Facerea lumii si a omului.

1 ntrunceput1 a facut2 Dumnezeu cerul

si pamntul3.
2 Dar pamntul era nedeslusit si
nemplinit4; si ntuneric era deasupra
1n interiorul dimensiunii nemarginite si
atemporale a lui Dumnezeu, atunci cnd El, prin
propria Sa vointa si putere, a hotart ca lumea
sa aiba un nceput. ntrunceput (en arh) sugereaza
ca Dumnezeu transcende nceputul, ca
El este anterior oricarei miscari. Arh nsa nseamna
nu numai nceput, ci si principiu (tradus
n Vulgata prin principium), adica conceptie,
regula, norma, punct de vedere. Textul preconizeaza
ideea ntelepciunii creatoare (Pr 8.22-31),
a Logosului (Cuvntului) creator (In 1.1-3).
2Grecescul poio = a face, l traduce pe
ebraicul bara, un verb care n VT este ntotdeauna
folosit pentru a exprima actiunea creatoare
a lui Dumnezeu. Vulgata (si unele versiuni moderne)
l traduc prin a crea, echivalentul romnesc
al lui a face. Verbul e mult mai explicit
n 2Mac 7.28: Dumnezeu a facut totul din nimic
(ceea ce exclude prezumtia unei materii preexistente).
Romnescul a face nseamna nu numai
a crea (din nimic), ci si a crea n mod organizat,
potrivit unui plan, n etape prestabilite si cu o
finalitate clara.

3Prin cerul si pamntul (ebraism) se ntelege

rezultatul creatiei, cosmosul ordonat, existenta
ntregului univers (Sf. Vasile cel Mare).
Alti Sfinti Parinti nteleg lumea ngereasca si cea
materiala.
4Nedeslusit: invizibil sau de-abia vizibil,
ca prin abur. Nemplinit: nentocmit pe deantregul;
pustiu; gol; desert, fara viata. Ebraicul
tohu-bohu sugereaza ideea de haos, materie
informa, creata din nimic, dar nca neorganigenunii;
si Duhul lui Dumnezeu5 Se
purta pe deasupra apelor.
3 Si a zis Dumnezeu6: Sa fie lumina7!
Si a fost lumina.
4 Si a vazut Dumnezeu lumina ca e frumoasa8;
si a despartit Dumnezeu lumina
de ntuneric.
5 Si Dumnezeu a numit lumina ziua,
iar ntunericul l-a numit noapte. Si
a fost seara si a fost dimineata: ziua
nti9.
zata, nedeslusita.
5n limba greaca, acelasi cuvnt, pneuma,
nseamna si vnt, si duh. Asadar, miscarea
aerului care va face posibila ivirea pamntului;
Duhul datator de viata al lui Dumnezeu.
6Rostirea lui Dumnezeu: actul prin care vointa
Sa devine fapta; participarea cuvntului

(Cuvntului) la actul creatiei; (vezi In 1.1 si

note).
7Activarea luminii necreate a lui Dumnezeu,
Cel ce El nsusi este lumina, asa cum lumina este
si Cuvntul Sau (Logosul) ntrupat, Iisus Hristos
(In 1.9;8.12;9.5;12.46), vizibila n momentul
schimbarii Sale la fata (Mt 17.2;Mc 9.3;Lc 9.29).
Asadar, nu e vorba de lumina naturala (astrele
vor fi create de abia n ziua a patra vezi versetele
14-19), ci de acea lumina pe care o vor experia
mai trziu isihastii si pe care teologia rasariteana
o va cunoaste ndeosebi prin scrierile
Sfntului Grigorie Palama.
8Ca adjectiv, kalos nseamna frumos (v. 4 si
31); ca adverb, nseamna bine (v. 8,10,12,18,21
si 25). Lumina frumoasa e optiunea exegetica
a Sfntului Vasile cel Mare. Frumos si bine,
laolalta, induc ideea de armonie.
9La Evrei, ziua de 24 de ore ncepea si se termina
la apusul soarelui. Este si ziua liturgica n
cultul crestin.