EPOPEEA LUI GHILGAMEŞ

Drumul iniţitiatic

Epopeea lui Ghilgameş este o scriere epică în Mesopotamia antică, cea mai veche
scriere literară a umanitătii care datează din mileniul al III-lea. Epopea a fost scrisa pe
doisprezece table, iniţial având 3600 de versuri, dar nu s-a decât jumatate. Ghilgameş a
fost un personaj real, care a trait in cetatea Urukului, iar opera infăţişează multe aspecte
ale vieţii din epoca în care a trăit acesta.
Ghilgames, suveranul din Uruk, este un erou, inalt, puternic, curajos si de o
frumusete tulburatoare. Este fiul yeiţei ninsun, preoteasă a zeului Şamaş şi al unui
spiriduş de unde reyultă că are o origine superioară, chiar divină. Supusii sai se plang
zeitei Istar ca ii sileste la munci istovitoare si ca sa-l domoleasca, zeita trimite pe pamant
pe Enkidu, erou ‘puternic ca un leu si ager ca un vultur’.
In cele din urma, Enkidu ajunge la Uruk si este hotarat sa lupte cu Ghilgames,
insa acesta il invinge si cei doi devin cei mai buni prieteni. Ghilgameş este obsedat de
obţinerea nemuririi prin glorie şi îl convinge pe Enkidu să săvârşească o faptă vitejească.
Impreuna merg sa lupte impotriva lui Humbaba, intorcandu-se incarcati de glorie. Dupa
aceasta victorie, zeita Istar se indragosteste de preafrumosul Ghilgames si ii propune sa
fie sotul ei, dar eroul refuza deoarece nu vrea sa aiba soarta nenorocita a celorlalti fosti
amanti ai zeitei, si o insulta. Iştar trimite taurul ceresc să-l omoare pe Ghilgameş, dar
Enkidu ucide taurul şi aruncă bucăti din el în capul zeiţei. Aceasta se razbuna si ii trimite
lui Enkidu o boala incurabila, care in 12 zile il doboara. Ghilgameş vede cum prietenul
lui se stinge încet şi realizează cu adevărat însuşirea oamenilor de a muri. Plânge şi fuge
in pustiu, dar sub durerea pierderii lui Enkidu se ascunde groaza de a muri. Ghilgames
mediteaza asupra misterului mortii. Oare nu exista nici un mijloc de a scapa de moarte?
Un singur om a reusit aceasta, Ut-Napishtim, stramosul sau; si fara sa mai stea pe
ganduri, Ghilgames porneste intr-o calatorie plina de peripetii de-a lungul lumii, pentru a-
l gasi. Subiectul epopeei se dezvoltă după moartea lui Enkidu, când incepe drumul
iniţiatic a lui Ghilgameş.
În drumul spre Uta-Napiştin ajunge la muntele Maşu pe care trebuie să-l
traverseze printr-un tunel. Intrarea în tunel este protejată de nişte personaje adjuvante,
creaturi numite Oamenii Scorpii. Un om normal ar muri la vederea lor, dar Ghilgameş,
datorita originii sale divine reuşeşte să se apropie de ei. Îi sunt adresate trei întrebări
esenţiale menite sa-l ajute să conştientizeze scopul, punctul iniţial şi de a-l face să se
cunoască. Ghilgameş este lăsat să treacă prin poartă in tunel. După ce străbate
doisprezece leghe, iese din tunel în Grădina Zeilor, în care vegetaţia este alcătuită din
minerale şi anume cornalina de culoare roşie şi lapislazuri e culoare albastră, semn al
divinităţii.
Continându-şi drumul ajunge la malul mării, la hangiţa Siduri, care, deşi se sperie
cănd îl zăreşte, după ce află cine este, încearcă sa-l facă să renunţe la aspiraţia lui de a
dobândi nemurirea. Neputându-l convinge îl ajută şi-l trimite la corăbierul lui Uta-
Napiştim. Deşi Ghilgameş, într-un act de furie distruge făpturile de piatră care ar trebui
sa-i protejeze impotriva apelor mortii, urmează sfatul corabierului şi construieşte 120 de
prajini cu ajutorul carora ajunge cu bine la Uta-Napiştim.
Ajuns la Uta-Napiştim, acesta îi poveşteşte cum a ajuns el şi soţia lui nemuritor,
astfel dezvăluindu-i o cale prin care poate dobîndi nemurirea, şi anume prin supunere şi
credinţă. Ghilgameş nu întelge sfatul şi atunci Uta-Napiştin încearcă pe altă cale sa-l
initieze şi îl supune la o probă de rezistenţă spirituală, să nu doarmă timp de şase zile şi
şapte nopţi. Ghilgameş adoarme şi astfel nu poate primi nemurirea, dar soţiei lui Uta-
Napiştim i se face mila de el şi-l roagă pe soţul ei să-i acorde secretul nemuririi.
Ghilgameş află de o anumită plantă pe care numai zeii o pot culege şi pe care trebuie să o
mănânce. Procură planta, dar nu o mănâncă pe loc şi îi este furată de un şarpe. Ghilgameş
nu mai are nicio speranţă să obţină nemurirea şi se întorce în Uruk resemnat.
Ghilgameş reuşeşte să i-a legătura cu Enkidu şi îl roagă să-i povestească cum este
în Infern, dar imaginea descrisă este dezolantă.
Iniţierea lui Ghilgameş este una eşuată, deoarece nu îşi poate depăşi condiţia
umană şi din această cauză nu obtine viaţa veşnică. Ghilgameş este un exemplu bun
pentru a ilustra tragedia umană, încercarea sortită eşecului de a dobândi viaţă veşnică.
Ghilgameş este două treimi de origine divină, dar este o treime de origine umana şi acea
treime îl împiedică să atingă nemurirea.
De-a lungul epopeii apar mai multe arhetipuri umane. Ninsun, care are rol de a
da sfaturi şi de a interpreta visuri este Spiritus, maestrul spiritual ; Humbaba este Umbra ;
Enkidu este Animus ; Ghilgameş cel de la începutul epopeii, regele tiran este Persona. Şi
hangiţa Siduri şi Uta-Napiştim pot fi considerati reflecţii ale Spiritusului.
Apar multe simboluri pe drumul iniţiatic a lui Ghilgameş. Simbolismul paznicilor,
Oamenii Scorpii, ţine de iniţiere care poate fi interpretat ca o trecere dincolo de poartă.
Oamenii Scorpii reprezintă o lume pecetluită. Poarta este simbolul de trecere dintre două
lumi, dintre cunoscut şi necunoscut, dintre lumină şi întuneric. Tunelul este o cale de
comunicare dintr-o zonă de lumină în alta, cale de trecere care se regăseşte în toate
ritualurile de iniţiere. Este simbolul angoasei, a fricii în faţa greutăţilor. De asemenea este
simbolul trecerii întunecate spre altă viaţă. Gradina Zeilor este simbolul Paradisului.astfel
Ghilgameş, prin străbaterea tunelului a făcut un drum invers, regressus ad uterum,
întoarcerea în starea iniţială, în Paradis.
Ghilgameş este primul erou din literatura universală şi se confruntă cu o dilemă,
cu o încercare despre care vor apărea multe alte scrieri de-a lungul timpului. frica de
moarte este un nejustificată, dar totuşi împărtăşită de toti oamenii care speră să ajungă la
viaţă veşnică deşi ştiu că acest lucru ste imposibil. « Epopeea lui Ghilgameş » a devenit o
sursă de inspiraşie pentru viitorii scriitori şi va rămâne o operă importantă în literatura
universală.