CONSILIERE PARINTI

LECTORAT CU PRINII
TEMA: CUM INVATAM COPILUL SA FIE RESPONSABIL
Initiativa, responsabilitatea, grija pentru sine si ceea ce ar trebui sa faca zilnic sunt
asteptate de parinti sa apara de la sine, cu varsta. Numai ca si acestea trebuie cultivate. De
exemplu, daca am facut tot posibilul sa invatam copilul deprinderile de igiena personala pe la
varsta de 2-3 ani, unii parinti considera ca pe la 45 ani el stie sa se imbrace si dezbrace singur, sa
manance singur s, sa isi puna vasul din care a mancat in chiuveta, sa isi aranjeaze hainutele pe
scaun, sa isi curate pantofii.
Daca vrem insa copii responsabili, vom incepe din timp educatia pentru responsabilitate.
Vom lasa copiii sa ia de mici decizii in ceea ce ii priveste, chiar de cand sunt capabili sa faca o
alegere intre doua obiecte (cubul rosu sau alb?), ajutand copilul sa vada avantajele si dezavantajele
oricarei alegeri pe care o face, invatandu-l sa ia decizii, evitand alegerile facute in functie de
toanele de moment sau dupa reclame de la TV, sau pentru ca si ceilalti copii au sau fac acel lucru.
Acestea nu ar trebui sa fie garantia independentei, responsabilitatii, initiativei. Nu
inseamna ca de acum incolo copilul este constient si responsabil de indatoririle lui. Daca in
ritualul deprinderilor de autoservire si igiena personala nu au intrat si initiativa programului zilnic
si igiena mediului casnic, nu ne putem astepta sa ii vina copilului de la sine ideea sa isi ordoneze si
curete camera, sa isi puna jucariile in ordine, etc. Si este normal sa nu ii vina de la sine toate aceste
lucruri, deoarece copilul vrea sa se joace, nu sa faca treaba, vrea sa faca lucruri care sa-l bucure,
nu care sa-l plictiseasca. Daca, din atitudinea parintilor, ordinea, curatenia, indatoririle zilnice sunt
percepute de copil ca o corvoada, ceva chinuitor, greu, o obligatie/pedeapsa, e normal sa preia
aceste impresii si sa nu isi doreasca sa faca singur lucrurile respective, sa nu le faca din placere. Si
de aici avem parte de vesnicele impingeri de la spate, reprosuri, certuri pentru dezordinea din
camera, etc. Nu trebuie sa mimam nici placerea coplesitoare atunci cand facem curatenie, ca sa
determinam un copil sa isi faca si el ordine in dulap, ci sa cream inca de la varste fragede
ritualurile de ordine si sa alocam fiecaruia (din familie) sarcinile care stau in dreptul si puterile
sale.
Daca vrem un copil responsabil atunci:
1. Faceti intotdeauna impreuna treburile casei, nu creati copilului impresia falsa ca aceste
indatoriri sunt numai ale unuia din membrii familiei.
2. Faceti impreuna lista de activitati pentru ziua respectiva ordine, curatenie, cumparaturi,
serviciu, gradinita, joaca, plimbare, TV etc., astfel incat cel mic sa stie cat se poate de clar care
e programul.
3. Nu face tu in locul lui. Foarte multi parinti fac lucruri in locul copiilor din dragoste prost
inteleasa, din comoditate e mai rapid si mai usor asa (sa il imbrac/incalt eu, sa il spal eu, sa ii
strang eu hainele si jucariile etc., mai ales daca avem un copil mosmondit). Dar, timpul
pierdut cu copilul pentru a deprinde aceste activitati elementare este un timp castigat, nu
pierdut. Cu cat incep mai de mici sa faca aceste lucruri, cu atat devin mai motivati sa le faca.
4. Cel mic trebuie sa inteleaga care sunt responsabilitatile lui si ca trebuie sa le indeplineasca.
Copiii invata din ce vad.
1