Sei sulla pagina 1di 22
1 Comunicare in sandtate — notiuni introductive Comunicarea conecteaza persoane, grupuri, comunitai, societiti si poate apérea la multiple nivelusi Cele mai simple definitii ale comunic&rii considera c& aceasta reprezint&: 1 transmiterea de fapte,idei gi impresii 2. crearea/schimbul unei infelegeri intre emititor gi receptor Mai complex, comunicarea este definita ca un proces de transmitere a informatiilor sub forma de mesaje simbolice intre dou sau mai multe persoane, unele cu statut de emifitor, altele cu statut de receptor, transmiterea fécdindu-se prin intermediul unor canale specifice. Conform tuturor definitiilor de mai sus, comunicarea este un proces care implica obligatoriu dou Arti: un emigator (sursa mesajului) si un receptor. Ea presupune in mod esential infelegerea de citre receptor a mesajulti de la emitétor. Canalele de comunicare pot fi reprezentate de : 1. comunicare verbala LI oral: 2. conversafie fafa in faf8, preferabilé cénd este nevoie sa se transmit o anumitl emotie sau s& se convinga interlocutorul de o anumitd idee (de exemplu adoptarea unui anumit comportament) b. conversafie telefonic& 1.2 comunicare scrisa (scrisori, memorii, declarafii, rapoarte): este mai folositoare atunci cand este necesar sd se transmit anumite detalii tehnice (de exemplu foile de observatie, rapoartele, bilete de extenare, etc.) 1.3 alte mijloace: a, ziare b. televiziune «. radio 4. teleconferinge ¢. comunicafii electronice: posta electronic’ a revolufionat modul de comunicare att tn tire, interiorut organizatiei dar si in afara ei. Beneficiile ar fi facilitatea de editare gi pS 4 estomparea diferentelor de statut economic si social, rasial, a distanfelor ete. Problemele * Pe care le ridict se referd la incdre&tura informational excesiva. Adoptarca unor reguli de crichetd speciale pentru acest tip de comunicare poate contracara paral acest dezavantaj. Tmposiblitetea interpretriicorecte a aspectului emotional al mesajului este un alt neajuns, Ja care, acolo unde sistemele informatice nu sunt suficient de performante, se adaugk frecvente disfinetionalitayi care impiedicdtrimiterea sau primiren la timp a mesajelor. Tntranetul si grupurile de discuii sunt ned dout alternative de comunicare care incep si-si facd simfits prezenta in viata organizafiilor. Pentra un mesaj important, este bine si se foloseasc& mai multe canale, Codificarea se poste face verbal sau prin simboturi (imagini, actiuni, obiecte fizice-cum ar i anumite ‘ipuri de uniforme, de exemplu albastra pentru medicii de. urgenti, portocaliu pent personalul ambulanfelor, ete). : Pecodificarea seu interpretarea mesajelor implicl evaluarea perceptuelé a confinutilui mesajulai dar sia emipatorului. Feedback ul arat& dack mesajul a fost tnjeles aga cum s-a dori, ficdnd din comunicare un proces bidirectional Exist& mai multe nivele ale comunic&: dividual, organizational, de mas’, 2. Comunicarea la nivel individual Comunicarea la nivel individual sau interpersonald apare atunci cénd oamenii citese, seri vorbesc, gesticuleazi, asculti mesajele pe care le primesc seu observa coea ce fac alii. Cele mai ‘multe teorii ale comuniciri individuale se concentreaz& asupra modului in care informatia este inclush {in mesaje si asupra modul in care aceste mesaje sunt percepute si injelese de ceilalfi. Aceste teorii indicd faptul o@ orice ar face o persoanf, incluzand alegerea méncarii sau a eulosilor sau mersul, comunick ceva despre acea persoand, de exemphu, imaginea ei despre grupul cfruia credec& i apartine ‘sau modul de infelegere a propriului statut social. Fiecare persoand are stiul su personal de comunicare. Cunoasterea stilului propria de comunicare, dar si pe cel al interlocutorului poate facilite interactiunea intre partenerii de comunicate. Aceste stiluri sunt de fapt comportamente cu care suntem obisnuiti sa reacfionim fafi de alfi oameni. Stilul de comunicare (stfu! social) evalueazA dows dimensiuni ale comportementului uman si anume cepecitatea de a se impune si sensibilitatea, Capacitatea de a se impunc este misura fn care o persoand {inde si Tntrebe (find mai rezervata in exprimerea propriei opinii) seu s& afirme (cusfinéndu-si cu fermitate pozitia) stunei cénd interacfioneaza cu alfii. Sensibilitatea se referi le gradul in care o persona tinde si-si controleze sau si-si exprime emofiil, atunci cnd vine in contact cu alte persoane. Sunt descrise patra stiluri personale de comunicare : analitic, directiv, amabil, expresiv. Studiul stilurilor de comunicare a aratat cl rel ‘sunt cele care intervin intre persoane cu stil analitic - expresiv, directiv - amabil. Stilul analitic Pentru persoanele aparjingnd acestui stil, faptele, principiile gi logica se situeaza pe primul plan. De aceea ei pot parea lipsifi de entuziasm, reci si detasafi, Pot fi buni organizatori si planificator, dar datorité caracteristicilor enumerate mai sus si dorinfei de a fi totdeauna corecti, igi afirma ou greu un punct de vedere. Stilul directiv. Persoanele din aceasti categorie par si stie ce vor, sunt eficienfi si la obiect. De aceea, devin Meribdatori in caz de intérziere. Arati putin consideratic sentimentelor si relatiilor interpersonale, putind fi considerati duri, severi gi oritici sau eficienti si decisi. Stilul expresiv Reprezentanfii acestui stil par creativi si plini de imaginatie, Prin felul lor de a fi, induc entuziasm, sunt calzi, abordabili, dar pot fi considerati si superficial, lipsifi de simf practic. Tind s& ia decizii rapide bazate pe sentimentele proprii, banuieli, intuitii, de aceca pot genera greseli si schimbiri frecvente ale directiei. Stilul amabil Amabilii sunt orientafi spre relafiile interpersonale-si preferd si faci Iucrurile cu ajutorul altora. Cu toate cd ¢i cauta motive personale in acfiunile celorlalti, sunt adesea buni membri ai echipei Tind si evite deciziile care pot implica riscuri personsle si conflicte, ca atare pot plirea lenfi si rezisten{i ia schimbare. Din punct de vedere al modului de transmitere a informatiei, comunicarea poate fi verbal ssinon-verbald, Impactul comunicarii verbale (cuvinte si continut) este de 10% din totalul comunicarii, 55% (mimica, gestica, mediul, mijloacele vizvale). Pentru ca mesajul si fie clar, este necesaré convergenta componenta vocali realizeaza 35% (viteza vorbirii, inflexiunea, claritatea), iar cea vizual limbajului verbal i non-verbal. Modelul ideal al comunicésii reprezentat mai sus este, in viafa reala, cel mai adesea tulburat de diverse bariere psihologice, sociale sau structurale, pé care unii autori le numese generic « zgomat ». Daci oricare din parjile procesului de comunicare este distorsionati sau distrust, emifétorul si receptorul mu vor mai impairtigi acelasi sens al mesajului wo Barierele in calea comunicitrii eficiente pot fiz a. bariere care fin de mediu competitia pentru atentia emipstorului dar gi a receptorului timp insuficient pentru conceperea edecvati say pentru fnfelegerea mesajului filozofia managerial&: managerii nu incurajeazi comunicarea ascendenti organizationala (de exemplu pléngeri sle angajatilor) sau au o politics de comunicare cu exteriorul lips de transparent nivele multiple in ierarhia organizational: transmiterea mesajului poate fi distorsionata atunci cand acesta se transmite din nivel in nivel statutal sau puterea definutt in organizafie: comunicarea disfuncfionalA tntre un superior si un subaltem poate determina pe acesta din urmé sii nu declare ui esec in indeplinirea indatortilor de serviciu de teama consecinfclor : folosirea unor terminologii specifice / nefamiliare 4. bariere personale cadrul de referinga al fiecirei persoane (de exemplu o persoanti care a fost invajaté s& nu vorbeasc neintrebata poate fi mai reticent® tn a-si exprima opiniile) credinfe, valori, prejudectti (politice,etice, religioase, sexuale, rasiale, de sil de vieja) Percepfia selectiva: tendinja de a elimina aprecirile negative si a le accentua pe cel pozitive referitor la propria persoana Incercarea de pistrare a stetus-quo-ului, generat in organizatii de condi care promoveazt de exemplu, teama de a da vesti proaste ©. bariere fin de emittor si de receptor Barierele care tin de emifator se referd la: folosirea necorespunzitoare a tonului/expresiei fei, etc. folosirea urtui Timbaj necorespunzitor: jargonul si ambiguitates; aceasta din urm& este uneori folosité n organizatii pentru minimizarea conflictelor sau cénd mu existt un acord asupra unui eveniment nestipénirea emofiilor folosirea unui canal nepotrivit de comunicare nesiguranfa asupra confinutului mesajului Bariere de recepfie: stereotipic (percepfie alterati datorit& unei opinii preexistente) ignorarea iniformatiilor in dezacord cu punctul propriu de vedere subicotivism, Metode de depiisire a barierelor din calea comunicaii eficiente: 4. ati receptorul eat si emijitorul si fe siguri ck mesajul in cauz3 beneficiaza de toatl atentia b. repetarea mesajului de cétre emipator ©. reducerea numérului de nivele ierarhice prin care se comunic mesajul 4. transmitecea mesajului intr-un moment in care receptoral nu este distras ©. concentrarea asupra probleme, nu asupra‘tnei persoane daca este vorba despre o informatie negativ despre receptor £utilizarea mai multor canale de comunicare 7 ascultarca activa 4h. empatia (capacitatea unei persoane de a infelege si a proteja sentimentele, ideile gi situatia altei persoane) i. 0 filozofie managerialé care s& incurajeze comunicarea Comunicarea persuastva este un proces prin care ascultdtorul nu numai c& este convins si asculte mesajul emifitorului, dar 8-1 si aecepte, Factorii care contribuie 1a succesul unei astfel de comuniciri se refera la calititile emifatorului (experienta, credibilitatea, cunostinjele, modul de expunere), confinutul mesajului (citeva argumente solide), canalul de comunicare (in general discuii fat in faye) si caracteristicile audienjei (este mai greu de convins o persoand cu foarte mare incredere fn sine sau care a fost deja prevenita c& vefi incerca si o convingeti). ~ 3. Comunicarea organizationali Comunicarea organizationala s¢ refér& la schimb de informatii si mesaje in interiorul seu ‘ntre organizafii sau institusi. Organizatiile tind st aiba o structura administrativa gi reguli formale asociate. Marimea orgenizatiei, structura, resursele, pozitia gi influenfa in societate influenfeaz& si modul particular in care aceasta comunica. Liderii organizafilor trebuie si faciliteze circulatia escendenti si descendent a informatie’ in interioral organizatiei, in caz contrar aceasta devenind un simplu depozit de cunogtinfe firli ca ‘angojafii si eib& sontimentul apartenenfei la aceasta, Dupi canalul de comunicare, exist dou’ mari categori a) formaltt; acte normative, regulamente de functionare interioara, circulare interne; este utilizata pentru transmiterea de informatii nocesare desftisurdrii activitati in organizatie Refelele de comunicare formalé intr-o organizatie pot avea diferite structuri: Figura 1: Tipurl de refele de comunicare formal YOe 3 o «Lanp «Yo Roata » «Cere » «Toate canalele» Rakich J, Longest B., Darr, K. 1992 Diferitele tipuri de refele de comunicare prezentate mai sus ilustreazi ordinea ierarhica adoptatit de cdtre subordonafii care raporteaza superiorului seu cea adoptati de superior pentra a comunica o decizie subordonatilor. Modelul in ,.anf” si cel in ,,Y” sunt utile mai ales atunci cénd este nevoie de o decizie rapida si aix avantajul cd traseazB in mod clar linile de responsabilitate, Modelul in yeere”, cel in ,roata” si ytonte canalele” sunt mai lente, dar au avantajul c& genercazt egalitate intre participanti. : 4) informalé: stabilits spontan fie intre angajaf, fie intre departamente; este generatoare de informatii neoficiale. Canalele de comunicare informalé genereazi fa rindul lor anumite modele de refele. Termenul generic pentra acestea este in literatura anglosaxoné cel de “grapewine” (vita de vie). Prin definie, weal informal al comunicasii (,grapewine”) este format din canale care rezulté din relaiile interpersonale ale membril > organizatiei. Astfel de refele au fost numite: ~ _ modelul “funie” (fiecare spune unei alte persoane), ~ modelu! “zvon” (o persoank spune tuturor celorlalji), = modelul “probabilistic” (fiecare spune in mod aleator celorllti) ~ _ modelul “cluster” (unii spun anumitor persoane) Aceste rejele informale de comunjcare eu o serie de avanteje: transmit rapid informatia, contribuie la comunicarea simbolurilor culturii organizafiei, informeaz& angajafii atunci cfnd alte surse de informare sunt indisponibile, menjia legitura tntre angajati. Cu toate acestea, prin distorsionarea informatiei (omiterea unor amfinunte cu exagerarea altora), pot duce la cresterea anxietiii angajailor cu privire la o problema mai curdnd decat la calmarea acestora. Grapewine poate deveni un adevarat obstacol in calea schimbarilor, atunci end acestea se impun la nivelul orgenizafiei (de exemphi, 2 & redefinirea sarcinilor de serviciu ale asistentelor medicale se poate impiedica de rezistenfa provocati prin grapewine) Dups directia transmiterii informatiei, comunicarea intre-organizationala formali este: I. verticale 2. ortzontali 3. diagonal ei 1.1. Comunicarea verticalé descendent ‘Acest mod de comunicare este tipic pentru relatia director-subordonat. stabilirea nor activititi specifice pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu furnizarea informatiilor despre proceduri gi praetici organizationale furnizarea unui feedback despre performantele angajatilor Aer furnizarea informatiilor ideologice pentru atingerea scopurilor organiza Canalele folosite pentru acest tip de comunicare se refera la: = comunicarea fat in fafa - — sedinge ~ _infornidti scrise (manuale, buletine, revista organizatiei) _ = informafii in format electronic 1.2, Comunicarea verticala ascendenta Obiective: 1, furnizarea informatiilor necesare pentru Iuerea deciziei citre manageri (care sunt problemele, date asupra performantelor salarialilor) 2. pentru subordonai este valoroast deoarece astfel Igi pot exprima nevoile personale gi le fumnizeaza acestora sentimental de participare la viata organizafiei Canalele se refer’ la: ~ structura ierarhic& - _ plangerile cu referite mai ales ta negocierile colective - politica « usilor deschise » ~ _ tehnici participative (chestionare aplicate angajafilor, tehnici de consens pentru rezolvarea unor probleme apfrute) = anchete organizate in réndul angajatilor, care s4 ajute la luarea unor decizii oe z ~ organizarea de e&tre departamentol de zesurse umane a unor sesiuni de consiliere ou ‘angajetii, administrarea periodic& a unor chestionare de atitudine, a unor interviuti cu angajatii care parisesc compania - personalitatea public&, folosité in alte fri de citre persoanele care au fost tratate nedrept/inadecvat, iar in organizafiile sanitare pentra imbundtitirea comunicarii ‘medic- pacient, 0 tebnicé mai noua care consti in faptul oi angajatii isi pardsesc propriile birouri ‘incercand s& inveje de la alfi angajati prin intermediul dialogului fafa in fata: tehnica Pemnite directorilor s& explice unele decizii care privesc corganizatia la nivel personal ~ Teoonceperea spatiului de fucru astfel incét angajatii si nu mai fie separafi prin perefi despartitori; conceptul de birouri nonteritoriale, care se refer la aranjamente in care ‘*gajafitIneeact in oricare lo disponibil, fc ai eiba un birou propriy, servesteaceluiasi Scop, de facilitare a comunicarii intre membrii organizatiei. 2. Comunicarea orizontali Comunicarea orizontalé are loc intre departamente situate la acelasi nivel ierarhic din interiorul aceleiasi institu, in vederea colaboritii pentru rezolvarea wnér situa complexe (de ex. Consult interdisciplinar, comitete de specialitate din cadrul unui spital - acesta find vizut ca o organizafie matricealé). 3. Comunicarea diagonal Comunicarea disgonalé se petrece atunei cdnd emifitorul gi receptorul au posit ierarhice Aiterte In organizatie, fiind folositt pentru transmiteréa unor indicatii: metodotogice penta desfigurareaactivtai altor posturi sau departamente (de ex, directorl farmacieispitlului comunicd ‘nel asistente de terapicintensivizeactile adverse ale unui medicament folost in sofia accsteis). 4, Comunicarea in echip% Caractecistica principal a actvitii in multe dinte organizafile sanitare (In special in spitale) este munca in echipa, Buna comunicare in echipl, infelegerea avantajelor, dezaventajelor, ,regulilor” muneii in ‘grup, sjuti la gisirea unor solufii eficiente pentru problemele ivite. Fehipa /grapul de luore este consttuit din mat multe persoane care comumic tntre ele, frecvent (peo Perioada limitaté de timp, fiind in numér suficient de mic ca sk posta comunica direct cu ceilalti. Unit autor diferengiazt conceptul de ,echipé (team) de cel de, .ueru in echipa” (teamwork). Cel dintai s-ar referi la grupuri de persoane care lucreazi impreund pentru un scop comun; ‘Lucrul in echipa se refer la un anumit medin dintr-o organizatie mai mare, care creazi gi sustine relatii de incredere, susfinere, respect, interdependenfé si colaborare, Crearea unui astfel de medi reprezinti adevarata provocare pentru un lider de organizatie, Din acest punct de vedere, echipele pot fi considerate sisteme ele insele si parfi dintr-un sister mai mare. Intre scop, sistem gi echipi exist o strinsa interdependent: fir& scop mu exist sistem dar nici echip2, pe de alt parte nici o echip& fi0% organizare (sister) nu funcfioneaza bine, ‘Figura 2; Interdependenta scop-echipi-sistem SCOP de ce munca ¢ realizati ? merité realizat’ ? cum este realizats ? SISTEME MUNCA EFICIENTA, ‘LUCRUL iN ECHIPA interdepentente care due la un rezultat spebi consistent precis sigur Scholtes,Peter, 1998 Efectele Iucrului in echipa: {mand fntre indiviai sau grupuri ese un scop comun. Sustinere la nivel: personal de grup / intergrup orgenizational - echipele mobilizeazé fore putemice tn folosul propriilor membri dar si al membrilor organizatiei = echipele pot produce rezultate pozitive si negative asupra indivizilor si organizafillor = modul in care este format, motivati si coordonstt echipa, influenfeazi perfornianta gi realizarea scopului Abilittii personale necesare lucrului in echipa- eéteva considerafii practice ‘Lucrul in echip& presupune anumite caliifi personale care ajutd la rezolvarea unei sarcini seu probleme de grup. Acestea se referd la: 1. asumarea responsabilitafii 2. indeplinirea angajamentclor 3. participarea la discutii asculterca activa si eficienta ‘transmiterea unui mesaj clar fuumizarea unui feedback folositor ‘acceptarea cu usurinfi a feedback-ului aay Rolurile tn echipét Existi roluri formale, cum ar fi cel de lider, membru, facilitator gi rob etc.) Liderul echipei are urmitoarele responsabilitaji 1. informeazi membrii echipei despre obiectivelé echipei, limitele, etc 2. urmireste indeplinirea obiectivelor 3. anticipeaza si rezolva problemele legate de schimbrile in plenificarea in timp, vohumul de munca, ete 4. ajuti dezvoltarea capacititilor proprii ale membrilor echipei comunicd restului organizatiei rezultatele echipei § comunicd nevoile si progresele echipeicitre persoanelerlspunzatoare de management activitifilor respective 7. inlatura-batierele din calea progresului echipei 8. incearcii si rezolve conflictele 9. reaolvé probleme logistice (stile pentraintalniri, resurse, etc) Membrii echipei impirtasese responsebilitatea pentru succesul echipei. Indatoririle lor sunt : 1. sé se concentreze asupra obiectivelor echipei ‘Sd se gandeasca in special {a succesul echipei, mai mult decat la interesele lor personale st incerce si realizeze 0 atmosfera de incredere si respect in echipa 88 asculte eficient si patticipe activ ae ape si-si respecte angajamentele in cadrul echipei rd 40 Facllitatorit sunt persoane pe care diferite organizafii le pot angaja pentru ajuta munca in echipa. Aceste persoane pot fi experfi in dinamica de grup, rezolvarea problemelor, organizarea gi conducerea intalnirilor, etc, fiind mai curénd preocupafi de modul in care se desfsoard colaborarea in cadrul echipei decat de obiectivele pe care aceasta trebuie si le {ndeplincasca. Facilitatorit pot: 1, fumiza cursuri 2. sh ajute la rezolvarea conflictelor 3. asigura coordonarea, ghidarea si monitorizarea permanenti a echipei 4. ajute Ia aplicarea tehnicilor de rezolvare a problemelor 5. conduc intalnirile echipei Pe parcursul colaborarii in echip& se pot ivi divergente, neinfelegeri intre membrii acesteia, care impun o abordare managerial a conflictului si chiar folosirea unor tehnici de negociere. Motivarea memibrilor echipei, incurajarea si ghidarca acestora sunt de asemenea ingrediente utile unei bbune comuniciri si colaborari pentru succesul echipe. Ancurajarea si ghidarea a“ Tabelul 1.Ghid pentru incurajarea angajagilor ‘Sugesti Explieatie al 7. Furizaji un feedback supra _unei | Aprecierile cu caracter general (ai Ricut o treabal performanye specifice buna”) pot parea false, riscati sé mu fifi crezut, 2, Nu amestecaji mesajul incurajator cu alte mesaje. Tn caz contrar, persoana va crede oii faceli un compliment in scopul de a obtine ceva de la el. 3. Tnourajafi persoane imediat dupa observarea unui comportament pozitiv. ‘Astfel-va fi clar la ce vi referifi 4, Inifial feedback-ul pozitiv trebuie oferit mai dupa ‘mentului dorit, mai rar. frcevent, apoi, instalarea_comporta- La inceput persoana va sti c&i urmérifi comportamentul,-apoi igi va insugi aprecierea gi ‘yeti putea si 0 acordati mai rar. ‘5. Oferifi feedback-ul in mod neregulat. Alltel riscafi ca performanga persoanei sé fie mare exact inaintea momentului in care stie cd-i veti urmiri comportamentul, ulterior diminuandu-gi eforturile. we « in multe cazuri in care’este necesar s& se lucreze intr-o echip& (fie c& echipa este formati. pentre un obiectiv de scurti durati, cum ar fi un proieot, fie c& desfsoart o activitate pe termen lung, cum ar fi personalul unei secfii), incurajarea si ghidarea membrilor echipei poate imbunataji rezultatele, prin: b. motivarea acestora ¢, folosirea ideilor si capacitatilor personale ale membrilor echipei 4. obtinerea suportului din partea acestora ¢. Smbunatatirea performantei. Prin ghidare, calitatea performantei angajatilor poate fi tmbunatafité, sarcina fiind indeplinita corespunzittor de cdtre acestia, chiar de la bun inceput. Tabelul 2, Ghid pentru coordonare si monitorizare a activititit angajatilor Sugestil Explicajit 1. Deserieli tn mod specific performanfa | Descrierea” performanfel curente permite curentitpe care dorii's& o schimbafi persoanei si realizeze la ce vi referifi si dact ceca ce descriefi este real 2. Enunjafi schimbarea dorité sau rezultatal [Daca suntefi specific, persoana va gli oa agteptat. claritate ce doriti si fact. 3. Coordonafi actiunea inainte de a o lansa ‘Astfel persoana poaté folosi imediat informatia, | vazind-o mai degraba ca pe un suport dectt ca peoeritica, 4, Limitafi scopul coordontrii ‘Nu incercali si abordafi prea multe probleme sinmultan, dimpotriva, dac& va puteti adresa pe ind fiectrei probleme, este mai probabil ca perfoimanta 93 se imbundtafeasca. 5. Cerefi feedback de la persoana respectiva. | In caz contrar, s-ar putea ca acesta s& ezite sh ceara clarificarea unui aspect pe care nu 1a infeles. ‘Comunicarea fn echipa este eficientd atata timp eft fiecare 1. si constientizeaz’ rolul, 2. este dispus atit si-gi exprime plirerea dar gi si tind cont de parerea celorlalti, 3. prezint& clar mesajul propriu dar igi dezvolt& capacitafile de bun asculttor, 4. este la curent cu obiectivele echipei si tsi asum& partea sa de responsabilitate in indeplinirea lor. 4 * Consultarea membrilor echipei la Iuarea deciziei, stabilirea clari a unui plan de Iucru (cu actiunile dorite, date limit8, resurse disponibile, responsabilititi), sunt cdi eficiente de solutionare a problemelor gi sarcinilor echipei. Majoritatea organizatiilor sunt Supuse schimbérii, chiar dac& aceasta este de cele mai multe ori lun proces dificil si destul de neplcut. in favoarea schimbasii intervin o serie de forfe din interioral dar si din exteriorul orgenizatiei. Forfele externe sunt de naturl variatt, de la competitia din Iumea afacerilor (mai putin pregnant in domeniul sanitar, acolo unde predomind sectorul public), la ‘tehnologia informatick si alte schimbici din mediul exterior organizatiei, Fortele din interiorul organizatiei care determin schimbarca se refera la productivitatea scdzutd, calitatea redust a serviciilot/produselor, conflictele de muneé, absenteismnul, etc, Forfele care se opun schimbirii (ap&rarea propriei pozitii, teama de necunoscut, sciderea beneficiilor actuale, etc.) pot fi depisite in urmiitoarele moduri 2 prin comunicare, aceasta fiind prima prioritate si prima strategie pentru oricare schimbare organizational&, Pe accast& cale, angajafii sunt finuti la curent cu cea ce se asteaptd ca rezultat al schimbin Desi necesitt timp si poate fi costisitoare, comunicarea reduce teama de necunoscut si dezvolt& norme pentru echip’ in'consens cu schimbarea dorith. 5. prin inseruire, care este de asemenea consumatoare de timp, dar prin care angajatii devin familiari cu noilerolur, si se impact mai ugor eu ideea abendontri rutinei, ©. prin implicarea angajajilor in uarea deciz , care creaza sentimentul de responsabilitate pentru succesul solufici alese; proves de asemenea consumator de timp, poate prezenta deavantajul c& decizia aleasé poate fi una eronat& atunci cand interesele personalului nu concorda cu nevoile organizatiei prin managementul stress-ului, cum ar fi sesiuni ta care angejati disouté intre ei ingrijorarile legate de schimbare. 5. Comunicarea cu pacientii De citva timp, o preocupare majord a serviciilor de sinatate si in primul rand a spitalelor, a devenit comunicarea cu pacienti, calitatea informafiei dati pacienfilor de oltre medici si restul echipei medicale. © componenté esenfiala o reprezint& transmiterea informatici. Aflati de multi vreme in centrul dcontologiei medicele, in prezent asistim la un proces evolutiv al acesteia, Evohyfia tine fh primul rand de dorinfele pacientilor, mai. instruiji in probleme de: sinitate sii mai grijulli fifi de calitatea explicafiilor care le sunt date. Anchetele de satisfactie subliniaz4 oi un pacient din trei consider cA mi a primit explicatii suficiente sau sub 0 forma care si-i permit si le fnfeleag’. ‘in vremurile noastre, grija de a asigura transparenta, exigen& general a epocii, face si trim mutatia de Ja discutia cu medicul de tip “colocviu singular” la'o abordare “parteneriala” bazati pe obfinerea participitii active a bolnavului in alegerea terapeutic’. ‘in mediul spitalicesc, unde pacientul este subiectul atentiei unor echipe medicale, coerenta “a ceea ce se spune si ce nu” devine un obiectiv permanent legat de pacienti si de cei apropiati lor. Pentra c& dincolo de orice “.... exist o asimetrie informational& intre medic si pacient: cand se Vid la spital (....), se simt bolnavi, nu mai stiu ce e cu ei, nu cunose posibilitiile stiinfei medicale, acordi agadar o parte din libertatea de decizie medicului” (J. de Kervasdoné: La generalité de soin en France 2000, p.46). Un bun comportament prof al este acela de a avea in obisnuinfa s& spunem cea ce ficem 41.88 scriem ceea ce spunem. Paginile care urmeazd nu se pretind a fi rejete in arta instruicii si dirjarii pacientilor in ingrijirile care le sunt date, Fiecare clinicién este judecitorul suprem el modalititi in care se procedeaza gi isi poate imboy informafia oral prin fige de informatie, iar dack consider’ necesar prin alte documente sau suport video. ‘Ne propunem si oferim cfteva repere utile in mai buna informare a pacientilor, esenfialé in comunicare. A, Principalele reglementéri Drepturile pacientitor sunt reglementate la nivel european prin “Conventia pentru protectia drepturilor omului si demnitafii fiinelor umane tn ceea ce priveste medicina si biologia” - Oviedo, 4 aprilie 197. Acest document, intre alte, dispozitii, prevede c&: “o interventie in domeniul s&ndtafii nu poate fi efectuati decat dupa ce persoana pe care o priveste isi exprimé clar si liber consimfméntul, (...) aceasta persoani trebuie s& primeascd in prealabil o informatic adecvata, atat in coca ce priveste scopul cdt si ia ceea ce priveste natura interventiei, c&t si consecinjele si riscurile asociate acesteia” (ar.5), “orice persoani are dreptul la respectarea vietii sale private in relafie cu informatiile referitosre Ja sin&tatea sa” (art.10), “orice persoana are dreptul de a cunoaste toate datele culese asupra sinatafii sale” (art.12). Pe de alt& parte, vointa unei persoane de a nu fi informata trebuie respectat’. in Romania, sunt reglementiri stipulate prin “Legea drepturilor pacienfilor” din noiembrie 2002 (vezi anexa). Medical datoreaza persoanei pe care 0 examineazi, 0 ingrijeste sau o sfatuieste 0 informatie lojala, clara si adecvat’ asupra s&nAtiii sale, asupra investigafilor gi ingrijirilor care fi sunt propuse. Aceasta implicd un mod de exprimare adaptat actelor medicale gi pacientilor, astfel incat s& fie de ‘nfeles si de acceptat, findnd cont de personalitatea, de interesele si de sentimentele pe care le traieste bolnavul. Medieul trebuie si informeze pacientul asupra stirii sale de stindtate general8, cét si asupra iagnosticului 5i prognosticului asa cum deriva ele din examenele medicale, Pacientul trebuie informat asupra ansamblului actelor medicale, fie c& sunt diagnostice sau curative. (Existé firi, de exemplu Franja, unde opereaza reglementéri — “Carta pacientilor spitelizati” editia a Ila ~ care specifica pozitia de “parteneri” a pacientilor in alegerea terapeutica). Pe tot parcursul bolii, trebuic tinut cont de personalitatea pacientului caruia i se dau explicajii si trebuie vegheat cal acestea sé fie infelese. Este preferabil ca medicul care comunicd cu pacientul si fie acelasi. Acesta trebuie sd se asigure c&-explicapiile au fost infelese, iar dact survin dificultiji si le reformuleze. : (Cu toate acestea, uneori, in interesul pacientului gi pentru motive legitime, un bolnav poate fi finut in necunostintd fat de un diagnostic sau un prognostic grav. Este vorba despre anunfarea sau nu ‘a unui prognostic gray, care pune sub semmul intrebarii sansele-de supraviefuire ale pacientului sau care in mod general are consecinfe grave asupra stirii sale de sinatate, sau asupra conditiilor de existenfi. O asemenea atitudine de prudent in comunicare poate fi indicat& temporar, nu in rod necesar total gi definitive, ci mai curdnd pe timp limitat si partialé Exist gi acele situatii in care afectiunea expune terte persoane riscului de contaminare. fn aceste cazuri pacientul trebuie informat, chiar si limitat referitor la riscul pe care il reprezinti tn relayia «cu coilalti ~ pericotul de a-i contamina, CAnd este vorba despre comunicarea unui prognostic fatal acesta mu trebuie dezvaluit deoat cu rmult® circumspectie botnavului, dar trebuie informati cei apropiati acestuia. Existé cazuri care fac excepfie de la aceasté regula, in care bolnavul a interzis in prealabil s8 se faci dezvaluiri asupra stirii sale sau a desemnat anume terfi edrora acestea si le fie ficute, Aceste recomandari sunt numai principii in concordan{& cu reglementirile europene, in Roménia nu exist deocamdaté un cadru legal formal care sf le elucideze. Totusi am considerat utils prezentim recomandérile europene, deoarece ele pot deveni standarde comportamentale pentra furnizorii nostri de ingrijiri In Franfa, Consiliul National al Ordinului Medicilor (echivalentul Colegiilui Medicilor dis Roménia) e subliniat ca gi comentarii la Codul de déontologie medical8, situatia echipei medicale: “daci mai mulfi medici colaboreaz’ ta examinare si tratamentul unui bolnav, ei trebuie's& se informeze reciproc; fiecare dintre_practicieni igi asum& responsabilitifi personale si vegheazA la informarea bolnsvului”. Cand echipa este alcituité din profesionisti cu pozitii iferite (medici, asistente, personal paramedical) comunicarea cu pacientii implic& contributia colectiva a echipei, astfel: informafia s& fie ‘impicité in functie de cererile pacientilor, cu respectarea regulilor secretului profesional, in limita domeniilor de competenfé si a gradului dé responsabilitate de la nivelul echipei. Astfel, informapii de ordin medical cum ar fi cele legate de diagnostic si evolufia bolii, nu pot fi furnizate decdt de cite medici, Asistentele $i alt personal de ingrijire pot da acele informafii legate de puneres in practic @ - ws tratamentului cotidian. Se recomand& atentie cAnd se utilizeazi reformularea informefiilor date de medio, Aceasta poste fi utila, dar trebuie s& existe siguranfa cl astfel nu s-a denaturat sau s-a schimbet interpretarea faptelor. “Activititile de ingrijire preventiva, curativa, de recuperare, paleative sau de nafurd tehnicd gi educationala trebuie insofite si precedate din partea celor care le presteazd de comunicarea tuturor aminuntelor necesare, astfel incat: = s& se protejeze, menfind, restaureze si promoveze sinitatea, autonomia funcfiilor vitale in concordanfa cu personalitated bolnavului, cu determinanfii psihologici, sociali, economici si culturali ai persoaneis - st prevind suferinja; ~ sh aplice recomandirile gi protocoalele decise de medic; - 88 partioipe le supravegherea clinic a boinavilor si la punerea in practic tratamentelor, - si-vegheze bolnavii la sfarsitul viet sila nevoie si-i tncurajeze. Medicii sunt obligeti si completeze recomanditile cite alt personal de cfte oti acesta consider util, mai ales cAnd apreciazi oi a fost informat incomplet. Codurile de etica au cerinfe particulare pentru urmatoarele situatii: - studiile genetice; ~ corcetarea bio-medical; - cercetarea psihologiog; istenja medical in procreere; - situatiile de urgent’; = pacientul minor; - persoana fra discem&mént, © posibilé cale pentru a comunica corect cu pacienfii o reprezinté algoritmul descris in continuare, B. Ghid procedural pentru comunicarea cu paciengit Starea de boala face s& se intélneasc& un medic gi un pacient care numai in putine cazuri s-au ales reciproc, pentru-c de cele mai multe ori circumstantele bolii se impun bolnavului. Calitatea comunicdtii dintre medic gi pacient fine de informatia transmisi de medic, de receptarea avesteid de ccltre pacient, fiind in’ mare misuri consecinja capacitifi de a dezvolta relafii interpresonale, a gradului de simpatie spontani manifestat in cursul monologului medical, iar la modul general capacititii reciproce de a se infelege. Nimic nu poate inlocui discusia faj& tn fay8, puterea cuvantului, tonul vooii gi convingeres care le insoteste.. Mulfi clinicieni au darul natural de a se face infelesi, au forja de convingere necesar& prin felul lor de afi, Experienta igi are si ea rolul ei, putind fi de ajutor. Anumifi bolnavi presupun ci in ceca ce fi priveste, suferinta nu le afecteazi capacitatea de Injelegere, de simfire, reacfiile. Ei gregesc cu siguranji. Anxictatea, suferinja, degradaren fizic& si mental Intotdeauna influenjeazt Niciodati mu vom sti cu precizie dac ne aftim in situatia de @ purta un dialog in condi cele mai bune cu puting’. ile BI. Ceinformatii se vor oferi ? Acest subcapitol isi propune s& acopere urmatoarele aspecte: © Ce trebuie spus ? + Cum se prezint& beneficiile gi riscurile ? © CAtde detaliate vor fi informatiile ? © Cum se anunt& vestile proaste ? + Ceca ce nu trebuie uitat a fi spus ‘Cand ne referim la “ce spunem'”, de fapt este vorba despre “ce putem spune si ce mu”, Intr-o forma generalé, este domeniul acelor informatii care sunt oferite bolnavului cu scopul de a+] Rirnuri asupra stétii Iui de sinktate, felului fn.care i se vor acorda tngrijirile, i se furnizeaz& date care sii permité si ia decizii in cunostinfé de cauz, tn special de a accepta sau refuza actele terapeutice sau iagnostice care fi sunt propuse. Evident tipul de informai depinde de capacitatea de infelegere a pacientului, de particularitatile specialitatii (in ortopedie informatia se va axa in mod particular asupra functiei locomotorii, in oncologie dimensiunea psihologicd a informatici este foarte important’, in psibiairie trebuie in primul rnd finut cont de starea mentali, etc.). Dac este cazul trebuie precis si clar explicat pacientului care anume dintre proceduri sunt destinate ingrijirii propriu-zise gi care ‘anume servese unor obiective de cercetare, Este interzis s4 i se ascunda unui pacient ci se ofl inclus Intr-un studiu clinic, Un principiu esenfial este acela de a da pacientului ceea ce ti este util, fard ca vrecdata medical sf fac supozifia: "i-au spus alfi”. Informapiile au o calitate mai bund daci sunt prezentate in ordine cronologic’, indicdndu-se diferitele optiuni posibile si inconvenientele probabile. Minciune nu este acceptabill sau justificaté de circumstanfe, pentru cA “minciuna intrerupe ‘procesul intelectual de infelegere a ceea ce se petrece” (C.Nihoul-FEkété), Cand alegerea se face intre riscul vital, durata viefii si calitatea viefii, numai singur bolnavul poate si decid’ ‘Jn ceea ce priveste “beneficiile si riscurile”, in cursul consultatiei sau al vizitei pacientului trebuie st i se prezinte mai tntai beneficiile pe care le poate avea tn urma acceptirii terapiei propuse, iar apoi riscurile, de la cele minore la cele majore, precizind daca si cnd pot surveni acestea, pundnd 4n balanfi la modul general avantajele gi dezavantajele, Printre argumentele utile sunt si cele legate de evoluia care survine, consecintd a neefectudrii interventici. Pe de alt& parte, trebuie specificat cA, dacd survin accidente sau complicafii se va incerca rezolvarea lor. Cat de detailatd s& fie informatia ? Informarea asupra riscurilor grave este absolut obligatorie. Existé céteva principii generale: Y _sise evite prezentarea riscurilor sub forms numericd (procente san probabilitit); si se prezinte icrathizat de la datele generale la cele specifice, insistand pe aspectele particulare; Y si se descric exhaustiv altemativele terapeutice, cind acestea exist (pacientului flindu-i greu si decida); siise prezinte riscurile iatrogene, aceasta implicdnd referirea le utilizarea anumitor produse cét si la mediul spitalicesc. In coea ce priveste anunfarea vestilor proaste, acestei situafii fi revine o importanja aparte, deoarece ele pot fi pentru bolnav generatoare de adevarate socuri psihice. In continuare vom prezenta cAteva dintre recomandarile Comitetului National de Etica, formulate in 1998 in Franta, Ne-am oprit asupra lor data find validitatea lor general: © anunfarea prognosticului trebuie ficutd de un medic cu experienféi (m ic primar), atent, care are aptitudini $i bundvoinfa pentru a comunica cu pacientul; ‘+ in principiu, este preferabil si fie un medic pe care pacientul fl cunoaste, in care are incredere; ‘+ a enunfa un anumit diagnostic presupune sumarea responsabilitijii de a fl un sprijin pentru pacient, c&nd acesta il infruntd; © dup’ comunicarea vesti, pacientul nu trebuie lésat imediat singur; ‘+ informafiile neplicute trebuie formulate fird brutalitate, la inceputul intrevederii, pentra ca pe parcursul acesteia sf existe rigazul de a risipi eventualele neinfelegeri; © dac& bolnavul. doreste, la momentul comunic&rii vestilor proaste poate s& asiste si o alti persoan’, aleasé de citre el; ‘+ ond pacientul este suficient de pregitit pentru a i se comunica diagnosticul, cu aceasta ocazie i se va furniza si planul terapeutic pentru a asigura continuitatea ingrijirilor; * dac& bolnavul nu pare in stare s& infiunte diagnosticul, acesta i se poate furniza progresiv, mai ales pe parcursul investigatiilor suplimentare; trebuie avut grijé s& i se garanteze pacientului furnizarea {ntregului ajutor medical gi nemedical posibil; © medicul trebuie s& incurajeze punerea de intreb , exprimarea sentimentelor (chiar si a celor negative) insistindu-se & acestea sunt normale; + ‘tebuie si i se propund pacientului si participe la luarea deciziilor, c&ind se simte in stare; © este bine si se utilizeze intrevederi succesive, "Ceea ce nu trebuie uitat” tine de: « * areamintiingrijrite pi exemintrile efectuate; * arelua explicafile privind boala, obiectivele examenelor medicale practicate gi care urmeazl a se desfisura; © a insista asupra recomandirilor si precaufillor generale gi particulare. B.2. Cum sit se furniceze informasiile ? in acest subcapitol ne propunem sa prezentim urmitoarele aspecte: + Asigurerea condifiilor favorabile desfisuririi unei discufii medicale © Exprimarea bundvoinfei, facilitarea ascultiii atente ‘© Adaptatea la interlocutor ° Verificarea nivelului de infelegere al informatiei © Formularea de coneluzii Exist cfteva reguli generale care permit s& se asigure condifii favorabile desfisurdrii unei discusit medicale: + nu spunefi niciodata “nu avem timp !"; + limita ta strictu! esenfial informatia furizatételefonic; +> comunicafi stind asezati, mu in picioare (lucruri aparent mici ca acesta schimb& complet atmosfera intélnirii; © nu lisa sé ajungi la pacient secvente de informatie (ex. buletine de analize) pentru cd fi vor creea numai ginduri gi nelinisti; © organizati cum considerati pottivit (momentul, locul, participantii, etc.) intilnirea in care si comunicati noutitile, mai ales c&nd acestea.nu sunt dintre cele mai bune Exprimarea bunivoingei si facilitarea ascultirit atente sunt necesare in orice circumstanfl Atitudinea trebuie si fie binevoitoare, respectuoasé, decisi, flirk excese, Surit de evitat atitudinea nonsalanté, nepasétoare, nerabdatoare, condescendenti, criticarea chiar gi involuntard a diagnosticului “9 sau recomandirilor terapeutice ale altor colegi. Bste de dorit o tntrevedere cu caracter interactiv bazat pe infelegerea de cltre medic a tntrebarilor formulate de pacient. ‘Adaptarea la interlocutor si verificarea nivelului de infelegere al informatiei. Informatille cficace implick un efort de adaptare reciprocd. Sunt recomandate propozitiile scurte, simple, alc&tuite din cuvinte uzuale (folosirea lor nu reprezint& sérdcie de limbaj, ci le face usor de infeles). Trebuiesc evitate perifrazele pentra c& pot duce la erori de interpretare. Este important si ne asigurim oX semnificatia termenilor medicali este Mimuriti pe deplin. Evitaji rispunsurile ferme tip “da / mu”, de asemenea intrebarile inchise (de ex. “e clar °,"afi infeles?”). Este important s& ne asigurim ci informetia receptionatl este cea furnizat2. In formularea de concluzii este recomandabil: © si se fack sinteza a coea ce s-a spus, rezuménd punctele esentiale si deciziile luate; aceasta permite s& se observe daca situafia a fost pe deplin infeleas’, dact in dosarul medical exist un traseu al informatiilor date gi al deciziilor luates © si se ofere pacientului o “fig a informafillor” care s& sintetizeze totalitatea aspectelor atinse pe parcursul intrevederilor; iar dac& este vorba de o consultajie premergatoare unei interventii si se dea limuriri si in seri B.3, Asigurarea coerentei informatiilor. inénd cont de circumstanfele in care se furnizeaz& inj i, totdeauna este implicatd o echips ‘mai mic& sau mai mare, aceasta ficdnd necesar§ respectarea cétorva princi * cei implicati in ingrijiritrebuie sa fie mutual informati; + ficcare este responsabil pentru cova ce face sau recomanda; © este bine s& se cada de acord asupra medicului care d& relagii pacientului (in unele féri avesta se numeste “medic de referinf”); ‘© trebuie cunoscute coordonatele persoanelor din anturaj si ale farniliei; © odatt stabilita lista procedurilor invazive, medicul si echipa paramedicalt trebuie s& giseascé modelitatea de a le comunica Sirk a omite raportul rise / beneficiu; © pentru a exista urme clare ale informatie: date, este recomandabilé utilizarea de documente: formulare de consimpamént scris al pacientului, scrisorile medicale adresate medicului de familie sau altor specialisti oltre care este indrumat bolnavul, fis’ special tn care’s& se’ mentioneze ce anume s-a comunicat pacientului si aparfinatorilor. Bd, Negocterea conflictelor legate de informatiile furnizate Reclamatiile formulate de bolnavi sau mai ales de rudele acestora se referi frecvent la lipsa de informafii furnizate de medici si restul echipei medicale (mai ales in mediul spitalicesc). Cel mai frecvent este vorba despre: © sentimentul de a nu fi fost infeles, tratat cu dezinvolturd, exclus de la deciziile terapeutice, ceea ce a dus la neaderarea la tratament; © convingerea c& au fost trataji neglijent sau c s-au comis greseli, sentimente de neliniste si insatisfacte. t Din toate cele de mai sus, pot rezulta conflicte de lung duratd de tip administrativ, profesional sau juridic, Este recomandabil si fie numifi medici responsabili cu coneilierea, pentru a incerca

Potrebbero piacerti anche