Ion-relatia dintre doua personaje

Ion , de Liviu Rebreanu este primul roman al autorului , cea mai puternic creaie
obiectiv a literaturii romne ( Eugen Lovinescu) , publicat in 1920 .El deschide seria marilor
romane din perioada interbelic.
Romanul este specia epic n proz , de mare ntindere , cu numr mare de personaje si
aciune complex iar modul de expunere predominant este naraiunea mbinat cu dialogul,
opera lui Liviu Rebreanu ntrunind toate aceste caracteristici.
Tema este constituit de dorina de navuire a personajului principal precum i de toate
intmplrile care decurg din aceasta si dublat de monografia satului ardelenesc de la nceputul
secolului XX. Criticul N. Manolescu afirm c n centrul romanului se afl patima lui Ion , ca
form a instinctului de posesiune. Ion este victima mreaa a fatalitii biologice ceea ce
fixeaza locul personajului in roman.
Ion este personajul principal , un tran srac , nemulumit de propria condiie pe care
dorete s o mbunteasc prin ridicarea la standardele cerute de societatea rural a satului
Pripas : condiia social a individului este dat de cantitatea de pmnt deinut , Ion siminduse marginalizat.Este un personaj complex cu insuiri contradictorii: viclenie( o seduce pe Ana
pentru a obine pmnturile) si naivitate,insisten si cinism , gingsie si brutalitate. La polul
opus al condiiei sociale se afl Ana , fiica bocotanului Vasile Baciu , cam urica si cu o
obsesie pentru afeciune din cauza dezvoltrii, fr mam, lng un tat alcoolic si violent
.Femeia devine inta lui Ion care profit de nevoia ei de tandree pentru a obine averea lui
Vasile Baciu . Cele dou personaje par s rezume viaa propriilor prini a cror cstorie are la
baz aceleai motive al flcului srac i al fetei bogate : Tatl lui Ion s-a cstorit cu Zenobia ,
o fat cu zestre pe care ulterior a risipit-o, tatl Anei a avut o soie bogat pe care a pierdut-o,
dar a pstrat averea . Astfel datele biografice anticipeaz destinul tragic.
Din punct de vedere psihologic, Ion si Ana sunt caractere slabe ,supuse obsesiilor : Ion
dezvolt o obsesie pentru obinerea pmnturilor iar Ana pentru obinerea afeciunii sale ,
relaia dintre cei doi fiind una ntre manipulator si manipulat .
Din punct de vedere moral , existena celor doi este situat in afara sferei eticii. Ion
este imoral pentru c recurge la fapte necinstite o las pe Ana nsrcinat urmarind atingerea
scopului. Eugen Lovinescu consider c Ion este expresia instinctului de stpnire al
pmntului, in slujba cruia pune o inteligen ascuit, o viclenie procedural i , cu
deosebire , o voin imens: nimic nu-i rezist. In schimb, George Clinescu afirm c Ion nu
este dect o brut , creia iretenia i ine loc de deteptciune [] Lcomia lui de zestre e
centrul lumii si el cere cu inocen sfaturi , dovedind o ingratitudine calm. Nu din inteligen a
ieit ideea seducerii, ci din viclenia instinctual , caracteristic oricrei fiine reduse. La
rndul ei , Ana este imoral pentru c a acceptat actul erotic nainte de nunt.
Relaia dintre cele dou personaje se evideniaz inc de la scena horei, prezentat in
expoziiune . Dei o iubete pe Florica , Ion o invit la joc pe Ana apoi cei doi se retrag pentru
a sta de vorb singuri. Prin stil indirect , naratorul ptrunde in gndurile personajului: Ion nu-i
ndreapt privirea spre ochii Anei ci i privete doar buzele care se mic lent ceea ce denot
faptul c Ion nu dorete s cunoasc sufletul femeii. n schimb apar n minte ochii Florici,
albatrii ca cerul de primvar , persoana pe care Ion o iubete defapt.

Dup ce Vasile Baciu afl c Ana este insrcinat, o bate i o trimite la Ion unde se
lovete de indiferena acestuia: continu s mnnce i privete cu satisfacie la pntecele Anei.
fiind contient de garantul pmnturilor. O trimite apoi pe Ana napoi la Baciu pentru a discuta
amnunte legate de nunt.
Perspectiva narativ cu o viziune dindrat i aparine unui narator omniscient,
omniprezent care nu idealizeaz personajele, nu intervine n existena lor ci le las s evolueze
dup nzuine i slbiciuni spre deznodmnt . Imaginea drumului din incipit prefigureaz
traseul existenial al protagonistului , imaginea minilor sale pline cu lutul cleios ca nite
mnui de doliu destinul su tragic iar imaginea crciumarului pe cel al Anei
n capitolul al doilea , autorul ofer informaii biografice despre Ion i Ana care
explic obsesiile celor doi: Ion a fost cel mai bun elev al lui Herdelea , srac iar pmntul i-a
fost mai drag ca ochii din cap ceea ce denot obsesia pentru pmnt . Ana a crescut de mic
fr mam lng un tat alcoolic de unde a aprut nevoia de afeciune.
Dincolo de destinele individuale , romanul prezint aspecte monografice ale satului
romnesc tradiional: tradiii legate de marile momente din viaa omului ( nunta , botezul ,
nmormntarea), obiceiuri de Craciun, relaii de familie, relaii socio-economice, jocul popular,
hora , portul , gura satului, crciuma , instituiile ( biserica, coala), autoritile. Comunitatea se
conduce dup legile statului austro-ungar , dar si dupa legi nescrise. Cstoriile se fac n
funcie de avere si cu acordul prinilor , iar fetele trebuie sa-i apere virtutea . nclcarea
acestor norme are urmri tragice , cum este cazul Anei, alungat si dispreuit de toi.
Caracterul epopeic si de fresc al romanului , semnalat de George Clinescu: Hora
n sat , btaia ntre flci, tocmeala pentru zestre, nunta [], naterea, moartea [] sunt
momente din calendarul semiptern al satului, este dat si de numrul mare de personaje ,
despre care criticul afirm c : nu sunt indivizi cu viat unic, ci exponeni ai clasei i
generaiei
n concluzie, prin Ion si Ana, personaje purttoare de semnificaie al mesajului
transmis prin discursul narativ, scriitorul transilvanean i-a exprimat viziunea asupra unei
existene tragice . Incercarea de a fora limitele destinului, de a-l depi, are consecine tragice.
Cele doua personaje au ncercat s ating fericirea , s se opun destinului ajungndu-se la
tragicul deznodmnt.