Sei sulla pagina 1di 1

Volumul "Poema rondelurilor" apartine perioadei finale din creatia lui Al.

Macedonski,
cand constiinta esteticului il indeamna pe poet spre rigoarea formei fixe, spre realizarea
acordurilor tonale perfecte intre muzicalitatea versului si corespondentul sau in imagini.
Rondelul este o poezie cu forma fixa alcatuita din treisprezece versuri grupate in trei
catrene si un vers izolat. Primele doua versuri sunt identice cu versurile 7 si 8, iar versul
final este identic cu primul vers; versificatia rondelului se limiteaza la doua rime.
Laitmotivul poeziei-rozele-simbolizeaza puritatea,frumusetea,gingasia naturii;acestuia i
se alatura,de fiecare data,constructia atributiva "ce mor",care denota perisabilitatea
lor,manifestata atat in plan exterior,"in gradini",cat si in cel interior:"si mor si-n
mine".Prezenta pronumelui personal de persoana intai,marca gramaticala a eului
lirc,interiorieaza mesajul poeziei si sugereaza,totodata,corespondenta dintre natura si
sentimentele umane.Destinul individului este similar cu cel al rozelor,a caror atingere
prezenta este pusa in antiteza cu trecutul lor,fapt care accentueaza starea de tristete
care domina intreaga poezie:"S-au fost atat de viata pline".Ca si speranta efemera in
eternitatea clipei,rozele mor,lasand in urma nostalgia poetica.
Trecerea timpului este sugerata prin repetarea cuvantului "vremea";aceasta trecere
implica moartea si jalea in momentul perceperii "fiorului"mortii.Jalea si fiorul anticipeaza
destinul tragic al florilor din gradini.
"Amurgu-ntristator"este un simbol al sfarsitului de viata,completat de "valmasaguri de
suspine".Moartea,numita metaforic "marea noapte care vine",este intampinata cu
resemnare de florile care "duioase-si pleaca fruntea lor".
In aparenta,poezia descrie ofilirea rozelor in gradini;in esenta,insa,ea are implicatii
existential-umane,referindu-se la perisabilitatea individului in lume,la destinul sau tragic
si totusi acceptat cu resemnare,la moarte:"E vremea rozelor ce mor".
Limbajul poetic se remarca prin formule artistice de factura ideatica. In tot rondelul exists
numai doua substantive concrete, luate din lumea materiala - "roze" si "gradini",
majoritatea cuvintelor fiind din zona abstractului si definind stari interioare, din structura
cmotionala: "fior", "jale", "suspine", "intristator", "duioase". Substantivul "roze" este
determinat totdeauna de opropozitie atributiva, ceea ce sugereaza obsesia disparitiei
oricaror forme de viata: "rozelor ce mor". Verbele se afla la timpul prezent, cu valoare
iterativa (repetativa), simbolizand ideea ca ofilirea rozelor este un fenomen ce se
manifesta periodic -"e", "mor", "se sting", "se simte", "curg" -, sugestia descompunerii
progresive a lumii vii fiind relevata prin prezentul anticipativ al verbului "a veni": "in
marea noapte care vine". Metaforele "amurgu-ntristator" si "noaptea care vine" sunt
simboluri ale mortii iminente, care va pogori peste intreaga fire si in fata acestui sfarsit
inevitabil oamenii si florile nu pot decat sa-si plece fruntea.