Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
2010
1
Cuprins
Cap. I Introducere...................................................................................................pag. 3
Cap. IV Concluzii......................................................................................................pag. 12
Lista ilustraţiilor........................................................................................................pag. 13
Bibliografie................................................................................................................pag. 16
2
Cap. I Introducere
1
Cuvintele notate cu * se regăsesc în lista de nume proprii respectiv lista explicativă a cuvintelor.
3
Cap. II Începutul descoperirii textelor sumeriene
4
Despre ruinele din Mesopotamia cel dintâi a scris un rabin originar din Tudela în
Spania, Benjamin ben Iohannan, în secolul al XII-lea, dar relatarea călătoriei sale a fost
publicată în secolul al XVI-lea.
În secolul al XVII-lea călugărul italian din Roma, Pietro della Vaelle, a adus în
Europa o serie de tăbliţe de argilă cu inscripţii cuneiforme, după ce vizitează movilele de
nisip din vecinătatea oraşului modern Hilla*.
Ambasadorul ce i-a urmat, Don Garcia Silvia Figueroa, a relatat într-o carte apărută
la Anvers că scrierea nu este nici greacă, nici latină, nici arabă, nici chaldeană*, iar
caracterele nu diferă unele de altele decât prin poziţie.
Pietro della Valle sugerase, încă din 1621, că scrierea aflată de el în ruinele din
Persepolis trebuie citită de la stânga la dreapta . Acesta a străbătut, în 1625, oraşul
Ur, pe care irakienii îl numesc Musqayyar, la 10 km sud de Nazirie.
Mai târziu, în 1693, Samuel Flower, slujbaş al Companiei Indiilor de Est, publică o
copie a unei inscripţii de două linii din Persepolis, mai târziu dovedindu-se că
grafemele* erau luate din diferite inscripţii, nu dintr-una singură. După câţiva ani
această scriere a fost numită de către orientalistul englez Thomas Hyde*
“cuneiformă”.
Un an mai târziu tot un danez, Friedrich Munter, publică observaţia importantă din
care reiese că scrierea din clasele I şi III era una silabică, cea din clasa a II-a fiind
ideografică, iar fiecare clasă exprimă forme diferite de scriere. Pe la sfârşitul
secolului al XVIII-lea existau aşadar reunite toate elementele care ar fi făcut posibilă
descifrarea scrierii numită acum cuneiformă.
5
Relatarea studiului făcut de istoricul francez Alphonse de Beauchamp, referitor la
scrierea sumeriană, şi publicarea acestuia, în 1790, îi permite unui agent al său,
James Rich, să facă unele săpături şi cercetări arheologice în carul Campaniei Indiilor
de Est. Acesta, în urma cercetărilor efectuate la Mossul*, a descoperit multe tăbliţe cu
scriere cuneiformă, pietre de hotar* şi cilindri printre care şi cei cu inscripţiile lui
Nabuchodonosor* şi Sancherib*. Inscripţiile care au fost ulterior copiate cu mare
exactitate de secretarul său Carl Bellino au fost trimise spre a fi descifrate
profesorului german de limbă greacă, Georg Friedrich Grotefend, de la liceul din
Göttingen. Colecţia de inscripţii a lui James Rich a constituit începutul marii colecţii
de antichităţi mesopotamiene din British Museum, iar publicarea celor două memorii
ale sale cu inscripţiile şi informaţiile despre ruinele Babilonului*, a reprezentat în fapt
actul de naştere al asiriologiei* şi sumerologiei*.
6
După ce Grotefend publică, în 1805, o relatare completă a interpretării sale, în
descifrarea cuneiformelor intervine ofiţerul britanic în Persia, H. C. Rawlinson. Acesta
a început să copieze unele din inscripţiile trilingve din Persia: cea de la muntele
Alvand, de lângă Hamadan*, şi inscripţia de pe o stâncă de la Behistun* aflată la 30 de
mile de Kerman-şah*. Prima inscripţie cuprindea două texte scurte în trei limbi, pe
care ofiţerul britanic o interpretează corect după ce o copiază fără să ştie nimic
despre lucrările lui Grotefend. El foloseşte aceeaşi metodă ca şi Grotefend, dar îşi dă
seama că este necesar să aibă o inscripţie mult mai lungă, cuprinzând mai multe
nume proprii, spre a putea cunoaşte bine şi descifra scrierea cuneiformă. O astfel de
inscripţie era aceea de la Behistun săpată pe o stâncă pe o suprafaţă de câteva sute
de metri pătraţi şi care conţinea câteva sute de rânduri. Însă textul se găsea săpat pe
munte la o înălţime de circa 100 de metri şi era foarte greu de ajuns la el. Rawlinson a
fost silit să-şi facă o schelă spre a ajunge la această inscripţie şi uneori a fost obligat
să stea agăţat de o frânghie spre a copia cât mai exact cu putinţă grafemele
inscripţiei. Rawlinson a început să copieze inscripţia de la Behistun în 1835 şi de abia
în 1844 a reuşit să copieze tot textul, redactat în persană veche, al inscripţiei care
avea 414 rânduri. În 1847 acesta se întoarce la Behistun şi reuşeşte să facă prin
estompaj o copie a versiunii babilononiene, de 112 rânduri, a acestei inscripţii. Apoi a
putut să o traducă şi să o descifreze cu ajutorul textului paleo-persan deja descifrat.
În 1848 el trimite transliterarea, traducerea şi copia inscripţiei de la Behistun, scrisă
şi în persană veche, Societăţii Regale Asiatice din Londra.
7
Rawlinson, conform unei note publicate de Hincks, studiind silabarele* excavate în
actuala localitate Kuyungik, a ajuns la concluzia că ele erau bilingve, şi că vocalele
babiloniene explicau termeni dintr-o limbă cu totul aparte şi necunoscută până atunci,
limbă pe care el o numea ”akkadiană” şi pe care o considera “scitică” sau “turanică”*. În
1853 Rawlinson a făcut o comunicare Societăţii Regale Asiatice din Londra, în care
afirmă că, printre tăbliţele şi cărămizile găsite în sudul Babiloniei, erau unele scrise într-o
limbă “scitică”. Doi ani mai târziu, într-o altă comunicare făcută înaintea aceluiaşi for
ştiinţific, el afirma că sciţii din Babilon, care se numeau “akkadieni”, au inventat scrierea
cuneiformă. El conchide că limba aceasta are unele afinităţi în ceea ce priveşte sistemul
pronominal cu limbile mongolă şi manciuriană, dar vocabularul ei este diferit de al lor.
Rawlinson a redactat şi volumele Cuneiform Inscriptions of Western Asia în care publică
tot materialul pentru studiul limbii sumeriene, constând în silabarele bilingve şi
traducerile interlineare găsite la Ninive în biblioteca regelui Assurbanipal.
8
Primele excavaţii făcute pe teritoriul unui oraş sumerian au fost cele de la Tello,
unde se aflau ruinele marelui stat-oraş Lagaş. Ele au fost realizate de arheologi francezi
având drept conducător pe Ernest de Sarzec, care a iniţiat între anii 1877 şi 1900
unsprezece campanii de săpături. Acest arheolog a făcut mai multe descoperiri, printre
care şi cei doi cilindri mari de 60 cm înălţime fiecare, pe care regele Gudea din Lagaş* a
consacrat un imn construcţiei unui templu, dar şi un număr considerabil de tăbliţe. Alţi
arheologi francezi care au condus săpăturile de la Lagaş după de Sarzec au fost Gaston
Cross şi Henri Genonillac apoi André Parrot cu colaborarea a doi remarcabili epigrafişti
Arthur Amiaud şi François Thureau Dangin. Acesta din urmă a stabilit transliterarea în
alfabet latin a semnelor cuneiforme. Publicaţii franceze despre excavaţiile de la Lagaş au
fost realizate de Leon Heuzey în volumul său intitulat Découvertes en Chaldée par Ernest
de Sarzec, Paris, 1884. În acelaşi an danezul Niels L. Westergaard descifrează 18 semne
cuneiforme.
În anul 1903 o expediţie germană, sub conducerea lui Robert Koldewey, a făcut
săpături în anticul oraş Šuruppak (azi Fara), ţara de baştină a lui Noe sumerian, Ziusudra,
unde au găsit cele mai vechi texte sumeriene şi tăbliţe care arată existenţa şcolilor în
secolul al XXV-lea î. Hr. În acelaşi an o expediţie americană condusă de E. J. Bank face
săpături la Adab (actuala Bismaya), fostă capitală a regelui Lugalannemundu şi găseşte
tablete sumeriene datând din mijlocul mileniului al III-lea î. Hr.
Cea mai recentă tabliţă cu scriere cuneiformă este datată ca fiind din anul 50 d. Hr.
10
Cap. III Urmările acestor descoperiri
Dacă o tăbliţă trebuia să cuprindă mai multe scrieri separate, atunci scribul
împărţea tăbliţa în compartimente prin linii perpendiculare, compartimente ce se
continuau unul după altul de la dreapta la stânga. Dacă o asemenea diviziune nu era
suficientă, atunci tăbliţa era împărţită prin linii transversale în două sau mai multe
capitole, care se continuau de sus în jos. Aceasta este ordinea care s-a menţinut pe
inscripţiile pe piatră şi pe metal până în jurul anilor 1500 î. Hr. Dar ca urmare a rotirii
cuneiformelor, descrisă mai sus, compartimentele s-au continuat de la stânga sus spre
dreapta şi coloanele s-au format de la stânga la dreapta. Pe reversul tăbliţelor însă,
coloanele se continuă invers, de la dreapta la stânga, deci invers ca pe avers. Forma
tăbliţelor de argilă era fie pătrată, fie dreptunghiulară sau în formă de elipsă, având
suprafaţa plană sau uşor curbată. Mărimea şi grosimea tăbliţelor de argilă erau variate. În
perioada Uruk tăbliţele de argilă în formă de dreptunghi aveau 4-5 cm lungime pe 2-3 cm
lăţime, putând fi cuprinse în palmă. Mai târziu tăbliţele au putut fi şi mai mari, iar pentru
texte mai lungi se foloseau, în loc de tăbliţe, prisme de argilă, sau cilindri de argilă.
Începând din secolul al VIII-lea î. Hr. s-au făcut inscripţii şi pe piatră, metale sau
lemn, ca mai apoi chiar şi pe cărţi. Pe tăbliţele de lemn şi metal se aşeza un strat de
ceară, fapt care a dus la distrugerea rapidă a inscripţiilor de pe ele.
11
Iniţial, ca instrument de scris s-a folosit fragmentul unei trestii, ca mai târziu
trăsăturile să nu mai fie desenate, ci săpate în argilă cu ajutorul unui stilet* sau cui,
astfel apărând scrierea cuneiformă, considerată a fi prima scriere datată din istorie,
înainte chiar de semnele Vinca* sau Jianu. Pentru marcarea cărămizilor, care purtau
aceeaşi inscripţie, s-a folosit o ştampilă de argilă sau de lemn, săpată ca un negativ
adesea, pentru a imprima pe cărămida moale textul înscris.
Prin ideogramă se înţelege o grafemă care reprezintă doar un obiect sau fiinţă fără
valoare fonetică, aceste semne fiind şi precursoarele directe ale celor mai vechi texte pe
care le putem descifra în prezent. În unele tăbliţe găsite în straturile Warka IV s-au aflat
însemnări administrative, făcute se pare de preoţii sumerieni, care trebuiau să-şi
informeze confraţii despre modul în care administrau bunurile zeului pe care îl slujeau,
alcătuite din nişte semne convenţionale cu ajutorul cărora notau veniturile şi cheltuielile,
iar alte tăbliţe cuprind şiruri de cuvinte a căror scriere trebuia învăţată pe dinafară.
12
În epoca primelor dinastii, sumerienii pun în practică şi combinarea unor fonograme,
ceea ce duce la facilitarea silabisirii substantivelor şi compunerea de cuvinte în loc
să se inventeze noi semne sau ideograme. Doar anumite ideograme se păstrează cu
forma iniţială pentru a ajuta la descifrarea fonetică a cuvintelor. Numărul de semne
începe deci să scadă: de la 2000 câte erau la origine, s-a trecut la 800 în anul 3000 î.
Hr. şi la 600 în jurul anului 2500 î. Hr. Scrierea devine mult mai simplă, trasată din ce
în ce mai rapid, astfel grafema ajungând să nu mai aibă nici o similitudine cu obiectul
pe care vrea să-l reprezinte, pierzând orice raport cu realitatea.
13
Cap. IV Concluzii
Zona în care s-a dezvoltat civilizaţia sumeriană este considerată astăzi locul
naşterii primului popor istoric al omenirii prin faptul că descoperirile arheologice
menţionate dovedesc întâietatea poporului sumerian în inventarea scrisului, făcându-se
astfel trecerea de la preistorie la istorie.
Limba sumeriană a murit aproximativ în anul 1800 î. Hr. dar a rămas o limbă
clasică a civilizaţiilor din Est chiar până la apariţia creştinismului.
14
Lista ilustraţiilor
15
Lista numelor proprii
Darius cel Mare – rege al Imperiului Persan (522 î. Hr. – 490 î. Hr.).
Vinca – cultură europeană între mileniul al V-lea î. Hr. şi mileniul al III-lea î. Hr.
16
Lista explicativă a cuvintelor
Dravidian – persoană care locuieşte în unele regiuni din India, Sri Lanka şi Pakistan sau
este originară de acolo.
Limbă avestică – limbă veche iraniană, derivată din zendă, în care sunt scrise cărţile
Avendei.
Piatră de hotar – piatră, stâlp care desparte o proprietate de alta, o aşezare de alta.
Silabar – set de simboluri scrise, folosit pentru notarea limbilor vorbite, similar unui
alfabet, dar în care fiecare simbol reprezintă o silabă.
17
Bibliografie
Kramer Samuel Noah, Istoria începe la Sumer, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962, 320 p.
Zamarovský Vojtech, La început a fost Sumerul, Editura Albatros, Bucureşti, 1981, 272 p.
http://en.wikipedia.org/wiki/Behistun_Inscription
http://dexonline.ro/search.php?cuv=silabare
http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=TURANIC
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nippur
http://ro.wikipedia.org/wiki/Laga%C5%9F
http://en.wikipedia.org/wiki/Isin
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cultura_Vin%C4%8Da
http://en.wikipedia.org/wiki/Persepolis
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sumer
http://www.ziare.com/lifeshow/magazin/07-31-2008/umorul-a-inceput-cu-bancuri-proaste-374061
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://bibliophyle.files.wordpress.com/2009/03/tablet_zimri-
lim_louvre_ao20161.jpg&imgrefurl=http://bibliophyle.wordpress.com/tag/yahve/&h=357&w=400&sz=3
7&tbnid=feGXNdXB0M3u2M:&tbnh=111&tbnw=124&prev=/images%3Fq
%3Dsumerieni&hl=ro&usg=__RheejZZfw5FXPCOCMghUZXgyPFM=&ei=wNNfS4fCIqHc_QbozbyG
DA&sa=X&oi=image_result&resnum=7&ct=image&ved=0CB0Q9QEwBg
http://ezoteric.net/wp-content/uploads/2009/02/cuneiform.jpg
http://ezoteric.net/wp-content/uploads/2009/02/bastamcuneiform.jpg
http://ezoteric.net/wp-content/uploads/2009/02/cuneiform2.jpg
http://ezoteric.net/wp-content/uploads/2009/02/cuneiform3.jpg
http://bibliophyle.files.wordpress.com/2009/03/gilgamesh.jpg
http://www.roaim.com/images/enuma_elish.jpg
http://quadratus.files.wordpress.com/2009/11/scrieri.jpg
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/91/Sumerian_26th_c_Adab.jpg/180px-
Sumerian_26th_c_Adab.jpg
http://4.bp.blogspot.com/_y3MpLs8skSs/SdNQecTZjOI/AAAAAAAAAWQ/m8NsjDfSXyw/s400/Hattus
h-tab-1.JPG
http://stiintasitehnica.ro/poze/articole/1122188535gilgamesh.jpg
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f6/%E6%97%A5-order.gif
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0a/%E5%BF%83-order.gif
http://str.crestinortodox.ro/foto/718/71791_enumaelish.jpg
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/26/GilgameshTablet.jpg/200px-
GilgameshTablet.jpg
18
19