Povestea alaptarii

Aici s-au adunat povestile de nastere si alaptare ale catorva

mamici care au dorit si sperat ca relatarile lor sa fie candva, cuiva
de folos. Sa fie intr-un ceas bun! Si astfel, urmeaza Povestile
Povestea 1
Hai sa iti spun povestea mea. Cand am ramas insarcinata, mi- am
dorit sa nasc normal si sa alaptez pana la 2 ani, cand urma sa
nasc urmatorul copil. Mi-am pregatit sanii din luna a 4-a, masaj la
sfarcuri, lanolin pentru inmuierea tesutului. Cu o zi inainte sa
nasc, s-a vazut la ecograf ca bebe are dubla circulara de cordon,
iar colul meu avea 41mm( puteam sa mai tin sarcina mult si bine,
desi eram la termen) drept urmare am ales sa fac cezariana.
Bebe-tripla circulara de cordon, nu se vazuse la ecograf decat
dubla. In maternitate, copilul a primit supliment cu biberonul, pe
care i- l dadea taticul lui. Am ajuns acasa cu bine, soacra mea a
ramas la noi sa ne ajute (ea e o persoana draguta si apropiata de
noi). Copilul meu se trezea din 3in 3 ore urland de foame, il
puneam la san, durea de muream, asistenta din camera nu
intelegea de ce plang de durere, sotul se minuna ca cel mic
strange sanul meu, si ca daca plang, cat de dureros poate sa fie
ca doar no.... Aaaa, si ce sani cat capul am! Am cumparat
pompa de muls, m- am muls pana m- a luat dracu', am facut rani,
dar copilul deja avea o luna si mofturos cu sanul, ca doar din bibe
era mai bine. "Mami, nu te mulgi sa ii dau si eu cu bibe?"asistenta. Eu, cum eram fata buna, asa faceam. Urmari: dupa
botez nu mai aveam lapte decat seara, cate 10ml, pe care ii
mulgeam cu disperare sa ii dau copilului, eram stresata,
deceptionata de mine, nimic nu a fost cum mi- am doritcezariana, alaptat la pompa, certuri pe tema copilul meu cu toata
lumea, asa ca am incetat si mulsul; de 15 luni de cand am nascut

ma gandesc cum o sa fac la urmatorul sa fie bine si pentru mine,

sa suga de la mine, sa nu am asistenta la alaptat, si inca imi caut
un psiholog, femeie, care sa ma ajute sa scap de eseculnastere/alaptat. La urmatorul copil nu o sa primesc ajutor si o sa ii
pun pe toti la zid din prima.
Cam asa se intampla cu foarte multe mame din Romania.
Povestea 2
Eu mi-am dorit maxim sa nasc natural, dar am facut cezariana,
caci asa a trebuit pana la urma, si cu alaptatul: m-am muls,
pentru ca bebele meu nu a vrut efectiv sa traga la san, desi
aveam din belsug si mi-ar fi fost mult mai usor; am reusit 3
saptamani dupa care am inceput sa pierd lapticul pentru ca
noaptea nu scoteam lapticul, deoarece el dormea ca un ursulet de
la 11 pana la 7 dimineata. Deci n-a fost rea-vointa, pur si simplu
nu s-a pupat cu ceea ce imi propusesem eu sa fac!
Povestea 3
Pentru ca e foarte foarte greu sa alaptezi... am un copil de nici 3
saptamani, si in astea 3 saptamani am trecut prin toate chinurile
posibile. Am nascut prin cezariana, la cald, am stat si in travaliu,
am avut si colostru, s-a pornit si laptele, mi-au adus si copilul la o
ora de la nastere. Dar deja din a 3-a zi am facut niste ragade
oribile, la o saptamana a trebuit sa opresc alaptatul, pentru ca nu
mai puteam fizic sa suport durerea. M-am muls 3 zile si i-am dat si
apoi am reluat alaptarea. Dar nu mai am lapte cat sa-l satur. De 2
ori pe zi ii dau completare cate 60 ml. Si ii dau la cerere la san,
stau cu el la san foarte mult. Efectiv, m-am saturat, si nu inteleg
cum altele pot alapta atat de usor si au si lapte si nu fac ragade si
mie mi se pare o adevarata stiinta sa stii sa-l pui la san. Am
apelat si la o d-na de la neonatologie sa ma ajute, am vorbit la
telefon si cu o consiliera in alaptare, chiar am facut tot ce s-a
putut sa fie bine si uite ca tot nu e... mameloanele inca ma mai
dor cand alaptez, nu resusesc sa optimizez productia de lapte, nu

pot sa-mi petrec mai mult timp cu copilul mai mare, pentru ca
stau mult cu cel mic la san si tot asa... :(
Povestea 4
Problema cea mai mare la alaptat este ca mamicile nu sint
informate si ajutate nici de carti, nici de personalul de la spital asta este concluzia mea. Alaptatul nu trebuie sa doara; daca
doare, inseamna ca copilul tine gresit areola in gura. Pentru a
aseza areola corect trebuie sa fii invatat sa faci asta, mai ales ca
dupa nastere sanii sint atit de umflati, incit areola nu are cum sa
intre corect in gura doar prin pozitionarea copilului la sin. Iar in
ceea ce priveste cantitatea de lapte din sin, acesta este aproape
intotdeauna suficient pentru copil, dar mama, nelinistita fiind,
bombardata de asistente si persoane din familie si ingrijorata
pentru copil, alege varianta cea mai sigura - laptele praf. Daca
copilul tine corect areola in gura, atunci copilul trage din sin si
tragind din sin se stimuleaza productia de lapte. Necesarul de
lapte al copilului se schimba de la o luna la alta, ajungind ca pe la
2 luni, copilul sa treaca printr-o perioada de vreo 2 saptamini in
care sinul se adapteaza la cererea marita si incepe sa produca
mai mult. Daca se trece acest hop, cantitatea de lapte este
suficienta pina la urmatoarea faza de crestere a nevoilor copilului;
copilul sugind creste singur cantitatea primita prin stimularea
lactatiei. Primele 3 luni sint cele mai grele in alaptare, pentru ca
atunci creste copilul cel mai mult, atunci isi dubleaza greutatea. In
plus, copilul alaptat exclusiv la sin maninca mai des decit cel
alaptat cu lapte praf - lucru care este foarte obositor pentru
mama, dar de folos lactatiei. Deci, exceptind situatiile care
impiedica alaptarea, sau situatiile unde copiii sint dificili - nu trag
cu putere, adorm la sin etc., toate celelalte situatii sint viabile
pentru alaptare. Este alegerea mamei sau a familiei sa se
suplimenteze cu lapte praf - asta este concluzia la care am ajuns
eu, dupa experienta mea foarte tumultuoasa, dar de succes in ce
priveste alaptatul.

Povestea 5
Baietelul meu are 18 luni si inca il alaptez, dar nu vrea decat un
san. Avem deja 3 luni de cand papam doar de la unul. Am fost pe
punctul de a renunta, la 3 saptamani, deoarece am sfarcurile
foarte mici si saracutul parca nu stia sa le prinda, dar moasa mea
a insistat ca laptele matern e cel mai sanatos si sa nu ma las. Am
facut si rani, am si plans, dar iata ca am ajuns la 1 an jumate si
inca mai papa tzatzuca lui, doar una, dar asta e. Problema noastra
acum este ca ii place asa de mult, ca e mai toata ziua agatat de
mine si nu prea vrea papica. Cand a renuntat la un san nu am
avut probleme cu mastita, a incetat sa mai produca lapte. Eram
dezamagita si credeam ca eu am actionat gresit, dar asistenta lui
mi-a zis sa nu imi fac probleme, deoarece sanii pot fi diferiti si el il
prefera doar pe unul. Asa ca mergem inainte:)))

Copilul meu se trezea de foarte multe ori noaptea si credeam ca

nu se satura si am incercat laptele praf, dar nici nu tinea
biberonul in gura, cum ii simtea gustul il refuza. Acum se trezeste
o data sau de doua ori, pe noapte, pentru portia lui de laptic.
..
Mie multa lume mi-a zis ca e prea mult, ca trebuie intarcat la un
an copilul, dar multe femei mai in varsta mi- au spus sa nu
renunt, pentru ca e cel mai bun aliment pe care il putem oferi .
Asa ca am renuntat la intarcare si continuam cu alaptarea.

Povestea 6
Hai, ca ar fi dragut sa-mi amintesc toata povestea. Eu am nascut
natural, destul de usor, obosita si plina de dureri. In maternitate l-

am alaptat exclusiv, nu a fost nimeni care sa ma convinga sa-i

dau lapte praf, dar presiune a fost multa, inclusiv asistenta i-a
spus sotului meu sa cumpere lapte praf. Am avut si rani la san, si
copilul meu care manca intr-una, sincer ma gandeam ca imi ies
din minti din cauza alaptatului si nu vedeam ora cind o sa se
termine odata. Din cauza oboselii, am ajuns chiar sa cred ca nu ii
ajunge laptele si i-am dat citeva biberoane, vreo 2-3 zile impreuna
cu alaptat. Ce-i drept, in jurul meu am avut exclusiv oameni care,
nu doar m-au sustinut sa alaptez - sora mea mi-a facut o isterie
intreaga sa arunc naibii laptele praf, ca copilul singur o sa regleze
cantitatea de lapte In momentele alea de ceata m-am apucat sa
citesc despre alaptare, cam tot ce am gasit, cred ca am avut cea
mai mare viteza la citit din viata mea, cite 2-3 carti pe zi, despre
copii, despre alaptare, alaptam si citeam, si am revenit la alaptat
exclusiv, nu a fost usor, la un san aveam un canal astupat, si o
parte a sanului era tare, si asa a si fost vreo 2-3 luni Si eu le
ziceam la toti ca nu o sa alaptez mai mult de 1 an si asta mai mult
din considerentul ca asa trebuie, dar in timp mi-am schimbat
viziunea; mai alaptez si acum, la 2,6 ani, copilul meu maninca san
doar dimineata si eu sint ok sa incheiem relatia de alaptare
oricand. El nu uita in nicio dimineata, si acum ma simt judecata
pentru ca alaptez atita timp, toti in jurul meu imi zic ca e prea
mult, inclusiv un prieten care face psihanaliza, mi-a zis ca o sa
aiba fixatie pe faza orala; eu ii ignor pentru ca relatia noastra de
alaptare functioneaza pentru mine si copilul meu.
Povestea 7
Eu sper ca macar bebe2 o sa pot sa-l alaptez, si o sa incerc tot
posibilul, cum am facut si cu prima, cu toate ca nu am reusit. Am
avut mameloanele atat de mari si se intareau cand puneam
copilul la san, de nici macar cu ajutorul asistentelor de la
maternitate n-am reusit sa-i bag sanul in gurita. S-a nascut fetita
cu 3900 g, cu o pofta de mancare de invidiat, dupa cca 2 zile mi-a
venit si laptele si simteam ca imi explodeaza sanii, in schimb nu

puteam sa introduc sanul in gurita ei. Ce mai, nici pompa nu

reusea sa prinda tot mamelonul, si dupa 2 saptamani de incercari
in continuu (perioada in care am ajuns sa fac febra de la atata
lapte, si a trebuit sa vina o fosta moasa sa ma mulga) aveam tot
mamelonul o rana deschisa, si in loc de lapte venea mai mult
sange. Am incercat si cu mamelon-silicon, sa reusim sa o alaptez
cumva, dar isi facea sila de la ea, ca si de la suzeta. In cele doua
saptamani de chin ii dadeam tot laptele pe care reuseam sa-l
mulg si supliment de lapte praf, apoi am ramas la laptele praf, si
cu o depresie uriasa ca eram cat o vaca, si copilul meu
plangea de foame langa mine pana se invinetea. Poate ca daca
nu nasteam chiar de Craciun as fi reusit mai mult, poate...
Singurul lucru sigur este ca o sa incerc sa fac tot posibilul sa
alaptez. Interesant lucru: atat in perioada sarcinii, cat si intre
sarcini, mameloanele mele sunt usor de modelat, cu sfarcuri de
invidiat, iar in momentul in care aveam lapte au devenit cat o
jumatate de piersica, si tari ca piatra.... :(
Povestea 8
Povestea mea: am nascut prematur la 32 saptamani. Copilul nu
stia sa suga nici din san, nici din biberon. Ii dadeam lapte cu
sonda. Evident ca, fiind in incubator, prima zi a mancat lapte praf.
Eu nu aveam lapte sau credeam ca nu am lapte. La un moment
dat a venit si laptele ala. Am cezut ca mai nasc o data :))) Sanii
beton, nu stiam sa ma mulg, daca ii atingeam imi venea sa urlu,
copil care sa suga nu aveam. Asa ca am rugat o asistenta sa ma
ajute. Mi-a aratat cum sa ma mulg si cam atat. Dar imi era prea
mila de mine sa ma supun eu chinului, asa ca a venit o prietena
timp de doua zile si m-a muls, mi-a golit sanii si am prins si eu
miscarea. Dupa aceea ma mulgeam o data la 2 ore cate 30
minute minimum, zi si noapte. Dupa o saptamana am facut o
hemoragie destul de grava si am stat 3 zile in perfuzii. Dupa
hemoragia asta nu am mai putut sa mulg nici 5 ml de lapte, in
conditiile in care inainte mulgeam 90 ml cel putin. Asa ca, ne-am

intors pe lapte praf, combinat cu cat puteam eu scoate de la

mine. Asta a durat 3 saptamani. Ca sa pot iesi cu bebele din
spital, conditia era sa invete sa manance si sa renuntam la sonda.
Asa ca varianta de a-l invata cu biberon mi-a parut mai accesibila.
Si l-am invatat din biberon. Am iesit din spital dupa 3 saptamani.
Aveam target: copilul trebuie sa manance 50 ml la o masa si
trebuia sa il cantaresc non-stop sa vad daca ia in greutate.
Chestia asta am facut-o doua zile. Obsesiv si extrem de stresant.
Nu manca aia 50 ml la fiecare masa evident si era o tragedie
pentru mine. A treia zi a venit cumnata mea si mi-a propus sa
incerc sa il pun la san... Mi-a aratat cum sa il pun si a stat cu mine
3 ore. Copilul meu a supt aproape continuu. Asa ca am aruncat
biberonul si laptele praf si am stat cu el la san... cu orele
cateodata. Pentru ca era mic si obosea repede, plus ca eram si pe
post de suzeta. Am alaptat exclusiv pana la 1 an jumate, cu
diversificare inceputa la 7-8 luni, cam asa :) Si acum regret ca lam intarcat si nu i-am mai dat lapte pana cand dorea el... dar asta
este deja alta poveste :)
.
E asa de ciudat, cum fiecare maternitate sau zona are regulile ei...
Al meu era de 2 kg, cand s-a nascut si la 2100 kg il alaptam. Atata
a avut dupa 3 saptamani de spitalizare. SI eu l-am hranit cu sonda
si biberon pana am ajuns la san. Dar mie mi-au spus sa incerc sa
ii ofer sanul si sa il tin cat mai mult aproape. Dupa 5 zile de stat la
terapie intensiva mi l-au dat cu mine in salon. Si primele zile il
hraneam zi si noapte si mergeam la terapie intensiva din doua in
doua ore... ma chemau chiar mai des. Sa stau cu el, sa ii vorbesc,
mi l-au dat in brate. Ca eram eu varza si nu am putut sa ma
conectez, asta este deja drama mea.
Povestea 9
Oare aici se spun doar povestile cu partea grea:). Eu v-as zice,
insa la mine a fost totul usor sau asa imi amintesc. Am nascut, i-

au dat lapte praf pe la 4 dimineata , pana pe la 10 l-a vomat pe

tot, pana atunci nu a vrut sa suga deloc. Dupa ce a terminat de
vomat a mancat repede din ambii sanii si a luat somn. Am avut
lapte fff mult, am avut rani cu sange pana pe la 3 luni, dar nu mam muls niciodata, lasam sa curga laptele pe mine ca la robinet,
si nu mi-am pus nici protectii. Primele cateva secunde pana
amortea sanul imi muscam buzele de durere si apoi il lasam sa
suga in voie. L-am alaptat pana la un an, cand incet, singur,
incepea sa dea din cap ca nu mai vrea cand mergeam cu sanul
spre el.
Povestea 10
Eu am doi copii, acum au 8ani jumate i 5 ani jumate, pe amndoi
i-am
alaptat natural, pn la 11 luni pe feti, i pn la 1 an i o luna
pe
biat, sunt foarte mulumit! Le sftuiesc pe toate mamicile s
alapteze natural, iar cnd au senzatia c laptele nu ajunge s nu
se dea batute: dac vrei cu adevrat, poi!
Povestea 11
La noi a fost foarte greu cu primul, nu stiam ce fac, nu mi se
explica nimic--- la spital, doar ii bagau sanul in gura. In plus, ii
dadeau si biberon cand gaseau timpul (de exemplu, am mers la
baie si in timpul asta, bebe a inceput sa planga si instant i-au dat
biberonul); s-a obisnuit rapid ca vine lapte usor din biberon... a
trebuit sa lasam de tot biberonul si sa-l reinvat cu sanul.... am mai
patit ca bebele a avut ciuperca pe limba, pe care mi-a dat-o si
mie, la san. Durere nu poti sa-ti imaginezi... Nu era sprijin aici
deloc, pe atunci... Dar am rezolvat pana la urma. Doat erau foarte
multi care ziceau ca nu pune destul in greutate... Caci crestea in
inaltime enorm. Tot asa creste si acum.... Oricum, a gandit draga
mea soacra sa ma ajute si i-a dat suc de la compot (la vreo 2
luni?!) si i-a zis sotului meu sa-i mai dea, fara sa stiu eu. Bine ca

sotul meu nu a facut asemenea lucru. Si m-a sustinut. Pana la

urma, am reusit sa alaptez cat am vrut ... Mai mult de un an.....
Dar societatea si bunavointa oamenilor nu m-au ajutat deloc!
Cu al doilea copil nu am avut mari probleme, in afara de inceput.
Caci in prima zi stia doar sa muste tare si a trebuit sa-l invat sa
suga ... Citeam in spital pe net, am descoperit ca se intampla din
cand in cand cu o nastere rapida, asa cum a fost cu adevarat.
Sugea dupa, ma musca si l-am invatat rapid si apoi a fost ok.
Am alaptat tot atat cat l-am alaptat pe primul.
Povestea 12
Eu am nascut cu cezariana, am inceput alaptarea a treia zi dupa
nastere si am alaptat peste 1 an jumate! Nu i-am dat niciodata
biberon, am avut ragade ca toate mamicile, dar am trecut peste,
nu m-am oprit... Eu zic ca e chestiune de vointa! Succes tuturor
mamicilor si bravo celor care aleg alaptarea! E cea mai buna cale
de a porni viata puiului lor!
Povestea 13
Buna! Si la noi a fost dificil, dar am reusit. De cand sunt mamica
mi-am dat seama ca rabdarea este cheia. Am nascut natural, in
cele trei zile cat am stat in spital n-am avut lapte, erau canalele
infundate. A primit lapte praf din spital, pe care il dadeam cu
lingurita (n-a acceptat nici suzeta, nici biberon). Din pacate, am
avut si mameloane foarte mici si copilul nu putea sa le apuce, miam cumparat "silicoane" din farmacie, si asa l-am alaptat pana la
5 luni; n-a fost deloc usor, nici pentru mine, nici pentru el, dar am
reusit. Acum are 13 luni si 2 saptamani. De la 6 luni am inceput
diversificarea, a mancat pana la 10 luni (ii dadeam cu seringa)
aproape de toate, apoi 2 saptamani doar san si iaurt cu branzica
si biscuiti. Eram disperata Multa lume ma sfatuia sa-l intarc, ca
va manca. Am incercat chiar si borcanele din comert, nimic. Nu i
-am mai dat nimic, l-am lasat sa pape doar san si iaurt. Apoi am

incercat iar cu mancare facuta de mine, de la alte mamici nimic.

Am incercat iar cu borcanele si le-a acceptat. 1-2 luni a mancat
borcanele, san si iaurtel. Acum a inceput sa pape de toate. Putin,
dar gusta din toate. In tot timpul acesta a luat bine in greutate si
era vesel si vioi. Chiar daca s-au facut - si se fac- presiuni asupra
mea, n-am renuntat sa-l alaptez si am facut foarte bine. Nu s-a
imbolnavit niciodata, n-am avut nicio problema cu el si plus ca neam plimbat prin toata tara de cand avea 2 saptamani. Fiind
alaptat a fost foarte usor si pentru noi si pentru el.
Sa va jucati cu prichindeii cat puteti de mult, sa le aratati ca sunt
iubiti si sa le zambiti cat mai mult si mai des! Sanatate multa! Va
imbratisez!
Povestea 14
Am nascut la 7 luni jumate, in Bucuresti. O fetita sanatoasa, dar
care nu respira bine. Nu se stia daca plamanii sunt ne-curatati,
ne-formati sau este o infectie. Asa ca a inghitit antibiotic timp de
peste 1 saptamana, si in primele zile nu dadea semne de bine. A
stat sub clopot de sticla, in terapie intensiva. Si, evident, nu putea
suge, a inghitit perfuzii si a a juns la laptele meu dupa cca 7 zile,
muls si dat cu paiul (am uitat cum se numeste procedura de
hranire). Asta dupa ce am insistat eu de ce nu poate bea cu
paiul laptele meu, daca tot ii dati lapte praf deja?. Am plans
cateva zile bune, aproape intr-una, stand intr-un salon cu mame
si bebei, adusi acolo pana m-au mutat intr-un alt salon, cu o
mamica ce nu avea bebele cu ea (era tot la ATI), ca sa fim
amandoua la fel de deprimate; era normal, abia nascusem si
aveam langa mine bebeii altora, dar pe al meu nu. M-am muls cu
mana, cu pompa, fara nici un ajutor (nu gaseau pompa
functionala prin spital, nu aveau timp de ajutor etc etc.) ca sa
pornesc laptele si asteptand momentul cand am sa pot sa-l dau si
eu bebelui meu. Au trecut zilele de colostrum, ma durea asta
mi-era fff frica ca daca situatia la ATI dureaza mult am sa pierd si
laptele. Nu am pierdut nimic. La un moment dat am simtit si am

inteles ca totul va fi bine, doar sa-mi pastrez calmul. Mamica cu

care stateam in camera m-a ajutat teribil atunci, prin atitudinea ei
ffffff pozitiva. Aveam dreptul sa ne vedem bebeii la 3 ore; si-I
hraneam cu laptele nostru, din biberon; eram incapatanate sa fim
cu ei si la ultima masa, la 12 noaptea,si la prima masa, la 6
dimineata cand asistentele ne sfatuiau sa dormim. Caci, pentru a
fi la ATI la 6 ne trezeam pe la 5, sa apucam sa curatam pompele,
sa le stergem, sa mulgem (mergea incet-incet). Ne culcam dupa 1
noaptea (stateam la ATI sa hranim bebeii cam 30-40 min de la
24.00) si apoi spalam pompe, sterilizam, sa fie curatate pe
dimineata Faceam cu randul, cateodata care se angajeaza sa
auda ceasul suna ceasul, dar noi eram cam obosite. Si cea care
statea de paza scotea pompele din solutia de sterilizare, dupa
30 -45 min de la culcare, le punea la uscat, sa fie pregatite pe
dimineata Cealalta adormea bustean cum punea capul pe
perna. A fost o echipa pe cinste. Un ajutor nepretuit si prin starea
de spirit buna si prin munca impreuna. Am iesit din spital dupa 2
saptamani. Mi s-a spus sa nu pun copilul la san pana la 2,800 kg
(s-a nascut cu 2350kg si am iesit din spital cu 2700 kg), caci risc
tare sa nu poata manca, sa scada in greutate, sa fie probleme etc.
etc. Am continuat mulsul acasa si hranitul cam la 3 ore cu
pompe, sterilizari, treziri de noapte dupa 2 ore, ca la a- 3-a ora sa
aiba bebele lapte cam 1 saptamana. Cand am stricat pompa de
muls, intr-o seara, fiind singura, nu m-am pornit sa cumpar alta
asa ca am spus draga Mara, acum mancam la san, ori
baaaaaa (nu reuseam sa mulg cu mana deloc). Si Mara a mancat
bine bine cat i-a trebuit. Era prima oara ca statea la sanul meu, la
cca 3 saptamani dupa nastere. De-atunci, a mancat mereu bine.
Zic acum. Au fost suficiente momente in primele luni cand
plangea- la san, dupa san sugea cam la 1 ora si mai des
adormea la san si se trezea ff repede daca era pusa jos
momente cand am gandit: oare nu se satura? oare nu-i place
laptele? oare am mancat ceva nepotrivit? Si altele de genul
acesta. Din fericire, am gasit intotdeauna (in online) explicatii/

ajutor care mi s-au parut pertinente: growth spurt,

singuratate etc. si care m-au indepartat de gandul ca laptele
meu/ suptul ar fi o problema. Si in felul acesta ne-am reglat
perfect, pentru un alaptat simplu, care a decurs fara probleme
mai departe.
Am intrerupt alaptatul cam la 13-14 luni. Cand am crezut eu ca e
suficient: ca va dormi mai bine noaptea, ca am nevoie eu de o
separatie, de timp altfel...etc. Aparent, fara probleme. Am
introdus treptat biberonul, l-a acceptat din prima, am mers cu
completari o vreme- cca 2-3 luni-, pana cand a renuntat cu
usurinta la san. Ziua si apoi noaptea. Nu au venit deloc momente
mai usoare: NU a dormit deloc mai bine noaptea - in scurt timp
avea sa fie chiar mult mai agitat (ma rog, erau si dintisorii prin
preajma, dar ne lipsea calmul suptului la san). Pana ce am ajuns,
dupa 1,6 luni sa dormim aproape mereu impreuna si de la 3 ani
dormim cu totii!! Iar eu nu m-am bucurat deloc de nici o
separatie: ba, din contra, imi lipsea alaptatul, momentele acelea
de cuplu mama-bebe, si in scurta vreme regretam pripeala mea.
Si nicidecum nu am considerat munca cu biberoanele incalzit
apa, turnat, sterilizat etc. mai usoara/ mai confortabila decat
alaptatul. Nu m-a influentat direct nici o persoana, nu m-a
amenintat nici o situatie, a fost decizia mea singura: bazata pe
oboseala, somn insuficient, o oarecare depresie si niste
prejudecati social-culturale pe care abia mai tarziu le-am
identificat. Nu-mi lipsea biberonul - ci un ajutor din afara, care sami ofere timpul meu personal, ocazie de somn, timpul meu de
femeie. Nu biberonul mi le-a dat pe toate acestea, ci discutiile cu
prietenii, o bona mult mai tarziu, ajutorul celorlalti (dupa ce am
invatat sa-l cer).
Povestea 15
Eu am fost o ignoranta din punctul asta de vedere. Stiam doar ca
ma duc la spital, nasc, alaptez. Asa a si fost. Dar ce mi-a zis o
prietena, a fost sfant: trebuie sa-i dai lapte lui bebe ASAP (as soon

as possible)! Asa am facut. N-am avut rani, n-am avut dureri,

bebe n-a avut colici. N-am avut pe langa mine experiente cu
alaptatul; eu si sotul - copii din mame de 35-40 ani:))) comuniste
si nerabdatoare... deci viva robaby ( pentru cunoscatori); asa ca,
atunci cand stateam cu copilul, ele erau alea cu: Da-i lapte praf,
ca uite, ce fain ati crescut voi! Da-i ceai, ca va avea colici etc...
Eu mancam inghetata cu cioco:))) in prima saptamana, caci
aveam glicemia scazuta:)))) Sau... doar ma rasfatam:)) Oricum,
momzilla iesea mereu la suprafata, cand veneau babe cu sfaturi.
Acum, la doi ani si doua luni, bebe suge si inca mama imi zice:
Da-i sticluta de lapte acolo, si lasa-l in pat!, si sa nu mai zic
nimanui ca suge! :((((( Asa ma doare, caci e mama, si zice asa...
sa il las mai bine cu inlocuitori de afectiune si sa ma chinui cu
nspe mii de metode de adormire si minciuni. NO! Copilul meu is
too damn smart for that!
Am incredere in el, ca intelege cand e timpul sa... orice!
Povestea 16
Povestea mea de success (ca sa parafrazez niste mail-uri de la
job) e urmatoarea: am vrut sa nasc natural, dar cum nasterea a
intarziat peste termen, si m-au apucat fricile de durere si de
eventuale complicatii, am acceptat cezariana. In spital i-au dat
cateva seringi de lapte praf, dar mi l-au si adus in salon sa suga,
m-au invatat cum sa-l pun la san. In a 2-a noapte a dormit bebe
cu mine in camera si la fiecare 30 minute scancea, iar eu il
puneam la san, ceea ce a dus probabil la o crestere a productiei,
pentru ca am facut o febra laptelui de toata frumusetea. De-aici sa cam rupt filmul, si parerile au inceput sa fie contradictorii: ba sa
ma mulg, ba sa pun copilul la san, ba sa las sa treaca. Vreo luna
am avut sanii tari ca pietrele, si faceam baltoace de lapte in jurul
meu. Desi primeam pareri binevoitoare de la mama, ca sigur
laptele nu e bun, "ca uite ce apos este", nu am renuntat totusi. Pe
la 4-5 luni nu a mai luat in greutate decat vreo 500 grame in 3
luni, si alea chinuite, si, bomboana de pe coliva, a aparut greva

suptului. Cum puneam copilul la san, se punea pe un plans isteric,

de abia il potoleam. Atunci am fost convinsa ca mi l-a deochiat
soacra-mea, ca prea se mira ea ca imi creste copilul bine fara
lapte praf Peste greva suptului am trecut cu o cutie de lapte
praf in camara (pe care mai tarziu l-am mancat eu, pentru ca nu
am avut curaj sa-i dau copilului), si cu muuulta rabdare, si cu cele
mai trasnite pozitii de alaptat. Acum, la un an si aproape 2 luni,
inca mai alaptez, si mi-am propus sa ma opresc dupa minim 2 ani.
Cei din jurul meu deja mi-au pus eticheta de mama nebuna, care
alapteaza copilul pana la gradinita, si nu-i da covrigi si pufuleti,
dar pentru noi e ok. Inca nu a recuperat in greutate in totalitate,
dar suntem bine, am un copil nomal, nu pufos. :)
Povestea 17
Eu la primii doi copii nu am avut decat doua luni lapte, dar la
ceilalti mi-am luat revansa Pana acum, fata cea mica detine
recordul de 3 ani jumate si putea si mai mult daca nu eram deja
gravida in 5 luni cu urmatorul... acum il alaptez pe cel mic, e
drept doar de doua ori pe zi si nu da semne ca ar vrea sa se
opreasca... Ultimi doi copii dupa nastere au facut icter destul de
rau, iar doctorul m-a sfatuit sa las cateva zile alaptatul la san, dar
nu am putut mai mult de 24 de ore, dupa care am revenit la san.
Auzisem de la altii ca este posibil ca copilului sa-i placa mai mult
biberonul, pentru ca este mai usor pentru el decat sa se ''chinuie''
la san si atunci am zis: Gata, fie ce-o fi, chiar daca va avea
cateva zile in plus icter, ma intorc la san... Nu as fi vrut sa-i dau
copilului lapte cu biberonul si pentru ca la ceilalti copii nu am
reusit sa fac asta, ori nu am stiut cum sa-i fac sa bea din biberon
(la cei mari le dadeam cu lingurita) si nu mai vroiam sa trec prin
asta. Icterul le-a trecut, un pic mai greu, ce-i drept, iar eu am
alaptat mult si bine. Iar pe cel mic inca il alaptez si nu mi-e jena so spun, chiar daca au fost multe persoane care m-au criticat ca
chinui copilul eu fac ce stiu ca-i mai bine pentru copilul meu...
Povestea 18

Povestea cu nasterea si alaptatul are doua variante: prima cu

mame incununate de succesul alaptarii si alta cu mamici dornice
de alaptat, dar care din diferite motive au esuat ! Eu zic ca tot
procesul de alaptare e ca o noua scoala pentru proaspata
mamica, doar ca, in loc de un profesor instruit avem un invatacel
ca si noi, la fel de nestiutor, dar dornic sa reuseasca ! Alaptatul
implica rabdare si, de ce nu, si incapatanare din partea mamei !
Cele mai bune sfaturi ti le da bebele ! El stie cel mai bine ce si
cum stau lucrurile, ce necesitati are! Cel mai bun invatator pentru
mama este instinctul, nu facebook-ul, cu toate ca e la moda! Cred
ca nu exista bebe pe care sa il pui la san si sa stie cum sta
treaba !
Povestea 19
Daca eram in acest grup de la inceputul alaptarii ingerasului meu
sunt sigura ca as fi putut prelungi cu mult alaptarea. La urmatorul
bebe sigur o sa stiu mult mai multe!!!
Povestea 20
La mine, procesul de alaptare a inceput, de fapt, cand eram
insarcinata in 6 luni si tot gaseam cate o pata pe tricou in dreptul
sanului si ma intrebam de unde, fix in acelasi loc?! :)) Ulterior,
am aflat de la medic ca mi se pregateau sanii pentru alaptare si
de asta curgeau, apoi am inceput sa ii masez, am nascut prin
cezariana, prima data m-am dus la gaza mea dupa 30ore de la
nastere si atunci a fost primul supt, atunci i-am pus sanul in gurita
si se chinuia sa prinda sanul in gurita ei mica, atunci asistenta mia aratat cum trebuie sa prinda sanul ca sa suga corect si fiind asa
micuta sugea de cateva ori si gata adormea, asa ca o gadilam pe
piciorute sa se trezeasca ca sa pape sa se sature si asa mergeam
la ea la fiecare 3 ore, dupa care ziua urmatoare mi-a adus-o in
salon asa ca papa cand vroia ea insa dormea putin si se trezea ca
ea practic adormea la san insa nu era satula, asa ca acasa am
rezolvat aceasta problema mulgandu-ma primele 2 luni inainte sa

o pun la san cativa ml 10-15ml pe care ii dadeam sa ii pape dupa

ce sugea de la san si astfel dormea gaza mea 4-6 ore fara nici o
treaba. Ei, dupa ce au trecut astea 2 luni si deja era maricica si nu
mai adormea asa de repede la san, papa bine din ambii sani la un
alaptat si nu mai era nevoie sa ma mulg sa ii dau din biberon! In
spital, in a 3-a zi dupa operatie am avut furia laptelui cand
faceam balta in pat cand stateam o parte si ma schimbam de
camasa, lenjeria si apoi iar faceam balta si asa a tinut o zi de se
saturasera sa imi tot schimbe lenjeria :))) Acasa apoi, am alaptato pana la 1 an si 4 luni, dupa care am introdus laptele de vaca
incet-incet si la 1 an si 6luni am intarcat-o! Asa ca, slava
Domnului, etapa de alaptat la mine, a fost frumoasa, naturala,
usoara, fireasca exact asa cum speram sa fie, asta desi mama
mea nu a alaptat pe nici un copil din 4 mai mult de 1-3luni! Ce ar
mai fi de mentionat este ca in acelasi salon cu mine cand am
nascut mai era o mamica cu un baietel care nu se satura, ca
mamica lui nu avea destul laptic si plangea de zor, asa ca l-am
pus la sanul meu si vreau sa zic ca fata de fii-mea baietelul avea o
limba aspra si am simtit o diferenta de asprire si un pic de durere
pe care la fii-mea nu le simteam! Ragade la san nu am avut
deloc! Mentionez ca aveam aproape 20 ani cand am nascut, insa
cred ca cel mai important legat de alaptat este cat de stresata
esti sau cat de optimista esti tu de fel, eu sunt genul care nu ma
consum si nu dau importanta decat lucrurilor cu adevarat
importante si de fel sunt plina de optimism desi totul e gri!

Povestea 21
Am avut o sarcina putin mai dificila, de aceea nu m-am gandit
deloc la alaptare inaintea nasterii. De altfel, nu am facut nici o
pregatire, nu am cumparat nimic - eram foarte concentrata sa
reusesc sa duc sarcina la termen si sa fie bine copilul. O singura
discutie am avut cu sotul despre alaptare inaintea nasterii, in care
el m-a intrebat daca cred ca bebelusul va suge. I-am spus ca asta

nu putem sti inca, dar ca sigur ar fi foarte bine pentru el si pentru

noi daca am reusi; dar in caz extrem exista lapte praf: bebelusul
sa fie sanatos. La inceputul saptamanii 38 nasterea s-a declansat;
am dorit mult sa nasc natural si lucrurile pareau sa mearga in
directia buna, pana cand situatia a devenit dificila si am trecut la
cezariana de urgenta dupa 8 ore de travaliu. Cu bebelusul m-am
intalnit dupa 40 de ore de la nastere. Nu stiam nimic despre
alaptare. In salonul in care asteptam bebelusul, o mamica la
prima nastere mi-a spus ca am nevoie de protectie pentru sani:
asa ca mi-am trimis repede sotul sa cumpere. O alta mamica mi-a
dat crema sa-mi dau pe sani si mi-a spus sa imi cumpar. Acestea
au fost pregatirile mele pentru prima intalnire cu bebelusul.
Asistenta care mi-a adus bebelusul a zis sa nu desigilam
protectiile ca poate nu e nevoie. Nu a fost. Mi-a pus bebelusul la
san si asa s-a realiztat prima conectare. Bebelusu,l desi foarte
slabut, avea o pofta de viata foarte mare si tragea cu tarie. Din
momentul acela, am ramas asa conectati pana acum (1 an si 2
luni si continuam). O mamica tanara, ruda cu sotul, m-a vizitat in
aceeasi zi de urgenta, sa imi aduca o pompa. Nu stiam de ce miar trebui. Fiind slab bebelusul am stat cu el in spital o saptamana
pana a pus in greutate suficient sa ii dea drumul acasa. Acolo am
invatat de la mamicile cu experienta, asistente si medici
neonatologi, care mai explicau la o mamica sau alta, foarte multe
despre ingrijirea bebelusului si alaptare. Am invatat sa stau cu
sanii la aer cat pot de mult, sa evit complicatiile si sa ii hidratez
cat pot. Am fost sfatuita sa ma mulg cat pot de mult pentru
stimularea lactatiei. Laptele era din plin, hainutele fiind ude
mereu. Aveam laptopul cu mine si am citit tot ce am gasit pe net
despre alaptare cand dormea puiul si nu ma mulgeam. Acasa,
dornica ca puiul sa creasca bine, primele doua luni: ma mulgeam
mereu dupa ce manca puiutul. Apoi puiutul statea cat dorea la
san, cu orele, cand renunta la san primea cu biberonul laptele
muls. Doctorita de familie care m-a vizitat m-a anuntat ca va sta
din ce in ce mai putin la san cat creste. Din parc, am aflat de la o

mamica, ca mai mare fiind se va statura in cateva minute :-). Neam confruntat si noi cu primele curbe de crestere si ne-am
speriat: eu si sotul, ca din "ne"fericire nu aveam alt sprijin. O
vecina care ne ajuta la curatenie imi spunea: nu vezi ca nu ai
lapte suficient, da-i lapte praf!; si tot ea ma incuraja: O sa ai
lapte pana la trei luni, apoi gata! Sotul a citit (acasa el facea
documentarea) despre hopurile de crestere si nu ne-am pierdut
rabdarea si speranta. Bebelusul punea frumos in greutate: 1200g
in prima luna, 1000 g in a doua si 800g in a treia luna.Primele 6
luni au fost pentru mine o provocare. Alaptat la cerere, exclusiv la
san, am asteptat cu nerabdare momentul in care sa nu mai fie
atat de dependent de laptele meu pentru hrana. Si, daca in
primele 6 luni am simtit alaptatul ca pe o datorie, dupa ce am
inceput diversificarea am inceput sa cunosc placerea alaptatului.
A doua borna a alaptarii a fost un an- imi doream mult ca
impreuna sa ajungem acolo. Bebelusul a pus in greutate in primul
an 6 kg, desi saptamani bune, datorita dentitiei de abia a mancat
solid. Dar titi a lui a fost acolo. Acum, urmatoarea borna este doi
ani. Bucuria si placerea alaptatului este mai mare dupa 1 an, cand
copilul este mai activ si mai prezent si se bucura mai mult. E
altceva decat hranire, e dragoste. Tribut alaptarii am platit:
inainte de nastere aveam 40 kg; la nastere 52kg; dupa nastere 46
kg: acum am 54 kg! :-); copilul meu iubeste in special o titi (prima
din care a supt) si chiar daca am avut grija sa le ofer pe
amandoua, din cea iubita tragea mai cu foc si ea a crescut mai
mult de bucurie. Iar privind acum inapoi: primele 6-8 saptamani
cu muls, cu tinut bebelusul la sani cu orele - sunt tare obositoare.
Cred insa ca efortul depus a meritat. Zilele trecute am primit
replica: ca la mine a fost usor cu alaptatul, in comparatie cu altii.
Eu cred mai degraba ca am fost mai determinata si da, am
considerat ca oboseala nu este un obstacol sa ii ofer copilului meu
"dreptul lui prin nastere la titi" (aceasta este o gluma prin care si
eu si sotul meu raspundem atunci cand rudele si prietenii ne
recomanda sa incetam sa il mai alaptam). Sotul meu a fost si este

foarte implicat in alaptare si m-a sustinut si ma sustine mult, mai

ales ca amandoi lucram mult de acasa, dar trebuie sa si plec
uneori pentru cateva ore (eu am reluat lucrul de la 2 luni ale
bebelusului si sotul ii dadea puiutului cu biberonul titi muls de
mami inainte de a pleca de acasa). Imi doresc ca toti parintii sa
reuseasca sa le dea copiilor lor " dreptul lor prin nastere la titi"! Si
sa inteleaga toti ca mama nu ar trebui lasata singura si chiar
descurajata. Din contra, restul familiei sa se implice in alaptare si
sa ajute si sa incurajeze mama.