Virusul ofilirii patate a tomatelor

Virusul ofilirii patate a tomatelor - Tomato spotted wilt virus, TSWV,

Tospovirus, Bunyaviridae; sinonime: Pineapple yellow spott virus, Ananas virus
1 Smith, Kromnek or Kat river disease of tobacco and tomato, Virus of tomato
spotted wilt, Pesta negra del tomato o corcova del tobacco, Tomato tip blight,
Vira-cabeca en tomatoira, tomato stripe, bronze top si brown top, maladie
bronzee si taches bronzees, Die Bronzfleckekrankheit der Tomate, Tomato
spotted wilt virus, Chlorosis of makhorka, Tomatebronsvlekkenvirus, Dahlia oak
leaf virus, Dahlia ringspot virus, Dahlia yellow ringspot virus, Groundnut
ringspot virus, Lethum australiensis, Tomato virus 1 Johnson, Lycopersicon
virus 3 (Brittlebank), Tomato bronze leaf virus, Ananas virus 1 Smith; tulpini:
TB (tip blicht), N (necrotica), R (inelara), M (slaba), A, B, Cl, C2, D, E si R1. Au
fost descrise, de asemenea, izolate sau tulpini din diferite tari, sau de la diferite
plante, unele dintre ele, cum sunt, Impatiens necrotic spot virus, Tomato
chlorotic spot virus, Groundnut ringspot virus, Groundnut bud necrosis virus,
Groundnut yellow fleck virus, Chrysanthemum stem necrosis virus, Iris yellow
spot virus, Watermelon bud necrosis virus, Watermelon silver mottle virus,
Potato stem necrosis virus si Tomato Varanim virus (WINTER s.a., 2003, Z.
PflKrankh. u. Pflazenschutz 110, 74) devenind recent virusuri independente,
(Ref. POP, 2009, TVV, III, 159).
Istoria virusului a inceput cu descrierea (LOUNSBURG, 1906, Agric. J.
Cape G.H. 28, 784) unei boli a tutunului in Kat River Valley, Africa de Sud, iar
MOORE (1933) descrie bolile Kromnek sau Kat River ale tutunului si
tomatelor in Provincia Estica a Africii de Sud. BRITTLEBANK (1919) descrie
boala spotted wilt a tomatelor observata din 1915-1916 in statul Victoria din
Australia, iar PITTMAN (1927) si SAMUEL s.a. (1930) stabilesc natura virala a
acesteia. n Anglia, SMITH (1932) arata ca o patare inelara prezenta la Solanum
capsicastrum este identica etiologic cu tomato spotted wilt, care s-a dovedit
importanta pentru culturile de tomate din sere (SMITH, 1933, J. Min. Agric. 39,
1097-1103), virusul respectiv producand, de asemenea, unele boli ale plantelor
ornamentale. n continuare, virusul a fost identificat in numeroase tari din zonele
cu clima tropicala si subtropicala, iar pe continentul european, in Franta
(DUFRENOY, 1937), Romania (GHIMPU, 1940; POP, 1977), Germania
(KLINKOWSKI si USCHDRAWEIT, 1952), fosta URSS (RAZVYASKINA,
1953), Bulgaria (IVANCHEVA-GABRAVSKA, 1954), Italia, Olanda,
Norvegia, Suedia, fosta Cehoslovacie si alte tari. Dupa anul 1940, virusul nu a
mai produs boli importante la speciile susceptibile cultivate in serele din Europa.
n penultimul deceniu al secolului trecut, a avut loc raspandirea tripsului
occidental (Frankliniella occidentalis) din zonele tropicale si subtropocale in
Emisfera Nordica, inclusiv in Europa, producand pagube mari la multe specii de
legume si plante ornamentale cultivate in sere si la culturile de camp din

apropierea acestora. n prezent, TSWV este cunoscut si studiat in majoritatea

tarilor europene si din alte continente, fiind mai frecvent in zonele cu
temperaturi ridicate. n Romania, simptomele acestui virus au fost descrise
prima data la tutun, de GHIMPU (1940, Bul. Cultura si Fermentarea Tutunului
3, 81-185), fiind atribuite insa altor virusuri, POP (1977) stabilind ca ele sunt
produse de La inceputul ultimului deceniu al secolului trecut, dupa introducerea
tripsului Frankliniella occidentalis in serele din Romania, la tomatele din sere a
aparut o boala necrotica deosebit de grava produsa de TSWV (POP, 1993, 21-st
Ann. Newsl. ISHS, VVWG for 1992, p. 42). S-a constatat apoi ca virusul
produce infectii puternice si la alte specii de legume si plante ornamentale,
cultivate in sere, solarii si pe terenurile din aproprierea acestora, iar, in cazul
tutunului, si in camp deschis, mentinerea acestuia in cultura fiind posibila numai
prin aplicarea unor masuri eficace de prevenire si combatere (POP, 1977, An.
I.C.P.P. 13, 29).
TSWV are un cerc foarte mare de plante gazda, o lista intocmita recent de
PETERS (1998), continand 926 de specii susceptibile, din 92 familii. n Olanda,
s-au gasit 104 specii de plante infectate natural cu acest virus, majoritatea
reprezentand legume si plante ornamentale cultivate in sere sau pe terenurile din
aproprierea serelor (VERHOEVEN si ROENHORST, 1998, Abstr. 4 th Int.
Symp. Tospoviruses and Trips in Floral and Vegetable Crops, Wageningen, The
Netherlands, 77-80). n conditii naturale, virusul produce boli grave la tomate,
ardeiul alb (Capsicum annuum), C. chinense si C. frutescens, tomatide (Physalis
ixocarpa), varza, cartof, tutun si alune de pamant. La tomate (Lycopersicon
esculentum), pe frunzele complet dezvolate apar, la inceput, pete sau leziuni
clorotice sau necrotice, situate in jurul punctului in care a avut loc inocularea
virusului prin inteparea tripsului vector. La cateva zile de la observarea acestora,
se observa primele simptome sistemice, constand din clorozarea nervurilor,
franarea cresterii, incretirea sau contorsionarea frunzelor, varful plantelor avand
un aspect caracteristic si fiind adesea curbat lateral. n continuare, boala
evolueaza intr-o faza grava, caracterizata prin formarea de pete, linii curbe,
inele, sau dungi, la inceput clorotice, apoi de culoarea bronzului si, in sfarsit,
necrotice. Acestea apar pe frunze, petioluri si tulpini, ducand la ofilirea patata
sau necrozarea totala a unor parti din planta sau a plantelor tinere in intregime.
Tomatele care rezista acestei faze, au o dezvoltare vegetativa redusa, frunzele
fiind mici, mozaicate si deformate. Pe fructele tomatelor infectate apar pete,
arcuri sau formatiuni inelare, de dimensiuni apreciabile, de culoare maronie pe
cele verzi si mai deschise la culoare decat restul suprafetei fructelor in curs de
maturare. Sunt frecvente cazurile cand, la infectiile tarzii, plantele nu manifesta
simptome foliare, acestea fiind insa deosebit de evidente pe fructe. Plantele de
ardei (Capsicum spp.) infectate natural manifesta patari inelare clorotice si
necroze foliare, caderea fructelor, leziuni necrotice pe tulpini si piticire, fructele
prezentand patari clorotice si necrotice, pete inelare distincte si deformare, iar la

tomatile (Physalis ixocarpa) boala se manifesta prin striuri foliare clorotice.

TSWV infecteaza frecvent plantele de salata la care se manifesta prin necroze si
pete clorotice. La vinete infectate natural boala se manifesta prin patari inelare
brune cu halou clorotic. n Iran, plantele de cartof infectate au prezentat necroze
severe pe frunze si tulpini, majoritatea fiind distruse in cursul perioadei de
vegetatie. La tutun, boala apare de timpuriu, in cursul producerii rasadului sau
dupa scurt timp de la plantarea in camp. Simptomele constau in formarea de pete
mari clorotice pe frunzele bazale, clorozarea nervurilor frunzelor tinere, curbarea
spra fata inferioara a limbului, inclinarea laterala a varfului tulpinii, franarea
cresterii, aparitia de pete inelare, mozaicarea, deformarea, clorozarea sau
ingalbenirea frunzelor si formarea de necroze sistemice de diferite forme si
marimi pe frunze, petioluri si tulpini. n sudul S.U.A., TSWV produce o boala
grava a alunelor de pamant, cauzand pierderi de productie de pana la 95 % in
unele culturi (HOFFMANN s.a., 1998), insa simptomele acesteia sunt greu de
deosebit de cele produse de Peanut mottle Potyvirus, care infecteaza, de
asemenea,masiv culturile de Arachis hypogaea. Plantele de alune inoculate cu
TSWV in sera, manifesta pete clorotice si apoi inele concentrice de dimensiuni
reduse pe frunzele infectate sistemic, reducerea dimensiunilor si deformarea
frunzelor mugurelui terminal si piticirea plantelor. Virusul produce, de
asemenea, boli grave la numeroase plante ornamentale, printre care
crizantemele, Impanties si Gerbera. Alte plante infectate natural sunt soia,
fasolea, mazarea, fasolita (Vigna sinensis), floarea soarelui (Helianthus annuus),
telina (Apium graveolens), spanacul (Spinacia oleracea), cicoarea (Cichorium
endiva, C. intybus), ananasul (Ananas comosus), arborele papaya (Carica
papaya) si alte plante cultivate sau spontane. Desi virusul produce, in general,
infectii sistemice grave, la Anthurium, Dieffenbachia, Gloxinia, Petunia
hybrida, Philondedron, Spathiphyllum, Stephanotis si Zanthedeschia s-au
observat numai infectii locale pe frunze si flori, eliminarea organelor cu
simptome, combinata cu combaterea tripsului vector, fiind o masura de
combatere eficace. De asemenea, la Ardisia si Cestrum, plantele se insanatosesc
dupa infectia sistemica iar, la Kalanchoe si Lobelia, simptomele sunt adesea
foarte slabe sau absente. De asemenea, TSWV infecteaza buruienile Atriplex
patula, Beta maritima, Cronopus sqamatus, Cuscuta spp., Diplotaxis erucoides,
Echbalium elaterium, Malva sylvestris, Panicum repens, Phragmites communis,
Sonchus arvensis, Sorghum halepense, Suaedavera si Xanthium spinosa, in
Spania, iar Amaranthus, Anthemis, Ballota, Capsella, Caerophylum, Cardus,
Chamomilla, Cirsium, Conium, Convolvulus, Conyza, Cynodon, Datura,
Fumaria, Galium, Lactuca, Lamium, Malva, Papaver, Picris, Polygonum,
Portulaca, Potentilla, Senecio, Sinapis, Solanum, Sonchus, Stellaria, Sylibum,
Tribulus, Trifolium, Veronica, Vicia, Rumex si Xanthium, in Grecia
(CHATZIVASSILLIOU s.a., 2001, Plant Dis. 85, 40).

Inoculat artificial, virusul produce mozaic, bronzarea si necrozarea

frunzelor la Lycopersicon esculentum, inele necrotice locale si mozaic la
Capsicum annuum, leziuni locale clorotice cu centrul necrotic fara infectie
sistemica la Cucumis sativus, leziuni locale necrotice, la 2-4 zile de la inoculare,
fara infectie sistemica la Petunia hybrida soiurile Pink Beauty si Mistral,
Gloxinia si Gomphrena globosa, leziuni locale necrotice, de marimea unui varf
de ac, fara infectie sistemica la Chenpodium amaranticolor si C. quinoa, pete
locale negre, mozaic si deformarea frunzelor la Catharantus roseus, leziuni sau
inele necrotice locale, clorozarea sau necrozarea nervurilor, pete clorotice,
mozaic si deformarea frunzelor la Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, N.
glutinosa, N. rustica, N. tabacum soiul Samsun si N. tabacum soiul Samsun NN,
pete si striuri necrotice sistemice la Tropaeolum majus. Plantele de Solanum
bahamense reactioneaza prin inele clorotice pe frunzele inoculate, urmate de
mozaic si deformare la frunzele tinere.
Virionii se gasesc grupati sub forma de ciorchini in interiorul cisternelor
marite ale reticulului endoplasmatic din citoplasma celulelor foliare infectate ale
trichomei, epidermei, mezofilului si parenchimului vascular, rareori in vasele
xilemice in curs de diferentiere sau in lumenul tuburilor ciuruite si niciodata in
organelele celulare sau in plasmodesme (IE, 1964, Neth. J. Plant Pathol. 70,
114). n citoplasma, se gasesc, de asemenea, viroplasme, constand din
aglomerari mari de material granular amorf, moderat dens colorat, in care sunt
incluse agregate lineare, cu o periodicitate de 5 nm, mai dens colorate,
reprezentand, in cea mai mare parte, nucleocapside virale aranjate in forma de
lant sau siret, si filamente flexuoase sau bastoanase alungite, de cca. 10 nm in
diametru, aranjate neregulat sau inmanunchiate paralel formand paracristale,
reprezentand proteina nestructurala codificata de ARN-S.
Experimental, virusul este usor transmisibil prin inoculare de suc. Un
procedeu automat de inoculare a fost elaborat de MANDEL s.a. (2002, Plant
Dis. 86, 939). Principalii vectori ai virusului sunt tripsii Frankliniella
occidentalis in sere, F. fusca la culturile de camp din sudul S.U.A. si Trips
tabaci la plantele de camp din Grecia, Romania si, probabil, alte tari din sudul si
sud-estul Europei. Transmiterea este foarte specifica, de tip persistent circulativ
si propagativ (WIJKAMP s.a., 1993, J. Gen. Virol. 74, 341). Virusul poate fi
achizitionat numai de larvele de varsta I-a si este transmis de larvele de varsta IIa si de adulti, intre achizitionare si dobandirea capacitatii de transmitere
intercalandu-se o perioada de incubatie, in care virusul circula si se multiplica in
vector. La Trips tabaci, perioada medie de hranire pentru achizitionare este de
41 minute, iar cea necesara inocularii de 246 minute la tutun si 365 minute la
petunia, dupa care tripsii raman viruliferi toata viata. Perioada de incubatie in
larve depinde de specia de trips, variind intre 4 si 18 zile. n Carolina de Nord,
S.U.A., gazde anuale, bianuale sau perene favorabile inmultirii vectorului F.

fusca si surse de infectie pentru TSWV s-au dovedit Cardamine hirsuta,

Cerastium vulatum, Eupatorium capilifolium, Geranium carolinianum,
Gnaphalium purpureum, Lactuca scariola, Linaria canadense, Moluga
verticillata, Plantago rugellii, Pyrrhopappus carolinianus, Ranunculus
sardosus, Raphanus raphanistrum, Rumex crispus, Sonchus asper, Stellaria
media, Taraxacum offocinale si Triodanis perfoliata (GROVES s.a., 2002, Plant
Dis. 86, 582). Dupa unii autori, virusul se transmite prin samanta de tomate si de
Petunia hybrida, fiind localizat in pericarp si nu in embrion. De la un an la altul,
acesta rezista in pupele sau tripsii maturi care ierneza, precum si in plantele de
cultura si buruienile gazda bi-anuale sau perene. La distante mari, se poate
raspandi prin comercializarea plantelor bolnave sau a materialului saditor
infectat, cum sunt tuberculii de cartof, tuberculii de dalia si organele de
inmultire vegetativa ale unor specii floricole.
Sucul extras din frunze contine putini virioni. Inactivarea termica are loc
la 45C, longevitatea in vitro este de cca. 5 ore, iar dilutia limita 10-3,
infectiozitatea sucului micsorandu-se in urma tratamentelor cu eter etilic, scade
rapid la pH sub 5, este mai bine mentinuta la pH 7. Virionii sunt quasi-sferici cu
profil rotund, rotund-deformat sau eliptic si capsomerele evidente, variind intre
70 si 110 nm in diametru, posedand o anvelopa formata, de regula, dintr-o
membrana unica, lipidica, avand pe suprafata externa excrescente asemanatoare
unor noduri. n virioni, se gasesc, in functie de marimea acestora, 1-3 sau mai
multe nucleocapside pseudocirculare, formate prin cuplarea individuala a celor
trei molecule quasi-circulare ale ARN genomic cu proteina N codificata de
ARN-S. Exista si tulpini morfologic defective, caracterizate prin absenta
particulelor virale anvelopate, continand insa nucleocapside incluse in
incluziunile citoplasmatice (IE, 1982, J. Gen. Virol. 59, 387). La
ultracentrifugare, preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui singur
component. Preparatele sunt instabile la pH <5 si stabile la pH 7. Genomul
consta din trei segmente de ARN monocatenar: L de polaritate negativa, iar M si
S au o strategie de multiplicare ambisebs. n virioni se gasesc patru proteine
structurale. Strategia combaterii virusului ofilirii patate a tomatelor la culturile
de sere, solarii si camp include eliminarea plantelor infectate cultivate si
spontane, utilizarea materialului de plantare liber de virus, evitarea patrunderii
tripsilor de la exterior in spatiile acoperite prin utilizarea plaselor ce retin
insectele, combaterea biologica a vectorului (FUNDERBURK s.a., 2000,
Environ. Biol. 29, 376), acoperirea solului cu folii reflectante, plantarea
timpurie, tratarea plantelor inainte de plantare cu acibenzolar-S-methyl
(Actigard) si aplicarea tratamentelor la sol inainte de insamantare/plantare si in
vegetatie cu insecticide sistemice eficace (POP s.a., 1983, Lucr. 8-a Conf. Nat.
Prot. Plant., Iasi, 154). Experiente de camp efectuate cu tomate in Georgioa
(S.U.A.) au aratat ca tratamentele intensive cu insecticide, plantarea timpurie,
soiurile rezistente si mulcirea solului cu folii reflectante au redus cel mai mult

infectiile cu TSWV, determinand cresterea semnificativa a recoltei (RILEY si

PAPPU, 2000, Plant Dis. 84, 847). Tot in Georgia, la tutun, tratamentele inainte
de plantare cu acibenzolar-S-methyl (Actigard), singur sau impreuna cu
imidacloprid, au redus semnificativ incidenta virusului, asigurand cresterea
cantitativa si calitativa a productiei (CSINOS s.a., 2001, Plant Dis. 85, 292).
Mulcirea solului cu folii reflectante ale razelor ultraviolete s-a dovedit eficace si
in combaterea virusului la tomate (MOMOL s.a., 2003, Phytopathology 93, S
115 (Abstr.). Masura de prevenire cea mai buna consta in folosirea rezistentei
genetice a plantelor la TSWV, primele surse de rezistenta fiind identificate si
incorporate in soiurile comerciale de salata, tomate si ardei (CHO s.a., 1996,
Acta Hortic. 431, 367). La tutun, rezistenta la TSWV este rara, singura sursa
cunoscuta cu grad inalt de rezistenta fiind soiul european Polalta, dar
incorporarea acesteia in soiurile comerciale americane s-a dovedit dificila,
descendentii rezistenti fiind anormali fenotipic. Recent, s-au identificat, doua
soiuri de arahide rezistente la TSWV (C-99R si C11-2-39). Gene de rezistenta
au fost introduse si in genoamele unor hibrizi de tomate. La ardei (Capsicum
annuum si Capsicum spp.) se conoaste o rezistenta la TSWV pe baza de
hipersensibilitate, provenita de la C. chinense PI 15225 si PI 159236,
determinata de gena dominanta Tsw, care este invinsa de unele tulpini virale si
permite generalizarea infectiei la temperaturi de 30C ziua si 18C noaptea, la
25C ziua si 18C fiind infectate sistemic numai plantutele tinere inoculate in
faza de doua frunze. La varza, crizanteme, arahide, ardei si tomate se cunoaste si
o rezistenta la vectorii virusului, care se manifesta prin micsorarea numarului de
tripsi pe plante, corelata, in majoritatea cazurilor, cu reducerea frecventei
plantelor infectate. Alt procedeu utilizat in combaterea virusului consta in
transformarea genetica a plantelor cu proteina N de la TSWV, prin care s-au
obtinut soiuri rezistente la tutun, tomate, salata si crizanteme. S-a constatat insa
ca, rezistenta transgenica la TSWV este specifica tulpinilor (PANG s.a., 1994,
Phytopathology 84, 243), ceea ce ridica probleme in privinta durabilitatii ei in
camp, avand in vedere diversitatea vasta a tulpinilor existente si usurinta cu care
acestea se formeaza.
Virusul mozaicului tomatelor

Virusul mozaicului tomatelor - Tomato mosaic virus, ToMV,

Tobamovirus, sinonim Lycopersicon virus 1; tulpini: tomato aucuba mosaic,
tomato enation mottle, yellow atypical mosaic virus, dahlemense strain, 0, 1, 2,
1.2., (Ref. POP, 2009, TVV, III, 109). A fost descris prima data la tomate
(Lycopersicon esculentum), in Connecticut, S.U.A. (CLINTON, 1909, Rep.
Conn. agric. Exp. Stn. 1907-1908, 854), in prezent fiind raspandit peste tot unde

se cultiva tomate si alte specii susceptibile. Plantele de tomate (Lycopersicon

esculentum) infectate natural manifesta simptome de tip mozaical, caracterizate
prin aparitia de pete clorotice sau galbui de forme si marimi diferite raspandite pe
toata suprafata limbului. n cazul mozaicului aucuba, apar decolorari
internervuriene de culoare galbena pal sau alburie, in unele cazuri, in cadrul
petelor galbui observandu-se insule de culoare normala, cresterea plantelor fiind
evident afectata.
Forma denumita de noi distorsionarea frunzelor tomatelor apare iarna, la
plantutele tinere ale tomatelor fara gene de rezistenta cultivate in sere. Ea se
caracterizeaza prin cresterea neregulata si anormala a unor foliole, mai tarziu, cea
mai mare parte a suprafetei limbului fiind redusa pana la nervura principala,
plantele ramanand pitice iar productia fiind neglijabila. Uneori, virusul se
manifesta la tomate prin patare inelara galbena. Virusul poate produce, de
asemenea, patarea fructelor si necrozarea vaselor rosiilor patate. Virusul apare si
la culturile de vinete din sere, plantele infectate ramanand mici si manifestand
necrozarea nervurilor principale. Plantele de degetel lanos (Digitalis lanata)
infectate natural manifesta mozaic galben stralucitor (SILVA si POP, 1965, Die
Farmazie 20, 110). Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Capsicum
annuum, C. frutescens, Chenopodium amaranticolor, C. murale, C. quinoa,
Datura metel, Lycopersicon esculentum, L. pimpinellifolium, Nicotiana
benthamiana, N. clevelandii, N. glutinosa, N. megalosiphon, N. rustica, N.
tabacum, Petunia hybrida, Pysalis floridana, Ph. Peruviana, Solanum
melongena si S. nigrum. La ardei (Capsicum annuum) ToMV nu produce
simptome mult diferite de ale virusului mozaicului tutunului, boala
manifestandu-se frecvent prin mozaic galben, mai rar prin mozaic verde,
deformarea si caderea frunzelor, patarea fructelor si, uneori, aparitia de necroze
pe frunze si tulpini. Unele soiuri, cum este Corno di Toro, sunt foarte sensibile,
plantele infectate avand talia mult redusa, iar fructele sunt puternic deformate si
depigmentate (CONTI si MARTE, 1983, LItalia agric. p.132). Inoculat
artificial, virusul produce leziuni locale necrotice fara infectie sistemica la
Nicotiana glutinosa, N. rustica, N. sylvestris, N. tabacum soiurile Xanthi-nc,
Samsun NN, White Burley-linia necrotica sau Dutch A si Bergerac, Petunia
hybrida si Solanum melongena P.I. 164757 si infectie sistemica la Solanum
giganteum (mozaic), Nicotiana tabacum soiul Samsun nn (mozaic) si N.
clevelandii. Datura stramonium reactioneaza prin leziuni locale necrotice fara
infectie sistemica dupa 2-3 zile, Gomphrena globosa prin leziuni locale
seminecrotice urmate la majoritatea tulpinilor de marmorare clorotica, iar
Tetragonia expansa prin leziuni locale clorotice cu marginile necrotice si infectie
sistemica fara simptome la unele tulpini. Virionii se gasesc in toate partile
plantelor gazda, fiind localizati in citoplasma, unde apar si incluziuni, in forma
de placi cristaline hexagonale, mase cristaline aciculare formate din particule
virale si incluziuni amorfe sub forma de corpuri X continand virioni.

Experimental, virusul se transmite foarte usor prin inoculare de suc, iar in natura
se raspandeste rapid prin contactul dintre plantele sanatoase si bolnave.
Transmiterea are loc, de asemenea, prin samanta, la tomate proportia semintelor
contaminate putand fi de pana la 94 %. Virusul nu se gaseste insa in embrion ci
la suprafata semintelor sau, uneori, in endosperm, infectarea noilor plantute
avand loc la germinarea sau transplantarea acestora.
De la un an la altul sau de la un ciclu de cultura la ciclul urmator, virusul
rezista in resturile de plante, in sol, sau pe inventarul cu care se lucreaza in sere,
solarii si camp. Sucul foliar contine numerosi virioni. Inactivarea termica are loc
la 85-90C, longevitate in vitro este in jur de 500 zile, iar dilutia limita 10-5-10-7.
Virionii sunt in forma de bastonase drepte, cu o lungime modala clara de 300
nm, avand 18 nm in diametru, canalul central vizibil, de 4 nm in diametru,
structura helicoidala evidenta si pasul spiralei de 2,3 nm. La ultracentrifugarea
preparatelor purificate apare o singura componenta, genomul consta din ARN
monocatenar, linear, unipartit, iar virionii contin o singura proteina capsidala.
Atat in sere cat si in camp, dupa incheierea ciclului de productie, se vor aduna si
arde toate resturile culturii precedente. Samanta va fi tratata contra virusului
mozaicului tutunului, prin cufundarea acesteia timp de 10-30 minute, in solutiI
de hidroxid de sodiu 2 %, acid clorhidric 20 %, fosfat trisodic 15 %, sau
permanganat de potasiu 1 %. Dupa tratare, samanta este spalata in curent de apa
si apoi uscata. Mai eficace este tratamentul termic, samanta fiind mentinuta 4-6
ore la 58C (umiditate 10 %) si apoi 24 ore la 80C (umiditate 5 %). Dupa
WOLF (1973, Deutsche Gartner-Post 19, 9), rezultate bune se obtin prin
mentinerea semintelor intr-un termostat obisnuit 3 zile la 70C. Samanta libera
de virusul mozaicului tutunului poate fi obtinuta, de asemenea, folosind metode
speciale la extragerea ei din pulpa fructelor. Prezenta virusului in si pe samanta
poate fi pusa in evidenta serologic si prin transmiteri experimentale pe plante cu
reactie locala. nsamantarea se va face in amestec de pamant proaspat, rasadul va
fi ferit de infectiile accidentale iar, la plantare, se vor elimina toate exemplarele
infectate, care se recunosc printr-o mozaicare difuza si o dintare accentuata,
neregulata, a marginii limbului. Pe cat posibil, tomatele si ardeiul de sera vor fi
plantate in sol sterilizat. n solarii si camp, se recomanda ca speciile susceptibile
sa nu fie cultivate doi ani consecutiv pe aceeasi suprafata. Prevenirea totala a
virusului mozaicului tutunului este posibila prin obtinerea si cultivarea soiurilor
rezistente. La tomate s-au identificat genele de rezistenta Tm-1, Tm-2 si Tm-22
care sunt eficace fata de toate tulpinile genetice ale virusului mozaicului
tutunului izolate de la tomate. Prin incorporarea acestor gene in plantele de
tomate, s-au obtinut hibrizi si soiuri rezistente la toate tulpinile virusului
mozaicului tutunului. La ardei s-au identificat, de asemenea, genele de rezistenta
L1, L2, L3 si L4, prima controland rezisenta la ToMV, iar celelalte la restul
tobamovirusurilor care infecteaza ardeiul. n cazul cultivarii soiurilor sensibile, o
masura care s-a utilizat in trecut consta in inocularea tomatelor in faza de

plantuta cu o tulpina slaba a virusului, in vederea protejarii lor fata de infectiile

cu tulpinile grave (JILAVEANU, 1977, Acta Hort. 58, 439).
ncretirea frunzelor verzei

Cabbage leaf curl virus, CaLCuV - ncretirea frunzelor verzei,

Begomovirus, Geminiviridae, (POP, 2009, TVV, III, 96). A fost raportat prima
data de ABOUZID s.a. (1992, Phytopathology 82, 1070) in Florida si de
MANDAL s.a. (2001, Plant Dis. 85, 561) in Georgia (S.U.A.), in ultimul caz,
incidenta bolii a fost de 10-20 % in majoritatea campurilor si de 100 % in unele
culturi, izolatele fiind identice in proportie de 98 %. Virusul infecteaza plantele
de varza (Brassica oleracea) si collard green, plantele infectate manifestand
clarifierea nervurilor, patare galbena, mozaic, incarlombarea si cutarea limbului
frunzelor si franarea cresterii, exemplarele bolnave deosebindu-se net de cele
sanatoase. n Georgia, experimental, virusul a fost transmis prin inoculare de suc,
iar culturile afectate erau puternic infestate cu insecta Bemisia argentifolii.
Pentru prevenirea raspandirii bolii se recomanda combaterea insectei vectoare.
Virusul piticirii alunelor de pamant

Virusul piticirii alunelor de pamant - Peanut stunt virus, PSV,

Cucumovirus, Bromoviridae, sinonime Groundnut stunt virus, Robinia mosaic
virus (SCHMELZER, 1971, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 65, 3 pp), Black
locust true mosaic virus, Clover blotch virus (RICHTER s.a., 1979, Acta Virol.
23, 489). n S.U.A., au fost diferentiate doua tulpini majore, tulpina estica,
producand leziuni locale necrotice urmate de necroze inelare si nervuriene
sistemice la Phaseolus vulgaris cv Tennesee Greenpod si mozaic la Pisum
sativum cv. Perfected Wales si tulpina vestica producand mozaic fara necroze la
fasolea Tennessee Greenpod si mozaic cu necroze severe pe tulpini si petioluri
la mazarea Perfect Wales. Se cunosc, de asemenea, tulpinile peanut common
mosaic virus, B, P, W si serotipul E. Este inrudit serologic cu Cucumber mosaic
virus si Tomato aspemy virus, (Ref. POP, 2009, TVV, II, 364). A fost descris
prima data la Arachis hypogaea in Virginia (S.U.A) de MILLER si TOUTMAN
(1966, Pl. Dis. Reptr. 50, 139), in prezent , fiind cunoscut in S.U.A., Franta,
Germania, Insula Coreeana, Japonia, Maroc, Polonia, Spania si Ungaria
(TWARDOWICZ-JAKUSZ s.a., 1983, Zsz. probl. Post Nauk rol. 291, 223). n
tara noastra, s-au gasit la salcam simptome asemanatoare cu ale acestui virus,

dar nu s-au efectuat teste serologice pentru identificarea virusului prezent (I.
POP, observatii personale).
n conditii de infectii naturale, virusul produce simptome persistente de
piticire, marmorare slaba si deformarea pastailor la Arachis hypogaea, mozaic si
deformarea frunzelor la Robinia pseudo-acacia, marmorare clorotica la
Trifolium repens, T. pratense, T. vesiculosum, T. incarnatum, T. subterraneum si
Medicago sativa, leziuni locale clorotice si marmorare, urmate de mosaic,
alungirea si deformarea frunzelor trifoliate la Phaseolus vulgaris soiul
Bountiful, marmorare clorotica la Vicia spp. si cloroze foliare la Glycine max,
Pisum sativum, Vigna angularis, Coronilla varia, Tephrosia vogelii, Nicotiana
tabacum, Apium graveolens si Lupinus luteus. Mai recent, virusul a fost
identificat in Florida si Georgia (S.U.A.) la specia furajera perena Arachis
glabrata cv. Floragraze, plantele bolnave manifestand marmorari foliare, cloroza
generala, piticire si reducerea productiei furajere, prezenta infectiilor la aceasta
planta avand importanta epidemiologica deosebita. La infectiile experimentale,
s-au dovedit susceptibile Amaranthus caudatus, Apium graveolens, Beta
vulgaris, Brassica campestris ssp. rapa, Capsicum annuum, C. frutescens,
Cassia occidentalis, Catharanthus roseus, Chenopodium amaranticolor, C.
foetidum, C. murale, C. quinoa, Cicer arietinum, Citrullus lanatus, Crotalaria
spectabilis, Cucumis melo, C. sativus, Cucurbita maxima, C. moschata, C. pepo,
Cyamopsis tetragonoloba, Datura metel, D. stramonium, Dianthus barbatus,
Gomphrena globosa, Helianthus annuus (unele tulpini), Lens esculenta,
Lespedeza stipulacea, Lobelia erinus, Lupinus albus, L. angustifolius,
Lycopersicon esculentum, Melilotus alba, Nicotiana clevelandii, N. glutinosa, N.
rustica, N. tabacum, Ocimum basilicum, Petunia hybrida, Phaseolus acutifolius,
Ph. lanatus, Physalis floridana, Ph. peruviana, Sesamum indicum, Sesbania
exaltata, Solanum melongena, Spinacia oleracea, Tetragonia expansa, Torenia
fournieri, Trifolium dubium, T. hybridum, Vicia faba, V. sativa, V. villosa, Vigna
radiata, V. unguiculata, V. unguiculata ssp. sesquipedalis si Zinnia elegans.
Inoculat artificial, virusul produce transformarea foliolelor in formatiuni
asemanatoare frunzelor de feriga produse de virusurile cucumber mosaic si
tomato aspermy la Lycopersicon esculentum, leziuni locale clorotice fara
infectie sistemica la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa, leziuni locale
clorotice sau necrotice, marmorare clorotica sau mozaic la Phaseolus vulgaris,
alungirea si deformarea frunzelor trifoliate la Ph. vulgaris soiul Bountiful,
leziuni locale clorotice, clarifierea nervurilor si epinastie grava la Vigna
unguiculata, marmorare clorotica la Spinacia oleracea, Tetragonia expansa si
Glycine max, marmorare clorotica si piticire la Pisum sativum, marmorare
clorotica cu insule verzi la Datura stramonium si inele verzi deschis sau
galbene, apoi zone sistemice clorotice la Nicotiana tabacum. Virionii se gasesc
in citoplasma si vacuolele celulelor din toate partile plantelor, unde se formeaza,

de asemenea, incluziuni cristaline caracteristice. Experimental, virusul poate fi

transmis prin inoculare de suc, iar in natura se raspandeste, in proportie de 0,1 %
prin samanta de Arachis hypogaea, iar de la o planta la alta se transmite,
nepersistent, prin afidele Aphis craccivora, A. spiraecola si Myzus persicae, dar
nu si prin Aphis gossypii, timpii de achizitionare si inoculare fiind de sub un
minut. Sucul foliar contine multi virioni.Inactivarea termica are loc la 50-60C,
longevitatea in vitro este de 4-24 h pana la mai multe zile in cazul tulpinii P, iar
dilutia limita este 10-3-10-4. Virusul prezentand o instabilitate pronuntata, pentru
examinari la microscopul electronic este necesara fixarea particulelor cu
formaldehida (RICHTER s.a., 1979, l.c.). Virionii sunt izometrici, de 30 nm in
diametru si penetrati de acidul fosfotungstic, avand profil rotund si aranjamentul
capsomerelor evident. La ultracentrifugarea preparatelor purificate apare o
singura componenta in cazul tulpinii W si patru componente in cazul tulpinilor
B si P. Punctul izoelectric este pH 6,05. Genomul consta din trei parti de ARN
monocatenar. n virioni, se mai gaseste un ARNm subgenomic, care codifica
proteina de invelis, denumit ARN-4, avand 0,986 kb, precum si un ARN satelit,
PARNA-5, avand 197 sau 620 nucleotide. Infectiile pot fi prevenite folosind
samanta de alune de pamant libera de virus si prin amplasarea leguminoaselor si
a altor plante susceptibile izolat in spatiu de suprafetele cultivate cu trifoi si de
trenurile intelenite.
Bolile Garoafelor (Dianthus corryophyllus)
Rugina garoafelor - Agentul patogen : Uromyces caryophyllinus (Schrank)
Wint. din fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Basidiomycetes; Este o specie
heteroica, macrociclica. Picnidiile si ecidiile se formeaza pe Euphorbia
Segueriana Neck.; iar uredosporii si teleutosporii pe specii de Dianthus si alte
Caryophyllacea. Uredosporii sunt de forma sferica sau eliptica, unicelulari, de
culoare bruna si au 21 - 31 x 18 - 25 . Teleutosporii sunt sferici sau elipsoidali,
au membrana groasa, bruna-castanie si masoara 23-24 x 17-23 . Infectiile se
produc in perioadele de umezeala si la temperaturi ce depasesc 10 oC. Atacul se
poate ivi atat in camp, datorita inoculului care se gaseste in numeroase gazde din
flora spontana, cat si in sere.
INCRENGATURA BACTERIOPHYTA(BACTERII)
ORDINUL EUBACTERIALES
-

cuprinde bacteriile propriu-zise, monocelulare, solitare sau grupate

in colonii.

Familia Coccaceae
- Nitrosoccocus nitrosus

Familia Pseudomonaceae
- Pseudomonas sp.
- Azotomonas sp.(fixeaza azotul atmosferic)
-Nitrosomonas sp.
Familia Bacteriaceae
- Bacterium aceticum
- Azotobacter croococcum(fixatoare de azot atmosferic)
Familia Bacillaceae
- Bacillus subtilis(produce putrezirea fanului);
- Rhizobium leguminosarum(traieste in simbioza cu leguminoasele si
fixeaza azotul atmosferic in nodozitatile radacinii);
- Clostridium pasteurianum(bacterie anaeroba fixatoare de azot
atmosferic).
ORDINUL ACTYNOMYCETALES
Familia Actynomycetaceae
- Actynomyces bovis
-Protoactinomyces alni(formeaza nodozitati pe radacinile de arin cu
care traieste in simbioza).
ORDINUL MYXOBACTERIALES
-Poliangium furanum traieste pe lemn putred.
BOLILE CUCURBITACEELOR
Antracnoza cucurbitaceelor- Agentul patogen : Colletotrichum lagenarium
(Pass.) Ell.et Halst. (sin.Colletotrichum oligochaetum Cav.) din familia
Melanconiaceae, ordinul Melanconiales, clasa Deuteromycetes.Miceliul
ciupercii este hialin,septat se dezvolta intercelular si pe el se formeaza
subepidermic, lagare ( acervuli) de conidiofori cu conidii. Conidioforii sunt
simpli, hialini, cilindrici lungi de 60-70 si au in varf conidii ovoide sau

cilindrice, unicelulare, hialine de 13-12x4-6 . Printre conidiofori se gasesc cate

3-5 peri teposi. Temperatura optima pentru dezvoltarea ciupercii este de 24-26
C, cand conidiile incep sa germineze dupa 8 ore. Vara, boala se propaga prin
conidii care sunt diseminate prin stropi de ploaie, vant sau prin insecte.Ciuperca
ierneaza sub forma de miceliu si de conidii in pamant sau pe resturile de plante
bolnave. Semintele se pot contamina cu fragmente de micelii sau cu conidii cu
ocazia alegerii lor din pulpa fructului.
Bolile vitei de vie

Ingalbenirea aurie la vita de vie (Flavescenta aurie) Mycoplasma.Agentul

patogen. Mycoplasma se prezinta sub forma de particule pleiomorfe
(heteromorfe), ovoide, alungite sau sferice, de 100-700 m in diametru.
Transmiterea de la plantele bolnave la cele sanatoase se poate face prin altoire si
prin cuscuta. Agentul patogen nu se poate transmite mecanic pe plante-test
ierboase. In natura aceasta boala se transmite prin cicada Scaphoideus
littoralis(titanus). Plantele atacate de aceasta boala manifesta o sensibilitate
sporita la fainare (Uncinula necator). Scaphoideus titanus are o singura
generatie pe an.Ierneaza in stadiul de ou sub coaja butucului.Larvele eclozeaza
esalonat, de la inceputul lunii mai, pana la inceputul lunii iulie,insecta
prezentand cinci stadii larvare;dezvoltarea larvara dureaza 50-55 de zile.Primii
adulti apar la sfarsitul lunii iulie,inceputul lunii august si dupa 10 zile are loc
imperecherea.Dupa cateva zile femelele incep sa depuna ouale.In medie,durata
de viata a adultilor este de o luna,dupa care mor pana la jumatatea lunii
septembrie. Fitoplasma nu se transmite de la adult la larva,a.i dupa eclozare
larvele nu sunt contaminate.Fitoplasma se dezvolta in aparatul digestiv al
larvei,in timpul hranirii acesteia pe o planta infectata.Este foarte important de
retinut acest aspect,in vederea stabilirii momentului optim pentru efectuarea
tratamentelor impotriva stadiilor larvare ale insectei.Insecta(larve,adulti)se
gaseste pe partea inferioara a frunzei de vita de vie.

Putregaiul cenusiu

Agentul patogen: Botrytis cinerea Pers; Sclerotii reprezinta forma de rezistenta

a ciupercii. Din germinarea lor rezulta filamente miceliene care patrund in plante
active sau pasiv (rani produse de insecte sau in timpul lucrarilor de intretinere a
culturilor). Infectiile se produc la temperature cuprinse intre 15 si 20oC,
umiditatea atmosferica 100% si in prezenta picaturilor de apa pe organele
plantelor. La temperature peste 22oC, ciuperca formeaza pe tesuturile atacate si
descompuse scleroti negri, rezultati din impletirea, melanizarea si deshidratarea
hifelor miceliene.
Bolile nucului Arsura bacteriana a nucului
Agentul patogen este bacteria Xanthomonas Juglandis. Este o bacterie in
forma de bastonas cu un flagel polar, contine un pigment galben si formeaza
lanturi scurte. Nu formeaza capsula, este aeroba, asporogena, gram negativa.

Bolile Tomate
Stolburul solanaceelor.Agentul patogen. Boala este provocata
dupa unii autori de Chlorogenus australiensis Holmes syn.
Lycopersicum virus 5. Prin cercetari mai recente (Ploaie
Maramorosch, 1969) s-au descoperit in tesuturile plantelor atacate de

stolbur si de alte boli virotice particole de micoplasma care prin

structura si dimensiuni se situeaza intre virusuri si bacterii. Agentul
patogen se transmite experimental prin altoire. In natura se transmite
prin insecta Hyalecthes obsoletus Sing. Aceasta ierneaza pe
radacinile plantelor spontane, in special a celor de volbura.
Hyalesthes obsoletus sunt specii (coelenterate in forma de saculet
fixat cu gura inconjurate de tentacule)care se hranesc cu
lemn,cunoscute ca vector al fitoplasmei,solbur pe vita de vie.Sunt
specii comune in materie de volbura(Convulvus arvensis),de
asemnea sun prezente si pe urzica(Urtica sp),Ranunculus sp,Senecio
sp si Artemisia sp.Insectele adulte sunt active de la sfarsitul lunii mai
pana la mijlocul lunii august.Dimensiunile adultilor variaza de la 3 la
6 mm.Femelele sunt mai mari decat masculii.Larva traieste in sol si
hrana pt animale pe radacini de plante gazda.Cu toate ca aceasta
insecta nu este frecventa in podgorii,rolul sau in fitoplasma stolbur
este semnificativa deoarece traieste pe productiile de vita de
vie.Aceste greiere este cunoscut ca un vector al fitoplasmei stolbur
de pe rosii si cartofi.