Tipuri de interventie

1) Interventia de tip suportiv se aplica in toate tipurile, indiferent de

stadiul in care se afla clientul, insa este cu precadere vitala in stadiul de
impact. Suportul oferit este fundamentat de principiul acceptarii
neconditionate, clientul simtindu-se valorizat. Obiectivul acestei interventii
vizeaza cresterea stimei de sine si formarea sentimentului de apartenenta
(afilierea).
2) Interventia de tip informativ consta in furnizarea de informatii in
acord cu nevoile beneficiarului, resursele de care dispune, modalitatea in
care se raporteaza la criza. Aplicarea acestei interventii este influentata
considerabil de: sursa care emite informatia, corectitudinea informatiei in
sensul ca aseasta poate fi verificata astfel incat obiectivul final consta in
eliminarea rezistentei la schimbare.
3) Interventia de tip catharsis va fi aplicata doar in situatia in care este
formata relatia de empatie intre specialist si beneficiar. Nu e utilizata
nicioadata singura, fiind dublata de interventia de tip suportiv. Vizeaza
eliberarea emotiilor, obiectivul constand in deblocarea emotionala si
confruntarea cu propriile temeri. Terapeutul trebuie sa aiba o formare
interdisciplinara, pt ca in momentul in care obiectivul este atins, iar
beneficiarul se confrunta cu propriile frici in momentul in care
interactiunea cu terapeutul este incheiata trebuie restabilit echilibrul
interior (acceptarea). Implica utilizarea unor tehnici specifice de
comunicare.
4) Interactiunea de tip prescriptiv vizeaza schimbarea schemei
atitudinale si comportamentale a individului care a parcurs stadiile crizei
intr-un mod maladaptiv (este blocat intr-o stare de frustrare si manifesta o
stare de agresivitate). Vizeaza in special o abordare de tip cognitiv
comportamentala. Obiectivul final consta in revizuirea mecanismelor de
coping utilizate pana in prezent sau chiar formarea altor mecanisme.
Specialistului ii trebuie neaparat formare interdisciplinara.
5) Interventia de tip confruntativa se aplica in paralel cu cea suportiva,
trebuie ales cu maxima atentie momentul, trebuie intarita relatia cu
clientul, pentru ca obiectivul final consta in focalizarea aspectelor sau a
problemelor pe care individul confruntativ nu doreste sa le abordeze.
Implica tehnici de comunicare si motivarea intrinseca in raport cu
problemele care vizeaza: control, dominare, comportament pasiv-agresiv.
6) Interventia de tip catalitica se porneste de la punctele forte.
Obiectivul final consta in: cresterea stimei de sine; autodeterminarea;
activarea procesului decizional.

Analiza conceptului criza s-a realizat in 1944 in domeniul sanatatii

mintale, initiatorul fiind psihiatrul Erik Lindemann in momentul in care a
analizat reactia la situatia de doliu a apartinatorilor victimelor care au
pierit in 1942 intr-un incendiu.
1964: Gerard Kaplan impreuna cu echipa de cercetatori analizeaza
conceptul de criza in contextul reactiilor avute de catre evreii care se
intorc din Israel dupa cel de al doilea Razboi Mondial.
Kaplan este cel care identifica cele 3 caracteristici pe care le implica
situatia de criza:
-

Dezorganizarea homeostaziei psihice (impact) stare de

neacceptare, anxietate;
Mecanismele de coping utilizate de individ nu mai sunt viabile
(retragere) problematizarea caracter maladaptiv; individul
analizeaza si reanalizeaza la nesfarsit trecutul, iar scenariile le
proiecteaza in viitor fara a analiza situatia actuala. Etapa in care
persoana care traverseaza criza are nevoie de suport informational,
trebuie sa inteleaga de ce anume se confrunta. Daca nu se formeaza
o perceptie corecta si obiectiva a situatiei, individul va interioriza o
schema cognitiva gresita care va influenta ulterior capacitatea de
adaptare la noua realitate.
Acceptarea noii situatii este distorsionata din cauza negativismului
care va influenta adaptarea la noua situatie (stadiul de ajustare si
adaptare). Daca se ajunge in acet stadiu si este prezenta o
conceptie cognitiva eronata in raport cu evenimentul care a
declansat criza, functionarea sociala a individului poate di afectata in
toate domeniile.

1971: Talplin considera ca perspectiva lui Kaplan asupra crizei este

limitata, pentru ca persoana aflata in situatie de criza este analizata
numai din perspectiva reactiilor negative pe care le experimenteaza. Prin
urmare, nu sunt luate in considerare acele dezechilibre care au un caracter
de normalitate si prin care individul trebuie sa inceapa sa treaca pentru a
ajunge la o stare de echilibru. In acest context, parerea este sustinuta si
de afirmatia lui Eric Erikson, care definea criza ca reprezentand o etapa
prin care indivizii trec pentru a ajunge la un anumit nivel de dezvoltare.
1973: In analiza conceptului de criza este introdusa perspectiva
cognitivista: criza reprezinta o perceptie si o interpretare eronata a
evenimentului pe care il traverseaza individul in contextul atribuirii unor

caracteristici negative -> capacitate de autosugestionare, astfel blocandusi toate resursele (nu ma mai descurc, nu pot depasi situatia, viata mea sa sfarsit). Criza are un caracter subiectiv.

Principiile pe care se fundamenteaza interventia in criza:

1234-

Interventie rapida si limitata in timp

Prim-obiectiv consta in reducerea simptomelor
Cel care ofera suport are un rol activ
Suportul acordat poate avea caracter informational, emotional, insa
si instrumental
5- Principalul obectiv al traversarii crizei consta in sustinerea clientului
pt a avea o perceptie corecta asupra evenimentelor
6- Este necesar ca specialistul sa realizeze diagnoza
potentialului/resurselor pe care le are individul in vederea adaptarii
la noua situatie
7- Sustinerea beneficiarului in a identifica aspectele pozitive prin
intermediul carora s-a produs schimbarea si transformarea ->
formarea rezilientei
Obiectivele fundamentale in momentul consilierii individului aflat in
stare de criza postpartum (parcurgerea acelor etape de criza intr-un mod
mai adaptativ):
a) Analiza si intelegerea schemei cognitive pe care o are individul in
raport cu situatia depasita
b) Perceptia pe care o are persoana in raport cu resursele de care
dispune pt a depasi criza
Criza poate sa aiba un caracter liniar (declansarea in contextul
manifestarii unui singur eveniment), dar poate fi declansata si de un
cumul de evenimente, iar declicul sa fie activat de ultimul eveniment
care in mod uzual ar fi fost depasit relativ usor. Nu ultimul eveniment
trebuie considerat a fi cauza, ci erodarea mecanismelor de adaptare
ale individului.