ce se stie,
este faptul ca ele sunt nespecifice. Dar specificitatea poate tine de metoda terapeutica sau de
fiziopatologia organului sau sistemului implicat. Studiile efectuate atesta faptul ca nu este vorba de nici
unul din cele doua aspecte ale specificitatii, ci mai ales de factori psihologici ce au in vedere
conditionarea, relaxarea sau chiar efectul placebo. Daca bio-feed-back-ul nu exercita un rol specific
asupra procesului fiziopatologic implicat in sindromul psihosomatic, inseamna ca in realizarea efectului
terapeutic intervin alti factori, denumiti mediatori psihologici, printre care: un anumit pattern de
personalitate; o anumita stare afectiva (depresie sau anxietate); nevroticismul; motivatia pacientului sau
relatia terapeutica.
3. Somatoterapia
Somatoterapia este o terapie corporala care se adreseaza atat fizicului cat si psihicului. Travaliul asupra
corpului are ca scop exteriorizarea inconstientului primar. Plecand de la unul din principiile elaborate de
Wilchen Reich, ma voi opri la carapacea caracteriala ce reprezinta o startificare, un soi de inchistare a
tuturor experientelor trecute, a apararilor puse in actiune, este fortareata in spatele careia se retrage
pentru a-si organiza rezistentele. In sens metaforic, totul se petrece ca si cum experientele infantile,
conflictele, refularile, frustrarile si schimbarile energetice care le leaga, formeaza un depozit care ne face
sa reactionam mereu, in aceeasi maniera stereotipa si care ne interzice inovatiile si initiativele noi.
Notiunea de carapace caracteriala este foarte importanta pentru a intelege ca travaliul de deblocare
energetica se adreseaza nu numai persoanelor care sufera intens ci si oricui se afla prin in intr-un
mecanism repetitiv, de reproducere a esecului. Carapacea caracteriala este dublata de o carapace
musculara care nu poate fi atinsa printr-o abordare pur psihologica si verbala.
Somatoterapia poate fi descrisa din 3 perspective:
- comunicarea se realizeaza pe mai multe canale: verbal si nonverbal prin cele 5 organe de simt
(precursor fiind Erickson);
- se face o abordare complexa a fiintei umane, pe cele patru paliere: inconstient (prin hipnoza); cognitiv
(restructurarea cognitiva); soma (inele reichiene) si comportament (tehnici asertive);
- se lucreaza cu emotiile, provocandu-se catharsisul datorita contactului tactil (contact primordial).
4. Psihoterapia psihanalitica
Cu toate ca in dezvoltarea medicinei psihosomatice este cunoscuta contributia teoriei psihanalitice,
terapia tulburatilor somatoforme nu a beneficiat in mod practic de aportul psihoterapiei psihanalitice.
Pornind de la postulatele teoriei psihanalitice, se considera ca fiecare caz de tulburare somatoforma isi
are originea intr-o relatie de dependenta mama-copil. Teoria psihodinamica postuleaza ca: pulsiunile
inconstiente nu apar ca atare in viata psihica ci printr-o anumita transfigurare, care se manifesta in
patologia organelor; stadiile dezvoltarii persoanei, oprite in evolutie, nu au putut ajunge la un nivel

simbolic, verbal, expresiv; trairea afectiva a persoanei este reprimata si totodata returnata de la nivelul
exprimarii psihice la acela al manifestarilor somatice.
5. Psihoterapia comportamentala
Poate fi aplicata atat in grup cat si in forma individuala. In cadrul acestei terapii pot fi elaborate programe
generale de preventie comportamentala, ca: antrenarea in controlul stresului, prin identificarea situatiilor
stresante, controlul stimulilor care evoca raspunsuri la stres, invatarea relaxarii; modificarea
comportamentului habitual prin schimbarea obiceiurilor zilnice susceptibile de a produce stres, evitarea
persoanelor si situatiilor care inducstareade alerta, competivitatea si ostilitatea;
6. Terapia prin sugestie si hipnoza
Fiinta umana depinde de o serie de convingeri, obiceiuri, motivatii, de particularitatile unor procese
cognitive, de rolurile sociale pe care este silita sa le joace fata de alte persoane, institutii cat si fata de
colectivitatile carora le apartine. Un loc aparte il ocupa dependenta omului fata de sistemele verbale de
comunicare. Astfel se poate apela la resursele interioare ale pacientului ce pot ameliora sau mentine
starea de sanatate.
Atunci cand o persoana este preocupata sa mascheze unele din deficientele sale prin accentuarea unor
caracteristici dezirabile sau lupta pentru depasirea unor slabiciuni, apar mecanismele defensive cu rol
compensator. Prin sugestie, aceste mecanisme de aparare vor fi eliminate. Mentalul constient al
pacientului il ajuta sa inteleaga diverse situatii la nivel logic, iar prin hipnoza se urmareste deschiderea
cailor catre cunoasterea intuitiva care are loc prin mecanisme subconstiente.
7. Psihoterapia expresiva
Acest gen de psihoterapie, mai aprofundata si mai indelungata, se aplica numai in faza de reabilitare. O
psihoterapie mai bine structurata se impune atunci cand se constata o slaba adaptare psihologica in
primele stadii ale vindecarii fizice.
In cadrul acestei terapii trebuie sa i se ofere pacientului posibilitatea de a ventila, de a-si exprima furia,
ostilitatea, insatisfactia si de a discuta frustratia cu privire la un larg spectru de preocupari si trairi. De
asemenea, pacientii care in mod obisnuit si-au reprimat sentimentele ostile si agresive vor fi incurajati in
exprimarea tendintelor, ca mijloc de a da expresie frustratiilor.
8. Suportul socio-familial
Este foarte important rolul protector al mediului familial fata de diferite forme de stres psihosocial ce
favorizeaza aparitia tulburarilor somatoforme. Continutul suportului familial are in vedere inlaturarea unor
idei si atitudini empirice, eronate si instituirea unor reguli si conduite adaptate. Acestea se refera mai ales
la confortul psihic, la activitatea fizica si la sexualitate.
STRATEGII TERAPEUTICE
A. Tulburarea de somatizare
Tratament:
Urmatoarele demersuri terapeutice constituie o abordare general acceptata care are la baza ipoteza ca
problema de fond este reprezentata de anumite nevoi psihologice ale acestor pacienti. Terapeutul va
avea in vedere faptul ca:
in primul rand, acesti pacienti nu doresc eliminarea simptomelor, ci o anumita relatie afectiva si
intelegere;
pacientul doreste ca medicul sa confirme faptul ca este bolnav;
asigurarea ca nu exista nici o problema fizica nu este, de obicei, utila;
afirmarea unui diagnostic de boala organica nu va vindeca pacientul;
va evita contestarea suferintei pacientului;
va arata ca este de acord ca exista o problema si ca doreste sa-l ajute;
o explicatie prematura cu privire la faptul ca simptomele au o baza emotionala este putin utila;
accentul trebuie sa se puna pe nivelul functional al pacientului si nu pe simptome:
- trebuie inteles ce factorii de stres actioneaza in cazul pacientului respectiv si ce mecanisme de
compensare a dezvoltat ca apoi sa se stabileasca ca obiective comportamente adaptative mai potrivite;
- trebuie sa se insiste asupra reintroducerii si intaririi comportamentului si modului de comunicare
specifice unei persoane care nu este bolnava;
- de cate ori este posibil sa se vorbeasca despre orice altceva si nu despre simptome.
Este necesar un program de intalniri regulate cu pacientul, astfel incat acesta sa nu trebuiasca sa
manifeste simptomele obisnuite pentru a putea solicita ajutor.
C. Tulburarea de conversie
Tratament:
Inainte de a incepe tratamentul trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele:
este o forma de protectie a pacientului fata de o situatie intolerabila din punct de vedere psihologic;
daca se elimina aceaste mecanisme de aparare este posibil ca pacientul sa se simta coplesit si
vulnerabil;
orice tratament specific trebuie sa includa si o componenta care sa se adreseze stresului subiacent si nu
doar simptomelor in sine;
poate fi necesara o anamneza clinica secventiala;

poate fi util sa se sugereze acestor pacienti ca simptomele lor nu sunt permanente si ca se vor remite
gradat de la sine;
in acelasi timp, poate fi important sa se examineze si celelalte probleme cu care se confrunta pacientul.
D. Tulburarea algica
Tratament:
Terapeutul trebuie sa aiba in vedere fapul ca:
tulburarea algica concentreaza asupra sa ansamblul preocuparilor si trairilor pacientului in cauza si
elaboreaza un pattern comportamental disfunctional, tradus printr-un stil de viata maladaptiv, pe fondul
unei dispozitii de tip depresiv;
acesti pacienti prezinta o redusa capacitate de autoexaminare, autocunoastere si de exprimare adecvata
si nuantata a starii lor afective, ca si o saracie a vietii imaginative
E. Hipocondria
Tratament:
Terapeutul trebuie sa:
reasigure pacientul ca nu exista alta boala;
sublinieze faptul ca rabdarea este foarte importanta in procesul terapeutic;
actioneze asupra modelului automat anormal de rationament al pacientului si a interpretarii eronate a
senzatiilor interne;
F. Tulburarea dismorfica corporala
Tratament:
Inaintea demersului terapeutic, terapeutul trebuie sa tina cont de faptul ca:
efectuarea operatiilor de chirurgie plastica in cazul pacientilor care insista ca starea lor s-ar ameliora daca
defectul respectiv a fost corectat, este foarte putin utila;
psihoterapia are o valoare limitata;
medicatia utilizata in cazul tratamentului tulburarii obsesiv-compulsive poate produce multe ameliorari si
in cazul pacientilor cu tulburare dismorfica a corpului.
Plan de psihoterapie Psihosomatoanaliza
Sedinta 1: Anamneza
Sedinta 2: Aplicarea de teste pentru stabilirea profilului psihic lista etiopatogenetica
(Irina Holdevici); cunoasterea reactiilor la situatiile problema sau cauzatoare
de stres (Vera F. Birkenbihl); test proiectiv (Davido ChaD)
Sedinta 3: Stabilirea de obiective
Selectarea unui simptom descris in termeni afectivi
Stabilirea prioritatilor de abordare
Sedinta 4: Relaxarea autogena Schultz
Tehnica de control al simptomului (imageria dirijata)
Sedinta 5: Hipnoza (intoarcerea in timp inainte de aparitia simptomului; metafora
simfoniei)
Sedintele 4 5: actiune la nivel inconstient
Sedinta 6: Psihosomatoanaliza imprietenirea cu simptomul (personalizarea simptomului sau masaje pe
zona respinsa))
Sedinta 7: Psihosomatoanaliza psihodrama (accentuarea simptomului)
Sedinta 8: Psihosomatoanaliza simbolizarea somatica a simptomului (gest)
Sedinta 9: Psihosomatoanaliza tehnica bilei de cristal (asocieri libere)
Sedintele 6 9: actiune la nivel inconstient prin acompanierea corporala
Sedinta 10: Restructurarea simbolului somatic al simptomului (contra gest)
Sedinta 11: Travaliul asupra inelelor reichiene (zona de conflict)
Sedinta 12: Reconfigurarea hartii corporale
Sedintele 10 12: actiune la nivel corporal restructurarea somatica
Sedinta 13: Restructurarea cognitiva (prin desen reconfigurare)
Sedinta 14: Restructurarea cognitiva(transformarea gandurilor negative in avantaje)
Sedinta 15: Restructurarea cognitiva in cadrul grupului de suport psihodrama (Ex.:
starea, situatia care a creat-o, gandurile; roluri: personajul, alterego-ul vocea interioara, contestatorul,
contra alterego-ul)
Sedintele 13 15: actiune la nivel cognitiv
Sedinta 16: Rezolvarea de conflicte (tehnica celor 3 cutii)
Sedinta 17: Tehnici asertive (ascultarea empatica, exprimarea deschisa a sentimentelor, formularea
pozitiva a criticilor si primirea lor, chestionarea directa)
Sedinta 18: Intarirea deprinderilor de autorelaxare si autohipnoza.
Sedintele 16 18: actiune la nivelul comportamentului
BIBLIOGRAFIE
1. CAIN, Jacques; Psihanaliza si psihosomatica, Editura Trei, Bucuresti
2. GOLDBERG, J. Richard; Ghid clinic de psihiatrie, Editura ALL, Bucuresti, 2001

3. GORGOS, Constantin; Vademecum in psihiatrie, Editura Medicala, Bucuresti, 1985

4. HOLDEVICI, Irina; Elemente de psihoterapie, Editura ALL, Bucuresti, 1996
5. HOLDEVICI, Irina; Sugestiologie so psihoterapie sugestiva, Editura Victor, Bucuresti, 1995
6. IONESCU, George; Psihiatrie, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1990
7. MEYER, Richard; Les nouvelles professions, Editions Somatotherapies, Strasbourg
8. TUDOSE, Florin; TUDOSE, Catalina; DOBRANICI, Letitia; Psihopatologie si psihiatrie pentru
psihologi, Editura Info Medica, Bucuresti, 2002
9. TUDOSE, Florin; Fundamente in psihologia medicala, Editura Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2003
10. DSM IV- Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Editia a-IV-a,
Editura Asociatiei Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2003