Sei sulla pagina 1di 66
CURS D.P.P.D. COMUNICARE EDUCATIONALA Conf.univ.dr. M. P. Craiovan COMUNICAREA. NOTIUNI GENERALE De-a lungul viefii, chiar din momentul in care copilul yip’ pentru a-si exprima foamea, omul se angajeaz intr-o interacfiune sociala. De fapt, de fiecare dati cind fntalnim o alta fling umand are loc o innteractiune sociala, fie c& stm de vorbé ou prietenii, fie ed mergem cu un autobus. Interactiunile de orice tip depind de capacitatea noastra de a comunica cu alte persoane. Fara o modalitate de transmitere a intentiilor sau Ha. de semnalizare, nu am fi capabili de interactiune soci Ca act in sine, comunicarea reprezint& un sistem de transmitere a unor mesaje. Acestea pot fi procese mentale (concluzii, ganduri, decizii interioare) sau expresii fizice (sunete, paruri, gesturi). Oamenii preiau mesaje de la persoane, obiecte, evenimente din jurul lor si le prelucreaza spre a le injelege. De asemenca, oamenii lanseaz mesaje pentru a-gi atinge anumite scopuri. Comunicarea reprezintd instiinjare, stire, veste, raport, relafie, legaturd. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite pentru comunicare de catre dictionarul explicati Desi pare simplu, injelesul comunicarii este mult mai complex si plin de substrat. Comunicarea are o multime de injelesuri, o mulfime de scopuri si cam tot atatea metode de exprimare si manifestare. Nu exist 0 definitie concreta a comunicari poate spune cel pujin c4, comunicarea inseamna transmiterea intenfionata a datelor, a informatie Ce se injelege prin comunicare: * Provocare constanta pentru psihologia sociala; + Activitate; * Satisfacerea nevoilor personale; ‘+ Legtura dintre oameni, ete. Societatea continual s& existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect si spunem cé ea exist in transmitere gi in comunicare, Este mai mult decat o legatura verbal intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc tn comunitate in virtutea luerurilor pe care le au in comun, iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa deyina in comun aceste lucruri, Comunicarea ca act, sistem, cod sau mijloc sta Ja baza organizBrii si dezvoltarii sociale, influenfand raporturile pe orizontala si verticala intre oameni — intervenind chiar in aspirafiile lor intime, dar si in cunoasterea realitit in acest sens, se accept de catre diversi specialigti ideea dupa care, capacitatea de a-si formula gi transmite gandurile in termeni verbali, este definitorie pentru om. Mai mult decdt orice deprindere ori abilitate, posibilitatea comunictrii prin limbaj articulat reprezinta o trisiturd universal si specific umana. Conceptele legate intre cle in vederea deslusirii funcfiilor si interpretaril ‘comunicdrii sunt: limba, limba}, mesaj, activitatea creierulul etc fn analiza unitiyii dintre limba si gndire trebuie evidengiate dou aspecte: pe de parte, limba are ca funejie principala exprimerea gindirii, iar pe de alta, gindirea mu se poate realiza decat in forme lingvistice. Se impune abordarea conceptul »omunicare” {ntr-o largt perspectiva psihologicd, cu puternice nuanfe sociale Posibilitatea transpune totale a gandiri gi tirilor noastre tn limbaj se vede pus sub semnul indoielii de contradictia dintre varietatea infinit& a acestora si numérul limitat de elemente ale codului, cu ajutorul cdruia mesajele sunt transmise interlocutorului Lingvisti, psihologi gi sociologi au fost tentafi de sistematizarea demersului i, dar si de implicatiile acestui act, proces sau sistem de codur Diversele clasificati ale mijloacelor de comunicare se refera lat a) mijloace lingvistice; b) _ mijloace paralingvistice; ©) mifloace non-verbale-voeale; 4) mijloace non-vocale; ©) mijloace extralingvistice; £) _ mifloace vocale. Combinarea conjinuturilor si mijloacelor comunicarii, de la manifestirile vocale, tonul voeii, gesturi si pana la informatiile privind teasaturile bio-psiho-sociale ale celui care emite, conduce la perceperea unui anumit specific a ei Este nevoie s& diferenjiem alte dou notiuni strains legate intre ele si extrem de importante pentru comunicare: limba si limbajul ‘ba reprezint& totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetice,lexicale si gramaticale) ce dispune de o organizare ierarhic8, potrivit unor reguli gramaticale, dobéndite social-istoric. Faji de individul uman, care reprezints un summum de ‘insusiri si particularitati individuale, limba este un dat obiectiv, redepinaind de existenja in sine a individulu, ci de existenta colectivitgii umane, a unui popor sau a unei najiuni, Limba este un cfg extraindividual, jar eomunicarea poate Fi jnjeleasd ca liant al vieti psihice, intt-o societate umand. Limbajul este definit, cel mat desea, ca fiind activitatea psihicd de comunicare intre oameni, cu ajutorul limbii, Dupa Sillamy, limbajul este o activitate verbald, el reprezinta comunicare prin intermediul limbii; este una dintre formele activititii comunicative umane, Credem ci minimum o diferentiere existent® intre limba si limbaj ar putea fi subliniatd: in timp ce limba este un fenomen social, care pare la nivelul societati, limbajul este un fenomen individual, > Caracteristicile procesului de comunicare Ca proces, comunicares presupune 0 serie de caracteristici care o definese in cal masurd si care, pentru a intregi procesul, se cer implicate sau subsumate, Fle se pot regisi, in parte sau in totalitate, in eadrul unui tip de mesaj. Aceste caracteristici sunt: 1. reciprocitate ~ comunicarea este un proces bidirectional att in raporturile ierarhice, cét si in raporturile intre prieteni. in timp ce vorbim, ascultém si pregatim replica nmatoare, findnd seama si de ce am spus si de ceea ce abia am auzit. Reciprocitatea este © caracteristic’ a comunicarii pentru cd, in general, comunicarea este un proces bidirectional, care nu are sens fli parteneriat, Acest adevir este valabil si cénd ne referim la relatiile ierarhice (dintre sefi si subordonati), dar si cand avem in vedere viata cotidiand. in ambele cazuri comunicarea presupune si continuitatea $i simultaneitatea transmiterii mesajelor. 2, scop ~ orice comunicare are un seop, injeles atét ca mesaj fn sine, cat si ca transmitere si receptionare de informatie. Fie e& este constientiza, fe cd mu, seopul nu poate lips. Chiar cand este lipsit de continut, mesajul transmite ceva: adevairul e& nu confine nimic! Scopul trebuie fnjeles tn sens larg, perceput ea un mesaj pe care fl transmitem cu 0 oarecare intenfie si de la care asteptim o reactie. El se poate reduce la o simpla informatie, dar, din aproape in aproape, se dezvolta si rezukatele intree orice asteptare, A avea un scop in orice acfiune nu inseam decat cA suntem constienti de cuvintele, de gesturile si de finalitatea faptelor noastre 3. ireversibilitate — odat& transmit mesajul nu poate fi retras. Ireversibilitatea trebuie vazuti in stransti dependent cu impactul pe care mesajul il poate avea asupra celui care \-a receptionat. 4, proces simbolic ~ comunicarea utilizeaz& simboluri, acestea find folosite pentru a transmite idei. Este o procedeu frecvent in viaja noastra cotidiand. Chiar dacé nu realizim de fiecare dati procedeul, comunicares dintre oameni confine la tot pasul simboluri, fie in vorbite, fie in bajul nonverbal. Cel mai adesea, simbolurile sunt folosite atunci cand se doreste transmiterea unor idei, dar nici transmiterea sentimentelor nu se poate lipsi de apelul la simboluri. 5. proces real — nimic nu este mai concret in viaja noastra decat comunicarea, chiar daca ‘ea se bazeazA, in principal, pe ewvinte, pe vorbe care nu au materialitate. Dar oamenii, in tot ce fac, intr-un fel sau altul, comunicé, iar prin imtermediu! acestui proces se formeaza sistemele de valori, de credinge gi de atitudini ale indivizilor. 6. proces complex ~ pe cit am fi de tentati s& credem c& nimic nu este mai usor decdt si vorbim, pe atat suntem obligati, in cele din urma, pe misurd ce devenim constienti de obligativitatea integrarii in societate, si recunoastem complexitatea comunicai Importanja comuniearii devine si m vizibila atunci cand finem seama de faptul c&, in timpul unei comunicari, intre cel care transmite mesajul si cel care iI receptioneazit se produc mutafii majore. Uneori se produc schimbati cu unm&ri incaleulabile, Primim in aceeasi masura in care dim. > Formele comunicirii Complexitatea situatillor sociale tn care comunicarea intervine ca principal dimensiune structural-functionald releva o varietate de forme ale acesteia, care coexist $i se implica reciproe |. dup’ modul de implicare activa a interlocutorilor in actul de comunicare, vom deosebi: © Comunicare wnilaterala sau univoed, avand caracterul unui monolog, in care un singur locutor ia parte activa la procesul transmiterii de mesaje, colocutorul situ avand simplul rol de receptor pasiv; © Comunicarea bilateralé sau biunivocd, caracterizata prin participarea activa a ambilor colocutori le dezvoltarea unui veritabil dialog in care progresul cognitiv, rezolutiv sau axiologic este rezultatul direct al asimilailor si adaptatilor reciproce dintre contribufile fiectruia dintre partieipanti; © Comunicarea poli-interactiva sau multivoed, desfasurat’ tn conditiile participarii active a mai multor persoane in cazul unor dezbateri de grup, in care fiecare persoand preia, transmit, integreaza si interpreteazit opiniile i informatile emise de parteneri, formuliindu-si, la randul su, opiniile. 2- in functie de mijloacele folosite pentru codificarea si transmiterea mesajelor deosebim: © Comunicarea verbal Comunicarea prin cuvinte este cunoscuta sub denumirea de comunicare verbald si ne permite s8 controldm interctiunea sociald intr-o maniera foarte complex. De exemplu, putem alege cuvinte emotionante pentru a descrie ceva, influenfind astfel atiudinea ascultétorului. Nu doar alegerea cuvintelor este important’ in comunicarea verbal’; au importanga si tipurile de propozitii pe care le formuliim si felu! in care Je construiim, De asemenea, descoperim deseori ci oamenti reactioneazi diferit 1m functic de modalititile de utilizare a cuvintelor. Comunicarea verbal este simboli , pentru c& putem utiliza euvinte pentru a vorbi despre obiecte care mu sunt prezente sau care nici nu pot si existe in realitate. Cuvintele sunt flexibile, prin aceea cdi le putem combina in tot felul de modalitai pentru produce varia subtile sau mai putin subtile. Putem genera afirmatii noi, care mu au mai fost spuse inainte, sau putem organiza usor informatie in categorii diferite, deoareve ‘avem un cuvént care ne va rezuma confinutul categoriei respective. Nu am putea face nimie din toate acestea ou genul de comunicare folost de animale. ‘Comunicarea verbal presupune, in mod explicit, utilizarea riguroasa a codurilor verbale in structurarea mesajelor, in forme care sunt normate si omologate social: conversatia, discursul, proclamatia. Astfel, capacitatea noastra de a utiliza limbajul pentru ‘a reprezenta lumea pare sa fie originea capacitagii noastre de a injelege si de a manipula jumea inconjuratoare. © Comunicarea paraverbalés Se realizeaza prin intermediul unor elemente prozodice si vocale: tonalitate, intensitete, intonafie, debit, pauze, particularitisi de pronunjie in raport cu unele secvenje ale mesajului, Componentele paraverbale argumenteazé consinutolinformafional él rmesajelor verbale, avind insi cea mai mare relevant in planul expresiv-estetic sl relatiilor interpersonale. © Comunicarea nonverbal Consté in orice modalitate de comunicare ce nu confine cuvinte sau simboluri care le {nlocuiesc. Utilizim comunicarea nonverbala inconstient, atunei end interactioniim cu alte persoane. fn acest sens, avem tendinfa de a utiliza o mare varietate de semnale 7 tipuri: paralimbe), contact vizual,expresii faciale, postura, gesturi, atingere, proximitate ncte cunoscute sub denumirea de inc i, Acestea pot fi grupate in aproximativ opt si imbrScdminte. 3, in comunicarea pe circuitul ierathic, aceasta poate fi pe verticala ~ descendent si ascendenta— gi pe orizontala Comunicarea verticald impune transmiterea informafillor intre sef si subeltern, sensul vehicularii putind fi ascendent sau descendent. Comunicarea descendenti pomeste de la nivelul superior spre baza piramidet ierarhice. in management, acest este cel mai important, Este, in principal, de natura direetiva si urmareste $8 transmit asteptfrile managerului referitoare 1a performentele subordonafilor. Acest tip de comunicare este legat de exercitarea functillor de previziune, organizare, coordonase $i antrenate. Comunicarea ascendenté priveste transmiterea _informatiilor despre petforman si informatit despre situafit conerete de activitete, Constituie un feed-back care informeaz managerul in legiturd cu rezultatele efectiv obtinute sau orice problema care at putea apare. Acest tip de feedback este legat in principal de funcyia de control reglare a managementului, dar este utilizat si pentru culegerea de informatit necesare in previziune, coordonare si antrenare. Comunicarea pe orizontald presupune transmiterea de mesaje intre colegii aflayi pe aceleasi niveluri ierathice. Aceasta comunicare are o mare importanta, att pentru coordonarea activitatii organizafiel, cét si pentru integrarea personalului in organizatie Comunicarea poate fi realizati pe canale formale sau informale, poate fi ser oral sau nonverbald. Indiferent de canalul utilizat, comunicarea va fi influentata de atitudinile si valorile participantitor. > Specificul comunicirii interpesonale Comunicarea interpersonala are unele trasdturi definitori 1. intdlnire fais in fares Comut fare interpersonal& implied intalnirea fata in fay intre doi participant, fapt pentru care, in mod deliberat, este exclus orice tip de comunicare ,.mediat&”, precum conversaia telefonicd, unde anumite medii arificiale realizeazti conversayia tntre participangi. Aceasta pentru c& orice mediu are caracteristici cu urméri sigure pentru comunicare, chiar dacd, in viata de zi cu zi nu suntem constienti de aceste caracteristici sau mu le Ivan in consideratie. Toemai aceasti lipsi de constientizare poate duce la neinjelegeri, motiv pentru care suntem datori st apelam in mod curent la comunicarea interpersonalé, cu alte cuvinte s& stim de vorba cu noi si s@ realizam unde ne situiim fn procesul comunicdri, cum vorbim, cui vorbim, pentru ce vorbim si care sunt urmarile imediate sau in timp ale comunicérii noastre. 2. particularizarea rolurilor participantilor Comunicarea interpersonala implica dow’ persoane cu roluri variabile si in relatie una eu celalaté; indi trebuie si comunice unii cu alfii ft scopul dezvoltirii relatiilor personales acolo unde exist? un grad ridicat de incredere, atunci cénd persoana este pregitité s& discute deschis despre propriile sentimente si trairi, unde exist preocupate si legitura mutuala intre participanti 3, dublu sens De fiecare dati comunicarea interpersonal se produce in ambele sensu in situafile interpersonale existind intotdeauna un flux bidirectional al comunicdrii. Comunicarea interpersonal nu presupune insé doar schimbul de mesaje; in esenjé, aceasta implicit crearea unor simboluri, schimbul de semnificafii si preocuparea pentru un anumit mesaj. Aceasta inscamna ci semnalele transmise, indiferent de forma lor, trebuie sa fie clare si lipsit ¢ de ambiguitate Comunicarea interpersonala este mai degrabé un proces continuu si mai putin un eveniment sau o serie de evenimente. De obicei, fiecare dintre noi, cdnd ne géndim la un eveniment, avem in vedere ceva foarte clar, 0 intémplare, o actiune, un fapt care are un moment clar de inceput si un moment fa fel de limpede de incheiere. Comunicarea interpersonala se cumuleaz in timp. Chiar dac& 0 persoand a ficut o afirmatie la un ‘moment dat, aceasta va fi interpretata i baza a ceca ce a mai spus in trecut gi a ceea ce se asteapta a mai spune in vitor. Un model al comunicciri interpersonale: Pentru a injelege cum putem imbunitiji comunicarea interpersonal trebuie si stim mai intdi ce trebuie Imbunatajit. Vom incerca, cu ajutorul modelului de mai jos, si lentificsm domeniile in care apar probleme in comunicare si mecanismele care le produc. Modelul presupune existenja a patra elemente: a) orice comunicare interpersonala confine unul sau mai multe motive interpersonale care, de obicei, nu sunt explicite. De exemplu, motivul interpersonal al lui Dragomirescu in conversajia cu George poate fi acela de a-l face pe acesta din urm st indeplineasca instructiunile fara comentarii, b) in mod constinet sau inconstient unii oameni intuiesc motivele interpersonale continute in comunicare. Acest proces se numeste percepfie interpersonald in exemplul nostra, George percepe faptul ca Dragomirescu nu il place si de aceea nu fi apreciaza ideile. ©) Perceptiile interperersonale se concretizeazd in sentimente. Percepfia faptului c& Dragomirescu nu ii apre 28 ideile il face pe George s& se simti rénit si suparat. 4) Reactia noastr’ la perceptia interpersonalé (sentimentele) ne influenjeaz4 motivele interpersonale. George igi transforma supararea in obedient malifioast. Cu ajutorul acestui model putem identifica o se de cauze care pot genera probleme in comunicare: 1. © persoand poate sii mu fie constientd de motivele sale interpersonale. Dragomitesca doreste s& objind prototipul la termenul prevzut pentru a incheia contractul, ceea ce fi ‘ya aduce apreciere din partea superiorilor. Motivele interpersonale pe care le percepe {in relatia cu George se referd la dorinta ca acesta si-i indeplineasea instructiunile fara comentarii, probabil pentru a economi i, un timp care i se pare pretios. Pentru atingerea obiectivelor sale, Dragomirescu ar trebui st conslientizeze faptul c& sentimentele si ideile lui George constituie un factor important si un obstacol potential. Motivele sale interpersonale, de care nu este constient, ar fi implicarea lui George si atragerea lui la realizatea obiectivului 2. Codificarea motivelor datorata fricli de represalii si lipsei de incredere tn sine se numa printre factorii care restring exprimerea adevaratelor noastre nevoi si doringe. 3. Pereeptia interpersonal care se formeazi in stadiul de decodare a motivelor interlocutorului poate genera, de asemenes, probleme in comunicare. Tindem sé vedem actiunile altor persoane in contextul impresiei generale pe care ne-am format-o in legiturd cu acesta. George judecd acfiunile si motivele lui Dragomirescu conform pirerii sale cX acesta nu Tl place si il preferd pe proiectant. Probleme in comunicare aper adesea ca urmare a esecului in recunoasterea $i controlul emotiilor, Atunci cénd nu suntem constiensi de propriile sentimente, percepfiile noastre interpersonale si comunicarea pot fi influentate indirect de catre acestea, Dragomiresou nu este constient, sat nu vrea si recunoasc& nici in forul sau intim, c& nu il agteeazi pe George — pentru ci aceasti atitudine nu este corespunzitoare cu pozitia sa. Totusi, comportamentul sau este vizibil marcat de aceste sentimente, avand 0 atitudine nefavorabila fata de subordonatul siu: “S& respectafi planurile exact aga cum fea desenat Dean.”, “Ce naiba s-a intamplat, George?” > Bariere in comunicare ‘Transmiterea informatiilor nu se realizeaz’ fara defecte, dificultiji, deforméri, principalele fenomene perturbatoare fiind: blocajul, bruiajul, filtrarea si distorsiunea, 10 Blocajul presupune intreruperea totala a fluxului informational, fie datorita unor cauze de ordin obiectiv, fie unora de ordin subiectiv (de exemplu, intre emitator si receptor lipseste canalul de comunicare, sau emitatorul considera ci receptorul este inabordebil). Bruigjul const in perturbarea parjial® si tranzitorie, din cauze care pot fi obiective (zgomotul de pe canalul de comunicare) sau subjective (actiuni ale interlocutorului care pot fi transformate in mod deliberat in instrumente de bruiaj si poate fi voluntar sau involuntar. [n cazul bruiajului involuntar intervine un puternic fenomen de interpretare a informafiilor, mesajul putdnd fi interpretat atét de diferit de fiecare in parte (fragmentat), incét nu este exclus ea in final mesajul sé nu fie cel de la care s-a plecat initial Filtrarea informapiilor const in transmiterea si recepfionarea doar a nei cantitayi de informajii, atét emiétorul cét si receptorul apiirénd in calitate de filtre care cern informafia, Receptorul va filtra din noianul de informatii transmise doar pe acelea care corespund cu starea lui intelectual si afectiva: de pilda, dact in mesaj apar cuvinte pe care nu le injelege, acestea sunt lisate deoparte; daca el se aflé intr-o stare afectiva placuta, pozitiva va recepta indeosebi mesajele cu semnificatie pozitivi si invers. Cercettrile au aratat filtrarca este intotdeauna voluntara, cu cauze diferite: ‘© unele de natura psihoindividuala (interese, scopuri, eapacitayi cognitive); + unele de natura interrelationala (de exemplu, cdnd nu se cunoaste statutul persoanel cu eare se comunica); * altele de ordin organizational (uni manageri consider’ c& daca subordonayii nu ccunose toate detaliile unei probleme, puterea proprie asupra acestora este mai mare implied efecte preoum: © nu se transmite si nu se receptioneazi exact ceea ce trebuie, cee ce este esenfial; «se amplifica sau se diminueazd semnificatia unor informatii (in plan organizational se accentueaza de obicei semnificajia reusitelor si se diminueazi semnificatia esecurilor); «se produc perturbati in plan relafional-afectiv si al productivititii si se pun sun semnul intrebirii normativele organizatiei. i Distorsiunea informatiilor consti in degradarea treptatd a informatiilor in timpul transmiterii lor. Este intotdeauna voluntara si se produce atunei end informafia trebuie s& circule prin mai multe verigi. In esenta, distorsiunea informagiilor presupune transmiterea tuturor informatiilor, dar in alt& ordine, astfel ci mesajul este aproape de nerecunoscut. Particularitéti generale ale fenomenelor de perturbare ale fluxului informational: ‘* fenomenele de perturbare pot apirea la nivelul tipurilor de flux informational, insa cu precidere in fluxul informafional desfassurat pe verticala: in cel ascendent — mai frecvent filtrarea, iar in cel descendent ~ mai frecvent distorsiunea; in funcfie de durata lor, fenomenele perturbatoare pot fi impactite in: provizorii ~ tolerabile, de obicei la nivel interpersonal; permanente — care duc in final la desfiintarea organizatiei: + pot viza perturbarea informatiilor esentiale sau neesentiale; © compromit in mod diferenfiat desfisurarea fluxului informational in cadrul organizafiei: blocajul si bruiajul compromit de obicei mai putin; cel mai grav compromite filtrajul, deoarece increderea reciproca dintre cei care comunica este subminata. Una dintre principalele probleme ale specialistilor in comunicare este ameliorarea fluxului acestor efecte perturbatoare ale desfagur nformafional, Pentru a le putea ameliora este necesari cunoasterea cauzelor care genereazd aparitia acestor efecte, cauze care pot fi identificate la nivelul fiecdrui element implicat in transmiterea informatici. 1. La nivelul emifatorului se intélnese fenomene care fin, pe de o parte, de unele conditii exterioare celui care emite, tar pe de alti parte de condijii interioare, proprii acestuia. * Conditiile exterioare sunt importante particularitsti concrete ale situatiei in care se desfigoara fluxul informasional, Astfel, ransmiterea si receptarea informatiei intr= un cadru restréns, cu perticiparea a doud-trei persoane va fi diferita de cea desftiguratd inte-un cadru foarte larg, cu multe persoane, tn fata unui public care ar putea bruia transmiterea informatiei prin 2gomote, intreruperi etc. Ca urmare a funcfiondrii grupului apar norme, care pot fi constrangatoare sau permisive, norme care precizeazii ce poti si ce nu, c&nd, unde, cum te exprimi, prin ce mijloace et. 2 Toate acestea exercité o anumitd presiune asupra emifatorului, inndiefndu-i un cadru si limite foarte precise ale modului de transmitere a informatici, fapt care poate antrena fenomene perturbatoare, cum ar fi blocajul sau bruiajul. Factori de naturé interioare, proprii emifatorului, Fiecare emitator are propriile sale cadre de referinté: cunostinje, informagit, valori la care adera. Acestea pot coincide sau nu cu ale receptorului: dac& nu coincid, desfiurarea fluxului informational se blocheaz& sau poate interveni ase-numitul ,,dialog al surzilor”, fiecare riméndnd in propriul su cadru gi nefficdnd nici un efort pentru injelegerea reciprocd, Atitudinea binevoitoare fajfi de receptor va usura desfiisurarea fluxului informajional, cea ostilé 0 va bloca, cea de suspiciune va duce Ia filtrajul informatie, iar atitudinea reyinut Fata de receptor duce 1a scAderea confidenjelor, uneori la flitrajul maxim al informatiei de acest gen Factori de naturi psihosociali — vizeazi sistemul de statute si roluri ale emititonului, latura subiectiva a acestora (modul in care emigatorul isi reprezintaé propriul statut si rol), Uneori, oamenit isi atribuie statute si roluri pe care nu le defin: de exemplu, unele persoane isi supradimensioneaz’ statutele si rolurile pentru a-gi crea un ascendent fata de ceilalti. 2. La nivelul receptorului intervin, de asemenea, o serie de cauze perturbatoare, cea mai simpla vizénd insisi receptarea sau nu a mesajul i la conditiile in care ea se realizeazs. Condifiile fizice exterioare pot provoca alterarea mesajului (zgomot, conditit materiale insu! nit de bine puse la punet); Conditii psihologice, Foarte important este starea de pregitire a receptorului, care poate favoriza fie succesul, fie eseou! desfagurdrii fluxului informational. Este vorba despre starea intern’, psihologica in care se aflé receptorul in momentul transmiterii mesajului. La stabilirea ei pot participa o serie de factori care aotioneaza anterior momentului comunicarii, cum ar fi, de exemplu, prezents sau absenfa unor informatii referitoare la statutul, pregatires si atributile emitatorulu, prezenja in constiinja receptorului a scopului refinerii informatiilor etc. in aceste conditii, fenomenul cel mai frecvent intalnit este cel al filtréri 13 «© Unalt factor este reprezentat de starea intelectual si afectiva a receptorului. Se poate vorbi despre o stare de pasivitate sau receptivitate intelectuala. Indiferent dacd este pozitiva sau negativa, starea afectivé poate influenja desfésurarea fluxului informagional. © Un alt factor este interpretarea strict subiectiva a mesajului de catre receptor: refinerea unei parti din mesaj, transmiterea alteia (imbogititi sau sAracits), modificarea sensului inifial al mesajului. In acest caz poate si apard fie filtrarea, fie distorsionarea informal} 3. La nivelul relatiei dinire emifdtor si receptor Un prim factor care poate interveni este natura relatiei dintre emigator si receptor. Uneoti east relatie poate fi falsificatd de o serie de prejudectsi, mentalitiji, atitudini si norme. Un alt factor il constituie egalitatea sau inegalitatea statutelor celor doi, din punet de vedere al unor parametri cum ar fi: varsta, sexul, nationalitatea, rasa, pregitirea profesionala, apartenenta culturala. dac& egalitatea statutelor faciliteaz# fluxul informational, inegalitatea ti afecteaz negativ desfégurarea. Mai intervine si perceptia sociala reciproca a celor doi care intra in relofie, acest factor find foarte important, Dacd unul dintre ei il percepe pe celalalt ca find inabordabil, incompatibil, intervine blocajul, iar daci este perceput ca nesincer, nesetios, pare filtrajul informatiei. In functie de reprezentarea statutelor si cunoasterea sau necunoasterea lor, dack intervine emitStorul cunoaste statutul receptorului, desftigurarea fluxului informational va lua o alt turmurd dacét in situagia in care nu Lar cunoaste (fapt care antreneazi intervenjia unor petioade de tatonare, nesiguranté, expectatie). Acelagi lucru este valabil si pentru receptor. Un ulti factor il reprezitt modalitajile conerete de functionace dintre emijaior gi receptor. Este suficient ca in timpul unei convorbiri, unul dintre cei doi parteneri s& fie autorul unei grimase cu conotafie negativa pentru interlocutor, pentru ca s& apard un seurt-circuit capabil de a antrena blocajul sau distorsiunea fluxului informafional 4 1. Lonivelul mesajului Dificultstile apar cel mai adesea in legaturé cu confinutul gi forma acestuia. Sub raportul confinutului putem depista situagiile in care acesta este simplu, inteligibil si feciliteaza desftsurarea fluxului informational, sau dimpotriva, este ermetic, ambiguu, fapt care presupune un efort de decodare, injelegere si interpretare, Principala problem& pentru psihologia organizationalé este simplificarea si accesibilizarea mesajelor, folosirea acelor termeni care si fie cei mai infelesi de céitre cei care comunica. In ecea ce priveste forma in care este transmis mesajul, sunt importante doua lucrur © Contextul lingvistic in care este folosit un anumit mesaj ~ are in vedere specificul termenilor folositi (Idee incdrcate de metafore, alegorii etc., sau simpli, seaca); excesele, fic de simplificare, fie de inc&rcare cu figuri de stil, duc la deformarea comunicatii; + Contextul situational, legat de particularitatile situajiei in care se comunicd — foarte important in acest sens este ceea ce numim subtextul limbajului (se las8 si se infeleagd ceea ce este inclus, dar nu este exprimat intr-o manieré direct’, explicit, ceea ce poate impinge receptorul mesajului spre filtrare sau distorsiune). ntelegerea mesajului ‘Atunci cfnd intenfioneazi si le transmité altora idoile lor, oamenii aleg simbolurile pe care cred c& interlocutorii le injeleg. Din plicate, aceast presupunere nu este intotdeauna adeviraté, Totodata, probleme semantice pot apairea si in legatura cu limbajul nonverbal: expresiile fefei, gesturile s.a.md., indicii nonverbali fiind mult mai ambigui decat cuvintele. Simbolurile purtatoare de mesaje pot fi © Timpul: 0 modalitate de a afla ct de important este cineva intr-o situatie este dea afla cat de mult este lsat si astepte pentru a fi primit de o alta persoands; © Spatiu de importanta este persoana respectiva; cand intrim in spatiul de lucru al cuiva primim semnale care ne spun cat « Imbracdminte: natura si stilul vestimentar ne pot transmite carei categorii profesionale si sociale aparjine persoana respectiva: 15 Titlutile: reactiile oamenilor pot fi influentate de titlurile pe care fe-au dobandit cei cu care comunicas ‘Aparenga fizicd: oferd semnale dupa care inferdm in mod coreet sau grestistatusul social sau chiar personalitatea oamenilor; Interactiunea: felul in care oamenii se poartd cu noi produce semnale privind statutusul si intentile lor, Factorii care pot interven tn procesul de interpretare a mesajului pot fi: Selectivitatea perceptici: perceptiile celor care primesc mesajul, adied modalitatea jn care oamenii organizeaz’ si interpreteazd inform: pe care o primese, afecteaz in mod serios desffsurarea fuxului informational; Orientarea prezent& a alent ascultitorii aud freevent cea ce se asteapta sf aud’, iar expectanta lor poate fi constituitt de ceea ce tocmai au auzit sau gindese; Concluziile neadecvate: oamenii pot percepe o intreagi structura fri ca aceasta sa existe, tendinja lor de a-si confirma presupunerile ducdndu-i la incetarea prematurd a verificdsli acestor presupuneri; ei pot grupa anumite fapte si apoi trage, pe baza lor, o concluzie nejustificatd, dupa opinia celorlati cunoscitori ai situatie’ Fortarea datelor in convingerile preexistente: cAnd o persoand este foarte convinsi de soliditatea unei idei, este foarte probabil ca ea sé perceapai chiar un mesaj care contrazice acea idee ca pe un argument in favoarea ideii sale; Stereotipiile: stereotipiile interfereaza cu acuratejea perceptiei mesajelor, tendinta de a judeca oamenii pe baza faptului 8, dupa o anumita caracteristic8, intel in aceeasi categorie, crefind erori de categotizare; astfel vor tinde st interpretémm ceea ce spune un individ, in functie de ceea ce ne asteptim sd spund ,indivizit ca ei”; Proieetia: suntem tentafi s& umplem golurile de informatie nu doar eu primele informatii care ne confirma ideile sau nu, prezumfiile privind tipul de informat pe care © amumité sursd eredem c& te poate produce, dar si eu propriile noastre ginduri proiectate asupra sursei; proiectia substituie strédania de a decodifies semnificatiile intentionate de interlocutorii nostri, © Simplificarea si radicalizarea: in organizati, informatia tinde s& se simplifice, sé piarda din detalii, pe masur& ce se transmite de le o persoand Ja alta, mai inti pierzindu-se specificarile, nuanjele, de care informajia beneficia din partea contextului in care a fost initial exprimata; informatia dobandeste o semnificarie univocd, pe care nu a avut-o initial si astfel radicalizata, are tendinja si se completeze, in transmiterile ulterioare, prin cu totul alte detal Pentru imbunstitirea desftigurarit luxului informational in cadrul organizatiilor ar fi utili masurarea cantitii naturii addugirilor de informajie cute cu fiecare retransmitere a unui mesa} Perceptia informatiei ca adevarati ‘© Credibilitatea sursei: dou categorii de variabile influenteaz daca informatia pe care © transmitem altora este acceptatd ca adeviratd: credibilitatea sursei si probabilitatea convertrii destinatarului; inerederea acordat surselor mesajelor depinde de felul in care destinatarul informatie! percepe variate aspecte ale personalititii acestuia, © Competenja: persuasiunea unei persoane, cu competenté special’ in problema discutata, este mai mare; © Comportamentu! anterior: persoana care, de obieei, igi fine promisiunile are o credibilitate mai mare; « Nerelevanja mesajului pentru interesele personale ale sursei: cénd sursa mesajelor nu poate fi banuitd cd argumenteaza dintr-un interes personal, credibilitatea ei este ‘mai mare; © Atractivitatea: persoanele cu aspect fizic plicut au un impact mai puternic asupra opiniitor noastre; persoanele pe care le gisim aseminatoare noua insine ne par mai atragatoare; « Statusul si puterea: oamenii acorda mai mare credibilitate persoanelor cu status tidicat si putere formala; increderea tntr-0 persoand creste cfnd aceasta ajunge inte-o pozitie superioard, in organizayies © Comunicarea defensiva: cind oamenii percep sau anticipeazd o anumité ameninare intr-0 comunicare, ei nu se pot concentra asupra a ceea ce li se spune, 7 nu pot disceme motivele si nu interpreteazi corect reactiile emotionale ale partenerului; pentru a se apira vor incerca s& domine conversatia trezind in partenerii lor acelasi compotrament defensiv; © Negarea gi distorsionarea mesajului: oamenii se ap&r& de informafia sau mesajele personal ameninfétoare; frecvent ei inlocuiese parfial sau distorsioneazi informetia al cfrui impact nu vor si-] simta in intregime; © Recunoasterea mesajului, dar pastrarea convingerii contrazise: informatia poate fi receptata si recunoscuté ca adeviratl, dar ea nu este integraté in sistemul de convingeri al individului (de exemplu, vietima unui fenomen de ,,groupthing” poate gandi, c& informatia care contrazice decizia grupului este adevarats, dar ,nit se aplicd la situafia de la noi”) 2. Lanivelul canalelor, refelelor si structurilor de comunicare Fenomenele perturbatoare ale fluxului informational se datoreazi particularitatilor mijloacelot materiale prin intermediul Arora cieula informatia. De felul cum se prezinta acestea depinde suecesul sau esecul desfasurarii fluxului Alegerea mijlocului de comunicare adecvat © important’ deoscbiti 0 are, in desfasurarea fluxului informayional, alegerea ijlocului corect pentru redarea corespunzatoare a mesajului avut in vedere. Un astfel de mijloc trebui si fie capabil si redea cu acurateje amplitudinea informatici, S-au putut ierathiza diferitele mijloace de comunicare dup& ,amplitudinea informayiei” pe care o pot transmite. Astfel, transmiterea ,faf@ in fafa” a fost foarte bine cotaté pentru cd: emigatorul este prezent in persoat sunt folosite canale auditive si vizuale; functioneazt limbajul verbal si eel corporal; feedback-ul primit este imediat si continu, Dac orgenizatiile at fi axate numai pe difuzarea informagiilor, nu si pe controtul circulafiei lor adecvate, pe injelegerea si asimilarea lor, fir indoiald ca desfagurare fluxului informational si in primul rnd randamentul organizay © importants problema care apare in aceste conditfi este controlul fluxulul informational. 1¢ pomeste de la premisa c&, de cele mai multe ori procesul de transmitere 18 si receptie a informe’ esueaz pentru 8 nu s-a controlat dact informatia & fost jngeleasd. Astfe, controll se poate realiza prin intermediu! feedback-ul Cereetirile arat cf dach 0 problema confine multe elemente inutile, superflue, care nu au legatur cu confinutul propriu-zis, ele ingreuneazd rezolvares, Mult mai direct apare ecest efeet atunei cind uncle date absolut necesar lipsese, Lipsa unor informayit suficient de clare, corecte ar putea favoriza proliferarea procesului, in timp ce supreabundenja de informafii inutile ar putea orienta spre alte probleme decit cele esentiale, Niu de pufine ori se const c& informasia transmis& ori este insuficient, or, dimpottiva supreabundent,e2ea ce Tngreuneaza procesul de inelegere, de devoditicare Astfel, problema conttolului desfiguririi fuxului informational este nu numal de @ controla infelegerea si asimilarea celor transmise. 19 STILURI DE COMUNICARE Stilul de comunicare poate fi definit ca un set specializat de comportamente interpersonale utilizate intro situatie data Aceste comportamente comunicafionale nu sunt pattern-uri bine definite ale interactiunilor; un stil de comunicare nu este un dat. Individul abordeaza diverse stiluri de comunicare, func{ie de situatie, interese, starea de pregatire, starea de sfinatate ete. Pentru a ne imbundt comportamentele comunicafionale trebuie s& fim capabili sit infelegem stilurile de comunicare si st le puter compara efectele in diferitele situa in care actionim. Practic, nu exist stiluri de comunicare “bune” sau “gresite”, oj stiluri de comunicare adecvate sau nu unei anumite situati in organizajii se pot tntélni sase stiluri de comunicare: directiv, egalitarist, structur iv, dinamic, de abandon gi de evitare. Principalele caracteristici ale flecarui stil de comunicare sunt prezentate in urmétorul tabel: Stilulde | Caracteristici comunicare_ He DIRECTIV T “comuniearea este unidirectional ~ comunicatorii insisté ca ideile lor s& alba prioritate | ~ comunicatorii ii conving pe ceilalti sé actioneze asa cum dorese ei | = comunicatorii isi folosesc puterea si autoritatea pentru a se! face ascultati a comunicatoriiutiloizeazd manipularea interlocutorului__| EGALITARIST |- comunicarea e bidirectionala = comunicatorii stimuleaz generarea de idei de catre ceilalti = comunicarea este deschisé si fluida ~ comunicarea este prietenoasa si calda, bazatd pe ingelegere Peete reciproct He STRUCTURATIV |- comunicarea este orieniaté clive sistematizarea mediulut | | comunicatorii ti influenfeazi pe ceilalti prin citirea procedurilor, regulilor, standardelor aplicabile situayiet — comunicarea este orientata spre calificarea sau structurarea problemelor He | DINAMIC ~~ comunicatorii se exprima scurt si la obiect. 20 i T~ eomunicatorit sunt sinceri si directi ee |= conginutul comunicati este pragmatic si orientat spre actiune. PEABANDON |- comunicatori se supun doringetor eelorlal ' 7 Comunicatorii se arati de acord cu punctele de vedere | exprimate de ccilalti comunicatorii sunt receptivi la ideile si contributiile altor | persoane \ = tomunicatorii cedeaz’ responsabilitatea altor persoane, asumandu-si doar un rol suportiv iz DEEVITARE |- comunicatorii evitt procesul de comunicare | ~ nu se doreste exercitarea vreunel influente 1 Geciziile sunt luate in general independent, mu interactiv | | comunicatorii evité subiectul aflat in discutie vorbind despre | | _altceva sau ataedindu-si verbal interlocutorul Pentru exemplifieare stilurlor de comunicare, se consider8 urmatorul exempl: fntroun teatru, un recuziter inte’ gribit in biroul directorclui si strigas “A izbucnit un incendiu in spatele scenei gi nu fl putem stapéni!” in tabelul de mai jos sunt prezentate rispunsurileposibile ale managerului functie de stlul sfu de comunicare [Acest exempla este oarecum extrem, pentri e& intro astel de situatie stiul directv sau cel dinamic se impun de la sine, dar el oferd o imagine destul de lars asupra confinutul stilurilor de comunicare. Stilul de comunicare | Rispuns = DIRECTIV “Tu suna Ta pompieri th timp ee eu voi evacua publicul din snes cladire”! He EGALITARIST “Linigtegte-te Serbane! Sé vedem daca putem gist vreo idee See in legatur cu ce ar fi mai bine si facem.” [STRUCTURATIV | “Resulile pentru cazurile de incendiy sunt aligate pe euloar. eee Hai sa mergem sf le citim si vom vedea ce trebuie fBeut. B DINAMIC “Nu pierde timpul! Tu sun la pompieri si eu am sé alerg pe | He scentica si spun publicului s& pariseasc’ sala.” DE ABANDON “Stil care e situajia, Ce ar trebui si facem?” DE EVITARE ["Nu-mi spune mie asta, Ocupéete tu” 2 jn mod normal, intr-o conversatie, se folosese mai multe stiluri de comunicare. Fiecare dintre rolurile conceptualizate in cadrul analizei tranzactionale (Parinte, Adult, Coril) implica folosirea @ cel pusin doua stilurl de comunicare Parintele foloseste siilurile direct si structurativ in stabilirea regulilor si restritilor pent ceilalji. Adultul rezoWva problemele in mod obiectiv folosind stiul egalitarist san dinamic. Copilul ‘aspunde diverselor situa interpersonale folosind stilul de abendon sas de evitare. persoanele care sunt orientate preponderent spre un anumit rol tind si foloseascs in principal stilurile de comunieare specice rolulul respect. Siturile de comunicare au o influenia directs supra evotutiel ferestel Johari @ petceptiet intexpersonale, Stlurile de abandon si de evitare tind sf creased dimensiunile ronelor oarba si necunoscut imiténd atat feed-back-ul ft si autoexpunerea, Arena este redusé, iar zona ascunsh oreste. Still directv opereaz in manieri oust oferind un maxim de expunere si permijgnd un minim de feed-back. Aceasta mareste dimensiunile sone oarbe, Stilul swucturativ este mai obiectiv si impersonal, in timp ce sib dinamic este rapid st orientat spre rezolvarea problemelor. Utiizarea acestor stunk eresie zonele arbi si necunoscutd, Stilul care contribuie cel mai mult la dezvottarea arene! este cel cegaltarist, care permite autoexpunerea si obfinerea de feed-back. Folosirea stilurilor de comunicare fn conversafie se folosese mai multe stiluri de comunicare, in general cam doud, care alterneaza tn timp (Inceputul intt-um stil gi finalul in celal). Cele sase stiluri se impart in agresive si pasive si se atrag unele pe altele, Aceste stiluri de comunicare, in goncre, se invata fn cursuri de perfeotionare. 1. stilul directiv Folosirea stilului directiv este uila si efieace in urmatoarele situaiis Y atune! edd cel care comunic’ are cunostinge $i competenfe superioare in domeniul aflat in discufe si interlocutorul ii recunoaste aceasta superioritates Y eu noii angejati, care, lipsindu-le experienta, sunt gata sa accepte instructiunile liderului; 2 V pentru conducerea persounelor cirora le lipseste motivatia sau care au un grad redus de autonomie, acestea preferind s& accepte un rol pasiv in comunicare gi s& objina de la un lider dominator si bine informat siguranja si stimulii pe care nu le au din interior; ¥ atunci cénd apare o situatie de crizi, in care este preferabila o actiune hotiratd $1 asumarea deciziei de catre o persoana cu incredere in sine sau 0 persoana competent cu un grad inalt de recunoastere profesional si social Yin comunicarea cu grupuri mai mari de 20 persoane, deoarece in acest caz, scopul {ntalnirilor este acela de a prezenta informayii sau de a com ge, mai curdind deedt de a schimba idei. VY Atunci cand sunt posibile doar interacjiuni scurte intre interlocutor, ea in situatile de riz’. Cand se alege acest stil, rebuie corelat cu trasiturile de personalitate. Trebuie finut cont de pregitirea, de educatia interlocutorului, de gradul lui de decriptare, de cultura organizational (specificul organizajiei unde se comunica) si de specifictatea fieckrui individ. 2. stilul egalitarist Este eficace in urmatoarele cazuri V- atunci cand Fiderul urmateste s& construiascd spiritul de echips si si intireasc antelegerea si apropierea dintre membri echipeis ¥ cand se comunic& in grupuri mici, mai ales atunci cénd se elaboreazé decizii complexe care necesita schimburi gi generare de idei, precum si discuyii prelungite pentru objinerea consensuluis ¥ in demersul de depasire a rezistentei la schimbarile organizafionale. 3. stilul structurativ Este foarte util in medii complexe. Dacd sarcinile sunt foarte flexibile, pot apare dificultaji in identificarea i rezolvarea problemelor. Stilul structurativ ajuth [a sistematizarea si ordonarea acestor situajii complexe. Chiar si dup elaborarea strategiilor, politicilor, planurilor, procedutilor care stabilesc structura _nevesard destosuricii activitayii, uilizarea stiulul structuraty este necesara pentru clarificarea, interpretarea i sransmiterea acestei struct. Utiizarea stilului structurativ in situasii simple $1 medi stabile constituie © pierdere de timp si energie si blocheaz® creativitatea, © lth ullizare gresité a acestul sti « constituie ascunderea in spatele regulilor si regulamentelor, fn Jocul infruntirit deschise a problemelor. Acesta produce frustrare si remuljumire in randul interloeutorior cel care foloseste un astfel de comportament, Prin acest stil de comunicare se ajunge [a sistematizare $ cordonare a situate, putindu-se ciferenfia_adeviratele probleme ale organizatiei de falsele probleme, Lilizarea acestul stl in staat simple si melt stile constituie o pierdere de timp $i energie si blocheaz creativitatea. 4. stilul dinamic Utilizarea sa este adecvats ond sunt indeplinite urmatoarele conditii: edu se caracterizeaz& prin sehimbar rapide si apariia de-crizes J este posibil doar un contact scurt inte interlocutoris V managerul este inconjurat de persoane foarte competents+ Comunicatorul prezinti pe scurt si cu entuziasm pozitia sa si deleaga subordonarjlor autoritatea de @ lua decizil, Dact este uatilizat corect, stilul dinamie ti stirmuleaz& pe subordonafi. Dac insi acestia nu se simt suficient de competeni pentru a realiza sarcina, utitizarea acestui stil poate genera frustare 5. stilul de abandon ‘Acest stil este utilizat: Vv in construirea increderii in sine sia competentei in rindul subordonatilor. Increderea este ardtati si dezvoltatd prin consultarea in Iuerea deciziilor si prin utilizarea delegirii, Yatunei end interlocutorul posed informaii, experientt si 0 ingelegere superioaré a situate Adoptarea acestui stl este posibils numei deck interlocutorul este dornic sa-si asume responsabilitatea. Utilizarea acestui stil pentru evitarca asumarii raspunderii sau a 24 unei situatii neplacute ~ “scoaterea din foc a castanelor cu mana altuia” ~ va avea ca efect deteriorarea rapida a increderii celorlalfi in persoana care comunic’ astfel, 6. stilul de evitare ‘Acest stil este foarte rar efieace in comunicare pentru ci blocheaza interactiunile si intarzie rezolvarea problemelor. Doar in cazul in care un subiect este atat de periculos ncat necesita o reactie violent’ pentru a fi evitata continuatea discutici, acest stil este Utilizabil. De exemplu, in cazul in care se doreste evitarea furnizirii de informayii secrete sau exprimarea dezaprobarii in legdtur’ cu 0 anumité propunere considerat& imorala, stilul de evitare poate fi solutia potrivita. in coneluzie, putem afirma cA nu existé un stil de comunicare “cel mai bun”, fiecare stil trebuie utilizat in momentul si in situatia adecvata. Utilizarea “situationala” a stilurilor de comunicare soli inteligen(é gi antrenament din partes managerului, ca $i incredere in sine si 0 bund cunoastere a subordonafilor. Exercifiul 1: recunoasterea stilurilor de comunicare Evaluati fiecare declaratie din conversafia de mai jos din punct de vedere al stilului de comunicare folosit, notind fiecare declarajie cu D pentru stilul directiv, E pentru stilul egaliterist, $ pentru stilu! structurativ, I pent stilul directiv, A pentru stilul de abandon si V pentru stilul de evitare. Directorul serviciului marketing (Dumitru) si responsabilul de vanzari (Mihai) discutd prognozele pentru urmatoru! trimestru si evalucazii ultimele re Dumitru; Mihai: Dumitru: Mihai: Dumitru: Mihai: Dumitru: Dumitru: Mihai: Dumitru Mihai Dumitru: Mihai: Mihai, prima atribujie pe care o ai, conform descrierii postrului tau, precizeaza c& trebuie si analizeze reclamatile clienjilor Da, cred c4 voi pune mai mult accent pe acest lucru in funa Martie. Numiérul de reclamafii a crescut si trebuie s& vad care este problema. Ce parere ai? Las asta in intregim faci treaba. Am primit un lot de textile care au un profit foarte bun. Cred o& ar trebui s le punem fn capul listei noastre de prioritifi. Stiu cd ai vandut textile incd de la inceputul cariarei tale, dar s& stii c& te ingeli. Ai pierdut o grimade de timp si totusi vanzarile nu au crescut asa cum credeai. Vreau se-fi fie clar, nu mai vreau si-ti pierzi timpul cu asta! Daca asta vrei, asa am sa fac. Mihai, cred cd ai tendinga sa alergi dupa capricii. Ce se intimpl cu tine? Uite, am crezut od textilele vor merge bine, dar daca tu ai o parere atat de clara despre asta, mai bine s-o listim balts, Poate ar trebui sé vin la tine cand vei fi intr-o dispozitie mai bun’. Gata! Hai s& nu mai pierdem timpul si energia pe cai mor Si mie imi place sd eastig! Ce crezi despre tmbrécdmintea de Iucru pe care 0 realizam? Cred c& produsele acestea au fost gresit concepute. Ar fi trebuit si le concepem caracteristicile de comun acord cu clien{ii potential si apoi s& le transmitem specificatiile celor de la compartimentul “Cercetare- Dezvoltare”, in loc s&I lasam pe ei si proiecteze niste produse pe care nu le va cumpara nimeni, Ai dreptate, Mihai. De ani de zile incere si-] explic asta directorului de productie, dar nu asculta Sunt sigur c& dacd am proceda astfel ar fi bine. inceared si-| faci si accepte ideca. seama ta. $tii ca nu vreau sf-ji spun cum siti 26 COMUNICAREA DIDACTICA 1. Comunicare si informare didactic Comunicatea pedagogicd reprezint& un transfer complex, multifazial si prin mat multe eanale ale informafilor ire doua entiti (indivi sau grupuri) oe-si asumé simultan sau succesiv rolurile de emititori si receptori, semnificand confinutur dezirabile fn contextul procesului instructiv-educativ. Comunicarea pedagogic presupuné © snterectiune de tip feed-back, privind att informatie explicite, eft si cele adiacente Géntenfionate sau formate in chiar cursul! comunicari). Nofiunea de comunicare implica © anumit reciprocate, flind mat generald si mai complet decdt informarea, pe end aceasta din urmé nu este decat © varietate sau 0 latur’ a comuniciii, Comunicarea presupune 0 procesualitate circular&, care se inscrie intr-o anumita temporalitate de care fine cont $i care, la randul ei, o modeleazi. De altfel, timpul pare si fie un element relevant, eu un puternic caracter informant in anumite contexte diseut ce. Temporalitatea se poate convert intrain agent semiotic suplimentar pentru profesorul care stapineste asta prefaceritor prin Timbaj ale coordonatelor trecut ~ prezent - viitor, Temporalitatea discursului este alteeva decat timpul obiectiv. Daca timpul eronologic este unol singur si nu poate fi alterat, cel diseursiy se metamorfozeazi ap timp!" prooum timpul subiectiv, timpul fieional, timpul personajelor situatiilor si faptelor invocate, timpul de enunjat si timpul enuntului, care pot stabili relatii, de antetiortate, simultaneitate sau posteriritate, sugerdnd si aecentuaind elemente cogntiive si configuratii ideatice prin diverse construeil sintactice si/seu combinajii lexicale. Discursul actual nu prezinté niciodata un univers complet, ei doar un Fragment care $° ambogateste pe pareuts, Pe masura derulritimpului, se vor profila sale seme” care vor eiteumserie progresiv semnificati din ce in ce mai ample gi mai complete, Pornind de la definiii diverse asupta comunicarit didactice, Luminita Iacob (1994, p. 238) realizeazi o serie de sublinieri ce se dovedese deosebit de utile Th acest context: a) astizi, actul comunicdrit este vizut cao unitate 2 informatie!

Potrebbero piacerti anche