Cpitanul striga n urma mea: ,,Ce faci, nebunule? ntoarce-te
napoi!. Eu, srit din tranee doar cu o foaie de cort i o grenad la mine, dintr-un impuls pe care nu am ncercat nici atunci i nici dup ani s mi-l definesc, m-am npustit asupra lui Goliat. Goliat- tancul rusesc- se apropia greoi iar uruitul su, n loc s se amplifice, se pierdea parc ntr-un vuiet gros i ndeprtat. Dintr-un salt, agndu-m de tunul lui, i-am nclecat turela. De acolo- inspiraie! Cu foaia i-am acoperit vizeta i i-am aruncat cu grenada sub enile. Explozie! O explozie alb i mut. M-am trezit, nu dup mult, nconjurat de camarazi. Capul m durea groaznic, urechile mi iuiau, iar o fa-mi nconjura trupul. Eram rnit aici, sub coast, dar nc nu m durea. Cpitanul a zmbit netezindu- i musta a groas: ,,Bravo, m, copile! De acum Talp-Iute o s-i spunem.. O s mor?, ntreb. Dar el nu a apucat s-mi rspund. n locul cuvintelor sale se aude de dup deal, ntr-o romn stricat: ,,Predai-v! Fii detepi! Avem pine i mahoarc!. Niciodat! ,,Ne pupai n cur! strigau ai no tri. Spre sear eram cu to i prizonieri. Ne ncolonaser cte patru ntr-un ir care se topea n ce urile cmpiei, stingndu-se n griuri pale pn aproape de linia orizontului. n captul su, de care eram foarte aproape, ncheietorul coloanei, un gguz solid ce inea n les un Teckel pitic, i uura de suferin pe cei pe care nu i mai ajutau puterile. i aeza cu blndee n genunchi pe zpad i le trgea cte un glon n cap. Cinele su lingea sngele cald de pe fruntea mortului, iar episodul se repeta des i obsesiv. Pe mine durerile m copleeau. n ultima zi de mar, pe cnd m crau n spinare pe rnd camarazii, l aud pe cpitan strignd: ,,V spun eu! Vede i brazii ia? Dup
ei e casa lu` mmuca! O s ne oprim s stm la cldur i ea o s taie
mmligu cald!. Dar noi eram atunci tocmai n mun ii Tatra! Sracul de el, o luase pe cmpii. Cu ochii pierdui n alte dimensiuni se repezi ctre brazi, n apropierea crora ncheietorul coloanei l secer cu o rafal de mitralier. Am vrut atunci s-l strig, dar gura-mi era ncle tat, iar n minte mi rsuna doar: ,,Talp-Iute, Talp-Iute...