Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Dreapta adiacentă este dreapta tangentă profilului efectiv de partea opusă materialului piesei
si aşezata astfel încât distanta maxima pana la profilul efectiv sa aibă valoarea cea mai mică
posibilă, aşa cum se sugerează în figura. 11.1. Dintre toate tangentele A, numai una satisface
condiţia impusă distanţei hmax. este dreapta A1 a cărei distanţă maximă, h1 este cea mai mică dintre
toate.
2
Dreapta adiacentă este bine determinată ca formă, dar are poziţia dependentă de
profilul şi materialul piesei
Plan adiacent este planul tangent la suprafaţa efectivă in exteriorul materialului piesei si
aşezat astfel încât pe suprafaţa de referinţa, distanta maximă până la suprafaţa efectivă sa aibă
valoarea cea mai mică aşa cum se sugerează în figura. 11.2.
Cerc adiacent este cercul tangent cu diametrul minim circumscris unui arbore ca în
figura. 11.3, a sau cu diametru maxim înscris intr-un alezaj ca în figura. 11.3 ,b.
11.1.4.Cilindru adiacent.
Cilindru adiacent este cilindrul de diametru minim ,tangent la suprafaţa efectivă de partea
opusă materialului piesei. Pentru arbori aşa cum se poate vedea în figura 11.4 ,a este cilindrul cu
diametrul minim în care mai pătrunde arborele pe lungimea de referinţă, iar pentru alezaje
(figura.11.4. ,b) este cilindrul cu diametrul maxim, ce mai poate fi introdus in alezaj.
3
Abaterea de formă este abaterea formei suprafeţei reale fată de forma suprafeţei nominale sau
abaterea formei profilului real fată de forma profilului nominal şi se exprimă prin mărimea
distantei maxime măsurată intre suprafaţa efectiva si suprafaţa adiacenta, respectiv intre profilul
efectiv si profilul adiacent. La măsurarea abaterii de formă nu se ia in considerare rugozitatea
suprafeţei.
Abaterea limita de forma reprezintă valoarea maxima a abaterii de formă.
Toleranta de formă este zona determinată de abaterea limită de formă, cu alte cuvinte este
spaţiul dintre suprafaţa sau profilul adiacent si suprafaţa sau profilul echidistant situat la distanţa
egală cu abaterea limită , de partea materialului piesei.
Se impune observaţia ca suprafaţa adiacentă, respectiv profilul adiacent limitează de o
singură parte materialul piesei având rolul hotărâtor asupra jocului ce se obţine la asamblarea
pieselor.
11.3.Clasificarea şi simbolizarea abaterilor şi toleranţelor geometrice.
După tipul suprafeţei sau profilului abaterile de geometrice întâlnite in practică au denumiri
şi simboluri consacrate. În STAS 7385/1-85 sunt prezentate toate toleranţele geometrice împreună
cu simbolurile grafice cu care se înscriu în desenele de execuţie ale pieselor. În tabelul 11.1.se
prezintă clasificarea toleranţelor geometrice împreună cu simbolurile lor grafice.
În continuare se vor definii toate toleranţele împreună cu abaterile aferente.
11.4.2Abatere de la p1anitate
Abatere de la p1anitate (neplanitate) este distanţa maximă între planul adiacent si suprafaţa
efectivă a piesei; distanţa maximă, hmax din figura. 11.2 . în limitele suprafeţei de referinţa. Toleranţa
la planitate este spaţiul cuprins intre planul adiacent si un plan paralel, la distanta egală cu abaterea
limită situat în partea dinspre materialul piesei.
11.4.3.Abatere de la circularitate.
Abaterea de la circularitate este distanţa maximă dintre profilul efectiv si cercul adiacent.
Toleranta la circularitate este coroana circulară cuprinsă între cercul adiacent si un cerc concentric
ce intersectează materialul piesei astfel încât diferenţa razelor sa fie egală cu abaterea limită.
Formele cele mai des întâlnite ale abaterii de la circularitate sunt ovalitatea, poligonalitatea si
forma de spirală prezentate în figura 11.5.
Ovalitatea (figura. 11.5 ,a ) apare când profilul efectiv este asemănător unei elipse.
Diametrul cercului adiacent este egal cu axa mare, dmax astfel încât abaterea de la circularitate este
semidiferenţa axelor. Mărimea ovalităţii este prin definiţie diferenţa diametrelor extreme, deci
dublul abaterii de la circularitate.
Poligonalitatea (figura. 11.5, b) este determinată de un profil efectiv aproximativ poligonal.
Se observă ca ovalitatea este un caz particular de poligonalitate. Pentru un număr impar de laturi
sau pentru un număr relativ mare de laturi, abaterea de la circularitate nu poate fi pusă in evidentă
prin măsurarea diametrului în diferite poziţii unghiulare. In aceste cazuri este necesară trasarea
profilogramei la o scară mult mărita.
Forma de spirala (figura 11.5, c ) apare la piesele rectificate cu avans radial. Dacă porţiunea
de racordare a capetelor spiralei arhimedice este scurtă, la măsurarea diametrelor apare o variaţie
brusca de diametru in poziţii apropiate, iar dacă porţiunea de racordare este tot o spirala şi se întinde
până la jumătate din lungimea profilului efectiv, diametrul rămâne constant in orice poziţie s-ar
măsura (profilul seamănă cu o cardioidă). Punerea in evidenţă a abaterii de la circularitate poate fi
făcuta numai prin trasarea profilogramei.
6
Formele deosebite ale abaterii de la cilindricitate sunt prezentate în figura 11.6.Ele sunt:
- conicitatea, in cazul cind generatoarele profilului longitudinal nu sunt paralele (figura. 11.6,a).
Conicitatea este, prin definiţie, diferenţa diametrelor extreme raportate la lungimea pe axe dintre
secţiunile in care s-au măsurat diametrele. Altfel spus, conicitatea este variaţia diametrului cu
deplasarea de 1 mm in lungul axei (capitolul 8.1.). Abaterea de formă de la cilindricitate este
semidiferenţa diametrelor extreme si nu depinde de lungimea piesei.În mod greşit se consideră
această conicitate numai diferenţa diametrelor extreme;
- forma de butoi, daca generatoarele sunt curbe si diametrul minim apare la unul din capete
ca în figura 11.5 b;
- forma “şa”, daca profilul efectiv are generatoarele curbe,.concave şi diametrul maxim
apare la unul din capete ca în figura 11.6, c;
7
- curbarea axei, dacă locul geometric al centrelor secţiunilor transversale este o linie curbă
(axa de simetrie a suprafeţei este curbată ca în figura 11.6, d.)
In cazul conicităţii, forma butoi si forma “şa”, abaterea de la cilindricitate apare ca
semidiferenţa diametrelor extreme. In cazul curbării axei diametrul d0 este constant în lungul
axei. In acest caz abaterea de la cilindricitate apare ca abatere maximă de la rectilinitate a
generatoarei.
Toloranţa de la cilindricitate apare ca spaţiul dintre cilindrul adiacent si un cilindru
coaxial ce intersectează materialul piesei astfel încât diferenţa razelor să fie egală cu abaterea
limită.
Abaterea de la forma dată a profilului, este distanţa maximă dintre profilul adiacent de formă
dată şi profilul efectiv în limitele lungimii de referinţă. De obicei profilul dat este o curbă compusă
din mai multe curbe simple sau o curbă definită prin puncte discrete la care se prescriu
coordonatele.
Abaterea de la forma dată a suprafeţei este distanţa maximă dintre suprafaţa efectivă şi
suprafaţa adiacentă de formă dată în limitele suprafeţei de referinţă.
Toleranţele de formă ale suprafeţelor trebuie sa se găsească în interiorul câmpului de
toleranţă pentru dimensiunea care limitează întinderea piesei.
Abaterea de la paralelism, este diferenţa între distanţa maximă si minimă pe direcţie normală
la baza de referinţa dintre aceasta şi profilul sau suprafaţa adiacentă, în limitele lungimii sau
suprafeţei de referinţa.
Fig. 11.7.Drepte coplanare. Fig. 11.8.Drepte oarecare. Fig. 11.9.O dreaptă şi un plan.
Abaterea de la paralelism poate apare intre doua drepte (axe), o dreaptă şi un plan sau între
două plane Când dreptele(axele) sunt coplanare, figura 11.7, abaterea de la paralelism este diferenţa
între ymax si ymin în limitele lungimii de referinţă. Toleranţa la paralelism apare ca suprafaţa cuprinsă
intre două drepte paralele cu baza distanţate cu abaterea limită.
8
Dacă dreptele sunt cuprinse în spaţiu, figura 11.8. măsurarea se face în două plane
perpendiculare Px si Py , fiecare conţinând cate una din drepte, Δ1 si respectiv Δ2 . Abaterea de la
paralelism intre dreptele Δ1 si Δ 2 este suma geometrică a abaterilor APlx si APly măsurata în raport
cu intersecţia celor doua plane Δ3. In acest caz toleranţa apare cu spaţiul cuprins în interiorul unei
prisme dreptunghiulare cu muchiile paralele cu baza de referinţa si de secţiune transversală, APlx
limită şi APly limită sau ca spaţiul interior unui cilindru paralel cu baza de referinţa de diametru egal
cu abaterea limită.
Pentru aprecierea abaterii de la paralelism intre o dreaptă (axa) şi un plan, figura 11.9 se va
considera proiecţia dreptei pe planul respectiv.
Dreapta si proiecţia ei determina un plan perpendicular. Abaterea de la paralelism intre o
dreaptă şi un plan este identică cu abaterea de la paralelism a două drepte în plan.
Toleranţa la paralelism dintre o dreaptă şi un plan este spaţiul cuprins între două plane
paralele cu planul dat, distanţate între ele cu abaterea limită.
Abaterea de la paralelism între două plane este diferenţa dintre valorile extreme ale distanţelor
dintre plane măsurate in cele patru colturi ale unui dreptunghi cu suprafaţa egala cu suprafaţa de
referinţa, figura 11.10.
Toleranţa la paralelism dintre două plane este similară cu cea dintre o dreaptă şi un plan.
Abaterea de la perpendicularitate intre două drepte are sens numai dacă ele se intersectează,
deci dacă sunt coplanare, figura 11.11. In acest caz toleranţa la perpendicularitate apare ca zona
cuprinsă intre două plane paralele intre ele, perpendiculare pe baza de referinţa si distantate cu
abaterea limita, figura 11.12 .
Abaterea de la perpendicularitate între o dreaptă şi un plan este egală cu abaterea de la
paralelism intre o dreapta si normala la plan daca planul este baza de referinţă, figura 11.13,a şi cu
abaterea de la paralelism între un plan P si planul normal pe dreaptă determinat de normalele N1 şi
N2 când baza de referinţa este dreapta, figura 11,13. ,b.
9
In cazul când baza de referinţa este planul, figura 11.13, a, dacă există două plane Px si Py
perpendiculare, abaterea de la perpendicularitate se poate măsura separat, APdx si APdy , astfel
abaterea totală este suma geometrică Toleranţa de la perpendicularitate apare ca zona interioară a
unei piramide dreptunghiulare normală pe plan de secţiune 2APdxlim * 2APdylim sau a unui con
normal drept cu raza bazei APd limită.
In cazul când baza de referinţă este dreapta, toleranţa la perpendicularitate este identică cu
cea de la perpendicularitatea între două drepte, figura 11.12.
Abaterea de la perpendicularitate între două plane este egală cu abaterea de la paralelism
dintre normala pe planul bază de referinţa, N1 (figura 11.14) şi celălalt plan, P2 sau abaterea de la
paralelism dintre normala la planul bază de referinţa si normala pe muchia comuna N 2 conţinută în
celălalt plan, măsurată în limitele lungimii de referinţă.
Toleranţa la perpendicularitate între doua plane este spaţiul cuprins intre două plane paralele
distanţate cu dublul abaterii limită şi perpendiculare pe planul bază de referinţă
10
Abaterea de la înclinare este abaterea de la paralelism între drepte sau plane ce formează cu
baza de referinţă (dreaptă sau plan) unghiul nominal, măsurată in limitele lungimii de referinţă.
Problemele ce se pun sunt similare cu cele de la abaterile de la perpendicularitate. Excepţie face
numai câmpul de tolerantă de la înclinarea a doua drepte care este spaţiul dintre două conuri
coaxiale cu baza având distanţa dintre generatoare egală cu abaterea de la înclinare limită (În
mişcare de rotaţie, in jurul unei axe, o dreaptă determină un con si nu un plan ca atunci când
unghiul dintre ele este drept), figura 11.15.
Abaterea de la poziţia nominală este mulţimea abaterilor dimensiunilor efective fată de cele
nominale care determină poziţia unei suprafeţe (axe) în raport cu bazele de referinţă. În figura
11.16. se prezintă abaterea de la poziţia nominală a unui alezaj pe suprafaţa unei plăci
dreptunghiulare.
Poziţia nominală este dată prin coordonatele carteziene ale centrului, N1 si N2 in raport cu
bazele de referinţă (marginile plăcii). Abaterea de la poziţia nominală în acest caz este suma
geometrică a abaterilor APP1 si APP2.
Toleranta la poziţia nominală este zona din jurul punctului, axei sau planului prin care este
precizata poziţia nominală, delimitată de distanţa maximă egală cu abaterea limită.
Abaterea de la coaxialitate sau de la concentricitate este egală cu distanta maximă între axele
de simetrie a două suprafeţe de rotaţie, măsurată in limitele lungimii de referinţă.
Daca abaterea se măsoară intr-un plan transversal pentru suprafeţe ce se cuprind reciproc ea
va apare ca abatere de la concentricitate sub forma de excentricitate, "e". În această situaţie toleranţa
la concentricitate apare ca interiorul unui cerc cu raza egală cu abaterea limită.
Toleranta la coaxialitate se prezintă sub forma unui cilindru cu raza egală cu abaterea limită,
coaxial cu baza de referinţă.
Abaterea de la simetrie este distanţa maximă dintre planele (axele) de simetrie ale elementelor
considerate, măsurată in limitele lungimii de referinţă, figura 11.19. Aceasta abatere are sens numai
daca cel puţin o suprafaţă nu este de rotaţie.
Toleranţa la simetrie apare ca zona din jurul bazei de referinţă la distanţă egală cu abaterea
limită.În toate cazurile în care se pot măsura distanţe până la limite ce reprezintă elementul de
simetrie, a şi b valoarea abaterii este egală cu semidiferenţa dintre a şi b luată în modul.
Bătaia radiala şi bătaia frontală sunt abateri ale suprafeţelor pieselor în mişcare de rotaţie în
raport cu axa de rotaţie .aceste abateri nu cuprind jocurile in lagărele de susţinere.
Bătaia radială este diferenţa dintre distanta maximă si minimă între suprafaţa efectivă si axa
de rotaţie măsurată pe direcţia normală la generatoare ca în figura 11.20. Toleranţa la bătaia radială
13
este o coroană circulară concentrică cu axa de rotaţie la care diferenţa razelor este egală cu bătaia
radială limită
.
11.7.2.Toleranţa de bătaie circulară frontală.
Bătaia frontală este abaterea de la paralelism intre un plan perpendicular pe axa de rotaţie şi
planul unui cerc de diametru. D dat,cum se sugerează în figura 11.21. Bătaia frontală este diferenţa
dintre valorile extreme indicate la instrumentul C cu direcţia de măsurare paralele cu axa de rotaţie
la distanta D/2 de aceasta, pe parcursul unei rataţii complete. Pentru eliminarea jocului axial se
aplică de obicei o forţă axială, Fa . Toleranţa la bătaia frontală este similară cu toleranţa la
perpendicularitate intre două drepte, figura 11.12, dar planele sunt distanţate cu bătaia frontală
maximă.
Prin metoda fantei pot fi depistate abateri de formă până la 0.03 mm, din care cauză este
recomandată pentru abateri limită mai mari de 0.06 mm.
Şabloanele, figura 11.22 şi riglele de verificare, figura 11.23 se utilizează de obicei la
verificarea profilelor.
Plăcile de control sunt placi rigide turnate din fontă ce au o suprafaţă plană foarte fin si precis
prelucrată. Suprafaţa plană se acoperă cu un strat foarte subţire de colorant (indigo, vopsea) şi se
aşează peste suprafaţa de verificat astfel încât colorantul se imprimă pe aceste pe porţiunile cu care
vine în contact. Petele de contact dau informaţii asupra punctelor tangente la planul adiacent.
Aceasta metoda este o pseudoverificare întrucât nu dă nici o informaţie asupra mărimii abaterilor de
forma. Totuşi, metoda este foarte des utilizată, mai ales la prelucrarea suprafeţelor plane atunci când
acestea trebuie să aibă o portanţa sporită. In acest caz aprecierea abaterilor de formă se face prin
numărul de pete de vopsea pe suprafaţa de referinţa de 25 x 25 mm2.
Verificarea abaterilor de la forma dată a suprafeţelor se face cu modele. Modelele se
aseamănă cu plăcile de control doar că suprafaţa adiacentă materialului nu este plană. Metoda de
verificare şi de apreciere a abaterilor de la forma dată este similară cu cea descrisă la plăcile de
control.
Pentru verificarea abaterii de la planeitate a suprafeţelor de dimensiuni mici se folosesc
plăcile de verificare din sticlă (calibrele optice). Placa se aşează în contact cu suprafaţa de verificat.
Datorita diferenţelor de drum dintre raza incidentă si raza reflectată apar benzi de interferenţă
determinate de puncte de aceeaşi depărtare fată de planul adiacent, figura 11.24. Cum benzile de
interferenţa se închid in jurul petelor de contact (epicentre), iar diferenţa de drum se modifica intre
doua franje alăturate cu jumătăţi de lungimi de undă, λ rezultă că distanţa dintre planul adiacent si
suprafaţa efectivă este proporţională cu numărul de franje, k numărate de la epicentru. Ţinând cont
ca diferenţa de drum este dublul distantei h dintre planul adiacent si suprafaţă şi că franjele
15
corespund diferenţei de drum reprezentând multiplii impari ai jumătăţii lungimii de unda, rezultă
relaţia de calcul a distantei, hk din dreptul franjei de ordinul k:
hk = ( 2 K – 1 ) λ/4 (11.1)
Pentru punctele de contact; y = 0. Dacă verificarea se face la lumina zilei ,cu λ = 0.6 μm
franjele întunecate se obţin pentru distante : 0.15, 0.45, 0.75, 1.05, 1.35, … , (2k – 1) 0.15 μm.
Lungimea faţetei se împarte intr-un număr întreg de segmente egale. Echilibrând nivela pe
prima porţiune se vor măsura înclinaţiile, dI (in diviziuni) pe celelalte porţiuni. Diagrama I se obţine
aşezând segmentele cu înclinaţiile corespunzătoare, în ordine, cap la cap. Ordonatele, y’I se vor
calcula ,în ordinea indicelui, cu relaţia:
În care s-a notat cu l, lungimea unui segment şi cu p, precizia de citire a înclinaţiei nivelei.
Măsurarea razelor de curbură pentru profile sau suprafeţe incomplete se poate face prin
măsurarea înălţimii segmentului de cerc, b utilizând o coarda constanta, 2a ca în figura 11.28.
a2 = b ( 2R – b) sau (11.4.)
R = ( a2 + b2 ) / 2b. (11.5.)
Ca reper se vor se vor fixa poziţiile coloanei 4. Există un diametru pe care valorile notate sunt
extreme. Diferenţa acestor valori este abaterea de la perpendicularitate. Direcţia din planul mesei
perpendiculară pe diametrul valorilor extreme este direcţia de perpendicularitate a mesei, pentru că
este perpendiculară pe axa de rotaţie. Diametrul cu aceasta orientare va conţine obligatoriu valorile
egale pentru abaterile măsurate la comparator. Unghiul maxim (mai mare de 900) între axa arborelui
principal şi masă se va realiza pe direcţia diametrului cu valori extreme de partea valorii minime.
La verificarea abaterilor de la înclinare, unghiul nominal αN se materializează de obicei cu
rigla sinus, figura 11.32.
Rigla sinus, 1 se aşează pe masa de control, înclinată cu unghiul αN datorită blocului de cale,4.
Cu ajutorul comparatorului 3 se determina abaterea maximă a distanţei dintre masă şi partea
superioară a piesei 2. Diferenţa dintre abaterile extreme măsurate in limitele lungimii de referinţă va
fi egală cu abaterea de la înclinare, APi .
21
Măsurarea bătăii radiale şi frontale a părţii de fixare a arborelui principal a unui strung
normal, (SNA) este reprezentată în figura 11.33. Diferenţa între valorile extreme înregistrate la
comparator pe parcursul unei rotaţii complete este egală cu bătaia radiala, ABr, respectiv frontal ABf
..
Abaterea de la concentricitate se poate măsura, dacă se asigură rotirea piesei in jurul uneia din
axele de simetrie, asemănător cu bătaia radială Se are in vedere faptul că distanţa între axe,
(excentricitatea) este jumătate din bătaia radială.
Din cele prezentate mai sus reiese că piesele corespund calitativ dacă abaterea de formă
de orientare , de poziţie sau de bătaie este mai mică decât abaterea limită. In desenele de
execuţie sunt notate întotdeauna simbolurile toleranţelor geometrice şi valorile abaterilor
limită. Pentru a ne pronunţa asupra calităţii pieselor ,din acest punct de vedere, va trebui
analizată legătura între abaterea limită şi toleranţă.