TEOLOGIE

DOGMATIC
CURS 01
18.02.2013

COBORAREA SFANTULUI DUH

I
NTEMEIEREA BISERICII

Cursul este centrat pe teologia parintelui Dumitru Staniloae care a rescris intreaga dogmatica a
Bisericii Ortodoxe.
Coborarea Sfantului Duih este actul de trecere de la lucrarea de intrupare a Mantuitorului
Iisus Hristos in umanitatea sa personala la extinderea acestei lucrari in celelalte fiinte umane.
Prin Intrupare, Rastignire Inviere si Inaltare Mantuitorul Iisus Hristos pune temelia Bisericii in
trupul Lui. Biserica ia fiinta virtual sau potential. Mantuitorul Iisus Hristos nu s-a intrupat pentru El ci
pentru ca din trupul Lui sa extinda mantuirea ca viata dumnezeiasca in noi. Trupul asumat participa la
viata dumnezeiasca, unirea ispostatica face posibila existenta vietii divine in umanitatea asumata a
Mantuitorului Iisus Hristos. Acesta S-a intrupat ca sa fie posibila extinderea vietii divine (manifestata
in trupul Sau uman) la ceilalti oameni. Extinderea se realizeaza in Biserica sau, altfel, poate fi definita
si ca Biserica. In Adam necazut, viata dumnezeiasca era prezenta in el insa aceasta trebuia sa creasca
doar (exista in el acel posse non mori). Datorita caderii lui Adam Se intrupeaza Dumnezeu. Sfintenia ca
participare la sfintenia lui Dumnezeu pleaca de la compatibilitatea omului cu sfintenia lui Dumnezeu.
Biserica ia fiinta reala prin extinderea lucrarii Duhului Sfant din trupul lui Iisus Hristos in
trupurile celorlalti oameni care cred si aceasta extindere incepe la Cincizecime cand Duhul Sfant face
din Apostoli primele madulare ale Bisericii, credinciosi in care se manifesta puterea trupului
pnevmatizat al Mantuitorului Iisus Hristos.
Lucrarea mantuitoare a lui Iisus Hristos nu poate fi separata de lucrarea celorlalte persoane ale
Sfintei Treime (a Tatalui si a Sfantului Duh). Pornind de la aceasta realitate fundamentala, parintele
Dumitru Stniloae spune ca momentul Cincizecimii e extinderea comuniunii trinitare in viata Bisericii
pornind de la lucrarea rascumparatoare infaptuita de Mantuitorului Iisus Hristos pentru ca cei care
cred sa se inalte ei insisi la viata de participare treimica sau la viata de comuniune eterna cu
Dumnezeu. De aceea, Mantuitorul Iisus Hristos nu ii trimite pe Apostoli sa vorbeasca exclusiv in
numele Lui, separarea persoanelor este imposibila. Sfantul Ioan Gura de Aur afirma de aceea ca
sarbatorile crestine nu au exclusiv un caracter anamnetic, nu sunt simple referiri la un trecut intamplat
acum 2000 de ani, acestea trebuie vazute pe dimensiunea prezentei eterne a lui Dumnezeu cu noi i
intre noi. Mantuitorul spune Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor. Un evanghelist spune ca
Domnul era cu ei si intarea minunile Apostolilor prin prezenta si lucrarea Sa. El este prezent, desi este
intaltat cu Trupul la cer, in virtutea omniprezenei Sale. Acestea arata ca Dumnezeu transcede
coordonatele timpului i a spaiului. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca putem praznui in aceeasi zi atat
nasterea cat si invierea si vorbind de prezenta Mantuitorului Iisus Hristos o putem extinde si in cazul
Tatalui si al Duhului: Cel care ma iubeste pe mine va pazi poruncile mele si eu il voi ruga pe Tatal si va
trimite alt Mangaietor care va ramane cu voi in veac. Duhul Sfant este perpetuu cu noi (ca si Tatal)
pentru ca Mantuitorul Iisus Hristos S-a inaltat cu firea Sa umana pe tronul ceresc. De aici deriva
prezenta eterna a Mantuitorului Iisus Hristos intre oameni i in lume ntructDumnezeu nu mai este
realitate externa omului, ntre mine i Dumnezeu este o interioritate structurala. Parintii leaga coborarea
Sfantului Duh de ridicarea cu trupul la cer a Mantuitorului Iisus Hristios, acest eveniment este vasul
comunicant prin care Duhul Sfant ne reconfigureaza dupa chipul Fiului, facandu-ne fii ai Tatalui si frati
ai Mantuitorului Iisus Hristos. Apostol Ioan spune ca Duhul Sfant nu era inca dat pentru ca Iisus
Hristos nu se proslavise inca. El dezvolta ideea ca coborarea Duhului Sfant este semn al impacarii cu
Dumnezeu, lipsa Sa din creatie este semn ca Dumnezeu este maniat. Dava MIH nu ar fi separat zidul ce
separa pe om de Dumnzeu, Duhul Sfant nu ar fi coborat. Pentru ca nu se rastignise Hristos, Duhul Sfant
nu venise in lume. De aceea e de folos ca eu sa ma duc, caci daca nu ma voi duce eu.
1

Iertarea pacatelor si sfintirea presupune prezenta si lucrarea Duhului Sfant. Sfantul Ioan spune
ca daca la Turnul Babel prin impartirea limbilor s-a stricat firea cea rea a oamenilor, prin coborarea
Duhului Sfant limbile au unit lumea si au adus la intelegere pe cei care erau despartiti. Apostolii nu
vorbeau in toate limbile posibile, ei vorbeau in limba aramaica, dar discursul lor era inteles in alte limbi
de ascultatori, ceea ce inseamna prezenta si lucrarea lui Dumnezeu. Tot Sfantul Ioan spune ca limbile
ca de foc au ars spinii pacatului care crescusera intre noi cat o padure. Cand pamantul e bun si gras
dar nu este lucrat odrasleste multi spini. Tot asa firea noastra era buna caci era facuta de Dumnezeu,
dar firea noastra buna a odraslit pacatul ca pe niste spini si ca pe niste buruieni pentru ca nu primise
plugul dreptei credinte si nici samanta cunoasterii de Dumnezeu. Asa cum uneori nu se vede fata
pamantului din pricina buruienilor tot asa nici bobletea si curatia firii noastre nu se mai vedea pana
ce nu a mai venit plugarul firii, pana ce nu a coborat focul Duhului pana ce nu a curatit-o si nu a fost
capabila sa primeasca samanta cea cereasca. Inainte, cand ma uitam la cer, vedeam numai micimea
noastra in comparatie cuputerile ceresti. Acum, cand insa stiu ca acolo este un om ca si mine, un trup
uman ca si al meu, spunem: vad nobletea omului, faptul ca om este chip si asemanare a lui Dumnezeu
caci pe Tronul Treimii sade si omul Hristos.
Inceputul lucrarii de mntuire trebuie vazut n ntrupare, iar implinirea acestei lucrari trebuie
vazuta n naltarea cu Trup la cer a Mantuitoului Iisus Hristos pentru ca extinde performanta realizata in
trupul lui in celelalte persoane care cred, de aceea posibilitatea mantuirii echivaleaza cu apartenenta la
Biseric.
CONSTITUIA TEANDRIC A BISERICII
Chiar de la inceputurile crestinismului, s-a crezut ca istoria lumii se implineste in Biserica si
prin Biserica. Istoria Bisericii este in ultima instanta istoria lumii pentru ca Mantuitorul Iisus Hristos
recapituleaza in umanitatea lui cosmosul intreg. Omul s-a invechit in sensul ca se desparte de
Dumnezeu, aceasta stare presupunand o uzura ontologica si formala. Omul se innoieste pentru ca reface
comuniunea cu Dumnezeu ceea ce elimina uzura ontologica si formala, in sensul ca elementele care
favorizau stricarea au fost eliminate. Mantuitorul Iisus Hristos recapituleaza creatia ca o faptura noua.
In primele scrieri patristice aceste idei sunt foarte prezente. Crestinii au avut in minte foarte clar
aceste idei inca de la inceput. Batrana din Pastorul lui Herma este Biserica, dar ea este batrana caci ea
a fost creata inainte de toti si pentru Biserica a fost creata lumea. Biserica a fost creata inainte de toti
caci a existat in planul lui Dumnezeu (ratiune divina plasticizata 1) pornind de la realitatea comuniunii
de iubire din Sfanta Treime. Biserica este mplinirea iconomiei 2 divine. Creatia si rascumpararea nu pot
fi separate. De aceea, parintele Dumitru Staniloae defineste Biserica ca implinire a planului etern al lui
Dumnezeu care poate fi definit printr-un cuvant: atotunitatea. n Biserica e prezent eternul i
temporalul destinat sa fie coplesit de eternitate. Necreatul si creatul destinat sa fie coplesit de
necreat adica sa se indumnezeiasca, spiritualul de toate categoriile si materia destinata
spiritualizarii, cerul si pamantul penetrat de cer, nespatialul i spaialul. n Biserica sunt toate unite,
dar neconfundate in aceasta unitate. Biserica este imanentul care are in ea transcendentul,
comunitatea treimica de persoane plina de iubire treimica nesfarsita. Biserica este Hristos extins cu
trupul Sau indumnezeit in umanitate sau imanitatea unita cu Hristos indumnezeit. Daca Fiul lui
Dumnezeu nu ar fi luat trup si nu k-ar fi indumnezeit ar fi lipsit inelul de legatura intre Dumnezeu
si creatie. De aceea Biserica are o constituie teandrica. Continutul ei consta in Hristos Cel unit dupa
firea dumnezeiasca cu Tatal si cu Duhul iar dupa firea omeneasca cu noi.

Tot ce exista astazi a existat din eternitate in mintea lui Dumnezeu. Dumnezeu aduce la existenta (cand considera El) toate
realitatile care au existat in mintea Lui plasticizandu-le, dandu-le forme fizice concrete.
2
iconomie = plan al lui Dumnezeu referitor la lume
2

Apostolul Pavel spune ca MIH este capul Bisericii, iar Biserica este Trupul Lui sau implinirea
Celui care plineste toate in toti, deci implinirea este legata (conditionata) de relatia cu Hristos-Capul.
Iesirea din comuniunea cu MIH este sinonima cu esecul spiritual: Eu sunt Viata, voi suntei mladitele.
Poate o mladita sa traiasca fara vita ? Asa cum in trupul nostru exista mai multe madulare cu lucrari
proprii (dar fiecare madular si lucrarea lui serveste intregului) asa si in Biserica cei multi suntem un
trup si madulare unii altora, dar avem felurite daruri dupa harul care ni s-a dat. Constituind trupul lui
Hristos, propriile noastre trupuri sunt madulare ale lui Hristos si prin alipirea de El devenim un singur
duh cu El. Prin El avem toti apropierea catre Tatal (de Tatal) prin Duhul. Deci nu mai suntem straini si
locuitori vremelnici ci impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu. Numai prin Dumnezeu
zidirea creste pentru ca in El a binevoit Dumnezeu sa salasluiasca toata plinirea.
FUNDAMENTUL BISERICII: MIH INTRUPAT, JERTFIT SI INVIAT
Parintii il vad pe MIH cap al Bisericii prin toate aceste evenimente. Prin Intrupare ei vad doar
temelia. Trupul asumat prin Intrupare devine temelia Bisericii pentru ca este trecut prin moarte si prin
Inviere. Numai asa trupul Lui devine deplin pnevmatizat si devine mediul prin care viata divina
prezenta in trupul lui Hristos se extinde si in noi. Asumarea firii umane de catre ipostasul Cuvantului
presupune ideea ca intre noi si Dumnezeu nu mai este nici o distanta. Sfantul Ioan Gura de Aur spune
daca El este capul si noi suntem trupul, poate exista un gol. El este temelia, noi suntem zidirea, el este
vita, noi suntem mladitele, el este pastorul, noi suntem turma, el este calea, noi suntem cei care pasim
pe cale, el este viata, el este invierea, el este lumina, noi suntem cei luminati. Fundamentul Bisericii
este MIH Intrupat, Jertfit si Inviat.
Mantuirea se infaptuieste datorita faptului ca sub conducerea capului facem un drum
asemanator celui pe care l-a facut Hristos cu umanitatea lui asumata pentru a ajunge la indumnezeire.
Trebuie sa ne asumam i noi starea de jertfa a Mantuitorului Iisus Hristos pentru a avea acces la Tatal.
Daca nu ne asumam starea de jertfa a MIH nu aveam acces la tatal. Jertfa noastra ca renuntare la pacate
ia forma virtutilor sau a deschiderii iubitoare catre Dumnezeu si semeni, asa cum spune p DS. De
aceea, Sfantul Pavel ne indemna sa prezentam trupurile noastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bine placuta
lui Dumnezeu. Procedand astfel, realizam unitateade trup extinsa a lui Hristos. Intruparea este
continuata si desavarsita prin inviere si inaltare cu trupul la Cer. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca
Hristos moare pentru noi si inviaza. Noi murim de o indoita moarte si pentru ca murim de o moarte
indoita inviem si de doua ori. Am inviat odata, nu demult, din pacat. Ne-am ingropat impreuna cu El in
Botez si am iniat impreuna cu El in botez. Aceasta este invierea cea dintai sau izbavirea din pacate, a
doua inviere fiind cea de la parusie, de la a doua venire a MIH. Invierea cu Trupul se lucreaza in
intervalul dintre nastere si moarte, avand ca inceput Botezul. Starea de jertfa este conditia si arvuna
invierii. Prin aceasta stare de jertfa inaintam spre Inviere. Pornind de aici, p DS spune ca Bisefica este
laboratorul invierii. Hristos cel jertfit, imprimat in noi, face impreuna cu noi drumul spre Inviere,
Biserica este pelerina spre cer pentru ca Hristos este calea spre cer si cel ce calatoreste cu Biserica prin
ea. n Biserica si prin Biserica parcurgem drumul parcurs de MIH cu umanitatea sa in vederea
indumnezeirii. De aceea a spus Apostolul Pavel ca Domnul este duh iar unde este Duhul Domnului
este adevarata libertate iar noi toti privim ca in oglinda cu fata descoperita slava Domnului, ne
prefacem n acelasi chip din slava in slava ca de la Duhul Domnului. Noi nu mai trebuie sa ne
acoperim fata ca Moise pentru ca suntem casnici ai lui Dumnezeu, iar umanul in Hristos S-a unit
ontologic cu divinul, cu slava lui Dumnezeu. Ne prefacem in acelasi chip, adica cum s-a indumnezeit
trupul lui Hristos, iar din slava in slava se refera la epectaza (Sfantul Grigorie de Nyssa), adica prosul
infinit.
INTREITA SLUJIRE A MIH IN BISERICA
3

sI dupa intruparea cu Trupul la Cer, MIH ramane in Biserica in calitatea de arhiereu si se

jertfeste continuu, in calitatea de Invatator si invata continuu si in calitatea de conducator spre mantuire
si conduce perpetuu. Biserica primeste invatatura, jertfa si conducerea Lui raspunzand la ele ca la o
chemare, invatand, jertfindu-se si conducand ea insasi sau participand la slujirile lui de invatator, de
arhiereu si de imparat. MIH ramane invatatorul prin excelenta in Biserica si isi asociaza Biserica in
aceasta slujire. Noi nu invatam nimic de la noi, nimic nu este al nostru, ce spunem de la amvon nu se
negociaza in nici un context pentru ca este spusa lui Hristos care este singura adevarata si nu se
schimba. Ar insemna sa recunoastem implicit ca nu este etern valabil ceea ce spune Dumnezeu si ca
aceasta are niste limite, devenind desueta. Revelatia se incheie in persoana revelatiei MIH pentru ca
Dumnezeu nu mai are ce sa reveleze, MIH este suprema profetie implinita (p- DS), umanitatea nu are
unde sa se duca mai sus. Doar in protestantism se poate vorbi despre revelatie deschisa pentru ca
Hristos nu este Dumnezeu, ci om care are limite, imperfectiuni, slabiciuni, de aceea spusa Lui poate fi
completata de noii hristosi.
Ca arhiereu, MIH se jertfeste in continuare Tatalui, jertfa sa nu ramane cantonata la cruce, El se
jertfeste in continuare Tatalui, se afla intr-o stare perpetua de jertfa si prin umanitatea lui suntem adusi
si noi in stare de jertfa. Cand Hristos se aduce ca jertfa curata lui Dumnezeu, in umanitatea lui suntem
prezenti si noi.\
Mih ramane in continuare conducatorul spre calea lui Dumnezeu, este si calea si cel care ne
conduce.
PREOTIA UNIVERSALA A CREDINCIOSILOR
n Biserica., MIH ne asociaza atat la lucrarea Lui invatatoreasca cat si la cea arhiereasca si
imparateasca. Prin Botez, orice crestin este preot pentru ca se jertfeste, este invatator pentru ca se
initiaza in tainele dumnezeiesti si imparat in virtutea stapanirii lui peste patimi . Asa suntem noi
semnintie aleasa, preotie imparteasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestim in lume
bunatatile celui care ne-a chemat la lumina sa cea minunata. Slujirea preoteasca, invatatoreasca sau
imparateasca la care participa toti credinciosii are caracter personal (individual) fara a prespune o
responsabilitate formala pentru comunitatea bisericeasca, aceasta avand-o preotia sacramentala
(slujitoare) pentru ca prin ea se aduce MIH jetfa pentru toti si prin ea slujirea individuala este asociata
slujirii MIH.
Preotia slujitoare (sacramentala). Aducerea ca jertfa a MIH o poate face numai preotul slujitor
al comunitatii. MIH insusi nu si-a luat singur slujba de mijlocitor, ci a fost chemat la aceasta slujire de
Dumnezeu. Necesitatea slujirii preotesti tine de iconomia intruparii. MIH nu si-a luat el demnitatea
aceasta ci Dumnezeu-Tatal i-a spus Tu esti preot in veasc dupa randuiala lui Melchisedec. Asadar,
preotia nu poate fi primita de la comunitate. Preotia este o activare in plan sensibil a preotiei nevazute a
lui Hristos sau a mijlocirii lui Hristos pentru Dumnezeu, de aceea este un dar al lui Dumnezeu. Precum
M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si eu pe voi. In alt context spune nu voi m-ati ales pe mine ci Eu vam ales pe voi si v-am randuit ca sa mergeti si roada sa aduceti si roada voastra swa ramana ca Tatal
sa va dea orice veti cere in numele Lui. MIH este si ramane singurul preot in veac, el slujeste ca preot
in calitate de om, intrucat in calutate de Dumnezeu nu avea nici o lipsa pentru a fi necesar ca el sa
aduca jertfa. MIH S-a adus jertfa odata pentru totdeauna, de ce mai este necesar sa fie randuiti preoti ?
MIH s-a inaltat la cer si cu Trupul (umanitatea) nu poate fi omniprezent, de aceea este nevoie de preotie
sacramentala. El nu poate fi prezent si in Biserica cu Trupul spre a aduce jertfa si in cer pentru a primi
aceasta jertfa. Prin dimensiunea obiectiva ne referim la umanitatea asumata in care se gaseste propria sa
umanitate. Firea comuna capata viata prin ipostaziere. Ceea ce a facut Hristos la nivel general pentru
fire trebuie sa se regaseasca si la nivelul trebuintelor persoanei. Persoane se nasc zilnic si aceste

persoane aparute noi in istorie au nevoie sa se impartaseasca de lucrarea lui Dumnezeu care nu se poate
face fara preotia sacramentala. Puterea nu este a celui care face gestul, ci a lui Dumnezeu.
Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu sunt si eu impreuna cu Ei se refera la calitatea
de Trup al Bisericii.
In fata oricarui om trebuie sa vezi fata lui Dumnezeu. Nu vezi fata lui Dumnezeu in fata
oricarui om, nu esti crestin. In fata oricarui om, trebuie sa vezi mana intinsa a lui Dumnezeu.
Exista o dimensiune progresiva a Revelatiei. Sfantul Grigorie de Nazianz spune ca in VT
Dumnezeu-Tatal a fost prezentat clar, iar Fiul si Duhul Sfant voalat, in NT se accentueaza dumnezeirea
Fiului iar dupa Pogorarea Duhului Sfant se va accentua si dumnezeirea Duhului Sfant.